Conf.Dr Constantin Razvan Oprea Absolvent : Stan Cristian – Gabriel București 2018 UNIVERSITATEA DIN BUCURE ȘTI Facultatea de Geografie Specializarea… [620575]

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
Facultatea de Geografie

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific :
Conf.Dr Constantin Razvan Oprea

Absolvent: [anonimizat] – Gabriel

București
2018

UNIVERSITATEA DIN BUCURE ȘTI

Facultatea de Geografie
Specializarea Geografia Mediului

LUCRARE DE LICENȚĂ

STUDIUL CALITĂȚII LOCUIRII Î N SECTORUL 3
BUCUREȘTI

Coordonator științific :
Conf. Univ. Dr Constantin Razvan Oprea Absolvent: [anonimizat]
2018

CUPRINS:
DEMERS METODOLOGIC
ISTORICUL CERCETĂRILOR
POZIȚIA GEOGRAFICĂ
1. CALITATEA COMPONENTELOR DE MEDIU
a. STRUCTURA GEOLOGICĂ
b. RELIEFUL
c. CLIMA
d. POLUAREA ATMOSFERICĂ
e. RESURSELE DE APĂ
f. COMPONENTA BIOTICĂ
g. COMPONENTA EDAFICĂ
h. COMPONENTA FAUNISTICĂ
2. COMPONENTELE SOCIO -ECONOMICE
a. POPULAȚIA
b. STRUCTURA PE GRUPE DE VÂRSTE
c. DEZVOLTAREA TERITORIALĂ
d. INDICATORII SOCIO -TERITORIALI AI CALITĂȚII VIEȚII
3. SISTEMUL DE ALIMENTARE CU APĂ, MANAGEMENTUL DEȘEURILOR
URBANE ȘI SPAȚIILE VERZI
3.1. SISTEMUL DE ALIMENTARE CU APĂ ȘI CANALIZAREA – COMPONENTE
ESENȚIALE ALE INFRASTRUCTURII URBANE
3.2. MANAGEMENTUL DEȘEURILOR URBANE ȘI GESTIUNEA
3.3. SPAȚIILE VERZI
3.4 SISTEMUL DE GOSPODĂRIE AL APELOR
3.5. SURSELE DE DEGRADARE A MEDIULUI ÎN ARIA SECTORULUI 3
3.6.SISTEMUL DE TRANSPORT DIN SECTORUL 3
3.6. MONUMENTE DIN SECTORUL 3

În lucrarea de față se analizează componentele de geografie fizică și socio -economică
prin care se evidențiază starea mediului intr -un spațiu urban cum este cel al Sectorului3
București. Evoluția , în timp, a dezvoltării socio -economice a Sectorului3 a transformat mediul
fizico -geografic într -un mediu antropic, determinat de nevoile specifice de dezvoltare și de
asigurare a unei bune calități a vieții. Astfel, au apărut o multitudine de probleme ca re au fost
analizate în această lucrare, probleme rezultate din presiunea umană crescută asupra unui spațiu
cu un potential ridicat, indus de calitatea habitatului fizicogeografic.
Datorita problemelor dezvoltate de acest sector, in analiză s -a insistat a supra legăturii
dintre evoluția socio -istorică și evoluția unor elemente de confort urban, respectiv alimentarea cu
apă și canalizarea, deșeurile și managementul acestora, spațiile verzi cat și reabilitarea blocurilor
(Nae M. , 2006, p. 9) .
O bună calitate a mediului este esențială pentru bunăstarea și sănătatea ecosistemului
uman. În condițiile în care mediul înconjurător a devenit tot mai degradat, se impune pregnant
cunoașterea și cercetarea lui pentru a contracara răspunsul negativ pe care îl oferă în urma
presiunilor pe care factorul uman le exercită asupra sa.
Studiul calitatii locuirii in sectorul 3 Bucuresti iș i propune evaluarea calit ății locuirii , dar ș i al
mediului pentru aceasta zonă prin intermediul a mai multor hă rti tematice, grafice și alte
elemente care vor ilustra elemente ale calitații.

DEMERS METODOLOGIC

Scopul lucrării are în vedere s urprinderea relațiilor existente între dezvoltarea socio –
economică a sectorului 3 București (în timp și spațiu) și calitatea elementelor cadrului natural
prin analiza sistemului de alimentare cu apă, gestionării deșeurilor, a spațiilor verzi și reabilitarea
blocurilor.
Numeroase obiective atinse prin:
 aplicarea principiior, metodelor și procedeelor specifice Geogr afiei Mediului ca știință
 abordarea sistemică: analiza elementelor, interacțiunilor și a calității sistemului
 analiza multitudinilor de relații de tip cauză – efect
 parcurgerea etapelor specifice de cercetare (pregătitoare, de teren, finală)
– analiza u nui bogat material bibliografic

– realizarea bazei de date specifice și prelucrarea acesteia (grafice, hărți în programe sp ecifice:
pachet Office, ArcGis 10.2.1 )
– documentare în teren (schițe, fotografii, discuții cu locuitori și autorități)
– sintetizare și definitivare a studiului

ISTORICUL CERCETĂRILOR

Sectorul 3 al orașului București, prin importanța lui, a fost și este subiectul unor studii
numeroase care abordează o gamă largă de probleme. Cercetările, materializate prin numeroase
lucrări (docume nte, planuri, hărți, ghiduri, articole, monografii sau sinteze), au acoperit variate
domenii (geografie, istorie, arhitectură și urbanism, cultură, turism, economie.) au contribuit la
cunoașterea unui spațiu cu totul particular.

POZIȚIA GEOGRAFICĂ

Municipiul București este structurat pe șase sectoare , fiecare sector fiind administrat de
catre un primar si un consiliu ge neral. Sectorul 3 se regăsește î n par tea de sud -est a municipiului,
între sectorul 2 și 4, a cesta fiind delimitat la randul sau ( Limita de nord: B -dul. Republicii până
la B-dul. Hristo Botev, Limita de est: Cățelu, comuna Glina, Limita de sud: urmează firul râului
Dâmbovița până la P -ța Națiunilor Unite, L imita de vest: Calea Victoriei) (Cojocaru, Județele
Rom âniei socialiste, 1972)
Terito riul orașului București cat și s ectorul 3, prin poziția favorabilă în plin centrul
Câmpiei Române, a oferit de timpuriu condiții favorabile dezvoltării unei intense vieți
economice, ceea ce a dus la formarea unor mari aglomerări de populație.
Municipiul București este așezat în Câmpia Vlăsiei, unitate bine individualizată a
Câmpiei Române, la aproximativ 60 km depărtare de Dunăre (63 km depărtare de Giurgiu), 120
km de Carpați și 220 km de litoralul Mării Negre.
Date geografice și demografice , suprafața sectorului : 3 – 35 km2 Populația sectorului –
468.547 locuitori Cu un numar de 78 de bulevarde si artere mari, 658 de străzi și 790 alei dintre
blocuri. Având 70 de unități școlare din care, 24 grădinițe cu personalitate juridică ce

funcțione ază in 44 corpuri . 29 de școli gimnaziale cu 15 licee și colegii . Dar și un numa r ridicat
de spitale acestea fiind in numar de 5 , 29 de piețe.
O suprafata totală a parcurilor din acest sector fiind de 131Ha. Parcul Titan – Balta Alba
– 48 ha, Al. I. Cuza – 39 ha, Pantelimon – 33 ha, Titanii – 6 ha, Gheoghe petrascu – 3 ha,
Constatin Brancusi – 1 ha, Sf. Gheorghe Nou – 1 ha.
Cartierele principale sunt Balta alba, Centrul civic, Dristor, Dudești, Lipscani, Muncii, Titan,
Unirii, Vitan, Timpuri Noi.

Fig. 1. Localizarea Sectorului 3 în cadrul României
(sursa : prelucrare în ArcGis 10.2.1, după harta topografică , Direcția topografică militară )

Fig. 2. Arealul sectorului 3, Municipiul București
(sursa : prelucrare în ArcGis 10.2.1, după harta topografică, Direcția topografică militară )

I. CALITATEA COMPONENTELOR DE
MEDIU

În primul capitol al prezentei lucrări vor fi arătate elementele generale ale
amplasamentului: substrat geologic, relief, ape, aspecte ale poluării, limite, încadrare acestea
fiind prezentate succind.

1.1. STRUCTURA GEOLOGICĂ

În vederea organizării teriroriului zonelor periurbane, cunoașterea particularităților
geologice are o mare importanță at ât în domenii pur economice – exprimate prin utilizarea
acestor resurse de subsol, cât și pentru activități social – economice de profil mai complex cum
este cazul construcțiilor edilitare și industriale, căi de comunicație. Fiind complet înconjurată în
marea unitate de relief a Câmpiei Române, zona situată în jurul orașului București prezintă
aceleași caractere generale geologice, local fiind evid ențiate unele aspecte specifice (Iordan,
1973, pg. 27 -28).
Cercet ările asupra subsolului c apitalei se sprijină pe profilele întocmite asupra unui
număr de foraje, executate î n ultimul sfert d e secol, la diferite insituții și întreprinderi pentru
alimentare cu apă sau studiu l propriu – zis. Astfel, depozitele superficiale su nt caracterizate prin
existența a trei zone distincte, reprezentate prin terasele și lunca Dâmboviței. Pe terasa din stanga
Dâmboviței aceste depozite d escrise ca pamant galben, au o răspandire sub forma unei pă turi de
2-4 m grosime î n timp ce pe terasa din dreapta Dâmboviței , aceasta ating grosimi de 10 -20 m.
Lunca dâmboviței ar fi alcătuită din depozite argilo -nisipoase și nisipuri, uneori cu intercala ții
de pietrișuri.
Sub formațiunile duperficiale urmeaza pe terasa din stânga Dâmboviței un banc de
nisipuri , la bază cu pietrișuri , mai subțire către fruntea terasei dar din ce in ce mai dezvoltat spre
E, unde atinge grosimi care variază intre 18 -20m.
Pe marginea terasei din dreapta Dâmboviței acest banc lipsește sau este inlocuit cu un strat
subțire de nisipuri.

Dealungul acestei terese bancul supe rior de nisipuri cu pietrișuri apare însa în zona sudică
a capitalei.
Spre zona de N a c apitalei cara cterul marn os devine mai evident, determinâ nd
prezentarea unui depozit de 50 -80 m de argile vinete -cenușii descrise î n profile cu intercalații de
nivele compacte, plastice, nisipoase, cu concr ețiuni calcaroase și rare benzi de nămol uri sau
nisipuri fine ar giloase (Liteanu, 1952) .
Evoluția geologică a ariei metropolitane se caracterizează printr -un grad de antropizare
ridicat. Astfel pe de -o par te factorii de favorabilitate ( prezența resurselor de apă, gaze și
materiale de construcție), iar pe de altă parte factori de restrictivitate (seismicitate ridicată,
faliere semnificativă, depozite de suprafață slab consolidate), geologia zonei caracterizată prin
cel mai ridicat grad d e antropizare din România.
Rocile friabile reprezintă o vulnerabilitate ridicată la eroziune eoliană și fluviatilă, iar
prezența argilelor și marnelor crește vulnerabilitatea la înmlăștiniri. Astfel , rocile friabile
reprezintă un factor major de restricti vitate în special în lungul cursurilor de apă, acolo unde
întreținerea amenajărilor necesită costuri suplimentare de evitare a proceselor de eroziune și
acumulare.
Influența semnificativă în calitatea aerului, apelor și solurilor o au rocile friabile care sunt
foarte ușor de erodat prin actiune fluviatilă și cea a vântului, fapt ce contribuie la creșteri
semnificative a concentrațiil or pulberilor sedimentabile și în suspensie î n atmosferă, a
suspensiilor în apă și scăderea fertilității solurilor prin erozi une.
Astfel , valorile ridicate ale concentrațiilor de pulberilor în suspensie se datorează și
faptului că vânturile permanente sau temporare transportă spre oraș cantități semnificative d e
pulberi din zonele învecinate , fapt ce a ridicat de mai multă vr eme problema realizării centurii
verde -galben.
Riscurile seismice. Intensitatea seismică, echivalentă pe baza parametrilor de calcul
privind zonarea seismică a teritoriului României, este de VIII grade MSK, perioada medie de
revenire a cutremurelor de păm ânt fiind de ceirca 10 ani pentru cutremurele de 6 grade pe scara
Richter, 20 ani pentru cele de 7 grade, 50 ani pentru cele de 8 grade și 200 -300 ani pentru cele de
9 grade. Intensitatea scade de la nord spre sud, odată cu cr eșterea distanței față de zona
Vrânceană (Iojă I. -C. , 2006) .

Solurile sunt prezentate de cernozio muri , având la bază un strat gros de loess. Importante
cantități de pietrișuri și nisipuri, marne argile se găsesc la sut e de metri adâncime sub pă tura de
loess a câmpiei (Cojocaru, 1972)
Artificializări ale vegetației se regăsesc pe toată suprafața ariei sectorului, unde vegetația
naturală a fost complet înlocuită cu element e hibridizate care s -au adaptat la climatul urban.
Astfel, unele sunt caracteristice zonei silvostepei, iar altele sunt tipuri de specii alohtone care s –
au adaptat la climatul urban exemplu ( tuia – Thuja occidentalis, pinul – Pinus silvestris, molidul
– Picea abies, mognolia – Mangolia sp, platanul – Platanus sp, castanul – Castanea sativa,
Albizzia sp etc.) toate acestea se regasesc pe toată s uprafața arealului (Iojă I. C., 2008, p. 75) .

Fig. 3. Harta geologică a sectorului 3, Municipiul București
(sursa : prelucrare în ArcGis 10.2.1, după harta topografică, Direcția topografică militară )

1.2. RELIEFUL

Câmpia Vlăsiei stă la baza sectorului 3 această câmpie se î ntinde î ntre văile Prahovei în
nord și Argeș -Dâmbovița în sud, ea fiind o continua re din punct de vedere genetic î ntinzându -se
spre sud a conurilor de dejectie ale Ialomiței în cuprinsul Vlă siei nordice (Câmpia Snagovului ) și
Dâmboviței, în Vlăsia de sud (Câmpia Bucureștilor), acoperite cu loess a cărui grosime crește
spre sud și est. Pe latura de nor d, Vlăsia este traversată de la vest la est printr -un mic defileu de
loess, format p rin derivarea apelor Ialomiței î n mici depresiuni. Tot în acest fel a pătrun s
Dâmbovița pe actualul traseu d ar car e face albie comună cu Argeșul î ntr-o vale. Sub raport
litologic și tectonic , Vlăsia prezintă o continuare a regiunilor piemontane, dar un de loessul are
grosimi mai mari (Coteț, 1976, p. 187) .
Procesul de creare și evoluția morfologică sunt legate de apartenența geologică și de
condițiile naturale ale diferitelor epoci geologice. Acțiunea de modelare, care s -a realizat î n mai
multe etape diferite ca timp și intensitate, este evidențiată înca de la începutul cuat ernarului.
Această primă etapă cu creșțeri reprezentative de mlaștină, a fost întreruptă datorită existenței
unui lac puțin adânc ce acoperea cea mai mare parte a actualului teritoriu situat î n jurul orașului,
lac care data din perioada mindel – riss.
Colmatarea acestui lac prin acumularea de depozite deluvial -proluviale a reușit rea lizarea
unei întinse suprafețe de uscat, aceasta din urmă stă la baza câmpiilor Vlăsiei și Mo stiștei.
Acțiunile supuse de agenții externi, î n funcție de constituția geologică au dat o modelare
diferi tă a reliefului, dând naștere actuale lor forme cât și microforme. Principalele elemente de
modelare au fost date de aluvionare și eroziune, de colmatare a văilor și de tasarare a depozitelor
loessoide (Iordan, 1973, p. 29) .
Bucureștiul este situat în Câmpia Română, având o altitudine maximă de 96.3 m și este
străbătut de două râuri, Dâmbovița și Colentina. Cele două văi formate în jurul râurilor, împart
orașul în cateva zone, sub formă de platouri cu meandre și terase.
Denumire dat ă după re numiții codrii Vlăsiei, numită și Câpia Bucureștilor, se axează in
general pe bazi nul Argeșului -de la Câlniștea, în sud -vest, până î n partea superioară a bazinului
Mostiștei.

Câmpia Vlăsiei este fragmentată de văi cu lunci largi și terase, dar nu prezintă diferențe
de nivel. Spațiile inter – fluviale sunt acoperite de depozite loessoide, fiind afectate intens de
procesele de tasare.
În cadrul Câmpiei Vlăsiei se pot distinge patru unități mai importante și anume: câmpiile
Moviliței, Colentinei, Cilnăului ș i Neajlovului.
Câmpia Moviliței, altitudinea variază intre 65și 105m, iar panta general a reliefului de
0,8%. Datorită dunelor are o inclinare NE -SV. Câmpia Colentinei altitu dinea variază intre 100
și 120m (Gâștescu & Iordan, 1970) ..

Fig. 4. Distribuția unităților de relief din Municipiul București
(sursa : prelucrare în ArcGis 10.2.1, după harta topografică, Direcția topografică militară )

Morfologie. Câmpia Bucureștiului se caracterizează prin pante reduse, dintre care cele
mai extinse (la nivelul câmpurilor) au valori între 0 -0,5ș (care permit efectuarea în condiții
optime a tuturor lucrărilor de infrastructură).
Municipiul București se situează în întregime în Câmpia Vlăsiei (subunitate centrală a Câmpiei
Române) și mai precis în Câmpia Bucureștilor, de o parte și alta a Dâmboviței și Colentinei.

În arealul orașului, din cauza densității mari a construcțiilor și a diferitelor amenajări
urbanistice , trăsăturile reliefului sunt puternic atenuate, distingându -se cu greu aspectele
microreliefului, uneori chiar și ale mezoreliefului.
Văile sunt adâncite in depozitele loessoide și in formațiunile sedimentare subiacente, cu
versanți modelați de procese d e erozi une și sunt insotite de teras

Fig. 5
(sursa : prelucrare după Florea (Eremia) Mihaela Izabela)

Terasele . Pseudoterasa Cățelu, cu a ltitudine de 5 -9m, î ncepe la est de Dudești și se
conturează clar la nord de Cățelu. Versantții care mărginesc lunca Dâmboviței sunt festonați, c u
o serie de pinteni, datorită î ntinsei meandrări a albiei. Sectorul Abator – Dudești, Cățelu – linia
de centură, cu lunca mai lățită. În cadrul acestui sector sunt o serie de lacuri și de terenuri
mlăștinoase, care au apă rut la gura văilor afluente și care în parte au fost î ndiguite.
Luncile , lunca Cole ntinei, conturată de maluri cu înălțimi între 2 ș i 13 cm, este acoperită
de marile lacuri Băneasa, Herăstrău, Floreasca, Tei, Fundeni și Cernica. Sectorul Fundeni –
Pantelimo n, unde Colentina pare cu apă curgătoare, iar lunca este folosită pentru grădinărit.
Aces t sector cuprinde doua ridicări – Dobroești și Pantelimon (Elena, 2007, pg. 27 -30).
Relieful antropic se î ntalnește pe toată suprafața orașului . Acesta se definește prin
excavații, suprafețe terasate, ramblee, canale de irigație (aspersoare) , containăre pentru
colectarea selective a deșeurilor . Nivelarea reprezintă o formă de intervenție antropică î n
teritoriul ariei metropolit ane, utilizată nu numai î n inte riorul așezărilor umane pentru
îmbunătățirea condițiilor de amplasament.
Modelarea antropicăa reliefului s -a accentuat prin construirea unor ample spații
rezidențiale, spații industriale, comerciale cât și de depozitare, car e au modificat semnificativ
configurația prin ridicări sau nivelări ale suprafeței topografice, modificări ale pantelor.
Relieful se constit uie într -o componentă a m ediului care a suportat foarte multe inervenții
la nivelul ariei metropo litane a municipiul ui București. A cestea au determinat apariția de
dezechiibre la nivelul mediului, modificând re gimul de scurgere și drenare al apelor de suprafață
și a celor subterane ș i intensificarea proceselor de eroziune regresivă și î n adâncime. Cu toate
aceste el emente, relieful se constituie în present î ntr-un important factor de favorabilitate pentru
reechilibrarea mediului la nivel metropolitan (Iojă C. , 2006, pg. 49 -50).

1.3. CLIMA

Caracteristica generală a climatului este dată de poziția pe care o are zona Bucureștiului
implicit zona sectorului 3 în cadrul câmpiei Române dar și de condițiile locale geografice.
Datorită acestor elemente se regăsește un climat de tranziție , de asemene a caraterul continental al
climei face ca temeperaturile să difere de la o zi la alta, condițiile locale introducând unele
deosebiri în profil teritorial (Iordan, 1973, pg. 39 -41).
Poziția pe glob a orașului Bucur ești, la intersecția paralelei de 44° 25 lat. N, și a
meridianului de 22° 06’ long. E precum și situarea geografică î n part ea centrală a Câmpiei
Române – în Câmpia Vlăsiei – explică trasăturile generale climatice de tip temperat continental.
Transferul de masă între componentele sistemului climatic apare în general su b formă de
apă, ploaie dar și zăpadă, praf, gaze sulfuroase acestea condensează în tro posfera realizându -se
aerosolul (Ștefan, 2008, p. 13) .
Temperatura aerul ui din ora ș se difer ențiază mult spre deosebire de î mprejurimile sale. O
serie de parametri climatici obținunți î n zona centrală sunt cu mult mai ridicate spre deosebire de
zona periferică cum este cazul sectorului.
În oraș se crează o insulă de căldură c u intensități variabile din cauza unei cantități
suplimentare de căldu ră degajată î n urma arderilor de combust ibil industrial și casnic, dar ș i din
cauza suprafețelor mari de caramidă, astfalt și ci ment, la acenstea se adaugă numă rul ridicat al
populației cu diverse activități.
Temperaturile medii orare cele mai scăzute ap ar în luna ianuarie, dimineața la orele 7
pentru părțile periferice a orașului și la orele 8 pentru zona centrală. (Elena, 2007, p. 41)
Nebulozitate interceptează o parte din radiația solară, pe care o reflectă, împrăștie sau
absoarbe, ceea ce determină o încetinire a încălzirii excesive a suprafeței solului. (Airinei, 1993,
p. 31)
Vântul, unul dintre ce le mai schimbatoare elemente ale climei, datorită defențierii lui
spațiale , influențează celelalte elemente meteorologice. De caracteristicile vântului sunt legate
valorile termice și higrometrice ale aerului, tot acestea depind poluarea atmosferei cât și
vizibilitatea din zona urbană.
Direcția vântului se schimbă î n funcț ie de orientarea străzilor, de î nălțimea și forma
clădirilor, precum și de caracteristicile locale ale reliefului. (Elena, 2007, p. 127)

Din punc t de vedere climatic , Bucureștiul se încadrează într -o zonă cu climat temperat –
continental cu nuanțe excesive și face parte din sectorul climatic al Câmpiei Române și al Luncii
Dunării.
Radiația solară globală este de 125.390 Kcal/ 𝑐𝑚2 pe suprafața orizo ntală, valoarea maximă a
insolației înregistrându -se în iulie, de 18.330Kcal/ 𝑐𝑚2 la București – Filaret.
În cadrul M unicipiului București intensitatea radiației solare scade în situații de
instabilitate atmosferică cu circa 20% -30% de asemnea pentru spectrul radiațiilor vizibile și cu
90% pentru radiațiile ultraviolete. Factorul care influențează dinamica acestuia este d urata de
strălucire a Soarelui, ce influențează o diversitate de decizii urbanistice (iluminatul stradal,
orientarea și configurația clădirilor).
Un alt factor foarte important care influențează variația factorilor climatici este suprafața
activă a ariei metropolitane a M unicipiului București, foarte put ernic transformată prin creșterea
suprafețelor construite și cu inf rastructuri, desecarea mlaștinilor, ameajarea suprafețelor lacustre,
extinderea spațiilor deschise în defavoarea pădurilor, degradarea terenurilo r.
Din aceasta cauză, la nivel local au apărut modificări ale valorilor parametrilor cl imatici,
care au avut în anumite situații reflectare în dinamica calității mediului și așezărilor umane.
Factorul antropic deține un rol foarte important în modificarea distribuției unor parametrii
climat ici la nivel local și regional (Iojă C. , 2006, p. 53) .
În același timp este evidențiat climatul cu foarte mari contraste de temperatură î ntre cele două
extreme vară și iarnă, căldurile toride din timpul verii dar și viscolele puternice din timpul i ernii,
ca și accentuarea grosimii cuverturii de loess presărată cu crovu ri, constituie influențe estice
(Roșu, 1980, p. 441) .

1.4. POLUAREA ATMOSFERICĂ

Numeroasele furnale ale î ntreprinderilor industriale precum și ale locuințelor emit î n aer o
serie de poluanți solizi cât și gazoși care acoperă orașul cu o pătură groasă de fum. La acestea se
adaugă gazele nocive de eșapament ale autovehiculelor, precum și praful ridicat pe arterele cu
circulație intensă cu diferite mijloace de locomoție.

În unele situaț ii atmosferice și î n anumite ore din zi cele mai multe cartiere din oraș sunt
acoperite de un nor de poluanți, deasupra rămân izolate numai părțile superioare ale
construcțiilor inalte.
Poluarea aerului urban se datorează arderii incomplete a diferiților combustibili solizi și
lichizi întrebuințați pentru î ncalzire.
Sursele importante de poluare sunt centralel e termoelectrice , fabricile de ciment, car e duc
la impurificarea zonelor î nconjurătoare prin praful ce se degajă î n urma proceselor de fabricație.
În urma arderii unui kilogram de cărbune se produc peste 11 𝑚3 gaze arse. Acestea conțin O2,
N, CO2, CO, vapori apă, carburi și hidrocarburi, co mpuși ai sulfului și al azotului, acid aceti c,
acid clorhidric, fenoli etc.
Nocivitatea sulfului eliminat î n atmosferă este cu atât mai mare cu cât, î n contact cu
vaporii de apă el se transformă î n acid sulfuric.
Impurificarea aerului urban se datorează oxizilor de azot care sunt eliminați de coșurile
fabricilor care produc vopsele, acid azotic și acid sulfuric. În timp de 24 ore se pot elimina 3 -6
tone de oxid de azot, impurificând cartierele de locuit pe suprafețe mari.
Cantități apreci abile de cenușe sunt eliminate în atmosferă de că tre termocentrale. S -a
calculat că pentru producerea a 100.000 Kw energie el ectrică în urma combustiei se elimină î n
atmosferă 50 tone de cenușe.
Poluarea atmosferei orașului este urmarea nu n umai a proceselor de combustie ș i
prelucrare, ci și a unor procese care duc la antrenarea î n aer a unui praf bacterian.
Praful bacterian este alcătuit din microbi și viruși, spori de mucegai, polen de graminee și
compozee, ouă de paraziți, semințe de plante, diferițiaero -alergeni etc.
În ca zul unei aglomerări de oameni, î n aer există o cantitate mai mare d e praf bacterian.
Spre exemplu î n urma unui strănut se elimină 50.000 de germe ni microbieni, care se propagă în
mediul î nconjurător cu o viteză d e 46m/secundă. De asemenea î n urma măturării străzilor se
ridică nori de praf care conțin 50.000 -80.000 bacterii/ 𝑚3 aer. Dacă ținem seama că ace stă
acțiune se face dimineața la ora când copiii merg la școală și oamenii la muncă, constatăm că
sunt expuși la inhalarea unei cantități foarte mari de microbi vătămători. De asemenea aceștia pot
proveni din scuturarea covoarelor .

Suprafețele reduse de s pații verzi din zonele cu surse de impurificare, precum lipsa
spațiilor de protecție sanitară au dus la situații de poluare intensă a cartierelor de locuit, c u
densitate mare a polulațiilor (Elena, 2007, pg. 163 -166).

1.5. RESURSELE DE APĂ

Cursurile de apâ de pe teritoriul zonei din jurul orașului căt ș i din interiorul acestuia
aparțin, în cea mai mare parte a bazinelor hidrogra fice ale Argeșului și Ialomiței (Iordan, 1973,
p. 53) .
Hidrografic analizând, Bucureștiul este amplasat în bazinul inferior al Argeșului, notă
dominantă fiind dată de un complex de unități acvatice a căror alimentare este în general
alohtonă. Râurile mari care străbat suprafața analizată sunt Colentina și Dâmbovița, acestea
suferind mult de pe urm a intervențiilor antropice.
Dâmbovi ța, cu o lungime de 286 Km și un bazin de derenaj de 2 824 𝐾𝑚2, este cel mai
import ant afluent al Argeșului și îș i adună apele de pe versantul estic al Făgărașului. Ca urmare
a situării celei mai mari părți a bazinul ui în piemont și câmpie, debitul mediu al râului este
modest (11,1 m3/s la Conțești și 13,3 m3/s la vărsare în Argeș la Budești). Regimul de scurgere,
caracteristic climatului temperat continental, se man ifestă prin viituri mari primăva ra, uneori
vara și p erioade cu ape foarte mici vara și toamna. În 1975 s -a înregistrat pentru același post, cel
mai mare debit (după 1900) care a fost de 120 m3/s. În condițiile actuale, debitul maxim cu
probabilitate de depășire de 1% este de 130 m3/s la Cotroceni.
Lacurile . Întregul curs bucureștean al Văii Colentina a fost regularizat în deceniul patru al
secolului XX, creându -se de -a lungul lui o salbă de lacuri care constituie tot atâtea zone de
agrement pentru locuitorii capitalei. Din amonte spre aval, se înlănțuie lac urile Străulești,
Grivița, Băneasa (pe malul acestuia funcționează o bază de tratament cu ape geotermale),
Herăstrău (77 ha), Floreasca (70 ha), Tei, Plumbuita, Fundeni, Pantelimon I și II.
Lacul IOR a fost construit pe locul unei fabrici de cărămidă, gr opile de unde se extrăgea
materia primă pentru fabricarea cărămizii , acestea au fost folosite la ridicarea blocurilor din
sector.
Lucrările parcului au început î n anul 1965, pâna la podul care despa rte cele două zone ale
lacului î n acestă perioadă au fost drenate gropile, a fost decopertat terenul s -au realizat primele

nuclee ale parcului. Din 1875 -1980 sau efectuat lucrarile dincolo de pod de la Liviu Rebreanu
pana la strada Odobescu, cel de al doile spațiu de apă de la podul IOR până la strada Odobescu a
fost realizată și pentru alimentarea cu apă a termocentralei Sud dar și ca element de
aprovizionare a cisternelor cu care se spălau străzile. Un număr de 5 insule dintre care o insulă
fiind nevizitabilă. Caracteristicile tehnice ale lacului: suprafața 26ha, adâncimea medie 4.0m,
adâncimea maximă 6.0m, volumul de a pă acumulat este de 1.04mil. mc (Izabela F ., 2016, pg.
12-13).

1.6. COMPONENTA BIOTICĂ

În prezent, vegetația naturală reprezentată prin păduri a suferit numeroase modificări prin
defrișări în diferite scopuri. Zona pădurilor de foioase a suportat profunde modificări începând
din secolele XV -XVI, odată cu efectuarea defrișărilor masive și extinderea culturilor agricole și a
suprafețelor construite.
Vegetația este un important f actor de favorabilitate pentru î mbunătățirea calității mediului
prin numeroasele sale influențe: reduce poluanții din atmosferă și sol, ameliorează condițiile
climatice și hidrologice, reglează circuitele elementelor chimice din mediu.
Aria sectorului 3 este situată în Municipiul București î n zona de câmpie a acestuia.
Climatul regiunii oferă condiții staționale destul de diferite vegetației lemnoase și ierboase. În
plus, faptul că teritoriul este străbătut de numeroase cursuri de ape (lacur i) care oferă
posibilitatea unei vegetații variate.
Lacurile și bălțile sunt invadate de o vegetație acvatică alcătuită din cucuta de apă (Cicuta
virosa), Răchitanul (Lythrum salicaria), lintița (Lemna minor), iarba broaștelor (hydrocharis
morsus – ranae) care determină o b ioacumulare, o colmatare rapidă (Iojă I. C., 2006, pg. 69 -72).

1.7. COMPONENTA EDAFICĂ

Învelișul de soluri al teritoriului studiat s -a format și s -a dezvoltat sub influența mai
multor factori pedogenetici și ca urmare a unor procese pedogenetice. Solul este, practic, o
sinteză a interacțiunii factorilor fizico -geografici la care se adaugă in tervenția antropică.

Fig.6 .Principalele tipuri de soluri(%)

Solurile din teritoriul municipiului București inclusiv a sectorului 3, au suferit numeroase
modificări, încât evoluția lor naturală a fost transformată într -una dirijată involuntar de către om.
Prin dezvoltarea teritorială a sectorului, solurile au suferit însemnate modificări ale
proprietăților lor fizice naturale prin d iverse lucrări executate pentru construcții (tasări,
amestecuri de orizonturi), dar și în c ompoziția chimică prin poluare.

Cernozio
muri
argilePreluvos
oluri
roșcate Luvosolur
i albiceGleiosolu
ri,
stagnosol
uriAluvisolu
riEntlantro
solAlte
tipuri
Principalele tipuri de soluri din Municipiul București
Series1 10 30 4 1 5 50 50102030405060ha Chart Title

Fig. 7 Harta claselor și tipurilor de sol

1.8 COMPONENTA FAUNISTICĂ

La nivelul faunei, este esențial de menționat intercorelarea dintre vegetație și între modul
de utilizare a terenurilor. Aceasta a suferit modificări ample, extincția anumitor specii fiind
impusă de gradul de antropizare foarte ridicat. La nivelul faunei din interiorul orașului s-a
intervenit prin distrugerea habitatelor și implicit prin reducerea numărul speciilor dintr -o
populație. Întrucât fauna reprezintă un element de favorabilitate prin conferirea necesarului de
resurse alimentare, prin susținerea activităților de vânătoare și respectiv de pescuit dar nu în
ultimul rând prin menținerea echilibrului ecologic. De asemenea, aceasta poate reprezenta și un
element de restrictivitate prin insecuritatea pe care acestea o aduc în parcuri sau în proximitatea

așezărilor. Speciile spec ifice zonelor urbane precum câinii, pisicile, șobolanii, insectele pot
conduce către mărirea posibilității de îmbolnăvire a populației și de creșterea vulnerabilității
omului față de acest element al mediului. (Ioja, 2009)

II. COMPONENTELE SOCIO -ECONOMICE

În capitolul al doilea al lucrării sunt prezentate elemente cu referire la populație, ale
structurii pe grupe de vârstă. De asemenea, vor fi prezentate și structurile de dezvoltare teritorială
cât și element ale infrastructurii.
Pentru reliefarea și importanța analizei problemelor privind alimentarea cu apă,
gestionarea deșeurilor și evoluția spațiilor verzi este necesar să se cunoască transformările socio –
economice pe care le -a suferit Municipiul Bu curești începând cu a doua jumătate a sec. al XIX –
lea. Astfel, creșterea numerică a populației a impus dezvoltarea teritorială care a atras după sine
o presiune umană asupra componentelor mediului natural. La rândul lor, evoluția socio –
economică și dezvolt area teritorială au icondus la extinderea rețelelor de alimentare cu apă, de o
diminuare a spațiilor verzi prin înlocuirea lor cu spațiile construite și o generare semnificativă a
deșeurilor, cu precădere menajere (Nae M. M ., 2009, p. 85) .

2.1. POPULAȚIA

Noțiunea de populație presupune într -un sens larg și obișnuit existen ța unei comunități
dar și a unei anumite generații. Aceasta comunitate fiind supusă unui proces continuu de
împrospătare deoarece în fiecare clipă se produce o modificare, în fiecare an se înregistrează
generații noi în timp ce generațiile existente se red uc ca urmare a mortalității. Acest proces
poartă numele de reproducere a populației . (Cucu V. , 1981, p. 63)
Zona temperată oferă cele mai bune condiții pentru o bună desfășurare a unei activități
permanente, prin ite rmediul acestor elemente se pot dezvolta numeroase concetrări demografice.
De asemenea trebuie să ținem cont de rolul apei in distribuția populației. În zonele cu un deficit
ridicat de populație sa ajuns la implementarea industriei în teritoriu, rezultând concetrarea
masivă a populației și apariția unor cartiere noi (Surdu, 1982, pg. 10 -14).
Populația este reprezentată de totalitatea indivizilor unei specii, care trăiesc pe un teritoriu
bine delimitat. (Șhiopu, p. 33)

Dinamica populației reprezintă total itatea modificărilor care apar î n numărul, structura și
distribuția populației, raportate la anumite intervale ca urmare a nașterilor, deceselor ori ca efect
al imigrațiilo r sau al emigrărilor, acestea se exprimă prin bilanțul natural, sau prin spor natural și
deficit natural (Ilinca, 2008, p. 54) .
Ca elemt principal de forță transformatoare, creatoare a zonei periurbane, producătoare
cât și consumatoare, care se caracterizează printr -o ocontinuă schimbare și mobilitate,
determinănd intr -o manieră continuă evoluția, modificarea și valorificarea neâncetată a mediului
înconjurător. Pentru suprafețele periurbane cunoașterea tuturor proble melor de populație este
trâns legată de evoluția funcțională și transformarea mediului natural, modificarea socio –
culturală (Iordan, 1973, p. 78) .
Pentru numeroase regiuni cel mai alarmant fenomen este scăderea natali tății acesta este
determinat de îmbătrânirea populației. Exprimarea grafică a populației pe grupe de vârstă și sexe
se realizează cu ajutorul piramidei vârstelor. Din aceasta analiză a formelor care reies de pot
trage concluzii asupra tipului de populație dintr -o localitate, regiune. (Surdu, 1982, p. 35)
Diversitatea foarte largă a tipurilor de populație se explică și se reprezintă prin
caracteristicile calitative (fizionomice), etnico -lingvistice, cultural -religioase, demografice și
socio -economice.
Conform recensământului INS din anul 2011, municipiul București avea o populație de
1.883.425 de locuitori. Din punct de vedere al evoluției demografice, populația C apitalei a fost
într-o continuă creștere până în anul 1992 (2.067.545 locuitori) , când a început să descrească,
tendință manifestată la nivelul întregii țări.
În 2011, populația stabilă a s ectorului 3 era de 385.439 locuitori, reprezentând 17
% din totalul populației municipiului București.
Din populația sectoru lui, 46,15%, respectiv 177.885 persoane erau de sex
masculin, iar 53,85%, respectiv 207.554 persoane, erau de sex feminin. Prin raportare la
populația celorlalte sectoare. Sectorul 3 înregistrează cea mai numeroasă populație.
Datele din ultimii 4 ani arat ă că Sectorul 3 a reprezentat o zonă atractivă a
Capitalei, înregistrând o creștere a numărului de locuitori cu 24.376 între anii 2010 și 20 13 (de la
446.761 la 471.137 de locuitori). Totodată, comparativ cu evoluția demografică gener ală
națională și a mun icipiului București, este de menționat că Sectorul 3 nu se î nscrie în tendința de
scădere a numărului de locuitori.

Fig. 8 . Evoluția demografică a s ectorului 3 în perioada 2010 -2013
(sursa : INSSE)

2.2. STRUCTURA PE GRUPE DE VÂRSTE ȘI MINORITĂȚI

Structura populației pe grupele de vârstă reprezintă expresia divizării populației totale a
unui terioriu sau suprafață în efective anuale, cicinale, decenale sau în trei grupe populația
tânără, populația adultă și populația vârstnică. Această caracteristi că demografică ajută la o bună
analiză a ponderii populației cu vârstă de muncă și a capacității de înlocuire a generațiilor, a
consumului, acestea reprezintă o importanță pentru planificarea corectă a e conomiei și a dotărilor
sociale (Ilinca, 2008, p. 179) .
Evolu ția populației Bucureștiului cât și a sectorului 3, este strâns legată de istoria politică,
socială și economică a orașului împrejurimilor sale, reflectâ nd transformările pe care le -a suferit
capitala de -a lungul timpului (Târcob, 1985, p. 116) .
În ultimii ani s -a înregistrat o evoluție pozitivă a demograf iei, se poate afirma că oferta
sectorului 3 pentru potențialii locuitori este foarte atractivă . Categoria de vârstă interesată în mod 445,000450,000455,000460,000465,000470,000475,000
2009 2010 2011 2012 2013 2014Evoluția numerică a populației din cadrul Sectorului 3
Populația

special să se stabilească în sector este cea adultă, aceasta având cel mai mare procent de ocupare
(69,90%).

Fig. 9. Piramida vârstelor (sursa : INSSE) (sursa: Strategia de dezvoltare durabilă a sectorului 3
2014 – 2020 , Primăria sectorului 3)
Structura p e grupe de vârstă a populației s ectorului 3 relevă un grad ridicat de îmbătrânire
demografică, cu implicații negative pe termen mediu și lung. Această situație nu reprezintă
neapărat o problemă generată de procentul populației vârstnice (16,10% – persoane cu vârstă
peste 65 de ani), ci mai degrabă de procentul redus și în continuă scădere al populației tinere cu
vârstă între 0 și 19 ani (14,00%). În acest context, populația adultă, cu vârstă cuprinsă între 2 0 și
65 de ani, înregistrează un procent foarte mare din totalul populației stabile în s ectorul 3
(69,90%). Totodată, este de remarcat dezechilibrul între cele două sexe în categoria de vârstă
peste 65 de ani. Astfel, populația vârstnică de sex feminin est e reprezentată într -un procent
ridicat (62,71%) comparativ cu cea de sex masculin (37,21%). În situația în care nivelul actual al
natalității va fi păstrat, peste 15 ani aproximativ 30% din populația s ectorului 3 va fi vârstnică,
iar populația tânără va re prezenta 15% din numărul total al populației.
Un indicator important și alarmant în evoluția numerică a populației este îmbatrânirea
demografică adică raporturile neechilibrate între grupele de vârstă (cei vârstnice și tinere).
Evoluția populației se car acterizează nu numai prin scăderea ei numerice cât și prin
schimbări intervenite în structura ei pe grupe de vârste, ca urmare a evoluției bilanțului natural și

migratoriu. Aceste valori au atins cote maxime după perioada postcomunistă. Astfel că după anul
1977 ponderea populației varstnice în mediul rural era de 13,3% ea ajunge în anul 2002 la
19,8%. Aceste valori fiind ridicate în mediul rural, iar în cadrul acesteia, populația feminină din
mediul rural este mai îmbătrânită (Cucu G. E., 2007, p. 116) .

Fig. 10. Densitatea populației s ectorului 3 pe circumscripții de recensământ
(sursa : Strategia de dezvoltare durabilă a sectorului 3 2014 – 2020 , Primăria sectorului 3)

La Recensământul din anul 2011, înregistrarea etniei s -a făcut pe baza propriilor
declarații a persoanelor recenzate, respectându -se astfel dreptul fundamental al fiecărui individ
de a-și declara în deplină libertate și fără nici un fel de constrângere apartenența etnică . Astfel, la
nivelul s ectorului 3, din populația totală, un număr de 331.306 locuitori erau români, pentru un
număr de 46.119 locuitori nu s -a putut colecta această informație di anumite motive personale ,
iar restul erau minorități. Din totalul populației minoritare, cunoscută și declar ată, cel mai mare
procent îl ocupau romii – 51%.

Fig.11. Structura minorităților în sectorul 3 (sursa: Recensămândul din 2011 INS)

2.3. DEZVOLTAREA TERITORIALĂ

Evoluția teritorială a sec torului cat și a orașului este în stransă legatură cu creș terea
numerică a populației. Aceasta a condus la apariția a numeroase probleme legate de dezvoltarea
dotărilor tehnico -edilitare, a activităților economice, a extinderii spațiilor de locuit, toate
accelerând procesul de degradare a componentelor de mediu care au s uportat, astfel, o presiune
din ce în ce mai mare (Nae M. M., 2009, p. 85) .
În anul 2005 , primaria sectorului 3 a î nceput reabilitarea zonelor afectate în sector
(reabilitarea monumentelor istorice, dezvoltarea obiectivelor turistice, modernizarea
infrastructurii. Un element important a constat in f aptul ca aprovizionarea si salub rizarea zon ei se
va realiza î ntre intervalele orale 6 -9, dimineața dar numai cu autovehicule cu masa toatală
autorizată de maximum de 3 ,6 tone. Aceasta solutie fiind efeicientă deoarece infrastructura de
transport sa nu mai fie afectată atât de puternic (Nae M. M., 2009, p. 87) . Romi, 51%
Maghiari,
8% Ucrainieni, 1% Germani, 3% Turci, 8%
Rusi-Lipoveni, 2% Tătari, 1% Sârbi, 0% Slovaci, 0% Bulgari, 1% Greci, 2% Italieni, 1% Evrei, 4% Cehi, 0% Polonezi, 0% Chinezi, 1% Armeni, 1% Macedoneni, 1%
Altă etnie, 15%

Lucrările de refacere a infrastructurii, î n principal cele cu probleme semnificative cum ar
fi cele fara canalizare, de la periferie zona (1 Decembrie 1918, Idealului sau Leminișorului) fiind
realizate cu investiții de la buget B.E.I si Primaria Generală a Capitalei. Parcarile in sectorul 3
București au fost dezvoltate prin eliberearea domeniului public, realizandu -se parcări de
reședință (Calea Vitan -50 locuri, Calea Moșilor – Sf.Vineri – Jean Elias – 80 locuri, Gh.Petrașcu
– Câmpia Libertății – 30 locuri, Piața Hurmuzachi – 40 locuri, Octavian Goga – Nerva Traian –
45 locur i, Hala Traian cu o suprafata de 1.000 mp), la care adaugandu -se alte tipuri de parcări
supraetajate de cu un format modular, pe două niveluri (parcarea U nirea, cu o capacitate de 1.041
locuri de parcare aceasta f iind realizată si administrată î n parteneri at public -privat).
În domeniul rezidenți al persistând problemele de ordin structural, probleme la instalații
sanitare, electr ice sau canalizare vechi și depă șite, existand ș i un număr ridicat al fațadelor
blocurilor degradate.
De asemenea perspective le co nstruirii de locuințe noi î n se conturează in proie cte, unele
finalizate , altele î n curs de finaliza re. Zonele de dezvoltare fiind î n principal preferate de
investitori cele centrale dar și cele de periferie ( Basarabiei, Titan, Spl aiul Unirii). Noile
comp lexe cu prind diferite facilități : sală de fitness cât ș i spații comerciale la parterul acestora.
Densitatea populației fiind cea mai mare inregistrată in cartier ele Titan si Dristor dar ș
ideea lungul Bulevardului Mihai Bravu (fapt care decurg e în special din regimul mare de
inălțime a construcțiilor și a densității mai mare a fondului construit).
Zonele rezidentiale din sectorul au caracteristici distincte în fucție de perioada î n care au
fost realiz ate. Cartiere vechi, cu tradiție (Hala Traian) arhite ctura specific amplasate î n interiorul
inelului median al capitalei, cu un regim de înă lțime mic dar și grădini, reprezintă o colecție de
patrimoniu exempllu Calea Călărașilor, pe prțiunea Piața Mătuleasa – Hala Traian (preluare din
“Strategia de dezvoltar e durabilă a sectorului 3 2014 – 2020 , Primăria sectorului 3 ”)

2.4. INDICATORII SOCIO -TERITORIALI AI CALITĂȚII VIEȚII

Aceștia sunt indentificati î n functie de conditiile sociale dar cât și cele de mediu sau de tematica
abordată.
Indicatori i absoluți, indică unele limite maxime și minime ale bunăstării, cu abordare intuitivă ( de
exemplu, cerinte minime pentru aer nepoluat) .
Indicatori i relativi se folosesc câ nd nu există sau nu sun t disponibile valorile optime; î n acest caz
se acordă valori c ondițiilor relative din regiune sau zonele ce urmeaza a fi studiate. Aceștia se aplică
pentru analiza domeniilor vieții: săn ătate, locuința, timp liber etc. important fiind gă sirea celor mai
potrivite variabile.
Indicator ii autonomi (independenți) specifi ci pentru areale cu anumite condiții de viată,
economice, sociale si culturale (Nae M. , 2006, p. 98) .
În perioada de după 1990 când tranziția la economia de piață și multiplele probleme socio –
economice generate de aceasta se constată o scădere accentuată a populației orașului

PARTEA A III –A
SISTEMUL DE ALIMENTARE CU APĂ,
MANAGEMENTUL DEȘEURILOR URBANE ȘI
SPAȚIILE VERZI

În ultima parte a lucră rii prezente se aduc în vedere elemente ale infrastructurii esențiale
dezvoltării amplasamentului. Printre acestea, se regăsesc: sistemul de alimentare cu apă din
sectorul 3, gestionarea deșeurilor și informații cu privire la spațiile verzi.

3.1. SISTEMUL DE ALIMENTARE CU APĂ ȘI CANALIZAREA –
COMPONENTE ESENȚIALE ALE INFRASTRUCTURII URBANE

Istoricul alimentării cu apă a Bucureștiului este sustinută de găsirea unui puț săpat
pe amplasamentul vetrei unui sat de daci liveri, mai târziu afirmându -se într -un hrisov din 20
septembrie 1459, Vlad Țe peș face remarcat faptul că a fost rezolvată problema alimentării cu apă
de băut a Curții Domnești.
Pricipala sursă de alimentare cu apă fiind râul Dâmbovița la care se adaugă puțurile
răspândite în centru și perifierie. Mai târziu apare primul serviciu nu mit „casa cișmelelor”,
condusă de marele Cișmigiu. În aceeași perioada se realizează conductele care aduc apă de la
Crețulești la „Casa Principală de Ape” ce se găsea pe actuala șosea Kiseleff.

În anul 1975 Bucureștiul consuma o cantitate de 222/litri/locuitor/zi, spre deosebire de
zona industrială unde se consumau 380litri/locuitor/zi, realizându -se un total de 602
litri/locuitor/zi.
Alimentarea acutală cu apă a municipiului București s -a dezvoltat în decursul a 110 ani și
asigură o aprovizio nare cu apă potabilă pentru 2,1 milioane de oameni, locuințe propri cât și la
locul de muncă. De asemenea rețeaua de transport a apei asigură și apa industrială ncesară bunei
desfășurari pentru procese tehnologice.
Rețeaua de distribuție a apei către consu matori însumează o lungime de 2 200 km și este
alcătuită din totalitatea conductelor, arterelor, începând de la stațiile de pompare pană la
utilizatori.
Rețeaua de alimentare are o vechime mai mare de 100 ani prima rețea de distribuție fiind
pusă in funcți onare in anul 1888. (Cocoș, 2006, pg. 123 -130)
În a doua jumătate a secolului al XIX -lea (1860 -1880) Primăria orașului București
realizează un plan general de lucrări edilitare care cuprindea: pavarea străzilor, rectifi carea și
adâncirea cursului Dâmboviței și asigurarea apei potabile de calitate superioară.
După Războiul de Independență (1877 -1878) încep marile lucrări pentru asigurarea
alimentării cu apă a municipiului.
Amenajările complexe din perioada comuni stă (stații de tratare, rețea de canalizare, rețea
de alimentare cu apă) a constituit cea mai mare pondere în structura alimentării cu apă din
prezent. Astfel, la nivelul anului 1990 lungimea rețelei de apă era de aproximativ 2000 km iar a
rețelei de canal izare de aproximativ 1700 km.
Structurile organizatorice care s -au ocupat de sistemul de alimentare cu apă potabilă în au
avut diferite denumiri, astfel: între 1948 -1955 – Înteprinderea de Canal -Apă-Salubritate
(I.C.A.S.), iar între 1955 -1990 – Înteprinde rea de Apă – Canal -București (I.C.A.B.).
După 1989, rețeaua de alimentare cu apă și canalizare crește ușor (nu la fel ca în perioada
anterioară), chiar dacă populația orașului este în scădere iar industria a intrat într -un declin
continuu.
În prezent, lung imea rețelei de alimentare cu apă la nivelul Municipiului București este de
2600 km, iar cea a canalizării de 2336 km.
Apa este un element vital pentru nutriția populației aceasta determină întreținerea
integrității sistemelor naturale de car eeste legată viața. Circuitul apei în natură și capacitatea sa

de autoepurare au determinat, pe de o parte, menținerea în natură a unei cantități relativ constante
de apă, iar pe de alt ă parte a creat iluzia inepuzabilă a acesteia. (Popovici, 1998, p. 111)
Având în vedere starea rețelei de distribuție apă, aceasta fiind folosită pe un termen foarte
lung fără a fi schimbată realizădu -se decăt căteva lucr ări de mentenanță putem aprecia faptul că
apa livrată nu are un grad foarte scăzut al calității acesteia.
Pentru o calitate ridicată a acestei resurse livrată utilizatorilor casnici este nevoie de o
investiție foarte mare pentru a se putea reuși inlocuire a rețelei subterane de distribuție, aici fiind
dificilă realizarea lucrărilor de mentenață.
Utilizatorii casnici pentru o îmbunătățire a calității apei de la robine au montat în subsolul
tehnic al blocurilor sau caselor, în interiorul apartamentelor difer ite filtre de curățare a apei.
Principalele filtre fiind cele pentru oprirea particulelor ( filtru de sedimente din polipropilena 5
microni ,dimensiune de 10), filtru alcalinizare, carbon activ granular (retine clorul VOC -uri
,pesticide ). Aceste filtre sunt importante prentru restabilirea calității ridicate a apei de consum.
Prin calitatea apei se întelege gradul proprietăților fizice, chimice,biologice și
bacteriologice, acestea fiind exprimate valoric permițând încadrarea probei într -o anumită
categorie, e a avănd scopul de a servi la utilizarea acesteia pe un anumit segment. Pentru
stabilirea calității apei , din multitudinea de caracteristici, se va realiza cu ajutorul analizei de
laborator, utilizăndu -se un număr limitat al caracteristicilor dar acestea f iind cele mai importante.
Sistemul mondial de supraveghere a mediului înconjurător prevede urmărirea calității
apelor prin cei trei categrorii de parametrii: cei de bază aici fiind grupați următorii, temperatura,
pH-ul, conductivitate, oxigen dizolvat , col ibacili; parametrii indicatori ai poluării persistente:
metale grele (Cd,Hg) (Rădulescu, 2008, pg. 123 -124)

Fig.12 . Buletin analiză a apei potabile sursa: apanova

Rețeaua de distribuție a apei potabile face parte din sistemul public de alimentare cu apă
și cuprinde echipamente specifice (în principal țevi) și conexe (armături și construcții anexe),
toate asigurând distribuția apei către consumatori. Dimensionarea arterelor și conductelor este
astfel conc epută încât la consumator să ajungă apa la un debit și o presiune conform prevederilor
din contract (Izabela F. (., 2016, p. 28)
Vechimea conductelor indică o predominare a vechimii de peste 30 de ani (54,4%),
urmată de vechimi ale conductelor cuprinse între 5 și 15 ani (20,1%), cele între 0 și 5 ani au o
pondere de 18,6% și 15 -30 de ani o pondere de (4,9%).

Fig.13 . Ponderea vechimii conductelor cu apă potabilă în Municipiul București în 2014 (sursa :
prelucrare după Florea (Eremia) Mihaela Izabela )

3.2. MANAGEMENTUL DEȘEURILOR URBANE

Gestionarea (managementul) deșeurilor reprezintă o problemă importantă cu care se
confruntă România, în general, și Municipiul București, în special, în ceea ce privește protecția
mediului și îndeplinirea obligațiilor de mediu impuse de Uniunea Europeană. Problema rezultă
din marea complexitate de acțiuni necesare unui management al deșeurilor în condiții optime:
colectare, transport, tratare, valorificare și eliminare a deșeurilor. Orașul București nu face
excepție de la a gestiona cu dificultate deșeurile generate de ac tivitățile casnice și economice
(Izabela F. (., 2016, p. 32) .

Gestiunea deșeurilor

Spațiile de imobile căt și cele de birouri, comerciale de pe tot teritoriul sectorului 3,
reprezintă surse importante de degradare a mediului acestea realizând un important volum de
deșeuri dar cât și o presiune.
Se remarcă faptul, cu cât de indepărtezi de partea centrală a sectorului, spre periferia
acestuia se vor observa scăderi ale nivelului de educație a populației. În partea centrlă sau în
zonele cu o populație a care educație este mai ridicată se vor observa ameliorări ale colectării
selevtive dar și o gestiune a deșeurilor mai bună, o atitundine mai pozitivă pentru reducerea
degradării spațiilor verzi. (Iojă I. C., 2006)
În Sectorul 3 activitatea de colectare si transport a deseur ilor menajere si stradale se
realizeaz ă de către societatea S.C. ROSAL GRUP S.R.L. Ulterior întreaga cantitate de deseuri
colectată din sector, dar și din tot Bucureștiul, se depozitează la cele trei depozite ecologice
existente în regiune, si anume: Depozitul Iridex din Bucuresti, Depozitul G lina (Ecorec) si
Depozitul Vidra (Ecosud) din jud. Ilfov. În paralel cu depozitarea directă, o parte din deseuri este
supusă operațiilor de sortare si balotare, reducând considerabil cantitatea de deseuri depozitată pe
depozitele ecologice.
Pentru sectorul 3 gestiunea deșeurilor a cunoscut o evoluție favorabilă deoarece s -au
realizat diferite amplasamente și construcții pentru aceasta zonă. Din pacate în unele zone aceste
proiecte nu puteau fi aplicate deoarece rețelele edilitare nu permiteau acest lucru.

Primăria sectorului 3, în parteneriat cu Rosal Grup, a început să implementeze începând
cu anul 2013 colectarea selectivă a deseurilor în sisteme subterane de depozitare. Datorită
amplasării containerelor de colectare selectivă a deseurilor menajere în sub teran se elimină
poluarea mediului, mirosul deseurilor, precum si împrăstierea acestora de către animale sau
oameni. Acest sistem este proiectat pentru colectarea selectivă a deseurilor menajere reciclabile –
hârtie, plastic sau sticlă, d ar se poate divers ifica în funcț ie de caracteristicile deseurilor din sector
(volum sau frecvență de umplere).
Un alt avantaj este acela că deseurile colectate nu -si modifică greutatea normală din
cauza variației de temperatură sau a intemperiilor de la nivelul suprateranului, permi_ând
dimensionarea cu exactitate a traseelor si timpilor de parcurs aferente masinilor de transport.

Fig. 14 . Sistem de colectare selectiv sursa: www.rosal.ro

Vechile unități de depozitare a gunoiului menajer, aveau un caracter inestetic ridicat, erau
consumatoare de spațiu și reprezentau o sursă permanentă generatoare de mirosuri neplacute. În
prezent aceste structuri au fost modificate cu unele moderne care au ca mecanism de tip elevator.
Acest sistem împiedică dispersia mirosurilor, ocupă o suprafață redusă, permite o colectare
selectivă.

3.3. SPAȚIILE VERZI

Din punct de vedere al procesului de amenajare si sistematizare a spațiului rezidențial
orașul deține funcții multiple în viața socială și numeroase relații cu exteriorul său. Noțiunea de
spațiu amenajat care reprezintă procesul de adaptare reciprocă dintre teritoriu și nevoile rezultate
din activitățile economico -sociale desfășurate în limitele ter itoriului.

În amenajarea zonelor urbane un rol foarte important il joacă spațiile verzi. Aceasta
reprezintă o categorie funcțională, al cărui specific este determinat, în primul rând de vegetație
dar și de cadrul construit, cuprinzând dotări și echipări de stinate activității cultural -educative,
sportive sau recereative pentru populație.
Prin spațiul verde se intelege spațiul public cu acces nelimitat sau specializat de interes
municipal, spațiul pentru sport dar și agrement , spațiul plantat pentru protecție și paduri de
diferite tipuri ( conform regulamentului de urbanism al Municipiului București). (Băltărețu,
2013, pg. 47 -48)
Pentru sectorul 3 se caracterizează prin suprafețe, amplasări, amenajări două categorii de
spații verzi:
-spații verzi de folosință generală sau publice acestea fiind (parcuri, grădini, scuaruri,
fâșii plantate, amenajări sportive publice, acesibile întregii populații);
-spații verzi de folosință limitată ( aferente locuințelor, dotărilor social -culturale, zonelor
industriale, căilor de comunicație, zonelor de protecție sanitară, grădinilor botanice, pădurile și
plantațiile destinate ameliorării climatului).
Principalul scop al reamenajării și creearea de spații verzi îl constituie amelioararea s tării
mediului încojurător dar și armonizarea peisajelor modificate sau amenajate cu cele naturale,
astfel încât sa fie create condiții optime, ambientale desfășurării activităților sociale, inclusiv
turistice.

Fig.15 . susa

Dintre cele șase sectoare, sectorul 1 deține cea mai mare pondere de spații verzi
(1757,7ha) din care 51.52% este reprezentat de spațiile verzi distribuite de -a lungul sectorului,
10,45% sunt spațiile verzi din parcuri iar restul de 38,3% este reprezentat de pădure. Sectorul cu

cea mai mică suprafață a spațiilor verzi este sectorul 5 (369.6ha), cu un numar redus de parcuri.
(Băltărețu, 2013, p. 50)
Urbanismul și amenajarea teritoriului fac parte dintre activitățile care cotribuie la
asigurarea condițiilor necesare creșterii calității vieții. În ansamblul acestor condiții, spațiile verzi
ocupa un loc deosebit de important. Urbanismul nu privește nu nu mai amplasarea zonelor de
locuit, comerciale sau de învațământ, cultură sănătate, industrie, căilor de circulație, cât și
proiectarea, amplasarea și amenajarea spațiilor verzi. Spațiile verzi exercită o influență puternică
asupra stării de sănătate a oamen ilor.
Spațiile verzi cu vegetație lemnoasă, au în general aceleași funcții ca și padurile.
Specificitatea acestora face să crească ponderea funcției de recreare dar și cea estetico –
peisagistice.
În urma industrializării consumul de oxigen crește apre alterarea climatului ca urmare a
creșterii concentrației tot mai mare de CO2. Aceasta lipsă se face simțită in aglomerările urbane
pe vreme liniștită, atunci când nu are loc schimbul de aer între straturile inferioare ale atmosferei.
(Muja, 1994, pg. 57 -60)
Totalitatea spațiului verde exist ent în perimetrul urban dar și î n zona periurbană constitui e
o zonă funcțională unitară , î n funcție de factorii naturali, sociali economici și de mediu construit,
pentru spațiile verzi urbane și periurbane.
Spațiile verzi intraurbane, includ toate formați unile de spații verzi cuprinse î n perimetrul
construibil. Acestei categorii îi revin importante funcții pentru mediu cele de ameliorare a
microclimatului, un alt element important de ”filtru biologic”, sati sfacerea necesității populației
otidiene de recree re și destindere.
Spațiile verzi din jurul perimetrului construit dar și din vecinătatea acestora îndeplinesc o
altă funcție importantă cea estetico -peisagistice. Oxigenarea și pur ificarea aerului sunt la fel de
importante și pozitiv pentru micro climatul urban se reduc valorile ridicate ale temperaturii aerlui
și se realizează cresțerea umidității realative.
Prezența spațiilor verzi în masa enormă de ciment și beton face ca între a ceste zone
verziși zonele construite să se formeze adevărate “brize urbane” care au rol de a răcori suprafața
invecinată, se datorează diferențelor mari de temperatură dintre zona construită și zona verde.
Prin culoare, formă, structură aceste suprafețe ve rzi particip ă la ameliorarea peisajului urban din

punct de vedere estetic. Aceasta poate pune in valoare obiective arhitecturale, de asemenea poate
masca la fel de bine construcțiile sau dotări inestetice din perimetrul urban.
Pentru omul din mediul urban, un element dificil în care să traiești este dată de suprafața
mare acoperită cu beton, daca nu exista suprafețe verzi vor exista element de disconfort. Din
acest motiv au fost realizate: spații de recreere și agrement fiind folosite mai ales de cei vârstn ici
și foarte tineri, la care se adauga un procent considerabil de populație care pre feră această formă
de recreere.
Scuarurile sunt uniățile care au dimensiune mică între 0.3 – 3.0 hectare acestea fiind
destinate odihnei de scurtă durată sau realizarea u nui efect decorativ deosebit. Au o rază de
deservire circa 400 m distanță, fiind amplasate in zonele de intersecție. Scuarurile din intersecții
fiind înconjurate de străzi, sunt ușor accesibile, dar prezintă un dezavantaj puernic acela de
poluare fonică ex cesivă cât și atmosferică din cauza traficului.
Parcurile sunt zone verzi autonome, sau mai rar afectate de element cu caracter nociv,
acestea având o suprafață de c el puțin 20ha dar și o complexitate funcțională necesitând o
administrație proprie.
Parcuri le la nivel orăsenesc pot fi nespecializate, sau specializate în cazul existenței unei
funcții dominante (parc sportiv). Amplasarea parcului la nivel de oraș este o rezultantă a deciziei
la nivel de organizare a teritoriului, dar și configurației de ansamb lu a sistemului verde urban.
Grădinile sunt spatii verzi cu suprafețe între 3 și 20 hectare care au ca scop recrearea
locuitorilor din raza de deservire. Gradina de cartier un element component al spațiului ambiental
al locuirii, un spațiu verde grupat în care se îmbină cu zona de costrucți. Plantațiile de arbori un
element important în sectorul 3 aceștia având rol de decor (maschează elemente inestetice),
protejează omul împotriva insolației, poluări. Fâșiile plantate de -a lungul arterelor de circulație
acestea au rol de separarea trotuarelor pietonale de traficul stradal (Simon, 2011, pg. 165 -179).
Pe raza Sectorului 3 se regăsesc sapte parcuri cu o suprafață totală de 131 ha: Parcul
Titan, Al.I. Cuza, Pantelimon, Titanii, Gheorghe Pătrascu, Constantin Brâncusi, Sf. Gheorghe
Nou.

Fig.16. Parcul Alexandru Ioan Cuza/ I.O.R/ Titan
De modificat + Sursa

Valoarea parcului și implicit baza de declanșare a conflictului sunt ilustrate prin valorile
prezente în cadrul zonei, astfel încât, cu o suprafață de 85 ha, parcul Alexandru Ioan
Cuza/Titan/IOR, reprezintă unul dintre cele mai mari parcuri din Municipiul București.
Amenajarea parcului a început odată cu a nul 1965 și s -a continuat până în prezent, parcul
ajungând să -și dezvolte o imagine de ansamblu foarte specială îmbinând peisaje naturale și
aspecte ale biodiversității foarte bine conservate și protejate. Ceea ce îi conferă un caracter
diferențiat față de celelalte parcuri este faptul că au fost introduse antropic specii pentru a
constitui încă o sursă de atracție pentru vizitatori.
De asemenea, amenajarea parcului a fost una susținută și controlată prin intermediul
Primăriei sectorului 3 care a investit î n sisteme de irigații, plantații de arbori, servicii de
salubrizare, facilitarea rutelor pietonale din cadrul parcului, amenajarea pistelor de bicicliști,
iluminare ecologică, mobilier urban, elemente antropice de atractivitate precum fântânile
arteziene, statuile cu diverse semnificații precum și servicii de agrement prin includerea în cadrul
parcului a vaporașului, teraselor, cinematografului în aer liber etc. Din punct de vedere al
salubrizării, firma Rosal. S.A. se ocupă cu menținerea parcului într -o stare curată iar sub aspectul
securității, este de asemenea un parc protejat de o firmă în colaborare cu Primăria Sectorului 3.
Spre deosebire de celelalte parcuri, în cadrul acestuia nu s -a intervenit până la stadiul în care să
fie construite ansambluri rez idențiale de amploare, însă ecosistemul a fost afectat prin micile
investiții menționate anterior, în vederea amenajării parcului.
Prin dezvoltarea civilizată și controlată, zona a devenit un pol important de atracție pentru
investitori astfel încât, zona retrocedată ce reprezintă principalul conflict din parcul Titan, este
prevăzută pentru schimbarea funcționalității terenului. Deși încă nu s -a construit nimic în
perimetrul respectiv, din cauza faptului că nu a fost soluționat conflictul, respectivă zona e ste
descrisă printr -o stare diametral opusă restului de parc și anume printr -un grad de insecuritate
ridicat și un grad de intervenție antropică foarte redus.
Actorii implicați, actorii direcți implicați în conflict sunt Primăria Municipiului
București, Pr imăria Sectorului 3, Consiliul General al Municipiului București și omul de afaceri,

Maria Cocoru. Actorii indirecți sunt populația și Vicepreședintele Fundației EcoCivica, Dan
Trifu și Arhitectul șef al Sectorului 3.
Din perspectiva domeniului de manifest are, conflictul este unul locational, mediatic și
respectiv funciar.
Din punct de vedere al proiecției teritoriale, suprafața de teren retrocedată este de 12 ha în
cadrul căreia nu a fost construit, fapt ce atestă că este un conflict local insă poate avea efecte
regionale întrucât prin distrugerea lui, ar scadea ponderea suprafeței de spațiu verde pe cap de
locuitor, generând alte implicații problematice.
Din punct de vedere al modului de manifestare, este un conflict anticipat deoarece a luat
naștere înainte ca problema să apară, mai exact, înaintea schimbării funcționalității terenului.
Din punct de vedere al funției implicate se distinge o un conflict descris printr -o
potențială modificare a categoriei î n care se încadrează zona retrocedată din Parcul Titan. Astfel,
este vizată o schimbare a funcționalității terenului dintr -o zona ce se încadrează în categoria V3,
intr-o suprafată distinct de aceasta nefiind menționata deoarece nu s -au făcut publice datel e cu
privire la destinația dorită a respectivului perimetru retrocedat.
În funcție de specificul publicului afectat, se distinge un intra conflict între segmentul de
populație ce susține păstrarea spațiului verde, autoritățile publice, ONG -uri și potențial ii
investitori.
Analizând procedeul de rezolvare, este surprins un conflict în desfășurare, deoarece
Fundația EcoCivica și alte grupuri de interese impreună cu populația fac cereri conform cărora
doresc reamenajarea teritoriului.
Parcul IOR fiind cel mai a tractiv pentru locurile sale diverse în interiorul acestuia exista
spații destinate vârstnicilor dar și persoanelor cu copii mici. De asemenea parcul îndeplinește
condițiile necesare pentru recreere , terenuri de fotbal sau baschet, zonă de agrement (plimbă ri cu
barca), amplasament de tip terasă, spații pentru fitness dar și multe altele. Problemele cele mai
frecvente care apar in interiorul acestuia sunt cele electrice, iluminatul este foarte slab, în
anumite sectoare chiar lipsind.

Fig. 17 . Zona de sud a parcului I.O.R
sursa

O proprietate importată a lacului IOR este dată de utilizarea acestuia pentru
funcționarea sistemului de irigație pe aproapte toată suprafața sectorului.
Spațiile verzi verzi din ecosistemele umane cuprind o diversitate de plante
cultivate, plante native și naturalizate. Plantele cultivate sunt produse prin dirijare horticolă și au
capacitatea de a răspunde mediului antropizat cu toate că cele mai multe specii sunt alohtone,
acestea se caraterizează printr -o creștere rapidă cât est etică și calității ecologice, rezistând la o
gama mare de dăunători, boli și adaptare rapidă la microclimate.
Răspândirea lor este programată și respectă principiile arhitecturale fiind destinate
parcurilor, scuarelor sau aliniamentelor stradale.
Plantele native aparțin din ecosistemele originale pe care s -a dezvoltat ecosistemul uman
(Pădurea Băneasa -geotop specific climatului temperat continental).
Plantele naturalizate sunt specii care s -au adaptat fără asistență umană, pe fondul
diversității de situri ( deșeuri, ape menajere, clădiri demolate, deblee). Problema cea mai mare
constă în dezvoltarea necontrolată a celor ruderale, acestea scad valoarea peisagistică datorită

gradului de răspândire haotică dar și de adaptare la solurile sărace (Lamium album, Con vulus
arvensis -volbura aceasta poate atinge înălțimi de 2 metri daca are un suport, Urtica dioica –
urzica) (Matei, 2007, p. 87) .
Pe toată aria sectorului 3 spațiile verzi sunt intr -un continuu proces de modernizare și
salubrizare cât și reamenajare, aceste transformări vor crește gradul de calitate cât și de
securitate. Exista dotări în anumite parcuri, spații verzi dar acestea sunt intr -un stadiu de
degradare prin urmare s e vor aplica mobilier e urban e (bănci și mese), coșuri de gunoi.
Primaria sectorului 3 deține un număr ridicat de miniparcuri 31 de parcele cu o suprafață
totală de 257.547mp, din acestea 22.758mp sunt exclusiv suprafețe aferente de joacă 99.316mp
miniparcuri fără locuri de joacă și 1 35.088mp cu locuri de joacă. Totalul suprafețelor verzi e
reprezentat de 162.088mp, locurile de joacă având 63.891mp și alei cu o suprafată de 31.544 mp.
Aceste informații eu fost obținute de la ADP sector 3, aceștia se ocupă cu amenajatul și
întreținerea spațiilor verzi.

Fig.18.Suprafața totală a miniparcurilor (mp) sursa: ADPB

9%
38% 53% Suprafața totală a miniparcurilor (mp)
Exclusiv locuri de joacă
Miniparcuri fară locuri de joacă
Miniparcuri cu locuri de joacă

3.4 SISTEMUL DE GOSPODĂRIE AL APELOR
Primele lucrări de canalizare a orașului datează din anul 1828, iar in anul 1920 lugimea
totală a rețelei având 100Km. între anii 1985 și 1988 râul Dâmbovița a fost canalizat pe o
lungime de 17Km (în interiorul Capitalei). Sub albia regularizată s -au reali zat “casete” de formă
rectangulară. Colectoarele de canalizare fiind legate la aceste casete pentru a se evita poluarea
râului în oraș. Apele uzate fiind condus prin intermediul acestora până la stația de epurare Glina,
apoi acestea sunt deversate in râul Argeș.
De asemenea exista un grad ridicat al sistemulul de canalizare estimându -se un procent de
90% din populație fiind racordată.
Desi nu există masurători de debite în rețeaua de canalizare, în aval s -au efectuat
determinări ale acesteia, pe timp de se cetă debitul mediu fiind de aproximativ 22m/s dar poate
ajunge până la 15m/s (Cocoș, 2006, pg. 157 -158).

Anul 1975 1976 1989 1990 1991 1992 1993
DEBIT
MEDIU
(M3/S) 18.7 17.8 18.5 20.2 20.5 20.5 22.3
Fig.19. Debitul mediu al apei din rețeaua de canalizare
Sursa

Apa este o sursă importantă pentru activitatea social economică. Aceasta este
indispensabilă pentru dezvoltarea sau crearea unei activități, aceasta fiind o ramură principală în
jurul careia se realizează dez voltarea. Apa este un element limitativ pentru anumite zone de
dezvoltare.
Poluarea reprezintă distrugerea calităților fizico -chimice și biologice ale apelor
receptoare, produsă direct de activitățile umane, acestea devenind impropii pentru folosințele lor
anterioare.
Pe suprafața sectorului se pot evidenția apele uzate în câteva categori principale:
-ape uzate menajere. Acestea fiind produse de activitatea casnică, în gospodării cât și în
alte unități: restaurante, creșe, cămine, instituții. Poluanții aces tor ape sunt compuși în general
din: detergenți, resturi perisabile, microorganisme.

-apele uzate industriale. Ape provenite din activitatea industrială, în tehnologiile de
obținere a materiilor prime, intermediare și produse. Apele uzate industriale se p ot grupa la
rândul lor in trei grupe:
-ape de răcire principalul agent de poluare este caldura;
-ape de spălare și transport, provenite din secțiile de condiționare a materiilor prime.
-ape provenite din secțiile de producție unde au fost utilizate direct in procesul de
fabricare.
Apele uzate menajere sunt colectate prin sistemul de canalizare urbană care este de cele
mai multe ori, unitar, acesta preluând și o parte din apele uzate industriale cu volum mai mic.
(Marcoci, 1979, pg. 5 -16)
Lacurile de acumulare Pantelimon și Cernica acestea fiind aflate pe râul Colentina, cu un
volum util global de 10.5 mil. 𝑚3, destinate asigurării volumelor de apă necesare irigării unei
suprafețe destul de mari, dar și pentru alimenta rea cu apă a industriilor din sud -estul sectorului,
existând pentru curățarea acesteia si utilizarea sa a mai multor stații de tratare, prize, si pompe
pentru aducțiune. Umplerea acestuia se realizează cu apă din râul Argeș (Cuculeanu, 2003, pg.
159-160).
Apa Nova Bucuresti este operatorul responsabil de gestionarea resurselor de apă, tratarea
si distribuția apei către consumatori, evacuarea apelor uzate si a apelor meteorice de pe teritoriul
Municipiului Bucuresti. Calitatea apei potabile distribuite prin sistemul de distribuție este
controlată continuu ș i per manent, cu analizoare automate ș i prin analize complexe fizico –
chimice, biologice și microbiologice ș i este prezentat lunar printr -un buletin de analiză a apei
potabile conform unui progr am lunar din diferite zone ale c apitalei, clar definite, în funcție de
numărul de locuitori. Ș apte punc te din 49 sunt situate în raza s ectorului 3. Din punctul de vedere
al distribuției rețelei de alimentare cu apă pe suprafața S ectorului 3, sunt desfăsu rate aproximativ
486 m liniari de conducta, 21,59% din lungimea to tală la Municipiului Bucuresti, măsurați până
la branș amentul beneficiarilor. Această valoare include lungimea rețelei de d istribuție apă
potabilă, dar ș i a rețelei de distribuție apă industrială.
Colectarea apelor uzate se realizează prin rețeaua de canalizare construită preponderent în
sistem unitar din Bucureș ti, care asigură colectarea, transportul, epurarea si evacuarea î n emisar,
atât a apelor uzate , cât si a apelor meteorice. Deș i avem în vedere un sistem de canalizare cu o

vechime de 50 de ani, pe 20% din r ețeaua de canalizare nu au fost identificate probleme majore
la nivelul întregului sector.
Caseta colectoare de sub râ ul Dâmbovița proiectată pentru a col ecta gravitațional toată
apa uzată colectată din întreg orasul Bucuresti are o lungime de 18 km. Din punct de veder e al
sistemului de colectare al apelor mena jere si pluviale, pe suprafața s ectorului 3 sunt desfăsurați
aproximativ 412 km 39 liniari de cond uctă, aproximativ 21,61% din lungimea totală la
Municipiului Bucuresti.
Râul Dâmbovița străbate Capitala de la nord -vest către sud -vest, de -a lungul unei albii
artificiale cu o lungime de aproximativ 18 km. Albia sa natu rală a fost modificată pentru prima
dată în anul 1985, pe o lungime de 10,6 km pe limita sudică a sectorului.

Stația de tratare ape uzate de la Glina este în prezent insuficientă prin capacitatea de
epurare, fiind nevoie de mărirea capacității stației sau de crearea unei stații noi.
Se re marcă o risipă însemnată de apă generată de lipsa conștientizării populației
referitoare la economisirea apei cât și o insuficiență a conștientizării populației de a nu mai
arunca în rețeaua de canalizare materii care pot fi tratate foarte greu și care pot genera blocaje ale
rețelei (materii solide, uleiuri și substanțe toxice care pot genera polare exagerată). Numeroase
deșeuri deversate în apa menajeră pot fi depozitate și reciclate separat (uleiurile, resturile
menajere solide).
Problemele sunt mult mai numeroase, iar conștientizarea populației și proiectele de
dezvoltare ale orașului în stânsă legătură cu protecția m ediului înconjurător ar putea reme dia
situațiile expuse mai sus.

Analiza SWOT DEFINITIE AICI

Puncte tari
-modernizarea stațiilor de tratare Roșu și Arcuda prin numeroase investiții
-înfințarea stației de epurare a apelor uzate Glina
-timpul d e intervenție în caz de avarie a rețelei de canalizare a fost subdtanțial micșorat
prin dotări cu aparatură performantă.
-existența unui program de utilizare rațională a apei în caz de secetă prelungită (în
Municipiul București nu au existat restricții pân ă în prezent) .
-monitorizarea calității apelor de suprafață, apelor subterane și a surselor de poluare
pentru un număr de 38 de indicatori.

Puncte slabe
-consum mare de apă (risipă) prin lipsa unui sistem eficient de economisire a apei pentru
uz casnic și industrial.
-alimentarea cu apă potabil ă nu deservește toți locuitorii (unii oameni preferând apa din
forajul propriu).
-rețeaua de canalizare este subdimensionată (de foarte multe ori apele uzate depășeșsc
capacitate de preluare și tr anzitare a canalizării)
-instalațiile de preepurare a apelor uzate provenite din industrie sunt subdimensionate și
de cele mai multe ori apele sunt deversate în sistemele hidrografice fără a fi epurate.

Oportunități
-reabilitarea și extinderea sistemulu i de canalizare prin programe care vor beneficia de
finanțare externă.
-promovarea campaniilor de educație ecologică a societății civile prin dezvoltarea
colaborării dintre autoritățile administrației
-creșterea gradului de accesare a fondurilor pentru po iecte reabilitare si conectare.

Amenințări

-agenții economici consumatori de apă industrială nu respectă reglementările de mediu,
ceea ce conduce la o poluare însemnată a apelor de suprafașă și a celor subterane.
-scăderea interesului populației față de problemele de mediu induse de alimentarea cu
apă, aspect remarcat prin marea risipă existentă și prin deversarea în sistemul de canalizare a
unor poluanți ca re necesită costuri mari pentru eliminare din sistem, (materii solide, uleiuri,
detergenții ).
-lucrări de alimentare cu apă și canalizare realizate de unii locuitori fără respectarea
legislației în vigoare .

Pentru lacul I O R sa realizat o lucrare care are ca scop drenarea excesului de apă prin
intermediul casetei de sub Dâmbovița. Această lucrare are ca scop prevenirea acumulării de apă
în exces și ne controlabilă.

3.5. SURSELE DE DEGRADARE A MEDIULUI ÎN ARIA
SECTORULUI 3

Sursele de degradare a mediului reprezintă multitudinea activităților antropice care
depășesc capacitatea support a mediului impun transformări semnificative în structura și
functionalitatea comunităților umane. În funcție de natura sursei de degradare în aria sectorului
se pot delimita surse industriale (prelucrare), menajere , spații de învățământ, birouri, depozitar e,
prestări servicii aici intrând cele spitalicești, mobile (rutiere, feroviare), alte categorii (rampe de
deșeuri menajere și industriale, infrastructurile, lucrari de infrastructură ne finalizate).

Sursele industriale

Sunt reprezentate în special de agenți economici din aglomarația urbană acestea prin
natura lor și dimensiunile pe care le au determină o serie de probleme de calitate a mediului.
(Iojă I. C., 2008, p. 89)
Acestea sunt reprezentate de diferite unități din aglomerația urbană care prin natura și
dimensiunile lor determină apariția de probleme de degradare a componentelor de mediu.

Ponderea cea mai ridicată a surselor industrial sunt concentrate in aglomerația urbană a
sectorului, acolo unde se crează cele mai mari probleme de mediu. Cele mai nocive industrii care
afectează mediul sunt cele de profil energetic CET – Titan, c ât și chimic (POLICOLOR SA,
CHIMOPAR SA). De asemnea majoritatea industriei sa diminuat d ar au ramas mici restructurări
care incă functionează și care incă au un impact negative pentru populatie, fosta platforma
industrială care incepe din cartierul Ozana și se cotinuă până la zona de centrură a capitalei. De
asemenea fosta platformă Faur a fo st restructurată.
Din cauza nevoi de extindere a sectorului a fost nevoie de înghițirea unor platforme
industrial, cu impact ridicat asupra mediului. Sursele industrial au suferit mari transformări după
1990, majoritatea acestor unități fiind fragmentate, retehnologizate sau închise, reprezentative
fiind Faur, Republica, fiind preluate de investitori de investitori privați.
În cazul industriei trebuie sa se aibă in vedere de valeța generator de poluanți, cât și cea
de consumator principal de apă, energi e și materie primă, astfel pentru marii consumatori cum
este cazul platformei reteaua distribuție urbană, necesarul de apă fiind completat prin intermediul
forajelor amplasate în interiorul sau in apropierea unităților de producție. Dar in puține situații se
utilizează apă industrială din sursa Cernica -Pantelimon sau chiar râul Dâmbovița ( SC FAUR SA
– platforma Republica -Faur, SC SINCOMED SA – platforma Dudești -Policolor. (IOJĂ, 2006, p.
87)
Pentru sectorul 3 se poate evidenția o industrializare timpurie încă de la începutul anului
1860, în zona Pantelimon – Titan apărând mai multe mori și brutării mecanizate dar și câteva
fabrici de carămidă. (Chelcea, 2008, p. 190)

Aerul

Degradarea aerului din sectorul 3 este generată de CET -Titan cât și cele din industria
chimică (POLICOLOR SA, CHIMOPAR SA). Aceasta poluare fiind realizată cu pulberi in
suspensie și sedimentabile, dioxid de sulf, oxizi de azot, oxizi de carbon. De remarca t faptul că in
ultimii ani, sistemele clasice de reducere a incidenței noxelor din atmosferă (coșurile de
dispersie, filtrele din pănză), acestea au fost inlocuite cu instalații de purificare a aerului mai
performante (filtrele electrostatice, acestea au o capacitate semnificativă de oprire a particulelor

nocive și scrubere). Acestea au fost impunse de către Agențiile Locale și Regionale de Protecția
Mediului.
Poluarea aerului este dată de surse industriale, casnice, de transport și indutrial acestea
emit i n aer diferite substanțe nocive oxidul de carbon, dioxidul de sulf, oxizii de azot,
hridrogenul sulfurat, amoniacul, pulberi in suspensie și sedimentabile.
Monoxidul de carbon este cel mai răspândit poluant al aerului. Emisiile totale de
monoxid de carbon în atmosferă le depășeșc pe cele ale tuturor celorlalți la un loc. Acestea
rezultă din combustia internă a combustibiilor fosili. (Teușdea, 2000, p. 108)
Calitatea mediului interior este definită de ansamblul aspectelor de mediu care au o
strânsă legătură cu confortul și starea de sănătate a locuitorilor clădirilor. Parametrii care
conturează calitatea mediului interior sunt CO 2, CO, H 2S, NH 3, NO 2, O 3, pulberile în suspensie,
mirosurile), regimul higrotermic (temperatura, umiditatea relativă, specifică și absolută),
luminozitatea (cantitatea și calitatea luminii).
Caliatatea aerului interior stă la baza criteriilor definitorii în evaluarea calității mediului
spațiilor rezidențiale din zone le metropolitane deoarece influențează starea de sănătate a
populației rezidențiale. Există un număr ridicat al persoanelor care îsi petrec cel mai îndelungat
timp în interiorul locuințelor.
Astfel o calitate scăzută sau nesatisfăcătoare a aerului în inte riorul locuințelor poate
însemna creșterea incidenței bolilor respiratorii, cardiovasculare și nervoase. De semenea este
importantă percepția populației, deoarece o anumită stare poate fi considerată acceptabilă de unii
și inaceptabilă de alții.
Calitatea aerului interior în locuințe nu depinde de cea a mediului extern decât pentru
indicatorii pulberi în suspensie. (Maria, și alții, 2012, pg. 152 -156)
De asemenea calitatea aerului interioru poate fi îmbunătățită prin intermediul plantelor
naturale amplasate pe pervaz sau în interiorul locuinței acestea având un rol important în
îmbunătățirea calității mediului interior . La polul opus stând plantele deco rative aceste contribuie
într-o manieră ridicată la degradarea aerului interior prin eliberarea de substanțe noi, unele active
biologic, compuși organici volatili sau mirosuri.

Pritecția Mediului București are pe toată aria metropolitană stații speciale d e monitorizare
a calității aerului. De asemenea pentru sectorul 3 există o stație amplasată în perimetrul

Ștrandului Cara Titan (B2), aceasta este o stație industrială destinată măsurării calității aerului.
Aceasta măsoară concentrații pentru fiecare dintr e următorii polunați: dioxid de sulf, dioxid de
azot, ozon, monoxid de carbon și pulberi în supensie . Pentru ca indicele general să fie calculat
este necesar ca minim trei indici să fie disponibili prin urmare la nivelul lunii Iunie 2018 valoare
indicelui a fost BUN – 3 pe o scară de la 1 (foarte bun) la 6 (foarte râu).
(DE INSERAT GRAFICELE DE CALITATE A AERULUI )
Pentru o bună determinare a concetrațiilor de poluanți pentru sectorul 3 am folosit datele
preluate de pe 2 stații de monitoring, cea din zona d e nord a sectorului zona Universității (B6)
cea din centrul sector ului 3 de pe strada ROTUNDĂ Nr2 (B2).
Unul dintre factorii ce pot genera valori ridicate ale poluanților din aer sunt noxele
generate în principal de traficul auto pe străzile principale ale sectorului. Chiar dacă Primăria
sectorului 3 nu are competenț e în a face diferite interven ții pe aceste cate gorii de străzi pentru a
păstra valorile calităț ii aerului în limitele admisibile, ea poate promova activ sistemele ecologice
de transport public si privat.
Poluarea sonoră
Este un factor de mediu permanent, care apare permanent în zonele unde omul îsi duce
viața de zi cu zi. Prezența acestuia se resimnte din ce în ce mai mult în casă, instituții, parcuri, în
spitale, pe stradă, pe sol,apă și aer. Deși nu mai apare ca un factor oca zional, acum acționează
continuu asupra organismului uman.
Sunetul asupra organismuluiuman afectează starea pshică a persoanelor expuse. Pe de altă
parte in cladirile moderne unde s -au folosit materiale pentru antifonare cu o foarte buna izolare
fonică sa realizat o “agresiune a liniștii” aceasta având efecte psihofiziologice. Pentru evitarea
acestui grad ridicat de liniște și pentru o buna eficiență a oamenilor in interiorul acestei structuri
sa aplicat un zgomot de fond cu ajutorul unui sistem audio. (Ursoniu, 1976)
În aria sectorului 3 nu sunt indentificate areale critice asociate zgomotului determinate de
sursele industriale, chiar dacă la valorile momentane au fost în tâlnite nivele foarte ridicate.
Creșteri ale nivelului mediu al sunetului apar atunci cand traficul este intens, acesta se
resimte pe suprafețe mici sau medii, afectând proximitatea.
Poluarea aerului și zgomotul sunt accentuate din cauza lipsei suprafețelor verzi esentiale pentru
oxigenare și pentru delimitare a de celelalte funcții urbanistice (IOJĂ, 2006, p. 85)

Zgomotul se definește ca un sunet sau amestec de sunete, discordante, puternice,
neplăcute, gălăgie, vacarm, vuiet, tunet etc. Zgomotul este un sunet nedorit și n eplăcut auzului.
Este caracterizat de cele două însușiri importante ale sale: intensitatea, măsurată în decibeli [dB],
și frecvența, măsurată în hertzi [Hz]. Intensitatea zgomotului se măsoară în dB, iar scara de
măsură este logaritmică. O conversație norm ală are cca 65 dB, iar strigătul are în jur de 80 dB.
Deși diferența dintre conversația normală și strigăt este de numai 15 dB, intensitatea strigătului
este de 30 de ori mai mare.
Efectele cele mai importante ale zgomotelor asupra organismului uman sunt: oboseala
auditiva, traumatismul sonor, surditatea profesionala, tulburari de vedere, tulburari ale sistemului
respirator si ale aparatului circulator. Oboseala auditiva se manifesta prin cresterea temporara a
pragului perceptiei auditive si apare ca urmar e a desfasurarii activitatii in prezenta unui zgomot
intens. Ea dispare daca organismul iese, pentru o perioada mai lunga, din mediul poluat sonor.
Limitele admisibile de zgomot se determina pe baza de standarde sau norme, evaluarea
incadrarii in limita admisibila a unui anumit loc de munca efectuandu -se prin nivelul continuu
echivalent Lech. Nivelul relativ al sunetului este prezentat in tabelul.

Fig. 20 .Descrierea intensității sunetului , scara zgomotului??
Sursa

În urma măsurătorilor efectuate pe timp de nopate cât si ziua, s -au stabilit cote maxime și
minime ale sunetului părut in urma traficului din intersecții. Pragul fiind relativ diferit pe timpul
nopții spre deosebire de cel din zi.
Pentru sectorul 3 s -au realizat masurători in 3 puncte diferite cu intervale de timp bine
definite. Prin intermediul acestora se poate stabili nivelul maxim de zgomot căt și cel minim din
intersecțiile principale ale sectorului, aici fiind un flux continu aceste puncte fiind element de
legătură.

Fig. sursa?? ? Da sau nu

Fig.
0 20 40 60 80 100NoapteZi
49 76 58 85
46 59 60 84 Analiza zgomotului pe intervale de zi și de
noapte, în Sectorul 3, intersecția Bd. Nicolae
Grigorescu cu Str. Liviu Rebreanu
Interval 2
Interval 1

Autovehiculele ca sursă de poluare sonoră, sursa principală este (motorul), sistemul de
transmisie și sistemul de frânare. Autovehiculele cu o capacitate de transport ridicată cât și cele
cu o greutate ridicată de mare tonaj constitu ie o sursă de zgomot mai ridicată spre deoasebire de
autovehiculele ușoare.
Zgomotul produs de un autobuz este apreciat la nivelul de 85 – 90dB, în timp ce
zgomotul produs de un autoturism este de 70 -75dB, în condiții de măsură identice.
Claxoanele consti tuie sursa cea mai frecvent întâlnită în zonele cu populate. Un element
important ar reprezenta interzicerea claxonării pentru reducerea zgomotului produs de mijloacele
de transport (Ursoniu, 1976, pg. 36 -47)

Datorită gradului ridicat al zgomotului produs de către autovehicule în zona urbană au
fost luate măsuri de către producători. În momentul de fată, firmele care produc, pe plan mondial
mașinile cele mai silențioase sunt BMW, Renault și Citroen. De remarcat faptul că au apărut intr –
un număr restrâns mașinile aelectrice, acestea din urmă fiind reprezentate de cel mai mic grad de
zgomot emis. (Popovici, 1998, p. 74)
Sursele Mobile

În categoria susrselor mobile intră mijloacele de transport, participanții la trafic din
interiorul sectorului cat si din imprejurimi, pe toata suprafata arealului sunt reprezentate mijloace
de transport rutiere și feroviare.
Traficul rutier este principala sursă de degradare a mediului pri n intermediul noxelor pe
care le împrăștie dar și zgomotul pe care îl cereiază. Un element negativ pe care il detine sectorul
este poziția acestuia fată de autostrada București -Constanța. Legatura cu aceasta se realizează
prin intermediul unei artere care leagă centrul Bucureștiului cu intrarea pe autostradă. Din
această cauză sectorul este predispus la blocaje rutiere, concentrații de gaze ridicate, cât și un
zgomot puternic produs de aceste automobile.
Problemele cele mai mari apar în intervalele cu traf ic intens, pe arterele importante
(legătură cu locurile de muncă – maxime de luni până vineri în intervalele 7:00 -9:00, 12:00 –
14:00, 16:00 -19:00; petru zonele de agrement – maxime la începutul și sfârșitul perioadelor
libere; pentru spațiile comerciale – 7:00-11:00, 15:00 -20:00.
Problemele de mediu pe care le indică traficul rutier intens și nu numai, sunt accentuate
de starea nefavorabilă a carosabilului, de asemenea intensitatea ridicată a traficulului greu și
autovehiculelor cu masa totală depășită, fra gmentarea excesivă, condițiile meteorologice
nefavorabile ori comportamentul șoferilor.
Un alt element neplăcut pentru mediu este dat de traficul feroviar acesta fiind o sursă
importantă de zgomot cât și de vibrații. Circulația unor tramvaie noaptea poate creea un
disconfort însemnat populației din împrejurimi. (Iojă I. C., Metode și tehnici de evaluare a
calității mediului în aria metropolitană a municipiului București, 2008, pg. 99 -100)
(Harta liniilor de tramvai di n Sector)

Sursele Menajere
Zona rezidențială a sectorului 3 reprezintă o sursă importantă de degradare, datorită
volumelor ridicate de deșeuri generate dar și presiunii ridicate pe care o exercită prin consumul
resurselor in creștere. Pentru sectorul 3 există suprafete unde gospodăriile nu prezintă dotări
edilitare (alimentare cu apă, canalizare, încălzire centralizată) ,acestea devin surse de poluare
iarna prin ( incalzirea locuințelor pe bază de combustibili fosili ). Poluarea apelor se realizează
prin scurgerea apelor uzate și infiltrarea acestora în pânza freatică.

Sursele menajere sunt generatorare de deșeuri, ca au în compoziție substanțe organice
46%, alături de care se găsesc hârtia și cartonul 20% și materiale plastice 12%. Catitatea acestora
și compoziția deșeurilor menajere produsă în gospodării depinde de tipul locuinței, nivelul de
trai, numărul și structura membrilor gospodăriei, de anotimp, nivelul de dezvoltare al zonei,
gradul de recuprerare al deșeurilor în gospodărie.
Colectarea și transportul deșeurilor sunt asigurate predominant în sistemul serviciilor
speciale ale primăriilor. Pentru colectarea acestora se folosesc containăre speciale. (Iojă I. C.,
2008, pg. 101 -108)

Sănătate și educaț ie

Preocupările pentru sănătate în orașul București au fost redactate incă din vremurile când
devenise capitală a Țării Românești. În 1704, a fost inaugurat Spitalul Colțea, deservit de un
medic permanent. La inceputul anului 1750, a fost înființat Spitalul Pantelimon, iar in preajma
anului 1800 a intrat in funcțiune spitalul de ciumați de la Dudești (Bărbulescu, 1985, p. 259) .
Spitalele Bucureștiului se compun din mai multe servicii, pentru îngrijirea bolnavilor
internați și pentru consultații de specialitate. Fiecare serviciu din spital este condus de un medic
primar, ajutat de un medic secundar dar și penrsonal auxiliar. De seamenea pentru a veni în
ajutorul bolnavilor în cazuri urgente, în afara orelor de serviciu, precum și pe timpul nopții exista
un serviciu de gardă, făcut de un intern.
Spitalul Colțea din aria sectorului 3 a fost fondat în anul 1695, de către Mihail
Cantacuzino, cu 24 de paturi. Astăzi are 442 de paturi (Firu, 2015, p. 128) .
Din datele oficiale ale Recensământului din 2011 la nivelul Capitalei, pe suprafața
Sectorului 3 se află un număr de 11 unități medicale, dintre care cinci sunt spitale sau policlinici.

Fig.11. Infrastructura de sănătate a sectorului 3 (sursa:

Din figură reiese că partea de nord a sectorului este deservită de spitale aflate în sectorul
vecin sau situate la granița dintre sectoare. Partea de est până aproape de periferie este
nedeservită, iar partea de sud este slab deservită. Tot referitor la situația spitalelor din raza
Sectorului 3, observăm existența Institutului Național de Recuperare, Medicină Fizică si
Balneoclimatologie, cu activităși substanțiale în cerc etare, Spitalul clinic de boli infecțioase si
tropicale „prof. dr. Victor Babes” si Spitalul de psihiatrie Titan „dr. Constantin Gorgos”. Dacă
Spitalul clinic Colțea a fost recent renovat, nu putem spune acelasi lucru despre Centrul de
diagnostic si tratam ent Titan, care deserveste un număr mare de cetățeni si care este într -o stare
avansată de degradare. Remarcăm faptul că în Sectorul 3 nu există niciun spital de urgență si
nicio maternitate – fapt care, pe lângă alte inconveniente, afectează, de exemplu, dinamica
sistemului de adopție pentru cetățenii domiciliați în Sectorul 3.

Educație

Învațământul a evoluat de -a lungul secolelor în strânsă legătură cu relațiile și cerințele
orașului. Universitatea din București a luat naștere in anul 1864, prin decret semnat de
domnitorul Al. I Cuza, reunind la început cele trei facultăți create anterior pe baza cursurilor de
grad superior ale colegiului „Sf. Sava”. De asemenea liceele si gimnaziile din Bcuurești au dat
un număr rdicat de absolvenți, aceșția ju când un rol important în viața publică, în știința tehnică
și activitatea cultural -artistică. (Bărbulescu, 1985, pg. 274 -277)
În Sectorul 3 funcționează 24 de grădinițe de stat si 31 private, 31 de scoli primare si
gimnaziale de stat (din care o scoală specială si un gimnaziu de arte) si nouă unități de acelasi tip
din mediul privat (dintre care două numără toate ciclurile, de la prescolar la liceu), șapte licee de
stat cu profil teoretic si vocațional si patru l icee teoretice private, opt licee tehnologice de stat
(dintre care cinci sunt foste licee industriale) si două private, un club sportiv si un club al
copiilor. Două dintre unitățile de învățământ din perimetrul Sectorului 3 îsi desfăsoară activitatea
în clădiri monument istoric, respectiv Colegiul Național „Matei Basarab” si Scoala Superioară
Comercială „N. Kretzulescu”.

Sub capitolul care este ??? SISTEUL DE TRANSPORT DIN SECTORUL 3

Transportul este un serviciu nelipsit în ecosistemele umane care facilitează deplasarea
călătorilor, mărfurilor și informațiilor dintr -un punct în altul. Se regăsesc mai multe tipuri de
vehicule mecanice acestea fiid bicileta, vehiculele electrice (troleibuze, metrouri, autobuze,
trenuri, tramvaie), vehicule cu propulsi e bazată pe combustibili (automobile, autobuze, tractoare,
motociclete, scutere).
În interiorul zone urbane se remarcă că i naturale neamenajate (potecispecific mediului
urban sau rural), alei acestea fiind considerate artere destinate fluxului redus de pie toni sau
pentru mijloace de circulație ușoare care se găsesc în spațiile rezidențiale, pistele reprezintă căi
amenajate pentru accesul specializat (biciclete, motociclete), bulevarde sunt străzi largi aceste
constituie coridor principal de trafic pentru zo na urbană,.

Strada reprezinta o cale de comunicație special amenajată pentru circulația vehiculelor și
pietonilor (Matei, 2007, pg. 75 -77).

Fig. . Rețeaua stradală a sectorului 3
Sursa
Sectorul 3 este poziționat în zona central -estică fată de Municipiul București cu legătură
directă spre estul României dar și coridoare feroviare, acestea joacă un rol important în
dezvoltarea infrastructurii rutiere.
O circulație care nu se desfăsoară în mod fluent conduce la o sta re avansată de degradare
a părții carosabile, viteze mici si ambuteiaje, cu probleme în special pentru vehiculele de
transport în comun și personale. Din urmărirea fluxurilor de circulație se observă o calitate a
fluenței preponderent bună, dar cu valori f oarte scăzute în vecinătatea centrului istoric și a
zonelor de acces în sector. Valorile de trafic intens, zilnic se înregistrează în intervalele orare 07 –
09.30, respectiv 15.30 -19.00, când majoritatea conducătorilor auto se deplasează spre locurile de
muncă si retur, fluxul II de circulaț ie. De asemenea, valori de trafic intens se înregistrează în

zilele de vineri după -amiază începând cu ora 15.00 pe B -dul Camil Ressu, B -dul Theodor
Pallady pe sensul de mers Autostrada Soarelui, iar în zilele de duminică, pe sensul de retur.
Conform Direcției Generale de Poliție Locală Sector 3 pentru fluidizarea traficului pe
fondul creșterii continue a valorilor traficului rutier au fost realizate invervenții în urmatoarele
intersecții pentru ameliorarea traficului : Mihai Bravu – Camil Ressu, Liviu Rebreanu – Camil
Ressu, Baba Novac – Mihai Bravu, Calea Vitan – Mihai Bravu, B -dul Calea Călărasi – Mihai
Bravu, Theodor Pallady – Nicolae Grigorescu, Nicolae Grigorescu – Liviu Rebreanu, Liviu
Rebreanu – 1 decembrie 1918 s i Calea Vitan – Energeticienilor.

LEGENDĂ: Calitatea fluenței: Foarte redusă Redusă Bună Foarte bună
Fluxul I de circulație – valori ora 8:00 data 18.06.2018

Fig. .Fluxurile de circulație pe arterele principale din sectorul 3 (sursa :Google Maps
Trafic )

Fluxul II de circulație – valori oră 22:00 data 18.06.2018

Fig. .Fluxurile de circulație pe arterele principale din sectorul 3 (sursa: Google Maps
Trafic

Pentru Sectorului 3 rețeaua stradală e compusă din 78 de artere si mari bulevarde. Pentru
limitarea aglomerării străzilor secundare s -au realizat sensuri unice, acestea au ajutat la o buna
fluidizare a traficului în sectorul 3.
În sectorul 3a u fost aplicate în ultimii ani semafoare speciale pentru bicicliști și s -au creat
străzi speciale pentru aceștia în momentul de față fiind într -un proces de modernizare a
suprafețelor de circulație.

Fig. .Interscția Titan semaforizată cu bandă specială pentru bicicliști

Transportul de pasageri

Mijloacele de transport în comun la suprafață sunt cu de dou ă feluri cu combustie internă
(autobuzele) și electrice (tramvaiul, troleibuzul). Mijlocele de transport pe cablu se bazează pe pe
energia electrică ca și cele din subteran. (Matei, 2007, p. 83)
Metroul este mijlocul de transport rapid, aecesta fiind proiectat în anul 1975. Pentru aria
sectorului 3 stațiile de metrou sunt reabilitate și îndeplinesc cerințele de funcțioanre.
Din punctul de vedere al transportului în comun, Sectorul 3 este deservit de rețeaua de
transport public de suprafață, administrată de RATB, și reț eaua de transport subteran
administrată de METROREX. Toată suprafața sectorului este acoperită de transportul public de
călători cu distanțe maxime de aproximativ 500m până la prima stație de transport public din
orice punct al sectorului.
Un element slab al transportului îl reprezintă lipsa dotărilor pentru un grad de calitate mai
bun, spre exemplu există mașini care deservesc suprafețe lungi acestea ne având dotări de
climatizare. Vara existând un disconfort termic accentuat în interiorul acestora.

Gradul mediu de uzură al parcului inventar de vehicule RATB era la nivelul anului 2016
de 3,26% pentru tramvaie, 1,89% pentru troleibuze si 14,20% pentru autobuze. Astfel, pentru
încurajarea utilizări i transportului public, dar și pentru a asig ura siguranța călătorilor, sunt
necesare investiț ii majore în inventarul de vehicule destinate transportului public (Tănăsescu,
2016) .

Fig. .Rețeaua de transport urbană sector 3 (sursa: Reg ia Autonomă de Transport )

PARCARILE DIN SECTORUL 3

Spațiile de parcare, pe fondul creșterii numărului de autovehicule pot fi insuficiente chiar
și în locuri unde există sisteme speciale pentru staționare. De asemenea pentru zonele în care
aceste parcări lipsesc, staționarea se realizează pe carosabil sau pe spațiile pietonale, realizându –
se o micșoarare a fluidității circulației sau chiar o creștre a riscurilor de pierder materiale sau de
vieți omenești pr in intermediul accidentelor. (Matei, 2007, p. 77)
Parcările în zonele de reședință sunt gestionate corect acestea înregistrează 53.000 de
locuri de parcare plătite. Acest numar fiind într -un proces continu de evoluție deoarece există o
cerere continuă din parte cetățenilor.
Pentru realizararea acesto parcări s -au efectuat modificări în zonele unde era permisă
aceasta de restructurare a spațiului învecinat, modificările au constat, în reducerea spațiului
dintre bordura stradală și gradina blocului. Parcările au fost extinse pe vechiul trotuar, iar noua
suprafață pentru pietoni a fost relocată pe o porțiune din grădina blocului sau a altui spațiu. În
urma acestor modificări spațiile verzi au fost irigate și reamenajate pr in plantarea de copaci
(platani și gazon).

Fig. .Parcare rezidențială de pe str.Rotundă

În sectorul 3 există mai multe tipuri de parcări: parcări rezidențiale acolo unde se
efectuează plata pentru fiecare loc, dar există si parcări fara plată acestea regăsindu -se pe
aliniamentul stradal sau în zona parcurilor mari așa cum este cazul parcării din partea de sud a
parcului I.O.R. aici regasindu -se un număr ridicat de parcări fără plată pentru proprietarii de
autovehicule care doresc sa facă o plimbare în parc și nu au unde lasa mașina.

Un dezavantaj al acestei parcări este lipsa spațiului umbrit , vegetația lipsind din anumite
suprafețe a parcării.
Pe întreaga suprafată a sectorului există parcări subterane si supraterane de diferite
forme și pe suprafețe diferite. Numărul acestora este în cotinuă creștere din cauza cererii foarte
mari. Pentru co nstrucția acestora există câteva planuri, spre exemplu construcția a două parcări
de tipul park and ride , amplasate în vecinătatea Bulevardului Theodor Pallady si Soseaua Gării
Cățelu. Costul sistemului park-and-ride depinde în primul rând de racordarea la infrastructura
dedicată transportului public (ex. linii de tramvai sau metrou aflate în zonă). Un alt plus
important pentru sectorul 3 îl reprezintă parcările etajate destinate zonelor rezidențiale, acestea
permit un număr ridicat de parcări pe o suprafaț ă restrânsă, spre deosebire de parcarile simple.

Fig. . Parcare fără plată pe str.Rotundă lângă parcul I.O.R
( de cautat situatia descriptiva a problemel0r de parcare în municipiul București sursa PMB)

Fig. . Parcare etajată pentru zona rezidențială

INSECURITATEA URBANĂ A SECTORULUI 3

Calitatea vieții urbane nu poate sa fie abordată fără elementul principal al securității.
Cetrul urban tinde sa devină nesigur, în condițiile creșterii ratelor de infracționalitate a
delicvenței juvenile, a traficului d e droguri și a crimei organizate sau a acutizării unor fenomene
sociale, precum șomajul, dezorganizarea socială. Securitatea personală pare să reprezinte una
dintre coordonatele majore și fundamentale a calității vieții, înteleasă și repordusă la nivelul
securității cotidiene: criminalitate, incivilități, agresiuni verbale câț și fizice, degradarea
bunurilor.
Este o temă eterogenă, dependetă de multiple dimensiuni economice, sociale, politice și
care redau două abordări: una la nivel individ sau persoană ș i alta la nivel de colectivitate din
perspectiva riscului față de fenomene de viată socială (violență, criminalitate).
O astfel de securitate poate fi considerată redusă, atunci când drepturile omului sunt
neglijate sau încălcate, când dreptul la proprieta te nu este protejat sau când fenomene urbane
recurente precum sărăcia, boala sau acidentele nu sunt acoperite de asigurători . De asemnea
securitate scăzută poate însemna sărăcie, boală și stres (Nae M. M., 2009, p. 267) .

Conform datelor și statisticilor realizate de că tre Poliția Română, în anul 2016 au fost
înregistrate un număr de 2. 888 fapte penale comise în mediul stradal al Sectorului 3. Dintre
acestea, la toate secțiile de poliție din sector au fost înregistrate ca fiind predominante faptele
penale de furt. Din punct de vedere al localizării criminalității stradale, zonele cele mai
vulnerabile sunt cele delimitate de Bulevardul Unirii, Bulevardul Camil Ressu, Strada Liviu
Rebreanu, Bulevardul Nicolae Grigorescu, Bulevardul 1 Decembrie 1918, Bulevardul Theodor
Pallady, Strada Lucrețiu Pătr ășcanu și Calea Vitan. Astfel, de asemnea c artierele cele mai
afectate sunt: Cartierul Titan, Cartierul Vitan -Dudești și Cartierul Dristor Furtul auto vizează în
mod special două zone vulnerabile:
· Zona delimitată de Bulevardul Basarabia, Bulevardul 1 Decembrie 1918, Bulevardul
Nicolae Grigorescu și Strada Burdujeni;
· Zona delimitată de Bulevardul Unirii, Strada Lucian Blaga, Calea Vitan, Șoseaua Mihai
Bravu, Strada Nucului, Stra da Grădinarilor, Strada Călugăreni și Splaiul Unirii. Din punct de
vedere al tâlhăriilor stradale, se identifică trei zone vulnerabile:
· zona Unirii delimitată de Piața Unirii, Bulevardul Corneliu Coposu, Calea Călărași și
Strada Traian;
· intersecția Dristor, în mod special Strada Brailița, Calea Dudești, Șoseaua Mihai Bravu,
Strada Dristor, Bulevardul Camil Ressu, Bulevardul Râmnicu Sărat, Calea Vitan;
· de-a lungul Străzii Barajul Uzului și de -a lungul Bulevardului Nicolae Grigorescu.
Se poate obser va că zonele vulnerabile din punct de vedere al infracționalității sunt în
mod special cele localizate la intersecția marilor bulevarde, în interiorul sau în vecinătatea
cartierelor cu blocuri așezate în formă de U , amplasate paralel cu zonele vulnerabile din punct de
vedere social.

Fig. .Infracționalități stradale în sectorul 3 sursa: Direcția Generală de Poliție Locală
sector 3

TURISMUL ÎN SECTORUL 3
Conceptul de amenajare turistică artă o intervenție antropică într -un anumit teritoriu, cu
scopul vlorificării unor resurse turistice de care se poate dispune. O amenajare turistică trebuie sa
cuprindă o dotare si o echipare a teritoriului cu o bază tehnico -materială, menită sa faciliteze
apariția și dezvoltarea în bune condiții a activităților turisti ce.
Într-o viziune sistemică, amenajare turistică a unei suprafețe reprezintă acea intervenție
asupra unor componente sau ale unui sistem teritorial respectiv, în vederea reglării sau
determinării unei direcții astfel încât sistemul să fie funcțional din p unct de vedere turistic
(Pintilii, 2008, pg. 46 -47).
Turismul reprezintă un fenomen fără de care nu poate fi concepută societatea
contemporană modernă. Această complexitate rezultă din vastul potențial uman și material, care
antrenează evoluția potențialului uman și material în societate și economie.

Patrimoniul turistic rerpezintă un ansamblu de elemente naturale și cultural -istorice
(potențialul turistic) dar și toatalitatea amenajărilor și dotărilor destinate activității turistice.
Pentru sectorul 3 resursele turistice ale zonei deinfluență se înscriu în zona turistică a
municipiului Bucureșt. Din punct de vedere turistic, sectorul 3 are un coneficient de vizitare
ridicat datorită zonei centrale dar și resurse lor bine gestionate.
3.6. MONUMENTE DIN SECTORUL 3

Sectorul 3, găzduiește una dintre cele mai importante zone cultural -istorice ale orașului, Centrul
Istoric al Bucureștiului, care cuprinde o serie de importante clădiri -monument. De aici s -a ridicat
vechiul București, începând cu veacul al XVI -lea în jurul Curții Domnești, care devenise
reședința oficială a voievozilor munteni. (Ghinea, 1996, p. 222)

Fig. 12. Vestigiile Palatului Voievodal Curtea Veche

Curtea Domnească a fost un adevărat magnet pentru marea boierime, negustori și
meseriași. Străzile din jurul Palatului Voievodal păstrează și în zilele noastre denumirile vechilor
grupuri de meseriași care le locuiau : str. Șelari, str. Șepcari, str. Covac i, str. Zarafi, str.
Căldărari. Pe strada Franceză, fosta Ulița Ișlicarilor, se afla vestigiile Palatului Voievodal Curtea
Veche.
Situat în mijlocul Câmpiei Române, pe calea cea mai scurtă care leagă Transilvania de
Dunăre și la întretăierea drumurilor co merciale, Bucureștii reprezentau un popas important pe

care nimeni nu îl putea ocoli pe drumul dintre Dunăre și Carpați, devenind un nod important
între Orient și Occident, între Nordul și Sudul continentului.
Elemente istorice importante ale s ectorului 3 Piața Universității
Pe locul Pieței Universității de astăzi, pe granița dintre Sectorul 3 și Sectorul 1 se găsea
Mănăstirea Sfântul Sava, chiliile acestui locaș de cult fiind martorele începutului învățământului
național. Pe vremea lui Constantin Brâncove anu aici funcționa o școală cu caracter general, care
în secolul al XVIII -lea se reorganizează sub numele de Academia Domnească, pentru ca în 1918
în acest loc Gheorghe Lazăr să pună primele baze ale învățământului românesc: Universitatea
București.

Fig. 13.Imagine din 1864, se văd Academia (Universitatea),
Mânăstirea Sfântul Sava (partea de stânga sus) și Palatul Șuțu (prim –
plan). În dreapta, locul viitorului rond este ocupat de Hotelul Kiesch.
Biserica rusă
Construirea Bisericii Ruse a început în anul 1905, la inițiativa
ambasadorului rus în România și cu acordul Curții imperiale de la Sankt Petersburg. Realizată în
stil rusesc, biserica este opera arhitectului Preobrajenschi. Pictura care ocupă o suprafață de peste
1000 mp realizată de pictorul Vasiliev, se pare că este singura operă a artistului concepută în
afara hotarelor rusești. Biserica a fost sfințită în anul 1909 și are hramul Sfântul Nicolae. Datorită

probabil aproprierii de Universitate, biserica era
încă din perioada interbel ică Paraclisul
Universității. Ținând cont de acest detaliu,
Sfântul Sinod și Preafericitul Părinte Teoctist au
hotărât în 1999 să redea biserica studenților.

Palatul Șuțu
Clădirea a fost construită în jurul anilor 1833 -1835, după proiectele a doi arhitecți vienezi
Johann Veit și Conrad Schwink. Palatul a fost ridicat pentru marele postelnic Costache Grigore
Șuțu. Aspectul interior datează de la 1862 și este creația sculptorului și decoratorului Karl
Storck. În a doua jumătate a secolului al XIX -lea,
Palatul Suțu a fost, alături de casele Oteteleșanu, unul
dintre cele mai frecventate locuri de recepții din
Bucu rești. Din anul 1956, clădirea a devenit Muzeului
Municipiului București .

Banca Națională a României
Clădirea Băncii Naționale a României a fost
ridicată după planurile arhitecților francezi Cassien
Bernard și Albert Galleron, în 1883. Locul actualei bănci a fost ocupat de unul dintre cele mai
cunoscute hanuri bucureștene – hanul Șerban Vodă. Construit du pă 1680, hanul era foarte întins,
ocupând un spațiu cuprins între străzile Lipscani, Smârdan și
Doamnei. De -a lungul timpului, hanul a trecut prin incendii și
cutremure, ajungând cu greu până în 1883, când a fost dărâmat
pentru a face loc edificiului B.N.R .

Biserica Stavropoleos
În pisania de la intrare se spune că Biserica Stavropoleos

a fost făcută “cu toată cheltuiala Cucernicului Ieromonah și Arhimandrit Ioanichie în anul 1727
octombrie 30″. Numele bisericii vine de la localitatea Stavropole (Stavropoleos) din Grecia, unde
ctitorul ei a fost mitropolit. Biserica a simțit din plin vitregia timpului. În a doua jumătate a
secolului al XIX -lea ea era amenințată de ruină. Cutremurele din 1802 și 1 832 i -au distrus turla
și clopotniță. Restaurarea lăcașului s -a făcut între anii 1904 și 1908 după planurile și sub
conducerea arhitectului Ion Mincu. Lucrările au continuat și după moartea lui Mincu, fiind
terminate după primul război mondial. Datorită si mțului artistic și priceperii arhitectului Ion
Mincu, biserica și -a păstrat frumusețea, fiind unul dintre cele
mai valoroase monume nte ale secolului al XVIII -lea.

Palatul Poștelor. Muzeul Național de Istorie al României
Palatul Poștelor a fost ridicat în ultimii ani ai secolului
al XIX -lea, după planurile arhitectului Alexandru Săvulescu.
Pe acest loc se găsea un han ridicat de Constantin
Brâncoveanu, cunoscut sub numele de Hanul lui Constantin Vodă. Se spune că era un han mare
și bine clădit, cu ziduri făcute să reziste unui eventual atac. Hanul a fost dărâmat la jumătatea
secolului al XIX -lea, pe locul lui construindu -se în perioada 1894 – 1900 Palatul Poștelor. În
clădire funcționează din 1972 Muzeul Național de Istorie a României.

Biserica de Jurăm ânt
Pe locul pe care se găsește biserica de azi a existat o altă
biserică încă din secolului al XVI -lea, purtând hramul Sfântului
Dumitru. Biserica este pomenită de la jumătatea secolului al
XVII -lea ca biserica de jurământ. Aici se făceau jurămintele
solemne pentru cei judecați. Împricinații, fie că erau acuzați, fie
că erau acuzatori, jurau lângă ușă altarului în fața preotului că vor spune numai adevărul. Din a
doua jumătate a secolului al XVII -lea biserica va fi numită și a Bălăceanului. Vornicul Badea
Bălăceanu se pare că a refăcut sau numai a reparat vechea biserică. Arsă și apoi avariată de
cutremure, biserica este refăcută începând cu anul 1819.

Ministerul Agriculturii
Realizată în stilul arhitecturii din timpul lui Ludovic al XIII -lea,
clădirea Ministerului Agriculturii a fost construită în 1895, după
planurile arhitectului Louis Pierre Blanc. Palatul a fost destinat
încă de la început Ministerului Agriculturii și Dome niilor

Biserica Colțea
Biserica a fost prima construcție realizată din complexul
de clădiri de la Colțea, întemeiat de spătarul Mihai Cantacuzino.
De altfel, este și singura care s -a păstrat până în zilele noastre.
Biserica a fost construită probabil între 1701 și 1702. În pridvor
se mai păstrează fragmente din vechea zugrăveala în frescă.
Biserica a fost repictată în 1871, în ulei, de pictorul Gheorghe
Tăttărescu.

Biserica Sfântul Gheorghe Nou
În pronaosul bisericii se află două pietre funerare care
acoperă două morminte. Una din pietre ne transmite prin
inscripția pe care o poartă că acoperă mormântul domnitorului
Ioan Mavrocordat, cealaltă, având săpată Stema Țării
Românești, în partea superio ară, nu poartă nici o inscripție.
Sub această piatră își doarme somnul nesfârșit ctitorul bisericii, Constantin Brâncoveanu. După
tragedia de la Constantinopol, rămășițele pământești au fost aduse la București și înmormântate
de doamna Maria, soția voievod ului, în secret în biserica Sfântul Gheorghe. Deasupra

mormântului, doamna Maria a pus o candelă pe care este următoarea inscripție: “Aceasta candelă
ce l-au dat Sfântul Gheorghe cel Nou luminează unde odihnesc oasele fericitului domn Io
Constantin Brâncov eanu Basarab Voievod și este făcută de Doamna Măriei Sale Maria, care și
Maria să nădăjduiește în Domnul, iarăși aici să i se odihnească oasele.

Ansamblul “Kilometrul Zero”
În grădina Sfântul Gheorghe exista în mijlocul unui
bazin circular, pe o roză a vânturilor, o sferă metalică pe
care se găsesc semnele zodiacale. Este monumentul
“Kilometrul Zero”. De aici începe măsurarea distantelor
spre granițele României. Vorbind despre monumentul
“Kilometrul Zero” al României nu se poate să trecem peste
paradoxul care a făcut ca începutul realizării lui să fie în
anul 1937, iar inaugurarea să se facă după mai bine de jumătate de secol, la 9 Iunie 1998.
Ansamblul monumental ar fi trebuit inițial să se prezinte în forma unui bazin circular în centrul
căruia s ă fie o roză a vânturilor, între razele căreia se găseau stemele provinciilor cu numele
orașelor și Capitala. În mijlocul bazinului s -ar fi aflat o sferă deasupra căreia se găsea Statuia
Sfântului Gheorghe omorând balaurul. Proiectul sculptorului Constanti n Baraschi a întâmpinat
însă opoziția Patriarhiei: canoanele creștine ortodoxe nu permit chip cioplit. În 1940, s -a renunțat
la acest proiect. Cel nou era în linii mari asemănător cu cel din zilele noastre. Din păcate, nici
acest proiect nu a fost dus la b un sfârșit, sfera metalică a dispărut, iar plăcile cu numele orașelor
au fost scoase. Proiectul pentru refacerea Monumentului a fost reluat după anul 1992.
Inaugurarea a avut loc pe 9 Iunie 1998, cu prilejul fest ivităților Lunii Bucureștiului.

Hanul lui Manuc
Hanul a fost construit în anul 1808, pe o parte
din teritoriul care a aparținut Curții Domnești.
Proprietarul, Manuc Bey Marzaian, figură importantă a
timpului său, a jucat un rol deosebit în evenimentele
vremii. Negustor, mare proprietar, slujbaș domnesc, om
politic, diplomat, Manuc a fost implicat în special în

evenimentele legate de războiul ruso -turc din 1806 -1812, când a salvat Bucureștiul de două ori
de la jaf și incendiu. Hanul lui Manuc era, alături de Turnul Colței, cel mai reprezentativ
monument d in București. În Hanul lui Manuc s -au purtat negocierile dintre ruși și turci și s -a
semnat pacea din 1812, iar în 1818 hanul era primul dintre hanurile mari din oraș. În 1836, hanul
a fost scos la vânzare, iar din 1842 aici a fost sediul Sfatului Orășenes c. Refăcut în 1874, s -a
deschis sub numele de hotel Dacia.

Biserica Bună Vestire
Este cea mai veche biserică din București. A
fost zidită de Mircea Ciobanu, înainte de anul 1569, ca
biserică a Curții Domnești. De -a lungul timpului, din
cauza distrugerilor, biserica a fost refăcută în mai
multe rânduri. În secolul al XVII -lea, în această
biserică se făcea anual alegerea “Județului”, șeful
administrației orășenești, după care, în cadrul unei
ceremonii i se acordau catastiful și sigiliul orașului , însemne ale demnității sale. Din întregul
ansamblu al Curții Domnești, doar biserica s -a păstrat în formă ei originală.

Strada Lipscani
Una dintre cele mai vechi artere bucureștene este strada
Lipscani. Inițial ea s -a numit Ulița Mare. Numele de Lipscani l -a luat
după mijlocul secolului al XVIII -lea de la orașul german Leipzig,
numit de români Lipsca. Strada Lipscani a fost și rămâne una dintre
principalele străzi comerciale ale orașului, un adevărat ax al Centrului
Vechi al Bucureștiului.

Biserica Sfântul Mina
Biserica a fost construită înainte de 1724 de Mitropolitul
Daniil, inițial având hramul Sfântului Dumitru și Sfinților
Arhangheli Mihail și Gavril. După reparațiile din 1874 se adaugă și
hramul Sfântului Mina. Biserica se mai numeșt e și Vergu, nume

care vine probabil de la boierul Vergu, mare portar și mare paharnic în timpul lui Constantin
Brâncoveanu. În forma actuală biserica datează de la 1901, când a fost restaurată cu sprijinul
fostului primar al capitalei C.F. Robescu, care lo cuia în apropri ere și era enoriaș al biserici

Biserica Lucaci
Prima biserică ridicată la începutul secolului al XVIII -lea în
acest loc a fost din lemn. Numele de Lucaci vine de la ctitorul ei, un
locuitor al cartierului. Biserica va fi înlocuită de una din cărămidă, cu
sprijinul enoriașilor și va purta hramul Sfântului Nicolae. Cutremurul
din 1838 și focul din 1847 fac necesară refacerea ei. În aproprierea
bisericii a locuit Anton Pann, compozitorul imnului național al
României. De altfe l, el a fost și cântăreț aici. În zidul exterior al bisericii se afla înmormântat
Anton Pann, locul fiind însemnat cu o cruce încastrată în zid și o placă comemorativă.

Casa Eliad
Construită în anul 1789, “Casa Eliad” a găzduit de -a
lungul timpului Facultatea de Medicină a Comunității
Evreiești, Teatrul Evreiesc de Stat, Casa Raională de
Cultură și din 1975 a devenit Casa de Cultură a Sectorului
3. Încă din secolul al XVIII -lea, Casa Eliad a reprezentat un
punct de referință al vechiului Cartier Evre iesc din București, o zonă compactă situată pe malul
stâng al Dâmboviței, având ca ax central fosta Cale Văcărești și începutul Căii Dudești, locație
unde evreii formau cea mai numeroasă comunitate minoritară a B ucureștiului, aproximativ 11%
(Cernovodeanu, 1966, pg. 15 -82).

Memoria străzilor

Străzile au memoria lor, o memorie ce se contrurează pe noua suprafată a sectorului 3.
Așa cum s -a spus Curtea Veche este vechea vatră a Bucureștilor intr -o consolidare continuă până
in prezent. Sub fiecare strat de tencuială nouă poate exista un zid vechi, sub trotuarele largi sau
sub pietrele cu care este pavat drumul există o idtorie, semnea și mesaje vechi.
Timp de mai bine de un secol, nimeni nu s -a gândit la salvarea moștenirii edilitar –
urbanistice din centrul Bcureștilor. Au apărut în perioada interbelică blocuri cu mai multe etaje,
ridicate lângă prăvalioare strâmtorate în 3 – 4 m.
În perioada interbelic ă strada numită o vreme și strada Oituz, a fost blocată de numeroase
depozite de papetărie și textile. Ulița unde se frânge fierul coincide în mare parte cu strada
Jacques Elias, dintr -un document din 23 august 1807 reiese că „ulița herului vechi” se află pe
locul mănăstirii Sf. Gheorghe – Nou.
Pasajul Francez a fost deschis după incendiul din 1847, aici existând si o conductă de apă
ce alimenta Visteria apelor de la palatul voievodal.
Strada gabroveni proartă numele de la hanul cu același nume. Cercetăril e recente au
permis descoperirea pe această stradă a unui șir de stâlpi de stejar unul lângă altul care
marchează limita nordică a Curții Domnești. Pe această stradă între anii 1918 -1940 a fost sediul
unor importante fabrici de textile și tricotaje, în 19 37 se aflau peste 15 sedii de firme ( Filatura
Dunărea S.A.R, Lyon’s fabrică de mătăsuri, Maufactura Românească S.A )
Strada Halelor a fost amenajată după canalizarea Dâmboviței în 1881. Până la aceasta
dată nu exista o stradă pe latura sudică a Hanului Ma nuc, apela râului lovind în zidurile clădirii
amenajată de Emanuel Mirzaian.
Ulița cea mare – Lipscani – una dintre cele mai vechi artre de comunicație din Bcuurești.
Fiind deschisă în imediata apropierea a Curții Domnești. (Panait, 1974, pg. 105 -114)

Bibliography
Airinei, J. C. (1993). Geoclima și Istoria. București: Europa Nova.
Băltărețu, A. -M. (2013). Dezvoltare și planificare urbană. Bcuurești: Universitară.
Bărbulescu, Ș. B. (1985). București monografie. București: Sport -tursim.
Bărbulescu, Ș. B. (1985). București monografie. București: Sport -turism.
Cernovodeanu, F. G. (1966). București: 1966.
Chelcea, L. (2008). Bcuureștiul postindustrial. București: Polirom.
Cocoș, O. (2006). Managementul apei în municipiul Bcuurești. Bcuurești: Ars Docendi.
Cojocaru, S. (1972). Judetele româniei socialiste. Bcuurești: Politică Bcuurești.
Cojocaru, S. (1972). Județele României socialiste. București: Politică București.
Coteț, P. V. (197 6). Câmpia Română studiu de geomorgologie integrată. București: Ceres.
Croitoru, N. (1985). București Monografie. București: Sport -Turism.
Cucu, G. E. (2007). România, Așezări umane, Economie. București: Editura Transversal.
Cucu, V. (1981). Geografia popu lației și așezărilor umane. Bucureși: Didactică și pedagogică.
Cuculeanu, V. (2003). Impactul potențial al schimbării climei în România. București: Ars Docendi.

Elena, D. (2007). Clima Orașului București. București: Universitatea din București.
Elena, D. ( 2007). Clima Orașului București. București: Universitatea din București.
Elena, D. (2007). Clima Orașului București. București: Universitatea din București.
Elena, D. (2007). Clima Orașului București. București: Universitatea din București.
Firu, M. C. (20 15). Monografia județului Ilfov. Bcurești: Ase.
Gâștescu, P., & Iordan, I. (1970). Județul Ilfov. București: Editura Academiei Republicii Socialiste
România.
Ghinea, D. (1996). Enciclopedia geografică a României. Bcuurești: Editura Enciclopedică.
Ilinca, N . (2008). Geografia umană populația și așezările. București: Universitatea din București.
Ilinca, N. (2008). Geografia umană populația și așezările. București: Universitatea din București.
Ioja, C. (2009). Metode si tehnici de evaluare a calitatii mediului in aria metropolitana a Munincipiului
Bucuresti. Bucuresti: Editura Universitatii din Bucuresti.
Iojă, C. (2006). Mijloace și tehnici de evaluare a calității mediului în aria metropolitană a municipiului
București. București: Editura din București.
Iojă, C. (2006). Mijloace și tehnici de evaluare a calității mediului în aria metropolitană a municipiului
București. București: Universitatea din București.
Iojă, I. C. (2006). Mijloace și tehnici de evaluare a calității mediului în aria metropolitană a municip iului
București. București: Universitatea din București.
IOJĂ, I. C. (2006). MIJLOACE ȘI TEHNICI DE EVALUARE A CALITĂȚII MEDIULUI ÎN ARIA METROPOLITANĂ A
MUNICIPIULUI BUCUREȘTI. BUCUREȘTI: UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI.
IOJĂ, I. C. (2006). MIJLOACE ȘI TEHNIC I DE EVALUARE A CALITĂȚII MEDIULUI ÎN ARIA METROPOLITANĂ A
MUNICIPIULUI BUCUREȘTI. BUCUREȘTI: UNIVERISTATEA DIN BUCUREȘTI.
Iojă, I. C. (2008). Metode și tehnici de evaluare a calității mediului în aria metropolitană a municipiului
București. București: Uni versitatea din București.
Iojă, I. C. (2008). Metode și tehnici de evaluare a calității mediului în aria metropolitană a municipiului
București. București: Universitatea din București.
Iojă, I. C. (2008). Metode și tehnici de evaluare a calității mediului în aria metropolitană a municipiului
București. București: Universitatea din Bcuurești.
Iojă, I. C. (2008). Metode și tehnici de evaluare a calității mediului în aria metropolitană a municipiului
București. București: Universitatea din București.
Iojă, I.-C. (2006). Mijloace și tehnici de evaluare a calității mediului in aria metropolitană a municipiului
București. București: Universitatea din București.

Iordan, I. (1973). Zona periurbană a Bucureștilor. București: Editura Academiei Republicii Socialiste
România.
Iordan, I. (1973). Zona periurbană a Bucureștilor. București: Editura Academiei Republicii Socialiste
România.
Iordan, I. (1973). Zona Periurbană a Bucureștilor. București: Editura Academiei Republicii Soacialiste
România.
Iordan, I. (1973). Zona Periurbană a Bucureștilor. București: Editura Academiei Republicii Socialiste
România.
Izabela, F. (. (2016). Studiul geografic al unor componente ale mediului (sistemul de alimentare cu apă,
managementul deșeurilor urbane și spațiile verzi) din municipiu l București. București:
Universitatea din București.
Izabela, F. (. (2016). STUDIUL GEOGRAFIC AL UNOR COMPONENTE ALE MEDIULUI (SISTEMUL DE
ALIMENTARE CU APĂ, MANAGEMENTUL DEȘEURILOR URBANE ȘI SPAȚIILE VERZI) DIN
MUNICIPIUL BUCUREȘTI. București: Universitat ea din București.
Liteanu, E. (1952). Geologia zonei orașului București. In Studii tehnice și economice (pp. 5 -7). București.
Marcoci, E. G. (1979). Apa și poluarea. București: Științifică și enciclopedică.
Maria, P., Iojă, C., Rozylowicz, L., Vânău, G., N iță, M., Pătroescu, I., et al. (2012). Evaluarea integrtă a
calității mediului în spații rezidențiale. București: Academiei Române.
Matei, E. (2007). Ecosistemele Umane. București: Universitară Bcuurești.
Muja, S. (1994). Dezvoltarea spațiilor verzi. Bucur ești: Ceres.
Nae, M. (2006). Geografia calității vietii urbane. București: Editura Universitară.
Nae, M. (2006). Geografia Calității vieții urbane. București: Editura Universitară.
Nae, M. (2006). Geografia Calității vieții urbane. In M. Nae. București: Ed itura Universitară.
Nae, M. (2006). Geografia Calității Vieții Urbane. București: Editura Universitară.
Nae, M. M. (2009). București dezvoltare urbană și calitatea vieții. București: Editura Universitară.
Nae, M. M. (2009). București Dezvoltare urbană și c alitatea vieții. București: Editura Universitatea din
București.
Nae, M. M. (2009). București -Dezvoltarea urbană și calitatea vietii. București: Editura Universitară
București.
(2012). Compendiu de pedoloogie. In R. Oprea. Bucuresti: Editura Academiei Roma ne.
Panait, D. A. (1974). Curtea veche din Bcuurești. București: Pentru turism.

Pintilii, R. D. (2008). Turismul și rolul său în dezvoltarea integrată a zonei de influență a municipiului
București. București: Universitară.
Popovici, E. (1998). Studiul medi ului înconjurător. Iași: Universității Al.I.Cuza.
Rădulescu, C. (2008). Emisii poluante metode de reducere a acestora. Târgoviște: Bibliotheca.
Roșu, A. (1980). Geograifia fizică a României. București: Editura didactică București.
Simon, M. C. (2011). Așez ările umane și organizarea spațiului geografic. București: Editura Universitară.
Surdu, V. (1982). Populația așezările și economia mondială. Cluj -Napoca: Dacia.
Șhiopu, D. (n.d.). Ecologie și protecția mediului. București: Didactică și pedagogică.
Ștefan, M. D. (2008). Fizica schimbărilor climatice. București: Universitatea din București.
Tănăsescu, T. (2016). Date statistice privind activitatea R.A.T.B. Retrieved from Regia Autonomă de
Transport București: http://www.ratb.ro/docpdf/statistic_2016.pdf
Târco b, N. C. (1985). București Monografie. București: Editura sport -turism.
Teușdea, V. (2000). Protecția Mediului. Bcuurești: Editura fundației România de mâine.
Ursoniu, C. (1976). Poluarea sonoră și consecințele ei. București: Facla.