Conferențiar dr. Moraru Cristina Stude nt: [604722]

UNIVERSITATEA " ALEXANDRU IOAN CUZA" IAȘI
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
SPECIALIZAREA KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE
SPECIALĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

Îndrumător:
Conferențiar dr. Moraru Cristina Stude nt:
Ion Georgian Alin

IAȘI 2018

2
UNIVERSITATEA " ALEXANDRU IOAN CUZA" IAȘI
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
SPECIALIZAREA KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE
SPECIALĂ

Ameliorarea deficiențelor membrelor
inferioare prin mijloace specifice
gimnasticii de bază

IAȘI 2018

3
Cuprins

Capitolul I Argumentarea teoretică a temei ………………………….. ………………………….. ………………………… 5
I.1 Importanța kinetoterapiei în recuperarea staticii plantare ………………………….. ………………………….. . 5
I.2. Elemente de anatomie a piciorului liber ………………………….. ………………………….. ……………………. 6
I.2.a. Scheletul gambei și a plantei ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 6
I.2.b. Musculatura gambei și a plantei ………………………….. ………………………….. ………………………. 17
I.3 Biomecanica piciorului ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 25
I.4. Generalități privind modificările de statică plantară ………………………….. ………………………….. ….. 29
I.4.a. Generalități privind piciorul plat ………………………….. ………………………….. ………………………. 29
I.4.b. Generalități privind piciorul scobit ………………………….. ………………………….. …………………… 30
I.5. Etiologie (cauze și factori predispozanți) ………………………….. ………………………….. …………………. 31
I.6 Simptome și semne ale piciorului plat și piciorului scobit ………………………….. ……………………….. 32
I.7. Modalități de evaluare ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 35
I.8. Complicații ale modificărilor de statică plantară ………………………….. ………………………….. ……….. 39
I.9 Principii de tratament ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 39
Capitolul II – Ipoteză, scop, sarcini ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 42
II.1. Motivarea alegerii temei ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 42
II.2 Ipoteza cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 44
II.3 Scopul cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 44
III.3 Obiectivele și etapele cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 44
II.4. Metode de cercetare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 45
Capitolul III – Organizarea cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 48
III.1 Subiecții cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 48
III.2 Prezentare studiu de caz ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 48
III.2. 1 Fișa numarul 1 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 48
III.2.2 Program de Kinetoterapie ………………………….. ………………………….. …………………………. 48
III.2.3 Program de exerciții specifice gimnasticii de bază ………………………….. ……………………… 49
III.2.4 Program de exerciții specifice dansului sportiv ………………………….. ………………………….. 51
III.3 Prezentare studiu de caz ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 54
III.3.1 Fisa numarul 2 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 54
III.3.2 Program de Kinetoterapie ………………………….. ………………………….. …………………………. 54
III.3.3 Program de exerciții specifice gimnasticii de bază ………………………….. ……………………… 55

4
III.3.4 Program de exerciții specifice dansului sportiv ………………………….. ………………………….. 57
III.4 Prezentare studiu de caz ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 61
III.4.1 Fișa numarul 3 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 61
III.4.2 Program de Kinetoterapie ………………………….. ………………………….. …………………………. 61
III.4.3 Program de exerciții specifice gimnasticii de bază ………………………….. ……………………… 62
III.4.4 Program de exerciții specifice dansului sportiv ………………………….. ………………………….. 64
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 68
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 69

5
Capitolul I Argumentarea teoretică a temei

I.1 Importanța kinetoterapiei în recuperarea staticii plantare

“ Piciorul este o mașinărie complexă dar și o parte fundamentală a corpului nostru.
Piciorul este un organ de suport și mers care trebuie să susțină, pe o suprafață foarte mică,
întreaga greutate a corpului. De asemenea, este un centru secundar al sistemului nervos ce este
direct conectat cu creierul ș i o unitate de pompare a sângel ui în întregul corp. Piciorul necesită
stabilitat e continuă și echilibru și nu trebuie forțat în încălțăminte neconfortabilă altfel
funcționarea complexului osteoarticular, sistemului muscular și sistemului circulator vor fi
afectate. Statis ticile arată că 80% dintre picioarele persoanelor peste 20 ani suferă de noduri și
bătături. Tulburările de statică și dinamică plantară apar ca urmare a modificărilor anatomice
înnăscute sau dobândite sau din cauza încălțămintei nepotrivite. Î n timp, se ajunge la picior plat,
scobit, deviat în exterior sau interior, care deformează mersul și amortizează defectuos greutatea
corpului. ”1
Un vechi proverb chine zesc spune ‘’ orice drum de o mie de kilometri începe cu un pas .’’
‘’Acest pas, care une ori ne poate duce atât de departe, nu poate fi făcut în condiții optime decât
de un picior a cărui osatură musculo -scheletică este perfect organizată. Talpa este cea care ne
ajută să luăm zilnic contact cu solul și care ne permite să ne deplasăm, să stăm în picioare.’’
Refacerea alinierii piciorului și redobândirea unui picior funcțional normal care să mențină
statica corect anatomică și functională,precum și mersul devin astfel obiectivele disciplinelor
medicale și implicit ale kinetoterapiei. ’’2
‘’Medic ina modernă nu se mai mulțumește numai cu rezultatul tratamentului medical ci
caută să redea pacientului capacitatea funcțională necesară unei vieți active. Terapeutica
modernă dorește să reducă la maxim pierderile patologice prelungite sau definitive punâ nd
accent pe conservarea și recuperarea funcției periclitate sau afectate de boală. În activitatea de
recuperare funcțională un rol important îi revine kinetoterapiei. Terapia prin mișcare intră în

1 http://www.rasfoiesc.com/sanatate/medicina/Kinetoterapia -tulburarii -de-st12.php
2 www.farmaciata.ro/afectiuni -ale-sistemului -osos/item/237 -platfusul -o-afectiune -cu-efecte -nedorite

6
acțiune concomitent cu celelalte mijloace recuperatorii, în cadrul planului terapeutic general, fără
a exclude alte terapii.
Obiectivele kinetoterapiei în cadrul recuperării funcționale sunt realizate prin mijlocul
sau de bază, exercițiul fizic. Exercițiul fizic este reprezentat ca o acțiune voluntară, delibera t
concepută și repetată sistematic în cadrul unui proces educațional, în scopul realizării unor
obiective concrete.
Tratamentul tulburărilor de statică plantară presupune o egală preocupare atât pentru
corectarea morfologică, cât și pentru recuperarea fun cțională a membrului inferior. Calitățile
morfo -funcționale ale plantei piciorului trebuie raportate la starea celorlalte componente ale
membrului inferior și de vecinătate ( bazin, coloana vertebrală etc.) precum și sferei somato –
funcționale generale a co rpului, lucru de mare importanță ce este rezolvat de kinetoterapie.
Tratamentul de recuperare funcțională prin kinetoterapie are la bază corectarea disfuncțiilor
statice și dinamice, care au ca urmări cel puțin diminuarea dezechilibrelor presiunilor, având
drept consecință reducerea și îndepărtarea algiilor din zona plantei și a gambei, are de asemenea
acțiune preventivă, prin reeducarea staticii locale, dar vizează și tonifierea și decontracturarea
maselor musculare în cadrul unei reeducări posturale și ki netice generale. ’’3

I.2. Elemente de anatomie a piciorului liber
I.2.a. Scheletul gambei și a plantei

Oasele gambei sunt reprezentate de două oase, tibia și peroneul, unite prin epifizele lor și
separate la nivelul diafizelor prin spațiul interosos. Os ul medial, mult mai voluminos și care
suportă greutatea corpului este tibia. Lateral extern se găsește peroneul.
Tibia este un os lung, pereche, intern ( fig. 1) fiind torsionat în axul său longitudinal.
Extermitatea superioară este voluminoasă, alungită în sens transversal fiind constituită din doi
condili ( tuberozități): unul medial și altul lateral. Fiecare condil prezintă o față superioară și o
circumferință.
Fața superioară sau tabloul tibial prezintă următoarele elemente anatomice:

3 http:// www.rasfoiesc.com/sanatate/medicina/Kinetoterapia -tulburarii -de-st12.php

7

 fața articulară superioară, două cavități glenoide ale tibiei, câte una pentru fiecare dintre
cindilii femurului;
 eminența intercondilară este un masiv osos care separă cele două suprafețe articulare între
ele și care este format din tuberculul medial și lateral, mica inc izură dintre cei doi
tuberculi și ariile intercondiliene anterioară și posterioară pe care se inseră ligamentul
încrucișat anterior, respectiv posterior al genunchiului.

4

Circumferința condililor este înaltă de aproximativ 2 cm fiind întreruptă posterior de aria
intercondiliară posterioa ră. În partea lateral circumferința prezintă o mică fațetă articulară
pentru peroneu. În partea anterioară a c ircumferinței se descrie o suprafață triunghiulară
denumită tuberozitatea tibială pe care se inseră ligamentul patelar.

Corpul tibial are forma unei prisme triunghiulare cu trei fețe:
 fața posterioară prezintă o creastă oblică – linia solearului – localiz ată în partea
superioară a tibiei, la nivelul ei se inseră: mușchiul solear, mușchiul popliteu, mușchiul
gambier posterior și flexorul comun al degetelor;

4 https://www.studyblue.com/notes/note/n/anatomy -study -test-1/deck/7172818 (fig. 1) Fig. 1 Oasele gambei

8
 fața internă plană în 2 /3 inferioare unde vine în contact cu pielea, în 1/3 superioară este
acoperită de tendonul „ în labă de gâscă” al mușchilor semitendinos, semimembranos,
croitor, drept intern;
 fața laterală este evidentă numai în porțiunea superioară, unde prezintă un șanț în care se
inseră mușchiul gambier anterior, în porțiunea inferioară fața lat erală își schimbă
orientarea devenind anterioară. Marginile tibiei sunt: anterioară ( creasta tibială) care se
termină pe maleola medială a osului, medială unde se inseră fascicolul din flexorul
comun al degetelor și aponevroza gambieră, externă ce serveșt e pentru inserția
membranei interosoase.
Extremitatea inferioară este mai puțin evidentă prezentând: o față s uperioară, o față inferioară
(articulară pentru trohleea astragaliană), o față anterioară, o față posterioară, o față externă
(prezintă scobitura pentru articularea cu peroneul) și o față medială ( se prelungește în jos printr –
o apofiză voluminoasă – maleola internă care prezintă – o față articulară pentru talus și un șanț
maleolar pentru trecerea tendoanelormușchilor flexorul lung al degeteor și ti bial posterior).
Peroneul este un os lung, pereche ( fig.1), torsionat în axul său longitudunal în afară
situate în afară și înapoia tibiei.
Extremitatea superioară sau capul peroneului prezintă în partea lui internă o fațetă
articulară prin care se articulează cu tuberozitatea externă tibială. În afară și înapoi acestei fațete
articulare se descrie apofiza stiloidă a peroneului pe care se inseră tendonul inferior al
mușchiului biceps crural și ligamentul lateral extern al articulației genunch iului.
Corpul peroneului prezintă trei fețe:
 laterală care în 2/3 superioară prezintă inserțiile mușchilor lungul și scurtul peronier
lateral, iar în 1/3 inferioară prezintă o creastă oblică în jos aflată în raport direct cu pielea;
 medială pe care se află creasta interosoasă și se subîmparte într -o porțiune orientată spre
anterior ( unde se inseră mușchiul extensor comun al degetelor, peronier anterior și
extensorul propriu al degetului mare) și alta spre posterior ( pe care se găsește gambieru l
posterior);
 posterioară pe care se inseră flexorul propriu al degetului mare.

9

Marginile peroneului sunt: anterioară ( creasta peroneului), internă ( pe care se inseră gambierul
posterior și septul fibros ce separă mușchiul flexorul propriu al halucelui ), externă.

Extremitatea inferioară a peroneului este constituită dintr -o ridicătură voluminoasă în formă de
piramidă triunghiulară , maleola externă, situată într -un plan inferior și posterior față de maleola
internă. Prezintă o bază care se scufundă cu o sul, în vârf împărțit în doi tuberculi de către un
șanț în care se înseră ligamentul peroneo – calcanean, o față postero -externă, o față laterală,
cutanată, și o față medială pe care se inseră ligamentele tibio – peroniere și peroneo –
astragalian, precum ș i fațeta articulară pentru articularea cu extremitatea inferioară a tibiei și cu
fața externă a astragalului.

5

La picior se distinge o articulație superioară, talo -crurală și alta inferioară, talo -tarsiană.
Cea din urmă este subdivizată la rândul ei din mai multe articulații secundare.
Privită din față, articulația gleznei ( fig.2) are aspectul unei ,,chei engleze,, , formată din
extremitățile inferioare ale tibiei și peroneuluui, care se așează pe o suprafață situată pe fața

5 http://www.regenexx.com/2011/04/ankle -ligament -and-split-tendon -nonsurgical -treatment/ (fig 2) fig. 2 Articulația gleznei

10
posterioar ă a astragalului, trohleea talusului. Suprafețele articulare se îmbină destul de precis:
trohleea talusului este ,, călcată,, lateral de cele două maleole, în partea internă ( tibială)
suprafețele sunt aproape verical, iar în partea externă ( peronieră) su prafețele sunt mai înclinate,
curbate, oblice și coboară mai jos.
Din punct de vedere al formei osoase, sin gurele mișcări posibile sunt flexie dorsală și
flexie plantară.

Articulația este menținută prin intermediul unei capsule care se atașează în apropie rea
suprafețelor pe cele trei oase: tibia, peroneul și astragalul. Capsula este întărită prin intermediul
ligamentelor laterale. Ligamentul lateral extern este format din trei fascicole: a nterior, mijlociu și
posterior. Fasciculele anterior și posterior se termină la nivelul astragalului,pe care îl leagă direct
de oasele gambei. Fascicolul mijlociuu se termină pe calcaneu, antrenându -l în mișcările gleznei.
Ligamentul lateral intern prezintă o dispunere a celor trei fascicule pe două straturi: unul
superfic ial care se termină pe scafoid, ligamentul glenoidian și sustenculum tali și altul profund
cu un fascicul anterior care se termină pe astragal și celălalt posterior care se termină în spatele
astragalului.
Piciorul liber ( laba piciorului) , adaptat la staț iunea bipedă, îndeplinește o dublă funcție:
primește greutatea corpului și reacția din partea solului și permite desfășurarea dinamică a
pasului în timpul mersului .
Acesta presupune deopotrivă rezistență și suplețe. Scheletul piciorului este format
din:
 26 de oase ( de dimensiuni și structură foarte diferite) dispuse în trei grupe:
1) Un grup format din 7 oase tarsiene dispuse pe două rânduri:
– Un rând posterior format din: astragal, în sus și calcaneu, în jos;
– Un rând anterior format de cuboid ( în afară), în untru descafoid care are pe fața lui
anterioară cele trei oase cuneiforme;
2) Al doilea grup este format din 5 oase metatarsiene;
3) Al treilea grup este format din 14 falange, câte trei pentru fiecare deget, cu excepția
degetului mare care prezintă numai două falange.
31 de articulații diferit concepute ( private din punct de vedere anatomic funcțional și
chirurgical)

11

 20 de mușchi specifici
Laba piciorului este în general deformată, prinsă între forțele mecanice ale
greutății corpului și cele ale încălțăminte i, de multe ori, departe de a fi ideală.
"Glezna este articulația care permite îmbinarea flexibilității labei piciorului cu
puterea oaselor gambei. "6

7

Calcaneul și astragalul ( tal usul)
,, Aceste două oaseformează scheletul posterior al piciorului ( tarsul posterior). Sunt oase
masive, mai ales calcaneul. Pot fi asimilate cu 2 paralelipipede rectangulare suprapuse unul pe
celălalt într -o manieră încrucișată.
Astragalul ( fig.3) este orientat spre anterior și interior, în timp ce calcaneul este orientat
anterior și exterior. Le putem descrie 6 fețe : superioară, inferioară, internă, externă, anterioară,
posterioară.
Astragalul se articuleazăcu numeroase oase: tibie, fibulă, calcaneu, scafoid. Totuși nici un
mușchinu se inseră pe acest os. El se mobilizează indirect prin vecini.
Este format dintr -un corp, un cap și un col.Pe fețele superioară și laterală se găsește
trohleea talusului prelungită cu latura maleolară, medială și laterală.

6 Drosescu, P. (2004), Anatomia aparatului locomotor , Editura Pim, Iași, p. 73 – 82
7 http://picshype.com/bones -of-the-foot-diagram (fig. 3) Fig. 3 Oasele piciorului

12
Capul astragalului prezintă o suprafață articulară hemisferică ce se continuă până la fața
inferioară. Acestă suprafață se articulează succesiv cu navicularul și apoi cu fața superioară a
calcaneului.
Capul formează cu colul unghi de declinație, deschis în jos ( 111°) și un unghi de
înclinație deschis medial ( 158°). Unghiul de declinație fiind mai mic, colul este mult deviat
medial în piciorul varus.
Cele două unghiuri se modifică în unele deformări ale piciorului; unghiul de înclinație
este cu atât mai de schis cu cât piciorul e mai plat și cu atât mai închis cu cât piciorul e mai
boltit .
Calcaneul ( fig.3) prezintă pe fața interioară o suprafață articulară triunghiulară concavă
superior și convexă inferior ce corespunde feței posterioare a cuboidului. Fața inferioară ( partea
prin care se sprijină pe sol) prezintă două tuberozități, internă și externă, ce se prelungesc pe fața
posterioară dând naștere tuberozității calcaneului. Fața laterală prezintă trohleea peronierilor ce
separă două șanțuri pe unde alun ecă tendonul mușchilor peronieri.
Fața posterioară a astragalului este ocupată de partea posterioară a trohleei talusului.
Inferior se găsesc doi tuberculi separați de un șanț pe unde trece tendonul mușchiului flexor lung
al haluce lui. Fața inferioară se a rticulează cu fața superioară a calcaneului prin trei laturi
articulare. Calcaneul prezintă pe fața medială o proeminență puternică numită sustentaculum tal i
ce susține capul astragalului inferior se găsește un șanț pe unde alunecă tendonul mușchiului
flexor lung al halucelui. Fața posterioară dă inserție în porțiunea mijlocie tendonului lui Achile.
Ea corespunde călcâiului.
,, Articulația subastragaliană ( subtalară)
Se realizează între astragal și calcaneu. Face parte din grupul articulațiilor elipsoide. Ca
suprafețe articulare din partea astragalului se găsește posterior o suprafa ță concavă ce corespunde
unei suprafețe convexe pe calcaneu. Anterior se găsește o suprafață convexă pe astragal (
porțiunea inferioară a capului) ce corespunde unei suprafețe u șor concavă pe calcaneu ( aceasta
se sprijină în parte pe sustentaculum tali). Între cele două suprafețe articulare cele două oase
formează un tunel osos: sinusul tarsului. Această articulație permite mișcări în cele 3 plane. În
practic ă datorită formei și orientării suprafețelor articulare, mișcările se combină automat în jurul
unui ax unic ( axul lui Henke).

13

8
Acest ax pătrunde inferior prin tuberozitatea posteroexternă a calcaneului și iese superior,
anterior și intern prin porțiunea medievală a colului astraganului. Este deci oblic superior,
anterior și intern. În jurul acestui ax se realizează mișcări de inversiune și eversiune, mișcarea
dominantă fiind inversia – eversia.
Mijoacele de unire ale articulației subtalare sunt reprezentate de 2 c apsule și ligamente .
Posterior se găsește o capsulă ce se atașează pe marginile suprafețelor articulare, în timp ce
anterior există o capsulă comună cu cea a articulației mediotarsiene. Ținând cont de continuarea
suprafețelor articulare și a capsulelor art iculațiile subtalară și mediotarsiană sunt indisociabile în
mișcare. Un dublu atașament ligamentar leagă tunelul sinusului tarsului ( ligamentul interosos).
Este format din două plane: unul ant erior și unul posterior. În afara lui se mai descriu ligamentel e
talocalcanean lateral și medial. ,,9

Oasele tarsului anterior ( regiunea mijlocie a piciorului )
Anterior de calcaneu și astragalse găsesc 5 oase ( unul extern, 4 interne), formând
regiunea numită ,, gâtul piciorului,,.

8 Calais-Germain, B. (2009), Anatomia prin mișcare , Polirom, București, p.277 (fig. 4)
9 Calais -Germain, B. (2009), Anatomia prin mișcare , Polirom, București, p. 272 – 285 Fig. 4 Axul lui Henke

14

10

Cuboidul ( fig.5) urmează calcaneului. Acest os nu își justifică numele pentru că are mai
curând forma unei prisme triunghiulare. Capul prezintă o suprafață articulară cartilaginoasă,
convexă anteri or ce se articulează cu baza primei falange. De fiecare parte se găsește câte un mic
tubercul. Corpul are o secțiune triunghiulară. Pe marginea sa externă se află o crescătură
prelungită de un șanț de pe fața internă ( pe unde trece tendonul mușchiului per onier lung
lateral). Anterior, prin două fațete se articulează cu metatarsienele.
În interior, scafoidul, os navicular ( fig.5), urmează astragalului. Are formă de semilună
cu convexitate anterioară. Pe marginea internă se observă un tubercul proeminent u nde se
instalează mușchiul gambier posterior. Anterior se articulează prin trei fațete cu partea posteioară
a celor trei oase cuneiforme.
Oasele cuneiforme ( fig.5) sunt trei oase mici, de forma unor prisme triunghiulare,
juxtapose. Aceste oase se articule ază între ele. Anterior, se articulează cu metatarsienele 1, 2, 3.
Articulația lui Chopart ( mediotarsiană)
Sub numele de articulația lui Chopart ( fig. 5) sunt reunite suprafețele aflate î ntre tarsul
posterior și tarsul anterior. Este o linie formată din două articulații juxtapuse: cea care leagă
calcaneu de cuboid ( în exterior) și cea care leagă astragalul de scafoid ( în interior). Pe latura
internă ( situată superi or), suprafețele au formă ovală
 Fața anterioară a astraganului ( partea anterioară a capu lui) este convexă anterior
 Fața posterioară a scafoidului este concavă posterior.
Pe latura externă ( situată mai jos), suprafețele au formă aproximativ
triunghiulară:

10 http://goodp ixgallery.com/bones -of-the-foot-diagram -photos/ (fig. 5) Fig.5 Vedere superioară a piciorului

15

 Fața anterioară a cuboidului este concavă de sus în jos, apoi convexă
 Fața poster ioară a cuboidului are o conformație in versă
Ca și în cazul articulației subtalare, mișcările de ansamblu care se realizează sunt inversia
și eversia. Mișcarea dominant în această articulație este abducția – adducția.
Cele două articuații, subtalară și me diotarsiană ( fig.5) , sunt menținute de capsule
distincte. Aceste capsule sunt întărite de numeroase ligamente. Superior se găsesc
ligamentulastragalo – scafoidian dorsal și ligamentul calcaneo – cuboidian dorsal, iar median se
află ligamentul în Y al luiC hopart. Acest din urmă ligament pleacă de pe calcaneu și se
desfășoară vertical pe scafoid și orizontal pe cuboid.

11

Este un ligament cheie al articulației, deosebit de puternic. Inferior se găsește
ligamentul calcaneo – cuboidian inferior, d ispus în două straturi: primu strat, care seîntinde între
calcaneu și partea anterioară a cuboidului, iar al doilea strat, care se prelungește până la baza
metatarsienelor. Este un ligament foarte puternic și poartă nu mele de ,, marele ligament plan tar,,
. Acest ligament susține bolta plantară. La interior se află ligamentul glenoidian care se intinde
de la sustentaculum tali la scafoid ( marginea internă). Fața sa profundă este acoperită de cartilaj,
iar acest ligament formează și o mică glenă ce susține partea anterioară a astragalului.
Regiunea antepiciorului
Aceasta se prezintă ca o juxtapunere de cinci coloane de oase mici care sunt dispuse în
evantai spre anterior. Fiecare coloană este formată dintr -un metatarsian și falange ce formează

11 http://www.healthcommunities.com/foot -anatomy/foot -anatomy -overview.shtml (fig. 6) Fig. 6 Articulația subtalară și mediotarsiană

16
scheletul deg etelor. Toate aceste oase mici fac parte din categoria oaselor lungi, alcătuite din trei
părți: bază ( posterior), corpul și capul ( anterior).
Baza metatarsianului ( fig.5) are o secțiune aproximativ patrulateră , prezentând suprafețe
posterioare și latera le care se articulează cu partea anterioară a oaselor regiunii mediotarsiene.
Alte suprafețe laterale permit articulația cu bazele metatarsiene învecinate.
Corpul are o secțiune triunghiulară. Capul prezintă o suprafață articulară cartilaginoasă, convexă
anterior, ce se articulează cu baza primei falange.
Falanga aproximală ( fig.5) : la nivelul bazei se observă suprafața articulară concavă ce
corespunde capului metatarsianului corespunzător. Capul prezintă o suprafață articulară
trohleară.
Falanga mijloc ie ( fig.5) : la nivelul bazei se observă o suprafață articulară concavă,
împărțtă în două printr -o creastă mediană. Capul seamănă cu cel al primei falange.
Falanga distală ( fi g.5): este identică cu cea a falangei precedente. Porțiunea anterioară
prezint ă un tubercul.
Prima coloană ( haluce) formată din oase masive ( astragal, scafoid, metatarsian 1 și
haluce) joacă un rol foarte important la mers, alergare, mai ales în faza digitigradă.
Un defect de concurență poate antrena o instabilitate și dureri me diane în stat pe vârfuri.
Două mici oase sesamoide sunt așezate pe cartilajul plantar al capului metatarsianului. Ele
servesc ca amortizor în sprijinul pe acest cap al metatarsianului.
Articulațiile tarso – metatarsiene ( fig.6) reprezintă un ansamblu de articulații plane
cunoscute împreună sub numele de articulația ,, Lisfranc,, ce unesc fețele anterioare ale
cuneiformelor și cuboidului cu baza metatarsienelor. Permite mișcări reduse, de alunecare ale
oaselor unele pe celelalte, rezutând o mobilitate gl obala redusă. La acet nivel predomină flexia
plantară sau dorsală ; gradul de mobilitate e diferit în ordinea creșterii mobilității în coloanele
2,3,1,4,5. A doua coloană , puțin mobilă , reprez intă axul mișcării de pronosupinație a labei
piciorului.
Articulațiile sunt menținute prin intermediul unor capsule care comunică între ele prin
învecinare. Aceste capsule sunt întărite prin numeroase mici ligamente care leagă oasele între
ele. Articulațiile metatarsofalangiene unesc capul metatarsianului cu baza falangei proximale.
Fac parte din grupa articulațiior elipsoide. Forma articulară permite mișcări de flexie dorsală /
flexie plantară. Flexia dorsală este mai amplă pentru terminarea reaizării pasului, în special la

17
urcarea unei pante sau a unor tr epte , ca și în mersul pe vârfuri. Celelalte mișcări abducție –
adducție, rotații axiale sunt mai curând mișcări pasive.
Articulația interfalangiană proximală unește capul primei falange cu baza falangei
mjlocii. Nu permite decât mișcări în plan s agital. Flexia plantară e posibilă , dar nu și cea
dorsală.
Articulația interfalangiană distală unește capul falangei mijlocii cu baza falangei distale .
Nu permite decât mișcări în plan sagital : fle xia plantară și flexie dorsală."12

I.2.b. M usculatura gambei și a plantei
"Asupra piciorului acționează două tipuri de mușchi:
 mușchi extrinseci care se atașează pe alte oase decât cele labei piciorului ( tibie, peroneu,
femur) . Toți acești mușchi se termină pe oasele labei piciorului . Sunt mușchi
poliarticuari , actionând asupra gleznei si labei piciorului . Tendoanele lor fac un cot a
trecerea în partea anterioară sau posterioară a gleznei.
 mușchi intrinseci,mult mai scurți,se interesează doar pe oasele labei piciorului,în special
pe parte a plantară. Ei formează masa cărnoasă a plantei piciorului. Mușchii gambei sunt
situați asimetric în jurul celor două oase ale gambei, astfe încât fața medială si marginea
anterioară a tibiei , precum și cele doua maleole (tibiala și peronieră), rămân nea coperite
de musculatură. Acești mușchi se împart în trei grupe :
 grupul anterior include m. tibial anterior, m. extesor lung haluce , m. lung degete, a III –
lea peronier.
 grupul lateral include m.peronier scurt , m. peronier lung.
 grupul posterior se împar te în :
 – planul superficia este format din m. triceps sural ( gastrocnemieni si solear),
 – planul profund include m. tibia l posterior , m. flexor lung al halucelui , m.. f lexor lung
comun al degetelor , m. popliteu."13

12 Pim, Iași Drosescu, P. (2004), Anatomia aparatului locomotor , Editura , p. 123-129
13 Baciu,Clement C(1977), Anatomia funcțională și biomecanica aparatului locomotor, Ed Medicală,București,p 445 –
448

18

14

Mușchii regiunii anterio are a gambei (fig. 7)
Denumire
mușchi Origine Inserție Acțiune Inervație
Mușchiul tibial
anterior
(gambierul
anterior) Fața laterală a
tibiei și
membrana
interosoasă Baza metatar –
sianului I și
cuneiformul
medial Trage gamba înainte
(membru de sprijin);
ridică piciorul (membru
oscilant), asigurând
scurtarea membrului,
necesară pendulării;
rotator și adductor intern
al piciorului; împreună
cu peronierul lung
formează o chingă care
susține bolta plantară. Ram din
nervul
peronier
profund

14 http://www.esanatos.com/anatomie/membrul -inferior/Muschii -regiunii -anterioare -a-95415.php (fig. 7) Fig. 7 Mușchii gambei

19
Denumire
mușchi Origine Inserție Acțiune Inervație
Mușchiul
extensor lung al
halucelui Fața medială a
peroneului și
membrana
interosoasă Falanga distală a
halucelui Extensor al halucelui;
flexor dorsal și rotator
intern al piciorului Ram din
nervul
peronier
profund
Musch iul
extensor lung al
degetelor Pe tibie, peroneu,
membrana
interosoasă Pe falangele II și
III ale degetelor
II-V Flexor dorsal al
piciorului și rotator
extern; abductor al
piciorului Ram din
nervul
peronier
profund
Mușchiul
peronier al III –
lea Pe tibie, p eroneu
și membrana
interosoasa Pe falangele II și
III ale degetelor
II-V Când ia punct fix pe
gambă, peronierul
anterior este flexor,
abductor si rotator, în
afară al piciorului pe
gambă, deci este un
sinergist al
extensorului comun al
degetelor Ram din
nervul
peronier
profund

Mușchii regiunii laterale a gambei (fig. 7)
Denumire
mușchi Origine Inserție Acțiune Inervație
Mușchiul
peronier lung

Pe capul fibulei
și pe fața ei
laterală Tendonul se
formează la
mijlocul gambei
și trece posterior Ridică marginea
externă a
piciorului și
coboară Nervul peronier
superficial

20

de maleola
laterală, sub
tuberculul
peronierilor, la
nivelul marginii
externe a
cuboidului. Din
șanțul cuboidului
se termină pe
baza primului
metatarsian și
primul cuneiform marginea internă,
pronator.
Realizează flexia
plantară și
adducția
piciorului.
Susține activ
bolta în regiunea
mijlocie prin
încrucișarea
tendinoasă cu
tibialul posterior
stabilizează
piciorul în
ortostatism,
împiedicând de –
zechilibrarea spre
exterior (mai ales
în sprijin pe un
picior)
Mușchiul
peronier scurt Pe fața laterală a
fibulei în 1/3
inferioară Tendonul său
înconjoară
maleola externă,
trece deasupra
tuberculului
peronierilor și se
termină pe baza
metatarsianului 5 Ridică marginea
externă a
piciorului
(pronator).
Participă la flexia
plantară și la
abducția
piciorului Nervul peronier
superficial

21
Mușchii regiunii posterioare a gambei (fig. 7)
Denumire
mușchi Origine Inserție Acțiune Inervație
Planl profund Fața posterioară
a tibiei, tendonul
său trece posteri –
or d e pilonul
tibial si maleola
medială,
ajungând în
șanțul de pe
marginea liberă a
sustenaculum tali 4 tendoane
destinate degete –
lor 2 -5 se inseră
pe fiecare falan –
gă distală
perforând tendo –
nul flexorului
scurt al degetelor Realizează flexia
plantară a
falan gei distale,
inversia și
adducția
piciorului
(compensată de
acțiunea
pătratului
plantar) Nervul tibial
Mușchiul flexor
lung al degetelor
Mușchiul tibial
posterior Pe fața
posterioară a
tibiei, fața poste –
rioară a fibulei și
pe membrana
interosoasă
dintre cele 2 oase Tendonul
înconjoară
maleola tibială,
terminându -se pe
tuberozitatea
navicularului și
pe fața plantară a
celorlalte oase
ale tarsului, cu
excepția astraga –
lului Realizează inver –
sia și adducția;
participă la flexia
plantară; stabili –
zează g lezna și
susține bolta
plantară Nervul tibial
Mușchiul flexor
lung al halucelui Pe fața
posterioară a
fibulei(inferior),
tendonul său
trece posterior de
pilonul tibial, Se termină pe a
doua falangă a
halucelui Realizează flexia
plantară a
falangei a doua a
halucelui,
antrenând prima
falangă în flexie Nervul tibial

22
apoi pătrunde
într-un șanț osos
posterior de
astragal, încruci –
șează fața
medială a c alca-
neului, trece in –
ferior de
sustenaculum tali pe metatarsianul
I; participă la
flexia plantară și
la adducția
piciorulu i; rol
important în
ridicarea și men –
ținerea
calcaneului în
această poziție
(mers pe vârfuri)
susține bolta
plantară în
ortostatism
Denumire
mușchi Origine Inserție Acțiune Inervație
Planul
superficial Stabilizator al
articulației talo –
crurale; flexor al
gambei față de
coapsă;
antrenează
calcaneul în
flexie plantară cu
tendința de
inversiune Nervul tibial
Tricepsul sural
format din
Mușchiul
gastrocnemian Porțiunea
medială a
condiliului fe –
mural medial;
porțiunea la –
terală a
condiliului
femural lateral Tendonul comun
Achilian la
nivelul calca –
neului
Solearul
Fața posterioară
a tibiei și fibulei

23

Mușchii intrinseci plantari sunt împărțiți în 3 grupe:
– medial : abductor al haluceului, flexor scurt al haluceului, adductor al haluceului;
– lateral : abductor al degetului mic, flexor scurt al degetului mic;
– mijlociu : flexor scurt al degetelor pătratul plantar, mișchii lombricali, mișchii interosoși.
Mușchii sunt dispuși în mai multe plane și au relații topografice complexe.

15

Grupul medial ( fig.8) cuprinde 3 mușchi cese termină pe falanga proximală a halucelui
și pe oasele sesamoide.
Cel mai profund este mușchiul flexor scurt al halucelui , cu origine pe cuboid și
cuneiforme ( 2,3). Corpul muscular se divide în două facsicole ce se termină prin două tendoane
pe baza falangei proximale. Realizează flexia plantară a falangei proximale a halucelui pe primul
metatarsian.
Mușchiul abductor al halucelui este un mușchi superficial împărțit în două fascicole: Un
fascicul oblic ce ia na ștere pe cuboid și un fascicul transvers de pe articulațiile
metatarsofalangiene 5, 4, 3. Cele două fascicole se unesc și se termină printr -un tendon pe baza
falangei proximale. Realizează abducția primei falange pe metatarsianul 1. Este unul din

15 http://www.corpshumain.ca/en/Os_jambe_en.php (fig. 8) Fig. 8 Mușchii piciorului

24
responsab ilii întreținerii halux valgusului ( deformație permanentă a oaselor halucelui cu
adducția metatarsianului și abducția falangei proximale).
Mușchiul adductor al halucelui este cel mai superficial mușchi al grupului. Ia naștere pe
tuberozitatea calcaneului și se termină pe baza primei falange. Realizea ză adducția halucelui,
participă activ la flexia plantară a falangei proximale pe metatarsiene. Este un susținător activ al
bolții plantare. Travaliul său împiedică evoluția halux valgusului.
Grupul lateral ( fig.8) cuprinde mușchi ce se termină pe baza falangei proximale a
degetului 5. Mușchiul flexor scurt al degetului 5 ia naștere pe cuboid și se termină pe fața
plantară a falangei proximale. Realizează flexia plantară a primei falange a degetului 5 pe
metata rsian.
Mușchiul abductor al degetului 5 are origine pe tuberozitatea calcaneului și se termină pe
baza falangei proximale a degetului 5. Realizează abducția și flexia plantară a degetului 5;
contribuie la susținerea bolții plantare. Mușchiul opozant al de getului 5 se inseră pe cuboid și se
termină pe fața internă a m etatarsianului 5.
Grupul mijlociu
Mușchii interosoși ( fig. 8) ocupă spațiile dintre metatarsiene. Există 4 interosoși dorsali
și doi plantari. Tendonul lor se termină prin două fascicule la nivelul primei falange, plantar – pe
baza falangei și dorsal – pe tendoanele extensorilor.
Acțiunea lor principală este flexia plantară a primei falange . Acționează bilateral la
nivelul unui deget. Participă de asemeni și la faza de propulsie din mers. Î n acțiune unilaterală
tracționează lateral falanga proximală; ei aproprie și îndepărtează degetele ( acțiune completată
de mușchii proprii al halucelui și degetului 5). Împiedică aceleași mișcări la nivelul
metatarsienelor prin inserțiile lor intermetatars iene; menține arcul transversal al piciorului .
Interosoșii sunt acoperiți de tendoanele mușchiului flexor comun al degetelor.
Posterior pe aceste tendoane se inseră mușchiul pătratul plantar ( accesor al flexorului
comun al degetelor), cu origine pe calcan eu prin două fascicule. Prin contracția sa, acest mușchi
readuce în ax tendonul flexorului comunal degetelor pentru ca acțiunea lor să fie sagitală.
Între tendoanele mușchiului flexor lung al degetelor se inseră mușchii lombricari .
Tendoanele lor se termin ă pe baza falangei proximale. Acțiunea acestor mușchi este minimă
fiind mai curând un reglaj al acțiunii celorlalți mușchi asupra degetelor piciorului.

25
Superficial se găsește mușchiul flexor scurt al degetelor . Acest mușchi ia naștere pe
tuberozitatea cal caneului și se împarte în patru fascicule ce se termină prin câte un tendon pe
falanga medie a degetelor 2 – 4. Tendoanele sunt perforate de tendonul mușchiului flexor lung al
degetelor. Mușchiul realizează flexia falangei mijlocii pe cea proximală și acel ei proximale pe
metatarsianul corespunzător. Are rol în menținerea bolții plantare în sens longitudinal ."16

I.3 Biomecanica piciorului

La nivelul piciorului, statica poate fi aprofundată cunoscând modul de formare și
structura bolții plantare, stâlpii și arcurile acesteia , modul în care arcurile sunt susținute , precum
și modul de distribuție a greutății la nivelul piciorului, făcându -se apoi distincția din punct de
vedere static și dinamic dintre antepicior și retropicior.
” Laba piciorului este o boltă susținută de trei arcuri ( care ar trebui mai curând sa fie
numite ”ferme”) cu trei puncte de sprijin . Bolta plantară se formeayă prin torsionarea
metatarsienelor ce se desăvârșește după naștere. La formarea bolții, tarsul anterior se ridică de l a
podea (ridicarea scafoidului), iar în articulațiile tarso -metatarsiene are loc un proces de răsucire
înăuntru a metatarsienelor.”17
"În felul acesta , bolta plantară este un fel de lamă flexibilă cu rol de amortizor al
presiunilor și care își adaptează fo rma după sol .
În ortostatism , greutatea se repartizează pe cele 3 puncte de sprijin.
 Anterior pe capul metatarsului 5 , structura osoasă subțire care nu poate prelua prea mult
din greutatea corpului ;
 Anteromedian pe capul metatarsului 1, care preia apr oape tot restul greutății;
 Posterior pe tuberozitățiile posterioare ale calcaneului, structuri osoase masive care au
rolul de a prelua cea mai mare parte din greutate.
Ansamblul formează astfel un trepied. Acele sunt menținute de ”tendori” ligament ari și
musculari.
Arcul intern (fig.9) este format din: calcaneu, astragal, scafoid, pr imul cuneiform
metatarsianul I . Este susținut prin mai multe ligamente (ligamentul astragalo -calcanean,

16 Drosescu, P. (2004), Anatomia aparatului locomotor , Editura Pim, Iași, p. 215-219
17 Rădulescu, Al.,Robănescu, N. (1952), Picior plat, Editura de Stat pentru Literatură Științifică, Bucure;ti, p 6 -8

26

ligamentul glenoidian, ligamentul scafocuneiform, ligamentul cu neometatarsian inferior) și prin
mușchi (adductorul halucelui , gambierul posterior ,peronierul lung lateral , flexorul propriu al
halucelui ) care au triplu rol: de a întinde arcul ca o coardă , de a susține calcaneul prin
resfrângerea sa sub sustentaculum tali și de menține astragalul prin intermediul tendonului său
care trece prin spatele acestuia.

18

Arcul extern ( fig.9) , mai puțin înalt decât cel intern este vizibil pe scheletul labei
piciorului pe viu fiind mascat de părțiile moi. Este alcătuit din: calcaneu cuboid , metatarsul 5 .
Este susținut prin cele 2 ligamente calcaneocuboidiene plantare (marele ligament plantar este
foarte puternic ) ,dar și prin intermediul mușchiilor (peronier scurt lateral, peronier lung lateral )
care au un dublu rol de susținere a calcaneului prin răsfrângerea lui sub tuberculul peronierului și
cel de susținere a cuboidului.
Arcul anterior (fig.9) vizibil în special la jumătatea metatarsienelor este mai înalt medial
(scafoid) decât lateral (cuboid). Este sus ținut prin mușchi – fascicolul transversal al abductorului
halucelui , interosoșii – ce ” reduc” spațiile intermetatarsiene și cuplul peronier lung – gambierul
posterior în zona din spate a labei piciorului. "19

18http://blog.goodfeet.com/blog/learn -about -the-bones -in-the-foot (fig. 9)
19 Calais -Germain, B. (2009), Anatomia prin mișcare , Polirom,București, p. 302-303 Fig. 9 Bolta plantară

27

Dinamica bolții plantare
După Rădulescu și R obănescu ,, nu ar exista o boltă principală și una secundară sau una
de sprijin și alta de mișcare. Prin acțiunea tuturor elementelor din care sunt alcătuite aceste bolți
este posibilă biomecanica complexă a piciorului în moduri variate: mers, alergat, săr ituri, dans,
transport de greutăți etc. Astfel, astragalul trebuie inclavat în boltă și considerat ca o cheie a sa.
Stațiunea se face pe un picior când în ușoară pronație, când în supinație, fiind astfel mai mult
solicitată una sau cealaltă dintre bolți și nu amândouă deodată. Acest fapt nu izolează însă funcția
celor două bolți, pe care structura le face unitare ( cuboidul intră parțial în alcătuirea bolții
interne, iar bolta externă este legată de cea internă prin astragal). În acest ,,jos,, al bolților e xistă
un moment în care metatarsienele mijlocii suportă apăsarea greutății care se deplasează spre
partea anterioară a bolții; este momentul în care sarcina se mută de pe o boltă pe cealaltă.
Metatarsienele mijlocii mai suportă sprijinul anterior al bolții și în cazurile în care calcaneul se
găsește ridicat de pe sol, ca în poziția ridicat pe vârfurile picioarelor sau prin purtarea unui toc
mai înalt. ,,20
Iată deci că problema sprijinirii greutății corpului pe pilonul anterior al bolții, problema
atât de mu lt discutată, nu se limitează la concepția apăsării pe un singur metatarsian. Prin
schimbul succesiv al bolții, toate capetele metatarsienelor devin, rând pe rând, puncte de sprijin.
În mers, alergare, săritură, coborârea scărilor etc. Și, în general, în e fortul digitigrat, greutatea se
transmite prin astragal scafoidului și apoi metatarsienelor, cărora le revine, prin capetele lor,
rolul de susținere. Stâlpul posterior al bolții ( calcaneul) dă inserție, pe deoparte, tricepsului sural,
care reprezintă rezu ltanța forțelor care se opun în acestă situație gravității, iar pe de altă parte
mușchilor planetari, factor important pentru menținerea piciorului în stațiune digitigrată.
În opinia unor autori, bolta plantară externă srvește la sprijin, iar bolta internă la mișcare.
Mai mult, ei aseamănă piciorul cu un pod, în care tarsul și primul metatarsian formează o boltă
postero – internă demișcare, iar evantaiul metatarsotarsian formează o boltă antero – externă de
statică.
În concluzie, se poate spune că piciorul normal se prezintă ca o spirală răsucită în grade
diferite, iar întreaga funcție a piciorului ( statică și dinamică) este determinată de răsucirea și

20 Rădulescu, Al.,Robănescu, N. (1952), Picior plat , Editura de Stat pentru Literatură Științifică,București, p. 37

28
desrăsucirea spiralei reprezentată de însăși planta piciorului. În plus, chiar patologia piciorului
este e xprimată în acest mod, astfel răsucirea exagerată duce la un picior scobit, iar desrăsucirea
exagerată la un picior plat.

Biomecanica gleznei
"Articulația gleznei poate fi asemuită cu un cilindru plin ( astragalul) încastrat în
segmentul cilindric, săpat în pilon tibial și menținut pe laturi de cele două maleole.
În articulația gleznei au loc mișcările de flexie și de extensie ale piciorului. Axa biomecanică în
jurul căreie se execută aceste mișcări ( t ransversală) face un unghi de 80cu linia bimaleolară, așa
încât, dacă piciorul se așează în flexie dorsală, vârful lui se duce în adducție.
Dar față de axa transversală de flexie și extensie a genunchiului, plasat în plan frontal
strict, axa transversală de flexie plantară și dorsală a articulației tibio – tarsiene are și o înclinație
de 20 – 30 0 datorită rotației externe normale a tibiei. Conform lui Steindler, această înclinație ar
fi egală cu unghiul de declinație a colului femural.
Rotația externă a tibiei se datorește adaptării la necesitățile funcțion ale ale mersului. În
mers, centrul de greutate principal al corpului, oscilează de o parte și de alta. În prima jumătate a
perioadei de sprijin, axa de rotație a articulației gleznei nu este perpendiculară pe linia de
înaintare geometrică a corpului, dar s e menține aproximativ perpendiculară pe traiectoria
oscilantă a centrului de greutate principal al corpului, ceea ce permite o libertate de acțiune
favorabilă articulației gleznei.
Amplitudinea totală a mișcărilor de flexie și extensie este de 700, din car e 250 revin flexiei
dorsale, iar 450 extensiei plantare."21
Mobilitatea articulației tibio -tarsiene variază de la individ la individ. În cazurile de
hipermobilitate se ajunge la o extensie forțată ( astfel ca piciorul prelungind gamba să cadă la
unghi dre pt față de sol ) ca în poanta la balet ( ,, coup – de – pied,,).
În afară de acestă mișcare mai există una extrem de redusă, mișcarea de lateralitate a
astragalului în pensă tibio – peronieră. Mișcările de lateralitate ale piciorului sunt împiedicate de
maleole și în special de maleola peronieră.

21 Steindler, A. (1995), Kinesiology of the Human Body Under Normal and Pathological Conditions, Springfield, p. 63 –
64.

29
Mișcările antero – posterioare ale piciorului sunt de foarte mică amplitudine. Mai
accentuată este deplasarea înapoi, atunci când oprirea din mers se face brusc și astragalul este
reținut de către marginea posteri oară a tibiei.
Articulația tibio – peronieră inferioară are o deosebită importanță funcțională în
realizarea mișcărilor de flexie și extensie.

Biomecanica celorlalte articulații ale piciorului
"Piciorul este construit nu numai să suporte greutatea individ ului, ci și aceea pe care o
suportă uneori în plus. În același timp piciorul are posibilități mari de mișcare. Deși în cele mai
multe articulații ale sale mișcările sunt suficient de reduse, aproape neglijabile ( de ex. În
articulația scafocuneiformă sau î ntre articulațiile intertarso – cuneiforme), în totalitatea sa
piciorul se poate mișca în toate sensurile. El efectuează mișcări de flexie – extensie, de abducție
– adducție, de rotație internă – externă și de circumducție. Supinația și pronația se fac, în primul
rând, în articulațiile medio –tarsiana și apoi în cea subastragaliana. Dar toate aceste mișcări nu se
execută izolat ci se combină intre ele realizând inversiunea și eversiunea piciorului "22

I.4. Generalități privind modificările de statică plantar ă
I.4.a. Generalități privind piciorul plat

"Definiție: Piciorul plat numit și valgus static este o diformitate caracterizată prin
prăbușirea bolților longitudinală și transversală ale piciorului, produsă prin hiperlaxitate
articulară și insuficiență a m ușchilor care mențin conformitatea piciorului.
Clasificare:
 Piciorul plat reductibil ( dureri la eforturi și oboseală la mers, ortostatism prelungit: axa
mediană a gambei face cu axa calcaneului un unghi obtuz deschis în afară de peste 100).
 Piciorul plat fixat ( mers dureros, cu sprijin pe marginea internă a piciorului unde se
constată durioane și bursite; artroză deformată)
 Piciorul contractat ( dureri vi pe fața internă și plantară a piciorului) iradiate în membrul
inferior – contractură a mușchilor gam bieri ce încearcă să mențină bolta piciorului; mers

22 Baciu,Clement C (1977), Anatomia funcțională și biomecanica aparatul locomotor , Editura Medicală, Bucure ști, p.
442-447

30
pe partea externă a piciorului; proeminența tendoanelor extensorului comun al degetelor
contractat; semnul Gosselin:imobilitatea piciorului ."23

I.4.b. Generalități privind piciorul scobit

"Această deform are este caracterizată printr -o arcuire excesivă a piciorului la nivelul
metatarsienelor, cu o scurtare a acestei părți. Arcuirea piciorului este însoțită de o poziționare în
gheară excesivă a degetelor de la picioare și scurtarea aponevrozei plantare. Dis torsiunea
determină scurtarea piciorului. Cauzele acestui defect determină anomalii și în segmentul inferior
al coloanei vertebrale și un dezechilibru la nivel muscular.
Din studiile efectuate la nivel internațional se constată o incidență de 10% de cazuri cu
picior scobit, iar principale cauze sunt date de afecțiunile neuromusculare ( boala Charcot –
Mari e – Tooth) sau necunoscute ( ideo patice).
Terminologia de picior scobit cuprinde un spectru larg de diformități ale piciorului . În literature
de speciali tate sunt descrise trei tipuri principale pe picior scobit:
 Picior scobit (pes cavovarus) în varus , cel mai întâlnit ,este asociat afecțiunii
neuromusculare Charcot -Marie -Tooth , și atunci când nu se cunosc cauzele , vorbim de
picior scobit ideopatic. Cav ovarusul se caracterizează prin călcâi în varus, primul
metatarsian în flexie plantară și degete în gheară .
 Piciorul scobit pur nu prezinta calcaneu nici în flexie plantară față de retropicior .
 Pes calcaneovarus are ca șo cauză poliomelita , se caracteri zează prin calcaneu în
dorsiflexie și antepiciorul în flexie plantară.
Piciorul scobit poate fi clasificat însă ca flexibil și rigid. Cu toate acestea, formele sub care se
prezintă sunt caracterizate de un arc longitudinal medial anormal de înalt sau ri dicat , tulburări de
mers și variate afecțiuni patologice ale piciorului. "24

23 Jianu, M (1996), Noțiuni de ortopedie pediatrică de la nou-născut la adolescent , Editura Universității de Medicină și
Farmacie, București
24Burn,J.,Londorf K. B., Crosbie J (2010), Interventions for the prevention and treatment of pes cavus, Cochrane
Library, Issue 12, p. 4

31
I.5. Etiologie (cauze și factori predispozanți)

"Al. Rădulescu enumera urmăritorii factori care influențează și cauzează prăbușirea bolții
plantare, și anume:
a) Sexul – statist icile indică că ambele sexe sunt expuse în egală măsură deviației pes planus ,
dar că la vârsta tânără se întâlneșteun număr mai mare de bărbați cu picior plat. Fapt ce se
poate explica prin implicarea bărbațiilor în profesii care solicită un efort susținu t din partea
picioarelor și anume, pe langă stațiunea îndelungată în picioare, se adugă supraîncărcarea
prin purtarea de greutăți
b) Vârsta – oiciorul plat se întâlnește pe tot parcursul vieții și este legat de caracteristicile
perioadei vieții când apare (con diții fiziologice,patologice și sociale specifice).
Se pot enumera:
 Piciorul plat congenital (ce apare în viața intrauterină,prin transmiterea genetică a stării
constituționale -laxitate articulară și deficiențe ligamentare)
 Piciorul plat congenital pur de terminat de oprirea în desăvârșirea translației piciorului într -o
fază foarte tartrivă , împiedicat de un alt segment de corp sau printr -o atrofie congenitală a
unui mușchi care determină poziția supinatorie a piciorului , cu care se nasc majoritatea
copiil or (80%) , care are ca consecințe netorsionarea metatarsienelor și pronația forțată a
calcaneului
 Piciorul plat din a doua copilarie ( 6 -14ani) datorat tulburărilor de creștere ( creșterea
scheletică depășește dezvoltarea fizică generală în special pe acee a a musculaturii provocând
un dezechilibru între greutatea și înalțimea individului, între sarcina de susținut și forța
musculo -ligamentară care susține și care rămâne în urmă cu dezvoltarea sa), rahitismul,
toxiinfecții etc.
 Piciorul plat al adolescențilo r – apare ca urmare a dezvoltării disproporționate a țesutului
osos față de forța musculară și de la un dezechilibru la forța de susținere. De asemenea,
perturbările hormonale ale organismului pot slăbi rezistența la efort a aparatului musculo –
ligamentar neîngăduind piciorului să funcționeze corect.
c) Acțiunea efortului în formarea piciorului plat – rolul mecanic care se exercită asupra
individului tânăr sub forma abuzului unor eforturi disproporționate și nesistematizate printr -un
antrenament îndelun gat ( se face referire la stațiunea îndelungată în picioare cu efort fizic

32
supraadăugat, combinat cu sau fără acțiunea concomitentă a brațelor sau a altor segmente din
corp, mersul îndelungat). Profesiuni care cuprind caracteristicile de mai sus și pot con duce la
sunt: hamal, mecanic, tipograf, lăcătuș, tâmplar, anumite sporturi, cadrele medicale, frizer,
croitor, vânzător, soldat, poștaș, ospătar etc.
d) Condițiile solului – suprafața pe care individul își petrece majoritatea timpului atunci când
lucrea ză sau merge, poate favoriza apariția piciorului pes p lanus. Astfel, solurile tari ( m ozaic,
asfalt, ciment) prin neelasticitatea lor solicită cu mult mai multă intensitate punctele de sprijin ale
bolții plantare decât pământul, podeaua sau parchetul. Solu rile neregulate ( nisip sau pământ)
sunt mult mai prielnice decât cele netede , deși ele obosesc în mai mare măsură musculatura
gambieră.
e) Încălțămintea – prin alegerea ei nepotrivită activității fizice cotidiene poate predispune către
un picior plat, mai ales dacă se alege o încălțăminte ușoară, decupată la spate sau foarte largă,
deoarece în plin efort nu ajută piciorul, nu sprijină tarsul posterior în momentul în care forța
musculară începe să slăbească prin oboseală, determinând pronarea calcaneulu i în vag, iar
antepiciorul ia o bază mai largă de susținere. Aceste tendințe pot însă fi contracarate de o
încălțăminte solidă.
f) Declinul fiziologic al individului ce se caracterizează prin creșterea în greutate în paralele
cu nedezvoltarea musculat urii sale, printr -o viață sedentară la care se adaugă factorul profesional
favoriza instalarea piciorului pes planus. "25

I.6 Simptome și semne ale piciorului plat și piciorului scobit

"Piciorul plat al adultului, piciorul plat câștigat, se referă la o deformare care se dezvoltă
după ce s -a atins maturitatea scheletică. Acesta trebuie diferențiat de piciorul plat constituțional
care este o morfologie frecventă congenital nonpatologică a piciorrului.
Semnul principal al piciorului plat îl c onstituie durerea, sub forme foarte variate. Durerile
apar în piciorul bolnav și sunt de cele mai multe ori vagi, alteori localizate, mai cu seamă la
nivelul maleolelor interliniei peroneo – tibiană inferioară și la mijlocul liniei lui Chopart, adică în
centrele aparatului ligamentar.

25 Rădulescu, Al.,Robănescu, N. (1952), Picior plat, Editura de Stat pentru Literatură Științifică, Buc urești, p. 20 -37

33
Primul stadiu – durerile sunt trecătoare și se manifestă după oboseală, mai ales după un
mers îndelungat și prin prezența unor tulburări vasomotorii și secretorii. Alteori, durerile se
manifestă după o lungă ședere c ând bolnavii se ridică în picioare.
În al doilea stadiu durerile se accentuează și încep să iradiez e spre gambe, genunchi și șold
îngreunând mersul și făcând imposibil ortostatismul prelungit. Apare contractura musculară și
punctele dureroase la presiune. Durerile din segmentul superior al membrului inferior și cele
localizate în lombe sunt datorate staticii vicioase. Aceasta forțează mușchii maselor lombare să
fie continuu contractați în timpul mersului și efortului, pe care toți mușchii membrelo r inferioare
îl fac pentru a micșora presiunea asupra bolții piciorului. Mai târziu durerile devin vii și
constante. Bolnavul de obicei șchiopătează, deoarece leziunile nu sunt întotdeauna egale la
ambele picioare. În perioada cea mai avansată, acești boln avi au un mers caracteristic, cu baza de
susținere mult mărită, cu vârful picioarelor depărtate, formând un unghi foarte deschis, călcând
mai mult pe calcaneu, cu membrele inferioare oarecum rigide. Bolnavul urcă greu scările,
călcând pe capul metatarsiene lor, ceea ce îi accentuează platfusul și mărește suferința. Coborârea
se face ușor, deoarece individual instinctiv va călca pe călcâie.
Stadiul al treilea se caracterizează prin existența unor procese de artroză deformată care
accentuează durerea și fav orizează fixarea deformărilor. Se întâlnesc frecvent și manifestări
neurologice. Mulți bolnavi au picioare reci, violacee, cu transpirații abundente și urât
mirositoare, edemele după oboseală și pot fi legate de condițiile noi de circulație, nutriție local ă
și funcție a piciorului pe care le creează deplasarea anatomică a oaselor.
Deformațiile piciorului pe care le poate cauza platfusul în diferitele sale grade sunt
abducția antepiciorului (oasele metatarsiene suferă o mișcare de supinație care face ca fa ța lor
dorsală să privească cranial și nu înăuntru), proeminența scafoidului și a capului astragalului
(înclinarea în jos și înăuntru a capului astragalului duce la distrugerea ligamentului calcaneo –
astragalian,în timp ce alunecarea în sus a scafoidului du ce la răsucirea în pronațiea calcaneului).
Un alt semn îl reprezintă insuficiența musculară – contracția tendonului extensorului propriu al
halucelui, care în unele cazuri se vede sub piele, pe fața dorsală a piciorului, ca o coardă întinsă.
Încălțămintea persoanei cu picior plat are un aspect particular, și anume: este deformată
înspre partea înternă a piciorului ( acolo unde unghiul patologic scafoido -astragalian devine
proeminent) , tocul se uzează repede în jumătatea sa internă ( se calcă î n valg ) , ridicarea

34
vârfurilor (deoarece nu se calcă pe degete, ci numai pe capul metatarsienelor),dispariția scobitorii
pantofului în dreptul bolții interne.
Piciorul plat progresiv este o deformarea frecventă la adulți. În ciuda incidenței
semnificative a acestei condiții , patofiziologia sa este încă dezbătută. Termenul câștigat implică
unele modificări structurale și fiziologice care determină deformarea piciorului care este
structural normal la un moment dat. Insuficiența sau disfuncția te ndonului tibial posterior a fost
considerată cauza principală a piciorului plat câștigat. Ultimele cercetări s -au axat pe menținerea
statică a arcadei mediale longitudinale. Paciențoo cu insuficiență a tendonului tibial posterior
demonstrează afectarea lig amentului este la fel de comună ca și cea a tendonului posterior
demonstrează afectarea ligamentului extensor și a celui interosos talocalcanean. Deoarece
patologia ligamentului este la fel de comună ca și cea a tendonului posterior , medicii favorizează
folosirea termenului de picior plat câștogat pentru a descrie mai bine această con diție."26
Pacientul cu disfuncția tendonului tibial posterior acuză inițial dureri și tumefiere a
gleznei mediale și plantei mijlocii în timpul susținerii greutății. În timp, pacientul poate observa
pierderea arcadei plantei și tendința de a merge pe marginea interna a plantei . Pacientul dezvoltă
un șchiopătat. Pe măsură ce călcâiul pacientului determină valgus iar planta anterioară abduce, se
dezvoltă o presiune între calcane u și fibula, cu încarcerarea dureroasă între glezna laterară și
calcaneu. Se observă modelul anormal al călcâiului median și marginii interne a marginii
pantofului
Piciorul scobit se caracterizează printr -o boltă plantară mai accentuată, care dete rmină ca
o mare parte din greutatea corporală să se distribuie mai ales la nivelul călcâiului și
metatarsienelor atunci când mergemsau stăm în picioare. Dintre semnele și simptomele cel mai
des întâlnite se numără , durerea și instabilitatea. Această defor mare a piciorului poate apărea la
orice vârstă , și se manifestă la un singur picior sau la ambele picioare. Atunci când este o
consecință a bolilor neurologice, a distrofiei musculare prezintă o evoluție negativă în timp
asupra piciorului.
Principalul se mn al piciorului scobit este bolta plantară accentuată care se menține ridicată atât
în timpul mersului cât și în stațiune. Pe lâmgă acest semn , piciorul scobit mai poate prezenta:
degete în ciocan sau în gheară, calus în zona capului metatarsienelor, pe partea laterală a

26 www.romedic.ro/platfus -picior -plat
http://www.fo othealthfacts.org/footankleinfo/cavus -foot.htm

35
piciorului și pe călcâie. Un simptom important este durerea care apare atât la mers cât și în
stațiune. Apoi se poate vorbi de instabilitatea retropiciorului datorată înclinării călcâiului spre
interior, care duce la entorse ale gleznei. Unele persoane nu pot realiza dorsflexia plantară
datorită hipotoniei sau paralizei mușchiului tibial anterior ( inervat de nervul peronier) și prezintă
un mers stepat. Acest semn apare la persoanele cu afecțiuni neurologice.”27

I.7. Modalități de evalua re
"Anamneza reprezintă culegerea de date pur medicale, deschizând o cale a cunoașteii
pacientului sub raport psihologic, social și educațional, aspect deosebit de impotant în alcătuirea
programului de recuperare, mai ales a celui pe termen lung. Datele anamnestice trebuie să
cuprindă date generale despre bolnav, antecedentele acestuia, evoluția bolii, cât și să lămurească
sediul și caracterul durerii, factorii care o ameliorează și cei care o agravează, cât și impactul pe
care îl are deformările picioru lui ( plat sau scobit) asupra stabilității și mobilității bolnavului.
Examinarea pacientului
Pacientul este mai întâi examinat în poziția ortostatică pentru a putea compara piciorul
simptomatic cu cel asimptomatic și pentru a observa:
• Înălțimea arcadei care este măsurată și comparată cu piciorul asimptomatic
• Linia Feiss , atunci cândpiciorul este privit dinspre fața internă, maleola internă,
tuberculul osului navicular și locul unde articulația metatarsofalangiană a
halucelui atinge podeaua trec pe aceeași linie
• Orientarea plantei anterioară în abducție ( Degetele vizibile lateral de călcâi
reprezintă un semn clinic. Demonstrarea unuia sau a mai multor degete
vizibile lateral de călcâi este normal. În cazul abducției anormale a plantei se
observă mai mult de trei degete).
• Unghiul pe care îl formează călcâiul cu axa longitudinală a piciorului inferior
trebuie măsurat. Unghiul posterior tibiocalcanean este crescut în cazurile
de valgus semnificativ al călcâiului.
Examinarea pacientului în poziție șezândă pentru a se palpa traiectul tendonului tibial
posterior și pentru a determina sensibilitatea sa. Tumefierea de -a lungul tendonului poate fi
observată și se poate palpa fluid în teaca tendonului. Se testează rezistența tendon ului prin

27 Jacobs, AM (2007), Soft tissue procedures for the stabilization of medial arch pathology in the
management of flexible flatfoot deformity , Clin Podiatr Med Surg., 24(4):617 -44, vii

36
menținerea plantei în flexie plantară și eversia piciorului. În timpul acestei manevre tendonul
trebuie să -și mențină continuitatea la palparepentru a determina sensibilitatea.
Normal 10 -20 grade dorsiflexie sunt posibile, dar în cazurile de pi cior plat de lungă
durată dorsiflexia este limitată datorită dezvoltării unei contracture în flexie plantară.În timpul
stadiilor finale ale disfuncției tendonului tibial posterior articulația subtalară poate fi fixată în
eversie. Se va evaluaflexibilitatea plantei prin pronația și supinația plantei menținând călcâiul în
poziție neutră. Deși articulația subtalară poate fi flexibilă, articulația tarsal transversă poate
deveni fixă în varus prevenind poziția plant igradă a plantei anterioare."28
"Stadializarea disfuncției tendonului tibial posterior
• Stadiul I – caracterizat prin peritendinită și degenerarea tendonului, dar lungimea
tendonului rămâne normal, acest stadiu prezintă clinic durere și tumefiere de -a
lungul tecii tendonului.
• Stadiul II – tendonul devine elongat și se dezvoltă deformarea platfus suplă. Deși
deformat în susținerea greutății, planta este corectabilă pasiv la poziție neutră.
• Stadiul III – apare în timp ce planta posterioară devine rigidă în valgus, iar
pacientul dezvoltă deformare platfus rigidă.
• Stadiul IV – se dezvoltă pe măsură ce ligamentul deltoid devine incompetent, i ar
talusul ajunge în valgus."29

Examenul radiografic
Radiografia cu derivație anterioposterioară și laterală a plantei și gleznei este importantă.
Se măsoa ră unghiul lateral talometatarsal, înălțimea calcaneană, distanța de la baza cuneiformă
medială la planșeu și unghiul de acoperire talonaviculat. Pe măsură ce se dezvoltă o deformare
platfus, arcada se lasă pe articulațiile naviculocuneiforme sau talonavic ulare determinând
creșterea înălțimii calcaneene, scăderea unghiului talometatarsal și depresia înălțimii mediale
cuneiforme. Planta de mișcare laterală în abducție determinând subluxația medial a articulației
talonaviculare și creșterea unghiului de acope rire talonavicular.
Tenografia a fost folosită pentru a diagnostica ruptura de tendon tibial posterior. Se
injectează material radiografic în teaca dintre maleolele mediale și tuberozitatea naviculată. În

28 Sbenghe, T. (1987), Kinetologie profilactică, terapeutică și de recuperare , Editura Medicală, București
29 Wexler D, Kile TZ, Grosser DM.(2007) , Posterior tibial tendon dysfunction , Clin Podiatr Med Surg.,24(4):617 -44, vii

37

disfuncția de stadiu tardiv tendonul și teaca devi n aderente iar injectarea contrastului devine
imposibilă.
Rezonanța magnetică este utilă în diagnosticarea disfuncției tendonului tibi al
posterior."30
"Gravitatea prăbușirii bolții plantare se apreciază, destul de simplu, pe baza amprentei
plantare a sub iectului de examinat . Practic, se trag două linii tangențiale la marginile externe
ale amprentei plantare, după care se trage o a treia linie transversal, la nivelul locului de maximă
scobire a bolții plantare.

31

După cum rezultă din imagi nea de mai sus, piciorul se consideră normal, atunci când
scobitura bolții plantare nu depășește spre interior jumătatea distanței liniei transversale, ce
unește cele două linii tangențiale marginale. Depășirea moderată a jumătății distanței traduce
picior ul plat de gradul I, a treia pătrime din distanță gradul II, iar atingerea liniei tangențiale
interne pe cel de gradul III. La fel se apreciază și gradele piciorului scobit în funcție de apexul
bolții plantare care tinde să atingă marginea laterală a plant ei. Aprecierea evoluției corectării a
piciorului plat și scobit se realizează pe baza plantogramelor, ce se recomandă a fi efectuate
periodic, la interval de circa 3 – 4 luni.

30 www.romedic.ro/platfus -picior-plat
31 Vlad, T.(1973), Curs de cultura fizica medicala , p:178 -182; (fig. 9) Fig. 9 A precierea gradu lui de deviație plantară

38

Alături de aspectul general al plantogramei, care poate și el sugera o ameliora re sau un
insucces terapeutic, folosirea unui indice matematic de evaluare a aplatizării sau accentuarii
bolții plantare este, indiscutabil, de preferat. În acest scop, pe plantogramă se trasează o linie
longitudinală, care marchează axul labei piciorului ( A) și o a doua care marchează, tangențial,
limitele interne ale boltei plantare (B). La nivel de maximă curbură a bolții plantare se trage apoi
o linie orizontală (C), care va evidenția, în raport cu axul median(A), distanța în milimetri de la
marginea e xternă a labei piciorului până la linia ce trasează limita bolții plantare (a), precum și
distanța (b) rămasă de la această limită și până la linia tangențială internă.

32

Calcului ind icelui plantar se realizează făcând raportul dintre distanț a de contact cu
solul a plantei (a) și cea rămasă liberă până la linia tangențial internă (b). Bolta plantară se
consideră normală atunci când valorile a și b sunt sensibil egale, furnizând în consecință un
indice apropiat cifrei 1, iar atunci când raportu l valoric tinde spre valori subunitate alestă piciorul
plat. Imaginea anterioară ce prezintă, convențional, două plantograme ilustrând piciorul plat.
Imaginea anterioară ce prezintă, convențional, două plantograme ilustrând piciorul scobit și
piciorul plat , atestă cât se poate de clar concluzia că numai folosirea indicelui plantar, pentru
aprecierea caracterului normal, scobit sau aplatizat al bolii plantare, poate conferi cu exactitate
atât diagnosticul, cât și aprecierea obiectivă a eficienței tratamentul ui corectiv urmat. "33

32 Vlad, T.(1973), Curs de cultura fizica medicala , p:178 -182; (fig. 10)
33 Vlad, T.(1973), Curs de cultura fizica medicala , p:178 -182 Fig. 10 Modalitate de calcul al indicelui plantar

39
I.8. Complicații ale modificărilor de statică plantară
"Tulburările de statică și dinamică plantară apar ca urmare a modificărilor anatomice
înnăscute sau dobândite sau din cauza încălțămintei nepotrivite de zi cu zi sau de ocazie, c are
este puțin prea grea,din material prea moale sau prea rigid, prea subțire sau prea gros. Toate
aceste amănunte, în 90% dintre cazuri sunt neglijate sau sacrificate ,, de dragul modei,, sau al
prețului de cost. În timp, se ajunge la picior plat, scobit, deviat în exterior sau interior, care
deformează mersul și amortizează defectuos greutatea corpului. Greutatea se transmite sus,
suprasolicitând ani de zile nesesizabil structuri anatomice nepregătite pentru așa ceva, la nivelul
gleznelor, genunchilor, șo ldurilor, coloanei vertebrale, cutiei craniene și a organelor învecinate.
Toate rezistă până intr -o zi, când se instalează artroza de genunchi sau de șolduri, varicele, cu
toate complicațiile lor, hernia de disc cu lombosciatică dureroasă, dar mai ales cu paralizie,
spondiloza cervicală sau dorsală, cu amețeli, tulburări de vedere, de auz sau nevlalgii iradiate la
mâini sau în stern. Inima poate prezenta plapitații sau aritmii, tensiunea crește sau coboară
anormal și nejustificat. Respirația este superficia lă ani de zile, favorizând infecții cronice. Foarte
multe persoane se plâng de insomnii rebele sau, din contră, de somnolență inexplicabilă,
oboseală a picioarelor cu scăderea randamentului muncii și indispoziții psihicem în a doua par te
a programului de l ucru."34

I.9 Principii de tratament
Tratamentul adecvat pentru piciorul plat câștigat sau scobit al adultului necesită
cunoașterea biomecanicii plantare. Nici o soluție nu este adecvată pentru toți pacienții și toate
gradele de disfuncție. Opțiunile terap eutice variază de la controlul conservator cu folosirea de
medicamente și orteze până la diferite proceduri chirurgicale. În funcție de stadiul condiției,
terapia intervențională trebuie indicată după ce terapia conservatoare se dovedește a fi
insuficientă .
"Terapia conservatoare al piciorului scobit include folosirea protezelor pentru a oferi
stabilitate și suport piciorului, modificarea încălțămintei care trebuie să aibă un toc potrivit ca
înălțime pentru a susține glezna și destul de lat pentru a oferi stabilitate piciorului. Folosirea
susținătorilor plantari ( fig. 12) și a ortezelor ( fig. 11) este necesară mai ales în cazul piciorului
căzut, care stepează în mers, din afecțiunile neurologice. Atunci când tratamentul

34 http://www.rasfoiesc.com/sanatate/medic ina/Kinetoterapia -tulburarii -de-st12.php

40
conservatordevine ineficient, iar durerea și instabilitatea nu sunt inlăturate se intervine
chirurgical pentru a reduce durerea, a crește stabilitatea și a compensa în caz de hipotonie
musculară.
Terapia în stadiul I
Pacienții cu piciorul plat stadiul I prin definiție nu prezintă deforma rea clinică și sunt
grupul cu rezultatele cele mai bune la terapia conservatoare . Dacă pacientul este evaluat în faza
acută poate fi tratat pe durata scurtă cu imobilizare ( folosirea ortezelor) și administrare de
antiinflamatorii nesteroidieni. Odată ce s imptomele acute s -au diminuat pacientul este supus unei
terapii fizice care constă din stretching ( întinderi) și exerciții de rezistență, precum și
iontoforeza. Dacă condiția pacientului nu se ameliorează cu terapia conservatoare sau dacă
simptomele acest uia sunt de natură cronică se indică intervenția chirurgicală.
Terapia chirurgicală
Boala în stadiul I este abordată prin debridare tenosinovectomie a tendonului tibial
posterior. Debridarea este rezervată pacienților care nu prezintă deformare clinică s au slăbiciune.
Terapia în stadiul II
Cei mai mulți pacienți din stadiul II pot fi tratați nonintervențional cu orteze și exerciții
fizice dacă acest tratament conservator eșuează se consideră opțiunea chirurgicală. Procedura
chirurgicală peste stadiul Ii variază larg și cuprinde numeroase tehnici de recunstrucție osoasă și a
țesuturilor moi pentru a trata diferitele prezentări ale condiției.
Terapia stadiului III
În acest stadiu terapia este limitată la administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene și
ortoze Arizona ( fig.11). Acestea sunt mult mai adaptative decât corective datorită deformării
fixe. Modificările pantofilor: talpa lată și joasă, număr mare, sunt frecvent necesare. Ameliorarea
durerii în aceste cazuri este slabă cu aceste metode. Deoarec e deformarea fixă este frecvent
asociată cu artroza simptomatică, o artrodeză este necesară pentru categoria afecțiunilor din
stadiul III. Chirurgia dorește ameliorarea durerii și reinstaurarea aliniamentului normal al plantei.
Se practică artodeza articul ației subtalare și talonaviculare. O artrodeză dublă este indicată la
pacienții tineri. O artrodeză triplă este indicată pentru cazurile de articulație subtalară rigidă și
deformată fixă în varus a plantei.

41

Terapia stadiului IV
Boala în stadiul IV est e rarăși necesită artodeza plantară sau tibiotalocalcaneană.
Tratamentul conservator este similar cu cel al stadiului III.
Prezentarea clinică și progresia, severitatea deformaării piciorului plat câștigat poate fi extrem de
variabilă. Pentru această cond iție sunt disponibile o multitudine de opțiuni chirurgicale și
medicale conservative. O înțelegere clară a etiologiei condiției este importantă pentru a aborda
opțiuni terapeutice chirur gicale sau nonchirurgicale."35

36

37

35 http://www.rasfoiesc.com/sanatate/medicina/Kinetoterapia -tulburarii -de-st12.php
36 http://wilsonfootclinic.com/custom -orthotics -prescription -burlington.htm
37 http://www.walkauthority.com/orthotics -for-fllat-feet/ Fig. 11 Orteza Arizona

Fig. 12 Susținători plantari

42
Capitolul II – Ipoteză, scop, sarcini

II.1. Motivarea alegerii temei

"Piciorul uman este o capodoperă a ingineriei și o operă de artă" , spunea Leonardo da
Vinci ( 1452 – 1519).
"Funcționarea normală a piciorului poate fi perturbată din multip le cauze. Acestea sunt de
naturi diferite date de cauze exterioare și interioare. Cele ce țin de cauze exterioare sunt legate de
suprasolicitările ce acționează asupra piciorului, de solicitările specifice tipului de sport, precum
și de încălțăminte; iar c ele de natură interioară sunt legate de deformarea piciorului la un moment
dat. Printre problemele des întâlnite sunt: inflamația tendonului lui Achile, fasciita plantară,
bătături, bășici, luxația gleznei, fracturi de oboseală, fungi, micoze etc. O parte din probleme
constau în deformarea țesuturilor moi, precum: contracturi, entorse, tăieturi, vânătăi, tasarea
nervilor etc. Greutatea corpului este distribuită prin talpă la nivelul solului, care se repartizează
în mod egal pe ambele picioare. Presiunea de terminată de greutatea corpului se distribuie
neuniform la nivelul tălpii, deoarece talpa piciorului ia contact cu suprafața de sprijin prin
calcaneu ( osul călcâiului) și capetele oaselor metatarsiene, unde se înregistrează o concentra re a
presiunii în ac este zone."38
"Se știe că forma picioarelor la persoanele de gen feminin diferă mai mult decât forma
picioarelor la persoanele de gen masculin mai ales din cauza solicităriifizice pe care o imprimă
încălțămintea purtată. Mai mult, picioarele aceleași perso ane sunt diferite. Într -un studiu făcut de
cercetătorii britanici s -a arătat că piciorul stâng este mai mare cu jumătate de număr decât
piciorul drept la aceeași persoană,pentru cei care au dominantă partea dreaptă. Din acest motiv
medicii reumatologi sfăt uiesc persoanele care nu acordă atenție acestui detaliu, să aleagă
încălțăminte cu o jumătate de număr mai mare decât dimensiunea reală a picioarelor sale. Atunci
când alegem o pereche de încălțăminte trebuiesc măsurate ambele picioare. Dacă pantoful se
potrivește pe piciorul mai mare , pe care îl cunoaștem, atunci am făcut alegerea cea bună. Un
studiu britanic din 2009 arată cum 37% dintre femei și 17% dintre bărbați fac acestă greșeală în
momentul când își cumpără o pereche nouă de pantofi. Trei sferturi dintre oameni poartă pantofi

38 Ciobanu, C., Crețu, V., Budulan, C. (2013), Research on finishing socks for sports , International
Scientific Conference ISKA, Editura Performantica, pag. 313-320

43
mai mici dacât ar trebui, asta din cauză că se încăpățânează să poarte același număr ca în
perioada anterioară vieții lor, fără să conștientizeze că forma piciorului se schimbă în timp, acest
lățindu -se și chiar alungindu -se un eori. Libertatea de mișcare a degetelor de la picioare în pantofi
previne deformarea dureroasă a piciorului. Alegerea pantofilor trebuie să se potrivească cu
modul în care sunt folosiți.
Piciorul sănătos are de suferit de pe urma alegerii încălțămintei pu rtate care de cele mai
multe ori este dată de trendul din modă la un moment dat. ,, Cercetatorii de la Universitatea East
Anglia spun, conform Daily Mail, că tocurile înalte sunt responsabile pentru durerile de picioare
și o postură greșită a corpului. Tot din cauza modei suferă și bărbații, care adoptând stilul modei
italienești, cea a pantofilor cu botul lung și ascuțit, care țin degetele înghesuite, fără a oferi
piciorului o susținere deosebită.
În mod normal, talpa ar trebui să absoarbă șocul, dar atun ci când se alege o pereche de
pantofi cu toc înalt acest lucru nu se mai întâmplă, ceea ce cu timpul, duce la suprasolicitarea
tendoanelor și la apariția osteoartritei la nivelul genunchiului și al șoldurilor. Mai mult, conform
explicațiilor date de doctor ul Jane Andersen, de la Asociația Medicală de Pediatrie din America,
tensiunea musculară cauzată de tocuri la nivelul spatelui poate duce și la migrene, din cauză că
modifică postura naturală a corpului.
Nici tălpile plate și foarte subțiri ale balerinilo r sau pantofi de acest gen care cauzează
aplatizarea tălpii ducând în timp la dureri de genunchi și spate nu sunt o alegere bună pe care o
fac cei mai mulți oameni. Sunt de fapt dintre cele mai periculoase tipuri de încălțăminte care
afectează în special a rticulația degetului mare, dar și a genunchiului.
Ritmul intens al vieții și activitățile în care suntem implicați fac ca mare parte di n zi să o
petrecem purtând aceeași pereche sau mai multe perechi diferite de încălțăminte. Practică nu
tocmai sănătoasă pentru picioarele noastre care au de suferit mai ales din cauza unor pantofi
nepotriviți care fac ca mușchii de la picioare să fie solicitați în mod necorespunzător. Această
realitate cotidiană a fost ilustrată de către un studiu comparativ dintre popula ția din Africa și cea
din Europa, în urma căruia s -a constatat că cei care nu poartă încălțăminte au picioare mult mai
sănătoase. Concluzia studiului încurajează ca măcar o oră pe zi orice persoană să meargă
descălțată. Încălțămintea comodă este cheia pre venirii și tr atării afecțiunilor picioarelor"39

39 http://blog.kalapod.ro/sfaturile -reumatologului -ceea-priveste -picioarele -incaltamintea
http://www.ziare.com/viata -sanatoasa/ingrijire -corp/tot -ce-trebuie -sa-stii-despre -sanatatea -picioarelor -1146492

44
Având în vedere faptele mai sus amintite și demonstrate de către specialiști de -a lungul
timpului, am căutat să constat efectele lor, în modificările de statică plantatară întâlnite la
sportivii legitimați la Asociația Club de Dans Sportiv Imperial Buzău .

II.2 Ipoteza cercetării

Am plecat de la presupunerea că: exercițiile specifice gimnasticii de bază în corelație cu
programul kinetoterapeutic si cu programul de exerciții specifice dansului sportiv pot con duce la
ameliorarea platfusului subiecților care prezintă acestă deformare .

II.3 Scopul cercetării

Lucrarea de față își propune să interpreteze modificarea staticii plantare ce apare la
persoanele cu pi cior plat și ameliorarea acesteia .

III.3 Obiective le și etapele cercetării

Obiectivele cercetării au fost:
• Studierea literaturii de specialitate pentru edificarea asupra temei și a conținutului
lucrării
• Stabilirea ipotezei lucrării și a modalității prin care aceasta poate fi verificată
• Evidențier ea disfuncționalităților prin examinarea amprentelor plantare a
eșantionului de subiecți aflat în studiu;
• Testarea inițială a subiecților cuprinși în cercetare;
• Conceperea programului de exerciții și aplicarea lui subiecților
• Testarea finală a sub iecților
• Înregistrarea datelor obținute și interpretarea lor.

45

Cercetarea s -a desfășurat în mai multe etape succesuive după cum urmează:
În etapa inițială am folosit literatura de specialitate din surse tipărite și online pentru a
identifica deviați ile plantare cele mai frecvent întâlnite, cauzele care duc la apariția acestor
modificări patologice ce survin ulterior, repercursiunile pe care le au asupra celorlalte structuri și
funcții ale organismului. Totodată am evidențiat fundamentul deviației pla ntare care este corelat
cu modificarea biomacanicii bolții plantare.
Etapa a II -a – cercetarea propriu – zisă – a constat în realizarea amprentelor plantare ca
mijloc în cadrul evaluării a copiilor depistați cu această deficiență.
Pentru preluarea ampre ntelor plantare s -a folosit planttograful. Apoi, s -au introdus
programele de exerciții specifice gimnasticii și kinetoterapiei.
Etapa a II -a a urmărit interpretarea statistică a datelor înregistrate și confirmarea sau
infirmarea ipotezei enunțate la încep utul cercetării.
În ultima etapă am realizat interpretarea datelor și am formulat concluziile evidențiind
confirmarea sau infirmarea ipotezei. În aceeași perioadă am elaborat și tehnoredactat prezenta
lucrare.
Cercetarea s -a desfășurat în perioada martie 2017 – mai 2018.

II.4. Metode de cercetare

Pe parcursul cercetării, s -au folosit o serie de metode, atât în scopul asigurării
fundamentului științific teoretic al temei, cât și pentru preluarea, înregistrarea, interpretarea
datelor, care să susțină activitatea desfășurată și rezultatele obținute.
Metoda documentării este un proces care vizează descoperirea ineditului pornind de la o
cunoaștere cât mai complexă a realului existent și a experienței anterioare. Având în vedere
intenția de a culege cât mai multe informații în legătură cu tema aleasă și tratată, am consultat
bibliografia anexată lucrării de față – reviste, cărți, publicații online existente în biblioteca
Universității, cercetări medicale de pe site -uri de specialitate, date informaționale com puterizate
– întocmind fișe bibliografice, a căror conținut a fost folosit sau consultat de cate ori a fost
nevoie.

46
Metoda observației este una din metodele principale de investigație directă a realității, a
reprezentat punctul de plecare în obținerea mat erialelor faptice, concrete. Ca metodă de
cercetare, observația constă în urmărirea atentă și intenționată și înregistrarea exactă, sistematică
a diferitelor manifestări ale comportamentului individului, ca și a contextul situațional unde
acesta se produce .
Cuvântul „observație” semnifică tocmai constatarea exactă a unui fenomen, fapt, cu
ajutorul unor mijloace de investigație și apoi studierea aprofundată a acestei constatări.
Observatorul este doar un „fotograf” al faptului, iar observația trebuie să red ea exact natura
faptului, fenomenului. Observația ca metodă de investigație s -a efectuat vizual, dar și funcțional.
Metode de măsurare, explorare și evaluare
”Podografia este o metodă de preluare a datelor și se realizează cu ajutorul podografului
barome tric (baropodometrie). Aceasta constă dintr -un covor de cauciuc, care prezintă pe fața
internă un cadrilaj cu diferite reliefuri impregnate cu un tuș special.
În poziția stând, prin presiunile exercitate asupra bazei de susținere, amprenta plantară se
imprimă pe o hârtie dispusă sub covor. Valorile diferite ale încărcării piciorului, inclusive a
degetelor, vor imprima în mod diferit hârtia, în funcție de intensitatea presiunilor. Astfel, sunt
înregistrate presiunile minime și maxime suportate de fiecare z onă a suprafeței plantare.
Podografia este o metodă precisă în statică și mai puțin precisă în dinamică, deoarece produce
supraîncărcarea degetelor în momentul efectuării pasului.”40
Metoda statistico -matematică este etapa de abstractizare superioară a une i științe, care,
prin utilizarea conceptelor matematice, formularea ipotezelor și regulilor de deducere
matematică dobândește precizie în formularea concluziilor și capacitate predictivă superioară,
transformând cantitatea de informații în calitate. Toate rezultatele statistice se impun a fi
interpretate. Acest lucru reprezintă raportarea rezultatelor obținute în urma unor studii la un
sistem de valori unanim acceptat, stabilit anterior.
Înregistrarea datelor a stat la baza elaborării fișei de evaluare în etapa inițială și finală. În
parelel cu această metodă s -a folosit metoda observației.
Înregistrarea observațiilor a fost utilă în prelucrarea și interpretarea datelor de la
aprecierea testării inițiale de unde s -au extras elementele necesare la interpret area grafică.

40 Cordun, M(2009 ).,Kiantropometrie,Editura CD Press, București, p.204 -205

47
Datele culese în cercetare au fost prelucrate astfel: am procedat mai întai ordonarea lor
(cantitativă, calitativă), apoi la vizualizarea acestor date, prin folosirea metodei grafice.
Valorile numerice obținute în urma măsurătorilor, au fos t reprezentate grafic, ceea ce mi –
au dat posibilitatea urmăririi cu multă ușurință.

48

Capitolul III – Organizarea cercetării

III.1 Subiecții cercetării

Lotul cuprins în cercetare a fost alcătuit din copiii care practică da ns sportiv la Asociația
Club de Dans Sportiv Imperial din Buzău. Programul de exerciții s -a efectuat în cadrul sălii de
antrenament de la Clubul de Dans Imperial Buzău.
Programele de exerciții s -au efectuat de 3 ori pe săptămână în perioadele de pauză
comp etițională. Cu o durată a ședinței de 50 de minute, timp de 14 luni (martie 2017 – mai 2018).

III.2 Prezentare studiu de caz
III.2.1 Fișa numarul 1

Nume si prenume: M.M.;
Vârsta: 7 ani;
Sex: Feminin;
Diagnostic:
– picior plat valg bilateral, mai puțin pe stângul;
Tratament:
– se recomandă kinetoterapie si susținători plantari cu corecție de valg 5mm stânga și 4mm
dreapta;

III.2.2 Program de Kinetoterapie

1. Din decubit dorsal cu membrele inferioare în fața unui spalier. Pacientul sprijină planta uni
membru pe a -2-a treaptă a spalierului. Celălalt membru rămâne pe sol. Pacientul încearcă
ridicarea feselor și a trunchiului de pe planul solului, împingându -se în treapta spalierului.
2. Din patrupedie: se asează o eșarfă între membrele superioare și cele in ferioare. Pacientul
incearcă să prindă cu degetele piciorului eșarfa și să o mute în spate.
3. Pacientul din șezând pe un scaun rulează cu planta o minge in toate direcțiile.

49
4. Pacientul din șezând prinde cu degetele membrului inferior o bucată de pânză ș i o ridică de pe
sol.
5. Din șezând: abducția membrelor inferioare+ flexia genunchilor +rotație internă+supinație,
astfel încât plantele celor două membre se privesc. Se i încearcă menținerea î n poziție timp de 10
secunde.
6. Din șezând, pacientul execută f lexia gambei pe coapsă și flexia plantară încercând să -și atingă
șezutul cu vârfurile degetelor.
7. Mers pe vârfuri.
8. Mers pe vârfuri cu genunchii ușor îndoiți.
9. Mers pe călcâie.
10. Mers pe partea externă a labei piciorului.
11. Pedalat pe bicicletă ergometrică .

III.2.3 Program de exerciții specifice gimnasticii de bază

Exercițiul 1
P.I. – Culcat, brațele lateral:
T1 – Îndoirea picioarelor cu tălpile pe sol;
T2 – Întinderea picioarelor la verticală;
T3 – Îndoirea picioarelor cu tălpile pe sol;
T4 – Întind erea picioarelor și revenire la poziția inițială;
T5-6 – Balansul piciorului stâng înainte și revenire la poziția inițială;
T7-8 – Idem T5 -6 cu piciorul drept.
Exercițiul 2 – se execută cu partener/kinetoterapeut;
P.I. – Așezat, picioarele îndoite, talpă în t alpă, brațele înainte, de mâini
apucat:
T1-2 – Întinderea piciorului de aceeași parte (45o) înainte -sus și revenire la
poziția inițială;
T3-4 – Același exercițiu cu piciorul opus;
T5-6 – Întindera piciorului de aceeași parte, lateral (piciorul nu atinge solul ) și
revenire la poziția inițială;

50
T7-8 – Idem T5 -6.
Exercițiul 3 – se execută cu partener/kinetoterapeut;
P.I. – Stând depărtat, față în față, de mâini apucat:
T1-2 – Ducerea brațelor jos simultan cu ridicare pe vârfuri și revenire la
poziția inițială;
T3-4 – Ducerea brațelor sus simultan cu ridicare pe vârfuri și revenire la
poziția inițială;
T5-6 – Ducerea brațului stâng sus și a brațului drept jos (perechea execută cu
celălalt braț) și revenire la poziția inițială;
T7-8 – Același exercițiu ca la T5 -6 cu brațu l opus.
Exercițiul 4
P.I. – Stând:
T1-2 – Săritură în stând depărtat cu ducerea brațelor înainte și revenire la
poziția inițială;
T3-4 – Săritură în fandare înainte pe piciorul stâng, brațele lateral și revenire
la poziția inițială;
T5-6 – Idem T1 -2;
T7-8 – Idem T3 -4 cu celălalt picior.
Exercițiul 5
P.I. – Stând depărtat:
T1-2 – Ducerea brațului stâng înainte și a brațului drept lateral, revenire la
poziția inițială;
T3-4 – Ducerea brațului drept înainte și a brațului stâng lateral, revenire la
poziția inițială;
T5-6 – Ridicare pe vârfuri simultan cu ducerea brațelor lateral și revenire la
poziția inițială;
T7-8 – Ridicare pe vârfuri simultan cu ducerea brațelor înainte și revenire la
poziția inițială.
Exercițiul 6
P.I. – Stând:
T1-2 – Fandare înainte pe piciorul stâng, cu ducerea brațelor lateral și revenire

51
la poziția inițială;
T3-4 – Fandare înainte pe piciorul drept, cu ducerea brațelor lateral și revenire
la poziția inițială;
T5-6 – Fandare laterală pe piciorul stâng cu ducerea brațelor (prin înainte) sus
și revenire la poziția inițială;
T7-8 – Idem T5 -6 cu celălalt picior.

III.2.4 Program de exerciții specifice dansului sportiv

Am inlcus în programul de recuperare dansul sportiv deoarece în executatarea pașilor
menționați în continuare, pacientul folosește poziții specifice, folosind planta favorizând astfel
procesul de corectare a piciorului plat.
VALS LENT
1. Closed Change Natural to Reverse
(schimbare închisă de la dreapta la stânga)
Băiat
P.I. – Stând cu fața diagonal – centru, pe sensul de dans
T1 – pas îna inte cu piciorul drept pe călcâi și ridicare pe vârfuri pe a doua jumătate a timpului
muzical;
T2 – pas lateral cu piciorul stâng pe vârf și se continuă înălțarea;
T3 – apropierea piciorului drept lângă cel stâng și coborâre pe toată talpa.
T1 – pas înapoi cu piciorul stâng pe vârf și începe înălțarea pe a doua jumătate a
timpului muzical;
T2 – pas lateral cu piciorul drept pe vârf și se continuă înălțarea;
T3 – apropierea piciorului stâng lângă cel drept și coborâre pe toată talpa.

Fată
P.I. – Stând cu spatele diagonal – centru, pe sensul de dans
T1 – pas înapoi cu piciorul stâng pe vârf și începe înălțarea pe a doua jumătate a timpului
muzical;
T2 – pas lateral cu piciorul drept pe vârf și se continuă înălțarea;

52
T3 – apropierea piciorului st âng lângă cel drept și coborâre pe toată talpa.
T1 – pas înainte cu piciorul drept pe călcâi și ridicare pe vârfuri pe a doua jumătate a timpului
muzical;
T2 – pas lateral cu piciorul stâng pe vârf și se continuă înălțarea;
T3 – apropierea piciorului drept lângă cel stâng și coborâre pe toată talpa.
Acest pas se poate executa și începând cu piciorul stâng.

QUICKSTEP
2. Basic step
(pasul de bază)
Băiat
1. P.I. – Stând cu fața diagonal – perete, pe sensul de dans
T1 – pas înainte cu piciorul drep t pe călcâi pe primul timp
T2 – pas cu piciorul stâng pe pernuță
T3 – se apropie piciorele, rămânând pe pernuțe
T4 – pas înapoi cu piciorul stâng
T5 – pas înapoi cu piciorul drept
T6 – pas cu piciorul stâng în lateral pe pernuță
T7 – se apropie pic ioarele rămânând pe pernuțe
T8 – pas cu piciorul stâng în față prin vârf

Fată
P.I. – Stând cu spatele diagonal – perete, pe sensul de dans
T1 – pas înapoi cu piciorul stâng
T2 – pas în lateral pe pernuță cu piciorul stâng
T3 – apropiem picioarele pe pernuțe
T4 – pas în față cu piciorul stâng, pășim prin pernuță
T5 – pas în față cu piciorul drept
T6 – pas în lateral cu piciorul drept pe pernuță
T7 – apropiem picioarele pe pernuțe
T8 – pas înapoi cu piciorul drept

53
Tabelul 1. Valorile amprentei pl antare ale subiectului M.M.
Rata plantară
Testare inițială Testare finală
Piciorul drept Piciorul stâng Piciorul drept Piciorul stâng
0.67mm 0.72 mm 0.45 mm 0.51 mm

Figura 1 Grafic reprezentând valorile amprentei plantare ale subiectului M.M.
Se observă că rata plantară a pacientului M.M. a fost in faza initială in valoare de
0,67mm la piciorul drept si de 0,72mm la piciorul st âng, în cadrul măsurătorilor finale observam
valorile de 0,45mm la piciorul drept si de 0,51mm la piciorul stâng. Se constată o îmbunătățire
cu 0,22mm pentru piciorul drept si cu 0,21mm pentru piciorul stâng. 0.67
0.45 0.72
0.51
1 2 Valorile amprentei plantare
Picior drept Picior stâng

54
III.3 Prezentare studiu de caz
III.3.1 Fisa n umarul 2

Nume si prenume: I.Ș.A;
Vârsta: 12 ani;
Sex: Masculin;
Diagnostic:
– picior var bilateral,cu reducerea punctelor de contact la nivelul articulatiei MTF1;
– picior plat bilateral;
– talus valgus picior drept;
Tratament:
– se recomandă kinetoterapi e în vederea recuperării mobilității gleznelor si elasticității tendonului
ahilian;
– încălțăminte ortopedică și consult ortopedic;
– susținători plantari cu pelote pentru platfus bilateral;
– corecție de var pentru piciorul stâng și corecție de var pentru antepiciorul drept și corecție de
valg pentru retropicior drept;

III.3.2 Program de Kinetoterapie

1. Din decucubit dorsal, genunchii flectați, vârful picioarelor sprijinite pe perete;pacientul
execută desenarea unor cercuri doar cu vârful picioarelor .
2. Din decubit dorsal cu membrele inferioare în fața unui spalier. Pacientul sprijină planta uni
membru pe a -2-a treaptă a spalierului. Celălalt membru rămâne pe sol. Pacientul încearcă
ridicarea feselor și a trunchiului de pe planul solului, împingându -se în treapta spalierului.
3. Din decubit dorsal, cu fața la un perete, genunchii semiflectați, tălpile sunt sprijinite pe perete;
pacientul execută rularea tălpii pe perete (vârf -călcâi).
4. Din patrupedie: se asează o eșarfă între membrele superioare și cel e inferioare. Pacientul
incearcă să prindă cu degetele piciorului eșarfa și să o mute în spate.
5. Pacientul din șezând prinde cu degetele membrului inferior o bucată de pânză și o ridică de pe
sol.

55
6. Din șezând: abducția membrelor inferioare+ flexia genu nchilor +rotație internă+supinație,
astfel încât plantele celor două membre se privesc. Se incearcă menținerea in poziție timp de 10
secunde.
7. Din șezând, pacientul execută flexia gambei pe coapsă și flexia plantară încercând să -și atingă
șezutul cu vârf urile degetelor.
8. Din ortostatism, cu sprijin pe călcâie; pacientul execută flexia puternică a degetelor și
menținerea câteva secunde .
9. Mers pe vârfuri cu genunchii ușor îndoiți.
10. Mers pe călcâie.
11. Mers pe partea externă a labei piciorului , cu de getele puternic flectate; de -a lungul unei linii
trasate pe sol .
12. Pedalare pe bicicleta ergometrică .

III.3.3 Program de exerciții specifice gimnasticii de bază

Exercițiul 1
P.I. – Culcat dorsal, cu brațele sus, mingea ținută între glezne:
T1-2 – Ridicare a picioarelor peste cap și așezarea mingii în mâini;
T3-4 – Revenire în culcat dorsal;
T5-6 – Ridicarea trunchiului și îndoirea lui înainte, așezarea mingii între
glezne;
T7-8 – Revenire în culcat dorsal.
Exercițiul 2
P.I. – Culcat, brațele lateral:
T1 – Îndoir ea picioarelor cu tălpile pe sol;
T2 – Întinderea picioarelor la verticală;
T3 – Îndoirea picioarelor cu tălpile pe sol;
T4 – Întinderea picioarelor și revenire la poziția inițială;
T5-6 – Balansul piciorului stâng înainte și revenire la poziția inițială;
T7-8 – Idem T5 -6 cu piciorul drept.
Exercițiul 3

56
P.I. – Culcat dorsal, membrele inferioare in extensie, mâinile pe langă corp:
T1-2 – Flexia degetelor;
T3-4 – Revenire în poziția inițială;
T5-6 – Extensia degetelor ;
T7-8 – Revenirea în poziția inițială.
Exercițiul 4 – care se execută cu partener/kinetoterapeut;
P.I. – Așezat, picioarele îndoite, talpă în talpă, brațele înainte, de mâini
apucat:
T1-2 – Întinderea piciorului de aceeași parte (45o) înainte -sus și revenire la
poziția inițială;
T3-4 – Același exercițiu cu p iciorul opus;
T5-6 – Întindera piciorului de aceeași parte, lateral (piciorul nu atinge solul) și
revenire la poziția inițială;
T7-8 – Idem T5 -6.
Exercițiul 5- care se execută cu partener/kinetoterapeut;
P.I. – Stând depărtat, față în față, de mâini apucat:
T1-2 – Ducerea brațelor jos simultan cu ridicare pe vârfuri și revenire la
poziția inițială;
T3-4 – Ducerea brațelor sus simultan cu ridicare pe vârfuri și revenire la
poziția inițială;
T5-6 – Ducerea brațului stâng sus și a brațului drept jos (perechea execu tă cu
celălalt braț) și revenire la poziția inițială;
T7-8 – Același exercițiu ca la T5 -6 cu brațul opus.
Exercițiul 6
P.I. – Stând:
T1-2 – Săritură în stând depărtat cu ducerea brațelor înainte și revenire la
poziția inițială;
T3-4 – Săritură în fandare înain te pe piciorul stâng, brațele lateral și revenire
la poziția inițială;
T5-6 – Idem T1 -2;
T7-8 – Idem T3 -4 cu celălalt picior.

57
Exercițiul 7
P.I. – Stând depărtat:
T1-2 – Ducerea brațului stâng înainte și a brațului drept lateral, revenire la
poziția inițială;
T3-4 – Ducerea brațului drept înainte și a brațului stâng lateral, revenire la
poziția inițială;
T5-6 – Ridicare pe vârfuri simultan cu ducerea brațelor lateral și revenire la
poziția inițială;
T7-8 – Ridicare pe vârfuri simultan cu ducerea brațelor înainte și revenire la
poziția inițială.

III.3.4 Program de exerciții specifice dansului sportiv

Am inlcus în programul de recuperare dansul sportiv deoarece în executatarea pașilor
menționați în continuare, pacientul folosește poziții specifice,folosind planta f avorizând astfel
procesul de corectare a piciorului plat.
VALS LENT
1. Reverse Turn
(întoarcere stânga )
Băiat
P.I. Stând cu fața diagonal – centru, pe sensul de dans
T1 – pas înainte cu piciorul stâng pe călcâi, întoarcere spre stânga 90° și ridica re pe vârfuri pe
a doua jumătate a timpului muzical;
T2 – pas lateral cu piciorul drept pe vârf, întoarcere spre stânga 45° și se continuă înălțarea;
T3 – apropierea piciorului stâng lângă cel drept și coborâre pe toată talpa.
T1 – pas înapoi cu pic iorul drept pe vârf, întoarcere spre stânga 90° și începe înălțarea pe a
doua jumătate a timpului muzical;
T2 – pas lateral cu piciorul stâng pe vârf, întoarcere spre stânga 45° și se continuă
înălțarea;
T3 – apropierea piciorului drept lângă cel st âng și coborâre pe toată talpa.

58
Fată
P.I. Stând cu spatele diagonal – centru, pe sensul de dans
T1 – pas înapoi cu piciorul drept pe vârf, întoarcere spre stânga 90° și începe înălțarea pe a
doua jumătate a timpului muzical;
T2 – pas lateral cu pici orul stâng pe vârf, întoarcere spre stânga 45° și se continuă
înălțarea;
T3 – apropierea piciorului drept lângă cel stâng și coborâre pe toată talpa.
T1 – pas înainte cu piciorul stâng pe călcâi, întoarcere spre stânga 90° și ridicare pe vârfuri pe
a doua jumătate a timpului muzical;
T2 – pas lateral cu piciorul drept pe vârf, întoarcere spre stânga 45° și se continuă înălțarea;
T3 – apropierea piciorului stâng lângă cel drept și coborâre pe toată talpa.

QUICKSTEP
2. Basic step
(pasul de ba ză)
Băiat
P.I. – Stând cu fața diagonal – perete, pe sensul de dans
T1 – pas înainte cu piciorul drept pe călcâi pe primul timp
T2 – pas cu piciorul stâng pe pernuță
T3 – se apropie piciorele, rămânând pe pernuțe
T4 – pas înapoi cu piciorul stâng
T5 – pas înapoi cu piciorul drept
T6 – pas cu piciorul stâng în lateral pe pernuță
T7 – se apropie picioarele rămânând pe pernuțe
T8 – pas cu piciorul stâng în față prin vârf

Fată
P.I. – Stând cu spatele diagonal – perete, pe sensul de dans
T1 – pas în apoi cu piciorul stâng
T2 – pas în lateral pe pernuță cu piciorul stâng
T3 – apropiem picioarele pe pernuțe

59
T4 – pas în față cu piciorul stâng, pășim prin pernuță
T5 – pas în față cu piciorul drept
T6 – pas în lateral cu piciorul drept pe pernuță
T7 – apropiem picioarele pe pernuțe
T8 – pas înapoi cu piciorul drept

60
Tabelul 2. Valorile amprentei plantare ale subiectului I.Ș.A
Rata plantară
Testare inițială Testare finală
Piciorul drept Piciorul stâng Piciorul drept Piciorul stâng
0.49 mm 0.48 mm 0.38 mm 0.36 mm

Figura 2 Grafic reprezintând valorile amprentei plantare ale subiectului I.Ș.A.
Se observă că rata plantară a pacientului I.Ș.A. a fost in faza initială in valoare de
0.49mm la piciorul drept si de 0.48mm la piciorul stâng, în cadrul măsurătorilor finale observam
valorile de 0. 38mm la piciorul drept si de 0. 36mm la piciorul stâng. Se con stată o îmbunătățire
cu 0. 11mm pentru piciorul drept si cu 0. 12mm pentru piciorul stâng.
0.49
0.38 0.48
0.36
1 2 Valorile amprentei plantare
Picior drept Picior stâng

61
III.4 Prezentare studiu de caz
III.4.1 Fișa numarul 3

Nume si prenume: A.A.;
Vârsta: 9 ani;
Sex: Masculin;
Diagnostic:
– picior plat valg bilateral;
Tratament:
– se recomandă kinetoterapie și susținători plantari cu corecție de valg de 4mm;

III.4.2 Program de Kinetoterapie

1. Din decubit dorsal, cu tălpile lipite între ele; pacientul execută flexia -extensia genunchilor,
mentinând tălpile apropiate.
2. Din decubit dorsal, cu fața la spalier, genunchii extinși, picioarele sprijinite pe o șipcă;
pacientul execută alunecarea în lateral a picioarelor pe șipcă.
3.Din decubit dorsal cu membrele inferioare în fața unui spalier. Pacientul sprijină planta uni
membru pe a -2-a treaptă a spalierului. Celălalt membru rămâne pe sol. Pacientul încearcă
ridicarea feselor și a trunchiului de pe planul solului, împingându -se în treapta spalierului.
4. Din patrupedie, genunchii ușor depărtați, antepiciorul orientat spre interior, braț ele pe lângă
corp; pacientul execută abducția brațelor concomitent cu așezarea feselor pe călcâie, pe inspir;
revenire pe expir.
5. Pacientul din șezând pe un scaun rulează cu planta o minge in toate direcțiile.
6. Pacientul din șezând prinde cu degetele m embrului inferior o bucată de pânză și o ridică de pe
sol.
7. Din șezând, pacientul execută flexia gambei pe coapsă și flexia plantară încercând să -și atingă
șezutul cu vârfurile degetelor.
8. Din ortostatism, pacientrul execută ridicări pe vârfuri iar kin etoterapeutul imprimă acestuia
impulsuri dezechilibrante, pacientul își menține echilibrul.
9. Mers pe vârfuri.
10. Pedalare pe bicicleta ergometrica .

62
11. Mers pe partea externă a labei piciorului.

III.4.3 Program de exerciții specifice gimnasticii de baz ă

Exercițiul 1
P.I. – Culcat dorsal, cu brațele pe lângă corp, mingea fixată între tălpi:
T1-2 – Ridicarea picioarelor cu menținerea mingii între tălpi;
T3-4 Coborârea picioarelor cu menținerea mingii între tălpi;
T5-6 – Efectuăm o rotare a picioarelor (înai nte/înapoi) fară a părăsi contactul
cu mingea;
T7-8 – Revenire în poziția inițială.
Exercițiul 2
P.I. – Culcat, brațele lateral:
T1 – Îndoirea picioarelor cu tălpile pe sol;
T2 – Întinderea picioarelor la verticală;
T3 – Îndoirea picioarelor cu tălpile pe sol;
T4 – Întinderea picioarelor și revenire la poziția inițială;
T5-6 – Balansul piciorului stâng înainte și revenire la poziția inițială;
T7-8 – Idem T5 -6 cu piciorul drept.
Exercițiul 3
P.I. – Culcat dorsal, membrele inferioare in extensie, mâinile pe langă corp :
T1-2 – Flexia degetelor;
T3-4 – Revenire în poziția inițială;
T5-6 – Extensia degetelor ;
T7-8 – Revenirea în poziția inițială.
Exercițiul 4 – care se execută cu partener/kinetoterapeut;
P.I. – Așezat, picioarele îndoite, talpă în talpă, brațele înainte, de m âini
apucat:
T1-2 – Întinderea piciorului de aceeași parte (45o) înainte -sus și revenire la
poziția inițială;
T3-4 – Același exercițiu cu piciorul opus;

63
T5-6 – Întindera piciorului de aceeași parte, lateral (piciorul nu atinge solul) și
revenire la poziția in ițială;
T7-8 – Idem T5 -6.
Exercițiul 5- care se execută cu partener/kinetoterapeut;
P.I. – Stând depărtat, față în față, de mâini apucat:
T1-2 – Ducerea brațelor jos simultan cu ridicare pe vârfuri și revenire la
poziția inițială;
T3-4 – Ducerea brațelor sus simultan cu ridicare pe vârfuri și revenire la
poziția inițială;
T5-6 – Ducerea brațului stâng sus și a brațului drept jos (perechea execută cu
celălalt braț) și revenire la poziția inițială;
T7-8 – Același exercițiu ca la T5 -6 cu brațul opus.
Exercițiul 6
P.I. – Stând:
T1-2 – Săritură în stând depărtat cu ducerea brațelor înainte și revenire la
poziția inițială;
T3-4 – Săritură în fandare înainte pe piciorul stâng, brațele lateral și revenire
la poziția inițială;
T5-6 – Idem T1 -2;
T7-8 – Idem T3 -4 cu celălalt pic ior.
Exercițiul 7
P.I. – Stând depărtat:
T1-2 – Ducerea brațului stâng înainte și a brațului drept lateral, revenire la
poziția inițială;
T3-4 – Ducerea brațului drept înainte și a brațului stâng lateral, revenire la
poziția inițială;
T5-6 – Ridicare pe vârfur i simultan cu ducerea brațelor lateral și revenire la
poziția inițială;
T7-8 – Ridicare pe vârfuri simultan cu ducerea brațelor înainte și revenire la
poziția inițială.

64
Exercițiul 8
P.I. – Stând:
T1-2 – Fandare înainte pe piciorul stâng, cu ducerea brațelor lateral și revenire
la poziția inițială;
T3-4 – Fandare înainte pe piciorul drept, cu ducerea brațelor lateral și revenire
la poziția inițială;
T5-6 – Fandare laterală pe piciorul stâng cu ducerea brațelor (prin înainte) sus
și revenire la poziția inițială;
T7-8 – Idem T5 -6 cu celălalt picior.
Exercițiul 9
P.I. – Ortostatism, cu fașa la scara de gimnastică, priza este în dreptul
pieptului, sprijin unipodal:
T1-2 – Ridicarea bruscă pe vârf a piciorului drept și menținerea poziției;
T3-4 – Revenire în poziția iniți ală și schimbarea piciorului;
T5-6 – Ridicarea bruscă pe vârf a piciorului stâng și menținerea poziției;
T7-8 – Revenirea în poziția inițială și schimbarea piciorului.

III.4.4 Program de exerciții specifice dansului sportiv

Am inlcus în programul de recu perare dansul sportiv deoarece în executatarea pașilor
menționați în continuare, pacientul folosește poziții specifice,folosind planta favorizând astfel
procesul de corectare a piciorului plat.
VALS VIENEZ
1. Natural Turn
(întoarcere dreapta)
Băiat
P.I. Stând cu fața diagonal – centru, pe sensul de dans
T1 – pas înainte cu piciorul drept pe călcâi, întoarcere spre dreapta 1/8 și începe înălțarea pe a
doua jumătate a timpului muzical;
T2 – pas lateral cu piciorul stâng pe vârf, întoarcere spre dreap ta 1/4 și se continuă înălțarea;

65
T3 – apropierea piciorului drept lângă cel stâng, întoarcere spre dreapta 1/8 și începe
coborârea;
T1 – pas înapoi cu piciorul stâng pe vârf, întoarcere spre dreapta 1/8, pe prima jumătate a
timpului muzical se finalize ază coborârea și pe a doua jumătate a timpului muzical
începe înălțarea;
T2 – pas lateral cu piciorul drept pe vârf, întoarcere spre dreapta 3/8 și se continuă
înălțarea;
T3 – apropierea piciorului stâng lângă cel drept și ușoară coborâre.

Fată
P.I. Stând cu spatele la sensul de dans
T1 – pas înapoi cu piciorul stâng pe vârf, întoarcere spre dreapta 1/8, pe prima jumătate a
timpului muzical se finalizează coborârea și pe a doua jumătate a timpului muzical
începe înălțarea;
T2 – pas lateral cu piciorul drept pe vârf, întoarcere spre dreapta 3/8 și se continuă
înălțarea;
T3 – apropierea piciorului stâng lângă cel drept și ușoară coborâre.
T1 – pas înainte cu piciorul drept pe călcâi, întoarcere spre dreapta 1/8 și începe înălțarea pe a
doua jumătate a timpului muzical;
T2 – pas lateral cu piciorul stâng pe vârf, întoarcere spre dreapta 1/4 și se continuă înălțarea;
T3 – apropierea piciorului drept lângă cel stâng, întoarcere spre dreapta 1/8 și începe
coborârea.

VALS LENT
2. Closed Chang e Natural to Reverse
(schimbare închisă de la dreapta la stânga)
Băiat
P.I. – Stând cu fața diagonal – centru, pe sensul de dans
T1 – pas înainte cu piciorul drept pe călcâi și ridicare pe vârfuri pe a doua jumătate a timpului
muzical;
T2 – pas lat eral cu piciorul stâng pe vârf și se continuă înălțarea;

66
T3 – apropierea piciorului drept lângă cel stâng și coborâre pe toată talpa.
T1 – pas înapoi cu piciorul stâng pe vârf și începe înălțarea pe a doua jumătate a
timpului muzical;
T2 – pas lateral cu piciorul drept pe vârf și se continuă înălțarea;
T3 – apropierea piciorului stâng lângă cel drept și coborâre pe toată talpa.
Fată
P.I. – Stând cu spatele diagonal – centru, pe sensul de dans
T1 – pas înapoi cu piciorul stâng pe vârf și începe înăl țarea pe a doua jumătate a
timpului muzical;
T2 – pas lateral cu piciorul drept pe vârf și se continuă înălțarea;
T3 – apropierea piciorului stâng lângă cel drept și coborâre pe toată talpa.
T1 – pas înainte cu piciorul drept pe călcâi și ridicare pe v ârfuri pe a doua jumătate a timpului
muzical;
T2 – pas lateral cu piciorul stâng pe vârf și se continuă înălțarea;
T3 – apropierea piciorului drept lângă cel stâng și coborâre pe toată talpa.
Acest pas se poate executa și începând cu piciorul stâng.

67

Tabelul 3. Valorile amprentei plantare ale subiectului A.A.
Rata plantară
Testare inițială Testare finală
Piciorul drept Piciorul stâng Piciorul drept Piciorul stâng
0.48 mm 0.48 mm 0.35 mm 0.35 mm

Figura 3 Grafic reprezintând valorile amprentei plantare ale subiectului A.A.
Se observă că rata plantară a pacientului A.A. a fost i n faza initială în valoare de 0 .48mm
la piciorul drept cât și la piciorul stâng, în cadrul măsurătorilor finale observăm valorea de
0.35mm la piciorul drept cât și la piciorul stâng. Se constată o îmbunătățire cu 0. 13mm pentru
ambele picioare. 0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6
1 2 Valorile amprentei plantare
Picior drept Picior stâng

68
Concluzii

În urma analizei amprentelor pl antare inițiale s -a constatat că toți subiecții incluși în
studiul de caz prezintă o modificare de statică plantară la ambele picioare. Mai mult, datele
analizate arată că suprafața plantară pe care se sprijină piciorul și până la urmă întreg organismul,
prezintă modificări evidente la subiecții din cadrul studiului cu vârsta cuprinsă între 7 și 12 ani.
În urma cercetării efectuate și a rezultatelor obținute în testarea finală, se poate afirma că
aplicarea programului de exerciții aparținând gimnasticii de bază combinat cu alte metode și
mijloace precum exerciții din kinetoterapie si dans sportiv, optimizează procesul de am eliorare și
de corectare a deformărilor plantare.
Subiecții din cadrul studiului sunt sportivi, practicanți ai dansului sportiv, și a u parcurs
programul recuperator în perioadele de repaus competițional. Studiul s -a desfășurat pe 15 luni,
din martie 2017 până în mai 2018, din care perioadele de practicare a programului recuperator au
însumat 6 luni.
Dacă exercițiile din cadrul acestui program de recuperare speci fic gimnasticii de bază în
corelație cu kinetoterapia si dansul sportiv s -ar efectua pe o perioadă mai lungă de timp,
rezultatele pozitive constatate în această cercetare ar fi mai mari.
De asemenea, s -a observat că presiunea determinată de greutatea corpului se distribuie
neuniform la nivelul tălpii, mai pronunțat unde planta ia contact cu suprafața de sprijin.
Tulburările de statică plantară cauzate de modificări anatomice înnăscute, dobândite sau din
cauza încălțăm intei nepotrivite vor aduce în timp la picior plat, scobit, deviat în exterior sau în
interior, care deformează mersul și amortizează defectuos greutatea corpului.
De aceea, depistarea, informarea și conștientizarea timpurie a individului de către
special ist asupra problemelor de sănătate cu care se confruntă, crește eficiența și beneficiul
măsurătorilor profilactice folosite (măsuri de igienă, susținători plantari, orteze, kinetoterapie,
masaj) și scade gravitatea sau evoluția negativă a afecțiunii care m ai târziu se poate ameliora
doar prin tratament chirurgical.
Mai mult, alegerea unei încălțăminte, care să ofere o mai bună susținere și stabilitate, dar
și să disperseze presiunile ce prezintă zone de risc, va duce la îmbunătățirea confortului,
siguranțe i și performanței zilnice a individului.

69
Bibliografie

1) Baciu,Clement C (1977), Anatomia funcțională și biomecanica aparatul locomotor, Editura
Medicală, București
2) Burn,J.,Londorf K. B., Crosbie J (2010), Interventions for the prevention and
treatment of pes cavus , Cochrane Library, Issue 12
3) Calais -Germain, B. (2009), Anatomia prin mișcare , Polirom, București
4) Ciobanu, C., Crețu, V., Budulan, C. (2013), Research on finishing socks for sports ,Internatio
nal Scientific Conference ISKA, Editura Performantica, pag. 313-320
5) Cordun, M (2009)., Kiantropometrie , Editura CD Press, București,p.204 -205
6) Drosescu, P. (2004), Anatomia aparatului locomotor , Editura Pim, Iași
7) Jianu, M.(1996), Noțiuni de ortopedie pediatrică de la nou-născut la adolescent ,
Editura Universității de Medicină și Farmacie, București
8) Jacobs, AM (2007), Soft tissue procedures for the stabilization of medial
archpathology in the management of flexible flatfoot deformity , Clin Podiatr Med Surg., 24(4
):617 -44, vii
9) Rădulescu, Al.,Robănescu, N. (1952), Picior plat, Editura de Stat pentru Literatur ă
Științific ă, București
10) Sbenghe, T. (1987), Kinetologie profilactică, terapeutic ă și de recuperare , Ediura
Medicală, București
11) Steindler, A. (1995), Kinesiology of the Human Body Under Normal and Pathological
Cond itions , Springfield, p. 63-64
12) Tudorel, A (2013), Metode de cercetare , Editura Tritoni, București, p. 15-25, 176-189,213-224
13) Vlad, T.(1973), Curs de cultura fizica medicala , p:178 -182; (fig. 9), (fig. 10)
14) Wexler D, Kile TZ, Grosser DM.(2007), Posterior tibial tendon dysfunction , Clin
Podiatr Med Surg., 24(4):617 -44, vii

70
Bibliografie electronică

1) http://www.rasfoiesc.com/sanatate/medicina/Kinetoterapia -tulburarii -de-st12.php
2) www.farmaciata.ro/afectiuni -ale-sistemului -osos/item/237 -platfusul -o-afectiune -cu-efecte -nedorite
3) www.romedic.ro/platfus -picior -plat
4) http://www.ziare.com/vi ata-sanatoasa/ingrijire -corp/tot -ce-trebuie -sa-stii-despre -sanatatea –
picioarelor -1146492
5) http://blog.kalapod.ro/sfaturile -reumato logului -ceea-priveste -picioarele -incaltamintea
6) http://www.foothealthfacts.org/footankleinfo/cavus -foot.htm
7) http://www.healthcommunities.com/foot -anatomy/foot -anatomy -overview.shtml
8) https://www.studyblue.com/notes/note/n/anatomy -study -test-1/deck/7172818
9) http://www.regenexx.com/2011/04/ankle -ligament -and-split-tendon -nonsurgical -treatment/
10) http://picshype.com/bones -of-the-foot-diagram
11) http://www.esanatos.com/anatomie/mem brul-inferior/Muschii -regiunii -anterioare -a-95415.php
12) http://www.corpshumain.ca/en/Os_jambe_en.php
13) http://www.yellowpages.ca/bus/Ontario/Oakville/Werkman -J-Richard -Chiropodist/6374912.html
14) http://drkevingavin.com/images/conditions/Flat%20Feet/Flat%20Feet%202.bm p

71
Anexe

Anexa 1 – masurătorile amprentelor plantare inițiale

Amprenta plantară a subiectului M.M.
Amprenta plantară a subiectului I.S.A. Amprenta plantară a subiectului A.A.

72

Anexa 2 – poze din cadrul program ului de gimnastic ă de bază

73

74
Anexa 3 – poze din programul de kinetoterapie

75

76
Anexa 4 – masurătorile amprentelor plantare finale

Amprenta plantară a subiectului M.M. Amprenta plantară a subiectului A.A.
Amprent a plantară a subiectului I.Ș.A