CONF. UNIV. DR. POPESCU DENISA LOREDANA STUDENT: CIOB LAURENȚIU DANIEL 2016 2 UNIVERSITATEA ‘’SPIRU HARET’’ BUCUREȘTI FACULTATEA DE DREPT ȘI… [600368]

Licență

CONF. UNIV. DR. POPESCU DENISA LOREDANA STUDENT: CIOB LAURENȚIU DANIEL 2016 2 UNIVERSITATEA ‘’SPIRU HARET’’ BUCUREȘTI FACULTATEA DE DREPT ȘI… [600368]

Byadmin ianuarie 1, 2024

1

UNIVERSITATEA ‘’ SPIRU HARET’’ BUCUREȘTI
FACULTATEA DE DREPT ȘI ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
CONF. UNIV. DR. POPESCU DENISA LOREDANA

STUDENT: [anonimizat]

2016

2

UNIVERSITATEA ‘’SPIRU HARET’’ BUCUREȘTI
FACULTATEA DE DREPT ȘI ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

CARACTERISTICILE GENERALE ALE
INFRAC ȚIUNILOR ÎMPOTRIVA PERSOANEI

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
CONF. UNIV. DR. POPESCU DENISA LOREDANA

STUDENT: [anonimizat]

2016

3

CUPRINS

INTRODUCER E………………………………………………………………………………… 4
CAPITOLUL I. CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND INFRACȚIUNILE CONTRA
PERSOANEI ……………………………………………… ………………………………… …..7
1.1 Referințe în istoria dreptului românesc. Aspecte comune ………… ………………………… 7
1.2 Obiectul juridic și material ……………………………………………………………… ……13
1.3 Subiectul pasiv și activ …………………………………………………………………… …..14
1.4 Latura obiectivă și subiectivă ………………………………………………………………. ..15
1.5 Tentativa, consumarea și sancțiunea. Forme agravate ………………………………… …….17

CAPITOLUL II. INFRACȚIUNI CONTRA INTEGRITĂTII CORPORALE SAU
SĂNĂTĂȚII PERSOANEI …………………… ……………………. …………….. ………….20
2.1 Aspecte comune ……………………………………………………………… ……………………. 20
2.2 Lovirea sau alte violențe ……………………………………… ………………………….. ….21
2.3 Vătămarea corporală. Vătămarea corporală gravă ……………………………… ………… …25
2.4 Lovirile sau vătămările căutătoare de moarte …………………………………… …………… 32
2.5 Vătămarea corporală din culpă ……………………………………………… ……………… .34

CAPITOLUL III. ASPECTE PROCESUALE CU PRIVIRE LA INFRAC ȚIUNILE
ÎMPOTRIVA PERSOANEI ……………… ………………………………………… …………37
3.1 Infracțiuni contra vieții și contra integrității corporale sau sănătății Infracțiuni săvârșite asupra
unui membru de familie …………………………………………………… ………………… …..37
3.2 Infracțiuni contra libertății pers oanei ………………………………… ……………………… 40
3.3 Infracțiuni privitoarea la viața sexual ………………………………… ………………….. …44

CAPITOLUL IV. JUSISPRUDENȚA INSTANȚELOR DE JUDECĂTORIE ……… ….46
CONCLUZII ……………………………………………………………………… …… ………66
BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………… ……………… ….69

4
INTRODUCERE

Lucrarea de față intitulată ”Caracteristicile generale ale infracțiunilor împotriva
persoanei ”, își propune să ofer e un fond de informații cu privire la infracțiunile generale la care
sunt supuse persoanele . În dreptul nostru penal, ocrotirea persoanei este justificată de unicitatea
fiecărei ființe în parte și de capacitatea ei creatoare, deoarece ocrotirea persoanei se realizează cu
privire la toate atributele acesteia viață, integritate corporală, sănătate, libertate și libertate
sexuală, li bertatea domiciliului și a vieții private.
Tema ”Caracteristicile generale împotriva persoanei ”, este structurată în patru capitole,
fiecare capitol tratând aspect relevante cu titlu temei, având în structura ei, un cuprins, o
introducere precum și proprii le concluzii și o bogată și diversificată bibliografie, utilizată ca sursă
de inspirație.
În primul capitol ” Considerații generale privind infracțiunile contra persoanei ”, se
evidențiază referințele în istoria dreptului românesc și elementele de drept comp arat, precum și
aspectele comune dintre Codul Penal român și alte țări
Faptele prin care se aduce atingere persoanei au fost incriminate încă din începuturile
dreptului româ nesc, l egile penale din toate epocile și din toate orânduirile sociale au incrimina t
astfel de fapte, sancționându -le cu pedepse ce variau după gravitatea urmărilor. Astfel,
problematica omului nu a stat numai în atenția juriștilor, ci și a conducătorilor din vremurile
respective, a filozofilor, a economiștilor, a politicienilor.
Formare a statelor feudale românești, după secolul al X -lea, a constituit o altă treaptă în
evoluția Legii țării, iar odată cu apariția dreptului scris, Legii țării i s -au alăturat noi dispoziții de
inspirație bizantină, pentru ca, mai târziu, dreptul cutumiar să reprezinte unul dintre izvoarele
textelor juridice ce vor pune bazele dreptului modern.
În perioada domnitorului Alexandru Ioan Cuza a fost pus în aplicare, în data de 1 mai
1865, Codul Penal, care a rămas în vigoare până în anul 1937 în această legislați e, atât
infracțiunile, cât și pedepsele urmau o clasificare tripartită, de menționat că, în ceea ce privește
Codul penal din anul 1937 intrat în vigoare la 1 ianuarie 1937, acesta a menținut clasificarea
tripartită a infracțiunilor în crime, delicte și con travenții.
Codurile penale moderne incriminează fără excepție faptele care aduc atingere relațiilor
sociale privind omul , spre exemplu, în ceea ce privește violul, infracțiune îndreptată împotriva
libertății sexuale a persoanei, Noul Cod Penal francez, int rat în vigoare la 1 mai 1994, în titlul II,

5
denumit Fapte care prefigurează persoana umană, incriminează faptele îndreptate contra vieții
persoanei în Secțiunea a 3 -a a Capitolului II, unde sunt î ncriminate agresiunile sexual: violul, art.
222-23, alte agr esiuni sexuale, art. 222-27; obținerea prin abuz de satisfacții sexuale, art. 222-23
și în Secțiunea 4 -a este î ncriminat traficul de stupefiante .
Codul Penal german reglementează infracțiunile contra vieții în Capitolul 16. În Capitolul
13 sunt încriminate faptele contra inviolabilității sexuale și Codul Penal spaniol prevede în
Capitolul IV, Titlul IX, Infracțiuni contra libertăților sexuale. În Codul Penal suedez, violul este
prevăzut de art. 1 din Capitolul VI, având următorul conținut legal: dacă prin v iolență sau prin
amenințare implicând un pericol iminent exercitat împotriva ei, un bărbat constrânge o femeie la
un raport sexual, acesta va fi condamnat pentru viol, la închisoare de la 2 la 10 ani.
În Codul penal maghiar, violul este reglementat în Cap itolul XIV Infracțiuni contra
căsătoriei, familiei, a tineretului și a moralei sexuale și, de asemenea, subiect pasiv sau activ
poate fi orice persoană, indiferent de sex. În Codul penal federal al S.U.A. violul este incriminat
de art. 2242, având următoru l conținut: o ricine sub jurisdicția specială maritimă și teritorială a
S.U.A. sau într -o închisoare federală, cu bună știință determină altă persoană să se angajeze într –
un raport sexual prin amenințarea acelei persoane ori prin insuflarea unui sentiment d e teamă sau
se angajează într -un raport cu o altă persoană dacă acea persoană poate fi incapabilă să -și dea
seamă de natură conduitei sale; fizic incapabilă de a se opune sau și -a exprimat refuzul de a fi
angajat în acel raport sexual, sau pune în executa re hotărârea de a proceda în modurile arătate va
fi amendat conform prevederilor acestui titlu, închisoare nu mai mult de 20 ani, ori ambele.
Capitolul al II -lea ”Infracțiuni contra integrării corporale sau sănătății persoanei ”,
evidențiază subgrupa infra cțiunilor împotriva integrității corporale sau sănătății persoanei care
este prevăzută, așadar, în titlul II, capitolul II, secțiunea a II -a din partea specială a Codului Penal
și este intitulată generic lovirea și vătămarea integrității corporale sau a să nătății.
În această subgrupă sunt încriminate faptele de pericol social comise prin metode și
mijloace specifice și prin care se aduce atingere, se vatămă dreptul persoanei la integritate
corporală și sănătate, adică acele fapte care au ca rezultat pricinu irea de suferințe fizice ori de
vătămări integrității corporale sau sănătății persoanei .
Ocrotirea, apărarea persoanei, prin mijloacele dreptului penal, împotriva faptelor prin care
se atentează la integritatea corporală sau la sănătatea sa, s -a impus într ucât integritatea fizică și
psihică a persoanei constituie, ca și viața, o valoare socială importantă a cărei atingere lezează
însăși existența și normala desfășurare a relațiilor sociale formate în jurul acestei valori.

6
Capitolul al III -lea ”Aspecte proce suale cu privire la infracțiunile împotriva persoanei ”,
face referire în mod direct la infracțiunile contra vieții și contra integrității corporale sau sănătății,
precum și în cazul infracțiunilor comise asupra unui membru de familie . Tot în această catego rie
intră și infracțiunile contra libertății unei persoane sau infracțiuni cu privire la viața sexuală.
Conceptul de libertate a vieții sexuale, componentă a dreptului fundamental la viață
privată indiferent de sexul persoanei, a comportat de -a lungul tim pului numeroase interpretări,
care s -au reflectat și în modalitatea în care legiuitorul a înțeles să incrimineze faptele care aduc
atingere acestei valori sociale, ceea ce a condus la modificări succesive ale textelor Codului Penal
atât cu privire la conți nutul constitutiv al infracțiunilor, cât și referitor la pedepsele care trebuie
aplicate.
De asemenea, este evidențiată evoluția reglementărilor, inclusiv cea adusă prin noul
Codul penal adoptat prin Legea nr. 286/2009, astfel încât multe dintre soluții vo r fi utile și în
contextul modificărilor legislative preconizate.
În capitolul al IV -lea definit și ”Jurisprudență ”, se evidențiază diferite cazuri și dosare
soluționate. În acest capitol au fost incluse hotărâri relevante din practica Curții de Apel Cluj, în
materie penală, civilă, comercială și de contencios administrativ, destinată atât specialiștilor în
drept, cât și cetățenilor interesați de modul în care au fost rezolvate anumite cazuri în instanțele
noastre.

CAPITOLUL I . CONSIDERA ȚII GENER ALE PRIVIND

7
INFRAC ȚIUNILE CONTRA PERSOANEI

1.1 Referin țe în istoria dreptului rom ânesc și elemente de drept comparat .
Aspecte comune

Faptele prin care se aduce atingere persoane i au fost incriminate încă din î nceputurile
dreptului româ nesc. Legile penal e din toate epocile și din toate orânduirile sociale au incriminat
astfel de fapte, sancționându -le cu pedepse ce variau după gravitatea urmărilor. Astfel,
problematica omului nu a stat numai în atenția juriștilor, ci și a conducătorilor din vremurile
respective, a filozofilor, a economiștilor, a politicienilor.
Astfel, în statul geto -dac, odată format ș i consolidat, sub lunga domnie a regelui Burebista,
în materie penală, se aplica principiul răzbunării sângelui, iar în mod con cret, nu sunt furnizate
infor mații decât despre pedeapsa cu moartea aplicată soț iei adultere1.
În perioada dominaț iei romane, din punct de vedere administrativ, teritoriul Daciei a fost
organizat în orașe ș i sate , însă după retragerea armatei ș i administr ației din Dacia romană a avut
loc un proces de ruralizare2, orașele pierzând u-și treptat din importan ța pe care au avut -o cât timp
s-a manifestat dominația romană. În acele momente, obștea sătească sau confederațiile de obș ti au
fost singurele forme de organizare socială, iar trăsături le caracteristice ale a cestora au fost cel
teritorial ș i cel agr icol pastoral, iar î n ceea ce priveș te normele de conduit ă ale obștii , în dreptul
pena l, cel mai des întâlnite infracț iuni erau cele împotriva persoanei, furturile f iind rare.
Sancț iunea pentr u furt era purtarea prin sat a hoț ului cu l ucrul furat. Cea mai gravă sancț iune era
aceea a alungării per soanei nevinovate din rândul obștii .
După const ituirea statelor feudale româneș ti, print re atribuț iile domnului se număra și
aceea de judecător suprem , el judecând, în ultimă instanță, pricini civile, dar ș i pricini penale,
putând condamna la moarte, confisca averi sau putând exercita dreptul de graț iere.
Formarea statelor feudale româneș ti, după secolul al X -lea, a constitu it o altă treaptă în
evoluția Legii ț ării, reglement ând organele politice centrale ș i locale, organizarea administ rativă,
privilegiile bisericii ș i ale boi erimii, formele de proprietate. Odată cu apariția dreptului scris,

1 Danciu Elena Tereza, Istoria dreptului românesc, Ed. Universitaria, Craiova, 2 002, pag. 26.
2 Cernea E., Molcu ț E., Istoria statului și dreptului românesc, Ed. Press Mihaela, București, 1999, pag. 126-130.

8
Legii ț ării i s -au alătur at noi dispoziții de inspiraț ie bizanti nă, pentru ca, mai târziu, dreptul
cutumiar să reprezinte unul dintre izvoarele textelor juridice ce vor pune bazele dreptului modern .
În domeniul penal, dreptul cutumiar românesc a păstrat elementele anterioare de j ustiție
private, în privința compozițiu nii voluntare ș i a răspunderii solid are, sub supravegherea autorității
statale, deoarece compoziț ia vol untară se transforma în compoziț ie legală, cuantumul amenzii
plătite de infractor fiind stabilit de stat. În ceea ce privește răspunderea solidară, obște a nu avea
decât obligaț ia de a cerceta fapta, de a -l prinde pe infractor, judecata revenind organelor statulu i3.
Răzbunarea sângelui, tot ca formă de justiție privată, întâlnită la populaț iile tributare unei
organizări gentilice, nu a căpătat consacrare în Legea ț ării.
În privinț a sistemului pedepse lor, se poate observa o diferențiere determinată de
inegalităț ile sociale, anumite pedepse precum moartea prin spânzură tore sau bătaia nu erau
aplicate boierilor, con siderate înjositoare pentru aceș tia.
Infra cțiunile numite: fapte, vini, fapte rele, păcate , erau împăr țite în grave sau mari și
ușoare sau mici . Toate erau considerate de drept public, spre deosebire de alte țări unde,
exceptând trădarea și dezertarea, restul infrac țiunilor făceau parte d in catego ria delictelor private .
Infracțiunile erau grupate în infracțiuni contra statului, contra religiei, împotriva
persoanei, împotriva proprietății, contra familiei și respective contra justiției.
Referitor la infracțiunile împotriva persoanei :
 omorul mai purta și denumirea de moarte de om și făcea parte din categoria infracțiunilor
grave. În general, pedeapsa aplicată pentru această faptă penală era moartea, însă
conform dreptului cutumiar există și posibilitatea răs cumpărării vinei prin așa -zisă plata a
capului , constând într -o amendă pe care infractorul o plătea rudelor victimei . Deosebit de
grav era paricidul , adică uciderea părinților, copiilor, f raților proprii sau ai soțului sau
soție i. Pedeapsa era arderea de viu;
 rănirile și lovirile erau simple și grave, iar p entru rănirile și lovirile simple pedeapsa era
lăsată la aprecierea judecătorului și de obicei, pedeapsa era amenda gloaba sau hatalmul .
În cazul rănirilor grave, pedeapsa era asemănătoare cu cea pentru omor .
În privința lovirilor, nu erau con siderate infracțiuni și în consecință, nu er au pedepsite lovirile
aplicate cu măsură și pre vina de către tată feciorului, de fratele mai mare fratelui mai mic, de
bărbat soției, de dascăl ucenicului, de egumen călugărului, de stăpân robului sau salariatul ui său .

3 Danciu Elena Tereza, Istoria dreptului românesc, Ed. Universitaria, Craiova, 2002, pag. 129.

9
 defăimarea sau denunțare a calomnioasă în dreptul actual, consta în atribuirea unei vini
unei persoane , în mod verbal sau în scris, care, dacă se dovedea a fi adevărată, ar fi fost
pedepsită. A fost denumită în Pravile și sudalma mare , spre d eosebir e de sudalma mica ,
reprezentând injuriile aduse unei persoane , iar d enunțarea calomnioasă era considerată o
faptă gravă, ce putea atrage pedeapsa cu moartea4.
Pedepsele puteau fi îndreptate fie asupra pe rsoanei, fie asupra bunurilor, iar u nele pedepse
erau stabilite și de către Biserică, iar altele, considerate accesorii, ț ineau de mentalitatea vremii
respective. În orice caz, pedepsele aplicate în acea perioadă erau numeroase, putând fi grupate în
mai multe categorii: pedepse corporale, pedepse privative d e libertate, pedepse pecuniare,
pedepse accesorii sau complementare, pedepse religioase .
Din categoria pedepselor corporale f ăceau parte :
 pedeapsa capitală executată prin spânzurare, mutilare, tăier ea capului, tragerea în țeapă,
cea mai frecvență modalitat e de executare a pedepsei capital, aplicată oamenilor de rând,
era spânzurarea ;
 mutilarea, ce consta în scoaterea ochilor, tăierea mâinilor, picioarelor, limbii, urechilor,
nasului , care n u a fost aplicată de toți domnii ;
 înfierarea, se realiz a prin însemn area vinovatului cu fierul roșu pe obraz, pe frunte sau pe
mână. Era aplicată marilor criminali, recidiviștilor , și chiar boierilor vinovați de hiclenie ;
 bătaia care era aplicată în general oamenilor de rând pentru vini ușoare .
Pedepsele privative de liber tate erau :
 ocna, consta în munca z ilnică executată de cei condamnați în saline, tăind sare. Putea fi
aplicată pe viață sau pe o perioadă determinata ;
 temnița, numită pușcărie închisoare sau opreala . Locurile de temniță erau subsolurile
cetăților, casele bo ierești, subsolurile mânăstirilor ;
 grosul, era o închisoare destinată arestaților preventive care făceau parte din categoria
oamenilor de rând ;
 varta , era o închisoare specială destinată debitorilor în vederea executării datoriilor ;
 surghiunul, sau izgonire a din sat .
În categoria pedepselor pecuniare erau incluse :
 dușegubina , era echivalentă cu moartea de om ;

4 Danciu Elena Tereza, Istoria dreptului românesc, Ed. Universitaria, Craiova, 2002, pag. 134.

10
 confiscarea , reprezenta pierderea bunurilor infractorului în totalitate sau parțial, în
favoarea domniei, a victimei sau a rudelor acesteia ;
 gloaba, era o amendă plătită de infractor în numerar sau în natură, domniei .
Din categoria pedepselor accesorii sau complementare f ăceau parte :
 tortura, denumit ă și strânsoare, strâmtoare, trudie sau caznă;
 degradarea civic ă; se mai numea pierderea cinstei sau rămânerea f ără cinste ;
 raderea b ărbii.
În perioada domnitorului Alexandru Ioan Cuza a fost pus în aplicare, în data de 1 mai
1865, Codul Penal, care a rămas în vigoare până în a nul 1937 în această legislație, atât
infracțiunile, cât și pedepsele urmau o clasif icare tripartit ă. Astfel, infracțiunile erau împărțite în
crime, delicte și contravenții, în concordan ța cu pedepsele, care se clasificau în criminale,
corecționale și polițienești. Infracțiunile îndreptate împotriva persoanei făceau parte din grupul
crime lor și delictelor contra intereselor particulare5.
De menționat că, în ceea ce privește Codul penal d in anul 1937 intrat în vigoare la 1
ianuarie 1937 , acesta a menținut clasificarea tripartită a infracțiunilor în crime, delicte și
contravenții .
Codurile penale moderne incriminează fără excepție faptele care aduc atingere relațiilor
sociale privind omul . Astfel, infracțiunile contra persoanei sunt reglementate într -un capitol
distinct în toate legislațiile statelor democratice moderne, subliniindu -se prin aceasta importanța
care este acordată apărării persoanei.
Spre exemplu, în ceea ce privește violul, infracțiune îndreptată împotriva libertății sexuale
a persoanei, Noul Cod Penal francez, intrat în vigoare la 1 mai 1994, în titlul II, denumit Fapte
care prefigurează persoana umană, incriminează faptele îndreptate contra vieții persoanei în
Secțiunea a 3 -a a Capitolului II, unde sunt î ncriminate agresiunile sexuale, violul, art. 222-23, alte
agresiuni sexuale, art. 222-27; obținerea prin abuz de satisfacți i sexuale, art. 222-23 și în
Secțiunea 4 -a este incriminat traficul de stupefiante .

5 Codul Penal fiind în vigoare de la 30.04.1865 până la 18.03.1936, fiind înlocuit de Codul Penal din 1936 .

11
Violul, in modalitatea simpl ă, este reglementat în art. 222-23 astfel : Orice act de penetrare
sexuală, de orice natură ar fi, săvârșit asupra persoanei altuia, prin violent ă, constrângere,
amenințare sau surpriză reprezintă infracțiunea de viol6.
Codul Penal francez prevede și șapte circumstanțe agravante. Acestea sunt: violul
săvârșit asupra unui minor sub 15 ani; violul săvârșit asupra unei persoane vulnerabile din cauza
vârstei, a bolii, a unei infirmități sau din cauza unei deficiențe fizice sau psihice sau a stării de
graviditate; violul comis de un ascendent legitim, natural sau adoptiv sau de o altă persoană
având autoritate asupra victimei; violul săvârșit de o pers oană care abuzează de autoritatea pe
care i -o conferă funcția sa; violul săvârșit prin amenințarea cu o armă sau prin folosirea armei;
violul săvârșit de mai multe persoane acționând în calitate de autori sau complici (violul
colectiv); violul însoțit de tortură sau având ca urmare mutilarea, infirmitatea sau moartea
victimei.
Codul Penal german reglementează infracțiunile contra vieții în Capitolul 16. În Capitolul
13 sunt încriminate faptele c ontra inviolabilității sexuale ș i Codul Penal spaniol prevede în
Capitolul IV, Titlul IX, Infracțiuni contra libertăților sexuale.
În Codul Penal suedez, violul este prevăzut de art. 1 din Capitolul VI, având următorul
conținut legal: dacă prin violență sau prin amenințare implicând un pericol iminent exercitat
împotriva ei, un bărbat constrânge o femeie la un raport sexual, acesta va fi condamnat pentru
viol, la închisoare de la 2 la 10 ani. Este asimilat violenței faptul de a aduce o femeie în stare de
pierdere a cunoștinței sau în orice stare asemănătoare.
În Co dul penal maghiar, violul este reglementat în Capitolul XIV Infracțiuni contra
căsătoriei, familiei, a tineretului și a moralei sexuale și, de asemenea, subiect pasiv sau activ
poate fi orice persoană, indiferent de sex .
În Codul penal federal al S.U.A. vi olul este incriminat de art. 2242, având următorul
conținut: Oricine sub jurisdicția specială maritimă și teritorială a S.U.A. sau într -o închisoare
federală, cu bună știință determină altă persoană să se angajeze într -un raport sexual prin
amenințarea ace lei persoane ori prin insuflarea unui sentiment de teamă (altfel decât prin
amenințarea acelei persoane ori prin insuflarea temerii că o altă persoană va fi expusă la moarte,
vătămare corporală gravă ori răpire) sau se angajează într -un raport cu o altă pe rsoană dacă acea
persoană poate fi incapabilă să -și dea seamă de natură conduitei sale; fizic incapabilă de a se

6 Noul Cod Penal francez 1994/05, art. 222 -23.

12
opune sau și -a exprimat refuzul de a fi angajat în acel raport sexual, sau pune în executare
hotărârea de a proceda în modurile arătate va fi amendat conform prevederilor acestui titlu,
închisoare nu mai mult de 20 ani, ori ambele.
Codul penal american are în vedere și violul comis de femeie asupra bărbatului, întrucât
face referire la fapta comisă de oricine asupra unei alte persoane. De asem enea tentativa de viol
este absorbită de fapta consumată și, în consecință, este sancționată în aceleași limite ale pedepse .
Având în vedere importanța valorilor sociale aparate împotriva activităților infracționale,
prin incriminarea c a infracțiuni a fapt elor ce prezintă pericol social și sunt comise cu vinovăție, în
Codul penal român7 a fost constituit sistemul părții speciale, care cuprinde următoarele categorii
de infracțiuni: infracțiuni contra statului, infracțiuni contra persoanei, infracțiuni contr a
patrimoniului, infracțiuni contra autorității, infracțiuni care aduc atingere unor activități de interes
public sau altor activități reglementate de lege, infracțiuni de fals, infracțiuni la regimul stabilit
pentru anumite activități economice, infracțiu ni care aduc atingere unor relații privind
conviețuirea socială, infracțiuni contra capacității de apărare a României, infracțiuni contra păcii
și omenirii .
Este de observat că în sistemul părții speciale a dreptului penal, imediat după categoria
infracțiu nilor contra statului, este așezată, în titlul II, categoria infracțiunilor contra persoanei. O
atare așezare nu este întâmplătoare, ci, dimpotrivă, este de natură să sublinieze importanța
acordată de legiuitor ocrotirii, apărării persoanei împotriva activ ităților infracționale ce aduc
atingere atributelor esențiale și, anume vieții, integrității corporale, sănătății, libertății și
demnității persoanei8.
La data de 10 decembrie 1948 a fost adoptată Declarația Universală a Drepturilor Omului,
de către Adunar ea Generală a O.N.U. la Paris, proclamând dreptul la viață, la libertate și
inviolabilitatea persoanei, egalitatea în fața legii, inviolabilitatea domiciliului, corespon denței,
reputației și onoarei, iar în articolul 3 se precizează că orice om are dreptul la viață, libertate și la
inviolabilitatea persoanei9.
Deși toate ramurile de drept ocrotesc principalele atribute, principalele drepturi ale
persoanei, dreptul penal este cel care le acordă cea mai eficientă protecție, deoarece incriminează
și pedepsește faptele de pericol care lovesc, aduc atingere, vatămă în mod direct, nemijlocit,

7 Codul penal a fost adoptat prin Legea nr. 15/1968 (Buletinul Oficial Nr. 79 -79 bis din 21 iunie 1968).
8 Răducanu Ruxandra, Drept penal. Partea specială, Ed. Universul Juridic, București, 2009, pag. 28.
9 Declarația Universală a Drepturilor Omului, 10 decembrie 1948, art. 3 .

13
principalele atribute ale omului privit ca valoare socială fundamentală, valoare prin care și în
jurul căreia se formează un ansamblu de relații sociale, a căror bună desfășu rare este condiționată
de apărarea persoanei împotriva infracțiunilor comise contra sa10.
Categoria infracțiunilor denumite generic infracțiuni contra persoanei este cuprinsă în
Titlul II al părții speciale a Codului penal, fiind încriminate în acest titlu toate faptele îndreptate
împotrivă drepturilor absolute ale persoanei, drepturi referitoare la existența fizică și la
principalele atribute ale persoanei. Toate aceste infracțiuni sunt împărțite în patru mari grupe care
formează, fiecare în parte, obiectul a câte unui capitol din Titlul II, și anume:
 capitolul I are ca obiect infracțiunile contra vieții, integrității corporale și sănătății;
 capitolul II are ca obiect infracțiunile contra libertății persoanei;
 capitolul III are ca obiect infracțiunile pri vitoare la viața sexuală.
În grupa infracțiunilor contra vieții, integrității corporale și sănătății sunt cuprinse toate
infracțiunile îndreptate împotriva existenței persoanei, precum și împotriva integrității corporale
și sănătății sale, și se subdivid e, la rândul ei, în raport de drepturile, atributele la care se referă, în
trei subgrupe, care formează, fiecare în parte, obiectul a câte unei secțiuni din capitolul I al
titlului II, și anume:
 secțiunea I are ca obiect omuciderea;
 secțiunea a II – a are ca obiect lovirea și vătămarea integrității corporale sau a sănătății;
 secțiunea a III – a are ca obiect avortul .

1.2 OBIECTUL JURIDIC ȘI MATERIAL

Doctrina penală este unanimă în a considera obiectul infracțiunii ca fiind valoarea socială
și relația so cială formată în jurul și datorită acestei valori, care sunt vătămate, lezate sau puse în
pericol prin săvârșirea faptei socialmente periculoasă11.
Îl constituie relațiile sociale referitoare la atributele fundamentale ale persoanei. Prin
incriminările din Titlul al II – lea la care s -a făcut referire mai sus, sunt ocrotite, în principal,
valori sociale precum viața, integritatea corporală și sănătatea, libertatea, libertatea vieții sexuale,
demnitatea. Protecția penală este realizată și prin alte norme de i ncriminare, prevăzute în Codul
penal sau în unele legi speciale, norme prin care sunt ocrotite, în mod direct, alte valori sociale și,

10 Barbu C. Ocrotirea persoanei în dreptul penal al R.S.Romania, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1977, pag. 22-25.
11 Boroi Alex., Drept penal. Partea generală, Ed. C.H. Beck, București, 2010.

14
în mod indirect, cele analizate . Astfel, de exemplu, prin incriminarea tâlhăriei, art.231 din Noul
Cod Penal, sunt protej ate în principal relațiile sociale cu caracter patrimonial și în secundar cele
privind atributele persoanei, referitoare la libertatea morală, integritatea corporală, sănătatea sau
chiar viața acesteia12.
De obicei, obiectul material este reprezentat de cor pul victimei față de care se săvârșește,
în mod nemijlocit, fapta incriminată, cum ar fi, de exemplu, la infracțiunile de omor art.184 ,
omor calificat art. 189 sau uciderea la cererea victimei art.190, determinarea sau înlesnirea
sinuciderii art.191, ucide rea ori vătămarea noului născut săvârșită de către mamă art. 200, ucidere
din culpă art. 192, lovi rea sau alte violențe art. 193 , vătămarea corporală art. 194 , violul art.
21813. Numai corpul unei persoane în viață poate constitui obiectul material al acest ei categorii de
infracțiuni.

1.3 SUBIECTUL ACTIV ȘI SUBIECTUL PASIV

Subiectul activ poate fi, de regulă, orice persoană, î nsă, în cazul unora dintre infracțiunile
contra persoanei, subiectul activ este calificat. Spre exemplu, în cazul infracțiunii de uciderea ori
vătămarea nou -născutului săvârșită de către mamă art. 200, din Noul Cod Penal, subiectul activ
trebuie să fie numai mama nou -născutului; la divulgarea secretului profesional subiectul activ are
cunoștință de datele sau informațiile cu caracter secret datorită p rofesiei pe care o îndeplinește14.
De asemenea, la unele dintre aceste infracțiuni, o anumită calitate a făptuitorului poate
determina una dintre formele agravate. De exemplu , uciderea din culpă se încadrează în una din
formele agravate d in art .192, dacă, în momentul săvârșirii faptei, autorul se află în exercitarea
unei profesii, meserii ori în îndeplinirea unei activități și se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5
ani. Uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale or i a măsurilor de prevedere
pentru exercițiul unei profesii sau meserii pentru efectuarea unei anumite activității se pedepsește
cu închisoarea de la 2 la 7 ani. Tot astfel, violul ori actul sexual cu un minor se încadrează în
formele agravate dacă, în rapo rt cu victima infracțiunii, făptuitorul are calitatea de tutore, curator,
supraveghetor , îngrijitor, medic curant și se pedepsește conform Noului Cod Penal cu închisoarea
între 7 și 15 ani.

12 Toader T., Drept penal român. Partea specială, Ed. Hamangiu, București, 2012, pag. 32.
13 Noul Cod Penal actualizat în 2015 conf. Legii nr.286/2009, art. 188 -227.
14Noul Cod Penal actualizat în 2015 conf. Legii nr.286/2009 , art.200.

15
De regulă, participația penală e ste posibilă în toate formele: coautorat, instigare ,
complicitate, iar c oautoratul nu este posibil la infracțiunile cu subiect unic, de exemplu, la
infracțiunii de uciderea ori vătămarea nou -născutului săvârșită de către mamă art. 200,
participația improprie este posibilă la infracțiunile săvârșite din culpă, și anume la ucid erea din
culpă art.192 și vătămarea corpo rală din culpă art . 194.
Subiectul pasiv, d e regulă, poate fi orice persoană. Pluralitatea de victime determină
existența unui concurs format din tot atâtea infracțiuni. Uneori, din pluralitatea de victime
legiuitorul a creat o unitate legală, cum ar fi, de exemplu, în cazul omorului deosebit de grav
art.188 lit. a, f, g, săvârșit asupra a două sau mai multor persoane sau în cazul uciderii din culpă
art. 192, dacă prin fapta săv ârșită s -a cauzat moartea a două sau mai multor persoane.
La unele dintre infracțiunile analizate, subiectul pasiv trebuie să aibă o anumită calitate
în cazul omor ului deosebit de grav art. 188 lit. f conform Noului Cod P enal este necesară
calitatea de magistrat, polițist, jandarm sau militar; în cazul vătămă rii corporale art. 194 alin.1
este necesară calitatea de membru al familiei. De obicei, infracțiunea există indiferent de vârstă
victimei, st area de sănătate a acesteia. În cazul unora dintre inf racțiunile mai sus -menționate,
astfel de situații determină încadrarea juridică a faptei. Spre exempl u, la actul sexual cu un minor
art. 218 victim a infracțiunii este o persoană minoră care nu a împlinit vârstă de 15 ani, p entru
fapta prevăzută în alin. 1 , și care are vârsta cuprinsă între 15 și 18 ani, p entru fapta prevăzută în
alin. 2 15.

1.4 LATURA OBIECTIV Ă ȘI SUBIECIVĂ

Prin latura obiectivă a infracțiunii se înțelege activitatea persoanei fizice care, prin
urmările ei periculoase, vatămă sau pune în pericol anumite relații sociale apărate de normele
dreptului penal16. Cu alte cuvinte, această activitate desfășurată de persoana infractorului este o
manifestare externă, adică o comunicare de energie fizică ce produce o modificare în lumea
exterioară .
Elementul material al laturii obiective se realizează , cel mai adesea, prin acțiuni, spre
exemplu, în cazul omorului art. 184, lovirii sau altor violențe art. 193, violării secretului

15 Noul Cod Penal actualiz at în 2015 conf. Legii nr.286/2009, art. 218.
16Boroi Alex., Drept penal. Partea generală, Ed. C.H. Beck, București, 2010, pag.164.

16
corespondenț ei art. 302. Inacțiunea este posibilă, în cazul unora dintre i nfracțiunile contra
persoanei, că modalitate alternativă a acțiunii.
De exemp lu, uciderea din culpă art. 192 poate fi săvârșită și printr -o inacțiune tot astfel,
uciderea ori vătămarea noului născutului săvârșită de către mamă. 200, lipsirea de libertate î n mod
ilegal art. 205 în mod nemijlocit, fapta incriminată . Urmarea imediată constă în atingerea adusă
unuia sau unora dintre atributele fundamentale ale persoanei, protejate prin textele de
incriminare. Între faptă și urmarea socialmente periculoasă trebu ie stabilit, în fiecare caz în parte,
raportul de cauzalitate17.
LATURA SUBIECTIV Ă
Majoritatea infracțiunilor contra persoanei presupun vinovăția sub forma intenției, care
poate fi directă sau indirectă. Intenția este directă atunci când făptuitorul prevede rezultatul faptei
sale și urmărește producerea lui prin săvârșirea acelei fapte. Această formă a intenției se
caracterizează prin aceea că făptuitorul are reprezentarea faptei comise și, mai mult de atât,
urmărește pr oducerea rezultatului acesteia, făptui torul lovește partea vătămată cu pumnul în zonă
feței, făptuitorul aplică lovitură cu un cuțit în zona inimii și provoacă decesul victimei 18.
Intenția indirectă constă în aceea că făptuitorul prevede rezultatul faptei sale și, deși nu -l
urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui. Caracteristic intenției indirecte este faptul că
făptuitorul este conștient de urmarea faptei comise, pe care nu o urmărește în mod special, însă
acceptă eventualitatea producerii acesteia , făptuitorul lovește cu picioarele în zona abdomenului
victima căzută pe sol și îi produce rupturi de organe interne care determină decesul, făptuitorul
execută foc de armă în direcția unui animal și rănește o persoană aflată în apropiere.
Culpa se întâlnește la infracțiunile de ucidere din c ulpă art. 192 din Noul Cod Penal și
vătămare corporală din culpă art. 196 19. Culpa are două modalități, și anume :
 culpa cu preved ere sau ușurința , care constă în prevederea de către făptuitor a rezultatului
faptei sale, pe care nu -l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce, de exemplu,
conducătorul auto știe că are defecțiuni la sistemul de frânare sau direcție și totuși pleacă
în cursă, comițând un accident de circulație20;
 culpa fără prevedere sau neglijența , atunci când făptuitorul nu prevede r ezultatul faptei
sale, deși trebuia și putea să -l prevadă .

17 Noul Cod Penal actualizat în 2015 conf. Legii nr.286/2009, art. 205.
18 Niculeanu C., Tratat de Drept penal. Partea genera lă. Vol.1, Ed. Sitech, Craiova, 2011, pag. 99.
19 Noul Cod Penal actualizat în 2015 conf. Legii nr.286/2009, art. 192 și art. 196.
20 Niculeanu C., Tratat de Drept penal. Partea generală. Vol.1, Ed. Sitech, Craiova, 2011, pag.105.

17
Preterintenția este întâlnită la infracțiunea constând în lovirile sau vătămările cauzatoare de
moarte, precum și la unele dintre formele agravate, cum ar fi la viol art. 218, vătămarea
corporală gravă art. 194.
De exemplu, există preterintenție atunci când făptuitorul acționează cu intenție ( directă
sau indirectă), urmărind producerea unui anumit rezultat, respectiv cauzarea de lovituri cu
pumnul, corpuri contondente. În urma loviturilor primite , victima se dezechilibrează și cade,
lovindu -se cu capul de asfaltul străzii, drept urmare suferind leziuni grave care îi cauzează
deces ul. Rezultatul mai grav produs, moartea victimei, nu este consecința intenției făptuitorului
(cauzarea de suferințe fiz ice), ci se datorează culpei pe care o manifestă acesta. Prin urmare,
preterintenția presupune existența intenției directe sau indirecte, peste care se suprapune culpa (cu
sau fără prevedere) .

1.5 TENTATIVA , CONSUMAREA ȘI SANCȚIUNEA.
FORME AGRAVATE

După luarea rezoluției infracționale, subiectul va putea să comită direct acte de exercitare,
fie să își pregătească mai întâi această activitate pentru o realizare mai sigură a rezultatului
urmărit sau acceptat. Sunt astfel acte preparatorii toate actele care preced și pregătesc executarea
acțiunii ce constituie elementul material al laturii obiective a infracțiunii21. În doctrina penală se
face distincție între actele de pregătire materială și actele de pregătire morală sau intelectuală22.
Sunt acte de pregăti re materială cele ce constau în procurarea de mijloace, de instrumente
necesare săvârșirii infracțiunii, și acte de pregătire morală, cele referitoare la culegerea de
informații cu privire la victimă, la loc ul săvârșirii infracțiunii.
Potrivit regulii gen erale, actele de pregătire nu sunt sancționate. Prin excepție, aceste acte
au semnificație juridică în cazul lipsirii de li bertate în mod ilegal conform art. 205, care constituie
lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal sau răpirea unei persoane aflate în
imposibilitatea de a -și exprima voința sau de a se apăra, pedeapsa este cuprinsă între 3 și 10 anim
iar dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa cu închisoarea este de la 7 la 15 ani,
precum și interzicerea exercitării unor dreptur i23.

21 Pașca V., Drept penal. Partea general, Ed. Universul Juridic, București, 2011, pag. 249.
22 Mitrache C., Mitrache Cr., Drept Penal român. Partea general , Ed. Universul Juridic, București, 2010.
23 Noul Cod Penal actualizat în 2015 conf. Legii nr.286/2009, art. 205.

18
Tentativa este pedepsit ă conform Noului Cod Penal actualizat în 2014 în baza Legii
286/2009 î n cazul infrac țiunilor de: omor art. 188, omor calificat art.189, omor deosebit de grav,
vătămare corporal ă gravă art.194, provocarea il egală a avortului art.201, lipsirea de libe rtate in
mod ilegal art.205, sc lavia art.209, violul art.218, actul sexual cu un minor art.220, corupția
sexual ă art.221, incestul art. 337.
Nu este posibilă tentativa la infracțiunile săvârșite prin viu grai, la cele săvârșite cu
preterintenție , precum ș i la cele săvârșite din culpă. Consumarea infracțiunilor din prezentul titlu
are loc în momentul producerii rezultatului socialmente periculos, constând într -o lezare efectivă
a valorii sociale protejate sau în cre area unei stări de pericol pentru respectiva valoare .
SANC ȚIUNEA
Sancțiunea este diferită, în funcție de periculozitatea fiecăreia dintre faptele încriminate.
Pedeapsa cea mai severă și anume detențiunea pe viață, este prevăzută pentru omorul deosebit de
grav art.189, conform Noului Cod Penal, iar cea mai redusă, și anume amenda penală, este
prevăzută p entru lovire sau alte violențe art.193 alin.1, amenințare art. 206
Scurte le precizări referitoare la pedeapsa detențiunii pe viață se impun, iar d etențiune a pe
viață este o pedeapsă principală, privativă de libertate pe durată nedeterminată. Această pedeapsă
a fost introdusă în legislația română prin art. 1 din Decretul – Lege nr. 6 din 7 ianuarie 1990,
înlocuind pedeapsa cu moartea24.
Spre de osebire de pedea psa cu moartea sau capitală , detențiunea pe viață prezintă
avantajul că este iremisibilă , adică poate fi schimbată sau retrasă în caz de eroare judiciară, prin
exercitarea cailor de atac corespunzătoare îndreptate împotriva hotărârii penale definitive care a
aplicat -o sau prin grațierea individuală25.
Această pedeapsă constă în lipsirea de libertate și izolarea condamnatului într -un spațiu
penitenciar special, pe durată nedeterminată, fiind în prezent, după cum s -a menționat mai sus,
cea mai aspră dintre san cțiunile din legislație. Detențiunea pe viață nu are caracter tempor ar
precum pedeapsa închisorii, care poate ajunge până la maximul de 30 de ani, indiferent câte
sporuri de agravare s -ar aplica , ci are caracter perpetuu .
Pedeapsa complementar ă a interzice rii unor drepturi este prevăzută pentru: omorul
calificat art.189, omorul deosebit de grav 189, l. h, provocarea ilegală a avortului art.201, sclavia
art.209, violul art.218, actul sexual cu un minor art.220, perversiunea sexuală .

24 Decret -Lege nr.6/07/01/1990.
25Pașca V. , Drept penal. Partea generală, Ed. Universul Juridic, București, 2011, pag. 396.

19
FORME AGRAVATE
Anumite i nfracțiuni contra persoanei au, pe lângă formă simplă, și una sau mai multe
forme agravate. De exemplu, forme agravate se întâlnesc la : uciderea din culp ă art.192,
determinarea sau înlesnirea sinuciderii art.191, alin 1, provocarea ilegal ă a avortului art. 201,
lipsirea de libertate în mod ilegal art.205, șantajul art.20726.

26 Noul Cod Penal actualizat în 2015 conf. Legii nr.286/2009, art. 191 alin 1, art. 192, art..201, art . 2015, art. 207.

20

CAPITOLUL I I. INFRAC ȚIUNI CONTRA INTEGRIT ĂȚII CORPORALE
SAU S ĂNĂTĂȚII PERSOANEI

2.1 Aspecte comune

Subgrup a infracțiunilor împotriva integrității corporale sau să nătății persoanei este
prevăzută, așadar, în titlul II, capitolul II, secțiunea a II -a din partea specială a Codului pe nal și
este intitulată generic lovirea și vătămarea integrității corporale sau a sănătății .
În această subgrupă sunt încriminate faptele de pericol social comise prin metode și
mijloace specifice și prin care se aduce atingere, se vatămă dreptul persoanei la integritate
corporală și sănătate, adică acele fapte care au ca rezultat pricinuirea de suferințe fizice ori de
vătămări integrității corporale sau sănătății persoanei27.
Ocrotirea, apărarea persoanei, prin mijloacele dreptului penal, împotriva faptelor prin care
se atentează la integritatea corporală sau la sănătatea sa, s -a impus întrucât integritatea fizică și
psihică a persoanei const ituie, ca și viața, o valoare socială importantă a cărei atingere lezează
însăși existența și normala desfășurare a relațiilor sociale formate în jurul acestei valori28.
Obiectul juridic. Obiectul juridic al infracțiunilor de lovire și vătămare a integrităț ii
corporale sau a sănătății îl constituie relațiile sociale referitoare la dreptul fiecărei persoane la
integritate corporală și sănătate .
Obiectul material constă în corpul persoanei împotriva căreia s -a săvârșit infracțiunea.
De menționat că trebuie să fie vorba de corpul unei persoane în viață .
Subiectul activ poate fi orice persoană. În cazul infracțiunii de vătămare corporală din
culpă art. 196, dacă subiectul activ are calitatea de persoană care exercită o profesie sau meserie,
se va reține forma ag ravată din alin. 2 sau 4. În principiu, participația penală este posibilă sub
toate formele .
Subiectul pasiv. De regulă, poate fi orice persoană. Pluralitatea de subiecți pasivi
determină o pluralitate de infracțiuni .

27 Gheorghiu -Brădeț I., Dr ept penal. Partea specială, vol. I, Ed. Europa Nova, București, 1993, pag. 92 -93.
28Răducanu Ruxandra, Drept penal. Partea specială, Ed. Universul Juridic, București, 2009, pag. 82.

21
Latura obiectiv ă. De cele mai multe o ri, infracțiunile de lovire și vătămare a integrității
corporale sau a sănătăț ii se realizează prin acțiuni lovire cu un corp dur, înjunghiere . Aceasta nu
exclude însă posibilitatea să vârșirii lor și prin inacțiune, neluarea unor măsuri pentru a preveni
lovirea sau îmbolnăvirea unei persoane29.
Urmarea imediată este data de o vătămare a integrității corporale sau a sănătății unei
persoane. Între acțiunea sau inacțiunea făptuitorului și rezultatul socialmente periculos trebuie să
existe un raport de cauzalit ate.
Latura subiectiv ă. De regulă este intenția, directă sau indirectă. Unele dintre aceste
infracțiuni pot fi săvârșite și cu preterintenție (vătămarea corporală gravă) sau numai cu
preterintenție (lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte), respectiv din culpă (vătămarea
corporală din culpă) .
Tentativa și consumarea s e pedepsește numai în cazul formei agravate a infracțiunii de
vătămare corporală gravă, când este posibilă art. 32, iar pentru infracțiunea consumată legea
prevede pedeapsa detențiunii pe viață, iar dacă instanța s -ar orienta spre acestea, tentativa se
poate sancționa cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 ani 30.
Sanc țiunea. Fiind infracțiuni care prezintă un grad diferit de pericol social, acestea sunt
prevăzute cu sancțiuni care diferă des tul de mult, începând cu închisoarea de la o luna la 3 luni
sau amendă, prevăzută pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, și terminând cu închisoarea
de la 5 la 15 ani, prevăzută pentru infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte31.
Legea nu prevede și pedepse complimentare î n cazul acestor infrac țiuni.
În continuare, v or fi analizate următoarele infrac țiuni: lovirea sau alte violen țe art.193,
vătămarea corporal ă din culpă art. 196, vătămarea corporal ă gravă art. 194, lovirile sau
vătămările cauzatoare de moarte art. 195.

2.2 Lovirea sau alte violen țe

Lovirea sau alt tip de violență este infracțiunea care constă în lovirea sau orice acte de
violență cauzatoare de suferințe fizice art.193. Lovirea sau orice acte de violență cauzatoare de
suferințe fizice se pedepsesc cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. Fapta prin care se

29 Toader T., Drept penal român. Partea specială, Ed. Hamangiu, București, 2012, pag. 68.
30 Noul Cod Penal actualizat în 2015 conf. Legii nr.286/2009, art. 191 alin 1, art. 192, art..201, art . 2015, art. 32
31 Toader T., Drept penal român. Partea specială, Ed. Hamangiu, București, pag. 68.

22
produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată
prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de z ile, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 5
ani sau cu amendă.
De asemenea, tot variante agravate sunt și săvârșirea infracțiunii când este vorba de un
membru de familie , sau victima prezintă următoarele consecințe din cauza lovirii sau alte acte d e
violență: infirmitate, leziuni traumatice sau afectarea sănătăți, leziuni cu prejudiciu estetic grav și
permanent, avortul sau punerea în primejdie a vieții.
Obiectul juridic
Îl constituie ansamblul relațiilor sociale a căror formare și dezvoltare ar fi imposibilă fără
apărarea persoanei împotriva faptelor de violență de natură a -i produce suferințe fizice sau o
vătămare a integrității corporale de o anumită gravitate (care să necesite pentru vindecare îngrijiri
medicale de cel mult 9 0 de zile) .
Obiectul material
Făptuitorul exercită lovirea sau actele de violență asupr a corpului persoanei vătămate, iar
drept urmare, obiectul material al infracțiunii îl constituie corpul persoanei, al victimei. Doar
corpul unei persoane în viață poate constitui obiectul ma terial. Nu prezintă importanță vârsta,
sexul sau starea sănătății victimei, fiind suficient ca făptuitorul să își îndrepte acțiunea împotriva
corpului unei persoane în viață.
Actele caracteristice infracțiunii de lovire sau alte violențe comise asupra un ui cadavru se
vor reține în sarcină făptuitorului sub forma infracțiunii de profanare de cadavre, prevăzută și
sancționată de dispozițiile din Noul Cod Penal art. 383, cu condiția de a fi întrunite toate
elementele constitutive ale acestei infracțiuni32.
Subiectul activ
Subiectul activ poate fi orice persoană fizică ce îndeplinește cerințele legale pentru a
răspunde penal, adică a împlinit vârsta de 14 ani și are format și păstrat discernământul faptelor și
consecințelor acestora. De asemenea, poate fi și o persoană juridică.
Subiectul activ este nedeterminat de lege, prin urmare nu i se cere o anumită calitate, ci,
dimpotrivă, o calitate specială a făptuitorului poate determina, în unele cazuri, încadrarea faptei
într-o altă infracțiune. A tunci când loviri le sau violențele sunt comise de un funcționar aflat în

32 Răducanu Ruxandra, Drept penal. Par tea specială, Ed. Universul Juridic, București, 2009, pag. 83.

23
exercițiul atribuțiilor de serviciu, faptă va constitui infracțiunea de purtare abuzivă, pr evăzută de
dispozițiile art. 253 33.
Subiectul pasiv
Poate fi orice persoană fizică, în viață, indiferent de vârstă, sex, rasă sau stare a sănătății.
Asemănător subiectului activ, subiectul pasiv este nedeterminat de lege, adică nu i se cere o
anumită calitate, ci, dimpotrivă, o calitate specială a subiectului pasiv poate atrage, în unele
cazuri, încadrarea juri dică a faptei de lovire într -o altă infracțiune.
Dacă subiectul pasiv este o persoană care îndeplinește o activitate importantă de stat,
faptă va constitui, în cazul în care sunt întrunite elementele constitutive, infracțiunea de atentat
care pune în peri col siguranța statului prevăzută de art. 297 în conformitate cu Noul Cod Penal34.
De reținut că în cazul în care există mai multe victime ale activității violențe a
făptuitorului, adică mai multe persoane cărora, în urma acțiunii sau inacțiunii făptuitoru lui le -au
fost pricinuite suferințe fizice sau vătămări de o anumită gravitate, vor există atâtea infracțiuni de
lovire sau alte violențe câte victime, de ci câți subiecți pasivi există. Participa ția penală este
posibilă sub toate formele.
Latura obiectiv ă
Analizând latura obiectivă a infracțiunii de lovire sau alte violențe, se impune analiz a
celor trei componente ale sale, și anume: elementul material, urm area imediată și legătură de
cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată. Așa cum rezul tă din textul art.193,
elementul material constă în lovirea sau orice acte de violentă cauzatoare de suferințe fizice sau
în lovirea sau actele de violenț ă care au pricinuit o vatamane .
Prin lovire se înțelege acel act de agresiune care constă în acțiunea mecanică a unei
energii cinetice exterioare, de atingere, de compresiune sau izbire bruscă și violentă a suprafeței
de contact a corpului victimei cu sau de un corp contondent, de regulă, prin proiectare, călcare,
alunecare, aruncare sau cădere (de exempl u, cu palma, cu piciorul, cu cotul, cu un obiect,
instrument sau armă; de perete, de gard, de caldarâm sau de alte obiecte ori obstacole materiale,
aruncarea de obiecte sau corpuri tari asupra victimei)35.
Actele de violență presupun toate manifestările bru tale, constrângerile fizice de orice
natură care ar putea cauza suferințe fizice. Astfel, tragerea de păr sau de ureche, târârea, punerea

33 Barbu C., Ocrotirea persoanei în dreptul penal al R.S.Romania, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1977, pag. 152.
34 Noul Cod Penal actualizat în 2015 conf. Legii nr.286/2009, art. 191 alin 1, ar t. 192, art. 279.
35 Boroi Alex., Nistoreanu Gh., Drept penal și drept procesual penal, Ed. All Beck, București, 2005, pag. 197.

24
unei piedici urmată de cădere, asmuțirea unui câine sau lansarea asupra victimei a unui animal
periculos care o trânt ește la pământ, o mușcă sau o lovește.
Fapta se poate realiza atât prin acțiunea directă a făptuitorului, cât și indirect, prin
folosirea unor obiecte, a unui animal, sau chiar prin propria faptă a victimei constrânsă să se
accidenteze. Fapta se poate săv ârși prin acțiune, dar și prin inacțiune, victima fiind expusă să se
lovească (de pildă,făptuitorul nu anunță victima că a dat pe scară o substanță alunecoasă pentru
protejarea lemnului, provocându -i căderea)36.
Mijloacele utilizate de făptuitor pot fi mate riale sau pot fi folosite violențe morale,
provocarea fugii victimei din cauza fricii, spaimei, amenințării, vic tima împiedicându -se se
lovește . Actele de violență nu presupun numai folosirea forței, a constrângerii, dar și folosirea de
acte neviolente sus ceptibile să -i provoace victimei suferințe, acte pe care victima, dacă le -ar fi
cunoscut, le -ar fi opus rezistență de exemplu oferirea unui scaun stricat victimei spre a-i provoca
căderea și lovirea .
Urmarea imediată a acțiunii sau a inacțiunii prin care f ăptuitorul comite fapta constă în
producerea unuia din rezultatele cerute de lege, și anume pricinuirea unei suferințe fizice
sau pricinuirea unei vătămări care trebuie să prezinte o anumită gravitate prevă zută expres în
conținutul ali.1 lit. b al art. 194 conform Noului Cod Penal, adică o vătămare ce necesită pentru
vindecare îngrijiri medicale de cel mult 9 0 de zile37.
Între fapt ă și urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate. Dacă fapta se
comite prin lovire, legătura de ca uzalitate rezultă din materialitatea faptei, suferința fizică fiind
prezumată; când fapta se comite prin alte violențe, trebuie să existe și să fie dovedită legătura de
cauzalitate între actele de violență și suferința fizică produsă38.
Latura subiectiv ă
Infracțiunea de lovire sau alte violențe este o infracțiune intenționată, făptuitorul
acționând, sub aspectul formei de vinovăție, cu intenția de a pricinui victimei suferințe fizice sau
o văt ămare a integrității corporale. Intenția făptuitorului în comitere a infracțiunii se poate
manifestă atât sub forma intenției directe, cât și a intenției indirecte .

36Boroi Alex., Nistoreanu Gh., Drept penal și drept procesual penal, Ed. All Beck, București, 2005, pag. 197
37 Noul Cod Penal ac tualizat în 2015 conf. Legii nr.286/2009, art. 191 alin 1, art. 192, art..201, art 194 ali n.1 lit. b.
38 Udroiu M., Drept penal. Parte generală. Partea specială, Ed. C.H.Beck, București, 2013, pag. 308.

25
Variante agravate
 lovirile sau alte violențe prin care se produc leziuni traumatice pentru a căror vindecare
sunt necesare îngrijiri medicale de la 1 la 9 0 de zile, inclusiv;
 lovirile sau alte violențe prin care se produc suferințe fizice sau leziuni traumatice unui
membru de familie, pentru a căror vindecare sunt necesare îngrijiri medicale de peste 9 0
de zile.
Tentativa și consumarea
Tentativa nu se pedeps ește. Consumarea infracțiunii are loc în momentul în care persoana
vătămată este lovită sau în momentul când îi sunt produse suferințe fizice .

2.3 Vătămarea corporal ă. Vătămarea corporală gravă

Sub această denumire, este încriminată în art. 194, fapta pr in care s -a pricinuit integrit ății
corporale sau sănătăț ii o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 90
de zile . Fapta este mai gravă dacă a fost săvârșită asupra membrilor familiei .
Infracțiunea de vătămare corporală este o varietate a infracțiunii de lovire sau alte
violențe, incriminată în art. 194 din Noul Cod Penal , însă este prevăzută și sancționată distinct ca
infracțiune autonomă39.
Ceea ce deosebește infracțiunea de vătămare corporală de infracțiunea de lovire sau alt e
violențe este gravitatea vătămării produse, exprimată în timpul de îngrijiri medicale necesar
pentru vindecare40.
Obiectul juridic
Îl reprezintă ansamblul relațiilor sociale a căror formare și dezvoltare ar fi imposibilă fără
apărarea, ocrotirea persoanei împotriva faptelor prin care s -a pricinuit integrității corporale sau
sănătății o vătămare (care să necesite pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 9 0 de zile).
Obiectul material
Făptuitorul exercită vătămarea corporală asupra corpului persoanei vătămate. Drept
urmare, obiectul material al infracțiunii îl constituie corpul persoanei, al victimei. Doar corpul
unei persoane în viață poate constitui obiectul material. Nu prezintă importanță vârstă, sexul sau

39 Noul Cod Penal actualizat în 2015 conf. Legii nr.286/2009, art. 1 94.
40 Răducanu Ruxandra , Drept penal. Partea specială , Ed. Universul Juridic, București, 2009 , pag. 94.

26
starea sănătății victimei, fiind suficient că făptuitorul să își îndrepte acțiunea împotriva corpului
unei persoane în viață.
Actele caracteristice infracțiunii de lovire sau alte violențe comise asupra unui cadavru se
vor reține în sarcina făptuitorului sub forma infracțiunii de profanare de ca davre, prevăzută și
sancționată de dispozițiile art. 383 cu condiția de a fi întrunite toate elementele constitutive ale
acestei infracțiuni.
Subiectul activ
Poate fi orice persoană fizică ce îndeplinește cerințele legale pentru a răspunde penal,
adică a împlinit vârsta de 14 ani și are format și păstrat discernământul fapte lor și consecințelor
acestora, d e asemenea, poate fi și o persoană juridică.
Subiectul activ este nedeterminat de lege, prin urmare nu i se cere o anumită calitate, ci,
dimpotrivă, o calitate specială a făptuitorului poate determina, în unele cazuri, încadrarea faptei
într-o altă infracțiune (de exemplu, atunci când vătămarea este comisă de un funcționar aflat în
exercițiul atribuțiilor de serviciu, faptă va constitui infracțiunea de p urtare abuzivă, prevăzută de
dispozițiile art. 296, alin 1. Participația penală este posibilă în toate formele41.
Subiectul pasiv
Poate fi orice persoană fizică, în viață, indiferent de vârstă, s ex, rasă sau stare a sănătății.
Conform art.194 din Noul Cod P enal, subiectul pasiv este nedeterminat de lege, adică nu i se cere
o anumită calitate, ci, dimpotrivă, o calitate specială a subiectului pasiv poate atrage, în unele
cazuri, încadrarea juridică a faptei de lovire într -o altă infracțiune. Spre exemplu, dac ă subiectul
pasiv este un funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat,
aflat în exercițiul funcțiunii, fapta va constitui, în cazul în care sunt întrunite elementele
constit utive, infracțiunea de ultraj ( prevăzut ă și sancționată de dispozițiile articolului 239 din
Noul Codul P enal).
Trebuie menționat că în cazul în care există mai multe victime ale activității violențe a
făptuitorului, adică mai multe persoane cărora, în urma acțiunii sau inacțiunii făptuitorulu i le-au
fost pricinuite vătămări de o anumită gravitate, vor exista atâtea infracțiuni de vătămare corporală
câte victime, deci câți subiecți pasivi există.
În alineatul 1 al aceluiași articol, subiectul pasiv trebuie să aibă o calitate specială, și
anum e de membru de famili e. Făcând trimitere la art . 233 din Noul Cod Penal, prin membru de

41 Noul Cod Penal actualizat în 2015 conf. Legii nr.286/2009, art. 296 alin 1.

27
familie se înțelege soțul sau rudă apropiată, dacă aceasta din urmă locuiește și gospodărește
împreună cu făptuitorul42.
Latura obiectiv ă
Elementul material se realizeaz ă printr -o faptă, comisivă sau omisivă, care pricinuiește
persoanei o vătămare a integrității corporale sau a sănătății ce necesită pentru vindecare îngrijiri
medicale de cel mult 60 de zile.
Fapta se poate realiza atât prin acțiune, cât și prin inacțiun e. În ceea ce privește acțiunea,
aceasta poate fi îndreptată, în mod nemijlocit, împotriva corpului, atunci când, de exemplu,
victima este îmbrâncită și proiectată pe un plan dur, sau împotriva psihicului, când se produce
victimei un șoc psihic, în urma că ruia are nevoie de îngrijiri medicale.
Actele săvârșite împotriva victimei pot fi violente sau neviolente, cum ar fi, de exemplu,
atunci când i se administrează victimei o substanță toxică, aceasta având nevoie de îngrijiri
medicale pentru vindecare. Ina cțiunea există atunci când făptuitorul nu își îndeplinește obligația
legală de a împiedica producerea vătămării.
Urmarea imediat ă constă într -o vătămare a integrității corporale sau a sănătății care
necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile. Limita inferioară a acestor
îngrijiri medicale este de 21 de zile, deoarece, dacă durata îngrijir ilor medicale este de cel mult
90 de zile, fapta constituie infracțiunea de lovire sau alte violențe în formă agravată.
Indiferent dacă se realiz ează printr -o lovire sau printr -un act de violență ori printr -un act
efectuat fără violență, fapta se înc adrează în dispozițiile art. 193 alin (2) conform Noului Cod
Penal dacă durata îngrijirilor medicale necesare pen tru vindecare este de cel mult 9 0 de z ile, și se
încadrează în dispozițiile art. 193, alin. 1, 2, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani, sau
cu amendă43. Între elementul material și urmarea imediată trebuie să rezulte raportul de
cauzalitate.
Latura subiectiv ă
Infracțiunea se săvârș ește cu intenție directă sau indirectă. În cazul în care o persoană
urmărește numai să producă o suferință fizică altei persoane, iar urmarea faptei sale se amplifică,
producându -se leziuni traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare îngrijiri med icale de

42 Noul Cod Penal actualizat în 2015 conf. Legii nr.286 /2009, art . 233.
43 Toader T., Drept penal român. Partea specială, Ed. Hamangiu, București, pag.73 .

28
cel puțin 21 de zile, dar nu mai mult de 9 0 de zile, se va reține săvârșirea infracțiunii de vătămare
corporală cu preterintenție44.
Dacă, din eroare, infractorul vatămă corporal o altă persoană decât cea pe care vroia să o
lovească, nu va opera er oarea de fapt drept cauza ce înlătură caracterul penal al faptei.
În ipoteza în care făptuitorul a acționat împotriva unei persoane, dar a efectuat în mod
defectuos actele de executare ori a intervenit un eveniment neprevăzut, iar acțiunea infracțional ă
a fost deviată către un alt subiect pasiv, ajungându -se astfel la vătămarea corporală a unei alte
persoane, nu va fi reținută eroarea, pentru că aceasta intervine în momentul desfășurării activității
infracționale și, prin urmare, nu înlătură caracterul penal al faptei.
Nu prezintă importanță, referitor la existenta infracțiunii, mobilul sau scopul cu care
această a fost săvârșită. Ele pot fi avute în vedere de instanță la individualizarea pedepsei .
Varianta agravat ă
Este prevăzută în art.194 , atunci când prin fapta comisă se produc leziuni traumatice unui
membru de familie, pentru a căror vindecare sunt necesare îngrijiri medicale de cel puțin 21 de
zile, și nu mai mult de 90 de zile. Această variantă agravată se săvârșește cu intenție (directă sau
indire ctă) sau cu preterintenție . Atunci când fapta a fost săvârșită în scopul producerii uneia
dintre consecințele prevăzute în art., 194 în alin.1, lit. a, b, c, pedeapsa este închisoarea de la 3 -10
ani.
Tentativa și consumarea
Tentativa nu se pedepsește, ea s e pedepsește numai atunci când legea prevede în mod
expres aceasta. Infracțiunea se consumă atunci când se produce rezultatul socialmente periculos ,
respectiv vătămarea integrității corporale sau a sănătății persoanei care necesită pentru vindecare
îngriji ri medicale de ce l puțin 21 de zile și cel mult 9 0 de zile .
Tentativa se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea consumată,
ale cărei limite se reduc la jumătate. În cea ce privește infracțiunea consumată legea prevede
pedeapsa deten țiunii pe viață, iar instanța s -ar orienta spre aceasta, deoarece ea se sancționează cu
închisoarea de la 10 la 20 de ani45.
Vătămarea corporal ă grav ă. Articolul 194, definește această infracțiune ca fapta prin
care s -a pricinuit integrității corporale sau sănătății o vătămare care necesită pentru vindecare
îngrijiri medicale de 61 de zile sau mai mult, sau care a produs una din următoarele consecințe :

44 Udroiu M., Drept penal. Parte generală. Partea specială, Ed. C.H.Beck, București, 2013, pag. 312.
45 Noul Cod Penal actualizat în 2015 conf. Legii nr.286/2 009, art. 33.

29
pierderea unui simț sau organ încetarea funcționării acestora; o infirmitate permanentă fizică ori
psihică ; slutirea; avortul; punerea în primejdie a vieții persoane care sunt prevăzute în art. 182
alin 1 și 2 conform Noului Cod Penal. Când vătămarea corporală este săvârșită cu intenție directă,
în scopul producerii consecințelor de mai sus, pedeapsa prevăzut ă de lege este mai mare 46.
Obiectul juridic
Este constituit din ansamblul relațiilor sociale a căror formare și dezvoltare nu ar fi
posibilă fără apărarea, ocrotirea persoanei împotriva faptelor prin care s -a pricinuit integrității
corporale sau sănătății o vătămare (care să necesite pentru vindecare î ngrijiri medicale de cel
puțin 9 0 de zile) ori care a produs vreuna din consecințele menționat e în alin. (2) al art. 182 din
Noul Cod Penal.
Obiectul material
Această infracțiune este exercitată de către făpt uitor asupra corpului persoanei vătămate.
Drept urmare, obiectul material al infracțiunii îl constituie corpul persoanei, al victimei. Doar
corpul unei persoane în viață poate constitui obiectul material. Nu prezintă importanță vârstă,
sexul sau starea săn ătății victimei, fiind suficient că făptuitorul să își îndrepte acțiunea împotriva
corpului unei persoane în viață.
Actele caracteristice infracțiunii de vătămare corporală gravă comise asupra unui cadavru
se vor reține în sarcina făptuitorului sub forma infracțiunii de profanare de cadavre, prevăzută și
sancționată de dispozițiile art. 383 cu condiția de a fi întrunite toate elementele constitutive ale
acestei infracțiuni .
Subiectul activ
Poate fi orice persoană fizică ce îndeplinește cerințele legale p entru a răspunde penal,
adică a împlinit vârsta de 14 ani și are format și păstrat discernământul fapte lor și consecințelor
acestora, d e asemenea, poate fi și o persoană juridică .
Subiectul activ este nedeterminat de lege, prin urmare nu i se cere o anumit ă calitate, ci,
dimpotrivă, o calitate specială a făptuitorului poate determină, în unele cazuri, încadrarea faptei
într-o altă infracțiune (de exemplu, atunci când vătămarea corporală gravă este comisă de un
funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, faptă va constitui infracțiunea de purtare
abuzivă, prevăzută d e dispozițiile art. 250 alin.2 din Noul Codul P enal. Participația penală este
posibilă în toate formele .
Subiectul pasiv

46 Udroiu M., Drept penal. Parte generală. Partea specială, Ed. C.H.Beck, București, 2013, pag. 313.

30
Poate fi orice persoană fizică, în viață, indiferent de vârstă , sex, rasă sau stare a sănătății.
Asemănător subiectului activ, subiectul pasiv este nedeterminat de lege, adică nu i se cere o
anumită calitate, ci, dimpotrivă, o calitate specială a subiectului pasiv poate atrage, în unele
cazuri, încadrarea juridică a faptei de lovire într -o altă infracțiune. Spre exemplu, dacă subiectul
pasiv este o un funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de
stat, aflat în exercițiul funcțiunii, fapta va constitui, în cazul în care sunt întru nite elementele
const itutive, infracțiunea de ultraj.
De reținut că în cazul în care există mai multe victime ale activității violențe a
făptuitorului, adică mai multe persoane cărora, în urma acțiunii sau inacțiunii făptuitorului le -au
fost pricinuite suf erințe fizice sau vătămări de o anumită gravitate, vor exista atâtea infracțiuni de
vătămare corporală gravă, deci, câți subiecți pasivi există .
Latura obiectiv ă
Elementul material se realizează printr -o faptă care produce integrității corporale sau
sănătă ții persoanei o vătămare ce necesit ă pentru vindecare mai mult de 9 0 de zile de îngrijiri
medicale. Această durată constituie și criteriul de delimitare a infracțiunii de vătămare corporală,
caracterizată de producerea unei vătămări care necesită îngrijiri de cel mult 6 90 de zile .
Pentru existent infracțiunii nu are relevant faptul că în perioada în care au loc îngrijirile
medicale necesare pentru vindecare persoana vătămată a efectuat deplasări ori s -a prezentat la
locul de muncă, prestând efectiv muncă47. Urmarea imediată constă într -o atingere adusă
integrității corporale, sănătății unei perso ane. Între faptă și urmarea imediată trebuie să existe un
raport de cauzalitate .
Latura subiectiv ă Infracțiunea se săvârșește cu intenție indirect sau preterintenție (pentru
forma tip)48.
Dacă, din eroare, infractorul vatămă corporal o altă persoană decât cea pe care vroia să o
lovească, nu va opera eroarea de fapt drept cauză ce înlătură caracterul penal al faptei .
În ipoteza în care făptuitorul a acționat împotriva unei persoane, dar a efectuat în mod
defectuos actele de executare ori a intervenit un eveniment neprevăzut, iar acțiunea infracțională
a fost deviată către un alt subiect pasiv, ajungându -se astfel la vătămarea corporala a unei alte
persoane, nu va fi reț inută eroarea, pentru că aceasta intervine în momentul desfășurării activității
infracționale și, prin urmare, nu înlătură caracterul penal al faptei .

47 Clocotici D., Dumbravă V Note la decizia nr. 2009/1972 a Tribunalului Județean Constanța, în R.R.D. nr. 6/1973,
pag. 151.
48 Udroiu M., Dre pt penal. Parte generală. Partea specială, Ed. C.H.Beck, București, 2013, pag. 314.

31
Nu prezintă importanță, referitor la existența infracțiunii, mobilul sau scopul cu care
aceasta a fost să vârșită. Ele pot fi avute în vedere de instanță la individualizarea pedepsei .
Variante agravate
 lovirile sau alte violen țe care au ca urmare următoarele repercusiuni, indiferent de
numărul de îngrijiri medicale:
 pierderea unui simț sau organ ori încetarea funcționării acestuia. Este vorba de pierderea
unuia dintre cele cinci simțuri ale omului ori de lipsirea persoanei de o parte a corpului
care îndeplinește o anumită funcție sau de situația în care, deși organul respectiv se
păstrează, acesta nu -și mai poa te îndeplini funcția. Nu interesează dacă pierderea simțului,
organului ori încetarea funcționării acestuia a fost temporară ori permanentă49;
 producerea unei infirmități fizice sau psihice, permanente, adică nesusceptibilă de
vindecare. Se creează astfel o stare de inferioritate fizică sau psihică permanentă a
victimei;
 sluțirea, respectiv cauzarea unui grav prejudiciu estetic, schimbarea înfățișării normale a
persoanei într -o înfățișare neplăcută, respingătoare. Sluțirea poate surveni unei desfigurări
(schimbarea înfățișării feței), deformări (forma corpului a cunoscut modificări) sau
pierderea unei părți din corp;
 avortul sau întreruperea cursului sarcinii și expulzarea produsului de concepție. Desigur,
se cere ca făptuitorul să fi știut sau să fi putut pr evedea că victima este o femeie
însărcinată, în caz contrar, există eroare de fapt cu privire la o circumstanță agravantă
art.201, alin.2 și se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani, precum și interzicerea
exercitări unor drepturi .50;
 punerea în primej die a vieții persoanei, prin aceasta înțelegându -se situația când
făptuitorul a creat prin activitatea sa posibilitatea reală și concretă ca victima să înceteze
din viață; în această ipoteză, făptuitorul nu urmărește moartea victimei și nici nu acceptă
acest rezultat, altfel fapta ar constitui tentativă de omor. Subiectul activ acționează numai
în vederea vătămării corporale a victimei, dar în condiții susce ptibile de a -i produce
moartea. Dacă acest rezultat se realizează, fapta constituie infracțiunea de l oviri sau
vătămări cauzatoare de moarte ;

49 Boroi Alex. , Nistoreanu Gh., Drept penal și drept procesual penal, Ed. All Beck, Bucure ști, 2005 , pag. 201.
50Boroi Alex. , Nistoreanu Gh., Drept penal și drept procesual penal, Ed. All Beck, Bucure ști, 2005 , pag. 201.

32
 lovirile sau alte violențe săvârșite în scopul producerii unei vătămări care necesită pentru
vindecare îngrijiri medicale de cel puțin 61 de zile sau în scopul producerii uneia din
consecințele enumerate mai sus .
Tentativa și consumarea
Tentativa este posibilă doar dacă fapta se săvârșește cu intenție indirec tă, dar nu este
incriminată. Nu este posibilă tentativa atunci când fapta se săvârșește cu preterintenție .
Consumarea infracțiunii are loc în momentul când se p roduce urmarea socialmente periculoasă .

2.4 Lovirile sau v ătămările cauzatoare de moarte

Infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este prevăzută și sancționată de
dispozițiile articolului 1 95 conform Noului Cod Penal și constă în vreuna d intre fap tele prevăzute
în articolele 193 -194, dacă a avut ca urmare moartea victimei și se pedepsește cu închisoarea de
la 6 la 12 ani51.
Infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este o varietate, o formă agravată
a infracțiunilor prevăzute de articolele 193-194 din Noul Cod Penal , însă prevăzută și sancționată
distinct, ca infracțiune autonomă .
Obiectul juridic
Infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte are ca obiect juridic special
ansamblul relațiilor sociale a căror forma re și dezvoltare nu ar fi posibilă fără ocrotirea unuia
dintre drep turile fundamentale ale omului, dreptul la viață, împotriva faptelor prin care se aduce
atingere acestei valori umane și sociale care este viața omului, și anume, împotriva faptelor de
loviri sau vătămări ce au ca rezultat moartea, încetarea din viață a persoanei.
Obiectul material
Activitatea de lovire sau vătămare cauzatoare de moarte, incriminată de dispozițiile
articolului 195 din Noul Cod Penal, se exercită direct asupra corpului unei persoane și, ca atare,
obiectul material al infracțiunii este corpul persoanei împotriva căruia acționează făptuitorul, deci
corpul victimei infracțiunii.
Infracțiunea poate fi comisă doar împotriva corpului unei persoane în viață și trebuie să
fie vorba d espre corpul altei persoane, nu al făptuitorului, întrucât fapta constituie infracțiune

51 Noul Cod Penal actualizat în 2015 conf. Legii nr.286/2009 , art. 193 -194.

33
doar dacă vizează dreptul la viață al altuia, nefiind prevăzute de legea penalii neconstituind
așadar infracțiuni, faptele de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte c omise de făptuitor
împotriva sa52.
Subiectul activ
Subiectul activ al infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte poate fi orice
persoană care îndeplinește cerințele legale pentru a răspunde penal, nefiind determinat de legea
penala. Participaț ia este posibilă sub toate formele.
Subiectul pasiv
Poate fi orice persoană fizică, în viață, indiferent de vârstă, sex, rasă sau stare a sănătății.
Asemănător subiectului activ, subiectul pasiv este nedeterminat de lege, adică nu i se cere o
anumită cali tate. Pluralitatea de subiecți pasivi atrage o pluralitate de infracțiuni .
Latura obiectiv ă
Elementul material se realizează prin acțiuni sau inacțiuni identice cu cele prin care se
realizează infracțiuni le de lovire sau alte violențe art.193, de vătămare c orporală art.196 și de
vătămare corporală gravă art. 19453.
Acțiunea sau inacțiunea trebuie să aibă ca urmare moartea victimei. Totodată, este necesar
că între acțiune sau inacțiune și rezultatul produs să existe o legătură de cauzalitate. Această
legătură de cauzalitate nu este înlăturată dacă la activitatea făptuitorului se adaugă și alți factori
contributive (anteriori, concomitenți sau surveniți ), câtă vreme se stabilește că, fără activitatea
făptuitorului, rezultatul nu s -ar fi produs54.
Latura subiectiv ă
Această infracțiune este preterintenționată , pentru că lovirea sau fapta de vătămare
corporală se săvârșește cu intenție, iar urmarea mai gravă, constând în moartea victimei, îi este
imputabilă făptuitorului pe baza culpei .
În doctrin ă55 s-au oferit următ oarele exemple:
 când făptuitorul a îmbrânci t cu putere victima, acțiune in urma căreia aceasta s -a lovit cu
capul de un plan dur și a decedat;
 când făptuitorul pentru a face o glumă a provocat un șoc electric victimei în urma căruia
aceasta a decedat;

52 Răducanu Ruxandra, Drept penal. Partea specială, Ed. Universul Juridic, București, 2009, pag. 102
53 Noul Cod Penal actualizat în 2015 conf. Legii nr.286/2009, art. 193, 194, 196.
54 Toader T., Drept penal român. Partea specială, Ed. Hamangiu, București, pag. 80 .
55 Răducanu Ruxandra, Drept penal. Partea specială, Ed. Universul Juridic, București, 2009, pag. 103 .

34
 când făptuitorul a condus căruța cu viteză, pe un drum accidentat și cu schimbări
neașteptate de direcție, cu intenția de a provoca căderea victimei aflată în vehicul, acțiune
care avut ca urmare căderea și încetarea din viață a acesteia;
 când făptuitorul lov ește victima, persoană în vârstă de 62 de ani și cunoscută de cei din
jur, inclusiv de către făptuitor, ca fiind suferindă de inimă, ceea ce are drept consecință
producerea unui șoc cardiac și decesul victimei ;
 când făptuitorul îmbrâncește victima, aflată pe trotuar și cu spatele la partea carosabilă a
drumului, chiar în momentul în care prin dreptul lor trecea un autovehicul, din c a r e
cauză victima fiind în stare de ebrietate s -a dezechilibrat și a căzut pe carosabil unde a
fost accidentată mortal de acel autovehicul;
 când făptuitorul aplică cu intenție lovituri repetate și la întâmplare peste spatele și brațele
unei femei care are un copil în brațe, una dintre lovituri nimerind copilul și producând
moartea acestuia;
 când făptuitorul intenționând să coboar e mai repede dintr -un tramvai, îmbrâncește cu
putere victima care se dezechilibrează și cade lovindu -se cu capul de asfalt ceea ce are
drept consecință încetarea sa din viață;
 când făptuitorul punând o piedică victimei provoacă dezechilibrarea acesteia și lovirea cu
capul de pardoseala de ciment, cu consecința încetării ei din viață;
 când făptuitorul în urma unor discuții purtate în glumă cu victima a rostogolit -o de două
ori peste cap, cauzându -i o fractură a coloanei vertebrale în urma căreia victima a de cedat.
Tentativa și consumare . Tentativa nu este posibilă. Infracțiunea se consumă în momentul în care
se produce moartea victimei .

2.5 Vătămarea corporal ă din culp ă

Este infracțiunea ce constă în săvârșirea, din culpă, a unei acțiuni sau inacțiuni prin care s –
a pricinuit unei persoane o vătămare a integrității corporale sau a sănătății, pentru a cărei
vindecare au fost necesare îngrijiri medicale de cel puț in 11 zile, dar nu mai mult de 9 0 de zile
forma tip prevăzuta de art. 196 conform Noului Cod Penal 56.

56 Udroiu M., Drept p enal. Parte generală. Partea specială, Ed. C.H.Beck, București, 2013, pag. 332

35
În alin. 2 al art. 196 , faptă prevăzută în art.194, alin 1, este prevăzută o a doua formă tip,
și anume fapt a prin care s -a pricinuit integrității corporale sau sănătății o vătămare ce necesită
pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 9 0 de zil e sau care a produs vreuna din
următoarele consecințe: pierderea unui simț sau organ, încetarea funcționării acestuia, o
infirmitate fizic sau psihică, slutirea, avortul ori punerea în primejdie a vieții persoanei .
De asemenea, art. 196 mai conține două va riante agravate:
 atunci când vătămarea corporală din culpă, în oricare din variantele tip, a fost săvârșită ca
urmare a nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul
unei profesii sau meserii ori pentru îndeplinirea une i activități [art. 196, alin.3 și 4
conform Noului Cod Penal ;
 când faptele descrise la prima agravantă au fost săvârșite de către o persoană care se afla
în stare de ebrietate57.
Obiectul juridic . Constă în relațiile sociale care se referă la dreptul persoa nei la
integritate corporală și sănătate .
Obiectul material . Îl reprezintă corpul persoanei în viață, persoană care este victima
infracțiunii .
Subiectul activ. Subiect ul activ poate fi orice persoană. Participația improprie este
posibilă, și anume atunci c ând, potrivit art. 52, o altă persoană contribuie cu intenție la săvârșirea
faptei din culpă de către autor .
Subiectul pasiv . Poate fi orice persoană fizică în viață, indiferent de starea acesteia de
sănătate .
Latura obiectiv ă. Elementul material constă în lovirea sau exercitarea oricărei alte
violențe cauzatoare de suferințe fizice asupra corpului unei persoan e. Violența poate constă într -o
acțiune directă sau indirectă ori poate îmbrăca forma unei inacțiuni.
La prima formă tip, urmarea imediată constă î n producerea unei leziuni traumatice ce
necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de 11 zile sau mai mare, dar care nu depășesc 60 de
zile. La cea de -a doua formă tip a producerea unor leziuni traumatice care necesită pentru
vindecare îngrijiri medicale mai mult de 9 0 de zile sau care a produs vreuna din următoarele

57 Noul Cod Penal actualizat în 2015 conf. Legii nr.286/2009, art. 196.

36
consecințe: pierderea unui simț sau organ, încetarea funcționării acestora, o infirmitate fizică sau
psihică permanentă, slutirea, avortul sau punerea în primejdie a vieții persoanei58.
Dacă p rin această infracțiune au fost produse suferințe fizice sau psihice, ori leziuni
traumatice ce necesită pentru vindecare până la 10 zile de îngrijiri medicale (inclusiv), fap tă nu
constituie infracțiune. Între acțiuni sau inacțiuni și urmarea produsă treb uie să existe legătura de
cauzalitate .
Latura subiectiv ă
Infracțiunea se săvârșește din culpă. În cazul culpei cu prevedere, făptuitorul prevede că
fapta sa ar putea duce la vătămarea integrității sau sănătății persoanei, nu urmărește și nici nu
acceptă ac est rezultat, ci speră, fără temei, că el nu se va produce. În cazul culpei cu neprevedere,
făptuitorul, desfășurând o anumită activitate, nu prevede că aceasta ar putea duce la vătămarea
integrității corporale sau a sănătății unei persoane , deși poate și trebuie să prevadă acest
rezultat59.
Variante agravate
 vătămarea corporală din culpă art.196, conform Noului Cod Penal, săvârșită ca urmare a
nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercitarea unor
profesii sau meserii ori pe ntru îndeplinirea unei anumite activități art. 196 alin. 3 si 4
conform Noului Cod Penal.
 vătămarea corporală din culpă săvârșită ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale sau a
măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pe ntru îndeplinirea
unei anumite activități, de către o persoană care se află în stare de ebrietate art.196.
Tentativa și consumarea
Deoarece fapta se săvârșește din culpă, tentativa nu este posibilă. Consumarea infracțiunii
are loc în momentul în care se pr oduce vătămarea integrității corporale sau a sănătății victimei .

58 Udroiu M., Drept penal. Parte generală. Partea specială, Ed. C.H.Beck, București, 2013, pag. 323.
59 Toader T., Drept penal român. Partea specială, Ed. Hamangiu, București, pag .83.

37
CAPITOLUL III . ASPECTE PROCESUALE CU PRIVIRE LA
INFRACȚIUNILE ÎMPOTRIVA PERSOANEI

3.1 INFRAC ȚIUNI CONTRA VIE ȚII, INTEGRIT ĂȚII CORPORALE
SAU SĂNĂTĂȚII. INFRACȚIUNI SĂVÂRȘITE ASUPRA UNU I MEMBRU
DE FAMILIE

În cazul infracțiunii contra vieții art. 188 conform Noului Cod Penal acțiunea penală se
pune în mișcare din oficiu. Urmărirea penală se efectuează, în cazul acestei infracțiuni, de către
procuror, ancheta proprie a procurorului fiind obligatorie în conformitate cu dispozițiile
articolului 56 alin. 3, conform Noului Cod de Procedură Penală. Competenta de judecată, in
primă instanță, a infracțiunii de omor, aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție sau Curții de
Apel, astfel cum pre văd dispozițiile articolului 188-191, art. 276, art.277, art. 279, art. 280 -283 și
art. 289-294 din Codul Penal60.
În cazul infracțiunii de omor calificat art. 189 din Noul Cod Penal, aspectele procesuale
sunt asem ănătoare. Acțiunea penal ă se pune în mișcar e din oficiu, iar u rmărirea penală se
efectuează de către procuror, ancheta proprie a procurorului fiind obligatorie în conformitate cu
dispozițiile articolului 56 alineat 3 din Noul Codul de P rocedură penală. Competen ța de judecată,
in primă instanță, rev ine tribunalului, astfel cum prevăd dispozițiile art.12 punctul 1 litera din
Noul Codul de Procedura P enală.61
Referitor la infrac țiunea de întrerupere de sarcină art. 201, aspectele procesuale sunt, de
asemenea, asem ănătoare. Acțiunea penală se pune în miș care din oficiu. Urmărirea penală se
efectuează de către procuror, ancheta proprie a procurorului fiind obligatorie în conformitate cu
dispozițiile art. 56 din Noul Cod de Procedură Penală, c ompeten ța de judecată, î n primă instanță,
aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție sau Curții de Apel, astfel cum prevăd dispozițiile
articolului 188 -191, art. 276, art.277, art.279, art. 280-283 și art. 289 -294 din Codul Penal.
La infrac țiunea de ucidere din culp ă art.192, comisă fie în forma simplă, fie în vreun a
dintre formele agravate, acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu. Uciderea din culpă a unei

60 Noul Cod Penal actualizat în 2015 conf. Legii nr.286/2009, art. 188 -191, art. 276, art.277, art. 279, art. 280 -283 și
art. 289 -294.
61 Noul Cod de Procedură Penală actualizat în 2015, conf. Legii135/2010, art. 56 alin. 3.

38
persoane se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani. Uciderea din culpă ca o urmare a
nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pen tru exercițiul unei profesii sau
meserii ori pentru efectuarea unei anumite activității se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani,
iar când se încalcă o dispoziție legală ori măsurile de prevedere constituie ea însăși o infracțiune
și se aplică reguli le privind concursul de infracțiunii.
Dacă prin fapta săvârșită s -a cauzat moartea a două sau mai multor persoane limitele
pedepsei prevăzute în alin 1, 2 art. 192 se majorează cu jumătate. Conform dispoziț iilor art. 306
urmărirea penală se efectuează, în cazul acestei infracțiuni, de către organul de cercetare penală al
poliției judiciare, de procuror sau organele de cercetare penală speciale, conform dispozițiilor art.
100 și art. 101 din Noul Cod Penal . Competența de judecată în primă instanță revine, î n cazul
acestei infracțiuni, judecătoriei62.
La infrac țiunea de determinare sau înlesnire a sinuciderii art.191 , urmă rirea penală se
pune în mișcare din oficiu. Dacă fapta de a determina sau înlesni sinuciderea unei persoane, dacă
sinuciderea a avut loc, s e pedepsește cu închisoarea de la 3 la 7 ani. Urmărirea penală se
efectuează, în cazul acestei infracțiuni, de către p rocuror. A ncheta proprie a procurorului este
obligatorie, conform dispozițiilor art. 56. Competența de judecată, în primă instanță, a infr acțiunii
de determinare sau înlesnire a sinuciderii revine tribunalului . Procurorul conduce și controlează
nemijlocit activitatea de urmărire penală a poliției judiciare și a organelor de cercetare penală
speciale, prevăzute de lege. De asemenea, procuroru l supraveghează ca actele de urmări penală să
fie efectuate cu respectarea dispozițiilor legale.
În cazul infracțiunii de lovire sau alte violențe art. 193 acțiunea penală se pune în mișcare
la plângerea prealabilă a persoanei vătămate; în cazul faptelor p revăzute în alin. 11 și 2' acțiunea
penală se pune în mișcare și din oficiu. Împăcarea părților înlătură răspunderea penală,
producându -și efecte și în cazul în care acțiunea penală a fost pusă în mișcare din oficiu.
În cazul infracțiunii de vatamane corporală art.194, acțiunea penală se pune în mișcare la
plângerea prealabilă a persoanei vătămate; în cazul faptelor prevăzute în aliniatele 1 acțiunea
penală se pune în mișcare și din oficiu. Când fapta a fost săvârșită în scopul uneia dintre
consecințele pr evăzute în alin 1, lit. b și c pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.
Împăcarea părților are drept efect înlăturarea răspunderii penale a făptuitorului,
producându -și efecte și în cazul în care acțiunea penală a fost pusă în mișcare din oficiu.

62 Noul Cod Penal actualizat în 2015 conf. Legii nr.286/2009 , art. 100 -101.

39
Urmăr irea penală se efectuează de către organul de cercetare penală al poliției sub supravegherea
procurorului.
În cazul infrac țiunii de vătă mare corpor ală din culpă art. 196, acțiunea penală se pune în
mișcare din oficiu, iar împăcarea părților nu este de natu ră să înlăture răspunderea penală a
făptuitorului. Infracțiunea este structurată în acord cu noua configurație a infracțiunilor de lovire
sau ale violențe și vătămare corporală. În paralel cu simplificarea încriminării se poate constata și
o reducere a sfe rei de aplicarea a acesteia, conform variatei tip a noii structurii a infracțiunii,
art.196 aalin.1 se poate pune problema vătămării corporale din culpă în cazul în care există
îngrijiri medicale, chiar sub limita de 10 zile din reglementarea anterioară, dar numai în condițiile
stabilite de legiuitor, adică fapta să fi fost comisă de către o persoană aflată sub influența
băuturilor alcoolice ori a unei substanțe psihoactive, sau în desfășurarea unei activități ce conține
prin ea însăși o infracțiune.
În cazul infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte art. 195 acțiunea penală
se pune în mișcare din oficiu , iar u rmărirea penală se efectuează de către procuror, ancheta
procurorului fiind obligatorie conform dispozițiilor articolului 195 di n Noul Cod Penal63.
Infracțiunea constă în fapta unei persoane de a lovi o altă persoană sau de a săvârși orice
acte de violență cauzatoare de suferințe fizice. Constituie, de asemenea, infracțiune și se
sancționează mai sever lovirea sau actele de violență ca re au pricinuit o vătămare ce necesită
pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile.
În cazul infracțiunii de lovire sau alte violențe, acțiunea penală se pune în mișcare la
plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părților înlăt ură răspunderea penală. Dacă
lovirea sau orice alte violențe au avut ca urmare moartea victimei fapta constituie infracțiunea de
lovire sau vătămări cauzatoare de moarte, pedepsită mai aspru de codul penal. În unele cazuri,
lovirea sau alte violențe consti tuie elemente ale altor infracțiuni, cum sunt ultrajul, purtarea
abuzivă, ofensa adusă autorității . Dacă infracțiunea de vătămare corporală din culpă se comite în
modalitățile agravate prevăzute în art.193 alin 1 și 2 și art. 194, pedeapsa este închisoarea de la 6
la 12 ani64.
În ceea ce privește infracțiun ea de provocare ilegală a întreruperii cursului sarcinii
conform art.201 din Noul Cod Penal, acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu. Conform
dispozițiilor art. 207 și 209 alin. 1 din Codul de proce dură penală, urmărirea penală se efectuează

63 Noul Cod Penal actualizat în 2015 conf. Legii nr.286/2009 , art. 195.
64Toader T., Drept penal român. Partea specială, Ed. Hamangiu, București, pag.107

40
de către organele de cercetare ale poliției sub supravegherea procurorului, cu excepția situației în
care infracțiunea este comisă în forma agravată prevăzută în alin. 3 și care are ca urmare moartea
femeii însăr cinate; în această situație urmărirea penală se efectuează de către procuror, ancheta
proprie a procurorului fiind obligatorie conform dispozițiilor art. 209 alin. 3 din Codul de
procedură penală. Competența de judecată în primă instanță revine, în cazul a cestei infracțiuni
judecătoriei, astfel cum prevăd dispozițiile articolului 25 din Codul de procedură penală65.
În situația în care infracțiunea s-a realizat prin faptele prevăzute în alin.1 și 2, și s -a
cauzat femeii însărcinate o vătămare corporală, ped eapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani și
interzicerea exercitării unor drepturi, iar dacă fapta a avut ca urmare moartea femeii însărcinate,
pedeapsa este închisoarea de la 6 la 12 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

3.2 INFRAC ȚIUNI CONTRA LIBERT ĂȚII PERSOANEI

Capitolul infracțiunilor contra libertății persoanei , cuprinde doar încriminările prin care
se ocrotește în mod direct libertatea fizică și psihică a persoanei. În cazul infracțiunii de lipsire de
libertate în mod ilegal art. 203 comisă fie în forma simplă, fie în vreuna din formele agravate,
acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu. Lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal
se pedepsește cu închisoarea d la 1 la 7 ani și se consideră lipsirea de libertate și răpirea un ei
persoane aflate în imposibilitatea de a -și exprima voința sau de a se apară. Dacă fapta a avut ca
urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani și totodată interzicerea
exercitării unor drepturi66.
În privința infracțiunii de lipsire în mod ilegal a fost restructurată regulamentar, prin
eliminarea unor forme agravate sau elemente de agravare care nu se justificau și introducerea
altora menite a acoperi golurile în reglementare. În conformitate cu Noul Co d Penal, s -a renunțat
la agravanta incidentului în cazul în care în schimbul eliberării se cere un folos, în acest caz
urmând a opera regulile concursului de infracțiuni între lipsirea de libertate și șantaj, iar în cazul
în care viața unei persoane este pusă în pericol va exista un concurs de infracțiuni, fără a fi
necesară menținerea unei agravante cu acest conținut.

65Noul Cod de Procedură Pen ală actualizat în 2015, conf. Legii135/2010, art. 209 alin. 3.
66 Noul Cod Penal actualizat în 2015 conf. Legii nr.286/2009, art. 203.

41
În același timp a fost introdusă agravanta de la alin.2, răpirea unei persoane aflate în
imposibilitatea de a -și exprima voința ori de a se apăra, căci în cazul acestor persoane doar printr –
o analogie în defavoarea inculpatului se poate vorbi până acum de lipsire de libertate.
În cazul infracțiunii de amenințare, s -a optat pentru o sferă deschisă a persoanelor vizate
de fapta cu care se amen ință, astfel încât instanța să aibă posibilitatea de a aprecia în fiecare caz
concret dacă fapta era de natură să alarmeze persoana amenințată. Realitatea a demonstrat că
aceasta stare de alarmare poate fi cauzată nu doar de un rău ce vizează soțul sau o rudă apropiată
a celui amenințat, ci si de o eventuală faptă îndreptată împotriva unui prieten, ori a altei persoane
de care cel amenințat este legat afectiv.
De asemenea, noul cod introduce în acest capitol a unei încriminări noi, adică hărțuirea,
iar pentru a răspunde unor cazuri apărute în practică în care diferite persoane, în special femei
sunt așteptate și urmărite pe str adă sau în alte locuri publice, ori sunt tracasate prin intermediul
unor mesaje telefonice sau similare, toate acestea fiind de natură a crea o stare de temere sau de
îngrijorare a persoanei în cauză .
Urmărirea penală se efectuează, în cazul comiterii inf racțiunii de lipsire de libertate în
mod ilegal în modalitatea ei simplă prevăzută în aliniatul 1 și 2 al articolului 203 din Noul Cod
Penal sau în vreuna dintre formele agravate prevăzute în aliniatul 2, de către organul de cercetare
penală al poliției su b supravegherea procurorului, conform dispozițiilor articolelor 207 și 209
aliniat 1 din Codul de Procedură P enală67.
În cazul comiterii infracțiunii în modalitățile agravante prevăzute de aliniatele 3 ale
articolului 205 din Codul penal, urmărirea penală se efectuează de către procuror, ancheta proprie
a procurorului fiind obligatorie conform dispozițiilor articolului 209 aliniatul 3 din Codul de
procedură penală. Competența de judecată în primă instanță a infracțiunii de lipsire de libertate în
mod ilegal revine: în cazul comiterii infracțiunii în modalitatea simplă prevăzută de aliniatul 1 al
articolului 205din Codul penal sau în vreuna din modalitățile agravante, judecătoriei, astfel cum
prevăd dispozițiile articolului 25 din Codul de procedură penală; î n cazul comiterii infracțiunii în
modalitățile agravante prevăzute în aliniatele 3 ale articolului 205 Noului Cod Penal, competența
revine tribunalului.

67 Noul Cod de Procedură Penală actualizat în 2015, conf. Legii135/2010, ar t. 207 și art. 209 alin 1.

42
În ceea ce prive ște infracțiun ea de sclavie art. 209, acțiunea penal ă se pune în mișcare din
oficiu, pu nerea sau ținerea unei persoane în stare de sclavie, precum și traficul de sclavi se
pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi68.
Se consideră trafic de persoane: recrutarea, transportarea, transferarea, adăposti rea sau
primirea unei persoane în scopul exploatării acesteia, săvârșită prin constrângere, răpire, inducere
în eroare sau abuz de autoritate, profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a -și exprima
voința ori de starea de vădită vulnerabilitate ac elei persoane. Traficul de persoane săvârșit de un
funcționar public în exercițiu atribuțiilor de serviciu se pedepsește cu închisoarea de la 5 la 12
ani.
Urmărirea penală se efectuează de către procuror, ancheta proprie a procurorului fiind
obligatorie î n cazul acestei infracțiuni, conform dispozițiilor articolului 209 aliniat 3 din Codul de
procedură penală. Competența de judecată, în primă instanță, a infracțiunii de sclavie, revine
tribunalului, astfel cum prevăd dispozițiile a rticolului 27 punctul 1 lit. a din Codul de Procedură
Penală .
În cazul infracțiunii de supunere la muncă forțată sau obligatorie art. 212, acțiunea penală
se pune în mișcare din oficiu. Urmărirea penală se efectuează de către procuror, ancheta proprie a
procurorului fiind obligato rie în cazul acestei infracțiuni, conform dispozițiilor art. 209 alin. 3 din
Codul de procedură penală. Competența de judecată, în primă instanță, a infracțiunii de supunere
la muncă forțată sau obligatorie revine judecătoriei, astfel cum rezultă din dispo zițiile art. 25 din
Codul de Procedură P enală. Fapta de a supune o persoană, în alte cazuri decât cele prevăzute de
dispozițiile legale, la prestarea unei munci împotriva voinței sale sau la o muncă obligatorie se
pedepsește cu închisoarea de la 1 la 3 ani .
Conform dispozițiilor alin. 1 al articolului 224 din Nou Cod P enal69, în cazul faptei de
violare de domiciliu comisă în forma simplă acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea
prealabilă a persoanei vătămate iar împăcarea părților înlătură răspundere a penală a făptuitorului.
Plângerea prealabilă se adresează organului de cerc etare penală sau procurorului, f iind
obligatorie, în cazul acestei infracțiuni, efectuarea urmăririi penale și sesizarea instanței de
judecată prin rechizitoriu .
În cazul comiter ii infracțiunii în vreuna din formele agravate prevăzute în alin. 2 al
articolului 224 din Noul Cod Penal, acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu iar împăcarea

68 Noul Cod Penal actualizat în 2015 conf. Legii nr.286/2009, art . 209.
69 Noul Cod Penal actualizat în 2015 conf. Legii nr.286/2009, art . 224 alin. 1.

43
părților nu este de natură să înlăture răspunderea penală a făptuitorului. Urmărirea pena lă se
efectuează, atât în cazul comiterii infracțiunii în forma simplă cât și în cazul comiterii ei în
vreuna dintre formele agravate, de către organul de cercetare penală al poliției sub supravegherea
procurorului, conform dispozițiilor articolelor 207 și 109 aliniat 1 din Codul de procedură penală.
Competența de judecată în primă instanță revine, în cazul acestei infracțiuni, în judecătoriei ,
conform dispozițiilor articolului 25 din Codul de procedură penală.
Conform dispozițiilor alin. 2 al art. 224, în cazul infracțiunii de amenințare, acțiunea
penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Plângerea prealabilă se
adresează organului de cercetare penală sau procurorului, potrivit dispozițiilor art. 279 alin. 2 din
Codul de Proced ură P enală70, iar competența în primă instanță pentru soluționarea cauzei revine
judecătoriei. Împăcarea părților are drept efect înlăturarea răspunderii penale a făptuitorului,
astfel cum se prevede expres în alin. 3 al art. 224 conform Noului Cod Penal .
În ceea ce privește infrac țiunea de șantaj, art. 207, urmă rirea penal ă revine organelor de
cercetare ale poli ției judiciare. Competen ța în prim ă instan ță de judecat ă revine judecă toriei71.
Constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufer e ceva, în scopul de a
dobândi în mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine ori pentru altul, se pedepsește cu
închisoarea de la 1 la 5 ani. Conform alin. 2, cu aceeași pedeapsă se sancționează amenințarea cu
darea în vileag a unei fapte reale sau ima ginare, compromițătoare pentru persoana amenințată ori
pentru un membru de familie al acesteia, în scopul prevăzut în alin 1.
Conform dispozițiilor alin. 1 al art. 302 din Noul Cod Penal , în cazul infracțiunii de
violare a secretului corespondenței, acți unea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a
persoanei vătămate. Plângerea prealabilă se adresează organului de cercetare penală sau
procurorului, potrivit dispozițiilor art. 279 alin. 2 din Codul de Procedură P enală, iar competența
în primă in stanță pentru soluționarea cauzei revine judecătoriei. Împăcarea părților are drept efect
înlăturarea răspunderii penale a făptuitorului .
Conform dispozițiilor alin. 1 al art. 227 din Noul Cod penal, referitor la infracțiunea de
divulgare a secretului prof esional, acțiunea penală se pune în mișca re, plângerea prealabilă a
persoanei vătămate. Plângerea prealabilă se adresează organului de cercetare penală sau
procurorul potrivit dispozițiilor art. 279 alin. 2 din Codul de Procedură P enală, iar competența î n
primă instanță pentru soluționarea cauzei revine judecătoriei.

70 Noul Cod de Procedură Penală actualizat în 2015, conf. Legii135/2010, art. 207 și art.279 alin 2.
71 Noul Cod Penal actualizat în 2015 conf. Legii nr.286/2009, art . 207.

44

3.3 INFRAC ȚIUNI PRIVITOARE LA VIA ȚA SEXUAL Ă

Conceptul de libertate a vieții sexuale, componentă a dreptului fundamental la viață
privată indiferent de sexul persoanei, a comportat de -a lung ul timpului numeroase interpretări,
care s -au reflectat și în modalitatea în care legiuitorul a înțeles să incrimineze faptele care aduc
atingere acestei valori sociale, ceea ce a condus la modificări succesive ale textelor Codului Penal
atât cu privire la conținutul constitutiv al infracțiunilor, cât și referitor la pedepsele care trebuie
aplicate.
De asemenea, este evidențiată evoluția reglementărilor, inclusiv cea adusă prin noul
Codul penal adoptat prin Legea nr. 286/2009, astf el încât multe dintre sol uții vor fi utile și în
contextul modificărilor legislative preconizate .
Conform dispozițiilor alin. 4 al art. 197 din Codul penal72, în cazul infracțiunii de viol în
forma simplă prevăzută de art. 218 alin. 1, acțiunea penală se pune în mișcare la plânger ea
prealabilă a persoanei vătămate. Raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoană săvârșit
prin constrângere, punerea în imposibilitatea de a se apăra ori de a -și exprima voința sau
profitând de această stare, se pedepsește cu închisoarea de l a 3 la 10 ani și exercitarea exercitării
unor drepturi. Cu aceeași pedeapsă se sancționează orice alte acte de penetrare vaginală sau anală
comise în baza alin.1.
Pedeapsa cu închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea exercitării unor drepturi se aplică
atunci când: victima se află în ocrotirea sau educarea sau îngrijirea făptuitorului, victima este
rudă în linie directă, frate sau soră, victima nu a împlinit vârsta de 16 ani, fapta a fost comisă în
scopul producerii de materiale pornografice sau fapta a avut ca urmare vătămarea corporală.
De asemenea se pedepsește cu închisoarea și dacă fapta a fost săvârșită de doua sau mai
multe persoane împreună sau dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei iar în cazul acesta
pedeapsa se majorează de la 7 la 18, precum și interzi cerea exercitării unor drepturi. Acțiunea
penală pentru fapta prevăzut în alin.1 și 2 se pune în mișcare la plângerea prealabilă a victimei .
Fapta persoanei majore de a -i propune unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani să se
întâlne ască în scopul comiterii unui act dintre cele prevăzute în art. 220 sau art.221, inclusiv

72 Noul Cod Penal actualizat în 2015 conf. Legii nr.286/2009, art . 197 alin. 4.

45
atunci când propunerea a fost făcută prin mijloacele de transmitere la distanță s pedepsește cu
închisoarea de la o lună la un an sau cu amendă.
Privitor la infrac țiunea de act sexual cu un minor art. 220, acțiunea penală se pune în
mișcare din oficiu, iar competența de judecata în primă instanță în cazu l formelor prevăzute de
art. 220 alin. 1 -5 revine judecătoriei. Urmărirea penală se efectuează de că tre organele de
cercetare ale politiei judiciare73.
Agresiunea sexuală este actul de natură sexuală, altul decât cele prevăzute în art. 218, cu o
persoană, săvârșit prin constrângere, precum și punerea în imposibilitatea de a se apăra sau de a –
și exprima voința ori profitâ nd de această stare, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și
interzicerea exercitării unor drepturi. Pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea
unor drepturi conform alin 2 lit. a, b, c, d, e, f iar dacă fapta a avut ca urmare moa rtea victimei,
pedeapsa este închisoarea de 5 la 17 ani precum și interzicerea unor drepturi.
Dacă actele de agresiune sexuală au fost precedate sau urmate de săvârșirea actelor
sexuale, prevăzute în art. 218 alin. 1 și 2, fapta constituie viol. Acțiunea penală pentru fapta
prevăzută în alin. 1, se pune în mișcare la cererea prealabilă a persoanei vătămate.
În cazul infrac țiunii de hărțuire sexual ă art.223, acțiunea penal ă se pune în mișcare din
oficiu. Judecata î n prim ă instan ță revine judec ătoriei în caz ul alin. 1, iar urmărirea penal ă se
efectueaz ă de către organele de cercetare ale poli ției judiciare și se pedepsește cu închisoare de la
3 luni până la un an sau cu amendă.
La corup ția sexual ă, acțiunea penal ă se pune în miș care din oficiu. Competent ă să judece
în primă instan ță este judecătoria. Urmă rirea penal ă se efectueaz ă de că tre organele de cercetare
ale poli ției judiciare.
Referitor la infrac țiunea de h ărțuire sexual ă art. 223, acțiunea penală se pune în mișcare
din oficiu. Urmărirea p e n a l ă se efec tuează de către organul de cercetare penală al poliției sub
supraveghea procurorului. Competența de judecată în primă instanță revine judecătoriei.

73 Noul Cod Penal actualizat în 2015 conf. Legii nr.286/2009, art . 220 alin. 1 -5.

46

CAPITOLUL IV . JURISPRUDEN ȚA INSTAN ȚELOR DE JUDECAT Ă

Hotărâri judecătorești pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție a României( ÎCCJ)
pe anul 2015, în materie penală.
Dosar nr. 6359/112/2012
Infrac țiuni c ontra persoanei.
Autor: Curtea De Apel Bistrița -Năsăud – Secția Penală
Domenii: Omor
Tip: Decizie nr. 32/2015
Ședința publică din 08 ianuar ie 2015, asupra recursului de față .
Prin sentința penală nr.145/F din data de 18 octombrie 2013, pronunțată în dosarul nr. nr.
6359/112/2012 al Tribunalului Bistrița -Năsăud, a fost condamnat inculpatul P.D., la pedeapsa de
6 ani închisoare și interzicer ea drepturilor prev. de art. 189 lit. a,b, conf. Noului Cod Penal, cu
aplicarea art. 320 din Codul de Procedură Penală. S -a dedus din pedeapsa aplicată reținerea de 24
de ore din data de 1 septembrie 2012 și s -a constatat că părțile civile vătămate Ș.G., Z .E. și B.I.,
nu s-au constituit părți civile în cauză.
A fost obligat inculpatul s ă plătească părții civile A.S., suma de 30.000 lei cu titlu de
daune morale, părții civile A.I., suma de 18.000 lei cu titlu de daune morale și părții civile B.G.,
suma de 24 .000 lei cu același titlu, cererea de despăgubiri civile formulată de părțile civile A.S și
B.G., fiind respinsă ca neîntemeiată. S -a dispus confiscarea de la inculpat a bâtei folosite la
comiterea infracțiunii și a fost obligat inculpatul să plătească sta tului suma de 2.153 lei cu titlu de
cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu avocatului din oficiu în favoarea
av. M.L. totodată a fost obligat inculpatul să părții civile A.S., suma de 132,85 lei reprezentând
cheltuieli de judec ată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut din actele și lucrările dosarului
proces -verbal de sesizare din oficiu din data de 01 septembrie 2012, întocmit de procuror, fila nr.
1 și procesul -verbal se sesizare din oficiu întocmit de poliție: filele 3, 4 și procesul de cercetare la
fața locului și planșă fotografică judiciară, file 5 -8, respectiv 9 -31, procesul de ridicare obiecte de
îmbrăcăminte , respectiv de racolare probe de la cadavru victimei și planșă fotografică judiciară
filele 32-40, declarația părților vătămate Ș.G.(fila 62), A.I. și A.S.(filele 32 -40), declarația

47
părților vătămate Ș.G.(fila 60), Z.E.L.(fila 62), A.I. și A.S.(filele 67și 68) și B.G.(fila 70), adresa
și rezoluția de dispunere a efectuării unui raport de constat are medico -legală, constatări
preliminare de dispunere a efectuării unui raport de constatare medico -legală , constatări
preliminarii și raport medico -legal emis de S.L.L. în Jud. Bistrița -Năsăud, privind autopsia
efectuată asupra cadavrului victimei B.C.
Inculpatul P.D. domiciliază în comuna Silivașu de Câmpie , într -o locuință, împreună cu
unul dintre cei cinci copii ai săi, iar în ziua de 31 august 2012 se afla singur acasă, deoarece fiul
cu care locuia se afla plecat în concediu la mare. În ziua respectiv ă inculpatul s -a ocupat de
treburile gospodărești până în jurul orei 2000, când s -a deplasat la barul numitei M.F.C., situat tot
în comuna Silivașu de Câmpie pentru a consuma băuturi alcoolice (bere).
În jurul orei 2100 în același local mai sus -menționat a u intrat numiții V.F. și G.R.
(concubini), împreun ă cu numitul B.C., domiciliat în orașul Dărmănești, J ud. Bacău, care lucra
pentru V.F. Cele trei persoane fuseseră cu vitele pe o pășune unde cei doi bărbați au consumat
țuică. De altfel cei doi se cunoștea u, sora concubinei lui V.F. fiind într -o vreme concubina lui
B.C. Se mai cuvine precizat că numitul B.C. mai fusese în trecut în localitatea Silivașu de
Câmpie, o perioadă chiar stabilindu -și reședința aici, dar de fiecare dată pleca după un timp.
În barul numitei M.F.C. cele trei persoane s -au așezat la masa unde se afla inculpatul,
despre care martora G.R. a observat că era băut. După un timp, G.R. cu concubinul ei și cu
numitul B.C. au ieșit din local, dar din cauza consumului excesiv de băuturi alcoolic e din ziua
respectivă, B.C. a căzut într -un șanț și a rămas acolo. Așa cum rezultă din declarația martorului
A.D., numitul B.C. a revenit în bar, loc unde se mai afla martorul împreuna cu inculpatul, iar
după închiderea localului, martorul a plecat acasă, lăsându -i pe terasa localul ui pe inculpat și pe
B.C. care mai aveau bere în sticle, (fila 95).
Din acest moment, nu mai există vreun martor, care să precizeze care dintre cei doi a
plecat primul și în ce direcție, dar așa cum rezultă din afirmațiile inculp atului, după plecarea
martorului A.D., în intervalul orar 2130-2200, inculpatul P.D. a plecat spre locuința sa. Ajuns pe
drum în fața casei, inculpatul a văzut că în casă era aprinsă lumina și s -a gândit că probabil fiul
său a revenit din concediu, astfel că a intrat în curte, a deschis ușa de la intrare cu cheia și
pătrunzând în casă, l -a găsit într -una din camere pe numitul B.C. care îi răvășea printre lucruri
(fila 80). Fiind sub influența alcoolului și cunoscând că numitul B.C. mai intrase fără drept în
casele locuitorilor comunei în scopul sustragerii de; bunuri, inculpatul l -a întrebat ce anume caută
în casa sa, moment în care B.C. i -a cerut iertare, gest pe care inculpatul nu l -a făcut, dimpotrivă,

48
l-a scos pe B.C. de sub masa sub care se introdusese, l-a tras afară în curte și a început să -l
lovească mai ales peste cap și față cu o bâtă pe care o ținea rezemată de gardul curții în care își
ținea animalele (fila 80 verso).
Agresiunea fizică a continuat inclusiv după ce victima a căzut la pământ, marto rii sosiți la
fața locului din cauza strigătelor victimei – respect iv numiții C.A., C.P. și M.I. constatând că
victima se afla la pământ, că era plină de sânge, mai ales în zona extremității cefalice, și că se
văieta de durere. Martorul C.P. a declarat chi ar, că inculpatul lovea victima în timp ce aceasta era
căzută la p ământ, astfel că a fost nevoit să-l oprească pe P.D. să mai dea și chiar a trebuit s ă îl
țină să nu mai dea în B.C. (fila 89 verso), iar martorul M.I. l -a văzut pe inculpat care avea într -o
mână o bâtă groasă cât degetul mijlociu ș i lungă de aproximativ un metru, în curtea casei
inculpatului căzut pe spate și plin de sânge aflându -se B.C. (fila 97 verso).
Martora C.A. a negat că vecinul său, inculpatul P.D. ar fi avut în mâini vreun obiect du r,
dar a recunoscut că inculpatul i -a adus la cunoștință că victima îi stricase geamul, aspect real și
care confirmă indirect faptul că victima pătrunsese prin efracție în locuința inculpatului, evident
în scopul sustragerii de bunuri, precum și că inculpa tul observase acest aspect (în urma cercetării
locului faptei, s -a stabilit că într -adevăr, victima a pătruns în holul locuinței prin spargerea unui
geam). Mai mult decât atât, victima a fost cercetată în mai multe dosare ale Parchetului de pe
lângă Judecă toria Bistrița pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat în forma consumată
ori a tentativei, precum și pentru comiterea unor infracțiuni de violare de domiciliu, dosare care
însă au fost finalizate prin soluții de netrimitere în judecată ca urma re a prejudiciilor reduse (fila
102), acest aspect putând constitui un motiv pentru care inculpatul a inspirat sentimente de
compasiune celor care îl cunosc, soarta victimei fiindu -le aproape indiferentă.
Imediat după ce au sosit la locul faptei, martorii C.A. și M.I. l -au luat pe brațe pe numitul
B.C. din curtea casei inculpatului și l -au transportat pe o distanță de aproximativ 300 metri, până
la ulița unde se afla locuința lui V.F. și a lui G.R., unde au lăsat -o jos, în apropierea locuinței
respective, l a rugămintea victimei (care se plângea de dureri mari și credea că o să se simtă mai
bine astfel), fără ca martorii să anunțe organele de poliție sau ambulanța.
A doua zi dimineață victima a fost găsită încă în viață de către martorii V.F. și G.R., iar la
solicitarea victimei, numitul V.F. i -a adus apă să bea. Acest martor a declarat că victima nu i -ar fi
spus nimic altceva, dar martora G.R. a afirmat că a auzit v ictima când a spus că a fost bătută (fila
94). La fața locului a sosit șeful postului de poliți e, numitul I.C., care a întrebat victima dacă a
fost lovită de o mașină sau dacă a fost bătută de cineva, răspunsul acesteia fiind „nu -ți spun

49
nimic!” (fila 96), această atitudine fiind posibil justificată de eventuala teamă a victimei față de
eventualele repercusiuni pe care le -ar fi avut aplicarea dispozițiilor legii penale asupra sa, ținând
seama de trecutul său penal. Victima B.C. a decedat fără a mai apuca să spună altceva.
Prin raportul de constatare medico -legală din 16 octombrie 2012 emis de către S erviciul
de medicină legală Bistrița -Năsăud, ca și prin completarea la raportul medico -legal din data de 22
octombrie 2012 s -au concluzionat următoarele: decesul numitului B.C. a fost violent, acesta s -a
datorat in -suficienței cardio -respiratorii acute con secutive unor contuzii cerebrale asociate cu
hemoragie menindo -cerebrală , cu fractura calotei și bazei craniului; leziunile tanatogeneratoare s –
au putut produce cel mai probabil prin mecanismul de lovire activă repetată cu un corp dur de
formă alungită, în tre leziunile corporale traumatice constatate la autopsie și deces existând, o
legătură de cauzalitate directă și necondiționată; din cauza multitudinii de leziuni corporale
traumatice externe, nu se poate preciza cu exactitate care dintre acestea au fost direct
tanatogeneratoare, dar cel mai probabil mai multe dintre leziuni au concurat la apariția decesului,
fiind vorba de leziunile existente nivelul extremității cefalice; tot mn cauza. aceluiași motiv sus –
menționat, nu se poate aprecia cu exactitate dire cția de aplicare a loviturilor, dar în ceea ce
privește leziunile prezente la nivelul extremității cefalice, acestea au fost date de lovituri date din
direcții diferite (de sus în jos, de la stânga la dreapta și invers, unele dintre leziuni putând fi
aplic ate chiar după ce victima se afla căzută pe sol); leziunile traumatice se puteau produce în
seara zilei de 31 august 2012, iar decesul a survenit în dimineața zilei de 1 septembrie 2012;
cadavrul victimei avea o alcoolemie de 1,30 gr. °/ 00 (file 41 -59).
Așa cum s -a menționat în actul de sesizare, pe parcursul urmăririi penale inculpatul și -a
modificat în mai multe rânduri declarațiile, după cum urmează: în declarația olografa dată în ziua
de 1 septembrie 2012 în fața poliției, inculpatul a declarat că în mo mentul în care l -a găsit pe B.C.
în locuința sa, acesta avea asupra sa o țeava, cu care l -a lovit peste piciorul stâng, la pulpă, în
spate, gest care l -a determinat pe inculpat să iasă în hol, să ia o bâtă pe care o avea în colțul
locuinței și să lovească victima atât în casă, cât și în afara acesteia (file 76, 77); în declarația
olografa dată în aceea zi, dar imediat după cea menționată mai sus, el a arătat că după ce l -a găsit
pe B.C. în locuință, s -a enervat și l -a scos în curte și l -a bătut cu o bâtă în cap și în corp (fila 78);
în declarația dată în fața procurorului criminalist în calitate de învinuit, în prezența unui apărător
din oficiu, P.D. a arătat că m -am dus la el și l -am întrebat ce caută în casa mea, iar acesta a
început să îmi ceară iertare.

50
L-am luat de o mână și l -am scos în curtea casei. Fiind băut și nervos am luat o bâtă de
vreun metru lungime care era rezemată de gardul care dădea spre curtea unde îmi țineam
animalele și am început să -l lovesc pe B.C. mai ales în zona capului și a feței. El a strigat să nu
mai dau, dar nu m -am lăsat, am continuat să -l lovesc cu bâta și d upă ce acesta a căzut la pământ ;
din cuprinsul aceleiași declarații mai rezultă că după ce l -a scos afară în curte pe B.C., acesta l -ar
lovit în piciorul stâng, cu o bâtă luată de la învinuit din curte, precum și în gât cu pumnul. Tot cu
acea ocazie, P.D. a precizat: când l -am găsit în casa mea pe B.C., acesta nu avea nimic în mâini,
el a vrut să ascundă sub o masă, dar eu l -am tras afară de acolo și că B.C. m -a lovit după ce eu l –
am scos în curte și l -am lovit cu bâta (file 79,80); în fața judecătorului care. a procedat la audierea
sa în noaptea de 1 septembrie 201 2.
După reținere și punerea in mișcare a acțiunii penale, inculpatul arată că după ce a găs it
victima în casa sa, victima s-a aruncat la gâtul său, apoi s -a aruncat sub masă , apoi a prins -o pe
acesta de mână și a tras -o afară, în curte, de unde a luat o bâtă și i -a aplicat acesteia lovituri peste
tot corpul la întâmplare ; mai mult decât atât, inculpatul recunoaște că după ce ar fi. sărit la el,
victima i -a cerut iertare, replica sa fiind „nu te iert mă, ce ai căutat la mine în casă”; inculpatul a
mai recunoscut că el a fost primul care a lovit victima peste cap și corp cu o bâtă, iar apoi victima
l-ar fi lovit cu o Toata peste picior; inculpatul recunoaște încă o dată că l -a lovit pe B.C. și „după
ce era la pământ” (file 84, 85).
Aprecierea procurorului, reținută în actul de sesizare, în sensul că nu sunt întrunite
condițiile prevăzute de lege pentru a exista legiti ma apărare, este corectă. Astfel, nu există o urmă
obiectivă care să ateste faptul că inculpatul ar fi fost lovit de victimă; inculpatul a fost examinat
medico -legal și prin raportul de constatare medico -legală din 7 septembrie 2012 emis de către
Serviciul de medicină legală Bistrița -Năsăud s -a concluzionat că prezintă leziuni corporale
traumatice constând în excoriație pe creasta tibială stânga și excoriație pe marginea cubitală a
gâtului mâinii stângi, că aceste leziuni corporale nu necesită zile de îngri jiri medicale, că ele s -au
putut produce prim mecanism de lovire cu sau de corp dur, iar leziunea pe care inculpatul o
invocă ca fiind produsă în seara zilei de 31 august 2012, poate data cu o zi înainte de această dată
(fila 74); apoi, inculpatul nu este deloc consecvent în declarații: inițial declară că ar fi fost lovit
de victimă cu o țeava, iar ulterior cu o bâtă; lăsând la o parte faptul că dacă într -adevăr inculpatul
ar fi fost lovit cu o țeava ori cu o bâtă, urmările acestei agresiuni asupra corpului său ar fi fost
mult mai grave și vizibile, cu ocazia efectuării cercetării locului faptei nu s -a găsit nici vreo țeava
în locuința inculpatului și nici vreo altă bâtă în curte; inculpatul nu a exercitat agresiunea asupra

51
victimei pentru -a respinge acțiune a de pătrundere a victimei în locuință, de vreme ce victima nu a
intrat peste victimă în casa acesteia, ci a fost găsită de inculpat în locuința sa, aspect ce întărește
încă o dată în plus că inculpatul nu a înțeles decât să se răzbune pe victimă;
Chiar dacă s-ar lua în considerare fără vreo probă obiectivă că inculpatul ar fi fost inițial
lovit de victimă, atâta vreme cât victima nu l -a mai agresat pe inculpat, mai mult, chiar și -a cerut
iertare, fapta inculpatului nu poate fi reținută ca fiind comisă în stare de legitimă apărare,
deoarece atacul nu mai era actual sau iminent. În drept, fapta inculpatului P.D. care în noaptea de
31 august 2012, din cauza nervozității, a tulburării provocate de fapta victimei B.C., care
pătrunsese prin efracție în locuința inculpatului în vederea sustragerii de bunuri, și pe care de
altfel inculpatul a și surprins -o în locuința sa, i -a aplicat acesteia numeroase lovituri cu un corp
dur, respectiv cu bâta pe care o utiliza pentru animale, majoritatea loviturilor fiind aplicat e în
zona extremității cefalice a victimei, inclusiv după ce aceasta se afla căzută la sol, întrunește
elementele constitutive ale infracțiunii de omor, prev. de art. 188 alin. 1 din Noul Cod Penal ,
pentru care va fi condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoa re în regim de dete nție și interzicerea
drepturilor, pe timp de 4 ani (la alegerea drepturilor a căror exercitare a fost interzisă și durata
interdicției avându -se în vedere aspectele legate de natura și gravitatea faptei, precum și persoana
inculpatului).
La individualizarea acestei pedepse s -au avut în vedere criteriile generale de
individualizare prev. de art. 189din Noul Cod Penal și anume: gradul de pericol social ridicat al
faptei, împrejurările în care aceasta a fost comisă, limitele speciale de pede apsă prevăzute pentru
infracțiunea respectivă, așa cum au fost reduse prin aplicarea dispozițiilor art. 320 din Noul Cod
de Procedură Penală, persoana victimei, persoana inculpatului, care a comis o faptă deosebit de
gravă, însă sub imperiul stării de tulb urare, fii nd incidente dispozițiile art. 189 alin. 1 lit. a.
La individualizarea acestei pedepse s -a avut în considerare și faptul că pierderea unei vieți
omenești este un fapt ireversibil, care privează victima de cel mai prețios atribut, dreptul la viață ,
dar cauzează și suferință morală îndelungă și dificil de gestionat familiei, faptul că unele dintre
aceste persoane nu formulează pretenții civile în cauză neavând relevanță cu privire la existența
prejudiciului moral cert cauzat.
Martorul V.F. a declara t însă că victima, după despărțirea de concubina sa, martora G.G.,
a plecat în Moldova, la familia sa, întrucât nu mai avea unde să locuiască (f. 146 dosar instanță),
aspect ce denotă păstrarea legăturilor de familie. Dat fiind faptul că în privința părții civile A.I.,
sora victimei, care locuiește la aceeași adresă cu mama victimei, nu s -â făcut dovada unor

52
contacte cu inculpatul pe durata șederii sale în județul Bistrița -Năsăud, însă indiscutabil că în
virtutea legăturilor de rudenie suferința morală exis tă, s-a acordat un cuantum al daunelor morale
mai redus în raport cu cel acordat părților civile A.S. și B.G.
Probele administrate în faza de urmărire penală reflectă o stare de fapt reală, care a și fost
însușită de către inculpat, iar încadrarea juridică a faptei se circumscrie elementelor constitutive
ale infrac țiunii de omor, prev. de art. 189 alin. 1, din noul Cod Penal cu aplicarea circumstanței
atenuante a pro vocării prev. de art. 73 lit. b din C. pen.
Cu ocazia individualizării pedepsei aplicate in culpatului au fost avute în vedere criteriile
generale de individualizare și anume: gradul de pericol social ridicat al faptei, împrejurările în
care aceasta a fost comisă, limitele speciale de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea respectivă,
așa cum au fost reduse prin aplicarea dispozițiilor art. 3201 Codul de Procedură Penală, persoana
victimei, persoana inculpatului, care a comis o faptă deosebit de gravă, însă sub imperiul stării de
tulburare, multitudinea de leziuni produse, în ciuda faptului că vic tima și -a cerut iertare (într -una
din declarațiile sale, așa cum s -a arătat, inculpatul afirmă că atunci când a intrat în locuința sa și
victima l -a observat, aceasta a intenționat să se ascundă sub o masă ), consecințele faptei comise,
respectiv decesul un ei persoane , motive pentru care nu s -au reținut circumstanțe atenuante, chiar
dacă inculpatul nu are antecedente penale și s -a prezentat la termenele de judecată acordate.
Pentru aceste motive în numele legii sa decis r espinge, ca nefondat, recursul declar at de
recurentul inculpat P.D. împotriva deciziei penale nr. 7/ A din 16 ianu arie 2014 a Curții de Apel
Cluj. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care
suma de 50 lei, reprezentând onorariul cuvenit apăr ătorului desemnat din oficiu, se va avansa din
fondul Ministerului Justiției. Definitivă Pronunțată în ședință publică, azi 08 ianuarie 2015.

Dosar nr. 599/57/2015
Autor: Judecătoria A lba-Iulia
Domenii: Viol
Decizia nr.11/ A/2015
Ședința publica tă din 15 ianuarie 2015
Prin decizia penală nr. 839/A din 3 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba
Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respinsă ca inadmisibilă în principiu
contestația în anulare formulată de condamnatul P.R.M. împotriva Deciziei penale nr. 535 din 14
mai 2013, pronunțată în Dosarul nr. 4200/2 78/2012 al Curții de Apel Alba Iuli a.

53
În baza art. 218 alin.2 conf. Noului Cod Penal, a fost obligat contestatorul să plătească
statului suma de 100 lei cu titlu de cheltui eli judiciare avansate de stat în prezenta procedură.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin Sentința penală nr. 36 din 22 ianuarie
2013 pronunțată de Judecătoria Petroșani în Dosarul nr. 4200/278/2012, printre altele, a fost
condamn at inculpatul P.R.M., la 4 patru ani și 6 șase luni închisoare și inter zicerea, pe o durată
de 2doi ani, a drepturilor civile prev. de art. 218 alin. 1, 2, pentru săvârșirea infracțiunii de viol
prevăzută și pedepsită de art. 218 alin. 1, 2, 3, 4, 5 și a art. 320 din Noul Cod de Procedură
Penală.
În baza art. 346 Codului de Procedură Penală, s-a constatat că partea vătămată M.A.C. nu
s-a constituit parte civilă în cauză. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și
funcționarea Sistemului Na țional de Date Genetice Judiciare s -a dispus prelevarea, fără nici o
notificare prealabilă, a probelor biologice de la inculpatul P.R.M., în vederea introducerii
profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
Coinculpatul M.N. zis P. minor la data săvârșirii faptei, a fost condamnat la 3 trei ani
închisoare și interzicerea pe o durată de un an, a drepturilor civile prev. de art. 218 alin. 1 lit. S-a
reținut de către judecătorul fondului că în dimineața zilei de 21 noiembrie 2008, în i ntervalul orar
3,00-5,00, prin constrângere (constând în acte de violență și amenințări), inculpații P.R.M. și
M.N. (minor) au determinat -o pe partea vătămată M.A.C. să întrețină raporturi sexuale normale și
orale, împotriva voinței acesteia și profitând d e incapacitatea fizică a acesteia de a se apăra, faptă
care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol prev. de art. 218 alin. 1, conf.
Noului Cod Penal. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termenul legal inculpații M.N.
și P.R.M., recursuri care nu au fost motivate în scris.
Instanța de recurs a procedat la audierea inculpatului M.N., conform dispozițiilor art.
385 alin. 2 din Noul Cod de Procedură Penală și a dispus efectuarea unui nou referat de evaluare,
având în vedere că la momentul efectuării referatului anterior inculpatul nu a putut fi intervievat.
Prin decizia penală nr. 535 din 14 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul
nr. 4200/278/2012, s -a admis recursul formulat de inculpatul M.N. împotriva Sen tinței penale nr.
36 din 22 ianuarie 2013, pronunțată de Judecătoria Petroșani în Dosarul nr. 4200/278/2013.
S-a casat hotărârea penală atacată sub aspectul aplicării greșite a pedepsei complementare
a interzicerii unor drepturi față de inculpatul M.N. și al individualizării judiciare a executării
pedepsei principale aplicate acestuia și, procedând la reju decarea cauzei în aceste limite.

54
S-a încredințat supravegherea inculpatului Serviciului de probațiune de pe lângă
Tribunalul Hunedoara. În baza art. 86 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Penală și s-a impus
inculpatului să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la
Serviciul de Probațiune de pe lângă Tr ibunalul Hunedoara; să anunțe, în prealabil, orice
schimbare de do miciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zi le, precum și
întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea lo cului de muncă; să comunice informații de
natură a putea fi control ate mijloacele lui de existență . S-a respins ca nefondat recursul declarat
de inculpatul P.M.R. împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza art. 218 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul P.M.R. să plătească suma de 500 lei
cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs. În baza art. 218 alin. 3 din Noul Cod de
Procedură Penală, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs s -a dispus să rămână în
sarcina acestuia. Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați, în cuantum de 300
lei pentru inculpatul P.M.R. și de 75 lei pentru inculpatul M.N. s -a dispus să fie avansate din
fondurile Ministerului Justiției . Curtea de apel a reținut că, sub aspectul st ării de fapt, aceasta a
fost corect reținută, probatoriul administrat fiind bine interpretat și coroborat.
Astfel, din coroborarea probelor administrate în cauză declarațiile părții vătămate,
coroborate cu declarațiile inculpaților, cu certificatul medico -legal din 27 noiembrie 2008 și
Raportul de expertiză medico -legală psihiatrică din 15 aprilie 2011, Raportul de expertiză
medico -legală din 05 martie 2009, emise de Serviciul Județean de Medicină Legală Hunedoara și
cu declarațiile martorilor P.G.A., B.R. C., V.I., M.C., M.D. rezultă în esență, că în dimineața zilei
de 21 noiembrie 2008, în intervalul oral 3,00 – 5,00 inculpații P.R.M. și M.N., au întreținut, prin
constrângere, cu partea vătămată M.A.C., raporturi sexuale normale și orale, prin folosirea de
amenințări și profitând de incapacitatea acesteia de a se apăra.
Din această perspectivă, susținerile apărătorului inculpatului P.R.M. cu privire la lipsa
probelor care să ateste existența unei fapte de viol au fost apreciate ca nefondate, în contextul în
care, pe de o parte, acesta a recunoscut în fața instanței săvârșirea faptei, iar pe de altă parte
declarațiile părții vătămate, ale coinculpatului M.N. și actele medicale depuse la dosar dovedesc
dincolo de orice dubiu săvârșirea infracțiunii de viol de către inculpatul P.R.M. Curtea de apel,
constatând ampla redare a stării de fapt, și -a însușit aspectele reținute în prima hotărâre, apreciind
că nu impune reluarea acestora în decizia instanței de recurs deoarece, pe de o parte, în etapa
recursului nu au fost administrate probe noi care să atragă schimbarea situației de fapt, iar pe de

55
altă parte, apărările inculpaților sunt întemeiate pe greșita individualizare a pedepselor aplicate
acestora.
Ca o consecință a stării de fapt așa cum a fost reținută, s -a arătat că încadrarea juridică a
faptelor este acee a arătată de instanța de fond. Î n acest sens, raportat la ansamblul materialului
probatoriu administrat în cauză, Curtea de apel a constatat că în mod corect prima instanță a
reținut vinovăția inculpaților ș i a dispus condamnarea acesto ra conform art. 345 alin. 2 conf. Noul
Cod de Procedură Penală pentru infracțiunea de viol în form ă agravată prevăzută de art. 218 alin.
1 și alin. 2 lit. a, săvârșită de inculpatul P.R.M.
Curtea a reținut, de asemenea, că pri ma instanță a efectuat o justă individualizare a
pedepselor aplicate inculpaților, sub aspectul cuantumului acestora, însă în ceea ce privește
aplicarea pedepsei complementare și individualizarea judiciară a executării pedepsei aplicate
inculpatului M.N., recursul acestuia a fost apreciat fondat. În ceea ce privește recursul declarat de
inculpatul P.R.M., prin care s -a solicitat reducerea pedepsei aplicate, instanța a reținut că este
nefondat, raportat la criteriile de individualizare a pedepselor prevăzut e de Noul Cod Penal la
limitele de pedeapsă prevăzute de lege ca urmare a reducerii acestora cu o treime, respectiv de la
3 ani și 4 luni la 12 ani, la contribuția acestuia la săvârșirea infracțiunii și la atragerea unui minor
în vârstă de 15 ani și 6 luni în activitatea infracțională, la valorile sociale atinse, precum și la
consecințele pe care le -a produs.
S-a constatat că pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului P.R.M. este în
măsură, atât prin cuantum, cât și prin modalitatea de ex ecutare, să -și atingă scopurile, respectiv
de exemplaritate și educativ, dar și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni. Împotriva acestei
decizii, a formulat contestație în anulare condamnatul P.R.M., menționând prin apărător ales
faptul că se află î n stare de deținere, într -un penitenciar din Marea Britanie, în baza mandatului
de executare a pedepsei închisorii emis de J udecătoria Petroșani în Dosarul nr. 4200/278/2012.
Contestația în anulare a fost întemeiată pe prevederile art. 426 alin. 1 lit. b, conf. Noul
Cod de Procedură Penală precii zându-se că inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu
privire la o cauză de încetare a procesului penal . Totodată, în baza art. 430 conf. Noul Cod de
Procedură Penală s-a solicitat suspendarea executării hotărârilor, până la pronunțarea asupra
prezentei contestații în anulare. Din motivarea contestației efectuate în scris, curt ea de apel a
reținut că persoana contestatorului a invocat următoarele aspecte:faptul că în cauză, anterior
dispoziției de trimitere în judecată a contestatorului P.M.R., prin ordonanța procurorului de la
Parchetul de pe lângă Judecătoria Petroșani din 21 septembrie 2009, s -a dispus scoaterea de sub

56
urmărire penală a învinuiților, la acel moment, apreciind că există un dubiu cu privire la
comiterea infracțiunii de viol de către aceștia. Soluția a fost confirmată prin ordonanța prim –
procurorului de resping ere a plângerii împotriva soluției, din 23 noiembrie 2009, dată în Dosar nr.
781/II/2/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani (fila 111 dosar urmărire penală);
contestatorul a precizat că după ce a fost audiat de către instanța de fond în 9 oc tombrie 2012, a
plecat să lucreze în Londra, la momentul declarării recursului, el fiind plecat din țară.
S-a susținut că la judecata cauzei în recurs, nu s -a îndeplinit procedura de citare cu
contestatorul, nefăcându -se suficiente verificări pe ntru a se afla noua sa adresă; a solicitat pe
calea prezentei proceduri, aplicarea legii penale mai favorabile, pe m otivul că dispozițiile Noului
Cod Penal prevăd limite de pedeapsă mai mic i pentru infracțiunea de viol, s-a susț inut că în
conformitate cu Noul Cod Pe nal, calea de atac a recursului a fost înlocuită cu apelul, iar aceasta
permite readministrarea probelor din prima instanță și administrarea de probe noi.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma motivelor invocate în
contestația în anulare, precum și din oficiu, curtea de apel a constatat, în procedura analizei
admisibilității în principiu, că prezenta contestație în anulare formulată de condamnatul P.R.M.
este inadmisibilă.
În situația de față, s -a reținut că persoana contestator ului a fost arestată în 11 iunie 2014
(dată la care, cel mai târziu contestatorul a luat cunoștință de hotărârea pe care o contest ă), iar
contestația în anulare a fost formulată prin apărător ales în 12 septembrie 2014.
Cu privire la celelalte motive invo cate în conținutul contestației în anulare, vizând
aplicarea legii penale mai favorabile și solicitarea administrării de alte probe sau a readministrării
celor existente, s -a arătat că exced cadrului procedural al acestei căi extraordinare de atac.
Ca atar e, în examinarea primară imp usă de dispozițiile art. 431 conf. Noul Cod de
Procedură Penală curtea de apel a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile admiterii în principiu a
contestației în anulare a condamnatului P.R.M. Corelativ acestei aprecieri, s -a arătat că nici
solicitarea de suspendare a executării pedepsei nu este justificată.
Această sentință a fost atacată la Înalta Curte de Casație și Justiție de condamnatul
P.R.M., prin apărător ales, care a criticat -o pentru nelegalitate și netemeinicie. în susținerea căii
de atac, condamnatul a arătat că, deși a fost arestat, nu a fost citat la proces, încălcându -i-se un
drept constituțional, precum și dreptul la un proces echitabil.
La termenul de azi, 15 ianuarie 2015, înalta Curte a solicitat apărării să precizeze obiectul
astfel precizat, înalta Curte, din oficiu, a pus în discuție admisibilitatea căii de atac, atât

57
reprezentantul Ministerului Public cât și apărătorul din oficiu apreciind apelul ca fiind
inadmisibil.
Examinând cauza prin prisma susțineri lor din ședința de judecată, Înalta Curte apreciază
apelul declarat de inculpat ca fiind inadmisibil pentru următoarele considerente:
În prezenta cauză, cererea introductivă de instanță este reprezentată de contestația în
anulare formulată de condamnatul P .R.M. împotriva deciziei penale nr. 535 din 14 mai 2013,
pronunțată în Dosarul nr. 4200/278/2012 de Curtea de Apel Alba Iulia ca instanță de apel.
Așadar, dispozițiile legale aplicabile în cauză sunt cele prevăzute de art. 426 -432 conf. Noul Cod
de Procedu ră Penală referitoare la calea extraordinară de atac a contestației în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII SE D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul P.R.M. împotriva Deciziei
penale nr. 839/A din 3 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și
pentru cauze cu minori. Obligă apelantul contestator la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare
către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din ofici u,
se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 15 ianuarie 2015.

Dosar nr. 13207/94/2011
Autor: Judecătoria Buftea
Domenii: Vătămare corporală din culpă
Decizia nr.4/A/2015
Ședința publicată di n 07 ianuarie 2015
Prin sentința penală nr. 100 din data de 10 martie 2014 a Judecătoriei Buftea, în Dosarul
nr. 13207/94/2011, inculpatul N.S.E. a fost condamnat la 1 an închisoare pentru săvârșirea
infracțiun ii prevăzute de art. 196 alin. 2 raportat la a rt. 194 alin. 1 lit. a și b cu aplic. art. 5 alin. 1
conf. Noului Cod Penal.
În fapt, s -a reținut că la data de 18 august 2008, organele de poliție au fost sesizate cu
privire la faptul că în comuna Balotești, județul Ilfov s -a produs un accident de circul ație din care
a rezultat rănirea unei persoane.

58
Din cercetările efectuate s -a stabilit că accidentul de circulație s -a produs la data de 18
august 2008 în jurul orelor 19:25 în localitatea Balotești, satul Dumbrăveni, județul Ilfov, pe S tr.
Ion Lahovari, î n zona imobilului cu nr. 84.
În accident au fost implicate autoturismul R. înmatriculat sub nr. x, condus de intimatul
N.S.E., care circula pe Str. Ion Lahovari din localitatea Dumbrăveni din direcția DN 1 București –
Ploiești către str. IC Brătianu -Balot ești și modedul cu nr. de înmatriculare x, condus de petentul
F.S.M., care se deplasa în aceeași direcție de mers. Din accident a rezultat vătămarea a petentul
F.S.M. precum și avarierea celor două autovehicule. Conform certificatului medico -legal emis de
S.M.L. Ilfov, petentul, F.S.M. a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire
cu și de corpuri dure în condițiile unui accident rutier.
S-a arătat că leziunile medicale pot data din 18 august 2008 și necesită 100 -120 zile de
îngrijiri medicale, și i -au pus în primejdie viața, iar petentul prezintă amputație coapsă stângă de
1/3 inferioară ce constituie infirmitate fizică posttraumatică. În cursul urmăririi penale au fost
audiate părțile, martorii oculari și au fost efectuate două exper tize tehnice auto.
Pe parcursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpatul și partea vătămată
declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei. Tot în cursul cercetării
judecătorești au fost încuviințate proba cu înscrisuri în circumstanțiere, audierea unui martor în
circumstanțiere și audierea martorilor din lucrări, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate
la dosarul cauzei. Împotriva acestei sentințe au declarat apei inculpatul, parte civilă F.S.M.,
asigurător SC G.A . SA și petenții T.S. și L.N.
Inculpatul N.S.E. a solicitat în esență achitarea pentru săvârșirea infracțiunii ce a stat la
baza condamnării sale în primă instanță precum și respingerea acțiunii civile formulate de către
partea civilă. în esență s -a arătat că nu inculpatului îi aparține culpa pentru producerea
accidentului rutier ci părții civile probatoriul administrat în cauză confirmând acest fapt. S -a mai
arătat că prima instanță a înlăturat în mod nejustificat din ansamblul probatoriu acele mijloace de
probă care dovedesc nevinovăția inculpatului.
Parte civilă F.S.M. a criticat faptul că instanța de fond a procedat în mod greșit la
individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, fiind necesară aplicarea unei pedepse într -un
cuantum mai ridicat și aplic area unei modalități de executare a pedepsei care să asigure
îndeplinirea funcțiilor pedepsei. De asemenea, s -a solicitat ma jorarea cuantumului despăgubirilor
care au fost acordate de către instanța de fond. Asigurătorul SC G.A. SA a criticat soluția
instanței de fond cu privire la latura civilă a cauzei, solicitând reducerea cuantumului

59
despăgubirilor care au fost acordate de către instanța de fond. Apelanții petenți Trifu Stan și
apelanta martoră L.N. au contestat validitatea amenzilor judiciare pe care le -au primit pe
parcursul derulării procesului penal.
Prin decizia penală nr, 1146/A din data de 03 octombrie 2014 a Curții d e Apel București,
secția a II -a penală, în Dosarul nr. 13207/94/2011, în baza art. 421 pct. I lit. b conf. Noul Cod de
Procedură Penală au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul N.S.E., de
asigurătorul SC G.A. SA, de parte civilă F. S.M., de petentul T.S. și de martora L.N. împotriva
Sentinței penale nr. 100 pronunțată la data de 10 martie 2014 de Judecătoria Buftea, în Dosarul
nr. 13207/94/2011.
În temeiul art. 275 alin.2 conf. Noul Cod de Procedură Penală inculpatul N.S.E.,
asigurăt orul SC G.A. SA, parte civilă F.S.M., au fost obligați la plata sumei de câte 300 lei,
reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
În temeiul art. 275 alin. 2 conf. Noul Cod de Procedură Penală petentul T.S. și apelanta
martora L.N. au fost obligaț i la plata sumei de câte 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare
avansate de stat. A fost respinsă ca nefondată cererea apelantului parte civilă F.S.M. de obligare a
apelantului inculpat N.S.E. la plata cheltuielilor de judecată.
Onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică pentru inculpat s -a decis
să fie avansată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul București. Pentru a decide astfel
instanța de control judiciar a reținut că în mod temeinic, instanța de fond a consta tat că din
probele administrate în cursul urmăririi penale a rezultat că inculpatul a săvârșit faptele reținute
în sarcina sa, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimis în
judecată. S-a reținut că, din procesele :verbale depuse la dosar rezultă că la data de 18 august
2008, în comuna Balotești, satul Dumbrăveni, județul Ilfov, pe str. Ion Lahovari, în zona
imobilului cu nr. 84 s -a produs un accident de circulație din care a rezultat rănirea unei persoane.
în accid ent au fost implicate autoturismul R. înmatriculat sub nr. x, condus de inculpatul N.S.E.,
care circula pe Str. Ion Lahovari din localitatea Dumbrăveni către DN 1 București -Ploiești către
str. IC Brătianu -Balotești și modedul cu nr. de înmatriculare x, con dus de partea civilă F.S.M.,
care se deplasa în aceeași direcție de mers.
Conform certificatului medico -legal emis de S.M.L. Ilfov, partea civilă F.S.M. prezintă
leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri dure în condițiile u nui
accident rutier, iar leziunile medicale pot data din 18 august 2008 și necesită 100 -120 zile de
îngrijiri medicale. De asemenea, se mai menționează că leziunile traumatice i -au pus în primejdie

60
viața" părții civile, acesta prezentând amputație coapsă s tângă de 1/3 inferioară ce constituie
infirmitate fizică posttraumatică. Fiind audiat în fața primei instanțe de judecată, inculpatul a
arătat, o anumită situație de fapt după care a revenit și a arătat că pană la un moment al audierii a
mințit, retractând cele declarate.
Inculpatul a arătat că la data de 18 august 2008, se deplasa cu autoturismul pe raza
comunei Balotești, satul Dumbrăveni, județul Ilfov, pe str. Ion Lahovari. A mai arătat inculpatul
faptul că în momentul anterior producerii accidentului autoturismul condus de către acesta se
deplasa pe contrasens, iar locul producerii impactului se află poziționat undeva către partea din
mijloc a sensului de circulație dinspre DN 1 către comuna Balotești.
A mai arătat inculpatul faptul că din sensul opus de circulație nu rula niciun autoturism.
în faza de urmărire penală inculpatul a arătat că în momentul producerii accidentului, pe sensul
opus de circulație, rula un autoturism. Inculpatul a mai arătat că partea civilă nu a schițat vreun
gest din care să rezulte intenția acestuia de a efectua viraj către stânga. Instanța de fond a
procedat la audierea părții civile care a arătat faptul că în data de 18 august 2008 se deplasa cu un
moded pe Str. Ion Lahovari din localitatea Dumbrăveni, din direcția DN 1 Buc urești -Ploiești
către str. IC Brătianu -Balotești. A mai arătat faptul că în momentul în care a pătruns cu modedul
pe DJ 200B s -a asigurat, neobservând cu această ocazie autoturismul condus de către inculpat. A
mai precizat parte civilă faptul că după ce s -a deplasat aproximativ 50 -80 metri a fost lo vit în
partea stânga spate a mod elului de către autoturismul condus de inculpat, în urma coliziunii fiind
proiectat pe capotă iar ulterior în partea stângă a autoturismului. Martorul Filip Florin și martora
S.M. au arătat faptul că în luna august 2008 au observat cum modedul condus de către partea
civilă a fost lovit din spate de către autoturismul condus de inculpat. Au mai arătat martorii faptul
că în urma impactului partea civilă a fost proiectată în partea stâ nga a autoturismului. Totodată
martorii au mai arătat că în imediata apropierea a locului producerii accidentului se afla o trecere
pentru pietoni.
Martorul M.A. a arătat faptul că la data producerii accidentului se afla într -un autoturism
care rula în sp atele autoturismului condus de către inculpat iar la un moment dat a observat cum
autoturismul marca Renault a intrat cu partea dreaptă față în modedul care circula în aceeași
direcție de deplasare cu autoturismul menționat. De observat că acest martor a f ost cel care a
prezentat în mod constant o variantă a situației de fapt care îi era favorabilă inculpatului. Totuși,
înainte de a reveni la o situație de fapt care este mai apropiată de cea prezentată de partea civilă și

61
de martori, acesta a înțeles să își recunoască vina de a fi mințit în fața instanței de judecată atunci
când a relatat situația de fapt care îi era favorabilă inculpatului.
Fără a își ascunde surprinderea pentru atitudinea instanței de fond care nu a înțeles să
sesizeze organele judiciare abilitate în urma declarațiilor acestui martor care evident înțelege să
respecte nespus de mult importanța unui proces penal, Curtea se rezumă la constata că atât
inculpatul cat și martorul care îi atesta nevinovăția au declarat la un moment dat că au minț it cu
privire la situația de fapt pe care o prezentau. Instanța de fond a ales să înlăture concluziile
expertizei tehnice auto judiciare efectuate de către expert F.M. precum și punctul de vedere al
expertului P.A., considerând în mod corect că acestea au la bază declarațiile nesincere ale
inculpatului și ale alt or martori audiați în faza de u rmărire penală. în acord cu instanța de fond
Curtea consideră că este normal ca situația de fapt să fie determinată în principal în baza
declarațiilor martorilor care au perceput nemijlocit momentul producerii impactului, raportate la
declarațiile inculpatului și la declarațiile părții civile precum și la concluziile raportului de
expertiză tehnică întocmit de către expert B.C. De asemenea, din declarațiile martorilor o culari și
din concluziile expertului N. pe care Curtea l e-a considerat a fi cele mai pertinente și cele mai
bine argumentate din punct de vedere logic, având în vedere și avariile pe care cele două
autovehicule implicate în accident le prezentau.
Curtea a constatat că accidentul de circulație s -a produs în urma efectuării unei manevre
de depășire efectuate de inculpatul S.N.E., care nu a fost executată cu respectarea dispozițiilor
legale având în vedere că a fost inițiată cu puțin înaintea trecerii de piet oni, în condițiile în care
din sensul opus circula un alt vehicul, depășirea realizându -se fără respectarea distanței laterale
de siguranță tocmai pentru că inculpatul nu avea la dispoziție întreaga bandă de circulație de sens
opus ci a efectuat manevra de depăș ire a mod elului în condițiile în care nu beneficia de spațiul și
timpul necesare efectuării manevrei în condiții de deplină siguranță.
Astfel, pot rivit art. 118 lit. c din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002,
conducătorul de vehicul care e fectuează depășirea trebuie să păstreze o distanță laterală suficientă
față de vehiculul depășit. Însă, în acord cu instanța de fond, Curtea apreciază că la producerea
accidentului de circulație au concurat culpele celor două părți din prezenta cauză, cond ucătorul
auto pentru că nu a respectat distanța de siguranță față de vehiculul depășit iar partea civilă pentru
că nu a circulat cât mai aproape de marginea din dreapta a benzii pe care se deplasa. În drept,
fapta inculpatului N.S.E., care în data 18 augus t 2008, în timp ce se deplasa cu autoturismul
marca R. pe raza localității Balotești, jud. Ilfov, s -a angajat în depășirea model ului condus de

62
către partea civilă F.S.M., fără a păstra distanță laterală suficientă față de acesta din urmă, în
timpul efectuă rii manevrei de depășire lovind modedul, în urma accidentului cauzându -i părții
civile leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 100 -120 zile, punându -i viața în
primejdie și cauzându -i amputație coapsă stângă de 1/3 inferioară ce constituie in firmitate fizică
posttraumatica, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din
culpă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 196 alin. 2 raportat la art. 194 alin. 1 lit. a conf. Noului
Cod Penal.
Sub aspectul individualizări i pedepsei și modalității de executare, Curtea procedând la
reevaluarea aspectelor relative la fapte, dar mai ales la persoana inculpatului, relevante în
procesul de individualizare a modalității de executare, a apreciat că pentru realizarea scopului
educa tiv al pedepsei, în cauză se impune menținerea pedepsei aplicate de prima instanță și
executarea pedepsei rezultante în modalitatea suspendării sub supraveghere având în vedere
consecințele faptei inculpatului, gradul său de vină, conduita inculpatului dup ă săvârșirea faptei,
poziția procesuală a inculpatului pe parcursul procesului penal. în ceea ce privește modalitatea de
executare a pedepsei, Curtea a considerat că aceasta este cea mai adecvată modalitate de
reeducare a inculpatului care a avut pe perioa da desfășurării procesului penal o atitudine
necorespunzătoare și pe alocuri sfidătoare la adresa organelor judiciare. Însă, indiferent de
aspectul menționat anterior, fapta inculpatului reprezintă o simplă greșeală a acestuia, iar raportat
la conduita sa anterioară Curtea apreciază că privarea de libertate a acestuia nu este necesară. În
ceea ce privește motivul de apel referitor la cuantumul despăgubirilor civile, Curtea a constatat că
sunt întrunite condițiile răspunderii civ ile delictuale: fapta ilicită , infracțiunea săvârșita,
prejudiciul suferit de natură materială și morală, acesta este cert și nereparat încă, legătura de
cauzalitate directa dintre fapta ilicite si prejudiciul produs, vinovăția sub forma culpei. De
asemenea instanța a mai reținut că î n ceea ce privește daunele materiale potrivit art. 62 conf.
Noului Cod de Procedură Penală, este obligată să lămurească cauza sub toate aspectele, inclusiv
în ceea ce privește latura ei civilă, pe bază de probe.
Spre deosebire de daunele morale, al căror cuantum se stabilește de către instanță pe bază
de apreciere, existența daunelor materiale și a întinderii acestora trebuie dovedite prin
administrarea de probe. Instanța ține cont la acordarea daunelor materiale numai de acele
prejudicii care au legătură de cauzalitate directă cu infracțiunea pentru care este trimis în judecată
inculpatul. Sub aspect material s -a avut în vedere în primul rând că partea civilă a depus la
dosarul cauzei înscrisuri care indică sumele cheltuite de aceasta pe perioada necesară recuperării

63
sale. în ceea ce privește problema dovedirii cuantumului daunelor materiale, Curtea a apreciat că
în contextul unui accident auto precum cel din speță, ale cărui consecințe sunt de natură să
afecteze grav starea victimei și a celor apropiați lu i, este excesiv a se cere acestora să păstreze
acte doveditoare și să contabilizeze fiecare cheltuială efectuată în mod urgent, mai ales că, la
momentul plății efective a acestor sume, părțile civile nu au avut în vedere procesul penal ce se
va desfășura ș i nici exigențele de probațiune specifice acestei materii. însă, în această speță ceea
ce invocă partea civilă ca fiind daune ce trebuie reparate sunt cheltuieli efectuate în procesul de
recuperare, iar acestea sunt acțiuni ce puteau fi probate prin prezen tarea unor înscrisuri. Luând în
calcul aceste aspecte, Curtea a considerat că valoarea acordată de prima instanță ca daune
materiale este una corect stabilită în baza probelor administrate.
De asemenea, în raport de modalitatea în care partea civilă a res imțit impactul
accidentului în viața sa obișnuita sau de faptul ca partea vătămata a suferit o amputare a unui
membru inferior obligarea inculpatului la o prestație periodică lunară în cuantum de 500 lei
începând de la data săvârșirii accidentului respecti v 18 august 2008 și până la sfârșitul vieții părții
civile este o soluție echitabilă. Cu privire la daunele morale solicitate de către partea civilă
instanța a considerat ca acestea reprezintă satisfacții echitabile destinate a compensa material
suferințel e fizice ale părții civile, urmare a faptei ilicite a inculpatului, și ca orice suferință fizică
presupune și o suferință psihică, ce se constituie într -un prejudiciu nepatrimonial. Cu privire la
cuantumul daunelor morale solicitate, acestea nu sunt supuse unor criterii legale prestabilite, ci
determinarea lor în concret este lăsată la libera apreciere a instanței în speța de față nu există
elemente de natură a contrazice această prezumție. Opinia Înaltei Curți de Casație și Justiție cu
privire la modul și aprecier ea daunelor morale, prevede că la stabilirea cuantumului
despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral se are în vedere o serie de criterii: consecințele
negative suferite de cei în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale leza te, măsura
în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării,
măsura în care i -a fost afectată situația familială; profesională și socială, având în vedere că, prin
aceste despăgubiri cu rol compensatoriu , se urmărește o reparație justă și echitabilă a
prejudiciului moral suferit și, n u îmbogățirea fără just temei .
De altfel, în același sens s -a pronunțat și instanța supremă intr -o serie de decizii de speță.
Spre deosebire de despăgubirile pentru daune ma teriale, care se stabilesc pe bază de probe,
despăgubirile pentru daune morale se stabilesc pe baza evaluării instanței de judecată. în cazul
infracțiunilor contra persoanei, evaluarea desp ăgubirilor pentru daune morale în scopul de a nu fi

64
una pur subiec tivă sau de a nu tinde către o îmbogățire fără just temei trebuie să țină seama de
suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de
inculpat, precum și de toate consecințele acestei.
Dincolo de prejudiciul moral incontestabil suferit de partea civilă, cuantumul
despăgubirilor solicitate de acesta este vădit exagerat având în vedere că scopul daunelor morale
este în principiu acela de a oferi celor vătămați posibilitatea de a trece mai ușor pe ste evenimentul
nefericit, iar l a stabilirea nivelului acestora nu se poate face abstracție de elemente precum nivelul
general de trai al societății și condițiile concrete socio -economice de la momentul acordării.
Totodată, la stabilirea cuantumului daunelor morale nu ar e nici o importanță starea materială a
victimei, a inculpatului sau a părții civile.
Cu privire la daunele morale solicitate de partea civilă Curtea a apreciat că nu se poate
stabili un preț pe suferința produsă acesteia ca urmare a vătămărilor suferite și a zilelor de
îngrijiri medicale de care a avut nevoie pentru vindecare în urma accidentului rutier. Instanța a
apreciat că leziunile traumatice nu pot fi cuantificate, orice sumă de bani neputând duce la
refacerea integrală a integrității corporale a părț ii vătămate.
Nu în ultimul rând însă, cuantumul daunelor morale nu poate constitui un prilej de
îmbogățire fără just temei pentru partea vătămată în dauna inculpatului. în aprecierea daunelor
morale instanța a reținut însă urmările produse integrității co rporale a părții vătămate sus –
descrise, suferința fizică la care a fost supus atât în momentul producerii incidentului, cât și
ulterior prin îngrijirile medicale la care a fost supusă.
Pe cale de consecință, instanța a considerat că obligarea inculpatului la plata unei sume de
70.000 de euro reprezintă o justă și meritată acoperire a prejudiciului moral suferit de partea
civilă. În ceea ce privește apelul exercitat de apelantul petent T.S., Curtea a constatat că acesta a
acționat în calitate de apărător al es al inculpatului pană la momentul la care delegația sa a fost
încetată de către instanță având în vedere că apelantul nu era membru al unui Barou legal
constituit neputând efectua o apărare legitimă sau efectivă pentru inculpat. Ulterior, apelantul
peten t a continuat să participe la ședințele de judecată astfel cum rezultă din cuprinsul
încheierilor de ședință, iar la data de 31 octombrie 2012 a fost sancționat cu amendă judiciară
pentru că a avut un comportament necorespunzător în sala de judecată, încer când să ia legătura cu
inculpatul deși nu mai avea nici o calitate în cauză și tulburând în mod repetat ședința de
judecată.

65
Din punctul de vedere al acestei Curți, nu există nici un motiv a se pune sub semnul
întrebării corectitudinea situației de fapt r eținută de instanța de fond în încheierea de ședință din
data de 31 octombrie 2012. De asemenea, Curtea trebuie să menționeze în mod cat se poate de
clar importanța deosebită a asigurării și respectării solemnității unei ședințe de judecată de către
orice persoană care are acces în sala de judecată indiferent de calitatea acelei persoane și
indiferent de importanța acesteia.
De asemenea, este absolut necesar a se lua de către fiecare complet de judecată măsurile
adecvate pentru a se asigura solemnitatea un ei ședințe de judecată, iar măsura dispusă în prezenta
cauză pare cel puțin rezonabilă și oportună. în egală măsură, aceste considerente sunt valabile și
în ceea ce o privește pe apelanta martoră L.N. care a fost amendată pentru aceleași considerente
care țin de solemnitatea ședinței de judecată. Împotriva Deciziei penale nr. 1146/A din data de 3
octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a II -a penală, au formulat contestații inculpatul
N.S.E. și petenții T.S. și L.N. împotriva deciziei. Inculpatul N.S.E. a solicitat admiterea
contestației, desființarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar petenții T.S. și L.N. au
solicitat admiterea contestațiilor și, pe fond, în rejudecare, anularea amenzilor judiciare aplicate
de instanță. Înalta Cur te de Casație și Justiție, examinând contestațiile formulate de inculpatul
N.S.E. și de petenții T.S. și L.N. împotriva Deciziei penale nr. 1146/A din data de 03 octombrie
2014 a Curții de Apel București, secția a II -a penal ă, în Dosarul nr. 13207/94/2011 .
Pentru aceste motive în numele legii sa decis r espinge rea, ca inadmisibile, apelurile
formulate de inculpatul N.S.E. și de petenții T.S. și L.N. împotriva Deciziei penale nr. 1146/A din
data de 03 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a II -a penală, în Dosarul nr.
13207/94/2011.Obligă apelanții la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către
stat Definitivă.Pronunțată în ședință publică, azi, 7 ianuarie 2015.

66
CONCLUZII

Omul, unica ființă înzestrată cu rați une si conștiință, este creatorul tuturor bunurilor
materiale, care, fiind transmise din generație în generație, asigură progresul continuu al societății.
Totodată, spre deosebire de toate celelalte ființe, omul este acela care reușește să -și domine
pornir ile primare și să ridice la înălțimea unor principii fundamentale de viață tot ceea ce este
bun, adevărat și drept.
Viața este un fenomen complex, condiție indispensabilă a existenței fără de care nu pot fi
concepute celelalte atribute ale persoanei, cum a r fi integritatea corporală, sănătatea, libertatea ori
demnitate. Datorită acestui fapt, legea penală apărând, ocrotind persoana împotriva faptelor prin
care se atentează la viața ei, ocrotește totodată, implicit, întregul ansamblu de atribute
fundamentale ale persoanei.
Persoana umană este titularul dreptului absolut la viață, iar ceilalți membri ai societății
sunt obligați a respecta acest drept, legea penală ocrotind viața persoanei prin incriminarea și
sancționarea (uneori mai aspră, alteori mai blândă) a faptelor vătămătoare prin care se
periclitează acest drept.
Aptitudinea omului de a forma un ansamblu de relații sociale atât prin el însuși, cât și în
jurul său, face ca viața să nu se înfățișeze doar ca un drept absolut al persoanei, ci să reprezinte și
o valoare socială importantă a cărei atingere lezează, vatămă însăși existența și normala
desfășurare a relațiilor sociale legate de această valoare.
Așadar, protejarea dreptului la viață a fost semnalată prin normele interne și
internaționale, acest fa pt constituind un imperativ și, în același timp, o necesitate, pentru că
reprezintă un atribut fundamental al persoanei, a cărui ocrotire este strâns legată și determină
ocrotirea celorlalte atribute ale persoanei: integritatea corporală, sănătatea, libert atea etc.
Infracțiunile contra persoanei au o importanță deosebită în știința dreptului penal, datorită
frecvenței ridicate în instanță, dar și studiilor realizate de ample sectoare ale doctrinei .
Acestea sunt un fenomen social, fiind condiționate, în apar iția și existența lor, de existența
societății și de normele de conduită socială. În sens larg, infracțiunea primește o anumită
semnificație în raport cu valorile sociale ocrotite prin normele de drept penal , și prin încălcarea
acestora infracțiunea c apătă un caracter antisocial și ilicit. Fapte precum omorul, vătămarea
corporală, violul, sunt în mod evident fapte antisociale, fapte socialmente periculoase .

67
Infracțiunea este un fenomen social prin condițiile de existența și un fenomen antisocial prin
consec ințele sale .
Infracțiunea, ca noțiune abstractă, prevăzută de norma juridică este o realitate juridică
obiectivă distinctă de infracțiunea faptă concretă, prima preexistând faptei. Infracțiunea se
include în sfera faptelor umane, și anume în submulțimea f aptelor ilicite. Faptă ilicită este genul,
iar infracțiunea este specia .
Nici înger, nici bestie, omul înmănunchează în ființa să laturi și tendințe opuse, fiind
exponent, deopotrivă, al decăderii și al grandorii. Dincolo de mizeria condiției sale, de
deșertăciunea și de zădărnicia propriei existențe, omul își găsește demnitatea și măreția în
cugetare. Gândirea îi conferă o demnitate inegalabilă. Omul este o trestie, dar este o trestie
gânditoare . Așa fiind, este firesc ca legea penală să acorde cea mai mar e însemnătate ocrotirii
omului, atât în ceea ce privește însăși existența sa fizică și atributele fundamentale ale
personalității lui, cât și în ceea ce privește toate celelalte drepturi, libertăți și interese, pe care
societatea este datoare să i le asigu re. Această ocrotire se realizează în maniera specifică dreptului
penal, adică prin incriminarea tuturor faptelor care, sub un aspect sau altul aduc atingere ființei,
drepturilor și intereselor legitime ale omului.
Faptele îndreptate împotriva omului sunt numeroase și variate. Făcând distincție între
faptele îndreptate împotriva drepturilor absolute privitoare la existența fizică și la principalele
atribute ale ființei și personalității umane, pe de o parte, și faptele îndreptate împotriva altor
drepturi și interese ale omului, pe de altă parte, legiuitorul a inclus pe cele dintâi într -o categorie
distinctă de infracțiuni, sub denumirea de “Infracțiuni contra persoanei“.Aceste infracțiuni
reprezintă conținutul celui de -al II –rea titlu din partea specială a C odului penal. Faptele
îndreptate împotriva altor drepturi și interese ale persoanei au fost incluse în alte categorii de
infracțiuni ( de exemplu, abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor a fost inclus în categoria
infracțiunilor în legătură cu ser viciul ).
Succesiunea capitolelor care intră în conținutul titlului al II –rea nu este întâmplătoare, pe
primul plan fiind situate infracțiunile îndreptate contra celor mai importante valori sociale privind
persoana și deci cele mai de seamă interese ale ei . Cel mai de preț bun al omului este fără
îndoială viața. Este firesc deci ca în titlul privitor la infracțiunile contra persoanei primele obiecte
de preocupare să fie bazate pe ocrotirea vieții și a principalelor ei suporturi. Dar viața în societate
fără de libertate și fără respectul acesteia nu prețuiește mult. Se cuvine deci ca imediat după viață
să fie ocrotit ceea ce dă preț vieții – libertatea persoanei. În sfera de valori sociale legate de

68
persoana omului un loc important îl ocupă libertatea și mora litatea relațiilor sexuale, de aceea
legea penală conține dispoziții speciale privind aceste relații. În fine în dezonoare nu este un bun
care să merite să fie râvnit. Onoarea și demnitatea personală constituie deci și ele valori pentru
care ocrotirea ofer ită de legea penală apare ca necesară.

69

BIBLIOGRAFIE

1. Barbu C. Ocrotirea persoanei în dreptul penal al R.S. România , Ed. Scrisul Românesc,
Craiova, 1977;
2. Boroi Alex., Drept penal. Partea generală , Ed. C.H. Beck, București, 2010 ;
3. Cernea E., Molcuț E., Istoria statului și dreptului românesc , Ed. Press Mihaela, București,
1999;
4. Clocotici D., Dumbravă V., Note la decizia nr. 2009/1972 a Tribunalului județean
Constanța, în R.R.D. nr. 6/1973;
5. Danciu Elena Tereza, Istoria dreptului rom ânesc , Ed. Universitaria, Craiova, 2002;
6. Dongoroz V., Explicații teoretice ale Codului penal român. Partea specială, vol. III, Ed.
Academiei Române, București, 1971;
7. Loghin O., Toader T., Drept penal român. Partea specială. Casa de presă și editură
Șansa , București, 1997;
8. Gheorghiu -Brădeț I., Drept penal. Partea specială, vol. I , Ed. Europa Nova, București,
1993;
9. Mitrache C., Mitrache Cr., Drept Penal român. Partea general , Ed. Universul Juridic,
București, 2010;
10. Niculeanu C., Tratat de Drept penal. Par tea generală . Vol.1, Ed. Sitech, Craiova, 2011;
11. Popescu D., Rămureanu V, Codul penal comentat și adnotat. Partea specială . Ed.
Științifică, București, 1975;
12. Răducanu Ruxandra, Drept penal. Partea specială, Ed. Universul Juridic, București, 2009;
13. Stoica O .A., Apărarea intereselor persoanelor în lumina noului Cod penal , RRD
6/1971;
14. Toader T., Drept penal român. Partea specială , Ed. Hamangiu, București, 2012;
15. Pașca V., Dr ept penal. Partea general, Ed. Universul Juridic, București, 2011;
16. Udroiu M., Drept penal. Parte generală. Partea specială , Ed. C.H.Beck, București, 2013;
17. Codul penal a fost adoptat prin Legea nr. 15/1968 (Buletinul Oficial Nr. 79 -79 bis din 21
iunie 1968);
18. Declarația Universală a Drepturilor Omului, 10 decembrie 1948;

70
19. Decret -Lege nr .6/07/01/1990;
20. Legea nr. 22/2010, privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor(
M.O. nr.714/26/10/2010);
21. Noul Cod Penal actualizat în 2015 conf. Legii nr.286/2009 , publicat în M.O.
nr.510/06/2009;
22. Noul Cod de Procedură Penală actualiz at în 2015 conf. Legii nr.135/2010, publicat în
M.O. nr.486/15/06/2010.
23. www.jurisprudența.com;
24. www.scrib.com ;
25. www.avocat.ro.

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: CONF. UNIV. DR. POPESCU DENISA LOREDANA STUDENT: CIOB LAURENȚIU DANIEL 2016 2 UNIVERSITATEA ‘’SPIRU HARET’’ BUCUREȘTI FACULTATEA DE DREPT ȘI… [600368] (ID: 600368)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

CONF. UNIV. DR. POPESCU DENISA LOREDANA STUDENT: CIOB LAURENȚIU DANIEL 2016 2 UNIVERSITATEA ‘’SPIRU HARET’’ BUCUREȘTI FACULTATEA DE DREPT ȘI… [600368]

Copyright Notice

Master : ECONOMIE INTERNATIONALA SI AFACERI EUROPENE 2. Date articol / carte/ recenzat Titlul: That Which Is Seen and That Which Is Not Seen – The… [625397]

Denumirea disciplinei Protecția drepturilor copilului Codul disciplinei Anul de studiu Master Semestrul* II Tipul de evaluare finală ( E / V / C) E… [630445]

CAPITOLUL 1. INTRODUCERE ÎN PROBLEMATICA CERCETĂRII ………………………….. …. 2 1.1.ACTUALITATEA TEMEI …………………………….. [603241]

1. INTRODUCERE ÎN PROBLEMATICA MANAGEMENTULUI RESURSELOR UMANE IN ACTIVITĂȚILE MARITIME 1.1 CAPITALUL UMAN ÎN ACTIVITĂȚILE MARITIME 1.2 CONSIDERAȚII… [605039]

Jocul Didactic Uta Maria Iustina (v1) Ok [621064]

Toate punctele din sectiunea 3 partea practica se vor relua de catre cursanti, folosind etapele de [605119]

Copyright Notice

Similar Posts