Conf . Univ. Dr. Veronica Popescu [605657]

UNIVERSITATEA ,,ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAȘI
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
SPECIALIZAR EA EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORTIVĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific:
Conf . Univ. Dr. Veronica Popescu
Absolvent: [anonimizat] 2018 -2019

UNIVERSITATEA ,,ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAȘI
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
SPECIALIZAREA EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORTIVĂ

2

STUDIU PRIVIND REALIZAREA
DEZVOLTĂRII FIZICE
ARMONIOASE LA ELEVII DIN
CICLUL GIMNAZIAL , PRIN
MIJLOACE SPECIFICE
DANSULUI ȘI EXERCIȚIILOR
FIZICE

Coordonator științific:
Conf . Univ. Dr. Veronica Popescu
Absolvent: [anonimizat] 2018 -2019

CUPRINS

Capitolul I. Fundamentarea teoretică
I.1. Actualitatea și importanța temei …………………………………………………..….5
I.2. Istoria educa ției fizice și a activităților din perspectiva dezvoltării fizice
armonioase …………………………………………………………………………………………………………….. ………..6
I.2.1. Istoria dansului …………………………………………………………………9
I.3. Obiectivele educației fizice școlare ……………………………………………… ….12
I.3.1. Dezvoltare a fizică ……………………………………………………………18
I.4. Particularități somato -funcționale, motrice și psihice a elevilor din ciclu l
gimnazial …………………………………………………………………………………………22
I.5. Mijloace specific e dansului și exercițiilor fizice care contribuie la dezvoltarea fizică
armonioasă ………………………………………………………………………………………..24
I.5.1. Dansul – mijloc de acționare în lecția de educație fizică ……………………..25
I.5.2 . Rolul exerci țiilor fizice în cadrul dezvoltării fizice armonioase ………………29
I.6. Elemente le din dans care contribuie la dezvoltarea fizică armonioasă a elevilor din
ciclu gimnazial ……………………………………………………………………………………30
Capitolul II. Desfășurarea cercetării
II.1. Motivarea alegerii temei …………………………………………………………….35
II.2. Scopul și sarcinile lucrării …………………………………………………………..36
II.3. Ipoteza cercetării ………………………………………………………… ………… 36
II.4. Subiecții și locul defășurării cercetării ……………………………………… …….. .36
II.5. Metodologi a și organizarea cercetării ……………………………………………….37

4
II.6. Teste și măsurători privind dezvoltarea fizică a elevilor din ciclul gimnazial ………40
Capitolul III. Rezultatele cercetării și interpretarea lor
III. 1. Prezentarea rezultatelor testărilor și măsurătorilor inițiale ………………………..43
III.2. Aplicarea programelor de exerci ții și mișcărilor specifice dansului pentru
dezvoltarea fizică armonioasă ………………………………………………………………………………….. ………51
III.3. Prezentarea r ezultatele testărilor și măsurătorilor finale , analiza și interpretarea
lor…………………………………………………………………………………………………56
Concluzii ……………………………………………………………………… …………… …..71
Bibliografie ……………………………………………………………… ……………… ……73
Anexe

5
Capitolul I. – Fundamentarea teoretică
I.1. Actualitatea și importanța temei
De-a lungul timpului, educația copiilor, viitoarei generații, a fost poziționată pe primul
plan; s -a încercat soluționarea problemelor de orice fel și introducerea materialelor pregătitoare
pentru viață. În ceea ce privește domeniul educației fizice și sportului, ca alte materii de bază,
apare în programa școalară încă din clasele primare. Datorită acestui fapt, copiii sunt educați
motric, fie prin jocuri la clasele mici, fie prin exerciții specific e sau jocuri sportive la clasele
mari. Această educație le este oferită de profesorul de specialitate care are datoria de a le imprima
elevilor necesitatea și nevoia practicării exercițiilor fizice de orice fel.
Chiar dacă în școli e xercițiile fizice realizate prin dans sunt rar întâlnite, trebuie știut că
ele dezvoltă pe lângă calități și deprinderi motrice , și calități artistice, cotribuind cu precădere la
educația estetico -motrică a elevilor. În cadrul verigilor educației fizice, mișcările de dans pot fi
ușor adaptate specificului ei, dar cel mai frecvent sunt introduse în veriga a III -a (Influențarea
selectivă a aparatului locomotor) deoarece împreună cu muzica redă copiilor o stare de bine,
stimulându -le creativitatea. De asemenea, mișcările de dans se pot introduce atât în veriga a V -a,
cât și în verigile IV, VI, și VII. Formarea calităților psihico -fizice prin învățarea unor pași de
dans determină de asemenea dezvoltarea unor capacități de percepere și înțelegere a frumosului
din natură, artă și societate .
Consider că această îmbinare a exercițiilor fizice cu dansul poate colabora victorios,
urmărindu -se aceleași obiective, sub aceeași formă, astfel câștigându -se mult mai repede atracția
copiilor spre mișcare, lucru văzut pe chipul acestora.

6
I.2. Istoria educa ției fizice și a activităților din perspectiva dezvoltării fizice
armonioase
Exercițiul fizic, educația corporal ă și sportul au cunoscut de -a lungul timpului o perioadă
ascendentă, antichitatea, iar una descendentă, anume evul mediu; cu toate acestea niciodată nu a
lipsit din preocupările omului. Exercițiile fizice au existat din totdeauna datorită nevoilor omului
primitive pen tru supraviețuire, construirea uneltelor și folosirea lor pentru obținerea hranei,
sacrificarea animalelor și întocmirea unui ritual cu diverse mișcări pentru properitate din partea
zeităților. Toate acestea, l -au ajutat pe om să urce pe scara ierarhică.
Cel mai mare impact asupra dezvoltării fizice a avut loc în Grecia Antică , unde a
reprezentat un element a culturii. Grecii considerau că educație corporală este de fapt îmbinarea
dintre latura intelectuală și cea fizică, anume că într -un un corp sculptat ș i sănătos trebuie să fie și
o minte pe măsură. Marii filosofi, medici greci au încercat să definească țelurile educației, așa că
s-au împărțit în trei concepții: concepția igienică, militară și armonioasă.
Concepția igienică a fost reperezentată de nume gr ele rămase în istorie, precum:
Herodikos, Hipocrate, Galen, Filostrat. Toti au participat activ la această concepție, dar cel care a
pus bazele totale a fost Hipocrate, supranumit și părintele medicinei. El a considerat că pe lângă
practicarea de exerciții fizice (cu folosirea unor uleiuri care prin ungerea corpului influențau
pozitiv exercițiile) să se țină și o anumită dietă sănătoasă, să se facă bai și masaje terapeutice,
care ajutau la detoxifierea organismului astfel organismul avea randament mai mare în cadrul
activitățile fizice1.
Concepția militară a fost considerată o prioritate deoarece orice cetățean bărbat era
considerat soldat. Exercițiile fizice de atunci care erau practicate în vederea pregătirii pentru
război, au mai rămas și astăzi în variante adaptate regăsite în gimnastică.
Această concepție a fost una destul de dură deoarece conform izvoarelor domeniului,
baieții erau lă sați cu familiile până la vârsta de 7 ani dar tot atunci statul se ocupa foarte drastic de
selecția și educarea lor. După această vârstă, cei sănătoși erau dați instructorilor militari care
aveau datoria de educare și instruire a tinerilor, în vederea deve nirii de viitori soldați. Aceștia
erau antrenați pentru dezvoltarea rezistenței prin activități fizice precum înotul, lupta fără arme,
mânuirea armelor și marșuri, până la vărsta de 20 de ani. După această vârstă, ei trebuiau să -și
întemeieze familii dar ș i să apere statul în caz de război. În cazul fetelor, după căsătorie trebuia să

1 Popescu, L. (2015) Istoria universală a culturii fizice , Editura Pim, Iași, p. 55

7
dea naștere la copii sănătoși. De asemenea, și fetele practicau anumite exerciții fizice: alergatul,
lupta cu mâinile goale, înotul, aruncarea discului, jocuri cu mingi și dans ul.
Concepția idealului armonic, considerată de greci și perfecțiunea, conform căreia omul
trebuia să dețină calități intelectuale, morale, educație, calități fizice contopite într -un ideal
armonic și frumusețe; de unde și expresia kalos kai agatos (om fru mos și bun). Reprezentanții de
bază ai acestei concepții au fost Platon și Aristotel. Platon (poreclă care a rămas și în istorie
datorită constituției lui fizice, cu traducere –cel lat în spate) a fost un atlet cu calități fizice
desăvârșite și merite în r ăzboi, care considera că educația coporală reprezenta elementul
fundamental al aducației armonioase…susținea faptul că muzica educa inteligența iar gimnastica
curajul .2 El a pus prima bază a problemelor pedagogiei, prin studierea efectelor psihologice și
fiziologice ale mișcării, a lărgit orizontul pentru termenul de gimnastică prin includerea de băi,
masaje, odihnă în sfera igienică.
Platon a conceput un sistem educațional în care a stabilit scopurile educației fizice, a
pedagogiei, a educației corporale, a instruirii, pornind de la criterii pe categorii de vârstă și
aptitudini dobândite:
 Categoria de vârstă 0 – 3 ani; aptitudini dobândite: alăptare, nutriție și îngrijire corectă;
plăceri și dureri limitate; mișcări liniștitoare;
 Categoria 4 – 6 ani; aptitu dini dobândite: povești, sporturi și jocuri distractive de grup;
sărituri și alergare; rapiditate și agilitate;
 Categorie 6 – 16 ani; aptitudini dobândite: echitație (călărie); utilizarea arcului, suliței și
praștiei; lupte și dans;
 Categoria 16 – 20 ani; aptitudini dobândite: deprinderi militare specifice; călărie; lupte și
dans3.
Aristotel, cel mai mare pedagog al lumii antice, considera că toti cei nascuți au dreptul la
educație și ca educația corporală (gimnastica) nu e putea fără educația intelectuală (cititul, scrisul,
gramatica, muzica și desenul).
Conținutul fizic al educației corporale în Grecia Antică e ra conturat de gimnastică, care
cuprindea trei categorii de exerciții: ușoare, grele și pentatlonul.

2 Popescu, L. (2015) Istoria universală a culturii fizice , Editura Pim, Iași, p. 58
3 Idem, p. 59

8
1. Exercițiile ușoare cuprindea u:
– Alergarea , practicată sub două forme: de viteză (192m/384m) și de rezistență (4608m)
– Săritura, în lungime și în înălțime
– Aruncarea discului (2 -5 kg), suliței, lancei
– Înotul
– Tragerea cu arcul, praștia
– Cursele de cai și care
– Jocurile cu mingi de diferite mărimi, lovite cu piciorul, palma, pumnul, bățul
2. Exercițiile grele cuprindeau:
– Lupta: verticală (trânta adversarului), orizontală (umerii adversarului trebuiau sa atingă
solul și să fie menținuți câteva secunde)
– Pugilatul: cu pumnii goi sau înfășurați în curele de piele
– Pankrațiul (luptă în care se permiteau apucările, lovirile și piedicile)
3. Pentatlonul cuprindea câteva probe din exercițiile ușoare și o probă de luptă din
exercițiile grele4.
În cazul romanilor, practicarea activităților corporale rămâne cu același caracter de clas ă.
Sclavii care erau prizonieri din cuceriri sau războaie, nu aveau acces la practicarea acestora
deoarece se considera că acestea îi făcea mai puternici și se putea răzvrăti pe populație.
Singurii excluși erau cei care luptau în arene pentru pregătirea gladiatorilor.
Diferit de greci, romanii nu erau interesați de idealul armonic și tot ce ține de frumos; ei
doreau doar să își construiacă o armată cu soldați puternici, neînfricați pentru a apăra ținutul
și eventual de al extinde. Scopul l or final nu era să educe soldații/cetățenii prin cunoștințe
muzicale, de artă, ci să îi educe doar din punct de vedere militar și să se supună legilor.
Totuși, după cucerirea greciei, romanii au introdus gramatica și retorica în programul de
educație și au preluat câteva din exercițiile fizice care erau folositoare pregătirii viitorilor
soldați.
În concluzie, o dată cu dezvoltarea societății omenești și a diferitelor tipuri de exerciții
fizice, precum și a asocierii lor cu anumite scopuri pe care le urmăre au: utilitare, educative,
ludice, omul a simțit nevoia asigurării transmiterii, din generație în generație, a acestei
experiențe.

4 Popescu, L. (2015) Istoria universală a culturii fizice , Editura Pim, Iași , pp. 63 -64

9
I.2.1. Istoria dansului
Dansul a reprezentat dintotdeauna o manifestare specifică umană prin care era satisfăcută
o trebuință (nevoie) naturală. Răspândirea dansului în timp și spațiu este universală, el însoțind
toate actele esențiale ale vieții sociale. Dansul a îmbrăcat forme variate: grav sau vesel, cast sau
voluptuos, exotic sau senzual, elegant sau vulgar, exprimând toate d orințele, speranțele,
pasiunile, genurile, tot ceea ce omul iubește sau urăște5.
Încă din cele mai vechi timpuri, dansul a însemnat o cale de exprimare a diverselor stări
sufletești împreună cu nevoiele de supraviețuire, prin diferite mișcări ale brațelor și picioarelor
pentru a mulțumi zeilor hrana vânată sau cere zeilor ploaie, prosperitate; toate acestea erau sub
forma unui ritual, care constituie prima formă de practicare a exercițiilor fizice.
Dansul datează încă din preistorie, prin diverse picturi r upestre6 din Europa și Africa, care
înfățișează figuri de dansatori. Dansurile au luat naștere odată cu comunitățile omenești, datorită
săvârșirii ritualurilor de invocare a divinității pentru reușită în lupte, războaie, vânătoare dar și
pentru a -i mulțumi pentru o viață nouă sau pentru reîncarnare.
Există mărturii care atestă tre cerea de la dansul animalier la dansul ceremonial prin
statue te de ceramică, în care primitivii vedeau un idol, o divinitate care le aducea pace, roade si
protecție împotriva răului. Acest dans ceremonial se identifica cu pantomim a, desfășurat într -un
loc deschis (colina/munte) sau închis (pădure/grotă), amenajat special întocmai unui altar. Se
invocau divinitățile printr -o suită de dansuri în cerc, în care participanții erau î mbrăcați într -un
veștmânt special cu nelipsita mască. Acest tip de dans era asociat cu fond musical, dat de bătăile
tălpilor, palmelor dar și cu ajutorul vocilor prin diverse sunete. Încă din aceste vremuri, mintea,
sufletulși trupul erau unite în dans, ca re a fost nelipsit din viața pr imitivilor astfel prin amploarea
sa, se urcă o treaptă pe scara ierarhică.
Cei care au acordat cea mai mare importanță asupra dezvoltării fizice armonioase a fost
civilizațiile grecești. Ei ajuns să înțeleagă termenul de armo nie, atât a trupului cât și a minții, de
unde reiese și celebra replica Kalos Kai Agatos (Om frumos și bun).
Grecii defineau arta dansului printr -un singur termen: orchestrică. Cu acompaniament
musical, dansuri erau executate după tipul de ceremonie și astfel s -au împărțit în 4 genuri:

5 Popescu, L. (2015) Istoria universală a culturii fizice , Editura Pim, Iași, pp. 30 -31
6 Conform www.wikipedia.ro , termen generic desemnând picturile realizate pe stânci, bolovani, pereți muntoși
abrupți sau pe pereții și tavanele peșterilor , de obicei datând din timpuri preistorice .

10
a) Dansurile funebre , erau executate de rudele decedatului, dar și de dansatori
profesioniști și se caracterizau prin sobrietatea gestului și acompaniamentul de
flaut.
b) Dansurile religioase , erau executate în grup, prin deplasare în mers cadențat sau
hore în jurul altarului sau rugului de sacrificiu. Din aceste dansuri a luat naștere
baletul sacru, din care, mai apoi au apărut tragediile.
c) Dansurile pirice sau războinice se efectuau înaintea unei expediții militare și erau
executate de dansatori înarmați.
d) Dansurile dionisiace aveau un caracter vesel și se organizau în cinstea zeului
Dionisos, dar și cu prilejul unor zile festive din viața de familie7.”
După o mica decădere în ceea ce privește tărâmul artelor, răsare o nouă perpectivă asupra
dansului în perioada Renașterii.
Jean -Georges Noverre (n. 29 aprilie 1727 – d. 19 octombrie 1810) a fost un dansator și
maestro de balet francez, care a pus bazele coregrafiei moderne. El considera că dansul nu ete
altceva decât arta de a forma pași pe timp cu grație, precizie și ușurință. Reunind partea tehnică și
pantomima, alcătuiște o artă imitativă cu miscări aflate în mediul înconjurător, care exprima
pasiuni. După multe căutări, a găsit în doctrina lui Aristotel răspunul la întreb area: Ce este
baletul? întrebare pusă de mulți specialiști ai domeniului acelei vremi. El compară baletul cu un
tablou în care pânza reprezintă scena, culorile muzica, decorațiunile și costumele, iar coregraful
este pictorul. Când este bine compus, baletul este o pictură vie a moravurilor, obiceiurilor,
costumelor și pasiunilor, în care există un grad mare de tensiune pe care cuvintele nu -l ating sau,
mai degrabă, pentru care nu există cuvinte. Atunci intervine dansul în acțiune. Un pas, un gest, o
mișcare și o atitudine spun ceea ce nimic altceva n -ar putea exprima. Dar o pantomimă ne face
decât să exprime prin pași. gesture, miscări și expresia fizionomiei situația și sentimentele
fiecărui personaj. Ea lasă spectatorului sarcina de a -i atribui un di alog care este cu atât mai real,
cu cât corespunde totdeauna emoția primită8.
Noverre a fost punctul de plecare asupra dansului, în principal prin introducerea celor 5
poziții de bază ale picioarelor și brațelor în balet. Reforma lui Noverre a contribuit mult la
îmbogățirea spectacolului de balet, prin intruducerea primelor poziții de bază de picioare și brațe
în balet, perfecționarea tehnicii, impunerea studiilor de specialitate pentru maeștii de balet,

7 Popescu, L. (2015) Istoria universală a culturii fi zice, Editura Pim, Iași , p. 65
8 Urseanu, T. (1967) Istoria baletului , Editura Muzicală a Unirii Compozitorilor din Republica Socialistă, București,
p. 75 -76

11
îmbogățirea spectacolelor, renunțarea la costumele d e curte grele astfel ușurând miscările
dansatorilor, și a adăugat spectacolului viață prin renunțarea la măști și folosirea mimicii.

Figura 1. Pozițiile din dansul clasic9
În România, dansul și dragostea pentru artă a fost adusă de trupe stăine, care dă deau
reprezentații la noi în țară. Așadar, în anul 1919, a luat naștere prima instituție artisitică renumită
și anume Opera Națională Română din Cluj. Publicul clujean a primit ideea spectacolelor de dans
cu mare interes devenind din ce în ce mai interesaț i. Dintre spectacolele mai importante montate
mai întâi pe scena Operei din Cluj, amintim: Zâna Păpușilor, Coppelia și Șeherezada și baletul în
patru acte Cele patru anotimpuri ale dragostei, cu muzica de Franz Shubert.
În anul 1921, s -a înființat Opera Na țională Română din București unde au avut loc
spectacole de mare succes. Premiera a fost reprezentată de opera Lohengrin acompaniată de
muzica lui George Enescu. Nu existau școli de specialitate și din această cauză dansatoarele erau
recrutate din persona lul teatrelor de revistă și din operete bucureștene. Pentru montarea
spectacolelor erau invitați diverși coregrafi din străinătate.
În această perioadă, o tânără talentată, dansatoare Floria Capsali, cu serioase studii făcute
la Paris la marele Legat, începuse încă din anul 1923 să dea recitaluri de dans cu muzică de
diferiți compozitori. Activitatea ei nu se limita numai la Capitală, ci străbătea și orașele principale
din țară, cu un program valoros și cu grijă alcătuit, bucurându -se de aceeași primire caldă din
partea publicului.

9 Conform www.stockfresh.com

12
Iată de pildă, câteva din compozițiile dansate în curul lunii aprilie 1923 la Oradea:
Fluturele de Robert Schumann, Meditație din Thais de Jules Massenet, Capricioasa de Robert
Schumann și Serenadă de Gabriel Pierne. Succesele obținute au încurajat -o să deschidă în anul
1924 un studio de balet în București și să înceapă apoi, sub auspiciile Societății Compozitorilor
Români, a susține recitaluri de dans împreună cu elevele sale, pe muzică de George Enacovici,
Sabin Drăgoi etc. Studiind folclorul românesc cu dragoste și perseverență, Floria Capsali a reușit
să îmbine autenticitatea creației populare cu criteriile coregrafice ale dansului de scenă10.
Teatrul Național din Iași este un monument istoric și a fost construit între anii 1894 -1896.
Cei care au construit acest monument au fost arhitecții vienezi Felnner și Helmer care au făcut
același lucru și pentru Viena, Zagreb, Odesa și Cluj. În această clădire funcționează Opera
Română din 3 noiembrie 1956. Spectacolul de inaugurare a fost Tosca de G. Puncini, care a avut
un mare succes și opera devenind tot mai vizitată. A adus publicului multe spectacole de operă,
operetă și balet din repertoriul național și universal până în zilele noastre.

I.3. Obiectivele educației fizice școlare
Educația fizică e ste o activitate deosebit de complex prin conținutul, structura, organizarea
și desfășurarea sa. Dacă este analizată ca fenomen social, educația fizică se află în strânsă cu
unele component fără de care nu poate exista, și anume:
 Exercițiu l fizic;
 Baza materială;
 Instalații și materiale specifice;
 Discipline științifice care o fundamentează;
 Aspecte tehnice și organizatorice;
 Cadre de specialitate.
Astfel procesul de practicare a exercițiilor fizice trebuie să fie eficient, în favoarea
realizării obiectivelor principale11.

10 Urseanu, T. (1967) Istoria baletului , Editura Muzicală a Unirii Compozitorilor din Republica Socialistă,
București, p. 292
11 Leșe, C., A. (2017) Educația Fizică – Disciplină de Învățământ universitar artistic în Iași , Editura RISOPRINT,
Cluj-Napoca

13
Obiectivele educației fizice școlare sunt țeluri, dezinderate, derivate din idealul educației
fizice, acesta la rândul său fiind rezultat al condițiilor istorice, social -politice și economice la un
moment dat12.
În orice activitate umană, obiectivele sunt priorități de diferite niveluri sau ranguri.
Obiectivele generate ale educației fizice și sportului, cele mai apropiate de funcții, sunt
considerate ca fiind de nivelul sau rangul 1. Nu ca importantă, ci din punct de vede re al
ierarhizării obiectivele sunt importante13.
Conținutul obiectivelor oferă po sibilitatea unui control riguros al activității educaționale.
Precizarea obiectivelor evidențiază atât caracterul programat pe diferite etape al procesului
instructive -educat iv, cât și caracterul etapizat pe diferite trepte ale dezvoltării și ale cunoașterii.
Obiectivele evidențiază modul de realizare a funcțiilor sociale ale educației fizice și cerințele
modelullui de educație fizică. Ele asigură activitatea optimă a întregul ui sistem educațional (în
sens larg) și a celui de educație fizică (în sens restrâns)14.
Pentru a concretiza aceste afirmații, prezentăm o clasificare a obiectivelor, ca sinteză a
principalelor taxonomii consemnate de literature de specialitate a domeniului.
A. După gradul de generalitate
 Obiective generale – evidențiază esența educației fizice, dimensiunile comune ale
subsistemelor ei. După M. Epuran, V. Epuran, I. Șiclovan, E. Firea, A. Dragnea, Gh.
Mitra, A. Mogoș, Gh. Cârstea, P. Dragonir, aceste obiective sunt:
– menținerea unei stări optime de sănătate;
– favorizarea dezvoltării fizice armonioase;
– dezvoltarea capacității motrice generale;
– educarea calităților motrice de bază și formarea unui sistem de deprinderi și priceperi motrice de
bază, utilitar -aplicative și specifice unor ramuri sportive;
– formarea capacității de practicare sistematică și independentă a exercițiilor fizice;
– dezvoltarea armonioasă a personalității;
 Obiective specifice – reprezintă o particularizare a obiectivelor generale, la nivelul
subsistemelor educației fizice.

12 Sava, F., (2016), Bazele Didacticii edu cației fizice școlare , Editura Pim, Iași, p. 15
13 Cârstea, G., (2000) Teoria și Metodica Educației Fizice și Sportului , Editura AN -DA, București, p. 28
14 Dragnea, A. Și colab.. (2006) Educație Fizică și Sport – Teorie și Didactică, p. 25

14
 Obiective intermediare – acționează la nivelul ciclurilor de învățământ, al anilor de
studiu, etc.
 Obiective operaționale – vizează comportamentele imediate , observabile în timp scurt,
care pot fi urmărite și măsurate, adică acțiunile pe care subiectul trebuie să le realizeze în
timpul unei activități, al e unei lecții, al e unei ședințe.

B. După sfera de influență și tipul de comportament vizat
 Obiective de dezvoltare structural -funcțională a organismului
– armonia între indicii somatici și funcționali;
– armonia și proporționalitatea în interiorul fiecărei categorii de indici;
– menținerea unui tonus muscular optim;
– dezvoltarea lateralității și armoniei la terale;
– formarea și menținerea unei atitudini corporale corecte;
– prevenirea și corectarea deficiențelor posturale și fizice;
– combaterea excesului ponderal și al obezității.
 Obiective în plan motric
– dezvoltarea componentelor fitnessului (rezistență cardiovasculară, rezistență musculară, forță,
mobilitate – suplețe, compoziție corporală);
– dezvoltarea componentelor fitnessului motor (echilibru, coordonarea segmentară, agilitate,
putere, timp de reacție, viteză);
– formarea unui sistem de deprinderi și priceperi motrice de bază, utilitar -aplicative și specifică
unei ramuri și probe sportive;
– îmbunătățirea capacității de efort, prin stimularea marilor funcțiuni.
 Obiective psihomotorii (După V. Horghidan):
– dezvoltarea schemei corporale în două direncții: ca reper în reglarea mișcărilor și ca nucleu al
imaginii de sine;
– dezvoltarea coordonărilor senzori – motorii normale;
– dezvoltarea echilibrului static și dinamic;
– realizarea unor reechilibrări în perioada pubertară;
– formarea coordonatelo r de timp ale mișcării (ritm, tempo, durată, elemente ce oferă eficiența
mișcării);
– dezvoltarea lateralității și a armoniei laterale;

15
– formarea reprezentărilor ideomotorii și al capacității de a opera cu ele;
– educarea capacității de relaxare generală și selectivă;
– dezvoltarea capacității de diferențiere kinestezică.
 Obiective cognitive – conduc la cunoașterea și înțelegerea tuturor aspectelor asociate
exercițiului fizic, efortului, ecoului acestora în planul subiectiv al individului. O serie de
autori (Bloom, Guilford, Gagne, Merrill, Harrow, Epuran) au realizat taxonomii
(clasificări) ale obiectivelor cognitive ale educației fizice. În forma adaptată de noi,
acestea sunt:
– dezvoltarea capacității de a cunoaște propria persoană, mediul ambiant, natural și social
(percepere, descoperire, înțelegerea informațiilor sub diverse forme);
– dezvoltarea capacității de a analiza și a interpreta elementele de conținut, relațiile care se
stabilesc în procesul educației fizice (generare de informații unice, convențional acceptate, în care
subiecții respectă regula, principiul);
– valorizarea efectel or pozitive al educației fizice (luarea unor decizii sau formularea unor
judecăți evaluative, conforme cu conținuturile însușite);
– dezvoltarea calităților atenției, memoriei, aspectelor intuitive ale gândirii, creativității (motrice),
adică generarea de informații variate, pornind de la aceleași date, originalitatea sistemului
numeric și cu atât mai puțin unui etalon, în sensul strict al termenului, exprimarea numerică
caracteristică oceptive.
 la nivelul atenției;
– dezvoltarea calităților atenției (conce ntrare, distribuție, volum)
 la nivelul cunoașterii logice
– dezvoltarea memoriei mișcărilor și memoriei topografice;
– dezvoltarea inteligenței motrice (practice);
– dezvoltarea unor aspecte ale gândirii (capacitatea de anticipare, rapiditate, intuiție, o perativitate)
– dezvoltarea creativității motrice.
 Obiective în plan motivațional și afectiv -volitiv – răspund necesității de modelare a
intereselor, atitudinilor și valorilor în vederea creșterii de adaptare. Acestea sunt;
– formarea unor convingeri refer itoare la rolul exercițiilor fizice în creșterea calității vieții;
– echilibrarea și reglarea emoțională,(prin descărcarea agresivității, defularea);
– educarea atitudinilor, a convingerilor, a sentimentelor morale (fair -play, respect, colaborare,
întrajutorare, prietenie);

16
– educarea emoțiilor estetice (date de aprecierea frumuseții mișcărilor și a esteticii corporale);
– dezvoltarea capacității de autoreglare a comportamentului global (spirit de organizare, curaj,
disciplină, perseverenșă, dârzeni e)15.
Conform programei școlare în vigoare, disciplina Educație F izică, la clasele V -VIII este
prevăzută, conform planului de învățământ , în aria curriculară Educație Fizică și S port și are
menirea să -și aducă contribuția specifică la realizarea dezvoltării complexe a personalității
autonome și creative a elevilor – finalitate prevăzută în Legea învățământului.
Programele școlare au următoarea structură:
– nota de prezentare ;
– competențele generale ;
– valori și atitudini ;
– competențe specifice și conținuturi, pentru fiecare clasă ;
– sugestii metodologice ;
– normativ de dotare minimală/ unitate de învățământ .
Competențele generale:
1. Utilizarea efectelor favorabile ale e ducației fizice și sportului în practicarea constantă a
exercițiilor fizice, pentru optimizarea stării de sănătate
2. Utilizarea achizițiilor specifice educației fizice și sportului în vederea propriei dezvoltări fizice
armonioase și a capacității motrice
3. Demonstrarea unui comportament adecvat regulilor specifice, pe parcursul organizării,
pract icării și participării ca spectator la activitățile de educație fizică și sport .

Competențe specifice și exemple de activități de învățare – clasa a VI -a
1. Utilizarea efectelor favorabile ale educației fizice și sportului în practicarea constantă a
exercițiilor fizice, pentru optimizarea stării de sănătate.
 1.1 Operarea cu indicatorii fiziologici de bază ai stării de sănătate specifici vârstei și genului
– determinarea propriilor parametri morfologici și funcționali – compararea valorilor indicilor
fiziologici proprii cu valorile normale specifice vârstei și genului ;

15 Dragnea, A., Bota, A., Stănescu , M., Tudor, V., Teodorescu, S., Șerbănoiu, S. (2006) Educație Fizică și Sport –
Teorie și Didactică, pp. 25-26; 28

17
 1.2. Aplicarea, pe parcursul activităților de educație fizică, a măsurilor de prevenire a
influențelor nocive ale factorilor de mediu – prestarea eforturilor în condiții igienice –
adoptarea adecvată a tipului de respirație în funcție de temperatura mediului.
2. Utilizarea achizițiilor specifice educației fizice și sportului în vederea proprie i
dezvoltări fizice armonioase și a capacității motrice.
 2.1. Utilizarea termenilor specifici dezvoltării fizice armonioase – exersarea, cu descrierea
terminologică concomitentă, a pozițiilor și mișcărilor segmentelor corpului – efectuarea
exercițiilor cu obiecte portative, pentru influențarea selectivă a aparatului locomotor –
compararea posturii corporale proprii cu modelul prezentat (planșe, filme, diapozitive) etc. –
observarea și atenționarea între colegi asupra eventualelor abateri de la postura corpo rală
corectă ;
 2.2. Caracterizarea generală a propriei dezvoltări fizice – studiul la oglindă, din față și din
profil, a posturii corporale globale – compararea posturii corporale globale personale cu
modelele prezentate (planșe, filme, diapozitive) – deter minarea înălțimii și greutății corpului
și calcularea unui indice de nutriție – verificarea pozițiilor și aspectelor principalelor segmente
ale corpului și compararea cu modelele prezentate ;
 2.3. Efectuarea exercițiilor simple pentru dezvoltarea calităților motrice de bază – efectuarea
exercițiilor specifice de dezvoltare a calităților motrice – parcurgerea de trasee aplicative
specifice dezvoltării calităților motrice – realizarea pregătirii spec ifice a organismului pentru
prestarea fiecărui tip de efort – respectarea în execuții a parametrilor specifici fiecărei calități
motrice – participarea la întreceri de viteză, de forță, de îndemânare/capacități coordinative și
de rezistență ;
 2.4. Executare a de procedee tehnice în structuri motrice specifice disciplinelor sportive
studiate – exersarea procedeelor tehnice structurate în structuri progresive ca și complexitate –
exersarea unor structuri motrice proprii disciplinelor sportive, sub formă de într ecere/concurs
– exersarea acțiunilor motrice, specifice disciplinelor sportive studiate, în condiții variate –
efectuarea acțiunilor tehnicotactice în condițiile respectării unor prevederi regulamentare
simplificate .
3. Demonstrarea unui comportament adecvat regulilor specifice, pe parcursul organizării,
practicării și participării ca spectator la activitățile de educație fizică și sport.
 3.1. Îndeplinirea de sarcini de organizare în efectuarea unor elemente de gimnastică –
îndeplinierea rolului de res ponsabil de grup în organizarea exersării pe grupe la gimnastica

18
acrobatică – primirea și oferirea asistenței și sprijinului în relația cu un coleg, în efectuarea
elementelor acrobatice cu un grad crescut de dificultate – aprecierea evoluției colegilor de
grupă, la executarea elementelor, liniilor și a exercițiului acrobatic liber ales – recepționarea
greșelilor de execuție semnalate și luarea măsurilor de corectare a acestora ;
 3.2. Aplicarea pe parcursul activităților a prevederilor regulamentare, în condi țiile adaptării
acestora – efectuarea execuțiilor potrivit condițiilor create de adaptare a prevederilor
regulamentare oficiale – utilizarea eficientă a posibilităților create de adaptare a regulilor
oficiale – realizarea, în timp, a unor execuții în condi ții cât mai apropiate de prevederile
regulamentare oficiale – observarea și semnalarea încălcării regulilor adaptate de către
partenerii de activitate ;
 3.3. Evaluarea propriului randament în activitățile sportive – evaluarea eficienței acțiunilor
proprii î n realizarea rezultatului pozitiv al grupului – evaluarea eficienței acțiunilor proprii în
realizarea rezultatului negativ al grupului – analiza contribuției personale la realizarea
scorului general al întrecerii/concursului – analiza cauzelor randamentulu i scăzut al
acțiunilor proprii16.
I.3.1. Dezvoltarea fizică
Prin dezvoltare fizică se înțelege rezultatul, precum și acțiunea îndreptată spre
influențarea creșterii corecte și armonioase a organismului uman, concretizată în indici
morfologici (somatici) și funcționali calitativ și proporționali, cât mai apropiați de valorile
atribuite în acest sens organismului sănătos la diferite vârste17
Dezvoltarea fizică presupune două categorii de indici:
 Somatici/Morfologici – care sunt observabile sau se obțin prin măsurare, precum: înălțimea,
greutatea, lungimea segmentelor corporale etc.
 Funcționali/Fiziologici – care sunt doar măsurabile: frecvența cardiacă, frecvența respiratorie,
tensiunea arterială etc.
Nivelul dezvol tării fizice umane este multifactorial determinat. Acest nivel este un
rezultat cumulativ al factorilor ereditari și de mediu (natural, ambi -ental și social). Practicarea

16 Ministerul Educației Naționale (2017) Programa școlară pentru disciplina EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT Clasele
a V-a – a VIII -a, Anexa nr. 2 la ordinul Ministrului Educației N aționale nr. 3393 / 28.02.2017 , București, pp. 4 -9
17 Cârstea, G. (2000) Teoria și Metodica Educației Fizice și Sportului , Editura AN -DA, București, p.14

19
exercițiilor fizice special concepute reprezintă un factor social cu rol deosebit pe planul
dezvoltării fizice, mai ales în contextul educației fizice.
Pentru realizarea unei dezvoltări fizice corecte și armonioase, în funcție de vârstă, se
urmăresc următoarele obiective principale:
 armonie între cele două categoric de indici;
 armonie/ proporționalitate în interiorul indicilor somatici/morfologici (cel mai important
fiind raportul dintre înălțimea și greutatea corporală! );
 armonie între indicii funcționali/fiziologici;
 mențin erea unui tonus muscular optim;
 obținerea și menținerea unei atitudini corporale (globale și segmentare) corecte, atât în
actele motrice statice, cât și în cele dinamice;
 prevenirea atitudinilor și deficiențelor fizice;
 corectarea tuturor atitudinilor fizice deficiente și a unor deficiențe fizice (mai ales a celor
de grad ușor și mediu);
 educarea marilor funcții ale organismului, dar în mod special a funcț iei respiratorii18”.
Pentru a desfășura o lecție de educație fizi că eficientă este nevoie să se țină cont de
anumite aspecte, precum: îmbinarea sarcinile de ordin educativ și cele de instruire (pentru acest
lucru cadrul didactic trebuie să cunoască foarte bine particularitățile elevilor și să aleagă cu
atenție elementel e de ordin educativ astfel încât să fie potrivite vârstei executanților), realizarea
tuturor cerințelor din programa școlară și desfășurarea lecției conform cerințelor metodice de
specialitate.
O lecție de educație fizică actuală este structurată pe 8 ve rigi, pe care profesorul trebuie sa
țină cont, desfășurate astfel:
– Veriga I – Organizarea colectivului de elevi
– Veriga II – Pregătirea organismului pentru efort
– Veriga III – Influențarea selectivă a aparatului locomotor
– Veriga IV – Dezvoltarea calităților motrice de bază – viteză și îndemânare
– Veriga V – Temele lecției
– Veriga VI – Dezvoltarea calităților motrice de bază – forță și rezistență
– Veriga VII – Revenirea (Liniștirea) organismului după efort

18 Cârstea, G. (2000) Teoria și Metodica Educației Fizice și Sportului , Editura AN -DA, București, p. 15

20
– Veriga VIII – Încheierea organizată a lecției
În lecți a de educație fizică, se acționează asupra dezvoltării fizice împreună cu obiectivele
sale, în mod direct (prin exercițiile din cadrul verigilor II, III,VII) și indirect (prin jocuri
sprecifice vârstei și nivelului folosite în verigile IV și VI) . Înfluența rea evoluției corecte și
armonioase a organismului elevilor reprezintă un obiectiv constant, în virtutea căruia se
acționează complex și sistematic, incluzând tipuri de măsuri, acțiuni și activități didactice
practice .
Aceste măsuri, acțiuni și activități didactice practice sunt:
 Influențarea evoluției corecte și armonioase a organismulu i elevilor se constituie pe de o
parte printr -o situație de instruire special proiectată și integrată constant în structura lecției,
iar pe de altă parte prin intervenții cu caracter de atenționare, corectare , de-a lungul întregii
durate a lecției, atunci când se constată abateri de la atitudinea corporală corectă;
 Situația de instruire proiectată în fiecare lecție, destinată influențării evoluției corecte și
armonioase a corpului este intitulată influențarea selectivă a aparatului locomotor și se
situe ază în structura lecției după pregătirea organismului pentru efort, fiindu -i alocate 8 -10
minute.
 Cumulativ, prin succesiunea acestei situații de instruire de -a lungul tuturor lecțiilor se
urmărește: formarea reflexului de atitudine corporală corectă, dezvoltarea troficității și
tonicității într egii musculaturi, dezvoltarea supleței musculare și mobilității articulare,
prevenirea instalării atitudinilor deficiente, educarea orientării spațio -temporale și a ritmului ,
educarea capacității de control și adapta re a actului respirator;
 Pentru realizarea acestei secvențe a lecției, profesorul va selecta 10 -12 exerciții, fiecare
vizând direct o regiune, zonă, lanț muscular sau segment, precizând poziția inițială din care
se va efectua, mișcările componente, încadrarea în 4 -8 timpi de execuție și numărul de
execuții;
 Unele din exercițiile însușite pot fi recomandate elevilor pentru a fi executate zilnic,
conștientizându -i că reprezintă cele mai bune și ieftine mijloace de menținere a stării de
sănătate și de dobândir e a unui corp armonios dezvoltat și care asigură evitarea unor atitudini
deficiente sau a unor deficiențe fizice ;

21
Pe parcursul desfășurării lecției de educație fizică, în afara situației de instruire proiectată
special pentru influențarea selectivă a aparatului locomotor, profesoru l va interveni sistematic
pentru realizarea acestui obiectiv și în alte etape ale lecției,respectiv:
 Pe durata momentului organizatoric se va impune, încă de la începutul lecției, cerința
adaptării și menținerii posturii core cte a corpului, exersând cu elevii pozițiile ,,drepți ” și
,,pe loc repaus”, întoarcerile, insistând asupra poziției v erticale a corpului cu pieptul
,,scos” înainte, umerii duși spre înapoi, capul sus, privirea înainte;
 Pe durata preg ătirii organismului pe ntru efort, atât l a exersarea variantelor de mers și
alergare, cât și a mișcărilor segmentelor realizate pe fondul acestora, se va insista, prin
observații generale și individualizate, asupra menținerii corecte a poziției trunchiulu i și
capului, dar și a m ișcării brațelor;
 Pe parcursul etapelor în car e se realizează temele lecției , intervențiile profesoru lui vor
viza adoptarea corectă a pozițiilor d in care se realizează exersarea , cât și unele exerciții cu
caracter compensator ;
 Etapa în care se urmărește dezvoltarea forței dinamice a diferitelor segmente sau grupe
musculare poate avea o contribuție consistentă la dezvoltarea tonici tății și troficității
musculare , la creșterea stabilității și mobilității articulațiilor, dacă exercițiile sunt precis
localiza te și exersate din poziții care concură la o atitudine corporală globală corectă ;
 În secvențel e care se urmărește dezvoltarea rezistenței la eforturi uniform moderate, pe
lângă intervențiile vizând poziția corectă a corpului și a mișcării segmentelor pe du rata
alergării, profesoru l va acționa și asupra formării capacității elevilor de a -și regla actul
respirator, insistând asupra ritmării acestuia și a importanței expirației prelungite;
 Și în etapele de revenire a organismului după efort și de încheiere org anizată a lecției,
atenționările asupra adoptării posturii corecte a corpului în mișcare și în pozițiile statice,
trebuie reluate, fiind înțelese ca stimuli de întărire pe calea formării reflexului de atitudine
corporală corectă.

22
I.4. Particularități somato -funcționale, motrice și psihice a elevilor din ciclul
gimnazial
În ultimul secol, dar mai ale în ultimele decenii, s -a constatat la copiii și tinerii din țările
cu un standard ridicat de viață un important fenomen de accelerare a c reșterii și dezvoltării
corpului. Noile generații cresc în înălțime și în greutate mai mult și mai repede decât generațiile
trecute; unele procese și fenomene din organismul lor se desfășoară ma i intens; pubertatea apare
mai de timpuriu; la ambele genuri s e produce mai devreme o perceptibilă maturizare psihică…Se
apreciază de asemenea în mod deosebit efectele stimulatoare ale educației fizice, ale activităților
sportive și ale vieții în aer liber, de care se bucură mai intens în zilele noastre generațiile î n
creștere19.
Din punct de vedere al particularităților somatice , intervenția pubertății duce la
accelerarea creșterii în înălțime într -un ritm superior tuturor vârstelor, ca apoi aceasta să se
diminueze treptat până la 20 -21 ani. Creșterea mai intensă se semnalează la membrele inferioare,
apoi la cele superioare, fapt care creează în mai multe cazuri dizarmonii evidente, mai ales când
se întocmesc grafice ale creșterii. Trunchiul este lung, toracele îngust, iar abdomenul este supt.
Ca urmare a acestor t răsături somatice, organele din cutia toracică sunt puțin dezvoltate, fapt care
generează dificultăți în procesul de adaptare la efort prin lipsa de rezistență funcțională. În
concordanță cu cele prezentate și sistemul articular este slab, fiind în plin pr oces de consolidare.
Datorită faptului că la fete pubertatea se instalează mai repede decât la băieți, ele prezintă valori
superioare ale creșterii în înălțime și greutate, trunchiul este mai lung, iar membrele inferioare
sunt mai scurte.
În concordanță c u particula ritățile dezvoltării funcționale se constată o capacitate scăzută
de adaptare și rezistență funcțională a aparatelor cardio -vascular și respirator la efortul fizic
intens și apar des fenomene de oboseală, amețeli și tulburări ale ritmului cardiac. În timpul
efortului fizic, cordul depune un travaliu mare pentru irigarea org anelor și sistemelor, deoarece
canalul vaselor este îngust și în consecință apar des fenomene de oboseală, amețeli și tulburări ale
ritmului cardiac.
Privind sistemul nervos se constată o creștere redusă a volumului creierului, iar prin
înmulțirea fibrelor de asociație sporesc conexiunile funcționale dintre diferitele zone. Celulele

19 Ionescu, A.,N., Mazilu, V. (1968) Creșterea normală și dezvoltarea armonioasă a corpului , Editura Consiliului
Național pentru Educație Fizică și Sport, București, p. 24

23
corticale se dezvoltă continuu, perfecționându –se și diferențiindu -se, crescând astfel baza
funcțională a activității de prelucrare a informației.
Particularitățile motrice ale elevilor se modifică permanent dar se diferențiază în primul
rând după gen. Spre exemplu, fetele la vârsta de 12 ani arată o viteză mai mare decât a baieților
dar mai târziu, în jurul vârstei de 15 ani acest lucru se inversează (desigur nu în toate cazurile).
Odată cu viteza, are loc și dezvoltarea aparatului locomotor, adică progresează și îndemânarea
chiar dacă apar disproporționalități ale segmentel or ce duc la stângăcie; poibilitățile de
îmbunătățire a îndemânării sunt totuși crescute dezvoltându -se simultan cu simțul orientării
spațio -temporale, care la 12 -13 ani se apropie de cel al adultului. Din punct de vedere al
mobilității, s -au înregistrat c ele mai slabe valori la 12 -13 ani la fete și 13 -14 ani la baieți, fapt
care duce la executarea mișcărilor cu amplitudine scăzută. Capacitatea de rezistență la efort este
scăzută în special la fete, de aceea se va acționa în regim de fortă asupra grupelor musculare mari
dar care să permită activitatea nestigherită a aparatului cardio -respirator, fără a -l solicita.
La acest ciclu de învățământ există mari șanse de apariție a unor calități motrice specifice
unor ramuri sportive care nu trebuie irosite. Profe sorul are datoria de a observa aceste calități și
ulterior de a îndruma copilul spre practicarea unui sport.
Prin dezvoltarea psihică se poate înțelege un complex de formare, creștere și maturizare a
capacităților psihice, funcțiilor, însușirilor copiilor. Trecerea de la etapă la etapă a dezvoltării
psihice este determinată de apariția și fomarea proceselor psihice tot mai complexe dar care se
amelioreaza cu mediul natural și social al copilului. Cunoașterea particularităților psihice ale
elevilor este o necesitate în latura pedagogică, deoarece constituie o influență pozitivă asupra
practicării exercițiilor fizice prin utilizarea metode lor și mijloacelor de pregătire.
Elevii din cadrul ciclului gimnazial îi putem caracteriza printr -o conduită irascibilă,
conflictuală, stări de timiditate, inferioritate, iar de la sine apare și neîncrederea în forțele proprii.
Pentru a întoarce puțin sit uația, anume să apară dorința de autoafirmare, de voința de câștig la
nivelul echipe, se folosesc jocurile tip ștachetă; aici totodată dezvoltându -se bunul simț,
susținerea și responsabilitatea. Trebuie reținut că aceasta este vârsta la care se poate învăț a
tehnica corectă prin explicarea elementelor , a sensului, a necesității lor, mișcările fiind învățate
conștient. Pentru a combate stările de anxietate, teama de a nu se face de râs, de a nu dezamăgi
echipa, profesorul trebuie să știe să abordeze cu tact f iecare situație în parte, pentru a o ameliora,
chiar estompa.

24
I.5. Mijloace specifice dansului și exercițiilor fizice care contribuie la
dezvoltarea fizică armonioasă
Principalul mijloc în dezvoltarea fizică este exercițiul fizic (pe lân gă aparatura de
specialitate), a cărui conținut depinde de scopul practicării și finalitatea realizată; de aceea trebuie
să se țină cont de efectele practicării în timp, de particularitățile elevilor și să urmărească toate
obiectivele educației fizice și s portului. Exercițiul fizic are un aspect exterior sub numele de
formă, în care se apreciază direcția miscării, amplitudinea, tempoul, ritmul dar și dispunerea
elevilor.
Cârstea consideră ca o rice proces de practicare a exercițiilor fizice (bilateral, în mod
special sau independent) trebuie să aibă o eficientă maximă, mai ales în raport cu "investițiile" pe
care le presupune. În scopul realizării acestui obiectiv major, se impune ca organizarea și
desfășurarea procesului respectiv să se efectueze în concor danță cu anumite cerințe, norme,
reguli, directive etc., pe care le impune – obligatoriu – comanda socială20.
De-a lungul timpului, literatura de specialitate a emis mai multe clasificări clasice ale
exercițiilor fizice, și anume:
– După criteriul anatomic – cap, gât, membre superioare, trunchi, membre inferioare;
– După lucrul subiecților în cazul aparatelor: exercițiile fizice la aparate, cu aparate;
-După dezvoltarea calităților motrice: exerciții pentru dezvoltarea vitezei, rezistenței,
îndemânării, for ței;
– După tipul de ciclicitate al exercițiilor: ciclice, aciclice, mixte;
– După tipul de deprinderi motrice: exerciții fizice pentru deprinderi motrice de bază și utilitar –
aplicative și deprinderi motrice specifice ramurilor sportive;
– După intensitate a efortului: exerciții cu intensitate mică, medie, submaximale, maximale și
supramaximale;
– După tipul contracției musculare: izometrice, izotonice și mixte.
Al doilea mijloc de dezvoltare fizică este cu ajutorul aparaturii de specialitate. În cadrul
aparaturii de specialitate fac parte atât instalațiile (porți, panouri, bară fixă, spalier, filee, etc.) cât
și aparatele și materialele specifice (mingi, bănci de gimnastică, saltele, cercuri, jaloane, etc.).
Acest mijloc influențează pozitiv practicarea exe rcițiilor fizice prin diversitatea activităților sub
diferite forme dar cu urmărirea acelorași obiective.

20 Cârstea, G. (2000) Teoria și Metodica Educației Fizice și Sportului , Editura AN -DA, București, p.68

25
I.5.1. Dansu l – mijloc de acționa re în lecția de educație fizică
Dansul reprezintă un ansamblu de mișcări ritmatice, variate, ale corpului omenesc,
executate de obicei în ritmul unei melodii, cu caracter ritual, artistic sau de divertisment . Deci,
dansul nu mai este doar o serie de mișcări, ci este o modalitate de creație și comunicare a unor
mesaje21.
În școală, dansul oferă perspective educative uni ce, având ca finalitate, crearea de ensure
și emoție, precum și construirea expresivității motrice, prin angajarea elevului în procesul de
creație artistică. Aici, accentul cade în prim plan pe posibilitățile creative ale elevilor și de
capacitățile lor de comunicare nonverbal. Putem sublinia procesul de instruire care trebuie
condus până la arta de a conferi gesturilor valoare de simbol, adică activitate de expresie
corporală.
Conținutul motric specific dansului este stabilit printr -o serie de mișcări complexe și
variate. Din multitudinea de mișcări și elemente, prin combinare rezultă o gamă largă de variații
de dans care, se concretizează într -o coregrafie. Maniera de alcătuire a mișcărilor se
caracterizează printr -un pronunțat caracter artistic, expre siv și comunicativ, în acest sens forma
miscării, plasticitatea, fluiditatea și expresia corporal, căpătând atribute estetice. Toate aceste
caracteristici ale comportamentului motor, angajează total capacitatea motrică.

Mișcarea în dans se caracterizeaz ă prin:
 exprimarea și transmiterea sugetivă prin intermediul mișcării a unor stări, idei, mesaje;
 eleganță și plasticitate;
 unitate și cursivitate;
 siguranță și precizie în coordonarea segmentelor;
 plasament segmentar corect și precis, cu încadrare într -o varietate de aspecte spațiale;
 varietate în dinamism, imprimat de diversitatea ritmurilor și tempo -urilor muzicale22;
Motricitatea manifestată prin dans trebuie să răspundă unei game variate de forme
corporale. Prin dans se analizează s istematic diversitat ea de raporturi între corp -spațiu -timp

21 Academia Română, Institutul de Lingvistică (2010) Micul dicționar academic, ediția a II -a, Editura Editura
Univers Enciclopedic, București, p. 227
22 Moraru, C. (2013) Elemente de coregrafie a spectacolului școlar , Editura Pim, Iași,, p. 45 -46

26
(direcția, amplitudinea, forma mișcării, viteza, durata, ritmul, accelerarea mișcării , energia
corpului). Dansul delimitează optim aceste rapoarte în cadrul programului expresiv23.
În lecția de educație fizică și spor t, putem acționa cu ajutorul dansului tematic deoarece
constituie un mijloc important în legarea educației fizice și cea estetice. Se formează simțul
muzical, se îmbunătățește simțul kinestezic, urechea muzicală dar mai important se dezvoltă
coordonarea sp atio-temporală și bilateralitatea (în dans nu există exerciții compensatorii deoarece
se lucrează egal pe ambele părți, până la un nivel unde anumite coregrafii sunt executate doar pe
partea dominant, de cele mai multe ori dreapta).
În relația profesor -elev se recomandă ca participarea să fie activă, conștientă, să stimuleze
creativitatea, să se creeze un climat socio -emoțional favorabil, o atmosferă favorabilă pentru de
căutare a unor idei, urmărindu -se diminuarea timidității, dispariția inhibi țiilor și desigur creșterea
încrederii în sine. Personalitatea complexă a elevilor a elevilor trebuie pusă în valoare prin
diferite gesture de interpretare artistic iar pregătirea de expresie oferă mijloacele necesare.
Se considecă că expresivitatea corp orală în activitatea școală poate fi abordată ca:
– aptitudine psiho -motrică a elevului de a comunica, exprima plastic, adecvat și sugestiv prin
gest, atitudine, mimică, prin mișcarea corporal în ansamblu ei diferite stări, emoții sau mesaje;
– grad înalt de plasticitate și armonie a mijloacelor de expresie corporal, manifestat în strânsă
concordanță cu acompaniamentul corporal;
– atribut esthetic al mișcării corporale: ținută și execuție artistic, suplețe, armonie a mișcărilor,
ritmicitate și muzicalitate motrică24”.
În stabilirea conținutului dansurilor tematice, trebuie luate în considerare
următoarele aspect:
 temele dansului să corespundă scopului urmărit;
 conținutul lor să fie accesibil nivelului tehnic de pregătire a copiilor și particularităților de
vârstă;
 învățarea elementelor componente ale dansului să se desfășoare în condiții optime,
conform planificării elaborate25;
Dansurile tematice sunt alcătuite din mișcări simple executate pe muzică, cunoscute de
elevi cărora în spectacole li se atribuie costume pentru a da culoare poveștii transmise. De

23 Grigore, V. (2002) Pregătirea artistică în gimnastica de performanță , Editura ANEFS, București, p. 2-3
24 Moraru, C. (2013) Elemente de coregrafie a spectacolului școlar , Editura Pim, Iași, p. 70
25 Idem, p. 47

27
asemenea, este important să abordăm teme variate, dar accesibile vârstei și pregătirii în expresie
corporală.
Putem folosi diverse exerciții și jocuri pentru pregătirea de expresie, și anume:
– deplasări variate cu diferite interpretări pe fond muzical;
– exerciții pentru realizarea ținutei artistice pentru brațe, trunchi, picio are
– exerciții specifice diferitelor stiluri de dans (de exemplu, îmbunătățirea mobilității articulare și
amplitudinii mișcării este obiectiv atât în lecția de educație fizică cât și în dans)
– jocuri și exerciții realizatecu diferite obiecte pentru a le stimula mai mult imaginația și
îmbunătăți îndemânarea;
– compoziții artistice cu diferite teme și pe diferite genuri muzicale26.
Precum am specificat mai sus, în dans există o ținută artistică ce solicită: curburi normale
ale coloanei vertebrale, capul ușo r ridicat încât bărbia să fie paralelă cu solul, umerii coborâți
pentru a da lungime gâtului, pieptul proiectat înainte cu musculatura abdominală contractată,
bazinul de asemenea este puțin înainte datorită musculaturii fesiere în contracție iar picioarele
sunt ușor răsucite spre exterior din articulațiile coxo -femurale.
După Moraru (2013) , pentru a descoperi posibilitățile motrice ale propriului corp,
elevul:
– va explora variabilele mișcării, acțiunile de bază (deplasări, sărituri, piruete, etc.) și
comunicarea lor alternând punctele de sprijin ale corpului, mobilitatea și direcția;
– își va modela tonusul, intensitatea și dinamica;
– va exploata spațiul proxim pentru a menține sau a alterna distanța față de parteneri și spațiul de
deplasare pentru a se adapta la volume și dimensiuni, pentru a putea controla direcțiile și
traiectoriile;
– va stabili o legătură cu lumea sonoră pentru a traduce ritmul și tempoul muzicii, pentru a
produce muzicalitate cu propriul corp prin diferite mijloace: accente, dur ate, viteze;
– emisii vocale, zgomote adecvate, opuse sau complementare geturilor;
– va menține sau va modifica forma și durata contractului cu partenerii (pe care fie îi conduce, fie
îi ridică, îi împinge, îi prinde sau îi folosește ca sprijin)27.

26 Moraru, C., E. (2015) Programe Gimnice de Estetică Corporală , Editura Universității ,,Alexandru Ioan Cuza”,
Iași, p. 25
27 Moraru, C., E. (2013) Elemente de coregrafie a spectacolului școlar , Editura Pim, Iași , p 70

28
Precum avem și în verigia a III -a (Influențarea analitică a aparatului locomotor) din cadrul
lecției de educație fizice și sport timpi pe care executăm mișcările, în dans avem măsuri de timpi
care ne dau ritmicitatea, iar prin introducerea muzicii automat aceste măsuri trebuie respectate.
La persoanele cu ureche muzicală mai dezvoltată, sincronizarea mișcărilor cu muzica este
instinctuală. Măsura muzicală reprezintă gruparea de timpi accentuați și neaccentuați ce se succed
periodic .
Măsurile muzicale utilizate frecvent în dans și expresie corporală sunt:
 2/4 (specific pentru polcă, galop, dansuri populare românești, disco, jazz , samba, tango,
rumba, dans de caracter, ceardaș , etc. )
 3/4 (specific valsului, mazurca, poloneză, dansuri spaniole, cha -cha, bolero, dan suri
populare românești, etc.)
 4/4 (specific marșului, rock -ului, pop -ului, disco, conga, quick -step, twist, gopak, etc.)
 6/8 (regăsită în studiile clasice (adaggio), la mișcările de menținere (izometrice), specifice
dansului clasic).
Tempoul este viteza cu care se execută un fragment muzical. Gradul de mișcare mai rapid
sau mai lent, indicațiile de partitură sunt în termeni italieni pe plan universal, iar profesorii care
lucrează cu muzica le este necesar să cunoască acești termeni. În acest sens, se cuno sc
următoarele tipuri de tempou:
 Largo – foarte, foarte rar ;
 Adaggio – foarte rar ;
 Allegretto – puțin mai repede;
 Allegro – repede;
 Vivace – foarte repede;
 Presto – foarte, foarte repede;
 Accelerando – creștere treptată;
 Relendanto – rărire treptată28.

28 Idem, pp. 81-82

29
I.5.2. Rolul exerciți ilor fizice în cadrul dezvoltării fizice armonioase
Dragnea (2006) , consideră că exercițiul fizic conduce la realizarea scopului final al
educației fizice, astfel cuprinzând:
– mișcările corpului sau ale segmentelor (de rotație, de balansare, de răsucire etc.)
– efortul fizic solicitat, apreciat prin parametrii săi principali (volum, intensitate, complexitate și
densitate)
– efortul psihic, gradul de solicitare al proceselor psihice (cunocându -se că exercițiul este un act
voluntar, i ntenționat și orientat conștient, având influențe benefice asupra comportamentului
uman în ansamblul său).
Dacă , conținutul exercițiului fizic înseamnă coordonări intene si procese energetice
complexe, atunci forma este plastica mișcării, ritmul, semnific ația etc.
Conform Cârstea (2000), exercițiul fizic s e mai numește și ,,gest motric", fiind, de fapt, un
act motric special și specializat.
Exercițiul fizic, pentru a fi deosebit de alte acte motrice umane, se efectuează conștient și
sistematic, după re guli metodologice riguros științifice, numai pentru a fi îndeplinite obiectivele
specifice activităților motrice din domeniu. Altfel nu îl putem diferenția de gama variată de acte
motrice umane cotidiene sau profesionale29
După Martin (citat de Weineck), forma exercițiului fizic are o structură:
1. Cinematică – reunește apectele spațio -temporale ale mișcărilor:
 repartizarea pe faze ale mișcării;
 caracteristicile de viteză;
 reperele temporale ale fazelor mișcării (durată, ritm);
 lungimile și traiectoriile mișcării caracterizate prin direcție, amplitudine;
2. Dinamică – se referă la forțele interne și externe ale mișcării:
 forțele externe (gravitațională, de reacție, de frânare a aerului etc.);
forțele interne (forța mușchilor)30.

29 Cârstea, G. (2000) Teoria și Metodica Educației Fizice și Sportului , Editura AN -DA, București, p.17
30 Dragnea, A. (2006) Educație Fizică și Sport – Teorie și Didactică , Editura FEFS, București, p. 30

30
I.6. Categoriile dansurilor și elemente le din dans care contribuie la
dezvoltarea fizică armonioasă
Dansurile la ora actuală au luat o mare amploare, fiind răspândite în toată lumea, sub
diferite tipuri, toate având aceleași obiective, și anume:
– dezvoltare a ritmicității și muzicalității motrice;
– educarea capacităților de orientare spațio -temporală;
– realizarea ținutei și execuției artistice;
– educarea schemei corporale: plasamentul corpului și al segmentelor ce -l alcătuiesc, în diferite
planuri și direc ții, ambidextria;
– stimularea expresivității corporale, a creativității și imaginației, formând capacitatea de a reda
prin gest, mișcare, atitudine, diferite teme, idei, stări sufletești, sentimente;
– educarea capacității de apreciere a propriilor acțiun i motrice;
– dezvoltarea capacităților coordonative;
– educarea sentimentelor artistice;
– îmbunătățirea capacității de mișcare prin înușirea unui bogat conținut motrio -artistic;
– integrarea în colectiv și dezvoltarea capacității de a comunica cu ceilalți prin intermediul
activității motrice31.
Datorită numărului foarte mare de tipuri de dans, ele au fost împărțite în 5
categorii:
 Balet :
– Dans clasic;
– Dans contemporan ;
– Dans popular românesc ;
– Dans de caracter (specific altor culturi: spaniole, ungurești etc.) ;
 Dans spaniol:
– Flamenco
– Muixeranga
 Dans modern:
– Disco

31 Moraru, C., E. (2015) Programe Gimnice de Estetică Corporală , Editura Universității ,,Alexandru Ioan Cuza”,
Iași, p. 53

31
– Rock
 Dans urban :
– Breakdance;
– Streetdance ;
– Hip-Hop;
 Dans sportiv :
1. Secțiunea standard :
– Vals lent ;
– Tango ;
– Vals vienez ;
– Slow fox;
– Quick step ;
2. Secțiunea latino -americană
– Samba
– Cha-cha
– Rumba
– Paso doble
– Jive
Un dans se compune după posibilitățile fiecărui dansator și trebuie să îi pună în evidență
calitățile psiho -fizice, de temperament, cunoștințele te hnice și muzicale. Muzica are un rol
deosebit de important și este recomandat ca variația să se completeze perfect cu bucata muzicală.
Muzicalitatea se obține prin respectarea următoarelor cerințe: să fie în concordanță cu caracterul
general al mișcărilor, dansul să corespundă perfect cu ritmul, tempoul, muzica să fie pe placul
dansatorilor ca să poată executa cu pasiune mișcările .
Din punct de vedere fiziologic , folosirea acompaniamentului muzical creează o
excitabilitate optimă a sistemului nervos care urmează procesul de instruire. Din punct de vedere
estetic muzica creează emoții superioare îmbogățind viața interioară a executanților. Dezvoltă
fantezia creatoare și expresivitatea mișcării32. Ca mijloace de acționare principal specific dansului
se consid eră sincronizarea cu muzica și sincronizarea cu partener.

32 Popescu , M. (2002) Mirajul dansului, Editura Omniscop , Iași, p. 20

32
Exercițiile din dansul clasic au următoarele caracteristici:
 Au caracter formativ și atractiv;
 Acționează simultan asupra mai multor analizatori;
 Se pot utiliza singure, cu partener sau diferit e obiecte;
 Asigură o postur ă corectă.
Cerințele privind alcătuirea exercițiilor din dansul modern constau în:
 Organizarea adecvată a colectivului;
 Folosirea terminologiei specifice;
 Combinații variate cu toate segmentele corpului;
 Creșterea dificultății exercițiilor treptat.
Efectele exercițiilor din dansul modern:
 Creșterea motivației pentru mișcare;
 Stimularea participării active și conștiente;
 Dezvoltă simțul kinestezic;
 Dezvoltă coordonarea;
 Corectarea unor deficiențe fizice;
 Oferă o stare de bine la nivel fizic și psihic;
 Perfecționarea calităților motrice cu accent pe îndemânare, forța diferitelor grupe
musculare, mobilitatea articulară și elasticitate musculară.
Există două modalități prin care se pot realiza exercițiile din dansul modern: la bara cu
oglindă sau la mijlocul sălii. Sunt 5 poziții fundamentale atât pentru picioare cât și pentru brațe.
Pozițiile picioarelor au loc astfel:
Poziția I –Tălpile sunt en dehors (în afară, spre exterior), călcâiele sunt lipte. Picioarele trebuie
să fie perf ect întinse. Deschiderea picioarelor trebuie obținută pe întregul picior din articulația
iliacă a șoldului.
Poziția II – Este la fel ca prima poziție cu diferența că de această dată călcâiele nu sunt lipite și
au o distanță relativ mare între ele. Picioare le întinse, mușchii fesieri foarte bine strânși
menținând astfel stabilitatea poziției.
Poziția III – Picioarele sunt apropiate, călcâiul piciorului drept se află în dreptul bolții plantare a
piciorului stâng.
Poziția IV – Tălpile picioarelor sunt paralele , picioarele întinse, centru de greutate se află la
mijloc.

33
Poziția V – Tălpile sunt apropiate și mult răsucite spre exterior, astfel încât călcâiul unui picior
este plasat alăt uri de vârful celuilalt picior.
Pozițiile brațelor:
Poziția I – Brațele sunt rotunjite, palmele la distanță de trunchi și poziționate în dreptul sternului.
Umerii nu trebuie să fie ridicați, coatele susținute și poignee -ul tare.
Poziția II – Aceasta se efectuează din poziția I, brațele se deschid lateral.
Poziția I II – Brațele rotunjite sus, palmele ușor depărtate, umerii jos.
Poziția IV – Brațul stâng ramâne sus în timp ce brațul drept coboară la nivelul sternului. (același
lucru și cu brațul drept sus).
Poziția V – Brațul stâng ramâne sus, brațul drept coboară și se deschide lateral. (același lucru și
cu brațul drept sus).
Elementele din dans care contribuie la dezvoltarea fizică armonioasă pot fi formate din
exerciții pentru îmbunătățirea elasticității musculare și a mobilității articulare (se realizează prin
mărirea treptată a amplitudinii mișcărilor, folosirea arcuirilor, menținerea musculaturii întinse
etc.), pentru îmbunatățirea echilibrului, a orientării spatio -temporale, capacității de ritm,
consolidarea musculaturii de postură, mentinerea corectă a posturii corporale , etc.
A. Exerciții pentru îmbunătățirea elasticității musculare:
1). P.I. – Poziția I, corpul orientat la perete cu mâinile pe bară:
T1-2 – ridicarea piciorului drept cu așezare pe bară (scara fixă)
T3-4 – alunecarea piciorului întins pe bară concomitent cu efectuarea unui demi -plie
T5-6 – menținerea poziției
T7-8 – revenire la poziția inițială (acelaș i exercițiu cu piciorul stâng).
2).P.I – Poziția I, umerii perpendiculari pe bară, mâna stângă pe bară, brațul drept în poziția II
T1-2 – ducerea piciorului drept înainte
T3-4 – ducerea piciorului drept lateral
T5-6 – ducerea piciorului drept înapoi
T7-8 – revenire la poziția inițială (același exercițiu cu piciorul stâng).
3). P.I. Poziția I, corpul orientat la oglindă cu mâinile pe bară
T1-8 – balansări laterale cu piciorul drept
T1-8 – balansări laterale cu piciorul stâng.
4). P.I. Poziția I, pe diagonala sălii, brațele în poziția II
T1,3,5,7 – grand battement cu piciorul drept

34
T2,4,6,8 – grand battementt cu piciorul stâng.
B. Exerciții pentru îmbunătățirea echilibrului:
1). P.I. Stând, brațele la poziția III
T1-2 – trecerea în demi -pointe (pe pingea)
T3,4,5,6 – menținerea poziției
T7-8 – revenire la poziția inițială.
2). P.I. Stând, brațele la poziția III
T1-2 – trecerea în demi -pointe
T3-4 – ridicarea piciorului drept la passé (vârful piciorului la genunchiul opus)
T5-6 – menținerea poziției
T7-8 – revenire la poziția inițială. (același exercițiu cu piciorul stâng)
3). P.I. Stând, brațele în arabesque (brațul stâng înainte, dreptul lateral)
T1-2 – trecerea în demi -pointe
T3-4 – ducerea piciorului drept înapoi
T5-6 – menținerea poziției
T7-8 – revenire la poziția inițială. (acelaș i exercițiu cu piciorul stâng)
C. Exerciții pentru îmbunătățirea orientării spațio -temporale:
1). Schimbarea punctelor sălii la bătaie din palme.
2). Stând în linie pe un rând, mers pe două șiruri 4 timpi înainte, p ornind cele două din mijloc,
apoi mers pe cerc 4 timpi spre dreapta, implicit spre stânga.
3). Din linie pe un rând, întoarcere jumătate colectivului stânga și jumătate dreapta, apoi mers 4
timpi pe două șiruri înainte ajungând față în față, iar alți patru timpi d eplasarea acestora spre
înapoi.
D. Exerciții pentru îmbunătățirea capacității de ritm:
1). Lovirea cu regularitate (în ritm indicat de profesor) a palmelor.
2). Redarea prin lovirea palmelor între ele, deasupra capului, între parteneri, a ritmului dat de
profesor.
3). Reproducerea prin diferite acțiuni: mers, sărituri ușoare a măsurilor de 2,3 și 4 timpi.
E. Exerciții pentru menținerea posturii corecte:
1). Învățarea pozițiilor de brațe din dansul clasic și menținerea poziției.
2). Combinarea pozițiilor de brațe cu cele de picioare.
3). Mers cu menținerea posturii corecte.

35
Capitolul II. Desfășurarea cercetării

II.1. Motivarea alegerii temei

Pornind de la necesitatea pract icării lecției de educație fizică, în cadrul căreia elevii
trebuie să acumuleze un ,,bagaj” de informații și abilități care să îi motiveze să practice exerciții
fizice. Acesta trebuie să răspundă la întrebările elevilor: „De ce ?”și „Pentru ce?” . Instruirea
elevilor în vederea practicării exercițiilor fizice care să conducă la o dezvoltare fizică armonioasă
nu este destul de abordată , deoarece atât timpul cât și implicarea profesorului este succintă.
Această temă a fost dezb ătută din toate punctele de vedere dar rezumativ trebuie reținut
faptul că dezvoltarea fizică armonioasă prin practicarea exercițiilor fizice constă în menținerea
corectă a posturii corporale, a stării de bine, adaptibilității rapide la efort, motricități i, tonicității
musculare, îmbunătățirea elasticității musculare și mobilității articulare etc.
Dansul, ca formă de educație folosită în programa școlară, se situează la un nivel de
inițiere, fără a fi pus accentul pe consolidarea unor tehnici de baza , ci strict de ,,comunicare ”, de
exprimare a emoțiilor și sensurilor ce -l definesc, de construire a expresivității motrice proprii,
prin participarea în procesul de creație artistică.
Folosirea dansului în cadrul lectiei de educație fizică și sport este un mijloc optim pentru
a aduce aportul de bază în obiectivele lecției prin îmbunătățirea ritmicității, muzicalității , gustului
pentru frumos și coordonării. Pe lângă faptul că dansul este mișcarea executată pe muzică,
accesibilă și plăcută copiilor, cunoaș terea unor forme de dans contribuie la instruirea și educarea
complex de care aceștia au nevoie în viață.
Studierea materialelor legate de acest subiect, ne demonstrează că problema utilizării și
conceperii unor exerciții din dans bazate pe coordonare, mob ilitate și orientare spațio -temporală
în lecția de educație fizică din ciclul gimnazial, nu este încă tratată și aprofundată într -o măsură
corespunzătoare.
Realizarea programelor respective implică o bună cunoaștere de către professor atât a
noțiunilor de tehnică, metodica de învățare dar și a elementelor care pun în valoare cunoștințele
din acest domeniu.
Menționez că am abordat tema „Studiu privind realizarea dezvoltării fizice armonioase la
elevii din ciclul gimnazial, prin mijloace specifice dansului și exercițiilor fizice ”, a avut ca „punct

36
de plecare” practicarea dansului și a exercițiilor fizice timp de 8 ani, perioadă completată de
cunoștințele acumulate în cadrul facultății.

II.2. Scopul și sarcinile lucrării
Scopul lucrării constă în selectarea mijloacelor care să conducă la o dezvolt are fizică
armonioas ă a elevii din ciclul gimnazial, prin mijloace specific e dansului și exercițiilor fizice.
Sarcinile lucrării constau în:
 Studierea literaturii de specialitate;
 Selectarea subiecților și aplicarea măsurătorilor;
 Elaborarea și punerea în practică a structurilor de exerciții fizice și de dans;
 Aprecierea nivelului de pregătire practică la nivelul exercițiilor din cadrul orei de educație
fizică și sport pentru dezvoltarea fizic ă armonioasă a elevilor din ciclul gimnazial;
 Selectarea exerciții lor din dans și alcătuirea unor structuri de exerciții corespunzătoare
particularităților prezentate de elevii din ciclul gimnazial .

II.3. Ipoteza cercetării
Considerăm că utilizarea exercițiilor fizice și a mijloacelor specifice dansului, contribuie
la dezv oltarea fizică armonioasă a elevii lor din ciclul gimnazial.

II.4. Subiecții și locul defășurării cercetării
Subiecții au fost aleși aleatoriu, compuși din 6 fete și 6 baieți din clasa a VI -a cu vârste
cuprinse între 11 și 12 ani.
Locul desfășurării cercetării a fost sala de sport a Colegiului Național „Mihai Eminescu”
din Iași, loc unde a fo st făcută și selecția acesto ra.
Studiul s-a desfășurat pe parcursul a 36 de ore repartizate după cum urmează:
 18 ore alocate lecției de educație fizică (câte o oră pe săptămână), unde au fost executate
exercițiile fizice (abdomen, genuflexiuni , trasee aplicative, etc.) individuale, pe perechi și în
grup, care să susțină dezvoltarea fizică armonioasă în cadrul verigilor lecției: atât în veriga
III, cât și în verigile de dezvoltare și îmbunătățire a calităților mortice de bază (verigile IV și
VI);

37
 18 ore alocate mișcărilor specifice dansului (câte o oră pe săptămână), în care au fost
introduse exerciții și structuri de exerciții ce stau la baza îmbunătățirii elasticității musculare,
mobilității articulare, capacității de coordonare, ritmicității dar și la conso lidarea musculaturii
de postură.

II.5. Metodologi a și organizarea cercetării
Organizarea cercetării
Cercetarea s-a desfasurat la pe parcursul anului scolar 20 18-2019 și a cuprins patru testări
pentru îmbunătățirea ritmului, echilibrului, coordonării și orientării spațio -temporale și trei care
vizează exercițiile fizice – numărul de abdomene, genuflexiuni și ridicări de trunchi (pentru
consolidarea musculaturii spatelui)
1).Testarea initiala a elevilor a fost efectuat ă la începutul anului școlar în luna
noiembrie 2018;
2). Aplicarea mijloacelor specifice dansului și exercițiilor fizice a avut loc din luna
noiembrie 2018 până în mai 2019;
3). Testarea finala s-a efectuat în luna mai 201 9, unde s-a confirmat ipoteza lucrării.

În realizarea acestei lucrări s -au folosit următoarele metode de cercetare:
A. Studiul literaturi i de specialitat e
Documentarea, studiul literaturii de specialitate, este o activitate indispensabilă și de cea
mai mare însemnătate pentru cercetarea științifică, întrucât prin intermediul ei se ia cunoștiință de
experiență socială dobândită în diferitele domenii ale realității33.
Pentru a ob ține rezultate obiective științifice este nevoie de o bun ă documentare care duce
la o cunoa ștere real ă a fondului de baz ă al disciplinei c ât și datele noi, recente și în continua
dinamic ă.
În ceea ce prive ște tema lucrarii, studiul literaturii de specialitate a constat în culegerea
datelor din cărți de specialit ate și public ații ce au avut aceea și tema ca cea de fa ță.
Referințe bibliografice :
– Cârstea G. (2000) Teoria și metodica educației fizice și sportului , Editura AN -DA București ;

33 Epuran, M. (2005) Metodologia Cercetării Activităților Corporale , Ediția. A II -a, Editura FEST, București, p.
131

38
– Dragnea, A., Bota, A., Stănescu , M., Tudor, V. , Teodorescu, S., Șerbănoiu, S. (2006) Educație
Fizică și Sport – Teorie și Didactică, Editura FEST, București ;
– Ministerul Educației Naționale (2017) Programa școlară pentru disciplina EDUCAȚIE FIZICĂ
ȘI SPORT Clasele a V -a – a VIII -a, Anexa nr. 2 la ordinul Ministrulu i Educației N aționale nr.
3393 / 28.02.2017;
– Moraru C., E. (2013). Elemente de coregrafie a spectacolului școlar , Editura Pim, Iași;
– Popescu, L. (2015) Istoria universală a culturii fizice, Editura Pim, Iași; etc.

B. Metoda observației
Observa ția este contemplarea (perceperea) intenționată a unui obiect, document, fenomen
sau proces34.
În aceast ă lucrare tipurile de observa ție folosite au fost :
 Observația directă (asupra lecțiilor obișnuite de educație fizică) , unde s -a urmărit:
– componen ța clasei;
– omogenitatea clasei;
– nivelul de dezvoltare fizica;
– nivelul capacita ții motrice;
– nivelul de dezvoltare al calita țiilor motrice;
– frecven ța particip ării individuale;
– interesul de participare la lectie;
 Observația participativă , în care s -a vizat :
– modul de execu ție al comenzilor;
– receptivitatea elevilor;
– influen ța efortului specific asupra subiec ților;
– învățarea motrică a elevilor ;
– plăcerea practicării unor mijloace noi;
– organiz area și reacția elevilor la sarcinile propuse;
– exprim area prin cu vinte , mimic ă, gest uri;
– felul în care subiectul își conduce propria organizare motrica;
– reacțiile subiectului în fața dificultatilor dar și a succesului.

34 Epuran, M. (2005) Metodologia Cercetării Activităților Corporale , Ediția. A II -a, Editura FEST, București, p.
204

39

C. Metoda studiului de caz
Studiul de caz este o strategie de realizare a unei cercetăricare necesită investigații empirice
în legătură cu un fenome n particular contemporan, într -un context de viață real și utilizând
multiple surse de informații (interviuri, chestionare, mărturii, dovezi, documente)35
Prin această metodă s -a observat implicarea elevilor în activități, spiritul de echipă,
întrajutorarea, găsirea de soluții, stimulare creativității și motivației de a participa la orele
practice.
Cunoașterea eșantionului de lucru a fost „punctul de plecare” spre această cercetare deoarece
prin ascultarea și punerea în practică a părerilor și deciziilor atât individuale cât și de grup au
condus la o colaborare „câștigată” cu rezultate morale și fizice pe măsură.

D. Metoda statistico -matematică
Utilizarea metodei statistico -matematică începe în diferitele științe particulare prin aspectul
ilustrativ – utilizarea diferitelor formule matematice, a graficelor – pentru prezentarea
suplimentară și confirmarea unor teze, continuate pri n tehnici matematice de cercetare, alcătuite
dinainte36.
În urma cercetării și a datelor înregistrate am calculat urm ătorii indici statistici, considera ți ca
fiind reprezentativi pentru scopul cercet ării:
– Media aritmetic ă (X) – bazat ă pe num ărul total al valorilor individuale și care ajut ă și la
calculul abaterii standard.
– Abaterea standard (AS) – reprezintă o măsură a dispersiei valorilor acesteia în jurul uneia
considerate mijlocii (media aritmetică X) .
– Coeficientul de variabilitate (CV) – reprezintă omogenitatea grupului.
Interpretarea coeficientului de variabilitate se face în functie de valorile obtinute:
a. 0% si 15% – dispersia datelor este foarte mic ă, iar media este reprezentativ ă, deoarece
eșantionul m ăsurat este omogen;
b. 15% si 30% – dispersia datelor este mijlocie, media fiind înc ă suficient de reprezentativ ă;
c. >30% – valorile sunt foarte dispersate iar grupul se consider a fi eterogen37.

35 Yin, R. (2005) Studiul de caz: designul, analiza și colectarea datelor , Editura Polirom, Iași, p. 30
36 Epuran, M. (2005) Metodologia Cercetării Activităților Corporale , Ediția. A II -a, Editura FEST, București , p. 51
37 Conform http://statisticasociala.tripod.com

40
II.6. Teste și măsurători privind dezvoltarea fizică a elevilor din ciclul
gimnazial
A. Testările care au fost aplicate în cadrul cercetării, au fost următoarele:
 Testul fla mingo
Din stând sprijin unipodal pe piciorul îndemânatic cu mâinile la spate, elevul trebuie să își
mențină echilibrul timp de un minut în această poziție.
Se noteaz ă câte secunde a reușit acesta să rămână în poziția inițială. (maxim 30 de
secunde).

 Test de coordonare
Memoria motrică de scurtă durată – se redă un exercițiu în 8 timpi în care mișcările nu se
repetă. Se demonstrează exercițiul de către profesor într -un tempo lent. Apoi elevul reproduce
mișcările văzute; nu este obligatoriu să se repete succesiunea demonstrată. Se înregistrează
numărului mișcărilor redate corect.
Poziția inițială stând:
T1 – săritură în depărtat cu ducerea brațelor în lateral ;
T2 – săritură în apropiat cu ducerea brațelor sus ;
T3 – ducerea piciorului stâng înainte, cu brațele lateral ;
T4 – ducerea piciorului drept înainte, cu brațele lateral;
T5 – piruetă 180o spre stânga cu un genunchi ridicat, cu brațele la piept ;
T6 – oprire în stând depărtat, brațele sus ;
T7 – piruetă 180o spre stânga cu un genunchi ridicat, cu brațele la piept;
T8 – oprire în stand, cu piciorul stâng întins și piciorul drept îndoit oblic -înainte pe demi -point,
brațele sus.

 Testul Matorin
Acest test urmărește orientarea spațio -temporală a subiecților. Pentru realizarea acestuia
se desenează un cerc gradat pe sol în centrul căruia se dispune elevul. Se execută o săritură cu
desprindere de la sol și întoarcere în jurul propriul ax longitudinal, subiectul încercând să
efectueze cât mai multe rotații. Este de preferat ca elevii să aterizeze în aproximativ același loc și
în aceeași poziție ca și cea de plecare.

41
 Test de ritm
Elevilor li se bate din palme un anumit ritm fără ca ei să vadă bătaile, ci doar să le audă.
După care trebuie să bată la fel. Se notează câte greșeli a avut fiecare.

 Probe de control pentru testarea forței
1. Testarea musculaturii abdominale (abdomene) – cu partener (va sta pe picioarele
executantului)
Din culcat dorsal, mâinile la ceafă, picioarele ușor depărtate și îndoite la unghi de 45o, se
efectuează flexia trunchiului pe coapsă.
Privirea înainte, coatele sunt orientate spre exterior, în momentul flexiei, se încearcă
menținerea coloanei vertebrale drepte. Se notează numărul de abdomene executate.
Respirația are loc astfel:
– inspir în extensia trunchiului;
– expir în flexia trunchiului.

2. Testarea musculaturii spatelui (extensii ale trunchiului) – cu partener (va sta pe picioarele
executantului)
Din culcat facial, mâinile la ceafă, picioarele ușor depărtate, se efectuează extensia
trunchiului.
Privirea este înainte, coatele sunt orientate spre exterior, picioarele întinse cu vărfurile în
exterior (se sta pe partea internă a tălpii piciorului). Se notează numărul de extensii ale
trunchiului realizate.
Respirația va fi:
– inspir pe revenire;
– expir pe extensia trunchi ului.

3. Testarea musculaturii membrelor inferiore (genuflexiuni)
Din stând depărtat, cu mâinile pe șold se efectuează flexia coapsei pe gambă și a
trunchiului pe coapsă până se ajunge în tripla flexie, unde unghiul dintre gambă și coapsă
format este de 90o.

42
Privirea este înainte, trunchiul ușor aplecat, fără modificarea structurii coloanei vertebrale,
bazinul proiectat posterior iar vârfuri picioarelor privesc ușor spre exterior. Se notează
numărul de genuflexiuni executate.
Respirația va fi:
– inspi r pe flexia picioarelor ;
– expir pe revenire;

B. Măsurătorile aplicate în cadrul cercetării, au fost următoarele:
– talia;
– greutatea;
– circumferința abdominală;
– perimetrul toracic în inspir și expir.

43
Capitolul III. Rezultatele cercetării și interpretarea lor

III. 1. Prezentarea rezultatelor testărilor și măsurătorilor inițiale

Tabel 1 – Măsurători le subiecților
MĂSURĂTORI (noiembrie 2018)
Subiecți Înălțime
(cm) Greutate
(kg) Circumferința
abdominală
(cm) Petrimetrul toracic
(cm)
Inspir Expir
B.F 162 55 68 85 82
C.M. 159 52 70 81 77
B.M. 160 54 75 87 86
G.L. 164 60 72 89 84
A.J. 167 62 72 85 81
G.A. 164 45 61 80 78
B.I. 152 38 64 72 69
B.A. 173 52 67 81 77
P.A. 160 49 73 77 74
H.C. 160 46 65 77 71
B.R. 164 57 70 83 80
P.D. 170 47 65 77 75

44
Tabel 2 – Testul de echilibru – Flamingo
TESTUL FLAMINGO
Nr.
Crt. Subiecți Testare inițială
(noiembrie 2018)
1. B.F 12
2. C.M. 10
3. B.M. 29
4. G.L. 17
5. A.J. 25
6. G.A. 8
7. B.I. 7
8. B.A. 15
9. P.A. 8
10. H.C. 6
11. B.R. 23
12. P.D. 15
X 14,5
AS 7,6
CV 52,4%

Legendă
X – Media aritmetică CV – coeficient de variabilitate
AS – Abaterea standard
Se poate observa dispersia indivizilor care este evidentă în valoarea coeficientului
de variabilitate (CV) – 52,4%.

45
Tabel 3 – Testul de coordonare
TEST DE COORDONARE – MEMORIA MOTRICĂ DE
SCURTĂ DURATĂ
Nr.
Crt. Subiecți Testare inițială
(noiembrie 2018 )
1. B.F 4
2. C.M. 5
3. B.M. 5
4. G.L. 7
5. A.J. 6
6. G.A. 4
7. B.I. 5
8. B.A. 6
9. P.A. 7
10. H.C. 7
11. B.R. 7
12. P.D. 5
X 5,6
AS 1,1
CV 19,6%

Legendă
X – Media aritmetică CV – coeficient de variabilitate
AS – Abaterea standard
În cadrul acestui test, putem observa inteligența motrică a grupului aât prin
valorile individuale cât și prin valoarea abaterii standard (AS) – 1,1.

46
Tabel 4 – Testarea orientării spațio – temporale
TESTUL MATORIN
Nr.
Crt. Subiecți Testare inițială
(noiembrie 2018)
1. B.F 270⁰
2. C.M. 270⁰
3. B.M. 360⁰
4. G.L. 360⁰
5. A.J. 540⁰
6. G.A. 360⁰
7. B.I. 360⁰
8. B.A. 270⁰
9. P.A. 270⁰
10. H.C. 360⁰
11. B.R. 310⁰
12. P.D. 180⁰
X 325,8o
AS 88,2o
CV 27%

Legendă
X – Media aritmetică CV – coeficient de variabilitate
AS – Abaterea standard
La acest test rezultatele au fost destul de bune, observabil fiind prin media
aritmetică (X) care are valoarea de 325,8o, adică săritura a fost a proape totală.

47
Tabel 5 – Testul de ritm
TEST DE RITM
Nr.
Crt. Subiecți Testare inițială
(noiembrie 2018 )
1. B.F 4
2. C.M. 1
3. B.M. 2
4. G.L. 1
5. A.J. 3
6. G.A. 6
7. B.I. 0
8. B.A. 0
9. P.A. 2
10. H.C. 0
11. B.R. 2
12. P.D. 0
X 1,75
AS 1,8
CV 102,8%

Legendă
X – Media aritmetică CV – coeficient de variabilitate
AS – Abaterea standard
De asemenea, coeficientul de variabilitate (CV) are o valoare foarte mare, cee ace
înseamnă o dispersie exagerată a valorilor. Acest lucru denotă faptul că necesită mai mult timp
pentru îmbunătățirea capacității de ritm.

48
Tabel 6 – Forța muculaturii abdominale
Abdomene
Nr.
Crt. Subiecți Testare inițială
(noiembrie 2018)
1. B.F 12
2. C.M. 10
3. B.M. 14
4. G.L. 13
5. A.J. 15
6. G.A. 11
7. B.I. 10
8. B.A. 11
9. P.A. 13
10. H.C. 12
11. B.R. 12
12. P.D. 16
X 12,4
AS 1,8
CV 14,5%

Legendă
X – Media aritmetică CV – coeficient de variabilitate
AS – Abaterea standard
Față de testarea anterioară, musculatura abdominală este puțin mai bună data de
valorile mediei aritmetice (X) – 12,4 – abaterea stand ard (AS) – 1,8 – coeficientul de variabilitate
(CV) – 14,5%.

49
Tabel 7 – Forța musculaturii spatelui
Extensii ale trunchi ului
Nr.
Crt. Subiecți Testare inițială
(noiembrie 2018)
1. B.F 8
2. C.M. 6
3. B.M. 10
4. G.L. 11
5. A.J. 12
6. G.A. 10
7. B.I. 9
8. B.A. 10
9. P.A. 12
10. H.C. 15
11. B.R. 13
12. P.D. 14
X 10,8
AS 2,5
CV 23,1%

Legendă
X – Media aritmetică CV – coeficient de variabilitate
AS – Abaterea standard
Din rezultatele obținute, se observă o omogenitate medie a grupului prin valoarea
CV(coeficientul de variabilitate) – 23,1. Media grupului prin valoare de 10,8 denotă o condiție a
musculaturii spatelui aflată la nivel mediu.

50
Tabel 8 – Forța musculaturii membrelor inferioare
Genuflexiuni
Nr.
Crt. Subiecți Testare inițială
(noiembrie 2018)
1. B.F 10
2. C.M. 12
3. B.M. 11
4. G.L. 15
5. A.J. 14
6. G.A. 10
7. B.I. 13
8. B.A. 9
9. P.A. 11
10. H.C. 14
11. B.R. 13
12. P.D. 15
X 12,2
AS 2
CV 16,3%

Legendă
X – Media aritmetică CV – coeficient de variabilitate
AS – Abaterea standard
Musculatura membrelor inferioare este într -o condiție bună, observabil fiind în
toate cele 3 calcule: media aritmetică (X) – 12,2 – abaterea standard (AS) – 2 – coeficientul de
variabilitate – 16,3%.

51
III.2. Aplicarea programelor de exerci ții și mișcărilor specifice dansului
pentru dezvoltarea fizică armonioasă
Elementele din dans care contribuie la dezvoltarea fizică armonioasă pot fi formate din
exerciții pentru îmbunătățirea elasticității musculare și a mobilității articulare (se realizează prin
mărirea treptată a amplitudinii mișcărilor, folosirea arcuirilor, menținerea musculaturii întinse
etc.), pentru îmbunatățirea echilibrului, a orientării spatio -temporale, capacității de ritm, pentru
mentinerea corectă a posturii corporale , consolidarea musculaturii de postură etc.
I. Miscări specifice dansului :
A. Exerciții pentru îmbunătățirea elasticității musculare:
1). P.I. – Poziția I, corpul orientat la oglindă cu mâinile pe bară (scara fixă):
T1-2 – ridicarea piciorului drept cu așezare pe bară
T3-4 – alunecarea piciorului întins pe bară
T5-6 – menținerea poziției
T7-8 – revenire la poziția inițială (același exercițiu cu piciorul stâng).

2). P.I. – Poziția I, corpul orientat la oglindă cu mâinile pe bară :
T1-2 – ridicarea piciorului drept cu așezare pe bară
T3-4 – alunecarea piciorului întins pe bară concomitent cu îndoirea t runchiului pe piciorul întins
T5-6 – menținerea poziției
T7-8 – revenire la poziția inițială (același exercițiu cu piciorul stâng).

3). P.I. – Poziția I, corpul orientat la perete cu mâinile pe bară:
T1-2 – ridicarea piciorului drept cu așezare pe bară
T3-4 – alunecarea piciorului întins pe bară concomitent cu efectuarea unui demi -plie
T5-6 – menținerea poziției
T7-8 – revenire la poziția inițială (același exercițiu cu piciorul stâng).

4). P.I – Poziția I, umerii perpendiculari pe bară, mâna stângă pe b ară, brațul drept în poziția II :
T1-2 – ducerea piciorului drept înainte
T3-4 – ducerea piciorului drept lateral
T5-6 – ducerea piciorului drept înapoi

52
T7-8 – revenire la poziția inițială (același exercițiu cu piciorul stâng).

5). P.I. Poziția I, corpul orientat la oglindă cu mâinile pe bară :
T1-8 – balansări laterale cu piciorul drept
T1-8 – balansări laterale cu piciorul stâng.

6). P.I. Poziția I, pe diagonala sălii, brațele în poziția II :
T1,3,5,7 – grand battement cu piciorul drept
T2,4,6,8 – grand battementt cu piciorul stâng.

B. Exerciții pentru îmbunătățirea echilibrului:
1). P.I. Stând, brațele la poziția III :
T1-2 – trecerea în demi -pointe (pe pingea)
T3,4,5,6 – menținerea poziției
T7-8 – revenire la poziția inițială.

2). P.I. Stând, brațele la poziția III :
T1-2 – trecerea în demi -pointe
T3-4 – ridicarea piciorului drept la passé (vârful piciorului la genunchiul opus)
T5-6 – menținerea poziției
T7-8 – revenire la poziția inițială. (același exercițiu cu piciorul stâng)

3). P.I. Stând, brațele în arabesque (brațul stâng înainte, dreptul lateral) :
T1-2 – trecerea în demi -pointe
T3-4 – ducerea piciorului drept înapoi
T5-6 – menținerea poziției
T7-8 – revenire la poziția inițială. (același exercițiu cu piciorul stâng)

4). P.I. Poziția V la picioare pe demi -pointe, brațele în poziția II, pe diagonala sălii :
T1-8 – channe pe partea dreaptă
T1-8 – channe pe partea stângă.

53
5). P.I. Stând, brațele lateral :
T1-2 – pique concomitent cu ducerea brațelor în poziția I
T3-4 – piruetă
T5-6 – pique concomitent cu ducerea brațelor în poziția I
T7-8 – piruetă.

C. Exerciții pentru îmbunătățirea orientării spațio -temporale:
1). Schimbarea punctelor sălii la bătaie din palme.
2). Mers pe 2 șiruri cu intercalarea lor la mijlocul sălii.
3). Din stând în linie pe un rând, mers înainte patru pași și trecere în cocor închis.
4). Din linie pe un rând, întoarcere jumătate colectivului stânga și jumătate dreapta, apoi mers 4
timpi pe două șiruri înainte ajungând față în față, iar alți patru timpi depla sarea acestora spre
înapoi.

D. Exerciții pentru îmbunătățirea capacității de ritm:
1). Lovirea cu regularitate (în ritm indicat de profesor) a palmelor.
2). Redarea prin lovirea palmelor între ele, deasupra capului, între parteneri, a ritmului dat de
profesor.
3). Reproducerea prin diferite acțiuni: mers, sărituri ușoare a măsurilor de 2,3 și 4 timpi.
4). Mers în coloană cu accentuarea ritmului din picioare (cadență).
5). Determinarea (recunoașterea) caracterului melodiei în măsura 2/4, 3/4.

E. Exerc iții pentru menținerea și consolidarea posturii corecte:
1). Învățarea pozițiilor de brațe din dansul clasic și menținerea poziției.
2). Consolidarea pozițiilor de brațe din dansul clasic.
3). Combinarea pozițiilor de brațe cu cele de picioare.
4). Mers cu menținer ea posturii corecte.

II.Exerciții fizice :
A. Parcursuri aplicative:
1). – mers în echilibru pe partea îngust ă a băncii de gimnastic ă;
– alergare printre 5 jaloane;

54
– târâre 5 m ;
– sărituri în zig -zag peste o b ăncă de gimnastic ă;
– escaladarea unui aparat de gimnastic ă;
– alergare 5 m p ână la linia de sosire.
2). – start din ghemuit cu spatele spre direc ția de deplasare ;
– mers ghemuit 6 m;
– alergare 6 m urmat ă de săritură în înălțime ;
– rostogolire la saltea;
– trecerea peste 2 obstacole joase cu s ărituri pe ambele picioare;
– primirea unei mingi de bachet și conducerea ei printre 6 jaloane cu dribling ;
– pasarea mingii în locul de unde a primit -o;
– executarea a 10 s ărituri pe loc la coard ă;
– rostogolire înapoi din ghemuit ;
– alergare la linia de sosire .
3). – cățărare la scara fix ă;
– săritură în lungime de pe loc ;
– sărituri în zig -zag peste banc a de gimnastică ;
– deplasarea înainte cu sprijin pe palme ;
– saritur ă la capră;
– primirea unei mingi de baschet, dribling și aruncare la coș;
– recuperare .
B. Jocuri pentru dezvoltarea forței:
1). Lupta în careu
Jucătoriise împart în două echipe egale, jocul desfășurându -se în modul următor: la
semnalul profesorului , cele două echipe aleargă spre un carea desenat pe sol, în care poate intra
jumătate din numărul jucătorilor și caută să ocupe loc în el, prin împingerea adversarului. După
1-2 min, profesorul fluieră încetarea activității de împingere și apreciază care e chipă a reușit să
aibă mai mulți jucători în careu.
2). Cine -i mai puternic?

55
Jucătorii pe perechi ținându -se de mână, se așează de o parte și de cealaltă a unei linii
trasate pe sol. La 2 m distanță înapoia fiecărui jucător se asează un obiect; la semnal, fiecare elev
încearcă să atingă obiectul din spatele său prin tracțiune; cel care reușește câștigă38.
3). Ceasul
Elevii sunt dispuși în formție de cerc, având în centru un elev cu o sfoară lungă de 2 -3.
Acesta va trebui să învărtă sfoara iar ceilalți, pentru evitarea lovirii picioarelor, vor sări cu
genunchii sus. Cel lovit schimbă locul cu cel din mijloc și astfel jocul continuă. Câștigă elevii
care nu au fost niciodată în centru39.
C. Ștafete
1). Transportul coșurilor
Elevii sunt așezați pe trei rânduri. Jucătorul din coloana din mijloc este transportat de
ceilalți doi. Pentru aceasta el se ghemuiește și se apucă cu mâinile de sub genunchi, formând
torțile coșului. Câștigă echipa care transport toti coechipierii săi.
2). Roaba
Elevii, împă rțiți p e două șiruri, vor executa pe rând din sprijin anterior pe brațe, deplasare
5-10m cu picioarele ținutee de colegul său. La întoarcere se vor schimba locurile. Câștigă echipa
care termină prima40.

Concluzii
După aplicarea programelor prezentate mai sus, am observat că urmărirea obiectivelor
educației fizice se poate realiza și prin alte mijloace decât cele clasice. Copiii simt în permanență
nevoia de ,,ceva nou” care să îi stimuleze fizic, psihic și afectiv.
Mijloacele specifice dansului au fost mai atractive pentru unii elevi deoarece includ
procedee noi care i -au solicitat diferit și au adus zâmbete pe buzele lor.

38 Scarlat, E., (1981) Lecția de educație fizică – metode și mijloace , Editura SPORT -TURISM, București, p. 99
39 Idem, p. 103
40 Chiriță, G. (1983) Educație prin jocuri de mișcare , Editura SPORT -TURISM, Galați, p.167

56
III.3. Prezentarea rezultatele testărilor și măsurătorilor finale, analiza și
interpretarea l or

Tabel 9 – Măsurătorile sub iecților

Rezultatele măsurătorile efectuate au fost determinate nu doar de mijloacele aplicate
specifice dansului si exercițiilor fizice, ci s-a luat în considerare că este vârsta la care au loc
procesele de creștere și dezvoltare.

MĂSURĂTORI (mai 2019)
Subiecți Înălțime (cm) Greutate
(kg) Circumferința
abdominală (cm) Perimetru toracic (cm)
Inspir Expir
Testare
inițială Testare
finală Testare
inițială Testare
finală Testare
inițială Testare
finală T.I. T.F. T.I. T.F.
B.F 162 165 55 57 68 69 85 86 82 83
C.M. 159 164 52 55 70 73 81 82 77 78
B.M. 160 162 54 56 75 76 87 89 86 87
G.L. 164 166 60 61 72 73 89 90 84 85
A.J. 167 169 62 62 72 72 85 86 81 80
G.A. 164 165 45 47 61 61 80 81 78 79
B.I. 152 154 38 40 64 66 72 73 69 70
B.A. 173 174 52 54 67 68 81 82 77 78
P.A. 160 162 49 51 73 75 77 78 74 75
H.C. 160 163 46 46 65 65 77 78 71 72
B.R. 164 165 57 58 70 72 83 84 80 81
P.D. 170 171 47 50 65 67 77 78 75 76

57
Tabel 10 – Testul de echilibru
TESTUL FLAMINGO
Nr.
Crt. Subiecți Testare inițială
(noiembrie 2018) Testare finală
(mai 2019)
1. B.F 12 17
2. C.M. 10 15
3. B.M. 29 27
4. G.L. 17 18
5. A.J. 25 25
6. G.A. 8 10
7. B.I. 7 12
8. B.A. 15 17
9. P.A. 8 9
10. H.C. 6 15
11. B.R. 23 29
12. P.D. 15 17
X 14,5 17,5
AS 7,6 6,4
CV 52,4% 36,5%
Legendă
X – Media aritmetică CV – coeficient de variabilitate
AS – Abaterea standard

58

Figura 2 – Prezentarea grafică a testării inițiale și finale a testului Flamingo (de echilibru)

Analizând rezultatele obținute, putem constata că la testarea finală echilibrul s -a
îmbunătățit, fapt evidențiat și de media aritmetică care are valoarea X= 17,5 și AS = 6,4, față de
testarea inițială unde media a avut valoarea X= 14,5 și AS= 7,6. Omogenitatea prezintă și ea o
valoare pozitivă deoarece subiecții și -au menținut echilibrul mai mult. Ne dăm seama din testarea
finală unde CV are valoarea de 36,5 % și la test area inițială CV era 52,4 %.

14.5
7.6
52.4%17.5
6.4
36.5%
X AS CV02468101214161820Testul Flamingo
Testarea inițială
Testarea finală

59

Tabel 11 – Testul de coordonare
TEST DE COORDONARE – MEMORIA MOTRICĂ DE SCURTĂ DURATĂ
Nr.
Crt. Subiecți Testare inițială
(noiembrie 2018) Testare finală
(mai 2019)
1. B.F 4 5
2. C.M. 5 7
3. B.M. 5 6
4. G.L. 7 8
5. A.J. 6 7
6. G.A. 4 6
7. B.I. 5 7
8. B.A. 6 8
9. P.A. 7 8
10. H.C. 7 8
11. B.R. 7 8
12. P.D. 5 6
X 5,6 7
AS 1,1 1
CV 19,6% 14,2
Legendă
X – Media aritmetică CV – coeficient de variabilitate
AS – Abaterea standard

60

Figura 3 – Prezentarea grafică a testării inițiale și finale a testului de coordonare

Analizând rezultatele obținute, putem constata că la testarea finală coordonarea s -a
îmbunătățit, fapt evidențiat și de media aritmetică care are valoarea X= 5,6 și AS= 1, față de
testarea inițială unde media a avut valoarea X= 7 și AS= 1,1. Omogenitatea se încadrează la o
medie mică ceea ce înseamnă ca totuși există îmbunătățiri. Însă această capacitate necesită o
perioad ă mai lungă pentru a ajunge la rezultate mai bune.

5.6
1.1
19.6%7
1
14.2%
X AS CV012345678Testul de coordonare
Testarea inițială
Testarea finală

61
Tabel 12 – Testul orientării spațio – temporale
TESTUL MATORIN
Nr.
Crt. Subiecți Testare inițială
(noiembrie 2018) Testare finală
(mai 2019)
1. B.F 270⁰ 310⁰
2. C.M. 270⁰ 310⁰
3. B.M. 360⁰ 410⁰
4. G.L. 360⁰ 410⁰
5. A.J. 540⁰ 540⁰
6. G.A. 360⁰ 450⁰
7. B.I. 360⁰ 450⁰
8. B.A. 270⁰ 360⁰
9. P.A. 270⁰ 360⁰
10. H.C. 360⁰ 540⁰
11. B.R. 310⁰ 360⁰
12. P.D. 180⁰ 270⁰
X 325,8o 397,5o
AS 88,2o 86,4o
CV 27% 21,7%
Legendă
X – Media aritmetică CV – coeficient de variabilitate
AS – Abaterea standard

62

Figura 4 – Prezentarea grafică a testării inițiale și finale a testului Matorin

La testul de orientare spațio -temporală putem constata că la testarea inițială media grupei
a avut valoarea X= 325,8 și AS= 88,2, iar la testarea finală media aritmetică a avut valoarea X=
397,5 și AS= 86,4. În ceea ce privește coeficientul de variabilitate se poate observa o
îmbunătățire a omogenităț ii de la 27 % initial, la 21,7 % final.

325.8
88.2
27%397.5
86.4
21.7%
X AS CV050100150200250300350400450Testul Matorin
Testarea inițială
Testarea finală

63
Tabel 1 3 – Testul de ritm
TEST DE RITM
Nr.
Crt. Subiecți Testare inițială
(noiembrie 2018) Testare finală
(mai 2019)
1. B.F 4 3
2. C.M. 1 0
3. B.M. 2 1
4. G.L. 1 0
5. A.J. 3 2
6. G.A. 6 3
7. B.I. 0 0
8. B.A. 0 0
9. P.A. 2 1
10. H.C. 0 0
11. B.R. 2 1
12. P.D. 0 0
X 1,75 0,91
AS 1,8 1,1
CV 102,8% 120,8
Legendă
X – Media aritmetică CV – coeficient de variabilitate
AS – Abaterea standard

64

Figura 5 – Prezentarea grafică a testării inițiale și finale a testului de ritm

Analizând rezultatele obținute, putem constata că la testarea finală capacitatea de ritm s -a
îmbunătățit, fapt evidențiat și de media aritmetică care are valoarea X= 0,91 și AS= 1,1, față de
testarea inițială unde media a avut valoarea X= 1,75 și AS= 1,8. Omogenitatea nu s -a îmbunătățit
deoarece valorile au rămas dispersate, lucru care arată că această capacitate necesită o perioada
mai lungă pentru îmbunăt ățire.

1.751.8
103%
0.911.1120.8 %
X AS CV00.20.40.60.811.21.41.61.82Testul de ritm
Testarea inițială
Testarea finală

65
Tabel 14 – Forța muculaturii abdominale
Abdomene
Nr.
Crt. Subiecți Testare inițială
(noiembrie 2018) Testare finală
(mai 2019)
1. B.F 12 13
2. C.M. 10 12
3. B.M. 14 16
4. G.L. 13 15
5. A.J. 15 17
6. G.A. 11 14
7. B.I. 10 13
8. B.A. 11 12
9. P.A. 13 14
10. H.C. 12 15
11. B.R. 12 14
12. P.D. 16 17
X 12,4 14,3
AS 1,8 1,7
CV 14,5% 11,8%

Legendă
X – Media aritmetică CV – coeficient de variabilitate
AS – Abaterea standard

66

Figura 6 – Prezentarea grafică a testării inițiale și finale a forței musculaturii abdominale

Precum ce lelalte rezultate, forța abdominală a fost îmbunătățită vizibil, în primul rând
data de valoare lui X care initial era 12,4 iar final 14,3, ceea ce înseamnă și valori mai mari per
individ. Valoare AS inițială este 1,8 iar cea finală 1,7, adică rezultatele sunt mai bune decât erau
la prima testare. Omogenitatea grupului a scăzut ca valoare, inițial era 14,5% iar în final 12%,
ceea ce denotă val ori apropiate la fiecare subiect.

12.4
1.8
14.50 %14.3
1.7
12%
0246810121416
X AS CVForța musculaturii abdominale
Abdomene
Testare inițială
Testare finală

67
Tabel 15 – Forța musculaturii spatelui
Extensii ale trunchi ului
Nr.
Crt. Subiecți Testare inițială
(noiembrie 2018) Testare finală
(mai 2019)
1. B.F 8 9
2. C.M. 6 8
3. B.M. 10 12
4. G.L. 11 12
5. A.J. 12 14
6. G.A. 10 12
7. B.I. 9 11
8. B.A. 10 13
9. P.A. 12 14
10. H.C. 15 16
11. B.R. 13 14
12. P.D. 14 15
X 10,8 12,5
AS 2,5 2,3
CV 23,1% 18,4%

Legendă
X – Media aritmetică CV – coeficient de variabilitate
AS – Abaterea standard

68

Figura 7 – Prezentarea grafică a testării inițiale și finale a forței musculaturii spatelui

Cum se poate observa, valorile rezultate după aplicarea programelor sunt mai bune față de
testarea inițială. Vizi bil este îmbunătățirea omogenității grupului, unde C V(coe ficientul de
varia bilitate ) are valoare 18,40% de la valoare de 23,10% inițială. Media grupului a crescut de
asemenea, valoarea testării inițiale fiind 10,8 iar cea finală 12,5. AS(abaterea standard) are și ea
valoare îmbunătățită, initial 2,5 și final 2,3.

10.8
2.5
23.10 %12.5
2.3
18.40 %
02468101214
X AS CVTestare inițială
Testare finalăExtensii ale trunchiului

69

Tabel 1 6 – Forța musculaturii membrelor inferioare
Genuflexiuni
Nr.
Crt. Subiecți Testare inițială
(noiembrie 2018) Testare finală
(mai 2019)
1. B.F 10 12
2. C.M. 12 13
3. B.M. 11 12
4. G.L. 15 17
5. A.J. 14 15
6. G.A. 10 13
7. B.I. 13 14
8. B.A. 9 11
9. P.A. 11 13
10. H.C. 14 15
11. B.R. 13 15
12. P.D. 15 16
X 12,2 13,8
AS 2 1,8
CV 16,3% 13%
Legendă
X – Media aritmetică CV – coeficient de variabilitate
AS – Abaterea standard

70

Figura 8 – Prezentarea grafică a testării inițiale și finale a forței musculaturii inferioare

Din rezultatele comparative se poate observa o îmbunătățire a musculaturii inferioare
evidențiat de valoarea X inițială 12,2 iar valoare finală 13,8, valoare AS inițială 2, finală 1,8 iar
valoare CV inițială 16,3% iar finală 13%, adica o omogenitate mai mare decât cea inițială.

12.2
2
16.30 %13.8
1.8
13%
0246810121416
X AS CVForța musculaturii inferioare
Genuflexiuni
Testare inițială
Testare finală

71
Concluzii

Înscriindu -se în sistemul mijloacelor prin intermediul cărora se realizează educarea
multilaterală a tinerei generații, educația fizică contribuie la dezvoltarea armonioasă a
personalității elevilor, la perfecționarea funcțională și structurală a organismului, la întărirea
sistemului imunitar, la creșterea substanțială a forțelor fizice și morale ale acestora41.
Dezvoltarea fizică armonioasă a fost din totdeauna un subiect insuficient abordat în școli
deoarece implicarea profesorilor de specialitate este succintă. Prin această lucrare, obiectiv ele
educației fizice au fost abordate prin exerciții de corecție a unei deficiențe, exerciții pentru
consolidarea musculaturii de postură și echilibrarea acesteia, exerciții pentru dezvoltarea forței și
exerciții transpuse în parcursuri aplicative, jocuri și ștafete care sunt mult mai interactive și dau
rezultate vizibile la acea vârstă.
Dansul are și el rol în îndeplinirea obiectivelor dezvoltării fizice armonioase, prin
antrenarea rezistenței fizic e, a creșterii forței corporale, îmbunătățirea echilibrului corporal și
creșterea nivelului de energie.
Exercițiile din dans au fos t alese în funcție de scopul urmărit și de influența pe care o au
asupra organismului. Acestea au fost adaptate în funcție de cunoștințele subiecților și nivelul de
pregăti re al acestora.
Pentru început, primele exerciții s-au axat pe poziții inițiale ușoare care nu pretind un
efort și o coordonare foarte mare. Încălzirea generală a avut loc asupra tuturor părților corpului,
antrenând grupele musculare în mod variat.
După c e nivelul de pregătire a crescut s-au introdus următoarele: mișcări executate în
direcția opusă, mișcări combinate de brațe și picioare, exerciții care se lucrează cu braț -picior
opus, se va crește numărul de repetări și viteza de execuție, se vor introduc e exerciții din
deplasare, se vor introduce exerciții pe muzică, exerciții cu partener.
La baza practicării dansului stau îmbunătățirea coordonării, a orientării spațio -temporale,
a ritmului, a echilibrului, a mobilității, a lucrului în perechi, a dezvoltării morfologice și
funcționale a organismului, a dezvoltării generale a calităților motrice, de voință și morale.
În urma testări lor finale , în care ni s -a confirmat și ipoteza de la baza cercetării, orientarea
spațio -temporală, capacitatea de echi libru, capacitatea de ritm și mobilitatea articulară și

41 Albu, C., (1977) Educația fizică la clasele V -VIII, Editura SPORT -TURISM, București, p. 5

72
elasticitatea musculară au fost influențate pozitiv datorită utilizării elementelor din dans. De
asemenea, exercițiile fizice, parcursurile aplicative, jocurile și ștafele aplicate au avut impact
pozitiv, respectând programa și obiectivele lecției de educație fizică,
Ca urmare a rezultatelor obținute, putem afirma că toate mijloacele folosite , atât specifice
dansului cât și exercițiilor fizice, au fost eficiente din toate punctele de vedere, fapt care confirmă
ipoteza cercetării .

73
Bibliografie

1. Academia Română, Institutul de Lingvistică (2010) Micul dicționar academic, ediția a
II-a, Editura Editura Univers Enciclopedic, București
2. Albu, C., (1977) Educația fizică la clasele V-VIII, Editura SPORT -TURISM, București
3. Cârstea G. (2000) Teoria și metodica educației fizice și sportului , Editura AN -DA
București
4. Chiriță, G. (1983) Educație prin jocuri de mișcare, Editura SPORT -TURISM , Galați
5. Cojocariu, A. (2010 ). Fundamente teoretice ale Educației Fizice și Sportului , Editura
Pim, Iași
6. Dragnea, A., Bota, A., Stănescu , M., Tudor, V. , Teodorescu, S., Șerbănoiu, S. (2006)
Educație Fizică și Sport – Teorie și Didactică, Editura FEST, București
7. Dumitrescu, M. (2013) Program de dezvoltare psihomotorie prin lecțiile de educație
fizică la clasele gimnaziale , Editura GMI, Cluj-Napoca
8. Epuran, M. (2005) Metodologia Cercetării Activităților Corporale , Ediția. A II -a,
Editura FEST, București
9. Grigore, V. (2002) Pregătirea artistică în gimnastica de performanță , Editura
ANEFS, București
10. Ionescu, A.,N., Mazilu, V. (1968) Creșterea normală și dezvoltarea armonioasă a
corpului , Editura Consiliului Național pentru Educație Fizică și Sport, București
11. Leșe, C., A. (2017) Educația Fizică – Disciplină de Învățământ universitar artistic în
Iași, Editura RISOPRINT, Cluj -Napoca
12. Ministerul Educației Naționale (2017) Programa școlară pentru disciplina EDUCAȚIE
FIZICĂ ȘI SPORT Clasele a V -a – a VIII -a, Anexa nr. 2 la ordinul Ministrului
Educației Nați onale nr . 3393 / 28.02.2017, București
13. Moraru C., E. (2013). Elemente de coregrafie a spectacolului școlar , Editura Pim, Iași
14. Moraru, C., E. (2015) Programe Gimnice de Estetică Corporală , Editura Universității
,,Alexandru Ioan Cuza”, Iași
15. Popa, H. B. (2012) Măsurare și evaluare somato -funcțională – Teste de măsurare și
evaluare în sport , Editura Risoprint, Cluj -Napoca

74
16. Popescu, L. (2015) Istoria universală a culturii fizice , Editura Pim, Iași
17. Popescu M. (2002) Mirajul dansului , Editura Omniscop, Iași
18. Sava, F. (2016) Bazele Didacticii educației fizice școlare , Editura Pim, Iași
19. Scarlat, E., (1981) Lecția de educație fizică – metode și mijloace , Editura SPORT –
TURISM, București
20. Stroescu A. (1960) Gimnastica , Editura Didactică și pedagogică, Bucureșt i
21. Urseanu T., Ianegic I., Ionescu L. (1967 ) Istoria baletului, Editura Muzicală a
Compozitorilor din R.S.R. , București
22. Yin, R. (2005) Studiul de caz: designul, analiza și colectarea datelor , Editura
Polirom, Iași