Conf . Univ. Dr. Tudorașcu Miruna Mihaela [629229]

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
UNIVERSITATEA „1 DECEMBRIE 1918” DIN ALBA IULIA
SPECIALIZARE DREPT
FORMA DE ÎNVAȚĂMÂNT ZI

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific:
Conf . Univ. Dr. Tudorașcu Miruna Mihaela
Absolvent: [anonimizat]
2019

2

3
MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
UNIVERSITATEA „ 1 DECEMBRIE 1918” DIN ALBA IULIA
SPECIALIZARE DREPT
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT ZI

Aspecte te oretice și practice privind împă rțirea moștenirii

Coordonator științific:
Conf . Univ. Dr. Tudorașcu Miruna Mihaela
Absolvent: [anonimizat]
2019

4
CUPRINS

INTRODUCERE…………………………………………………………… ………………….….6

CAPITOLUL I
ASPECTE TEORETICE ȘI PRACTICE PRIVIND MOȘTENIRE A ȘI ÎMPĂ RȚIREA
ACESTEIA
Secțiunea 1. Noțiunea de moștenire (succesiune) ..……. ………………………………..8
1.1.Aspecte generale privind indiviziune a și împă rțirea succesorală ………… ………….9

CAPITOLUL II
ASPECTE PRIVIND ÎMPĂ RȚIREA MOȘTENIRII
Secțiunea 1. Aspecte generale și considerații generale …………………………… ..10
1.1 Regimul juridic aplicabil indiviziunii…………………………………………… 10
1.2 Imprescriptibilitatea dreptului de a cere ie șirea din indiviziune (Analiză caz
practic)……………………………………………………………………… ..….12
1.3. Analiza caz practic ….…… …..………………………………………………….13
Secțiunea 2. Condiți i de fond și considera ții privind împă rțeala moștenirii ………………….. …… .14
2.1. Capacitatea de exercițiu necesară pentru a cere și a participa la parta j…… ..…15
2.2. Obiectul împărțelii ……………………………………………………………… 16
2.3.Bunurile care pot face obiectul împărțelii ………………………………… …….16
2.4.Bunurile care fac obiectul împărțelii………………………………………… ….17
2.5.Bunuri care nu pot face obiectul împărțelii …………………………………….. 17
2.6.Evaluarea bunurilor supuse împărțelii ……………………………………… .….18
2.7.Formele împă rțirii……… .……………………………………… …………… .…18

5

Secțiunea 3. Împă rțirea prin bună credință (buna învoială) ………………………… ……… …….18
3.1. Împă rțirea pe cale judecătorească ………………… ……………… ……… ……..19
Secțiunea 4. Efectele împă rțelii ……… ………….. ……………………………… ……………. .19
4.1. Desfința rea împărțelii…… ……………………………………….. …………….. 20
4.2. Drepturile creditorilor cu privire la împă rțeală ……………………. ….……….. 21

CAPITOLUL III
ASPECTE PRIVIND ÎMP ĂRȚEALA MOȘTENIRII DE ASC ENDENT
Secțiunea 1. Aspecte generale …… …………………………………………… ……22
1.1. Caracteristicile împărțelii de ascende nt………………………………………. ..23
1.2. Condițile împă rțelii de ascende nt de fond …………………………………… …23
1.3. Condițile împă rțelii de ascende nt de formă …………………………………..…24
Secțiunea 2 . Efectele împărțelii de ascende nt realizat prin acte inter vivos
(Donație) ……………………………………………………………………… ……..24
2.1.Efectele împărțelii de ascende nt realizat prin acte mortis cauza ….……… …….25
2.2. Ineficacitatea împă rțelii de ascende nt. …………………………………….. …..25
2.3. Cauzele de ineficacitate special e…………………………….. …… …… ..……. 25
CAPITOLUL IV
ANALIZĂ CAZ PRACTIC I….………………………………………………………………..26
ANALIZĂ CAZ PRACTIC II…..… ………………………………………………………… …27
CONCLUZII……… …………………………………………………………………………….31
BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………… …32

6

Introducere

Împărțirea moșteniri ocupă un loc important în materia succesiunilor, pentru că
principiile acesteia operează ori de câte ori o persoană decedează și nu a lăsat bunurile sale
printr-un testament, care este un act de ultimă manifestare a voinței sale, și de transmitere a
bunuri lor sa le după moartea sa în patrimoniu l unei terțe persoane .
Atunci când defunctul lasă moștenirea și nu a dispus p rin testament de bunurile sale,
intervine problema împărțirii moștenirii, prin moștenire legală .
O dată cu trecerea timpului, omenirea a evol uat în toate domeniile. Datorită acestui lucru,
societatea din zilele noastre se lovește de o amplificare a neînțelegerilor succesorale ale
moștenitorilor și îmbracă diverse forme de lăcomie și reprezintă una dintre cele mai alarmante
manifestări antisociale întâlnite în dreptul succesoral , dar pe lâ ngă evoluția și abuzul de
încredere , duce și la apariția acestui fenomen negativ .
Legea cheamă la moștenire rudele apropiate ale defunctului (din familie, căsătorie, din
afara căsătoriei ori din adopție ) și soțul supraviețuitor al acestuia.
Rudenia este legătura bazată pe descendența unei persoane dintr -o altă persoană sau pe
faptul că mai multe persoane au un ascendent comun. În primul caz rudenia este în linie dreaptă,
iar în cel de -al doilea în linie colat erală .
Rudenia în linie dreaptă poate fi: ascendentă și descendentă.
Pentru conservarea lucrurilor dobân dite de generații și păstrarea acestora în familie,
precum și datorită afecțiunii prezumate a defunctului pentru rudele sale se efectuează chemarea
legală la moștenire. Nu pot fi chemate la moștenire toate r udele odată pentru că ar rezulta o
fărâmițare excesivă a averilor succesorale stapânite pana în momentul morții a defunctului .1
În primul capitol al acestei lucrări , am considerat necesar a face o prezentare succintă a
noțiunii de moștenire și a regulilor specifice precum și cele două sensuri regăsite în practică a
noțiunii de succesiune și aspect e privid indiviziunea și împărțirea succesorală.
În capitolul al II -lea, intitulat „Aspecte privind împărțirea moștenirii” am tratat regimul
juridic aplicat indiviziunii, imprescriptibilitatea dreptului de a cere ieșirea din indiviziune,
obiectul, condițile și formele împărțirii.
De asemenea, am recurs la o analiză a celor dou ă modalități de împărțire, pe ca le
judecătorească și prin bună î nvoială.
În ultima parte a capitolui II al lucrării de față , am făcut referire la efectele și desfințarea
împărțel ii dar și la drepturile creditorilor cu privire la împărțeală.
Capitolul al III-lea, prezintă unele aspecte ale moșt enirii de ascende nt precum și
caracteristicele, condiți ilor de fond și formă ale împărțirii de ascende nt.

1 Francisc Deak, Romeo Popescu, Tratat de Drept Succesoral, Vol. III Editura UJ Ediția a III -a, București 2014
Francisc Deak, Transmiterea și Par tajul Moștenirii, Editura UJ Vol . III București 2014

7
În partea de final al capitolului am făcut referire la efectele și inef icacitatea împărțir ii de
ascende nt.
Capitolul al IV -lea și ultimul al lucrării de față este destinat celor două cazuri practice
analizate.

8

Capitolul 1
Aspecte teoretice ș i practice privind moștenirea și împărțirea acesteia
REGULI GENERALE PRIVIND MOȘTENIREA

Secțiunea 1.Noțiunea de moștenire:
Prin moștenire se înțelege transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate către
una sau mai multe persoane fizice sau juridice ori statului.2
Analizând conceptul de moștenire prin definiția se întelege faptul că trebuie î ndeplinite
urmatoarele condiții:
– Moștenirea este o transmisiune de patrimoniu
– Obiectul transmisiunii este un patrimoni u adică drepturi ș i obligații lu ate
împreună și respectiv nu bunuri singulare.
– Transmiterea succesorală se face întotdeauna de la o singură persoană decedată la
una sau mai multe persoane î n viață.
– Persoana al cărei patrimoniu se transmite trebuie să fie decedată (transmisiunea
mortis cauza).
– Persoanele care pot primi moștenirea trebuie să fie în viață, ne având relevanță
daca sunt per soane fizice ori juridice sau statul.

În dreptul civil noțiune a de succes iune are două sensuri regăsite î n practică:
În primul rând, n oțiune a de moștenire sau succesiune (uneor i ereditate) se întrebuințează
în sensul de transmitere al patrimoniului unei persoane fizice decedate.
În al doilea rând, pentru desemnarea a însuși patrimoniului transmis din cauza de moarte,
deci in sens de masă succesorală. Astfel, se vorbește de moștenire (succesiune) lăsată de defunct,
de moștenirea dobândită de moștenitori, d e moștenirea sau succesiunea vaca ntă (hereditas
iacens3). Art. 1126 cod civil prevede că „ Sunt moștenitori sezinari soțul supraviețuitor,
descendenții și ascendenții privilegiați ”4.
În funcție de sfera de cuprindere , succesiunea (moștenirea) mai poate fii înțeleasă:
În sens larg, desemnează orice transmisiune de drepturi, între vii sau pentru cauze de
moarte, transm isiunea care poate fi universală , cu titlu5 universal sau cu titlu pa rticular. În acest

2 Liviu St ănciulescu, drept civil dreptul de moștenire E ditura Rosetti ediția a II -A București 2000
3 Iaceo – a zăcea
4 Articolul 1126 din Noul Cod Civil, Editura Hamangiu 2016
5 Cod Civil, Editura Hamangiu 2016

9
sens, și vânz area-cumpărarea unui bun singular este de asemenea o succesiune, în care
cumparatorul este 6succesorul vânzătorului .
În se nsul restrâns al cuvântului î nsă, numai transmisiunea pentru cauza de moarte este
echivalent al noțiunii de moștenire.
Precizez ca noțiune de succesiune (succesor) folosită î n domeniul dreptului de moștenire,
are un înțeles restrâns, referindu -se exclusiv la transmisiunile mortis cauza.

1.1.Aspecte generale privind indiviziune a și împă rțirea succesorală

Aspecte generale:
Când dreptul de proprietate asupra unui bun aparține unei singure persoane, exercitarea
atribuților acestuia nu creează probleme deosebite. Astfel dacă la moștenirea unei persoane vine
un singur moștenitor, acesta va stăpani patrimoniul succesora l ca și defunctul însuși.7
Când însă la moștenire vin mai mulți succesori cu vocație universală, patrimoniul
defunctului se va trasmite acestora, în indiviziune, fiec are dintre moștenitori dobandind „o cotă
parte ideală și abstractă din moștenire” . În ac eastă situație proprietatea moșt enitorilor asupr a
patrimoniului succesoral va f i comună.
Astfel, atât drepturile, cât și obligaț ile care compun patrimoniu l succesoral se vor
împă rți, de plin drept, î ntre succesorii lui „de cuius” din momentul deschiderii m oștenirii.
În general, când mai multe persoane au un drept de proprietate asupra unui bun, se
folosește termenul de indiviziune. Ceea ce distinge însă, starea de indiviziune de proprietate pe
cote părți este faptul că obiectul proprietății comune pe cote p ărți îl constituie un bun individual,
pe când obiectul indiviziunii îl formează o universalitate de bunuri.
Codul civil face referire la indiviziune in capitolul destinat succesiunilor (cartea a III -a,
Titlul I „Despre succesiuni”, Capitolul VI „Despre împ ărțire și despre raportur i”, secțiunea I
„Despre împarțirea succesiunii”).
Fără să definească noțiunea de indiviziune, codul civil prevede doar că „Nimeni nu poate
a fii obligat să rămână în indiviziune” sau că un comoștenitor „poate cere oricând împărțeal a
succesiunii, chiar daca ar exista convenții sau prohibiții contrarii” conform Codului Civil
articolului 11438.

6 Liviu St ănciulescu, drept civil dreptul de moștenire Editura Rosetti ediția a II -A București 2000
7 Liviu St ănciulescu, drept civil dreptul de moștenire Editura Rosetti ediția a II -A București 2000
8 Articolul 1143 din Cod Civil, Editura Hamangiu 2016

10
Precizez că, deși articolul 1143 Codul Civil se referă exclusiv la indiviziunea
succesorală, textul legii va fii aplicabil oricărei încetări , prin partaj, a unei indiviziuni legale sau
convenționale.
În consecință, putem defini indiviziunea succesorală ca fiind o formă a proprietății
comune car e are ca obiect patrimoniul succesoral, în care drepturile titularilor, nu sunt diviz ate
fizic, ci numa i ideal (nici unul dintre ei neavând drepturi exclusive, ci doar comune).

Capitolul II
Aspecte privind împă rțirea moștenirii
Secțiunea 1. Aspecte generale și considerații generale

1.1. Regimul juridic aplicabil indiviziunii

a) Principile indiviziunii succesorale:

Potrivit cod ul civil, indiviziune a succeso rală este guvernată ca oricare altă indiviziune
(indi ferent de izvorul ei) de două principii:
1) Nici un comoștenitor (coindivizar) nu are un drept exclusive asupra vreunui bun
din succesiune
2) Fiecare comoștenitor are un drept exclu sive asupra unei cote -părți ce i se cuvine
din indiviziune.9

b) Consecințele juridice ale indiviziuni succesorale

Având în vedere ca fiecare coindivizar nu are dreptul exclusive asupra unui anumit bun
din indiviziune, actele juridice cu privire la aceasta nu pot fii fă cute de către un singur
comoștenitor( coindivizar) , numai de toți comoștenitori sau cu consimțămâ ntul celorlal ți
comoștenitori. S -au conturat, astfel, două reguli.

9 Liviu St ănciulescu, drept civil dreptul de moștenire Editura Rosetti ediția a II -A București 2000

11
Actel e juridice referitoare la bunurile succesorale priv ite individual sunt guvernate î n
principiu, de regula un animității, conform careia nici un coindivi zar nu va putea efectua acte,
fără acordul tuturor coindivizarilor. 10
Va trebui însă să facem distincția între actele material e, pe de o parte, și actele juridice pe de
altă parte.
a) Regula unanimității nu opereaz ă în cazul actelor material e, efectuate de fieca re
comoștenitor, cu condiția, ca prin aceste acte să nu fie lez ate drepturile celorlalți comoștenitori .
Astfel, un comoștenitor va putea conserva sau folosi bunurile succes orale aflate î n
indiv iziune, fără acordul celorlalți , și va putea culege partea din fructe care li se cuvine sau să le
plătească contravalo area acestora folosinței proporțional cu cota i deală și abstractă a fiecăruia .
Actele de conservare pot consta în efectuarea unor lucră ri de întreținere a bunului
succesoral pentru a preveni deteriorarea.
b) Regula unanimitații se a plică actelor juridice de dispoz iție (v -c, schimb, donație
etc.) și actelor de administrare.
Actele de dispoziție, privind un anumit bun nu pot f i încheiate de un singur comoștenitor
doar cu acordul unanim.
Dacă numai unul din comoștenitori a încheiat un astfel de act de dispoziție priv ind un
bun al moș teniri, valabil itatea actului va depinde de rez ultatul împă rțelii. A stfel dacă la partaj
bunul va că dea în lotul celui ce a dispus de bu n, actul va fi retroactiv , valabil, iar dacă bunul va
intra in lotul altui coind ivizar, actul va fi retroactiv desfințat.
De precizat, este faptul că situația de mai sus este valabilă numai dacă comoștenitorul
dispune de un anumit bun din moștenire. Astfel, oricare dintre coindivizari pot dispune liber,
fară acordul celorlați coindivizari de cota sa ide ală de drept asupra universalită ții.
De la reg ula unanimității actelor de dispoziție există o exceptie, astfel potrivit codului
civil“ mobilele succesorare se pot vinde pentru plata datoriilor moștenirii, dacă majoritatea dec id
luarea unei astfel de masuri a fi necesară”.
Regula unanimității, este aplicabilă și actelor de administrare privitor la bun urile
indiviziunii (nu însă și î n privința actelor de conservare sau de folosință . De exemplu, un
coindivizar nu va putea promova acțiune a de evacuare dacă nu are consimțământul celorlalți
comoș tenitori) .
S-a admis însă că, în temeiul gestiunii de afaceri, de actele de administrare și conservare
facute numai de unul dintre copăr tași, asupra unui imobil aflat î n indiviziune, profit ă și ceilalți,
înlăturând caracterul de imobil abandonat.11
Precizez că , pe timpul indiviziunii, schimbarea modului de folosință a bunurilor nu se
poate face, decât cu acordul tuturor comoștenitorilor.
Soluți le practicii judecătorești, au fost dif erite și î n materia acți unilor în justiție ce pot fi
exercitate de un singur coindivizar.

10 Francisc Deak, Romeo Popescu, Tratat de Drept Succesoral, Vol. III Editura UJ Ediția a III -a, București 2014
11 Liviu St ănciulescu, drept civil dreptul de moștenire Editura Rosetti ediția a II -A București 2000

12
Astfel, uneori sa caracterizat o acțiune prin care se pre tind despăgubiri î n temeiul
articolul 1357 cod civil, pentru degradă rile p roduse bunului indiviz, introdusă de un singu r
coindivizar este admisibilă în schimb, o acțiune î n revendicare a unui bun aflat în indiviziune a
fost respinsă ca inadmisibilă, în lipsa acordului unanim al coindivizarului .12
Coindivizarii pot dispune liber și fară consimțămantul celorlalți, de cota-parte ideală d e
drept, ce i se cuvine din bunurile succesorale.
Acest drept de dispoziție, neîngrădit, se referă exclusiv la cota parte ideală de drept din
bunurile succesiunii ș i nu se confund ă cu bunurile succesorale privi te în individualitatea lor.
Astfel, dacă un co indiviza r are o cotă dintr -un bun al moș tenirii, el poate dispune liber de
această cotă, iar prin înstrainare locul său în indiviziune va fi luat de noul dobânditor.
Precizăm că , dobânditorul va putea primi numai cotă -parte ideală de drept, dar nu va
putea primi un anumit bun în materialitatea lui, c hiar daca valoarea bunului ar f i mai mica decât
valoarea cotei ideală de drept din moștenire.

1.2. Imprescriptibilitatea dreptului de a cere ieșirea din indiviziune

a) Dreptul de a cere încetarea indiviziunii este imprescriptibil.

Principiul imprescriptibilit ății dreptului de a cere ieșirea din indiviziune este consacrat de
codul civil, raportat la art. 1143 „Nimeni nu poate fii obligat a ramâne î n indiviziune.
Moștenitorul poate cere oricând ieșirea din indiv iziune, chi ar și atunci când exista convenț ii sau
clauze testamentare care prevă d astfel. ”13
Indiferent de cât timp a trecut de la deschiderea succesiunii, starea de indiviziune poate
înceta oricând, orica re dintre coindivizari putând să ceară, dreptul lor fiind imprescriptibil d in
punct de vedere extinctiv.
Cu toate că dreptul de a cere împă rțeala moșten irii este imprescriptibil ( din punct de
vedere extinctiv) , el poate fi „întâ rziat ” prin uzucapiune . Astfel, dacă uni i din coindivizar i
exercita t imp de 30 de ani o posesie utilă pentru sine a uno r bunuri ale moștenirii aflate î n
indiviziune, el va putea opune celorlanți dobandirea proprietații exc lusive asupra acelor bunuri.
Imprescriptibilitatea d reptului de a cere ieș irea din indiviziune este imperativă. Astfel că
manifestarea de voință fie din partea testatorului, fie din partea comoștenitorilor printr -o
convenție care are ca obiect renunțarea la dreptul de a cere împărțeala și asumarea obigației de a
rămâne în indiviziune est e nulă.14
Cu toate acestea, dacă rămanerea în indiviziune prezintă interes pentru coindivizar, lege
permite încheierea unei convenți de menținere a stării de ind iviziune pe un termen de cel mult 5
ani cu posibilitatea de pre lungire pe încă 5 ani.15

12 Cod Civil, Editura Hamangiu 2016
13 Articolul 1143 din Cod Civil, Editura Hamangiu 2016
14Liviu St ănciulescu, drept civil dreptul de moștenire Editura Rosetti ediția a II -A București 2000
15 Francisc Deak, Romeo Popescu, Tratat de Drept Succesoral, Vol. III Editura UJ Ediția a III -a, Bucu rești 2014

13
Această convenți e are ca efect de regulă realiz area unui partaj provizoriu (adică o
împă rțeala care are ca efect numai posesia și folosința, nu și proprietatea).
Precizez însă, că partajul folosinței (mult disputant în doctrină și practică judiciară ) este
admis numai prin acordul tuturor coindivizarilor, el putând fi cerut prin acțiune în justiție. Astfel
singura cale pentru coindivizar de a ieși din indiviziune este împă rțeala definitivă .16

1.3. Analiză caz practic:
Un exemplu care face referire la ieșirea din indiviziune îl găsim în hotărârea 687/2015
din data de 04 -11-2015 hotărâre dată de către judecătoria Hârș ova secția civilă, pe rol fiind
soluționarea acțiunii civile având ca obiect ieșire din indiviziune formulată de reclamantul C
Ș, în contradictoriu cu pârâtele M U , și SS .
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședință publică și au fost consemnate în
încheierea de amânare a pronunțării din data de 04-11-2015 , care face parte integrantă din
prezent a hotărâre, când instanța, a amânat pronunțarea la o dată ulterioar ă, când s -a pronunțat.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei H ârșova sub nr. X, reclamantul C, v a
chemat în judecată pârâtele M U și SS, pentru ca instanța, prin hotărârea pe care o va pronunța:
1.să se constate deschisă succesiunea rămasă de pe urma autorului lor comun ,
defunctul C A și C decedați în ….
2.să se constate că masa succesora lă de pe urma acestora este compusă din :
-imobil –teren , compus din 1500 mp teren arabil și casă de locuit
-teren extravilan în suprafață de 3 ha;
3.să se constate că la succesiunea defuncților au vocație următorii : M U -cu o cotă de 1/3
din masa succesorală, fiică; SS –cu o cotă de 1/3 din masa succesorală, fiică și CȘ V -în calitate
de nepot de fiu decedat, cu o cotă de 1/3 din masa succesorală:
4.partajul și ieșirea din indiviziune asupra masei succesorale rămasă de pe urma
autorului lor co mun;
5.stabilirea masei bunurilor de împărțit, cotele ce li se cuvin în calitatea lor de
copărtași și lichidarea stării de indiviziune prin individualizarea și atribuirea loturillor ce li se
cuvin, în principal în natură, iar în subsidiar obliga rea la sultă a părții care cade în pretenții;
6. Cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul a solicitat încuv iințarea probei cu înscrisuri, cu martori cu expertiză și
interogatoriu , probe încuvi ințate de instanță .
Instanța va reține că, imobilul ce face obie ctul acestei cereri de chemare în judecată este
situat î n intravilanul comunei T, judetul C fiind reprezentat .
Terenul în suprafață de 3 ha și 1.500 mp a aparținut autorului CA ( în prezent decedat) î n
baza Titlului de proprietate nr. X.
Moștenito ri cu vocație succeso rală concretă sunt pârâtele SS ș i M U ș i reclamantul C S
V, în calitate de moștenitor al tată lui să u C P, fiecare cu o cotă de 1/3 din moș tenire .

16 Liviu St ănciulescu, drept civil dreptul de moștenire Editura Rosetti ediția a II -A București 2000

14
În drept , dreptul de proprietate exclusivă a moștenitorilor asupra bunurilor moștenite
implica ș i dreptul de a solicita sistarea stării de indiviziune cu privire la acestea.
Oricare dintre moștenitori poate solicita oricând împă rțirea b unurilor succesorale iar
instanța de judecată, în lipsa unei împă rțiri voluntare, dispune sistarea stării din indiviziune și
împărțirea bunurilor pe cale judecătorească .
În baza art.451 Cod procedură civila, v a obliga pârâtele S S ș i M U să achite
reclamantului CSV cota – parte din chelt uielile ocazionate de împârțire judecătorească a bunului
succesoral.
În consec ință judecătoria v -a admite cererea având ca obiect ieșire din indiviziune
formulată de rec lamantul și oblige pârâtele să -i plătească reclamantului cheltuieli de judecată .

Secțiunea 2. Condiți i de fond și considera ții privind împă rțeala moștenirii

Prin îm părțeală ia sfârș it starea de indiviziune succesorală , bunurile aflate î n indiviziune
trecând în proprietatea exclusivă a coindivizarilor, potrivit cotei -părți la care are dreptul fiecare .
Împă rțeala este operațiune a juridică prin care î ncetează starea de indiviziune, în sensul că
bunurile stăpâ nite pe cote-părți ideale sunt trecute în proprietatea exclusivă a fiecă rui coindi vizar
și determinate în materialitatea lor. Împă rțeala p oate avea loc de bună vo ie sau în caz contrar
putând fi realizată pe cale judecătorească.
Împă rțeala moștenirii se face cu respectarea condiț iilor generale de fond ce privesc:
1- Persoanele care pot cere împă rțeala
2- Capacitatea cerută de lege pentru a cere împă rțeala
3- Autorizații
Persoanele care pot cere împărțeala moștenirii sunt împărțite î n patru categorii:
1- Coindivizarii (comoștenitorii)
2- Creditorii personali ai succesorilor
3- Cesionarii drepturilor succesorale
4- Procurorul in condi țile legi17

1-Coindivizarii (comoștenitorii) moșt enitorii legali și testamentari aflați în indiviziune,
pot cere împă rțeala, din moște nitorii testamentari doar legata rii universali și cei cu titlu universal
au această posibilita te. Exercitarea acțiunii de împ ărțeală nu e ste condiționată de înscrierea î n
cartea funciară, partajul având efecte declarative și nu translativ e de proprietate.
2-Potrivit art 1156 creditori personali ai succeso rilor pot cere de asemenea, împă rțeala, ei
au dreptul de a cere partajul î n numele de bitorului lor s au pot continua acț iunea de împă rțeală pe
care debitorul o începuse.18

17 D. Chiric ă, Drept civil, Succesiuni, Editura Lumina Lex București 1996
18 Articolul 1156 din Cod Civil, Editura Hamangiu 2016

15
3-Cesionarii de drepturi succesorale ai comoștenit orilor, au dreptul să ceară împă rțeala
moștenirii, întrucât ei se subrogă coindivizarilor cedenți. Nu are acest drept dobanditorul unor
bunuri privite de unul singur, deoarece el nu -l înlocuiește pe autorul său în indiviziune .
4-Întru cât acțiune în partaj nu are un caracter strict personal, putând fi promovată și de
alte p ersonae decât coindivizarii, ea va putea fi introdus ă și de procuro r19.

2.1. Capacitatea de exercițiu necesară pentru a cere și a participa la partaj
În sistemul vechiului cod civil din 1864 partajul producea efectele declarative, nu
trans lative de drepturi însă din cauz a consecințelor p e care le avea asupra patrimoniilor
coindivizarilor partajul er a calificat ( asimilat) drept un act de înst răinare, de dispoziție și nu de
administrare a patrimoniului. În consescință toți coindivizarii par ticipanți la partaj (inclusiv în
cadrul procedurii succ esorale notariale) trebuiau să aibe capacitate deplină de exerciț iu, iar
persoanele lipsit e de capacitate de exercițiu sau cu capacitate re strânsă de exercițiu trebuiau să
fie reprezentate, asistate de ocrotitorul legal, nefiind suf icient o încuvințare prealabilă .
În cadrul noului cod civil, împă rțeala (partajul) nu mai are un caracter declarativ, ci
constitutiv de drepturi20. În ace ste condiți i, partajul are ca ef ect un transfer de drepturi între
coproprietari, ceea ce accentuează c aracterul său, de act de dipoziț ie și totodata capacitatea
deplina de exercițiu pentru a put ea solicita și participa la împă rțire (partaj). În cee a ce privește
persoanele lipsite de capacitate d e exercițiu (minori sub 14 ani ș i interz ișii judecă torești), el e pot
participa la partaj prin reprezentanții lor (părinți, tutore) iar aceș tia conform art. 144 alin.2 și
art.502 alin.1 c od civil nu pot , fără avizul consiliului de familie și autoritatea instanței de tutelă,
să facă acte de împă rțeala privind bunurile minorului sau după caz interzisului21.
Minori cu capacitate restânsă de exercițiu pot face acte de partaj cu încuvințarea
părinț ilor sau dupa caz a tutorelui, cu avizul consiliului de familie și cu autorizarea insta nței de
tutelă22.
În caz de contrarietate de interese între ocrotitor ș i cel ocotit, este necesară numirea de
către instanța de tutelă de un curator special, în condițile art.150 alin.1 cod civil. Dacă sunt mai
multi incapabil cu interese contrare se va numi pentru fiecare câte un curator.
În concluzie pr ecizez respectuos că pentru împărteala bunurilor indivize părț ile nu trebuie
să aibe capacitat e de exer cițiu deplină fiind suficient să aiba, respectiv să îndeplinească condițile
prevă zute de lege pentru încheierea actelor de administrare a patrimoniului.
Potrivit legislației în vigoare ieșirea din indiviziune prin buna învoială sau pe cale
judecătorească nu este condiționată de obținerea unei autorizații administrative prealabile.

19 Articolul 92 din Cod Civil, Editura Hamangiu 2016
20 Articolul 680 din Cod Civil , Editura Hamangiu 2016
21 Francisc Deak, Romeo Popescu, Tratat de Drept Succesoral, Vol. III Editura UJ Ediția a III -a, București 2014
22 Artico lul 144 și următoarele, din Cod Civil , Editura Hamangiu 2016

16
Ieșirea din indiviziune cu statul sau cu autoritățile a dministrativ teritoriale nu necesită o
autorizație specială, partajarea făcându -se potrivit dreptului comun. Însă partajarea bunurilor
(imobilelor) aflate î n indiviziune cu domeniul public sau privat al comunelor, orașelor sau
județelor se poate face numai cu participarea organelor care reprezintă aceste persoan e juridice.
23

2.2. Obiectul împărțelii
Obiectul împărțelii îl cons tituie masa indiviză alcatuită, în principiu, din toate
elementele patrimoniale existente la data deschiderii moștenirii.
Deoarece patrimoniul succesoral este compus dintr -un activ și un pasiv, împărțeala ar
trebui să aibă în vedere toate elementele active și pa sive ale acestui patrimoniu împă rteala nu are
însă, ca obiect, toate aceste elemente, deoarece sunt bunuri care au existat în patrimoniul
defunctului, dar care nu vor face obiectul împărțelii și bunuri care nu se aflau în patrimoniul lui,
dar care vor fi supuse împă rțelii. Creanțele și datoriile cel ui decedat nu fac obiectul împă rțelii
întrucât în principiu, ele se împart în momentul deschiderii moștenirii de p lin drept, între
comoștenitori24.

2.3. Bunurile care pot face obiectul împărțelii
În principui pot face obiectul partajului toate bunurile care există în patrimoniul
defunctului la data deschiderii moștenirii.25
Astfel, drepturile reale cu privire la bunurile aflate în patrimoniul defunctului la data
deschiderii mostenirii, vor intra, în principiu la împă rțeală. Drepturile de creanță referitoare la
restituirea unui împrumut acordat de de funct, obligația de plată a prețului pentru un bun vândut
de defunct, creanța în despagubire pentru ridicare de către defunct a unei construcții pe terenul
unui terț etc . Dacă bunurile ce urmează a fi împărțite fac parte din doua sau mai multe mo șteniri
diferite instanța va fi oblig ată să s tabilească bunurile care intră î n masa fiecărei succesiuni , apoi
partajul se va face in ordinea deschiderii succesiunilor.

23 Francisc Deak, Romeo Popescu, Tratat de Drept Succesoral, Vol. III Editura UJ Ediția a III -a, București 2014
24 Articolul 1427 din Cod Civil , Editura Hamangiu 2016
25 D. Chiric ă, Drept civil, Succesiuni, Editura Lumina L ex București 1996

17
2.4.Bunurile care fac obiectul împărțelii

Deși nu au existat la data deschiderii moștenirii. În aceasta categorie intra următoarele
bunuri:
1) Fructele naturale, civile și industriale produse de un bun succesoral după data
deschiderii moștenirii. Doctrina și practica judecătorească a apreciat că fruc tele sporesc masa
succesorală prin accesiune și s -a admis că acestea se cuvin coindivizarilor urmând ca fiecare
comoștenitor să le culeagă potrivit cotei sale de proprietate.
2) Bunurile readuse la masa succesorală ca efect a reducț iunii liberalităților
exces ive.
3) Bunurile care sunt aduse la masa succ esorală ca efect al raportului donaților.
4) Bunurile care sunt aduse la masa succesorală ca urmare a subrogației cu titlu
universal, ca de exemplu prețul bu nurilor moștenirii care au fo st înstrăinate.26

2.5.Bunuri care nu pot face obiectul împărțelii
Deși existau în patrimoniul defunctului , la data deschiderii moștenirii, nu sunt supuse
partajului următoarele bunuri:
1) Bunurile individual determinate sau creanțele lăsate de defunct cu titlu de legat
particular (acestea cuvenindu -se legatarului, la data deschiderii succesiunii)
2) Bunurile care prin natura sau destinația lor nu sunt suscepti bile de a fi împărțite,
cum ar fi amintirile de familie , decoraț ile etc27. Nu sunt supuse partajului nici drepturile reale de
folosință a supra locurilor de veci (Cavou) și lucrări funerare.
3) Adăugirile și lucările de îmbunătățirile ef ectuate bunurilor de către unul sau unii
dintre copărtași.
4) Bunurile ca re fac obiectul drep tului de proprietate comună , forțată sau perpetuă.
În practica judici ară și în literatura de specialitate au fost multe dispute și probleme
referitoa re la edificarea construcților efectuate de către defunct pe terenul unei terțe persoane
având proprietatea asupra terenului și dacă construcțile respective sunt partajate.
Îmi arăt opinia după care se impune să se facă distincția între situația cân d defunctul a
construit pe terenul altuia cu acordul proprietarului , de situația câ nd a construit fără acordul lui.
Astfel, în prima situație, constructorul va dobandi un drept de proprietate asupra
construcț iei și un drept de folosință asupra terenului aflându -se în prezența unui drept de
superficie și deci, construcția va intra în masa succesorală.
În cea de a doua situație, proprietarul terenului, prin efectul accesiunii imobilia re
artificial, va dobandi și proprietatea construcției. În acest caz dreptul constructorului este un
drept de creanță astfel că cee a ce se va împărți între comoștenitori va fi valoarea construcț iei
(obiectul împărțelii find valoarea constructiei și nu dreptul de proprietatea asupra ei ).

26 Liviu St ănciulescu, drept civil dreptul de moștenire Editura Rosetti ediția a II -A București 2000
27 Articolele 1141, 1142 din Cod Civil , Editura Hamangiu 2016

18

2.6. Evalu area bunurilor supuse împărțelii
În noile condiții economi ce din societatea noas tră și în special al liberalizării preț urilor,
problema evaluarii bunuri lor capătă o importanță incontestabilă.
În legătură cu evaluarea bunurilor ce formeză masa succesorală supuse partajului,
contribuția principal ă îi revine practicii judiciare.
Cu ocazia evaluării, părțile sunt libere să stabilească ele îns ele valoarea bunu rilor supuse
împărțelii sau să aleagă orice mod de evaluare neutru (conform criterilor valorii de circulaț ie).
Practica judiciară a statuat că o evaluare corectă și reală trebuie să aiba în vedere starea
fizică în care se aflau bunurile în momentul deschid eri succesiunii, dar valoarea luată in calcul
este cea de la data partajului.
La evaluarea terenurilor se va ț ine seama de unele criteri i precum : categoria de folosință
și clasă, calitatea, fertilitatea, importanța, destinația, am plasamentul constructiilor, prețurile
practicate î n zona etc.
Când obiectul partajului este un bun de valoare (bijuterii etc.), la împărțeală va trebui să
se țină seama de valoarea de circulație din momentul evaluă rii, în vedere a asigurării unei
egalități a părț ilor i nteresate în efectuarea partajului. Valoarea bunurilor supuse se determină, de
regulă, prin expertiză.28

2.7.Formele împărțelii
Potrivit articolului 1143 cod civil ”(1)Nimeni nu poate fi obligat a r ămâne în indiviziune ”.
Împărțeala poate fi făcută prin bună învoială sau pe cale judecătorească prin hotărâre.

Secțiunea 3. Împărțe ala prin buna învoială
În conformitate cu dispozițile art 1144 partajul voluntar sau prin buna învoială se face
când sunt îndeplinite cele trei condiții:
1- Sunt prezenți toți moștenitorii
2- Comoștenotorii au capacitate deplină de exercițiu
3- Toți comoștenitorii să fie de acord cu realizare împărțelii pe această cale.
În cazul neîndeplinirii celor de mai sus actul juridic de împărțeală poate fi anulabil
Împărțeala prin buna învoial ă se poate realiza și în cursul procedurii necontencioase
notariale raportat la art 81 alin. 3 din legea 36/1995, situație în care actul juridic de împărțeală
executat de notaru l public constituie î nscris aut entic.

28 Liviu St ănciulescu, drept civil dreptul de moștenire Editura Rosetti ediția a II -A București 2000

19
Prin buna î nvoială, comoștenitorii pot conveni asupra împărțel ii totale sau parțiale a
bunurilor sau pot împărții doar folosin ța bunurilor succeso rale ( nu și proprietatea lor).
Partajul voluntar se poate realiza și în față instanței de judecată. Atunci câ nd printre
coindivizarii există m inori sau interzi și, actul de partaj fiind condiț ionat de autorizarea autorității
tutelare.

3.1. Împărțeala pe cale judecătorească

Când împărțeala prin bună î nvoială nu se dorește sau nu se poate face, partajul bunurilor
succesorale urmează a fi făcut pe cale judecătorească.
Comoștenitorii pot cere direct împă rțeala pe cale judecătorească fără a fi necesară o
cerere prin bună î nvoială.
Cererea de partaj va cuprinde numele defunctului averea acestuia numele ș i prenumele
moștenitorilor, cotele cuvenite acestora datoriile ș i creanțele comoștenitorilor față de defunct.
Cererea de partaj va fi admisă printr -o încheiere care constată calitatea de moștenitor, a
părților precum ș i cotele cuvenite pentru fiecare parte, bunurile care alcătuiesc masa succesorală.
29
Procedura partajului judiciar se desfășoară în două faze : cea de admitere și cea de
pronunțare a hotărârii de ieșire din indiviziune.30
Când cauza este simplă și când instanța are suficiente elemente probatorii, nu este
necesară pronunțarea unei încheieri de admitere, putându -se trece direct la soluționarea în fond.
Împărțeala se va face, de regulă în natură iar inegalitatea loturilor se c ompensează prin
sulte (sume de bani). În cazul bunurilor care nu sunt practic partajabile în natură, se va proceda
la atribuirea lor comoștenitorului celui mai îndreptățit.
Hotărârea de partaj rămasă definitivă, constituie titlu executor.

Secțiunea 4. Efectele împărțelii
Efectele și desfințarea împărțelii

Reglementarea din codul civil din 1864.
Efectul declarativ (retroactiv). Indiferent de forma partajului prin bună invoială sau pe
cale judecătorească, potrivit art 786 cod civil din 1864 „ Fiecare coerede este prezumat că a
moștenit singur și imediat toate bunurile care compun partea sa sau care i -au căzut prin licitație,
și că n -a fost niciodată proprietar pe celelalte bunuri ale succesiunii”.

29 Liviu St ănciulescu, drept civil dreptul de moștenire Editura Rosetti ediția a II -A București 2000
30 Francisc Deak, Romeo Popescu, Tratat de Drept Succesoral, Vol. III Editura UJ Ediția a III -a, București 2014

20

Reglementare din noul cod civil
„(1) Fiecare coproprietar devine proprietarul exclusiv al bunurilor sau dupa caz al
sumelor de bani ce i -au fost atribuite numai cu începerea de la data stabilită în actul de partaj,
dar nu mai devreme de data încheierii actului, în cazul împărțelii voluntare sau după caz de la
data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești. (2) În cazul imobilelor efectele juridice ale
partajului se produc numai dacă actul de partaj încheiat în formă autentică sau hotărârea
judecătorească rămasă definitivă după caz au fost înscris e in cartea funciară.31
După cum se observă, în materia efectelor partajului s -a produs o schimbare radicală de
concepție, în sensul că s -a renunțat la efectul declarativ al partajului în favoarea efectului
constitutiv. Practic prin efectuarea partajului s e crează o situațe juridică nouă, în sensul că
anumite bunuri care sau aflat în indiviziune devin proprietatea exclusivă, iar acest drept de
proprietate exclusivă s e naște doar la data partajului.

Partajul (împărțirea) produce ca și efecte următoarele:
1- Actele juridice înche iate cu încălcarea lui art 641 Cod Civil (care consacră regula
majorității pentru anumite acte de administrare și pentru cele de dispoziție) sunt inopozabile
coindivizarilor care nu a u consimțit, expres sau tacit, la încheierea actului cu privire la acest
bun. Dacă la partaj bunul va fi atribuit coindivizarilor care a consimțit actul, efectele acelui act
se vor produce numai de la data la care va produce efect ele partajului conform art.680 Cod Civil.
2- Actele încheiate, în condițile leg ii, de un coindiv izar cu privire la bunul aflat î n
indiviziune rămân valabile și sunt opozabile celui căreia i -a fost atribuit bunul în urma partajului.
Actele de conservare, de administrare sau cele de dispoziție încheiate cu respectarea legii art.
640,64 1 Cod Civil.
3- Garanțiile constituite de un coindivizar a supra cotei sale părți se strămu tă de drept
asupra bunului atribuit acestuia sau dupa caz a sumelor de bani care i -au fost atr ibuie prin
împărțire, art. 682 Cod Civil reglementează cele menționate mai sus.

4.1. Desfințarea împărțelii:

Împărțeala moștenir ii, ca orice act juridic, va fi supusă regulilor de nulitate și
anulabilitate, indiferent dacă împărțeala (partajul) a fost voluntară sau judiciară.
Partajul prin buna învoială poate fi desfi ințat pentru aceleaș i cauze ca și contractele.
Partajul făcut fără participarea tuturor coproprietarilor este lovit de nulitatea absolută. Partajul
este însă valabil chiar dacă nu cuprinde toate bunurile comune, pentru bunurile omise se poate
face oricând un par taj suplimentar32.

31 Articolul 680 din Cod Civil , Editura Hamangiu 2016
32 Articolul 684 din Cod Civil , Editura Hamangiu 2016

21
Amintim viciile de consimțământ care pot anula împărțeala (partajul):
a- Eroarea esențială
b- Dolul
c- Violența
d- Leziunea potrivit dreptului comun.
De asemenea, cu anularea potrivit dreptului comun se sancționează și partajul făcut cu
nerespectarea condiți lor de ocrotire a persoanelor li psite de capacitatea de exercițiu sau cu
capacitate restrânsă de exercițiu.
Anularea sau declararea nulității actu lui de partaj produce efecte retroactive (de la data
partajului) cu consecința renașterii stării de indiviziune. În principiu, nulitatea actului de partaj
este totală, deoarece el este format din clauze indivizibile, astfel încât nicio clauză nu poate fi
suprimată sau schimbată fără desființarea întregului act.
Ca urmare a desființării partajului, copărtașii vor fi obligați, în principiu, să înapoieze la
masa indiviză bunurile primite în temeiul partajului33.

Se vor aplica în mod corespunzător reglementările de drept comun din materia efect elor
nulitații (art. 1254,1255 Cod Civil) și restituirii prestaților (art. 1635 -1647 Cod Civil). Ulterior,
se poate realiza un nou partaj prin cele două modalități (bună invoială sau prin hotărâre
judecătorea scă) dacă părțile nu doresc să rămână în indiviziune.

4.2. Dreptul creditorilor cu privire la împărțeală
Potrivit cod civil art. 1156 reglementează situația creditori lor personali ai moștenitorilor
„(2) Creditorii personali ai moștenitorilor și orice persoană care justivică un interes legitim pot
să ceară partajul în numele debitorului lor, pot pretinde sa fie prezenți la part aj prin bună
învoială sau pot să intervină în procesul de partaj”
Dispozițile art. 1156 Cod Civil au menirea de a pune pe credit orii personali ai
coindivizarilor la adăpost de eventualele fraude pe care aceștia din urmă le -ar putea face în
dauna lor, cu prilejul împărțelii. Astfel creditorii perso nali ai coindivizarilor pot fi despăgubiți
de debitori prin felul în care aceștia fa c împărțeala.34
Dreptul de opoziț ie al creditorilor
Opoziția la partaj se realizează practic pe două cai, direct printr -o declarație formală sau
indirect prin orice act din care se poate deduce intenția creditorilor de a participa la partaj.
Efectele exercitării dreptului de opoziție
Opoziția atrage ca efecte:
a) Creditorul oponent trebuie sa fie chemat la operațiunile de împărțeală. Dacă nu a
fost chemat, el poate ataca pe calea acțiunii pauliene.

33 Cod Civil, Editura Hamangiu 2016
34 Cod Civil, Editura Hamangiu 2016

22
b) Creditorul oponent are dreptul să supravegheze regularita tea operațiunilor
împărțelii, dar nu poate pretinde ca împărțeala să se facă potrivit intereselor sale.
c) Opoziția valorează poprire, bunurile succesorale ce cad în lotul copărtașului
debitor devenind indisponibile.
Cu alte cuvinte rezultă ca creditorii care nu s-au folosit de dreptul lor de opoziție la
împărțeală, nu mai au dreptul să atace împărțeala.35

Capitolul 3
Aspecte privind împ ărțeala moștenirii de ascendent

Secțiunea 1. Aspecte generale

În vederea preîntâmpinării, stării de indiviziune între descendenț ii defunctului , legiuitorul
a permis ascendentului să -și împartă bunurile descendenților săi.
Ascendenții pot face partajul bunurilor lor între descendenți36.
Împărțeala de ascendent poate fi facută, fie prin acte inter vivo s 37fie prin acte mortis
cauza 38cu respectarea condiților de fon d și formă ale liberalităților -donaț ie și testament.
Astfel putem defini împărțeala de ascendent ca fiind actul juridic prin care ascendentul,
printr -un act juridic, între vii sau pentru cauza de moarte, împarte în întregime sau parțial
bunurile sale între descendenții săi.
Această formă de împărțeală, expres prevăzută de lege, nu se confundă cu împărțeala
propriu -zisă conform căreia împărțeala unei moșteniri nedeschise nu este posibilă, întruc ât ar
constitui un pact succesoral interzis de lege.
În condițile împărțelii de ascendent, la moartea ascendentului, moștenirea va trece asupra
moștenitorilor și, deja împărțită.
Posibilit atea împărțelii de ascendent est e de regulă un act juridic mixt care are două
sensuri:
1- Pe de o parte, are caracteristicile unei liberalități făcute de defunct,sub forma și
condițile de validitate ale donației sau testamentului.

35Liviu St ănciulescu, drept civil dreptul de moștenire Editura Rosetti ediția a II -A București 2000

36 Articolul 1160 din Noul Cod Civil, Editura Hamangiu 2016
37 Expresie din limba latină, care înseamnă "intre vii"
38 Actele mortis causa se mai numesc și acte de ultimă voință și sunt menite, să producă și să reglementeze
transmiterea bunurilor autorului după moartea sa. Tipul principal al actelor mortis causa este testamentul, Editura
Hamangiu, Drept Civil Român

23
2- Pe de altă parte, are caracteristicile unui act de împărțeală ce are ca scop evitarea
stării de indiviziune succesorală.

1.1.Caracteristicile împărțelii de ascendent
Pe langă asemănă rile față de partajul propriu -zis al moștenirii, împărțeala de ascendent
prezintă câteva deosebiri esențiale:
a) Împărțeala de ascendent este rezultatul exclusiv al voinței ascendentului.
b) Moștenirea se transmite descendenților devizată și nu în stare de indiviziune.39
c) Între descendenții se nasc raporturi de împărțeală, cu toate că ei au rămas străin i
de actul de împărțeală.40
d) Împărțeala de ascendent nu pune capăt unei stari de indiviziune deoarece acesta
nu a apucat să existe, și preîntâpină nașterea unei astfel de stării între descendenții lui de cuius41.
Precizez ca instituția împărtelii de ascendent este foarte veche, fiind cunoscută și în
dreptul roman.

Condițiile împă rțelii de ascende nt de formă și fond

1.1.Condi țile de fond:

Pentru a fi valabilă împărțeala de ascende nt trebuie să îndeplinească anumite condiții de
fond. Întrucât partajul de ascende nt nu se poate realiza decât prin donație sau testament, acesta
trebuie să întrunească condițile de fond prevăzute de dreptul comun pentru aceste acte juridi ce
(consimțământ,capacitate,obiect,cauză ).
Pe langă condițile de mai sus, împărțeala de ascendet trebuie să întrunească și unele
condiții specific e, un bun exemplu ar f i persoanele c are pot face partajul respectiv , între care se
poate face aceasta, obiectu l și respectarea cerințelor de efectuare a împărțelii.
Partajul de ascende nt poate fi fă cut de că tre ascendenti adica mama, t ată și alții conform
art. 1160 Cod civil. Ascendenții pot fi cei fireș ti, din căsătorie sau din afara căsătoriei, precum și
cei din adopție. Persoana care face împărțeala de ascende nt trebuie să aibe capacitatea de a
dispune pri n liberalități.
Beneficiarii partajului de ascende nt confo rm art. 1160 Cod civil. Sunt copii ș i
descendenții dispunătorului.

39 Liviu Stănciulescu, drept civil dreptul de moștenire Editura Rosetti ediția a II -A București 2000

40 Liviu St ănciulescu, drept civil dreptul de moștenire Editura Rosetti ediția a II -A București 2000
41 Expresie latină folosită a desemna persoana decedată, textul latin vorbește de cuius successione agitur, acela
despre a cărui moștenire este vorba

24
Cerințele efectuării partajului de ascende nt
La realizarea partajului de ascende nt se va ține cont de următoarele cerințe.
a) Atribuirea bunur ilor trebuie făcută efectiv nu în forma unei cote ideale asupra
bunurilor.
b) Rezerva succesorală a descendeților va trebui respectată, întrucât, în caz contrar
moștenitorii rezervatarii vor putea să uzeze de acțiunea în reducțiunea a liberali tăților excesive.
Ascendentul dispunător, va p utea însă, să favorizeze pe unii dintre moștenitori derogând
astfel de la principiul privind egalitatea între comoștenitori.

1.2.Condițile de formă

Partajul de ascende nt se poate realiza prin donație sau prin testament cu respectarea
formelor, condiților și regulilor prevăzute de lege pentru aceste acte juridice.
Partajul realizat prin donație nu poate avea ca obiect decât bunurile prezente.42
Dacă împărțeala se face prin donație aceasta va îmbrăca forma autentică iar descendenții
donatari vor trebui să accepte liberalitatea făcută.
Dacă împărțeala se face prin testament, ea trebuie să îmbrace una din formele prevăzute
de lege.

Secțiunea 2. Efectele împărțelii de ascende nt realizat prin act e inter vivos (Donație)

Efectele împărțelii de ascende nt vor fi diferite, după cum aceasta s -a realizat, pe calea
unui act juridic inter vivos (donație) sau printr -un act mortis cauza (testament) .
Împărțeala pe calea donației produce efecte diferite, în timpul vieții ascendentului și după
deschiderea succesiunii:
a) Din momentul încheierii actu lui de împărțeală, între ascende nt și descendentul iau
naștere raporturi specific e contractului de donație, a stfel, bunurile care au făcut obiectul
împărțelii trec, irevocabil din patrimonial ascendentului în cel al descendentului.
Descendenții donatari sunt succesori în drepturi cu titlu particular, și nu sunt ținuți pentru
datoriile ascendentului lor cu excepți a cazului când donația a fost cu sarcina plății datoriilor
existente în momentul încheierii contractului.
Revocarea donației se face de către instanța de judecată la cerere, în cazurile anume
prevăzute de lege.
b) După moarte ascendentului împărțeala de ascen dent devine o împărțeală propriu –
zisă, iar descendenții devin moștenitori păstrând și calitatea de donata r. În calitatea de moștenitor
descendenții pot accepta sau renunța la succesiune.

42 Articolul 1161 din Cod Civil , Editura Hamangiu 2016

25
Bunurile succesiunii care nu au făcu t obiectul împărțelii de ascende nt au fost reținute de
ascendentul dispunător și vor f i transmise descendenților în indiviziune și vor face obiectul
împărțelii propriu -zise. Dacă prin împărțeala de ascende nt s-a încălcat rezerva unui copărtaș
acesta va avea dreptul la reduce rea loturilor realizate cu depă șirea cotei disponibile.

2.1. Efectele împărțelii de ascende nt realizat prin acte mortis cauza

Dacă împărțeala de ascende nt s-a realizat prin testament, nu se vor produc e efecte
juridice în timpul vieț ii ascendentului dispunător. În această perioadă, împărțeala de ascende nt
va putea fi revocată, ca orice ce altă dispoziție testamentară.
La deschiderea succesiunii, bunurile care au făcu t obiectul împărțelii de ascende nt se
transmit, divizate, descendențilo r care le dobândesc în calitate de mostenitori, de la moartea
ascendentului între descendenți se nasc raporturi de împărțeală.43

2.2. Ineficacitatea împărțir ii de ascendent

Ineficacitatea actului juridic de împărțea lă se produce datorită unor cauze de drept comun
și unor cauz e specific e împărțelii de ascendent. Ca oricărui act jur idic, îi sunt aplicate regulile
generale privid nulitățile (relative și absolute) dar și revocare. Astfel încălcarea normelor
generale cu privire la donații și testament va atr age nulitatea absolute a actului.
Incapacitatea ascendentului sau vicierea voinței sale prin dol, eroare sau violen ță, va
atrage nulitatea relativă a actului.
Neexecutarea sarcinii va atrage revocarea împărțelii de ascende nt.
Partajul făcut prin donație, c u scopul fraudării credito rilor chirografari, va putea fi
revocat de aceștia prin intermediul acțiunii pauliene.

2.3. Cauzele de ineficacitate speciale

Ineficacități
(1)Este lovit de nulitate absolute partajul în care nu s -au cuprins toți descendenții care
îndeplinesc condițile pentru a veni la moștenire, fie în nume propriu fie pri n reprezentare
succesorală.
(2)Dipozițile alin.(1) nu se aplică partajului în care nu a fost inclus un descendent care
vine la moștenire prin reprezentare succesorală, însă a fost cuprins a cela pe care îl reprezintă.
(3)Dacă prin partajul de ascende nt se încalcă rezerva succesorală a vreunui descendent
sau a soțului supraviețuitor, sunt aplicabile dispozițile privitoare la reducțiunea liberalităților
excesi ve. 44

43 Liviu St ănciulescu, drept civil dreptul de moștenire Editura Rosetti ediția a II -A București 2000

26

Capitolul IV
Analiză caz practic I
Referitor la împărțirea moștenirii redăm conținutul hotărârii 4986/2018, din data de 19 –
06-2018, pronunțată de Judecătoria Focșani.
Pe rol se află judecarea acțiunii civile formulate de către reclamantul BG împ otriva
pârâților VN și VC având ca obiect partaj succesoral. Dezbaterile orale au avut loc în ședința
publică din data de 5 Iunie 2018, note consemnate în î ncheierea din acea dată și care face parte
integrantă din prezenta:
În motivarea cererii, reclamanta a solicită să se dispună partajul averii succesorale
rămasă, de pe urma defunctului V. N decedat la data de 04.01.2012. A solicitat să fie lichidată
starea de indiviziune prin individualizarea și predarea efectivă a bunurilor care li se cuvin,
conform Contractului de partaj voluntar nr. X și a Titlului de proprietate nr. x.
Și-a întemeiat cererea pe disp. art. 979 și următoarele N.C.P.C., cu trimitere la art. 1143
Cod civil.
A depus la dosar: copii certificat de deces, ac te de stare civilă, Contractulu i de partaj
voluntar nr.x, Titlului de proprietate nr. X și taxa de timbru.
În temeiul art 201 alin 1 N.C.P.C., constatând că sunt îndeplinite condițiile prev. de art
194 N.C.P.C., Instanța a dispus comunicarea cererii și a înscrisurilor către pârâți cu mențiunea
de a depune întâmpinare și să propună probele de care înțelege să se folosească, respectiv actele
în două exemplare în copie certificată iar în cazul expertizei specialitatea și obiectivele.
Pârâții legal citați nu au depus întâmpinare la dosaru l cauzei.
Din oficiu instanța și -a verificat competența potrivit disp. art.94 art.107 și art.118
N.C.P.C. și a constatat că este competentă general, material și teritorial.
Examinând actele dosarului, Instanța a reținut că la data de 04.01.2012 a decedat V N de
pe urma căruia au rămas în calitate de moștenitori legali B G, V N și V C. Masa succesorală se
compune din terenurile descrise în Titlul de proprietate nr. X și cota de ½ din terenurile
descrise în certificatul de moștenitor nr. X rămase de pe urma defunctului V A.
Potrivit art.271 – 272 C .proc.civ., părțile se pot înfățișa oricând în cursul judecății, chiar
fără să fi fost citate, pentru a cere să se dea hotărâre care să consfințească învoiala lor, învoiala
va fi înfățișată în scris și va alcă tui dispozitivul hotărârii.
În temeiul art 67 părțile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin
mandatar.

44 Articolul 1163 din Cod Civil, Editura Hamangiu 2016

27
La termenul din data de 5 Iunie 2018, părțile au depus la dosar tranzacție, au semnat
tranzacția în fața instanței de judecată și au arătat că aceasta reprezintă voința lor , respectiv
modul în care înțeleg să stingă litigiul, arătând că aceasta reprezintă înțelegerea lor și asupra
căreia înțeleg să nu mai revină.
Față de înscrisul depus la dosar în temeiul art. 438 și următoarele N.C.P.C. instanța va
admite acțiunea și va stinge litigiul dintre părți, conform tranzacției depuse la dosar.
Instanța va lua act că nu s -au solicitat cheltuieli de judecată.
Instanța, constată că acțiunea a fost legal timbrată.
Pentru aceste motive în numele legii , instanța admite cererea înregistrată sub nr. X
formulată de reclamanta B G , împotriva pârâților V . V și V C, pentru partaj succesoral.
Dispune ieșirea din indiviziune a părților, conform tranzacției depuse la dosar.
Părțile din dosarul nr. 4986/2018 , aflat pe rolul Judecătoriei Focșani, având ca obiect
partaj succesoral, în vederea terminării acestui proces, a intervenit o înțelegere între cei 3
moștenitori legali ai defunctului VN în sensul întelegeri asupra bunuri lor care co mpun masa
succesorală de față și sistarea stării de indiviziune și totodata reprezintă voința lor liberă
neviciată, act prin care îl depun la instanță cu mențiunea de a fi consfințită printr -o hotărâre
judecătorească definitivă, în temeiul art. 438 -441 din Noul Cod de procedură civilă.
În consecință judecătoria în dosarul de față având ca obiect partaj succesoral, va admite
în parte acțiune civilă formulată de către reclamant luând în considerare înțelegerea dintre părți
și obligă părțile să se conformeze, cheltuieli de judecată nu s-au cerut de niciuna dintre părți.

ANALIZĂ CAZ PRACTIC II
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având sentința 122/2019 pronunțată de
judecătoria Alba Iulia privind pe reclamanta P E în contradictoriu cu pârâta Ș I L, având ca
obiect succesiune.
Se constată că la data de 09.01.2019, prin serviciul registratură, reclamanta a depus la
dosar obiecțiuni la raportul de expertiză.
De asemenea, se constată că la data de 16.01.2019, prin serviciul registratură, pârâta a
depus l a dosar un înscris, prin care solicită respingerea obiecțiunilor formulate de reclamantă la
raportul de expertiză. De asemenea, a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța acordă cuvântul asupra obiecțiunilor la raportul de expertiză, formulate de
reclamantă.
Avocatul reclamantei solicită încuviințarea obiecțiunilor la raportul de expertiză, astfel
cum au fost formulate.
Instanța respinge obiecțiunile la raportul de expertiză tehnică judiciară , formulate de
reclamantă, pentru că acestea sunt fundamenta te pe informații relative la ofertele de preț făcute
în mass -media și online de vânzătorii imobilelor, nu și de cumpărătorii unor astfel de imobile și,

28
de asemenea, nu sunt fundamentate nici pe prețurile la care s -au făcut vânzările după negocierile
dintre părți. Prețul stabilit de expert este unul care are în vedere și ofertele publicate în mass –
media, dar și criteriile legale privind stabilirea prețului de circulație a unui bun imobil cu luarea
în considerare a tuturor corectivelor prețului arătate în nor mele de evaluare tehnică. În urma
evaluării expertului, valoarea imobilului nu este cu mult mai redusă decât cea avută în vedere de
părți și este apropiată de valorile de circulație actuale existente pe piața imobiliară din A I.
Nemaifiind alte cereri de f ormulat sau alte incidente de soluționat în temeiul art. 392 din
Noul Cod de procedură civilă instanța deschide dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul
avocatului reclamantei.
Avocatul reclamantei solicită admiterea cererii astfel cum a fost formula tă și, în
consecință, să se dispună reducțiunea liberalității testamentare efectuată de către defunctul PA,
prin testamentul autentificat sub nr. 1486/23.12.2016 de Biroul Individual Notarial V O G, la
cota de ¼ din imobilul în litigiu. Solicită ca reducți unea să fie făcută prin echivalent bănesc,
menționând că raportat la valoarea imobilului de 725.234 lei, cota de ¼ cuvenită pârâtei este de
181.308,50 lei. De asemenea, solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată,
constând în taxa judicia ră de timbru și onorariu expert.
În temeiul art. 394 C .p.c., instanța declară închise dezbaterile și reține cauza pentru
deliberare și pronunțare.
Deliberând asupra cauzei civile de față Instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Ju decătoriei A I la data de 16.04.2018 în dosarul nr. X
reclamanta P E a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâta ȘIL, prin hotărârea ce o va
pronunța să dispună reducțiunea liberalității testamentare efectuată de către defunctul P A,
decedat la 04.12.2017, prin testamentul autentificat sub nr. 1486/23.12.2016 de Biroul Individual
Notarial VOG, la cota de ¼ din imobilul situat în AI, nr. 7, județul A, înscris în CF nr. x AI –
teren de 525 mp și casă compusă din subsol, parter și mansardă.
În moti varea cererii se arată că reclamanta este soția supraviețuitoare a defunctului PA,
decedat la 04.12.2017. Prin testamentul autentificat sub nr. 1486/23.12.2016 de Biroul
Individual Notarial V O G defunctul a testat în favoarea pârâtei întreaga sa avere mob ilă și
imobilă tabulară și extratabulară, încălcând astfel rezerva succesorală a moștenitorilor.
Reclamanta apreciază că, în calitate de moștenitor rezervatar, rezerva sa succesorală este
de ½ din cota succesorală care i s -ar fi cuvenit în absența liberali tății. Prin desemnarea pârâtei la
legatar universal este afectată rezerva succesorală a reclamantei din bunurile rămase de pe urma
defunctului.
Se arată că din masa succesorală face parte imobilul situat în A, nr. 7, jud. A, dobândit de
către reclamantă și fostul ei soț prin contractul de vânzare cumpărare, autentificat sub nr.
2149/04.08.2010 de BNP Asociați B de la ȘRM cu prețul de 215.567 euro. La data cumpărării
reclamanta era căsătorită cu PA, astfel că imobilul achiziționat este un bun comun.
Avându -se în vedere că partea supusă reducțiunii este mai mică decât jumătate din
valoarea bunului donat, reclamanta solicită ca reducțiunea să fie făcută prin echivalent bănesc.
În dovedirea cererii s -a solicitat admiterea probei cu înscrisuri, depozițiile martor ilor,
interogatoriu și expertiză tehnică.

29
În drept reclamanta a invocat prevederile art. 1055, art. 1097 și art. 1099 Cod civil.
Reclamanta a depus la dosar, în copie, carte de identitate, certificat de deces PA,
certificat de căsătorie, testamente, contra ct de vânzare cumpărare, contract de donație , chitanțe
și încheiere de ședință pronunțată în dosarul succesoral nr. 6/2018 al BN P C (f. 6 -15)
Prin întâmpinarea depusă la dosar (f. 25 -27), pârâta a arătat că este de acord cu
reducțiunea liberalității exc esive în limita cotității disponibile, recunoaște pretențiile reclamantei
și apreciază că din valoarea imobilului de 215.567 euro i se cuvine o cotă de ¼, adică 62.891,75
euro.
Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin testamentul autentificat sub nr. 1486/23.12.2016 de Biroul Individual Notarial VOG,
defunctul P A, decedat la 04.12.2017, a testat în favoarea pârâtei ȘIL întreaga sa avere mobilă și
imobilă tabulară și extratabulară.
La data decesului lui PA în masa succesorală se a fla un singur bun, imobilul situat în AI,
nr. 7, jud. A, înscris în CF nr. x AI – teren de 525 mp și casă compusă din subsol, parter și
mansardă.
Potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză de expert tehnic inginer
CM valoarea de ci rculație a imobilului sus -menționat este de 725.234 lei.
În drept potrivit art. 1089 Cod civil „cotitatea disponibilă este partea din bunurile
moștenirii care nu -i rezervată prin lege și de care defunctul putea dispune în mod neîngrădit prin
liberalități”. Această dispoziție legală trebuie analizată în corelație cu cea privind întinderea
rezervei succesorale cu privire la care art. 1088 Cod civil prevede că „rezerva succesorală a
fiecărui moștenitor rezervatar este de jumătate din cota succesorală care, în absența liberalităților
sau dezmoștenirilor i s -ar fi cuvenit ca moștenitor legal”.
Soțul supraviețuitor este, potrivit legii, moștenitor rezervatar, dispozițiile art. 1087 Cod
civil fiind fără echivoc în acest sens.
Fiind achiziționat în timpul căsătoriei reclamantei cu PA, potrivit art. 30 Cod familiei,
aplicabil în speță pentru că era în vigoare la data achiziționării, imobilul în litigiu este bun
comun a celor doi foști soți. Din cota de ½ proprie defunctului, acesta putea testa în mod valabil
doar jumă tate, adică ¼ din imobil, restul de ¾ revenind reclamantei, adică ½ fiind cota proprie
reclamantei, iar ½ din cota proprie a defunctului reprezintă rezerva sa succesorală.
Raportat la valoarea imobilului cota de ¼ cuvenită pârâtei este de 181.308,50 lei, s umă
pe care reclamanta va fi obligată să o plătească pârâtei, reducțiunea liberalității excesive
instituită prin testament urmând a fi făcută prin plata acestei sume.
În legătură cu cheltuielile de judecată la plata cărora pârâta solicită să nu fie obligat ă,
instanța constată că formal a existat un acord al pârâtei în privința admiterii acțiunii, însă a fost
lipsit de conținut, dat fiind cuantumul pretenției exprimată de pârâtă, adică ¼ din valoarea de
215.567 euro, prețul de cumpărare în 2010 a imobilului. În această situație, judecata a continuat
și a fost necesară administrarea probei cu expertiză tehnică, astfel că nu se poate susține că ne
aflăm în prezența unei recunoașteri a pretențiilor. Alte împrejurări privind o eventuală înțelegere
nu pot fi luate în considerare pentru că nu au fost dovedite, iar dispozițiile art. 450 -455 Cod
procedură civilă au în vedere ipotezele ulterioare sesizării instanței de judecată.

30
În temeiul art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va admite cererea reclamantei și
va dispune obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 11.154,54 lei cu titlu de
cheltuieli de judecată, reprezentate de taxa judiciară de timbru – 8754,54 lei și onorariu expert –
2400 lei.

Pentru aceste motive, în numele legii, Instanța va admite cererea reclamantei PE,
domiciliată în AI, nr. 7, jud. A formulată în contradictoriu cu pârâta ȘIL, domiciliată în AI, nr.
10, jud. A și, în consecință instanța va d ispune reducțiunea liberalității testamentare efectuată de
către defunctul PA, dece dat la 05.12.2017, prin testamentul autentificat sub nr. 1486/23.12.2016
de Biroul Individual Notarial VOG, la cota de ¼ din imobilul situat în AI, nr. 7, jud. A, înscris în
CF nr. x A I – teren de 525 mp și casă compusă din subsol, parter și mansardă, în valoare de
725.234 lei. Obligă reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 181.308,50 lei. Obligă pârâta la
plata către reclamantă a sumei de 11.154,54 lei cu tit lu de cheltuieli de judecată. Părțile au drept
de apel în termen de 30 zile de la comunicare a hotărârii , și cerere ce se va depune la Judecătoria
Alba Iulia.

31
Concluzii
Conform celor prezentate mai sus, putem spune că împărțirea moștenirii reprezintă un subiect
controversat și de maximă importanță, în zilele noa stre, spre deosebire de moștenirea
testamentară și liberalități .
Moștenire testamentară se referă exclusiv la transmiterea patrimoniului succesoral care are loc
în temeiul voinței celui care lasă moștenirea, manifestată printr -un testament valabil încheiat din
punct de vedere legal . Amintim testamentele ordinare (olograf,authentic,secret) și testamentele
privilegiate ( militarilor, făcut în timp de boală contagioasă, maritim ).
Liberalitățile se referă la actele juridice prin care o persoană dispune cu titlu gratuit de bunurile
sale, în tot sau în parte, în favoarea unei alte personae și nu se pot face decât prin donație sau
legat cuprin s în testament.
Legatul este o dispoziție testamentară prin care testator ul desemnează una sau mai mult e
persoane care urmează să dobândească la decesul său, c u titlu gratuit, anumite bunuri
determinate din moștenire, o fracț iune din patrimoniul succesoral . Amintim legatele care
afectează voința testatorului (pur și simplu, cu termen, sub condiție, cu sarcină) și legatele după
obiectul lor ( univer sale, cu titlu universal, cu titlu particular) .
Donația este actul juridic (contractul) prin care, cu intenția de a gratifica, o parte, numită
donator, dispune în mod irevocabil de un bun în favoarea celeilalte părți, numită donata r.
Referitor la dreptul de moștenirea al fiecăruia dintre noi este de necontestat și unic, datorită
acestui lucru trebuie verificat amănunțit dacă sunt sau nu îndeplinite comcomitent condițile
generale și specifice și respectiv să nu fie viciat sau încălcat v reun drept al moștenitorilor pe
toata durata procedurii succesorale.
În altă ordine de idei consider că împărțirea moștenirii sau partajul succesoral este “Cirea șa de
pe tort ” în materia succesiunilor deoarece este ultima etapă a procedurii succesorale pentru a te
putea bucura și folosi pe de plin de bunul dobândit prin moștenire și totodata și stingerea stării
de indiviziune care provoacă situații tensionate între comoștenitori, și de aici rezultând că în
cazurile cu mai mulți comoștenitori sa ajuns l a o înțelegere în acest sens fără încălcarea unui
drept a celorlalți moș tenitori legali.
În concluzie consider că împărțirea moștenirii are o importanță amplă și semnificativă spre
deosebire de celelalte ramuri ale succesiunilor pentru o buna întelegere în tre oameni , dar și
pentru atingerea scopului acesteia și că după atâta “muncă ” poți să stăpănești bunul moștenit cu
demnitate și loialitate la fel ca și antecesorii noștri pentru a le conserva, îmbunătăți, păstra și
transmite și noi la rândul nostru mai departe moștenitorilor noștri.

32
Bibliografie

Cărți și lucrări de autor în edituri
1. Anca Nicoleta Gheorghe, Manual de Drept Succesoral, Editura Hama ngiu București
2013
2. D. Chirică, Drept civil, Succesiuni, Editura Lumina Lex București 1996
3. D. Oancea, Introducere în dreptul roman, Editura C.H.Beck, București 2009
4. Drept civil româ n, Editura Hama ngiu
5. Francisc Deak, Romeo Popescu, Tratat de Drept Succesoral , Vol. III Ediția a III -a
Editura UJ București 2014
6. Francisc Deak, Transmiterea și Partajul Moștenirii , Vol . III Ediția a III -a Editura UJ
București 2014
7. Liviu St ănciulescu, Drept civil dreptul de moștenire Editura Rosetti ediția a II -A
București 2000
8. Mihail Eliescu, Curs de succesiuni , Editura Humanitas București 1997
9. Noul Cod Civil, Editura Hamangiu 2016
Jurisprudență
1. Hotărârea nr. 122/2019, Judecătoria Alba Iulia
2. Hotărârea nr. 687/2015 , Judecătoria Hârșova
3. Hotărârea nr. 4986/2018, Judecătoria Focșani

Surse electronice
1. http://www.rolii.ro/cautare
2. https://e -juridic.manager.ro/dictionar -juridic/de -cuius/1297.html
3. http://www.dreptonline.ro/dictionar_juridic/termen_juridic.php?cuvant=Acte%20mortis%20ca
usa
4. https://en.wikipedia.org/wiki/Inter_vivos