Conf. univ. dr. OLTEAN ANTOANELA Absolvent: ABDURAMAN (GIUGLEA) DENISE CONSTANȚA 2020 UNIVERSITATEA “OVIDIUS” CONSTANȚA DEPARTAMENTUL PENTRU… [610703]
UNIVERSITATEA “OVIDIUS” CONSTANȚA
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGATIRE A PERSONALULUI DIDACTIC
LUCRAREA METODICO –
ȘTIINȚIFICĂ PENTRU OBȚINEREA
GRADULUI I
Coordonator Științific ,
Conf. univ. dr. OLTEAN ANTOANELA
Absolvent: [anonimizat]
2020
UNIVERSITATEA “OVIDIUS” CONSTANȚA
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGATIRE A PERSONALULUI DIDACTIC
DEZVOLTAREA REZISTENȚEI LA CICLUL
LICEAL PRIN MIJLOACELE GIMNASTICII
PROIECT
Coordonator Științific ,
Conf. univ. dr. OLTEAN ANTOANELA
Absolvent: [anonimizat]
2020
Abduraman (Giuglea) Denise Dezv oltarea rezistenței la ciclul liceal prin
mijloacele gimnasticii
PLANUL LUCRĂRII
DEZVOLTAREA REZISTENȚEI LA CICLUL LICEAL
PRIN MIJLOACELE GIMNASTICII
Introducere
Partea I – FUNDAMENTE TEORETICE ȘI METODOLOGICE
Capitolul I: Aspecte motivaționale ale alegerii temei
1.1 Date din literatura de specialitate referitoare la temă
1.2 Motivația alegerii temei
1.3 Scopul și sarcinile lucrării
1.4 Ipoteza lucrării
Capitolul II: Aspecte teoretice evidențiate de literatura de specialitate
2.1 Particularitațile de vârstă ale elevilor de li ceu
2.1.1 Particularități somatice
2.1.2 Particularități fiziologice
2.1.3 Particularități motrice
2.1.4 Particularități psihice
2.2 Lecția de educație fizică la ciclul liceal
2.2.1 Lecția de educație fizică la clasa a X a
2.2.2 Metode ș i mijloace de predare la clasa a X a
2.3 Metode și mijloace pentru dezvoltarea rezistenței
2.3.1 Indicații metodice privind dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal
2.3.2 Unitatea de învățare destinată rezistenței la clasa a X a
2.4 Mijloacele gimnasticii
2.4.1 Mijloacele gimnasticii pentru dezvoltarea rezistenței
Partea a II- a – CONTRIBUȚII PERSONALE
Capitolul III: Design -ul experimental
3.1 Locul, durata și c ondițiile de desfășurare a cercetării
3.2 Subiecții cercetării
3.3 Metodele și tehnicile de cercetare utilizate
Abduraman (Giuglea) Denise Dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal p rin
mijloacele gimnasticii
3.4 Testele aplicate
3.5 Mijloacele cercetării
Capitolul IV: Rezultatele cercetării și interpretarea lor
4.1 Prelucrarea și interpretarea dat elor
4.1.1 Prezentarea datelor la testare inițială
4.1.2 Prezentarea datelor la testare finală
4.2 Analiza comparativă a datelor
4.2.1 Dezvoltare somatică
4.2.2 Dezvoltare motrică
4.3 Concluzii
Capitolul V: Concluzii finale și propuneri
5.1 Concluzii finale
5.2 Propuneri
Bibliografie
Anexe
Abduraman (Giuglea) Denise Dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal p rin
mijloacele gimnasticii
1
INTRODUCERE
Această lucrare este rezultatul cercetării mele în domeniu. În această lucrare am tratat
metodele si mijloacele specifice din gimnastică, prin care se poate dezvolta rezistența în ciclul
liceal, o cercetare care are ca scop aducerea de noi soluții în aceas tă direcție a educației fizice.
În prezent, educația fizică a devenit o activitate cu fundamentare solidă, dispunând de o
metodologie de cercetare proprie.
În domeniul educației fizice școlare, cunoașterea elevilor pe baza aprecierii randamentului
acestor a capătă o semnificație deosebită, specialiștii trebuie să surprindă caracteristicile individuale
în dinamica dezvoltării personalității. Cunoscând capacitățile elevilor vom știi nivelul îndeplinirii
obiectivelor educației fizice, vom aprecia înclinațiile , interesele, aptitudinile, motivația și aspirațiile
pentru a practica exercițiile fizice.
În această epocă dominată de profunde transformări pe toate planurile vieții sociale,
activitatea motrică a omului cunoaște o dezvoltare fără precedent. Privirile sunt îndreptate atât
asupra activității sportive de performanță cât și asupra culturii fizice, ca o componentă
indispensabilă formării ș i dezvoltării personalității umane.
Omul se manifestă în mișcare cu întreaga sa ființă , ca o entitate biologică, dar și ca „eu”
psihologic și social. Astfel a apărut psihologia „ activităților corporale” (după M. Epuran) ca o
știință de sine stătătoare, cu multe interdisciplinarități, care și-a asumat rolul de a studia
manifestările ps ihice ale ființei umane în mișcare.1
Gimnastica este o disciplină complexă, valoroasă, de bază a educației fizice, care contribuie
la dezvoltarea fizică armoni oasă, stăpânirea multilaterală a organismului și mai ales cu o
aplicabilitate largă în celelalte ramuri sportive și viață de zi cu zi. Determinată de diferitele ei
ramificări „Gimnastica” este o disciplină complexă, valoroasă, de bază a educației fizice, care prin
multiplele și diversele categorii de exerciții fizice folosite contribuie la dezvoltare a multilaterală a
personalității, cu influențe remarcabile asupra organismului uman, dar și cu o largă aplicabilitate
în celelalte ramuri sportive și în activitatea practică de zi cu zi. Gimnastica este supusă permanent
unui proces de înnoire , perfecționare manifestându -se sub cele mai diverse forme de activitate. Prin
conținutul , normele și tezele generale de instruire imprimă un conținut practico -aplicativ de
învățământ și curriculum școlar specific. Gimnastica în școala o regăsim în toate ciclurile de
învățământ , având un rol foarte important pentru dezvoltarea fizică corectă și armonioasă a
organismului în creștere, stimularea și ameliorarea tuturor funcțiilor organismului, întărirea
sănătății , asigurarea unui suport fizic de bază necesar practicării gimnasticii de performanță și
inițierea în alte sporturi. Sarcinile gimnasticii în școală:
• disciplinarea ș i organizarea colectivului;
• captarea atenț iei și crearea unei bune dispoziții;
• omogenizarea colectivului în privința modului în care se mișc ă și răspund la comenzi, într –
un ritm vioi ș i unitar;
• formarea unei ț inute corecte;
• adaptarea treptată a organismului la efort (încălzire generală).
Pe lângă aceste exerciții aplicate corect și eficient – au ca finalitate și: dezvoltarea
memoriei, a siguranței în execuție, a coordonării și a sincronizării, a educării trăsăturilor de caracter
1 Epuran, M., Holdevici, I. și Tonița, F., – „Psihologia sportului de performanță. Teorie și practică”, Ed.
FEST, București, 2001.
Abduraman (Giuglea) Denise Dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal p rin
mijloacele gimnasticii
2
– curaj, voință , consecvență , disciplină, responsa bilitate, formării unei educații civice, ecologice,
pentru sănătate, etc. Datorit ă importanței și rolului ei, disciplina gimnastică are o pondere mare în
lecția de educație fizică în toate ciclurile de învățământ în programa curriculară. Dispunând de un
conținut bogat ș i variat de mijloace și forme de organizare, gimnastica se poate practica în diferite
condiții de desfășurare diferite și bază materială (aer liber, sală de sport, spații improvizate , săli de
fitness etc). Prin conținutul specific și complexi tatea ei, gimnastica oferă posibilitatea de a acționa
eficient și selectiv asupra diferitelor grupe musculare ș i articulații, având un scop bine determinat.
Spre deosebire de alte sporturi, unde performanțele sunt măsurabile (în timp și spațiu ), la
gimnastică mișcările sunt specifice prin formă, ritm, tempou, amplitudine, corectitudine,
expresivitate etc.
Sănătatea, dezvoltarea fizică armonioasă constituie premise importante ale calităților,
capacităților și trăsăturilor de caracter ale tinerei generații. Influențarea favorabilă a stării de
sănătate, sporirea capacității de efort a organismului prin exersarea sistematică a funcț iilor vitale
de adaptare la mediul înconjurător, precum și formarea deprinderilor de igienă intelectuală și
colectivă, constituie motive fundamentale ale necesității și valorii educației fizice.
Creșterea continuă a performanțelor sportive reprezintă în pr imul rând rodul perfecționării
procesului de pregătire. Acesta la rândul său este rezultatul introducerii în practică a cuceririlor
realizate în domeniul științei sportului sau al altor științe tangente cu domeniul respectiv.
Datorită acelor factori de str es din activitatea cotidiană apare oboseala. Ea este acea stare
temporară a organismului care apare în urma unui efort excesiv sau de prea lungă durată și care se
anulează ca urmare a unei perioade de odihnă.
Solicitările din ce în ce mai intense presupun un efort mai mare din partea organismului și
fac din rezistență un factor deosebit de important prin care omul poate învinge apariția timpurie a
oboselii atât în domeniul intelectual, senzorial, emoțional cât și fizic.
Rezistența, sub aspect fizic, este o calitate motrică care poate fi ușor perfecționată ca
urmare a efectuării sistematice continue și după anumite reguli a unor exerciții fizice specifice, păstrându- se la valoarea atinsă, perioade de timp îndelungate.
Educația permanentă este un sistem educaț ional deschis, compus din obiective, conținuturi ,
forme și tehnici educaționale, care asigură întreținerea și dezvoltarea continuă a potențialului
cognitiv, afectiv și acțional al personalității, al capacităților și deprinderilor de autoeducație,
formarea de personalități independente și creative. Educația permanentă este nemijlocită legată de
diagnoză ș i prognoza educației , de programare ș i de inovare pe termen lung a educației .
Rezistența este acea calitate motrică care contribuie la menținerea capacității de lucru în
timpul unor eforturi îndelungate, asigură un randament ridicat activității motrice pe tot parcursul derulării ei și stimulează refacerea mai rapidă a organismului î n urma efortului depus. „Capacitatea
organismului de a efectua eforturi de intensitate mare în timp mai îndelungat” (D. Harre) .
2
Finalitatea procesului de cunoaștere contribuie în bună măsură la optimizarea procesului
instructiv -educativ. Cunoașterea randamentului elevilor nu reprezintă o măsură episodică sau o
modă, ci este o acțiune ritmică, metodică, dictată de conștiința profesională a cadrului didactic care
trebuie să cunoască în orice moment nivelul posibilităților elevilor, distanța acestora față de
obiectiv ș i ce măsuri didactice trebuie să întreprindă în plan metodic.
2 Harre, D., Leopold, U., – „Rezistența, forța și antrenamentul de rezistență, Theorie and Praxis der
MorpenKultur” , Berlin, 35, 1986 în sportul de performanță, nr. 267 din 1987 .
Abduraman (Giuglea) Denise Dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal p rin
mijloacele gimnasticii
3
Evaluarea gradului de realizare a obiectivelor educației fizice școlare capătă un caracter
permanent și trebuie să fie obiectivă, condiție obligatorie pentru motivarea și sporirea în crederii în
forțele proprii ale elevului.
PARTEA I – FUNDAMENTE TEORETICE ȘI METODOLOGICE
CAPITOLUL I: ASPECTE MOTIVAȚIONALE ALE ALEGERII TEMEI
Dezvoltarea rezistenței trebuie considerată ca o sarcină prioritară a educației fizice, această
calitate motrică având în primul rând o influență directă asupra capacității de muncă a individului,
aspect care prezintă o mare importanță socială.
Prin sistemul mijloacelor sale, gimnastica poate și trebuie să contribuie în măsură mai mare
la rezolvarea acestei sarcini a educației fizice, de aceea această temă poate aduce o contribuție
clară în acordarea unei atenții deosebite dezvoltării calității motrice rezistența prin mijloace
specifice din gimnastică la ciclul liceal.
Calitățile motrice nu se dobândesc, nu se capătă pe parcursul ontogenezei, ci se dezvoltă,
se educă odată cu dezvoltarea fizică și psihică. Acestea dau esență pregătirii fizice a elevilor. Nu
există limită inferioară de vârstă pentru începerea dezvoltării acestora, ci există perioade propice
de dezvoltare, mai intense sau mai puțin intense, sau de stagnare și de asemenea, există metode de
dezvoltare adecvate în funcție de particularitățile de vârstă și pregătire.
Educația fizică prin dezvoltarea calității motrice rezistența își propune să asigure o
dezvoltare fizică armonioasă, să asigure însușirea unui sistem de cunoștințe, priceperi și deprinderi
astfel încât, să corespundă profilului educațional al subiecților. Astfel se asigură dezvoltarea
capacității de auto-organizare și auto -conducere, crearea obișnuinței practicării sistematice a
exercițiilor fizice pe tot parcursul vieții și cultivarea interesului în vederea practicări sportului de
performanță.
În educația fizică la ciclul liceal cât și în gimnastică, problema rezistenței este privită de
toți specialiștii ca fiind de foarte mare importanță pentru organism, dezvoltarea rezistenței ducând
în primul rând la dezvoltarea marilor aparate vitale cardiovascular și respirator, cu implicații în
buna funcționare a întregului organism uman.
1.1 Date din literatura de specialitate referitoare la temă
Importanța și rolul calității motrice rezistența și exercițiului fizic în formarea multilaterală
la ciclul liceal, se poate determina practic prin prisma unor competențe „cheie” care, realizate,
concură la atingerea idealului educațional . Fiecare dintre aceste competențe cuprind cunoștințe ,
atitudini și abilități speci fice domeniului educație fizică, reprezentând de fapt, finalitățile în
formalitatea multilaterală la ciclul liceal.
Educația fizică reprezintă una din cele mai vechi forme de exercitare a acțiunii formative
fiind o parte componentă a structurii multiforme a personalității. Această componentă a educației
cuprinde un cumul de activități care contribuie la formarea și dezvoltarea ființei umane prin
valorificarea dimensiunilor psihofizice ale personalității, stabilirea unui echilibru dintre fizic și
psihic, psi homotricitate și potențialul intelectual, emotivitate, afectivitate și voință după aprecierile
făcute de N.I. Ponomariov (1974), N. Alexe (1978), B.A. Așmarin, 1978; G. Chiriță, (1994), M.
Epuran (1994), S.N. Danail (1996).3
3 Alexe, N. – „Antrenamentul sportiv modern”, Ed. Editis, București, 1993.
Abduraman (Giuglea) Denise Dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal p rin
mijloacele gimnasticii
4
Societatea contemporană impune un învățământ bazat pe formarea unei personalități
active, armonioase, sănătoase, fapt care necesită restructurarea, perfecționarea , optimizarea
întregului sistem educațional conform autorilor (G. Berger, 1973; V. Bunescu, 1974; M. Duțu ,
1989; S. Cristea, 1994; T. Grimalschi, 2007; V. Mândâcanu, 2001).4
În etapa actuală de dezvoltare a societății noastre întâlnim cu regularitate termenul de
eficien ță în toate sferele activității sociale. Pentru ca un proces să fie eficient trebuie să se realizeze
un progres, progres care stă la baza dezvoltării continue a fiecărei ș tiințe .
Astfel și educația fizică și sportul sunt într -o continuă dezvoltare și progres, de la an la an
sunt găsite și dezvoltate nenumărate metode și mijloace pentru perfecționarea multitudinii de
exerciții , ramuri sportive, și noi metode de antrenament care au ca singur scop perfecționarea și
atingerea unui nivel din ce în ce mai înalt de performanță .
Antrenamentul spor tiv este un proces instructiv -educativ desfășurat sistematic si continu,
gradat, în vederea adaptării organismului la eforturi fizice ș i psihice intense pentru atingerea unor
performanțe superioare. În același timp, această formă de pregătire contribuie la dezvoltarea
personalității celui ce practică o ramură sau o probă sportivă. Gimnastica a constituit și constituie,
prin conținutul său, un mijloc sigur și eficient de realizare a antrenamentului în cadrul tuturor
ramurilor sau probelor sportive, cu aport deosebit în adaptarea treptată a organismului pentru
evitarea suprasolicitărilor.
Cel ce se ocupă de instruirea sportivilor în cadrul lecțiilor de antrenament are la îndemână
un număr redus de exerciții fizice comparativ cu cele utilizate în educația fizic ă școlară, dar cu un
nivel mult mai ridicat din punct de vedere tehnic, un volum și o intensitate mult mai mare. Din
această perspectivă succesul în domeniu este asigurat de modul în care profesorul selectează aceste
exerciții și le aplică în practică ținând cont de următoarele cerințe : continuitatea în pregătire pe
parcursul anului ș i pe mai mulți ani; optimizarea raportului dintre pregătirea fizică generală ș i cea
specială. Ponderea pregătirii fizice generale este invers proporțională cu nivelul de măiest rie
sportivă și cu nivelul de manifestare a calităților motrice de bază. Cu cât nivelul măiestriei este
mai ridicat, pregătirea fizică va fi mai redusă, dar mijloacele mai selective.
Organizarea justă a procesului de învățare a tehnicii exercițiilor gimnice presupune
folosirea largă a principiilor și metodelor pedagogice generale, precum și a diferitelor procedee
ținând seama de specificul fiecărui exercițiu specific. În această muncă trebuie sa ne conducem
după sarcinile principale ale educației și după particularitățile obiectului de învățat . Învățarea
tehnicii oricărui exercițiu , ca și procesul perfecționării continue a elevilor se efectuează prin
dobândirea cunoștințelor teoretice necesare și prin formarea deprinderilor motrice adecvate.
Dezvoltar ea calităților motrice joacă un rol deosebit în realizarea obiectivelor educației
fizice școlare, reprezentând o finalitate importantă a acestui proces. Este deci necesar ca aceasta
problemă să se bucure din partea profesorilor de o atenție mai mare, acțio nând- se sistematic si
consecvent pentru dezvoltarea calităților la nivelul indicilor programați pentru fiecare an de studiu,
pentru fiecare ciclu de învățământ .
Într-o lecție de educație fizică ori de câte ori nu avem tema de educare și dezvoltare a
calită ților motrice, prin modul în care dozăm efortul ca Volum, Intensitate, Complexitate putem
acționa asupra educării calităților motrice și prin utilizarea anumitor deprinderi motrice insistând
pe dominanta specifică calității motrice respectiva.
4 Grimalschi T. – „Ghid metodologic pentru profesori. Educația fizică pentru clasele X –XII”, Chișinău,
Editura Univers Pedagogi c, 2007, p. 152 .
Abduraman (Giuglea) Denise Dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal p rin
mijloacele gimnasticii
5
Calitățile motrice sunt însușiri ale organismului care oferă individului posibilitatea
executării diferitelor acte motrice, legate atât de activitatea sa zilnică, cât și de cea sportivă. În
procesul de învățământ un loc important în cadrul preocupărilor profesorului de specialitate îl
ocupă găsirea și utilizarea în pregătire a celor mai eficiente metode și mijloace care să asigure
dezvoltarea acestor calități.
Profesorul de educație fizică trebuie să stabilească anumite priorități în educarea calităților .
Se recomandă ca programarea dezvoltării lor sa se facă cu pondere diferită în funcție de
conținutul lecțiilor , materialele sportive existente, condițiile de anotimp, fondul motric al elevilor
într-o anumită etapă.
Perfecționarea calităților motrice reprezintă unul din principalele obiective ale procesului
de pregătire a tineretului școlar realizată concomitent cu formarea priceperilor și deprinderilor
motrice.
Alături de deprinderile motrice, calitățile motrice sunt obiective primordiale ale
conținutului lecției de educație fizică. Indiferent de condiții materiale (sală, aparaturi, materiale)
sau atmosferice (ploaie, zăpada, ceață, frig), educarea calităților motrice este primordială,
esențială.
Este indicat ca în lecția de educație fizică, calitățile motrice să nu fie așezate la întâmplare.
Locul acțiunilor pentru dezvoltarea calităților motrice în lecția de educație fizică trebuie stabilit în
funcție de natura efortului respectiv pentru a putea asigura un volum sau o intensitate optima si
asigurarea revenirii organismului.
Cele mai importante aspecte legate de rolul educației fizice și a calității motrice rezistența
în formarea multilaterală la ciclul liceal sunt:
• Elevii trebuie să comunice într -o limbă străină și în limba maternă, dar trebuie să -și
cunoască corpul și posibilitățile fizice ale acestuia manifestate prin mișc are pentru o adaptare
eficientă la situații variate întâlnite în mediul natural ș i social.
• Prin deprinderile și priceperile motrice, individul se poate adapta mai bine cerințelor
vieții cotidiene, în toate contextele sociale, în familie, grup de prieteni sau în timpul liber.
• Prin dezvoltarea calităților motrice de bază și combinate se asigură elevului de la liceu
atât creșterea randamentului fizic, dar și a potențialului biologic în rezolvarea unor situații din viața
personală și familială, cât și din viața socio -profesională pe viitor.
• Prin dinamism, relații interpersonale, calități psihice care se creează în cadrul grupelor,
claselor, cercurilor sportive, echipelor de elevi, grupurilor dau posibilitatea elevului din ciclul
liceal de a înțelege , accepta și aprecia mai bine diferitele modalități de exprimare și comunicare,
de a aprecia calitatea mediului și importanța exercițiului fizic pentru sănătatea lui.
• Prin formarea atitudinilor, abilităților , deprinderilor și competențelor urmărite în
formarea elevului din ciclul liceal, se pun bazele educației , acesta fiind mai sociabil, mai puternic,
mai informat și mai bine pregătit pentru viață , mai disciplinat și organizat și nu în cele din urmă
mai sănătos.
• Prin dezvoltarea capacit ăților coordinative, a calității motrice rezistență, a formelor
combinate, consolidarea și perfecționarea deprinderilor de bază și aplicativ -utilitare, se creează
premisele formării unui elev bine pregătit, apt să susțină activități fizice variate prin efo rturi fizice
specifice și care să -și influențeze și autoevalueze propria stare de sănătate în scop, profilactic sau
recreativ.
Abduraman (Giuglea) Denise Dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal p rin
mijloacele gimnasticii
6
În lucrarea ,,Terminologia educației fizice” se menționează că prin capacitate motrică se
înțelege ,,ansamblul posibilităților motrice naturale și dobândite prin care se pot realiza eforturi
variate ca structură ș i dozare” , definiție acceptată și de Gh. Cârstea.5
Capacitatea motrică este definită de Ion Șiclovan drept „disponibilitatea de mișcare a
subiecților , concretizată în cantitatea și calitatea stăpânirii unui sistem de priceperi, deprinderi
și calități motrice aferente conținutului și exigențelor stabilite pentru fiecare din subsistemele și
sectoarele educației fizice” . Adrian Dragnea (1984) o denumește drept „complex de manifestări
preponderent motrice (priceperi și deprinderi), condiționat de nivelul de dezvoltare a
capacităților condiționale și coordonare, indicii morfo- funcționali, procesele psihice (cognitive,
afective, motivaționale ) și procesele biochimice metabolice, toate însumate, corelate și reciproc
condiționate , având ca rezultat efectuarea eficientă a acțiunilor și actelor solicitate de condițiile
specifice în care se practică activitățile motrice” . 6
Capacitățile motrice sunt componente ale procesului instructiv -educativ care se formează
(nu se moștenesc). Ele se învață , se consolidează și se perfecționează prin exersare, atât în
activitatea motrică de zi cu zi, cât și în cadrul educației fizice și antrenamentului sportiv, unde se
și corectează deprinderile și priceperile greșit însușite .
Deprinderile motrice sunt forme concrete de activitate motrică, având la bază stereotipurile
dinamice ce se realizează prin legăturile temporale dintre anumiți centrii nervoși , la nivelul scoarței
cerebrale. Exercițiul fizic repetat în mod sistematic și continuu este principalul stimul care
contribuie la formarea legăturilor temporale, a stereotipurilor dinamice. Pentru formarea
deprinderilor motrice, excitantul trebuie să se trans mită scoarței cerebrale în aceeași ordine și cu
intensitate corespunzătoare.
Deprinderile motrice se însușesc prin repetări multiple, care au ca rezultat formarea
legăturilor temporale, a stereotipurilor dinamice și ca atare a reflexelor condiționate în baza
fenomenului fiziologic al conexiunii dintre anumiți centri din scoarța cerebrală. Dacă dispare
excitantul, dispar în timp și reflexele condiționate , deși, pe plan motric, se păstrează serioase
"urme". Deprinderile motrice sunt elemente ale activității voluntare umane, consolidându- se și
perfecționându- se neuniform (adică progresele sunt din ce în ce mai mici cu cât ne aflăm într -un
stadiu mai avansat). După ce se consolidează, deprinderile motrice se execută cu indici superiori de precizie, stabilitate, cursivitate, expresivitate, coordonare, ușurință și rapiditate, toate pe fondul
unui consum minim de energie. În faza de formare superioară de însușire , când se vorbește de
"măiestrie" motrică, conduc la formarea unor senzații complexe, denumite expresiv " simțuri "
(simțul mingii, simțul apei, simțul zăpezii, simțul ștachetei etc.). Unele elemente sau părți ale
deprinderilor motrice se pot automatiza, fenomenul fiind valabil și pentru unele deprinderi în
totalitatea lor. În această fază, controlul scoarței cerebrale asupra efectuării deprinderii respective
se păstrează, dar atenția nu mai este îndreptată spre succesiunea mișcărilor specifice, ci spre
modificările din contextul ambiental și asupra rezolvării creatoare a sarcinilor motrice în funcție
de condițiile concrete. Elementele componente ale unei deprinderi motrice se înlănțui esc logic ,
depind unele de altele, se combină rațional . Ele nu sunt rezultatul unei simple însumări. Elanul,
prin alergare, pentru o săritură în lungime sau în înălțime determină calitatea bătăii și desprinderii;
acestea – la rândul lor – determină calitatea zborului etc. Deprinderile motrice sunt unice și
5 Cârstea, Gh. – „Teoria și metodica Educației Fizice și Sportului”, Ed. AN -DA, București, 2000, p. 17 .
6 Dragnea, A. – „Teoria educației fizice și sportului, Editura Cartea Școlii 2000, Bucure ști, 2000, p. 47.
Abduraman (Giuglea) Denise Dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal p rin
mijloacele gimnasticii
7
ireversibile , adică nici o execuție nu seamănă cu alta și elementele componente se înlănțuiesc într –
un singur sens (elan – bătaie și desprindere – zbor – aterizare, la orice săritură, de exemplu).7
Caracteristicile motrice:
fac parte dintre activitățile voluntare ale omului
după ce au fost consolidate (printr -un număr suficient de repetări), se execută cu indici sporiți
de stabilitate, precizie, cursivitate, expresivitate, coordonare, ușurință și rapiditate deci, cu un
consum redus de energie :
unele deprinderi motrice (sau c omponente ale acestora) se execută la nivel de automatisme.
În acest caz, deși scoarța cerebrală își menține controlul asupra activității motrice, atenția
nu mai este îndreptată asupra lanțului de mișcări specifice deprinderii respective, ci asupra altor
elemente din mediul în care se desfășoară activitatea. Dacă apar abateri de la execuția optimă a
mișcărilor , controlul cortical revine din nou la nivelele superioare.
pe baza deprinderilor motrice perfecționate la nivel de „ măiestrie motrică”, se pot realiza
anumite „senzații complexe ”, specifice unor ramuri de sport ( „simțul mingii”, „simțul porții ”,
„simțul ș tachetei ” etc)
deprinderile motrice se perfecționează treptat (în perioade lungi de timp) și neuniform
(intensitatea transformărilor este diferită în funcție de stadiul de formare a deprinderii; (în stadiile
avansate transformările sunt mai puține .)
mișcările componente se înlănțuiesc într -un singur sens – sunt ireversibile (la sărituri avem:
elan, bătaie/desprindere, zbor, aterizare, în această ordine și nu altfel). Orice schimbări în ordinea
elementelor componente duce la elaborarea unei noi deprinderi motrice, pe baza creativității, cum
este cazul stilului tehnic ;
dacă nu sunt repetate în tim p, deprinderile motrice “se destramă”. Ele nu dispar total și
definitiv , ci “lasă urme “, putând fi relativ ușor restabilite.
Calitatea actului didactic este condiționată de aplicarea într -o formă științifică modernă,
atractivă, motivată, actuală și uzuală a tuturor cunoștințelor și deprinderilor profesionale,
„transferul” de informație făcându -se la nivelul lecției de educație fizică prin metodologia aplicată
de profesor.
Creșterea eficienței lecției este problema care preocupă cel mai mult speciali știi domeniului
nostru și nu numai, deoarece în condițiile practicării tot mai scăzute a exercițiilor fizice la nivelul
adolescenților și tinerilor lecția de educație fizică rămâne principala „sursă” de practicare cu
regularitate și în mod sistematic a diferitelor forme de manifestare a exercițiului fizic. (Internet:
site-uri ale Ministerului Educației și Cercetării, Ministerului Sănătății , ale Consiliului Europei,
Parlamentului European, Asociației Europene de Educație Fizică – E.U.P.E.A, Federației
Inter naționale de Educație Fizică – F.I.E.P, Comitetului Internațional pentru Educație Fizică,
Recreere și Sport) .8
Particularizarea obiectivelor educației fizice pentru diferite vârste, trepte, cicluri de
învățământ derivă din obiectivele generale proprii acestei discipline de învățământ , respectiv:
7 Cârstea, Gh. – „Teoria și metodica Educației Fizice și Sportului”, Ed. AN -DA, București, 2000, p.66 – 67.
8 Sursa internet: site -uri ale Ministerului Educației și Cercetării, Ministerului Sănătății, ale Consiliului
Europei, Parlamentului European, Asociației Europene de Educație Fi zică – E.U.P.E.A, Federației
Internaționale de Educație Fizică – F.I.E.P, Comitetului Internațional pentru Educație Fizică, Recreere și
Sport .
Abduraman (Giuglea) Denise Dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal p rin
mijloacele gimnasticii
8
Întărirea stării de sănătate a copiilor prin favorizarea proceselor natural de creștere și
dezvoltare, sporirea rezistenței organismului la schimbările factorilor de mediu și agenții patogeni;
Asigurarea dezvoltării fizice corecte și armonioase concretizată în formarea, întărirea (la
preșcolari ) și automatizarea reflexului corect de postură, dezvoltarea armonioasă a troficității
principalelor grupe musculare, creșterea mobilității și stabilității articulare, educarea actului
respirator, prevenirea instalării unor atitudini deficiente și după caz, co rectarea acestora;
Perfecționarea capacității motrice prin însușirea și consolidarea deprinderilor motrice de
bază și utilitare, lărgirea capacității de a opera cu priceperi motrice, cât și dezvoltarea calităților
motrice;
Însușirea unor cunoștințe , deprinderi, priceperi și dezvoltarea unor calității motrice specifice
practicării elementelor de conținut ale unor ramuri de sport;
Educarea, prin mijloace specifice, a trăsăturilor pozitive ale personalității în plan
intelectual, afectiv, moral, estetic, vol itiv;
Formarea cunoștințelor , deprinderilor și priceperilor și educarea obișnuinței de a practica
sistematic, independent și în grup, exercițiile fizice în timpul liber.
Sănătatea, rezistența și robustețea organismului, precizia și acuitatea organelor de simț, buna
funcționare a organelor vitale, indicii sporiți de îndemânare, rezistența , viteza și forța, dezvoltarea
armonioasă constituie premise importante pentru îndeplinirea fizică a personalității elevului
asigurând, totodată, suportul necesar pentru realizarea cu eficiență sporită întregului proces
instructiv -educativ în ș coală.
Fiecare cadru didactic prin desfășurarea orelor de educație fizică urmărește realizarea
următoarelor obiective:
Să contribuie la întărirea sănătății , fortificarea organismului și la sporirea capacității de
muncă fizică și intelectuală a elevului;
Să favorizeze creșterea normală, dezvoltarea corectă și armonioasă a organismului și
perfecționarea calităților motrice;
Să favorizeze formarea unui sistem l arg și variat de cunoștințe , priceperi și deprinderi
motrice utile în viață și activitatea socială;
Să educe dragostea pentru mișcare, obișnuința practicării sistematice exercițiilor fizice, în
scopul organizării în mod util ș i reconfortant a timpului libe r ;
Să contribuie la formarea însușirilor și trăsăturilor pozitive ale caracterului și personalității,
la dezvoltarea deprinderilor și obișnuințelor de comportare morală și civilizată, la formarea
deprinderilor ș i obișnuințelor igienice.
În formarea și dezvoltarea elevului din ciclul liceal, educației fizice îi revin sarcini deosebit
de importante dictate atât de cerințe sociale cât și de particularitățile de vârstă. Astfel se conturează
următoarele obiective:
Dezvoltarea fizică multilaterală, corectă și armonioasă a organismului și a capacității de
rezistență a organismului la efortul fizic, intemperiile naturale ș i la îmbolnăviri.
Dezvoltarea capacității respiratorii și formarea obișnuinței de a respira corect în timpul
efortului fizic.
Dezvoltarea capacității motrice generale prin :
– formarea deprinderilor și priceperilor cu caracter aplicativ (târârea, cățărarea, escaladarea);
– dezvoltarea calităților motrice de bază (în măsura în care permit particularitățile de vârstă),
a percepțiilor de spațiu și de timp, a capacității de orientare în spațiu , a echilibrului, a ritmului.
Abduraman (Giuglea) Denise Dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal p rin
mijloacele gimnasticii
9
Contribuție la educarea trăsăturilor morale și calităților de voință cum sunt : comportarea
disciplinată, obișnuința de a acționa în colectiv, independența , stăpânirea de sine, hotărârea,
perseverența, curajul, inițiativa .
Contribuție la educarea deprinderilor de igienă personală ș i colectivă.
Formarea interesului pentru educație fizică și obișnuința de a practica exercițiile fizice sub
diferite forme.9
Activitățile educaționale, proiectate și programate implică în primul rând formularea
finalităților și apoi alegerea strategiilor care să ducă la atingerea acestora.
Nota definitorie a obiectivelor este dată de faptul că ele anticipează rezultatul educației în
termenii comportamentului, prescriind cum va trebui să răspundă subiectul după parcurgerea unei
anumite secvențe sau etape de învățare .
Scopurile pot fi concretizate în numeroase obiective care vizează influențarea personalității în
ansamblul ei.
Conținutul obiectivelor se măsoară prin metode consacrate, care oferă posibilitatea unui
control ri guros al activității educaționale . În domeniul educației fizice, precizarea obiectivelor
evidențiază, pe de o parte, caracterul programat pe diferite etape al procesului instructiv -educativ și,
pe de altă parte, înlesnește analiza teleologică (pe baze obiective, prin scopuri), pe diferite trepte ale
dezvoltării și ale cunoașterii .
Formularea obiectivelor sau reformularea lor la diferite perioade de timp este un proces impus
de reformă, de dinamica dezvoltării sociale. De câte ori se simte nevoia optimizări i procesului de
educație fizică, se începe prin revizuirea și reformularea obiectivelor și abia după aceea se elaborează
conținutul procesului instructiv- educativ.
Funcțiile educației fizice și sportului, integrate în sistemul educațional și la scară mai largă,
în cel social, trebuie să satisfacă cerințele fundamentale care asigură activitatea optimă a întregului
sistem. Educația fizică își realizează rolul în funcție de complexitatea și de diversitatea obiectivelor
sale, circumscrise în viziune de ea prezentată, a perspectivelor bio- psiho- sociale.
Obiectivele educației fizice sunt legate nemijlocit, derivă din și compun idealul educației
fizice. ,,Idealul ” este înțeles ca deziderat general al educației fizice, integrat în idealul educațional și
ca model maximal, proiectat în linii generale (caracteristici) cu valoare orientativă, obiectivat, și care
poate constitui un criteriu de evaluare.
Obiectivele evidențiază modul de realizare a funcțiilor sociale a educației fizice și cerințele
modelului de educație fizică. Ele asigură activitatea optimă a întregului sistem educațional (în sens
larg) și a celui de educație fizică (în sens restrâns).
În educație fizică, obiectivele sunt delimitate după efectele acestei activități asupra sferelor
biomotrică, psihomotrică și sociomotrică, fapt care pune în lumină polivalența educației fizice.
Obiectivele educaționale în general și al celor ale educației fizice în special, s -au schimbat în ultima
perioadă (după1990), având în vedere reforma învățământului. Perioada 1990- 1996 a fost foarte
complexă din punct de vedere al ,,evoluțiilor desfășurate la nivel macrostructural ”.
S-a discutat mult în jurul problematicii ridicată de reforma învățământului pentru toate
subsistemele, cu implicarea tuturor factorilor răspunzători de reformă, a agenților sociali, fapt fără
precedent în perioada anterioară. Rezolvarea tuturor acestor probleme delicate ale impactului
educației asupra modelării viitorului presupune cu necesitate realizarea unor numeroase studii de
prospectivă asupra educației în general și asupra educației fizice în special, integrată ca disciplină care
9 Firea, E. – „Metodica educației fizice școlare”, vol. I, I.E.F.S., București, 1984.
Abduraman (Giuglea) Denise Dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal p rin
mijloacele gimnasticii
10
poate acționa interdisciplinar asupra dezvoltării personalității tinerilor, indiferent de vârstă, care să
ofere factorilor de decizie alternative posibile de practică eficientă.10
Chiar dacă educația nu poate modela singură viitorul, remarca G. Văideanu (1988)
,,cunoașterea resurselor specific educației și a factorilor care o condiționează sporește șansa noastră
de a participa la modelarea educației de mâine și, astfel de a apropia cât mai mult viitorul de aspirațiile
și trebuințele oamenilor’’.
,,Scopul și obiectivul educațional sunt două aspecte complementare. În timp ce scopul
conturează finalitatea în termeni generali și sintetici, obiectivul detaliază această finalitate, prescriind
rezultatul acțiunii din perspectiva psihologică a personalității umane. Nota definitorie a obiectivului
constă în aceea că anticipează în termeni comportamentali, prescriind cum va trebui să răspundă
elevul după parcurgerea secvenței învățate ”.
A educa înseamnă ,,a conduce” o persoană și după cum remarcă G de Landsheere (1979)
,,acțiunea de a conduce ș i noțiunea de nicăieri se exclude reciproc” .11
V.G. de Landsheere, în lucrarea de referință în domeniu ,,definirea obiectivelor educației ”
clasifică obiectivele în:
obiective cele mai generale sau foarte abstracte reprezentând finalitățile și scopurile
educației ;
obiective cu nivel de abstractizare intermediar definite după marile categorii
comportamentale taxonomii;
obiectivele concrete sau specific obiectivele operaționale .12
Într-un mod relativ, încercând o ierarhizare a obiectivelor educației fizice și sportului, se
poate deduce că cele de rangul/nivelul al II -lea ar fi cele specifice fiecărui subsistem specific (deci,
obiectivele educației fizice a tinerei generații , sportului pentru toți, etc). Aș îndrăzni să consider
ca obiective de rangul al III lea pe cele specifice „fragmentelor ” din fiecare subsistem (de exemplu:
obiectivele pentru educația fizică la preșco lari sau la gimnaziu etc; obiectivele sportului de
performanță la începători sau avansați etc.). Criteriile de stabilire a rangurilor obiectivelor
educației fizice și sportului sunt multiple. Ceea ce știm noi precis sunt două categorii de obiective:
obiectivele de rangul I, (adică, cele generale);
obiectivele de ultim rang (adică cele operaționale , numite și „sarcini ”, specifice temelor
lecției sau altei activități organizatorice).
Restul categoriilor de obiective este dependent de criteriul său criteriile după care se face ierarhizarea. Evident că sunt și specialiști, unii chiar recunoscuți și respectați în domeniu, care nu
acceptă ideea ierarhizării obiectivelor în educație fizică și sport, deși ar trebui să publice
argumentele neacceptării!
Există multe clasificări ale obiectivelor, majoritatea dintre ele fiind valabile și pentru
educație fizică și sport. Cea mai răspândită clasificare este în funcție de laturile procesului
practicare a exercițiilor fizice: instruirea și educația (deci, obiective de instruire și obiective de
educație).
O altă clasificare a obiectivelor educației fizice și sportului, foarte răspândită, este cea care
le grupează în:
10 M. Dumitru – „Teoria educației fizice și sportului” – ,,Ovidius’’ University Press Constanța 2001, p. 55.
11 De Landsheere, G., de Landsheere, V., (1979) – „Definirea obiectivelor educației (trad.)”, Editura
Didactică și Pedagogică, București .
12 M. Dumitru – „Teoria educației fizi ce și sportului” – ,,Ovidius’’ University Press Constanța 2001, p. 56.
Abduraman (Giuglea) Denise Dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal p rin
mijloacele gimnasticii
11
cognitive;
psihomotorii;
sociale;
afective.
Clasificarea aparține, desigur, psihologiei și este deosebită, dar perfectibilă! Descrieri și
clasificări ale obiectivelor educației fizice și sportului au făcut mai mulți specialiști străini și
autohtoni, fără ca să existe diferențieri semnificative între acestea.13
De către specialiști, rezistența este definită sub multiple formulări, toate concentrând și
exprimând în cuvinte diferite capacitatea organismului de a efectua acte sau acțiuni motrice:
„capacitatea organismului de a efectua eforturi de intensitate mare un timp mai îndelungat ”
(Harre, 1973); „menținerea capacității de lucru în timpul unor eforturi de lungă durată, prin
învingerea fenomenului de oboseală și printr -un tempo ridicat al restabilirii organismului după o
activitate obositoare ” (Demeter, 1981); „rezistența se referă la limita de timp pană la care o
muncă de intensitate data poate fi susținută ” (Bompa, 2001); „calitatea motrică rezistentă
reprezintă capacitatea omului de a face față oboselii fizice" (Ardelean, 1990). Din aceste definiții
desprindem câteva elemente care caracterizează această calitate motrică și relația dintre ele: durata
efortului – eficacitatea cât mai constantă a activității motrice pe toată durata ei – rapiditatea refacerii
organismului după efortul efectuat. Rezistența, sub aspect fizic, este o calitate motrică care poate
fi ușor perfectibilă, ca urmare a efectuării sistematice, continue și după anumite reguli a unor
exerciții fizice specifice, păstrându -se, la valoarea atinsă, perioade de timp îndelungate.
Prin gama largă de mijloace, gimnastica influențează eficiența asupra for tificării
organismului , dezvoltă calitățile motrice, formează priceperi și deprinderi motrice cu largi valențe
aplicative. Faptul că gimnastica școlară este considerată ca o disciplină de bază are ca temei
posibilitățile de adaptare a exercițiilor și probelor gimnice la particularitățile de vârstă și sex ale
elevilor.
Acest adevăr este pus în evidență prin precizia cu care se poate stabili și controla cantitatea
și calitatea efortului, cât și prin urmărirea în timp a evoluției rezultatelor. În funcție de posibilitățile
colectivului se programează mijloacele și se stabilesc parametrii efortului.
În utilizarea structurilor și exercițiilor pentru dezvoltarea unei anumite calități motrice se
pornește de la elementele cele mai simple, urmând ca pe măsură ce el evii dobândesc experiența
necesară să se modifice treptat atât conținutul structurii sau chiar structura, cât și parametrii
efortului. Indicațiile metodice prezentate fie în cadrul fiecărei structuri, fie la finele unor probe au
rolul de a atenționa pedagogul asupra elementelor esențiale ce trebuie luate în considerare atunci
când utilizează structura respectivă.
1.2 Motivația alegerii temei
Am ales abordarea acestei teme întrucât dispun de mijloacele și cunoștințele necesare
pentru a ridica la un rang mai înalt cunoștințele deja dobândite în acest domeniu atât la nivel
teoretic cât și practic. Cunoștințele obținute prin studiile la nivel supe rior, m -au determinat să
încerc și să și reușesc după cum voi demonstra să dau noi valențe acestei ramuri a gimnasticii.
Fiind o calitate motrică deosebit de complexă, studiul rezistenței este dificil,
neidentificându- se încă criterii precise de definire, obiectivare și sistematizare a conținutului
13 Cârstea, Gh. – „Teoria și metodica Educației Fizice și Sportului”, Ed. AN -DA, București, 2000, p. 32- 33.
Abduraman (Giuglea) Denise Dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal p rin
mijloacele gimnasticii
12
acestui concept. De aceea există semne de întrebare în legătură cu indicii de apreciere cantitativă
care să atenueze divergenta de opinii.
Indicii de apreciere corespunzători acestei calități motrice care se util izează în prezent și
care conferă rezistenței importantul rol în însușirea deprinderilor și priceperilor motrice pot fi
etalați astfel:
Gradul de complexitate al acțiunilor motrice ;
Precizia și corectitudinea execuției ;
Timpul necesar de însușire .
Ansamblul activităților desfășurate în instituțiile de învățământ trebuie să aibă ca urmare
educarea la elevi a unor procese psihice, însușiri fizice și trăsături moral, accentul punându- se pe
dezvoltarea proceselor de cunoaștere, intelectuale, afective. 14
Sănătatea, rezistența și robustețea organismului, precizia și acuitatea organelor de simț,
buna funcționare a organelor vitale, indicii sporiți de îndemânare, rezistența , viteza și forța ,
dezvoltarea armonioasă constituie premise importante pentru împlinirea fizică a personalității
elevului, asigurând, totodată, suportul necesar pentru realizarea cu eficiență sporită a întregului
proces instructiv- educativ în ș coală.
Caracterul practic și activ al activităților desfășurate în cadrul verigilor destinate educării
calităților motrice, din lecția de educație fizică – relațiile care se creează între elevi în timpul
acestora, încadrarea într -o activitate organizată, cu cerințe de muncă, discipli nă, de respectare a
unor reguli de comportament, presupune trăirea unor sentimente de satisfacție pentru reușita
acțiunilor .
Interacțiunea și lucrul cu colectivele de elevi m -au fascinat din totdeauna și găsesc atractivă
această muncă depusă atât în folos ul grupului cu care am lucrat, cât și al domeniului educației
fizice, domeniu pentru care pot aduce o contribuție importantă în scopul perfecționării lui.
De asemenea, un alt motiv care m -a determinat să aleg această temă, este faptul că la
această vârstă a maturizării (14 -19 ani), aproape toți indicii fizici sunt în creștere, iar din punct de
vedere motric, elevul ajunge la o capacitate de muncă optimă.
În această etapă, se realizează o consolidare și chiar o finalizare a dezvoltării unor calități
motrice. Forța și rezistența pot fi dezvoltate intens, ele fiind calități motrice ușor perfectibile, se
pot educa sistematic de la vârsta de 9- 10 ani, având o evoluție ascendentă și posibilitățile maxime
de perfecționare după maturizarea organismului, motiv pentru care am ales calitatea motrică,
rezistența, ca un domeniu pe care îl pot îmbunătăți semnificativ prin noi metode și mijloace de
pregătire pentru elevii din ciclul liceal.
Mi-am ales această temă deoarece am cons iderat că o problemă deosebit de controversată
care a preocupat în ultimii ani foarte mulți specialiști, este aceea a dezvoltării calității motrice
rezistența, când, ce fel și cum ar putea să înceapă sistemul de pregătire la elevii din ciclul liceal.
Trebu ie să ținem cont de o pregătire în concordanță cu particularitățile elevului, acest lucru
permițând și obținerea unor rezultate optime.
Datorită acestui motiv cred că este necesară revizuirea și implementarea unor mijloace
specifice din gimnastică în orele de educație fizică la ciclul liceal pentru dezvoltarea rezistenței.
14 Firea, E. – „Metodica educației fizice școlare”, vol. I, I.E.F.S., București, 1984, p. 86.
Abduraman (Giuglea) Denise Dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal p rin
mijloacele gimnasticii
13
1.3 Scopul și sarcinile lucrării
Scopul lucrării
Scopul lucrării îl constituie perfecționarea procesului de pregătire a elevilor din clasele a
IX a prin folosirea adecvată a unor mijloace din gimnastică, ale Liceului Teoretic Nicolae Bălcescu
– Medgidia, județul Constanța.
O motivație de ordin intrinsec, prezentată prin prisma unor situații capacitative rezidă în
afirmația că un alt scop al lucrării se regăsește în faptul că, de m ulte ori se neglijează dezvoltarea
calității mo trice rezistența în favoarea celorlalte calită ți motrice, ceea ce constituie o piedică în
obținerea de rezultate atât motrice cât și fiziologice referitoare la dezvoltarea armonioasă a organismului. Fără o pre gătire corespunzătoare elevul nu va da randament la clasă și implicit în
competiții, de aceea trebuie avută multă grijă în planificarea pregătirii elevilor.
Competențele specifice sunt derivate din competențele generale și reprezintă etape în
dobândirea acestora. Pentru realizarea competențelor specifice, în programă sunt propuse exemple
de activități de învățare care valorifică experiența concretă a elevului și care integrează strategii
didactice adecvate unor contexte de învățare variate.
Conținuturile învățării sunt grupate pe următoarele domenii:
– Indici somato- funcționali generali;
– Deprinderi motrice;
– Calități motrice de bază;
– Indici somato- funcționali specifici;
– Calități motrice specifice;
– Metode și mijloace de dezvoltare;
– Elemente și procedee tehnice de bază;
– Procedee tehnice libere;
– Procedee tehnice specifice, recomandate individual;
– Acțiuni tehnice recomandate individual;
– Acțiuni tactice specifice;
– Trăsături psihice dominante;
– Protecție individuală;
– Randament sportiv;
– Prevederi regulamentare;
– Reguli de comportament.
În literatura de specialitate nu există o definiție unanim recunoscută de specialiști , deoarece,
,,Capacitatea motrică’’ este multi- factorial condiționată .
Calitățile motrice sunt însușiri ale organismului uman, care se pot dezvolta/educa în
ontogeneză, se mai numesc ș i ,,calități fizice”.
15
Prin urmare, putem afirma că scopul educației fizice la ciclul liceal, urmărește
consolidarea sănătății , creșterea capacității de muncă, perfecționarea calităților motrice,
dezvoltarea armonioasă a organismului, formarea calităților morale, refacerea forțelor fizice
și psihice și constituie perfecționarea procesului de educație fizică liceală în baza folosirii metodelor
și mijloacelor gimnice în vederea dezvoltării calității motrice „rezistentă”.
15 Cârstea, Gh. – „Teoria și metodica Educației Fizice și Sportului”, Ed. AN -DA, București, 2000, p. 18- 19.
Abduraman (Giuglea) Denise Dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal p rin
mijloacele gimnasticii
14
Sarcinile lucrării
Pentru realizarea finală a acestei lucrări am stabilit următoarele sarcini:
♦ realizarea unui vast studiu bibliografic care să aibă cele mai noi concepții teoretice și științifice
cu privire la tema abordată;
♦ culegerea și prelucrarea datelor (teoretice), analiza și interpretarea lor;
♦ realizarea experimentului propus pentru validarea anumitor caracteristici ce fac obiectul
lucrării de față;
♦ elaborarea concluziilor în urma studiului teoretic și practic.
1.4 Ipoteza lucrării
Pentru îmbunătățirea metodelor și mijloacelor prin care se realizează progrese la nivelul
pregătirii elevilor în lecția de educație fizică în liceu pentru dezvoltarea calității motrice
„rezistentă” am efectuat o cercetare prin care am reușit să demonstrez că metodele folosite de
mine au adus un caracter nou și inovator și că aceste metode au îmbunătățit rezultatele subiecților .
Acționarea în mod deliberat pentru dezvoltarea rezistenței în lecția de educație fizică, conduce
în final la creșter ea indicilor de dezvoltare a acesteia.
Utilizare unor mijloace specifice din gimnastică pentru dezvoltarea rezistenței are efecte
pozitive și asupra celorlalte capacități motrice, dar și asupra dezvoltării organismului, în special
a indicilor funcționali – circulație, respirație .
În cercetarea noastră am plecat de la ipoteza că, folosind mijloace specifice din gimnastică
în cadrul lecției de educație fizică, se va obține o îmbunătățire semnificativă a dezvoltării calității
motrice rezistența la ciclul licea l.
CAPITOLUL II: ASPECTE TEORETICE EVIDENȚIATE DE LITERATURA DE
SPECIALITATE
2.1 Particularitățile de vârstă ale elevilor de liceu
Domeniul încorporează studiul caracteristicilor evoluției psihice, dimensiunea evoluției
temporale diferențiate cu schimbări ce survin în decursul întregii vieți, de la naștere până la moarte
cu tendința de a face o mai mare apropiere a psihologiei de viață concretă. Contribuții importante
la studiul domeniului au adus cercetătorii în psihologia copilului și adolescentului, precum ṣi
specialiștii în psihologia vârstei adulte și psihologia senectuții . Ca urmare, se impun unele
delimitări conceptuale privind domeniul psihologiei vârstelor în raport cu celelalte dom enii.
Psihologia copilului este centrată asupra studiului copilului, are ca scop descrierea ṣi
explicarea dezvoltării copilului de la naștere la adolescență. Psihologia copilului nu trebuie
confundată cu psihologia genetică care la rândul ei este o ș tiință a dezvoltării, centrată asupra
aspectului evolutiv al comportamentelor ṣi asupra genezei lor. Psihologia copilului studiază
dezvoltarea copilului pentru a descrie ṣi explica dezvoltarea acestuia, precum și pentru a realiza
predicții și recomandări privind educația copilului, pe când psihologia genetică, plecând de la
studiul copilului are ca scop cunoașterea genezei structurilor mentale ale adultului. Un alt aspect
de menționat este acela că studiul psihologiei genetice nu se ocupă cu studiul genezei umane acesta
Abduraman (Giuglea) Denise Dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal p rin
mijloacele gimnasticii
15
fiind domeniul geneticii ca domeniu de studiu al eredității umane. Termenul de „psihologie
genetică” nu include aspectul ereditar al conduitelor ci dimpotrivă aspectul lor evolutiv.16
Termenul de „dezvoltare” este definit ca ansamblu de transformări care afectează
organismele vii sau instituțiile sociale ceea ce implică de asemenea noțiunile de „continuitate”,
„finalitate” și „evoluție ” (Bideaud, Houde, Pedinielli, 2002, p.3). O accepțiune generală a
termenului este aceea conform căreia dezvoltarea este un ansamblu de etape determinate temporal
care conduc un organism viu sau o organizație socială dintr -un stadiu primitiv către unul mai
elaborat și mai complex, provizoriu sau definitiv. Mecanismele care asigură sau permit trecerea
dintr -o etapă în alta se circumscriu dezvoltării.17
Cu alte cuvinte, dezvoltarea înseamnă modificări complexe bio -psiho- sociale ale
individului ierarhizate în timp. Schimbările sunt bine structur ate pe vârste , deși vârsta în sine nu
le explică. Transformările cantitative și calitative ce definesc dezvoltarea pot fi clasificate în trei
mari categorii, în funcție de specificul dezvoltării: fizice, psihice și sociale. Există strânse corelații
între tipurile de dezvoltare, dar evoluția lor este relativ independentă una de cealaltă. De exemplu,
încheierea perioadei de creștere nu duce la stoparea dezvoltării psihice sau o încetinire a dezvoltării
din acest punct de vedere, dar creșterea este esențială pentru fazele timpurii ale dezvoltării psihice
când ritmurile de dezvoltare sunt mai apropiate.
Un alt aspect este dacă dezvoltarea este un proces continuu fără întreruperi sau dacă constă
din etape separate. În concluzie, dezvoltarea înseamnă a crește, a se maturiza și a învăța .
Creșterea se referă la modificări fizice care sunt în primul rând cantitative și dimensionale,
implicând adăugiri și nu transformări. Se pot identifica creșteri ale masei somatice, cum sunt
modificările sistemului osos și a masei musculare și creșteri ale masei nervoase a organismului,
cum ar fi creșterea numărului de ramificații nervoase și a masei cerebrale. Asemenea schimbări,
cum sunt creșterea în înălțime sau greutate, sunt exemple clare de creștere.
Maturarea este u n termen folosit pentru a descrie schimbări relativ independente de mediul
copilului. Aceste schimbări sunt atribuite schimbărilor genetice (Guy R. Lefrançois, p. 4) sau celor
fiziologice (M. Zlate, 1993).1819
2.1.1 Particularități somatice
Din datele literaturii de specialitate rezultă o primă observație de ordin general, aceea că
dezvoltarea și creșterea subiecților, nu se desfășoară într -un ritm uniform, ci pe parcurs apar
perioade de încetinire a creșterii, cu durate variabile în raport cu vârsta, condițiile de viață și particularitățile individuale, ereditare ale subiecților.
După pubertate caracteristica de mari și rapide transformări somato -funcționale și
psihomotrice urmează etapa de creștere și dezvoltare denumită perioada post -pubertară care se
caracterizează prin ritmuri lente și adausuri reduse în creșterea dimensiunilor transversale.
Etapa vârstei liceale este etapa post pubertate și a adolescenței în care se desăvârșește și se
încheie perioada de creṣ tere. A., Dragnea, A., Bota, S., T eodoreascu, M., Stănescu, S., Ṣerbănoiu
ṣi V., Tudor ( 2006, pag. 48), consideră că „această perioadă pe care unii autori o împart în 3
16 Epuran, M., Holdevici, I. și Tonița, F.,- „Psihologia sportului de performanță. Teorie și practică”, Ed.
FEST, București, 2001.
17 Bideaud. J., Houde. O., Pedinielli. J.O., – „L`homme en developpment, E ditura Press Universitaires de
France 2002.
18 Lefrancois, Guy R., – „An Introduction to Child Development”, WodsworthInc. Co., 1983.
19 Zlate, M., – „Psihologia copilului”, Editura Didactică și Pedagogică București, 1993.
Abduraman (Giuglea) Denise Dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal p rin
mijloacele gimnasticii
16
sub-etape – pre-adolescența (14-16 ani), adolescența propriu- zisă (16- 18 ani), adolescența
prelungită (18- 25 ani), este legată de dobândirea statutului de adult și este caracterizată de
intensa dezvoltarea a personalității , toate acestea în contextul ieșirii treptate de sub tutela familiei
și a școlii” . La sfârșitul acestei etape organismul ajunge la maturitatea somato -vegetativă,
caracterizată printr -o serie de transformări ce accelerează procesul de maturizare din toate punctele
de vedere.20
Morfologic se observă o accentuare a creșterii dimensiunilor transversale prin mărirea
diametrului bitrohanterian și biocromial, a perimetrului toracic, a brațului , a coapsei, a gambei atât
pe baza hipertrofiei musculare, cât și pe baza acumulării țesutului adipos.
Oasele, în această etapă, continuă să crească în lungime, lățime și grosime. Creșterea
coloanei vertebrale se apropie de faza finală, caracterizată prin sudarea la nivelul osului sacral,
prin formarea discurilor epifizare la nivelul vertebrelor. Mobilitatea coloanei atinge valori maxime
la începutul acestei etape, după care se stabilizează ṣi începe să scadă după 18 ani. Înălțimea crește
cu 1-2 cm pe an și se stabilizează în jurul vârstei de 18 ani la fete și 20 ani la băieți . Pe parcursul
vieții talia crește de 3,3 ori față de cea înregistrată la naștere.
Structu ra oaselor se apropie de cea a adultului, iar proporțiile dintre segmente se apropie
ca valoare de cele ale oamenilor maturi.
Musculatura corpului se dezvoltă mai ales în ceea ce privește grosimea fibrelor musculare.
Tonusul muscular necesar pentru menținerea unei poziții corecte și frumoase nu este suficient,
ceea ce necesită acțiunea de dezvoltare a forței musculare. Dezvoltarea musculaturii corpului este
însoțită de acumularea de țesut gras, subcutanat, acumulare ce se poate continua dacă nu este
contr olată și stopată. Greutatea corpului crește de la an la an cu 1 -2 kg, atunci când este bine
controlată și ajunge să fie de 20 ori mai mare decât era la naștere. Organele de simț, la această
vârstă, se apropie ca dezvoltare de nivelul adultului, mai puțin din punct de vedere funcțional .
Dezvoltarea aparatului cardiovascular este lentă dar continuă, atât morfologic cât și
funcțional , pe toata această perioadă (15 – 19 ani). La fete acest proces se termină mai repede în
comparație cu băieți . Dezvoltarea morfologică a inimii și a vaselor periferice se reflectă în
creșterea capacității funcționale a întregului aparat cardiovascular.
Volumul și greutatea miocardului crește odată cu creșterea rețelei vasculare a mușchilor
scheletici și a celorlalte organe periferice. Inima în această etapă realizează o apropiere de procesul
de finalizare a dezvoltării, inima fetelor ajungând la un volum mediu de 150 cm³ și la băieți de 200
cm³.
Asigurarea unei capacități de efort ridicate este dependentă și de dezvoltarea ș i buna
funcționare a aparatului respirator și de factorii dimensionali ai acestuia: capacitatea vitală,
capacitatea funcțională reziduală, capacitatea pulmonară totală, precum și de anumite capacități
funcționale : capacitatea ventilatori (debitul respirator maxim pe minut) și capacitatea de difuziune
a plămânilor . In perioada de pubertate se produce o dezvoltare susținută a aparat ului respirator
care e urmată în perioada adolescenței de una lentă pană la maturizare.21
20 Dragnea, A., Bota, A., Teodoreasc u,S., Stănescu, M., Ṣerbănoiu, S., ṣi Tudor, V., – „Educația fizică și
sport – teorie și didactică, Editura Fest – București, 2006.
21 Dragnea, A., Bota, A., Teodoreascu,S., Stănescu, M., Ṣerbănoiu, S., ṣi Tudor, V., – „Educația fizică și
sport – teorie și didactică, Editura Fest – București, 2006.
Abduraman (Giuglea) Denise Dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal p rin
mijloacele gimnasticii
17
2.1.2 Particularități fiziologice
Funcțional se constată o mai bună adaptare a sistemului circulator și respirator la eforturile
de lungă durată. Pe plan fiziologic se obține o sporire continuă a capacității funcționale a
miocardului, se îmbunătățește economia funcțională a întregului aparat cardiov ascular, principalii
indici termodinamici apropiindu -se mult de cei ai adulților tineri. Aparatul cardio -vascular al
adolescenților funcționează aproape de capacitatea adulților , mai ales prin creșterea volumului
sistolic. Debitul cardiac ajunge între 3,2 – 3,7 l/minut la fete și între 4,3 – 4,7 l/minut la băieți .
Frecvența respiratorie și cardiacă se apropie ca valori de cele ale adulților . Etapa adolescenței este
o etapă foarte favorabilă dezvoltării capacității de efort maxim aerob, transportul și schim bul de
gaze fiind foarte aproape de valorile adulților .
Sistemul nervos central devine mai stabil, puternic, cu mari posibilități de formare de noi
engrame. Alternarea dintre excitație și inhibiție contribuie la formarea deprinderilor motrice
complexe și rapide. Se amplifică funcțiile sistemului nervos central, se îmbunătățește memoria și
capacitatea intelectuală, spiritul critic, capacitatea de evaluare, capacitatea de exprimare plastică
și nuanțată și se dezvoltă imaginația . Adolescența e marcată de îmbunătățirea capacității
funcționale a aparatului respirator care e oglindită prin creșterea capacității maxime de efort aerob,
ceea ce face ca elevii sa facă fată cerințelor impuse de eforturile bazate pe rezistență . Este perioada
cea mai f avorabilă dezvoltării capacității de efort maxim aerobic.22
2.1.3 Particularități motrice
În ceea ce privește motricitatea se observă că execuția deprinderilor motrice este cursivă,
naturală și coordonată. Se îmbunătățesc indicii de dezvoltare a vitezei, rezistenței , forței ,
coordonării ca urmare a maturizării atât a sistemului muscular, ligamentar și osos, cât și a
sistemului nervos central. Indicii de manifestare a mobilității articulare sunt mai scăzuți la băieți
decât la fete, dar băieții se mișcă cu mai multă ușurință , forță și rapiditate decât fetele.
Adolescentele se mișcă cu mai multă grație și armonie decât băieții. La probele de control,
performanțele înregistrate sunt mai bune la băieți decât la fete. Creșterea performanțelor la probele
de control de la un an la altul sunt semnificative la băieți și nesemnificative la fete.
La această vârstă relațiile se realizează ușor între subiecți de același sex, cât și între subiecți
de sex opus. Se realizează relații de prietenie, ce pot dura toată viața . Încep să se aprecieze și să se
respecte reciproc în adevăratul sens al cuvântului , se respectă se apreciază și se evidențiază liderii.
Apar grupuri bine sudate ce au la bază obiecti ve comune. Apar și manifestări neprincipiale și de
dominație , de impunere, care sunt rapid înlăturate.
Așa cum arată studiile lui Armstrong – Davies, citați de Weineck, J., în 1997, pag. 170,
„se înregistrează adesea la copii factorii de risc caracteristici instalării bolilor cardio -vasculare,
datorită modificării deprinderilor de viață ”.
2.1.4 Particularități psihice
Din punct de vedere psihologic se poate sublinia că are loc o maturizare a proceselor
cognitive, afective și volitive. Crește motivația , responsabilitatea și preocuparea pentru
cunoașterea “de sine” pe baza analizei critice a activității proprii, dar și a activității colegilor.
22 Piaget, J.- „Psihologie și pedagogie”, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1972.
Abduraman (Giuglea) Denise Dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal p rin
mijloacele gimnasticii
18
Crește capacitatea de gândire , raționalizare, analiză și decizie. În perioada adolescenței apare,
pentru a doua oară, etapa întrebărilor legate de filozofia vieții ș i existenței .23
2.2 Lecția de educație fizică la ciclul liceal
2.2.1 Lecția de educație fizică la clasa a X a
Lecția de educație fizică este singura formă de organizare care se bazează pe o activitate
didactică organizată în instituțiile de învățământ condusă de către profesorii de specialitate având
studii superioare. Totodată, constituie ca drul pedagogic unitar prin intermediul căruia elevii
acumulează cunoștințe , priceperi și deprinderi care contribuie la formarea de capacități ,
competențe și atitudini specifice educației fizice ca și disciplină de învățământ . În lecția de educație
fizică dezvoltarea indicilor morfologici și funcționali reprezintă o preocupare de bază în activitatea
profesorului de educație fizică. Dezvoltarea fizică armonioasă și mărirea capacității de efort a
organismului se realizează prin practicarea continuă și sistematică a exercițiilor fizice. Exercițiile
trebuie alese ca să dezvolte simetric ambele părți ale corpului atât cea îndemânatică cât și cea
neîndemânatică, iar efortul depus trebuie să reprezinte mereu un excitant mai puternic decât cel
efectuat în lecțiile precedente. În acest fel se asigură perfecționarea marilor funcțiuni și adaptarea
permanentă a organismului la mediul în care trăiește , condiții care vor permite depășirea prin efort
propriu a solicitărilor din activitatea profesională și cotidiană.
În învățământul liceal predomină lecțiile de tip „consolidare ” sau „perfecționare”, de
concurs, cele de învățare fiind mai puține.
Selecționarea și sistematizarea mijloacelor reprezintă preocuparea de bază a profesorului
pentru asigurarea, conținutului educativ din lecție . Pentru aceasta este necesar ca el să cunoască
foarte bine valențele educative ale fiecărui exercițiu fizic utilizat.
În alegerea mijloacelor de acționare trebuie să se aibă în vedere faptul că unele exerciții
simple pot avea influență asupra aspectului educativ al lecției chiar în stadiul de învățare , în timp
ce alte exerciții trebuie mai întâi consolidate.
De exemplu: aspectul de ordine și disciplină poate fi influența t prin exerciții de ordine și
formații în orice etapă, în timp ce elementul curaj nu -1 putem dezvolta decât prin exerciții cu un
grad ridicat de dificultate, ceea ce presupune consolidarea unor deprinderi anterioare de mișcare
și tehnica sportivă, în caz contrar, creându- se pericolul produceri i unor accidentări.24
Pentru o mai clară înțelegere a problemei, în cele ce urmează exemplific în mod orientativ
câteva din elementele educative ce pot influența în cadrul lecției de educație fizică și unele
mijloace de acționare.
a) Dezvoltarea spiritului de punctualitate, ordine și disciplină.
Acest aspect educativ trebuie asigurat permanent pe întreg parcursul lecției , el având o
influență directa și continuă asupra modului de desfășurare și calității acesteia. Încă de la începutul
orei, profesorul va dovedi o exigență ridicată pentru punctualitatea elevilor și integrarea rapidă a
acestora în dispozitivul stabilit. Exercițiile de ordine și formații (care urmează) vor fi executate cu
energie și promptitudine, captând atenția elevilor și determinându- i să a dopte o atitudine corectă
și disciplinată. Pe parcursul lecției , profesorul va sesiza toate momentele în care se impune
respectarea severă a ordinii și disciplinei, acționând în consecință. Astfel de momente pot fi :
23 Crețu, T. – „Psihologia adolescentului și adultului”, Ed. Ministerul Educației și Cercetării, București,
2005.
24 Cârstea, Gh. – „Teoria și metodica Educației Fizice și Sportului”, Ed. AN -DA, București, 2000.
Abduraman (Giuglea) Denise Dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal p rin
mijloacele gimnasticii
19
respectarea exactă a indicațiilor ce pr ivesc modul de exersare, deplasarea de la un loc de activitate
la altul, transportul și instalarea unor aparate, curățenia și ordinea din spațiul de lucru, înlăturarea
unor stări conflictuale dintre elevi pe parcursul exersării etc.
Menționăm că adaptarea unei atitudini consecvente și exigente din partea profesorului va
crea un adevărat stil de lucru în lecții consolidând această deprindere atât în activitatea sportivă,
cât și pentru viață . Acțiunile de moment, exigența profesorului numai în situații grave de
indisciplină și dezordine nu pot asigura această cerință decât pentru un scurt timp.
b) Determinarea participării active, perseverente și cu dăruire a tuturor elevilor la lecție .
Problema participării active la lecție este o cerință valabilă pentru toate disciplinele de
învățământ , spre deosebire însă de celelalte obiecte, la educația fizică se oferă mult mai largi
posibilități pentru realizarea ei în proporție de masă, aceasta depinzând în mare măsură de cadrul
organizatoric creat, existența unui bogat material sportiv și folosirea unor mijloace cât mai
atractive.
În stabilirea conținutului anumitor momente din lecție profesorul va avea în vedere fixarea
unor cerințe concrete, ușor măsurabile care să- i determine pe elevi în a persevera cu execuțiile
până la atingerea unor parametri dinainte stabiliți, dăruindu- se pentru aceasta cu tot potențialul
fizic și psihic de care dispun.
Un bun exemplu în această direcție ni-1 oferă sistemul normelor de control, cu fixarea unor
cerințe individuale, apreciindu- se progresul înregistrat de fiecare elev.
Lecția de educație fizică pentru învățământul liceal este inclusă în planul -cadru de
învățământ ca obiect de studiu obligatoriu și reflectă Concepția Educației fizice și a Sportului în
învățământul preuniversitar, care urmărește :
a) dezvoltarea personalității copilului, a capacităților și a aptitudinilor lui spirituale și fizice
la nivelul potențialului său maxim;
b) asigurarea pregătirii fizice multilaterale, cu caracter profesional -aplicativ, formarea
sistemului necesității de practicare a culturii fizice și sportului pe parcursul întregii vieți.
Valoarea formativă a educației fizice constă în:
• dezvoltarea comp etențelor specifice educației fizice, sporirea stării de sănătate, a
capacităților motrice ale elevilor și corespunzător ale calității învățării;
• aplicarea sistemului de principii cu privire la formarea personalității competente să aplice
valorile cultur ii fizice în viața personală.
În demersul său către realizarea obiectivului programei, profesorul este nevoit să țină cont
de toate variabilele specifice activității de educație fizică. Acest lucru se impune în lecția de
educație fizică de la clasa a X a, alegerea unor tipologii variate, ceea ce va determina și o
diversificare a conținutului. Structura lecției de educație fizică pentru clasa a X a, dovedește o
posibilitate de adaptare practic nelimitată față de orice tipologie sau variabilă a lecției, oferind condițiile de a fi respectate legile fiziologice ale efortului de tip psiho- fizic caracteristic activității
de educație fizică, prin obiective specifice fiecărei verigi. La realizarea unei astfel de structuri s -a
ținut seama de anumite repere organizato rice, care să confere continuitate și sistematizare
acțiunilor inițiate de profesor în demersul său pedagogic:
– organizarea colectivului de elevi – este impusă de necesitatea transmiterii sarcinilor
motrice rezultate din obiectivele lecției și de stabilir ea grupelor de lucru;
– pregătirea organismului pentru efort – condiție fiziologică în cazul efortului din educație
fizică;
Abduraman (Giuglea) Denise Dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal p rin
mijloacele gimnasticii
20
– abordarea unităților de învățare – reprezintă sensul de instruire;
– revenirea organismului după efort – condiție fiziologică în c aul efortului din educație
fizică;
– încheierea organizată a lecției – generată de necesitatea aprecierii activității desfășurate
de subiect și a orientării acestuia în activitatea independentă.25
2.2.2 Metode și mijloace de predare la clasa a X a
Un rol important în determinarea elevilor pentru rea lizarea unei participări active îl are și
măsura în care profesorul a reușit să conștientizeze elevii în procesul de predare.
Adoptând o atitudine conștientă , elevul își va lărgi sfera preocupărilor sale, va desfășura o
activitate intensă în lecție și în afara programului școlar .
a) Dezvoltarea curajului și încrederii de a acționa în concordanță cu posibilitățile
maxime de care dispune fie care elev.
Este bine-cunoscut faptul că unii elevi, cu precădere fetele (mai ales în situația desfășurării
unor lecții cu efective mixte), manifestă rezerve, eschivându -se de la executarea unor
exerciții cu un grad mai ridicat de dificul tate; ca de exemplu, săriturile la aparatele de
gimnastică și unele elemente acrobatice.
Pentru a -și învinge teama de execuții , elevii trebuie să-și cunoască precis posibilitățile
de care dispun, iar profesorul să le asigure însușirea corectă a bazelor mișcării respective și să
le ofere un sprijin diferențiat care se va diminua treptat, pe măsură ce elevii capătă
încrederea necesară, înlăturându -se în acest mod orice pericol de accidentare.
Îndemnând elevii la activități care solicită o atitudine curajoasă, profesorul va combate
cu toată fermitatea pe cei care caută să braveze în fața colectivului, prin încer carea unor
execuții ce depășesc nivelul de cerințe , posibilitățile lor reale, asumându- și un risc nedorit .
b) Dezvoltarea spiritului colectivist și al întrajutorării reciproce. Prin specificul
activității , în lecțiile de educație fizică se întâlnesc numeroase momente, când spiritul de
colectiv își găsește un larg câmp de manifestare.
Cu prilejul organizării diferitelor ștafete, jocuri dina mice și sportive, circuite, lucru pe
grupe și alte forme de exersare colectivă, profesorul va insista pe subordonarea intereselor
personale celor colective, formarea spiritului de echipă, întrajutorare, corectitudine și
stimă reciprocă în relațiile cu adversarii, conjugarea forțelor individuale pentru obținerea
unor rezultate superioare ale colectivu lui.
Un bun prilej pentru formarea spiritului colectiv la elevi îl constituie participarea
acestora în formațiile clasei, anilor de studii sau școlii, care iau parte la întrecerile inter -școli
sau licee. De aici și necesitatea ca în fiecare clasă să existe cât mai multe echipe care să fie
angrenate în competiții în mod variat și continuu, întreceri la care copiii să participe cu mult
interes.
Exemplificăm în continuare unele soluții de realizare, în spiritul eficienței , a
principalelor cerințe pentru fiecare moment din lecție :
Veriga I – Organizarea colectivului de elevii. Timp de activitate aproximativ 5 min
În această verigă profe sorul își concentrează atenția asupra unor acțiuni specifice
începutului de lecție . Astfel momentul organizatoric din prima parte a orei va începe de la locul
de echipare, unde se va asigura o activitate rapidă a elevilor, inclusiv adunarea lor pentru intrarea
25 Dragnea, A. – „ Teoria și didactica educației fizice și sportului”, Ed. Fest, București, 2006.
Abduraman (Giuglea) Denise Dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal p rin
mijloacele gimnasticii
21
în spațiul de lucru. în conti nuare, elevii responsabili de grupe vor comunica profesorului situația
prezenței , pe care o va nota în caietul personal, va face unele aprecieri asupra ținutei elevilor și va
comunica eventualele observații , cu caracter general sau particular, privind echipamentul, fix ându-
se termene de prezentare în ținuta corespunzătoare, după care va co munica temele lecției . În
continuare se vor programa exerciții de ordine și formații care vor fi atent selecționate pentru a
stimula concentrarea elevilor la activitate și crearea un ui climat corespunzător de disciplină. Pentru
ca acest obiectiv să poată fi realizat este bine ca repetările stereo tipe, constând din simple
întoarceri, să fie completate cu structuri de exerciții atractive, cum ar fi, de exemplu doi pași
înainte; stânga împrejur; doi pași înainte, la dreapta și înainte marș, marcând energic primii 3 pași,
întoarceri la stânga împrejur din deplasare, elevii fiind dispuși în coloană ori în linie, sau alte
complexe concepute de profesor în funcție de nivelul de pregătire și vârsta elevilor. Menționăm că
eficiența acestor exerciții poate fi asigurată numai dacă ele se execută foarte co rect și prompt. În
anumite situații, când se învață struc turi mai complexe, profesorul poate recomanda elevilor să
efectueze aceste exerciț ii independent atât în ore, cât și in cadrul activității libere (acasă),
micșorând în acest mod timpul necesar omogenizării de ansamblu.
O structură cu exerciții de ordine este bine să se exer seze în 4 -5 lecții, după care se învață
alta, astfel ca la sfârșitul semestrului fiecare clasă să stăpânească bine 5 -6 structuri. În fiecare lecție
timpul alocat acestor exersări nu trebuie să depășească 3 – 4 minute.
Veriga a II a – Influențarea selectivă a aparatului locomotor și pregătirea organismului
pentru efort . Timp de activitate aproximativ 12 minute.
Scopul acestei verigi este, așa după cum reiese și din denumirea ei, influențarea selectivă a
aparatului locomotor, pregătirea organismului pentru efort și crearea unei stări emoționale cât mai
ridicate. Influențarea selectivă se realizează prin exerciții care asigură prelucrarea analitică a
organismului, având o influență precisă asupra articulațiilor , grupelor musculare și a marilor
funcții ale or ganismului ( respirație circulație ). Exercițiile ce urmează a fi folosite în această verigă
trebuie astfel selecționate încât ele să realizeze atât pregătirea generală a organis mului pentru efort,
cât și pregătirea specifică a acestuia pentru sarcinile ce urmează a fi îndeplinite în cadrul temelor de lecție. O parte din exercițiile efectuate în această verigă se vor adresa corectării sau prevenirii
unor vicii de atitudine caracteristice școlarilor (atitudine cifotică, scoliotică, lordotică etc).
Acest moment din lecție se caracterizează prin dinamism și varietate de mijloace,
stimulându -se permanent spiritul de autodepășire și întrecere. Pentru ca eficiența
. acestei verigi
să crească, se recomandă ca o parte din exercițiile efectuate să utilizeze un obiect (eșarfă, baston,
coardă de sărituri , minge etc .), eventual pe un fond muzi cal.
Veriga a III a – Învățarea acțiunilor , cunoștințelor , priceperilor și deprinderilor motrice
noi. Timp de activitate aproximativ 15 minute
Această verigă, în principiu, alternează cu veriga a IV -a, de consolidare a cunoști nțelor .
În procesul învățării deprinderilor motrice utilitare de bază și specifice diferitelor ramuri de sport,
profesorul va avea în vedere următoarele :
– să asigure explicarea și demonstrarea corectă (per sonală sau printr -un elev) a
deprinderii ce urmează a fi însușite. Demonstrația se va relua de mai multe ori, pen tru întregul
efectiv cu care se lucrează sau pentru grupe restrânse de elevi;
– să organizeze în așa mod exersarea încât fiecărui elev să i se asigure un număr sporit
de repetări. Pentru aceasta este necesare organizarea activității pe grupe mici de elevi,
utilizându -se un bogat material sportiv;
Abduraman (Giuglea) Denise Dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal p rin
mijloacele gimnasticii
22
– să programeze exersarea fragmentată a procedeelor tehnice complexe, repetarea globală
sau în struc turi de exerciții efectuându -se numai după ce s -a constatat că elevii stăpânesc bine
procedeul respectiv. De exemplu, nu vom programa învățarea unei structuri din jocul de baschet
în componența căreia intră aruncarea la coș din dribling, dacă elevii nu și-au însușit în prealabil
corect aruncarea la coș de pe loc;
– organizarea exersării sub îndrumarea responsabi lilor de grupe, folosindu- se mijloace cu
o ridicată stare emoțională .
Veriga a IV a – Consolidarea cunoștințelor , price perilor și deprinderilor motrice prin
repetare. Timp de activitate aproximativ 15 minute
În această verigă se urmărește consolidarea deprinderilor învățate și generalizarea
capacității de aplicare a cunoștințelor , priceperilor și deprinderilor motrice însușite.
Exersarea se efectuează, de regulă, în structuri și activității globale, folosindu- se, pe o scară
largă, parcursurile aplicative, întreceri și jocuri. În structuri sau jocuri nu se vor introduce elemente
și procedee neînvățate, aces tea putând să denatureze execuția corectă, creând și pericolul unor
accidente. Pentru a asigura o eficiență crescută a acestei verigi este recomandabil ca activitatea să
fie organizată pe grupe valorice. Elevilor cu un nivel mai ridicat de pregătire li se va putea fixa un
sistem de cerințe mai ridicat, iar pentru cei cu lipsuri în pregătir e, se va putea organiza o exersare
simplificată ca efort și complexitate, creându -le astfel condiții pentru a progresa. Organizarea
activității pe grupe valorice nu trebuie să ducă la jignirea elevilor; din acest motiv, ca și pentru
stimularea acelora car e au progresat, unii elevi vor fi tre cuți periodic de la o grupă valorică la
cealaltă.
Veriga a V a – Dezvoltarea calităților motrice. Timp de activitate aproximativ 15 minute
În această verigă se urmărește ridicarea indicilor de dezvoltare a calităților motrice. Ea
trebuie să fie prezentă în fiecare lecție atât prin mijloace specifice (de regulă prin lucru frontal cu
obiecte portative sau circuite de pregătire fizică), cât și prin folosirea unor mijloace nespecifice prin a căror exer sare se dezvoltă una sau mai multe calități motrice. De exemplu: dacă exersăm în
scopul consolidării aruncarea la poartă cu pasă de contraatac, prin modul în care orga nizăm
exercițiile și stabilirea distanțelor de alergare vom dezvolta concomitent cu aruncarea la poartă și
viteza de deplasare.
Mijlocul cel mai eficient pentru dezvoltarea calităților motrice rămâne însă circuitul de
pregătire fizică, conceput pentru anumite calități sau vizând însumarea mai multora.
Veriga a VI a – Revenirea organismului la o stare apropiată de cea obișnuită. Timp de
activitate aproximativ 2 minute
Pentru atingerea scopului propus prin această verigă, profesorul folosește exerciții de
respirație , liniștire, relaxare și captarea atenției . Această act ivitate se va realiza în funcție de durata
și natura efortului depus. Bine ar fi, acolo unde sunt condiții , ca exercițiile din această verigă să
se execute pe fond muzical.
Veriga a VII a – Aprecieri asupra activității desfășurate și recomandări pentru activitatea
independentă. Timp de activitate aproximativ 2 minute.
Acest moment trebuie să fie scurt și precis, evidențiindu- se cu precădere aspectele pozitive
din lecție . Apreciind progresele înregistrate de elevi, profesorul va efec tua cu acest pri lej și notarea
curentă, comunicând elevilor notele obținute . Tot cu această ocazie profesorul va face recomandări
pentru activitatea independentă sau concursurile școlare.
Abduraman (Giuglea) Denise Dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal p rin
mijloacele gimnasticii
23
1. Realizarea integrală, prin lecție , la un nivel cali tativ cât mai ridicat, a tuturor cerințelor
programei școlare, exprimate, în principal, prin obținerea unei dezvol tări fizice corespunzătoare
și realizarea unor indici calitativi în continuă creștere la trecerea probelor și norme lor de control
care vizează atât ni velul de dezvoltare a calităților motrice de bază, cât și însușirea corectă și
temeinică a deprinderilor motrice specifice diferitelor ra muri de sport.
2. Conceperea și desfășurarea lecției conform cerințelor metodice de specialitate,
respectându -se structura acesteia pe momente sau verigi. În activitatea de concepere creatoare
profesorul are obligația de a cunoaște în amănunt obiectivele, sarcinile și mijloacele de realizare
a fiecărui moment din structura lecției respective, precum ș i stabilirea priorității anumitor
momente, cunoscut fiind faptul că nu toate lecțiile au aceeași structură, în ceea ce privește numărul
și felul momentelor.
3. Asigurarea densității, varietății și atractivității lecției . Pentru ca scopul lecției să fie în
întregime atins, iar eficiența acesteia să crească la parametri, superiori, se impune cu hotărâre, ca
fiind indispensabilă, asigurarea a trei cerințe de bază indiferent de tipul și obiectivele lecției
respective, și anume: densitate optimă, varietate și at ractivitate. Aceste cerințe se pot realiza prin
diferite modalități; exemplificăm o parte dintre acestea:
a) Densitatea optimă este obținută , în principal, prin modul de organizare a activității în
lecție , frontal sau pe grupe mici de elevi, care să asigur e o participare activă și permanentă a tuturor
elevilor, folosindu- se integral și în mod cât mai judicios, timpul de lucru practic. Pentru aceasta
este necesar să se utilizeze un bogat material sportiv, permițând tuturor elevilor realizarea prin
exersare a unui număr cât mai mare de repetări.
b) Varietatea conținutului lecției se poate realiza prin utilizarea unui număr mare de
mijloace (varietate de conținut ) sau, dacă este necesar, menținerea acelorași mijloace la un anumit
ciclu de lecții, varietatea realizându -se prin modificări aduse în forma de organizare, schimbându-
se formațiile de lucru și stimulenții care pot contribui la creșterea interesului elevilor pentru lecție .
c) Atractivitatea lecției reprezintă problema „cheie ” a eficienței acesteia. De modul în care
se izbutește reali zarea acestui aspect din lecție depinde interesul și parti ciparea efectivă, conștientă
și activă a elevilor, aceștia dăruindu -se cu întreaga lor disponibilitate psihică și fizică pentru
activitatea programat ă. Aceste aspecte din lecție contribuie în mare măsură la determinarea
elevilor să iubească exercițiul fizic și să manifeste dorința de a -l practica independent.
Atractivitatea exercițiilor se poate realiza prin conținutul acestora (care trebuie să aibă un grad
emoțional ridicat) sau prin asigurarea permanentă a spiritului de autodepășire și întrecere pe fondul
unui climat plăcut , recreativ, realizat cu precădere prin întreceri și jocuri de mișcare.
Pentru a reuși să realizeze toate aceste cerințe , care vi zează creșterea eficienței lecției ,
profesorul are datoria să acorde o deosebită și permanentă atenție studiului de specialitate,
selecționând continuu metode și mijloace, să le ordoneze pe fișe de lucru pentru toate capitolele
programei școlare, căutând să le îmbunătățească permanent, completându -le cu note și interesante
exerciții , create pe baza experienței proprii sau preluate din literatura de specialitate.
4. Realizarea optimă a unor aspecte ce privesc relația profesor -elev în cadrul lecției . Relația
profesor -elev din școala noastră este o relație de tip nou, democratic, în care atât profesorul, cât și
elevul sunt angrenați în activitatea comun ă, pentru realizarea unui scop comun, fiecare din cei doi
factori având sarcini bine conturate, în care își manifestarea rolului conducător și al autorității sale,
profesorul nu trebuie să uite că atât indulgenț a, cât și exigenț a exagerate influențează negativ
Abduraman (Giuglea) Denise Dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal p rin
mijloacele gimnasticii
24
rezultatul procesului instructiv -educativ. Autoritatea profesorului izvorăște din competența și
comportarea sa.
Aceasta trebuie să fie demnă, corectă, exigenta atât cu sine, cât și cu elevii. În sprijinul
autorității sale vine pregătirea sa profesională, pe care elevii o analizează și o apreciază în mod
permanen t.
Relația profesor -elev în activitățile de educație fizică se încadrează în ansamblul sistemului
educațional din școală. Spre deosebire însă de celelalte discipline de învățământ , în domeniul
educației fizice aceasta este o relație mai complexă ce se mani festă pe multiple și diverse planuri.
Manifestarea relației profesor -elev în cadrul activităților de educație fizică și sportivă poate
avea mai multe forme, și anume:
– relația profesor -elev în cadrul lecției de educație fizică
– relația profesor -elev în c adrul orelor de activități sportive
– relația profesor -elev în cadrul activității competiționale desfășurate în școală și în afara
școlii;
– relația profesor -elev în cadrul excursiilor și taberelor școlare ;
– relația profesor -elev din cadrul cluburilor sportive școlare.
Deși relația profesor- elev are cerințe general valabile pentru întreaga activitate de educație
fizică, există totuși și unele norme și cerințe caracteristice fiecăreia din formele mai sus
menționate . De modul în care se cunosc și se rezolvă aspectele legate de această relație depinde în
mare măsură eficiența procesului instructiv- educativ.
Odată cu începerea lecției, profesorul intră în relație cu elevul în mod foarte variat și
continuu, conform cu cerințele diferitelor momente din lecție . Pentru asigura rea unui climat de
lucru corespunzător, profesorul tre buie, în permanență, să dea dovadă de mult tact, căutând să
creeze condiții egale de activitate pentru întreg colectivul de elevi, să fie obiect iv și exigent atât
privind disciplina de lucru, cât și nivelul execuțiilor . O deosebită atenție trebuie acordată elevilor
cu lipsuri în pregătire pentru care trebuie luate măsuri organizatorice speciale, fără a- i jigni,
stimulându -i și încurajându -i pentru toate progresele realizate. În anumite momente din lecție ele-
vilor trebuie să li se ofere posibilitatea de a -și manifesta personalitatea și creativitatea, înlăturând
exersarea rigidă și monotonă, lipsită de interes. Acest lucru nu trebuie confundat însă cu
desfășurarea unei activități întâmplătoare așa- zise independente în care profesorului îi revine doar
rolul de supraveghetor. O preocupare conti nuă se va acorda participării conștiente și active a ele-
vilor pe tot parcursul lecției.
În conducerea activ ităților se recomandă ca profeso rul să adopte un ton corespunzător,
alternând comenzile prompte și severe din anumite momente ale lecției cu exprimări apropiate,
încurajatoare, fapt ce va determina pe elevi să se comporte corespunzător. Observațiile , indicațiile
sau aprecierile privind nivelul execuțiilor se recomandă a fi făcute, oprind colectivul din activitate,
în liniște și foarte clar, tonalitatea vocii nu trebuie să lase impresia unor reproșuri, mai ales când
nereușita exercițiilor nu se datorează unor cauze care țin de elev. Pentru asigurarea unei conduceri
competente, o deose bită importanță o are folosirea unei terminologii cores punzătoare, pentru a
permite o înțelegere clară din partea elevilor.
O atitudine bine orientată se impune din partea pro fesorului în situația apariției unor stări
conflictuale create între elevi sau între profesor și anumiți elevi, stări ge nerate de cauze multiple.
O primă măsură ce se impune a fi luată în asemenea situații este soluționarea individuală a cazului
respectiv, aceasta presupunând o bună cunoaștere a a trăsăturilor de caracter și temperamentale ale
Abduraman (Giuglea) Denise Dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal p rin
mijloacele gimnasticii
25
fiecărui elev. De cele mai multe ori temperarea unor ma nifestări de moment, mai ales cu ocazia
practicării unor jocuri sportive, lichidează fără consecin țe abaterea res pectivă. Pentru situații mai
grave, o eficiență deosebită o au discuțiile individuale sau în fața colectivului, ori cu alți factori
educaționali din școală.
O deosebită importanță pentru o conducere eficientă o are preocuparea profesorului
pentru a -și stabili perma nent locul și spațiul de lucru în funcție de sarcinile diferitelor momente
din lecție . Astfel, în primele verigi, când se exersează frontal, profesorul va ocupa o poziți e
excentrică pe un plan mai ridicat de unde să poată fi vă zut și auzit de toți elevii, iar el la rândul
său să poată supraveghea execuțiile întregului colectiv. În celelalte mo mente, profesorul trebuie
să îmbine supravegherea frontală cu cea de grup, mot iv pentru care poziția lui în lecție va fi
diferită. Atitudinea pasivă, de repaus în șezând este contra indicată, mai ales dacă este vorba de
practicarea unui joc sportiv, când profesorul are obligația de a arbitra și de a îndruma elevii,
evitând în acelaș i timp unele discuții și aprecieri necorespunzătoare.
O atenție permanentă se va acorda modului de organizare a exersării, luând u-se măsuri
precise de asigurare (ajutorare și sprijin) care să evite orice posibilitate de accidentare a elevilor.
Aceeași atenție trebuie acordată învățării transportului și depozitării materialelor și aparatelor
folosite pentru lecție.
5. Conștientizarea – principiu al procesului de învățământ . Creșterea eficienței lecțiilor
de educație fizică este influențată pozitiv dacă, profesorul se preocupă, pe lângă luarea măsurilor
metodico -organizatorice și de aplicarea principiului de conștientizare a elevilor în procesul de
practicare al exercițiilor din lecție .
A conștientiza elevii înseamnă a-i face să înțeleagă scopul învățării și al utilității
cunoștințelor însușite . Procesul de conștientizare duce inevitabil la activizarea elevilor, la
înțelegerea execuției și conținutului cunoștințelor . În momentul în care elevul va înțelege aceste
lucruri el va acționa cu mai multă plăcere, dovedind o mai mare voință pentru perfecționarea
execuțiilor sale. Elevul trebuie să înțeleagă scopul practicării exercițiilor fizice și influența lor
asupra organi smului.
De exemplu este bine ca elevii să cunoască scopul pentru care se execută, în prima parte
a lecției , anumite exerciții: care din acestea sunt exercițiile de dezvoltare generală, care
influențează dezvoltarea armonioasă a organismului, care sunt exercițiile corective ce previn
apariția unor deficiențe ale coloanei vertebrale, precum și cele care se folosesc în scop
compensator în pauzele orelor de curs sau acasă.
Pentru activitatea desfășurată în timpul lecțiilor , elevii trebuie să știe că fiecare exercițiu
are un moment „cheie" de care depinde succesul sau insuccesul execuțiilor .
Activitatea practică a demonstrat faptul că pe parcur sul procesului de învățare a
deprinderilor motrice se pun în evidență unul sau mai multe momente esențiale (parți din
exercițiu ), de însușirea cărora depinde învățarea co rectă a deprinderii motrice respective.
Cunoscând acest lucru, profesorul trebuie să se preocupe pentru a stabili care anume parte
din exercițiu reprezi ntă „cheia" mișcării și să se pregătească pentru a acționa cu mijloace eficiente
asupra ei pe parcursul exersării. De exemplu, pentru execuția corectă a rostogolirii înainte „cheia"
constă în tragerea bărbiei cât mai mult spre piept, sau „cheia" plonjonul ui lateral la volei îl
constitute exe cutarea corectă a fandării cu piciorul din partea în care se execută plonjonul. Deci
nu se va exersa plonjonul până nu se însușește execuția corectă a fandărilor.
Abduraman (Giuglea) Denise Dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal p rin
mijloacele gimnasticii
26
Acționarea asupra acestor momente face parte integran tă din tehnologia didactică și ca
atare ea trebuie însușită și aplicată de fiecare profesor. Foarte important este însă ca profesorul,
aplicând principiul conștientizării, să asigure cunoașterea acestor m omente de către toți elevii
clasei. În felul acesta elevii vor executa mai corect, cu mai multă siguranță exercițiile , iar timpul
afectat procesului de instruire se reduce în mod considerabil, deci implicit crește eficiența lecției .
Motivația activității conștiente a elevulu i pentru prac ticarea exercițiilor fizice este
determinată de motivații imediate, legate de oră și motivații de perspectivă, dintre care
enumerăm :
– dorința de a fi printre fruntașii clasei în practica rea sportului;
– dorința de a practica la nivel de performanță o anumită ramură de sport sau o meserie
care este condiționată de dezvoltarea anumitor calități fizice, de starea de robustețe etc.
O influență deosebită în amplificarea conștientizării o pot avea explicația , demonstrația ,
precum și utilizarea cât mai multor materiale intuitive. Așadar, conștientizarea elevilor nu se face
la întâmplare: ea trebuie să fie programată cu atenție în diferitele moment e ale lecției , chiar când
aceasta se impune. Metodele și procedeele folosite pentru conștientizare sunt stabilite în funcție
de vârsta și nivelul colectivului cu care se lucrează.
Conștientizarea elevilor în cadrul lecțiilor de educație fizică se recomandă să se realizeze
fie prin oprirea colec tivului din exerciții și atenționarea elevilor asupra anu mitor elemente sau prin
recomandări și măsuri ce se iau chiar în timpul execuției (indicații tehnice, expunerea unor
materiale intuitive), deoarece acestea tr ezesc interesul elevilor, determinându- i la exersarea
conștientă a exercițiilor respective.
O deosebită importanță pentru asigurarea unei activi tăți conștiente în lecție o are interesul
depus de elevi pentru aceasta. El poate fi influențat și de succesul sau insuccesul în executarea
diferitelor exerciții . Insuccesele pot avea mai multe cauze:
a) Cauze legate de elevi :
– necunoașterea și neînțelegerea exercițiului res pectiv ;
– experiența motrică necorespunzătoare, bagaj sărac de deprinderi motrice comparativ cu
complexitatea exercițiului ;
– dezvoltarea fizică sub nivelul cerințelor lecției ;
– neatenție și dezinteres pentru lecție ;
– reprezentări incomplete;
– slaba dezvoltare a calităților motrice.
b) Cauze legate de profesor :
– explicarea exercițiilor insuficient de clară sau greșită;
– demonstrarea incompletă, incorectă, numai global sau numai analitic ;
– lipsa organizării activității independente a ele vilor ;
– lipsa de exigență pentru execuția corectă a elevilor ;
– corectarea tardivă a greșelilor ;
– lipsa de varietate și atractivitate ce trebuie asi gurate conținutului.
c) Alte cauze :
– colective numeroase și neomogene ;
– insuficiența materialului sportiv ;
– întreruperi în pregătire.
Abduraman (Giuglea) Denise Dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal p rin
mijloacele gimnasticii
27
Pentru trezirea interesului și activizarea elevilor pe lângă lichidarea cauzelor arătate
mai sus, profesorul mai poate lua și alte măsuri:
– sporirea numărului de indicații pentru unii elevi sau pentru întregul colectiv al
clasei ;
– repetarea demonstrației în ritm lent, atrăgând atenț ia elevilor și subliniind care
este „cheia" execuției ;
– explicarea suplimentară a exercițiilor cu un grad ridicat de dificultate;
– introducerea unor exerciții pregătitoare;
– obișnuirea elevilor cu autoobservarea, autocontrolul și întrajutorarea;
– luarea măsurilor necesare pentru creșterea stării emoționale din lecții.
În vederea verificării modului în care s -a reușit conștientizarea elevilor, profesorul
trebuie să-i chestioneze periodic pe elevi, prin sondaj, constatându -se astfel dacă aceștia
înțeleg utilitatea și scopul exercițiilor pe care le efectuează în lecția respectivă.26
2.3 Metode și mijloace pentru dezvoltarea rezistenței
În procesul perfecționării acestei calități motrice se folosesc, în general, metode în care
predomină eforturile bazate pe contracții musculare izotonice, izometrice și intermediare.
Raportând aceste metode și procedee la specificul activității școlare, reținem ca fiind
adaptabile și posibile de aplicat următoarele:
– metode bazate pe variația volumului;
– metoda eforturilor uniforme, continue;
– metoda eforturilor repetate;
– metode bazate pe variația intensității;
– metoda eforturilor variabile;
– metoda eforturilor progresive;
– metode bazate pe variația volumului și intensității;
– metoda antrenamentului pe intervale.
– Prezentăm pe scurt principalele caracteristici ale acestor metode.27
Metoda eforturilor uniforme este specifică dezvoltării rezistenței generale, a
capacității de efort aerob. Metoda se caracterizează prin uniformitatea intensității efortului,
prin continuitatea și durata acestuia.
Elementul unic de progresie îl constituie creșterea duratei (timpului de execuție,
distanței, numărului de repetări etc) efortului cu menținerea uniformității intensității. Ca
metodologie de planificare, la început se stabilește volumul efortului, exprimat în distanță ,
durată sau număr de repetări. În cazul aplicării acestei metode, volumul este stabilit, ca cerință
minimă, pentru fiecare clasă, în distanță și timpul prevăzute în sistemul unitar de verificare și
apreciere a gradului de pregătire fizică și sportivă a elevilor, cu valorile lor minime (în raport
cu nivelul de pregătire al elevilor) și cele maxime, care pot fi atinse la sfârșitul etapei
(semestrulu i, anului școlar ) de pregătire. În raport cu valorile obținute la testarea inițială se
stabilește tempoul de alergare pe întreaga distanță , lecție de lecție , mărindu- l și deci micșorând
timpul de parcurgere a distanței. De reținut că intensitatea trebuie menținută pe tot timpul
alergării la valori aproximativ constante.
26 Cârstea, Gh. – „Teoria și metodica Educației Fizice și Sportului”, Ed. AN -DA, București, 2000.
27 Alexe, N. – „Antrenamentul sportiv modern”, Ed. Editis, București, 1993.
Abduraman (Giuglea) Denise Dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal p rin
mijloacele gimnasticii
28
După părerea specialiștilor această metodă este ușor de aplicat în activitatea de
educație fizică școlară, obținându- se rezultate bune. Aplicată lecție de lecție valorile maxime
cerute de pr ogramă pot fi ușor realizate și chiar depășite .
Metoda eforturilor repetate are ca efect principal dezvoltarea rezistenței generale, a
capacității aerobe. Ea constă în repetarea relativ standard a aceluiași efort, parcurgerea
repetată a unei anumite distanțe cu aceeași viteză de deplasare. Metoda este indicată și în
cazurile dezvoltării rezistenței specifice la o intensitate dinainte stabilită. Spre exemplu, dacă
distanța de 1000 m trebuie parcursă într -un timp de 3 minute și 20 de secunde, valoare ca re
depășește puțin cerințele maxime ale programei, elevii trebuie să efectueze, în primul rând,
eforturi cu o viteză de deplasare de 5 m/s, formându -se treptat un stereotip care determină
adaptarea proceselor din organism la acest gen de efort.
Metoda efor turilor variabile se bazează pe modificarea vitezei (tempoului) de
parcurgere a anumitor porțiuni în cadrul alergărilor de durată. Se folosește o gamă largă de
intensități în cadrul aceleiași lecții, fapt care determină solicitări variate ale funcțiilor
organismului și are ca urmare o adaptare multilaterală la eforturi.
În practica antrenamentului sportiv metoda este folosită, în principal, sub forma
alergărilor de durată cu pregătire în teren variat, cu modificarea repetată a intensității de lucru.
Variați a intensității efortului se poate realiza fie folosind acțiunea factorilor externi (profilul
terenului, condițiile atmosferice), fie pe cea a factorilor volitivi necesari în schimbarea
repetată a intensității efortului.
În activitatea de educație fizică școlară această metodă, sub forma sa clasică, poate fi
utilizată în special la clasele mai mari. Regulile sale pot fi adaptate însă și la executarea
acțiunilor motrice din cadrul parcursurilor aplicative, a ștafetelor și mai ales a celor din
jocurile sportiv e unde pe lângă variația de intensitate (de ritm, de tempo, de durată)
determinată de regulile normale ale desfășurării acestora, profesorul poate stabili momente de
accelerare a execuțiilor sau de reducere a tempoului, ceea ce au efect asupra dezvoltării și
adaptării biologice, multilaterale la eforturi, a organismului.
Metoda eforturilor progresive bazată în exclusivitate pe variația intensității efortului,
mai exact pe variația în sens progresiv a acesteia, metoda se referă la repetarea succesivă a
unor eforturi a căror intensitate crește mereu. Spre exemplu, repetarea de 4 ori a distanței de
200 m cu timpii de 25,5 sec., 25 sec., 24,5 sec., 24 sec. Metoda contribuie la dezvoltarea
rezisten ței specifice eforturilor de intensitate maximală.
Metoda antrenamentului pe intervale, cu intervale sau fracționat . Este o metodă de
bază pentru dezvoltarea rezistenței . Antrenamentul cu intervale reprezintă, prin excelență, o
metodă de dezvoltare a capacității de efort aerob, o metodă de dezvoltare a posibilității
aparatului cardio- vascular de a transporta o cantitate cât mai mare de oxigen.
Cadrul general de organizare și desfășurare a antrenamentului pe intervale se
recomandă a fi următorul :
– încălzir ea organismului elevilor cu scopul de a produce, ca element obiectiv de
apreciere, o creștere a frecvenței cardiace la circa 120 -130 pulsații pe minut, angrenând în
activitate majoritatea grupelor musculare;
– executarea efortului stabilit ( bucăți de parcurs, repriza de joc, exerciții de obiecte
etc) până când valorile frecvenței cardiace urca la 170 -180 pulsații. Dacă în timpul stabilit
Abduraman (Giuglea) Denise Dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal p rin
mijloacele gimnasticii
29
frecvența cardiacă nu atinge aceste valori sau le depășește, trebuie să avem grijă ca efortul
următor să se modifice cor espunzător ;
– intervalul propriu- zis (pauza), moment foarte important în concepția metodei, care
datorită rolului său a determinat și denumirea metodei. Efortul, în timpul intervalului poate
continua cu o intensitate scăzută sau poate fi întrerupt complet (mai puțin recomandabil), până
când frecvența cardiacă ajunge la valori de 120 -130 pulsații pe minut. De aici se reîncepe
efortul. În cazul în care frecvența cardiacă nu a atins aceste valori în maximul 90 secunde
înseamnă că efortul a fost prea intens și în consecință următorul va fi mai scăzut, iar dacă
frecvența cardiacă atinge valori de 120- 130 pulsații pe minut mai repede de 45 de secunde
înseamnă că intensitatea efortului a fost prea mică;
– efortul (bucata, repriza) se poate repeta de atâtea ori până când frecvența cardiacă
nu mai coboară la 120- 130 pulsații pe minut într -un interval de maximum 90 de secunde.
Principalul element de progresie îl constituie creșterea numărului de repetări a
efortului cu revenirea frecvenței la 120- 130 pulsații pe minut în maximum 90 de secunde.
O caracteristică importantă a metodei o constituie faptul că pauza (intervalul) este
incompletă, organismul nu este restabilit complet, efortul reluându -se pe acest fond de
nerestabilire completă, mai exact în faza de supracompensare.
Ca efecte pozitive ale antrenamentului pe intervale se pot menționa :
– permite profesorilor să adopte un program mai precis, m ai științific pentru
dezvoltarea, cu precădere, a rezistenței , indiferent de mijloacele folosite (alergare, ștafete,
parcursuri aplicative, jocuri de mișcare, jocuri sportive);
– înlătură plictiseala determinată de executarea unor acțiuni motrice de durat ă, elevii
fiind activi în determinarea frecvenței cardiace, în adaptarea duratei și intensității efortului la
cerințe precise;
– se poate folosi pe orice teren, nesolicitând amenajări speciale;
– îmbunătățește vizibil și destul de repede funcția cardiovasculară, favorizând o sporire
a capacității de refacere a organismului după efort;
– dezvoltă și rezistența psihică împotriva oboselii și mărește puterea de concentrare,
voința .
O problemă la fel de importantă ca durata și conținutul intervalului o constituie
mărimea distanței de alergare, durata reprizei, numărul de repetări a unor acțiuni motrice. În
această privință exista mai multe opinii ale diverșilor specialiști care au studiat și aplicat
această metodă. Unii recomandă porțiuni scurte, număr de repetări puține , dar mai intense.
Alți specialiști optează pentru porțiuni mai lungi care pot fi alergate, parcurse cu o viteză mai
mică decât cea a probei respective, dar care totalizează un volum mare de lucru. În fine, alți
specialiști recomandă îmbinarea porțiunilor lungi cu cele scurte. Putem reține ca orientare
generală regula potrivit căreia la stabilirea lungimii bucăților , a duratei reprizelor se
recomandă ca acestea să crească paralel cu lungimea sau durata probei ramurii pentru care se
pregătesc sportivii. De exemplu, cât mai aproape de 60 metri pentru probele de viteză și de
2000 m pentru cele de fond.
Metoda antrenamentului cu intervale este aplicabilă în cadrul lecțiilor de educație
fizică în următoarele situații:
– când se urmărește dezvoltarea rezistenței generale și a unor forme combinate de
manifestare a calităților motrice, cum ar fi, rezistența în regim de viteză sau de forță . În acest
Abduraman (Giuglea) Denise Dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal p rin
mijloacele gimnasticii
30
caz exercițiile stabilite, dacă este vorba de alergare, pot fi efectuate spre mijlocul lecției având
în vedere solicitarea la care este expus organismul și timpul necesar pentru revenire sau pe
toată durata lecției dacă este vorba de reprize de jocuri, ștafete. Aplicarea metodei pe toată
durata lecției se recomandă a fi făcută în prima parte a anului școlar când se urmărește
asigurarea unei baze de lucru, dezvoltarea capacității generale de efort a organismului,
influențarea globală a calităților motrice pe fondul unei re zistențe generale.
– când tema lecției prevede dezvoltarea rezistenței de alergare sau a rezistenței în
cadrul unei alte acțiuni motrice, raportul dintre execuție și interval se determină pe baza
regulilor menționate la cadrul general de organizare și desfășurare a metodei.
– la repetarea unor procedee tehnice din jocurile sportive (izolate sau combinate în
cadrul unor structuri). În acest caz accentul cade mai puțin pe corectitudinea execuției
(elemente de amănunt), ci mai mult pe realizarea unei frecvențe a execuției capabile ca într -o
unitate de timp să determine o creștere a frecvenței cardiace la 170 -180 pulsații pe minut,
urmată de o revenire în limitele celor 120- 130 pulsații, stare optimă pentru reluarea efortului.
– la aplicarea procedeelor tehnice în condiții de joc sau în jocurile sportive desfășurate
cu reguli simplificate, sau cu respectarea integrală a acestora.
În toate cazurile dominanta executării acțiunilor motrice trebuie să fie dezvoltarea
rezistenței.28
2.3.1 Indicații metodice privind dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal
Rezistența este o calitate motrică perfectibilă și care se păstrează timp îndelungat în
apropierea valorilor atinse.
Dezvoltarea acestei calități motrice, având în v edere aceste particularități, trebuie realizată
respectând câteva reguli de bază. Dintre acestea amintim:
a) Continuitatea reprezintă un principiu de mare importanță pentru dezvoltarea rezistenței.
Aceasta presupune:
– Planificarea pe semestre, an școlar și chi ar pe ciclu de școlarizare timp cât mai
îndelungat posibil, a acțiunilor care pot contribui la dezvoltarea rezistenței. Programarea întâmplătoare, sporadică a mijloacelor specifice dezvoltării rezistenței nu poate avea efecte
pozitive asupra acesteia;
– Utilizarea un timp cât mai mare a acelorași sisteme de acționare pentru a se putea aprecia
valoarea lor asupra dezvoltării rezistenței într -o etapă dată.
b) Variația volumului efortului reprezintă un element principal de progres în dezvoltarea
rezistenței general e. Având în vedere cerințele programei școlare referitoare la dezvoltarea cu
precădere a rezistenței generale, utile, se va acționa cu eforturi de valoare moderată ceea ce
presupune ca element de progres, volumul de combinație cu intensitatea (distanță, durată).
c) Creșterea continuă a duratei activității sau a distanței – este de asemenea un element
hotărâtor în dezvoltarea rezistenței.
d) Aprecierea continuă a progreselor – principiul care pretinde o evidență strictă a metodelor,
procedeelor și mijloacelor utilizate și mai ales a efectelor pe care acestea le au într -o anumită
perioadă.
Rezistența generală a organismului la eforturi intense și de durată, la îmbolnăviri,
funcționarea la parametri optimi a sistemelor vitale ale acestuia, tenacitatea, perseverența și alte
28 Manno, R. – „Bazele antrenamentului sportiv”, Ed.Plumb, C.C.P.S., București, 1996.
Abduraman (Giuglea) Denise Dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal p rin
mijloacele gimnasticii
31
însușiri ale voinței, dezvoltate în cadrul procesului de perfecționare a capacității de efort, exercită
o influență favorabilă. Rezistența este o calitate umană deosebit de complexă, care, după cum se
observă, nu se limitează doar la manifestarea ei din punct de vedere motric. Oamenii, în general,
și mai cu seamă elevii de l a ciclul liceal, sunt dotați cu mai multe forme de rezistență, care, prin
procesul de instruire, pot fi perfectibile, evident prin exersare: rezistență intelectuală, senzorială,
emoțională și motrică. În acest sens, se apreciază unanim că rezistența este „capacitatea organismului uman de a depune eforturi cu o durată relativ lungă și o intensitate relativ mare, menținând indici constanți de eficacitate optimă, deci este capacitatea umană de a depune eforturi
fără apariția stării de oboseală (senzorială, emo țională, fizică) sau prin învingerea acestui
fenomen”. Mai mult decât atât, în literatura de specialitate găsim definită rezistența sub multiple
formulări, toate exprimând și concentrând, în linii mari, dar în termeni diferiți, aproximativ aceleași idei. A stfel, rezistența este definită ca fiind: „capacitatea de a efectua timp îndelungat o
activitate oarecare fără a reduce eficacitatea ei” (V.M. Zațiorski); „capacitatea organismului de
a efectua eforturi de intensitate mare un timp mai îndelungat” (D. Harre ); „capacitatea
organismului de a face față oboselii” (N.G. Ozolin); „… menținerea capacității de lucru în timpul
unor eforturi de lungă durată, prin învingerea fenomenului de oboseală și printr -un tempo ridicat
al restabilirii organismului după o activi tate obositoare” (A. Demeter). Dintre aceste definiții,
desprindem câteva elemente esențiale care caracterizează această calitate motrică, elemente pe care le întâlnim frecvent în acțiunile fizice, și anume:
• timpul (durata) efortului, care poate fi nedeterminată dinainte, ci stabilită în funcție de
eficiența activității, sau determinată, atunci când respectiva activitate trebuie efectuată într -o
unitate de timp;
• eficacitatea cât mai constantă a activități i motrice pe toată durata ei;
• rapiditatea refacerii organismului după efortul efectuat
Fără a aprecia continuu progresele realizate, planificarea sistemelor de acționare este
întâmplătoare, neconformă cu posibilitățile de progres ale elevilor de la cicl ul liceal.
Alergarea pe intervale – reprezintă principalul procedeu de alergare pentru dezvoltarea
rezistenței. Cu ajutorul ei se poate acționa asupra rezistenței generale, speciale, a vitezei în regim de rezistența sau a tuturor calităților deodată.
Princ ipalele indicații ce se impun a fi respectate, în folosirea acestui gen de alergare sunt:
– alternarea stărilor de solicitare a organismului cu cele de repaus activ sau pasiv;
– efectuarea alergării cu intensități diferite în care tempoul poate fi echivalent cu cel propriu
normelor prevăzute în programa școlară, mai scăzut (în etapele de început) sau mai mare (în
etapele de perfecționare) ;
– distanțele de alergare sunt de regulă, mai scurte decât distanța pentru care trebuie dobândită
rezistența. Sunt pref erate distanțele scurte (100 -400m) , deoarece permit reluarea efortului de mai
multe ori. Se recomandă ca bucata de repetat să varieze de la o săptămâna la alta, solicitând astfel în mod diferit organismul;
– componenta care determină realizarea obiectivu lui stabilit (rezisțenta generală, specială sau
rezistența în regim de viteză) o constituie tempoul adoptat pentru parcurgerea distanței.
Numărul repetărilor depinde de:
– lungimea probei;
– lungimea bucăților de repetat;
– tempoul stabilit;
Abduraman (Giuglea) Denise Dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal p rin
mijloacele gimnasticii
32
– durata pauzelor;
– nivelul de pregătire
În realizarea alergării pe intervale apare, în mod evident un aspect important care se referă
la stabilirea exactă a distanțelor, tempourilor, pauzelor și ținerea unei evidențe precise a acestora
și modificarea lor în raport cu progresele realizate de elevi.
În continuare ne vom referi la o a doua grupă de mijloace prin care se poate acționa asupra
rezistenței. În prezentarea acestei grupe pornim de la ideea că orice acțiune motrică, chiar și cele prin care se urmărește încălzire a generală sau selectivă a organismului, efectuată pe o durată mai
mare de timp, poate contribui la menținerea și dezvoltarea rezistenței.
Principalele categorii de mijloace care fac parte din această grupă sunt:
Acțiuni motrice efectuate de pe loc sau din ușoara deplasare , referindu- ne la:
– exerciții libere fără aparate, utilizate, în special, pentru formarea coordonării mișcărilor și
pentru încălzirea generală a aparatului locomotor orientându- le dominanta pe efortul de durată;
– repetarea unor procede e tehnico -tactice din jocurile sportive;
– exerciții acrobatice executate sub formă de torent.
Factorii care pot determina ca aceste exerciții, care la prima vedere și mai ales conform
obișnuinței noastre par contrastante cu noțiunea de rezistență, sunt du rata de execuție, ritmul în
care se repetă și lungimea pauzelor dintre repetări. Manevrând bine acești trei factori, activizăm grupele musculare proprii mișcării respective, dar mai ales aparatele respirator și circulator care, joacă un rol de prim ordin î n dezvoltarea rezistenței.
Așadar calitatea motrică „rezistența” la această vârstă a liceului are perspective mari de
dezvoltare, toți indicii fizici fiind în plină dezvoltare, ajungând aproape de valorile lor maxime.
29
2.3.2 Unitatea de învățare destinată rezistenței la clasa a X a
Dezvoltarea rezistenței la clasa a X a și valoarea ei depind de mai mulți factori. Dintre
aceștia cei mai importanți sunt posibilitățile sistemelor cardiovascular, respirator, muscular și
ale celorlalte funcții ale organismului, care susțin efortul, calitatea metabolismului și a surselor energetice (metabolismul anaerob alactacid, rezistența de sprint ce s e desfășoară pe
durata a 10 -15 secunde; metabolismul anaerob lactacid, rezistența de semifond, desfașurată
pe o perioadă până la 1 minut și 30 de secunde; metabolismul aerob, rezistența fondistului). Un alt factor ar fi nivelul la care sistemul nervos cent ral realizează coordonarea activității
aparatului locomotor și a funcției vegetative, a acțiunii musculaturii antagoniste și agoniste, alternantă în contracție a fibrelor musculare, coordonarea respirației cu circulația, dar și
calitatea proceselor volitiv e cu ajutorul cărora se poate susține sau relua un efort sau, din
contra, abandonarea efectuării efortului. De asemenea și relația dintre pauză și efort în cadrul
ramurilor și probelor sportive care se desfășoară cu alternarea intensității efortului constituie unul dintre factorii dezvoltării rezistenței.
Rezultă din cele de mai sus că valoarea rezistenței la clasa a X a, este condiționată de
anumite posibilități morfo -funcționale și psihice ale organismului, perfectibile printr -o
pregătire sistematică. Dezvoltarea rezistenței este determinată de stabilirea unor legături, condiționate optim, între exercitarea funcțiilor diferitelor aparate și sisteme în baza cărora se
reglează activitatea aparatului locomotor și a funcțiilor vegetative.
29 Harre, D., Leopold, U. – „Rezistența, forța și antrenamentul de rezistență, Theorie and Praxis der
MorpenKultur” , Berlin, 35, 1986 în sportul de performanță, nr. 267 din 1987 .
Abduraman (Giuglea) Denise Dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal p rin
mijloacele gimnasticii
33
Unitățile de învățare ca instrument al demersului didactic reprezintă conținuturi preluate
din programa școlară de la nivelul claselor IX -XII care urmăresc atingerea obiectivelor cadru și de
referință ale curricumului.
Unitatea de învățare – este o componentă a procesului dida ctic, coerentă din punct de
vedere tematic, desfășurată în mod continuu pe o perioadă de timp determinată și finalizată cu
evaluare.
Unitatea de î nvățare: Dezvoltarea Rezistenței
Anul de i nstruire: 2019- 2020
Disciplina: Educație fizică și sport
Conținuturi cuprinse în instruire:
– Pasul alergător de semifond corelat cu actul respirator;
– Alergare de semifond;
– Startul de sus;
– Finișul;
Număr de ore alocate: 7- Clasa a X a
Prof. Abduraman (Giuglea) Denise
Nr.
crt. Competențe
specifice Obiective
operaționale Detalieri de
conținut Activități
de
învățare Dozare Resurse Evaluare
1. 2.1. Însușirea
pasului de
semifond – pasul
alergător de
semifond ;
– dezvoltarea
rezistenței
generale ; – exersarea pasului
alergător de semifond;
– demonstrații;
– exerciții specifice
pentru dezvoltarea
rezistenței aerobe; 15’ Marcaje
chinograme Predictivă
2. 2.1. Autocontrol
asupra actului
respirator; – dezvoltarea
rezistenței;
– alergare pe
distanțe medii; – efectuarea unor
exerciții cu eforturi
crescute progresive;
– exersarea alergării
pe distanțe medii în
condiții de auto
control asupra pasului
alergător lansat și
automatizarea
ritmului respirator
corect; 15’ Marcaje
chinograme Observare
sistematică
3. 2.1. Creșterea
capacității de
efort; – startul de sus;
– alergare pe
intervale; – exersarea startului
de sus și a lansării de
la start;
– demonstrații;
– corectări
individuale;
– parcurgerea repetată
a distanței de 300
m cu pauze de
revenire;
– automatizarea
actului respirator
corect; 15’ – traseu
marcat;
– cronometru;
Auto
evaluare
Abduraman (Giuglea) Denise Dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal p rin
mijloacele gimnasticii
34
4. 2.1. Stabilirea
tempoului
optim
individual – alergare în
pluton 500 –
600m – exersarea alergării
în pluton respectându –
se tempoul stabilit;
– controlul adaptării
la efort;
– recomandări;
– modificarea
ritmului respirator in
funcție de tempoul
adoptat;
10’ Idem 3 Auto
evaluare
5. 2.1. Capacitatea de
a parcurge
integral proba
de evaluare – alergare 800
m (f) -1000 m
(b) – exersarea alergării
de rezistență pe
distanțe de 800 –
1000 m,
– stabilirea
recordurilor
personale;
10’
6. 2.1. Idem Lecția 5
7. 2.1. Realizarea
performan țelor
maxime
raportate la
potențialul
propriu – parcurgerea
probelor de
800-1000 m – exersarea
parcurgerii distanței
de evaluare cu
adoptări de tempou
corespunzătoare
disponibilităților
individuale;
– prezentarea scalei
de evaluare;
– evaluare opțională;
10’ Sumativă
2.4 Mijloacele gimnasticii
Gimnastica în cadrul programei de educație fizică, beneficiază de un conținut bogat, fiindu –
i alocat un număr mare de ore. Acest lucru a fost posibil datorită caracterului formativ și
influențelor sale multiple asupra dezvoltării armonioase a organismului. Mijloacele gimnasticii se
regăsesc în conținuturile programei din învățământul preuniversitar asigurând:
• Capacitatea de organizare;
• Dezvoltarea fizică armonioasă;
• Calități motrice de bază;
• Deprinderi motrice de bază, aplicativ- utilitare și sportiv e.
Mijloacele gimnasticii, care alcătuiesc de fapt conținutul acesteia au evoluat permanent,
fiind sistematizate în mai multe grupe de exerciții ce au dat naștere diferitelor ramuri sportive (gimnastica artistică, gimnastica ritmică, gimnastica acrobatică) : exerciții de organizare și ordine;
exerciții de dezvoltare fizică generală; exerciții aplicative; sărituri; exerciții acrobatice; exerciții artistice; exerciții la aparate de gimnastică.
Exercițiile de organizare și ordine cuprind: acțiuni pe și de pe lo c; acțiuni din deplasare;
alcătuiri și schimbări de formații.
Exercițiile de dezvoltare fizică generală cuprind: exerciții libere; exerciții cu partener;
exerciții cu obiecte portative (bastoane, mingi medicinale, de cauciuc, cercuri, corzi, eșarfe,
măciuci, extensoare); exerciții la, cu, peste, pe aparate specifice gimnasticii de bază (bănci, scară
Abduraman (Giuglea) Denise Dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal p rin
mijloacele gimnasticii
35
fixă) și aparate speciale pentru gimnastica de performanță (helcometru, banca cu cărucior rulant,
banca curbată, scripeți cu autorezistență).30
Exercițiile aplicative. Această denumire corespunde tuturor mișcărilor necesare în viața
cotidiană, folosite atât pentru formarea deprinderilor motrice de bază, cât și pentru dezvoltarea calităților motrice. Didactic, ele au fost împărțite astfel:
a) deprinderi motrice aplicativ -utilitare: târâre; cățărare; ridicare și transport de obiecte și
partener; escaladare.
b) deprinderi motrice de bază: mers; alergare; aruncare – prindere; sărituri.
c) parcur suri aplicative
Săriturile sunt împărțite în două grupe: libere și cu sprijin. Din prima grupă fac parte: săriturile în adâncime, în lungime, în înălțime, prin fereastră, la
trambulină elastică, la plasa elastică, cu coardă. Ele pot fi executate pe loc și cu elan, înainte,
înapoi, lateral.
Săriturile din a doua grupă au fost sistematizate în funcție de natura zborului: directe,
laterale, prin răsturnare și sunt executate la capră, cal, lada de gimnastică, masa pentru sărituri.
Exercițiile acrobatice cuprind mișcări complexe ce prezintă un grad mare de
spectaculozitate rezultată din execuția elementelor cu amplitudine, eleganță, precizie, dezvoltând coordonarea generală și orientarea în spațiu, fiind accesibile doar celor dotați din punct de vedere motric. E xercițiile folosite au caracter static și dinamic, sunt executate individual, în doi, în grup,
cu și fără aparate speciale (roată, basculă, plasă, trambulină).
Exercițiile artistice se caracterizează prin dinamism, ritmicitate, spectaculozitate,
concordanț ă cu muzica și cuprind: vari ții de pași de dans, sărituri artistice, piruete, valuri, elemente
de echilibru executate cu sau fără obiecte portative (cerc, minge, panglică, măciuci), cultivând
frumusețea, expresivitatea, îndemânarea specifică, educația muzicală și estetică. Evoluția acestor
exerciții a dus la apariția unor ramuri noi competiționale: gimnastica ritmică și sportul aerobic.
Exercițiile la aparate de gimnastică cuprind: poziții mișcări de forță și de balans cu diferite
structuri dinamice neobiș nuite, executate cu o tehnică precisă și cu un grad de dificultate sporit.
Ele au evoluat rapid prin îmbunătățirea continuă a bazei materiale și se caracterizează prin legări
și combinări specifice probelor de concurs din gimnastica artistică.
31
2.4.1 Mijloacele gimnasticii pentru dezvoltarea rezistenței
Gimnastica este componentă a sistemului educațional și totodată și componentă a
sistemului social cu care interacționează dinamic, dispunând de un conținut bogat, diversificat,
atractiv, de mijlo ace, cu multiple valențe formative și educative în dezvoltarea ontogenetică a
omului.
Ca ramură sportivă, gimnastica dispune de un conținut foarte bogat de mijloace care îi
conferă statutul de disciplină de bază a sistemului de educație fizică și sportivă, dispunând de o
teorie și o metodică proprie de predare, de mijloace și forme specifice de organizare, bazându- se
pe datele științelor conexe (anatomie, fiziologie, biomecanică, biochimie, psihologie, pedagogie).
Prin natura exercițiilor pe care le cuprind e, gimnastica se adresează și este accesibilă tuturor
vârstelor (având efecte deosebite în sfera somatică, fiziologică, psihică și motrică), dar și celor cu
calități deosebite, cu condiția ca practicarea exercițiilor de gimnastică să se facă organizat,
30 Băiașu, N. – „Gimnastica”, Ed. Sport -Turism, București, 1984.
31 Avramoff, E. – „Probleme medico -sportive în gimnastică”, Ed. Sport -Turism, București, 1982;
Abduraman (Giuglea) Denise Dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal p rin
mijloacele gimnasticii
36
continuu și corect. Abordarea sistemică a studiului acestei discipline ne permite să punem în
evidență atât obiectivele, caracteristicile și efectele gimnasticii cât și mijloacele și ramurile ce o
constituie. Mijloacele gimnasticii se regăsesc în conținuturile programei din învățământ asigurând:
• Capacitatea de organizare;
• Dezvoltarea fizică armonioasă;
• Calități motrice de bază;
• Deprinderi motrice de bază, aplicativ- utilitare și sportive.
Rezistența este capacitatea organismului de a efectua timp îndel ungat o anumită activitate
fără a scădea eficacitatea ei. Rezistența este o calitate motrică ușor perfectibilă, ca urmare a efectuării continue și sistematice a unor exerciții specifice și se poate păstra la valoarea atinsă o perioada lungă de timp.
32
Forme de manifestare:
• Rezistența generală: capacitatea organismului de a executa timp îndelungat acțiuni motrice
care angajează 70% din grupele musculare și impune solicitarea marilor sisteme: S.N.C.,
cardiovascular și respirator. Este vorba d e un efort predominant aerob.
• Rezistenta specifică: aspectele particulare ale rezistenței necesare în anumite ramuri de
sport
Metode si mijloace pentru dezvoltare a rezistentei:
• Metoda eforturilor repetate (repetarea relativ a aceluiași efor t)
• Metoda eforturilor variabile (modificarea vitezei de parcurgere a anumitor porțiuni din
cadrul alergării de durată)
• Metoda eforturilor progresive (bazată pe variația intensității efortului)
• Metoda antrenamentului cu intervale (o metoda de bază în dezvoltarea rezistenței)
Indicații metodice privind dezvoltarea rezistentei:
Rezistența este calitatea motrică perfectibilă care se păstrează timp îndelungat. Pentru
aceasta se respecta câteva cerințe de bază: continuitatea – regula de mare im portanță care
presupune planificarea pe semestru, an școlar a acțiunilor ce pot contribui la dezvoltarea
rezistenței. Creșterea continuă a duratei sau distanței și aprecierea continuă a progreselor.
Mijloacele gimnasticii pentru dezvoltarea rezistenței constau în:
– Exersare pentru dezvoltarea / educarea rezistenței. Acest concept se realizează prin mai
multe procedee sistematizate astfel:
– Procedeul eforturilor uniforme (se menține în exersare acee ași intensitate, dar crește
volumul: distanță, numărul de repetări, durata etc.);
– Procedeul eforturilor variabile (se menține aceeași distanță sau același număr de
repetări, dar crește intensitatea);
– Procedeul eforturilor repetate (intensitatea este c onstantă: aceeași distanță, același
număr de repetări etc.);
– Procedeul metodic bazat pe creșterea intensității efortului (număr de repetări în
creștere).33
32 Niculescu, G., Gimnastica de bază, Editura Fundației România de mâine București, 2012;
33 Stroescu, A. – „Gimnastica”, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1968.
Abduraman (Giuglea) Denise Dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal p rin
mijloacele gimnasticii
37
PARTEA A II -A – CONTRIBUȚII PERSONALE
CAPITOLUL III: DESIGN -UL EXPERIMENTAL
Dezvoltarea rezistenței trebuie considerată ca o sarcină prioritară a educației fizice, această
calitate motrică având în primul rând o influență directă asupra capacității de muncă a individului,
aspect care prezintă o mare importanță socială.
Prin sistemul mijloacelor sale, gimnastica poate și trebuie să contribuie în măsură mai mare
la rezolvarea acestei sarcini a educației fizice, de aceea această temă poate aduce o contribuție
clară în acordarea unei atenții deosebite dezvoltării calității motrice rezi stența prin mijloace
specifice din gimnastică la ciclul liceal.
Calitățile motrice nu se dobândesc, nu se capătă pe parcursul ontogenezei, ci se dezvoltă,
se educă odată cu dezvoltarea fizică și psihică. Acestea dau esență pregătirii fizice a elevilor. Nu
există limită inferioară de vârstă pentru începerea dezvoltării acestora, ci există perioade propice
de dezvoltare, mai intense sau mai puțin intense, sau de stagnare și de asemenea, există metode de
dezvoltare adecvate în funcție de particularitățile de vârstă și pregătire.
Educația fizică prin dezvoltarea calității motrice rezistența își propune să asigure o
dezvoltare fizică armonioasă, să asigure însușirea unui sistem de cunoștințe, priceperi și deprinderi
astfel încât, să corespundă profilului educațio nal al subiecților. Astfel se asigură dezvoltarea
capacității de auto -organizare și auto -conducere, crearea obișnuinței practicării sistematice a
exercițiilor fizice pe tot parcursul vieții și cultivarea interesului în vederea practicări sportului de
perfo rmanță.
În educația fizică la ciclul liceal cât și în gimnastică, problema rezistenței este privită de
toți specialiștii ca fiind de foarte mare importanță pentru organism, dezvoltarea rezistenței ducând
în primul rând la dezvoltarea marilor aparate vitale cardiovascular și respirator, cu implicații în
buna funcționare a întregului organism uman.
În clasa a X -a, cu care se finalizează învățământul obligatoriu, vor fi valorificate
cunoștințele, deprinderile, priceperile, capacitățile și atitudinile dobândite în anii școlari anteriori,
în activități de învățare care să determine manifestarea competențelor prevăzute pentru ciclul
inferior al liceului, la disciplina Educație fizică.
În acest sens, profesorul va prezenta elevilor și va realiza practic cu aceștia modele variate
de „încălzire”, de influențare selectivă și globală a aparatului locomotor, de dezvoltare a calităților
motrice (izolate și combinate), de prevenire și corectare a atitudinilor corporale deficiente,
angrenându -i și pe elevii care le manifes tă în conceperea, conducerea și organizarea exersării.
Aceste componente ale instruirii se vor realiza cu întreaga clasă.
Rezistența, al ături de celelalte calităț i motrice influen țează considerabil randamentul în
gimnastica, fiind în strâns ă legătură cu fo rța și viteza. (Metodica disciplinilor gimnice, Conf. Univ.
Dr. Potop Vladimir, 2013 – Universitatea Ecologică din Bicurești, Facultatea de Educație Fizică
și sport)
Gimnastica necesită rezistență de scurtă durată (45 sec – 2 min.), în regimuri variate de
efort, de mărimea sarcinii, de complexitatea exercițiilor, de durata efortului, de intensitatea lui, de
numărul și durata pauzelor de odihnă și relaxare.
Factorul care influențează rezistența este oboseala, ce poate fi diminuată printr -un ciclu de
lecții s istematice.
Abduraman (Giuglea) Denise Dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal p rin
mijloacele gimnasticii
38
Mijloacele pentru dezvoltarea rezistenței sunt:
– creșterea numărului de repetări (elemente sau părți din exerciții);
– micșorarea pauzelor între exercuții;
– executarea de două sau mai multe ori a exercițiilor fără pauză;
– mărirea duratei activității sau îngreuierea exercițiilor;
3.1 Locul, durata și condițiile de desfășurare a cercetării
Experiment ul s-a derulat în cadrul Liceului Teoretic Nicolae Bălcescu Medgidia, județul
Constanța, în anul școlar 2019- 2020. Cercetarea s -a desfășurat în intervalul 10 Septembrie 2019 –
10 iunie 2020, pe durata unui an școlar cuprinzând astfel 10 luni – ore de educaț ie fizică și sport
(34 de săptămâni/68 zile).
Exercițiile aplicate de step aerobic s -au desfășurat în sala de sport a Liceului Teoretic
Nicolae Bălcescu Medgidia, județul Constanța, având condițiile necesare pentru demersul acestui experiment.
3.2 Subiecț ii cercetării
Subiecții experimentului sunt selecționați din două clase de a X a, din cadrul Liceului
Teoretic Nicolae Bălcescu Medgidia, județul Constanța. Ei au fost constituiți în două grupe: experiment și martor (control).
Grupa experiment va fi forma tă din elevii componenți ai clasei a X a A (efectivul clasei
este de 25 de elevi, din care 12 fete și 13 băieți).
Grupa martor (control) va fi formată din elevii clasei a X a B. Efectivul clasei fiind de 30
de elevi din care 13 fete și 17 băieți .
Statutul este unul mediu, clasa fiind omogenă, iar vârsta subiecților este între 14- 16 ani, cu
un nivel de inteligență crescut. Orele de educație fizică cu acești elevi se desfășoară conform orarului clasei, săptămânal 2 ore, atât în sala de sport, cât și pe terenul de sport din incinta școlii.
3.3 Metodele și tehnicile de cercetare utilizate
În cadrul demersului practic -aplicativ un loc important îl ocupă mijloacele de cercetare. În
acest demers se vor utiliza mijloace specifice în etapa preliminară de p roiectare și pregătire a
cercetării, metode de culegere a datelor de cercetare și metode de interpretare a datelor, prezentate sub forma tabelelor ce permit concetrarea optimă a informațiilor. Metodele pentru care am optat în cercetarea pedagogică sunt:
a) Metoda observației;
b) Metoda experimentului;
c) Metoda statistică -matematică de reprezentare, prelucare a datelor;
d) Analiza produselor activității
a) Metoda observației
Metoda observației este o metodă de colectare de date în cercetările pedagogice și constă
în urmărirea intenționată, metodică și sistematică a unor componente și fapte, în condiții obișnuite,
în scopul explicării, înțelegerii și ameliorării lor. Se foloseș te în toate etapele cercetării și însoțește
celelalte metode, oferind date suplimentare în legătură cu fenomenele investigate.
Abduraman (Giuglea) Denise Dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal p rin
mijloacele gimnasticii
39
Observația se realizează prin prisma scopului cercetării, a ipotezei cercetării și a
indicatorilor observaționali. Observatorul sesizează faptele pedagogice, interpretându -le din
perspectiva specificațiilor lor intrinseci și a ipotezei cercetării.
Folosirea observației presupune respectarea unor cerințe cum ar fi:
– Elaborarea prealabilă a unui plan de observație cu precizarea obiectivelor ce vor fi
urmărite, a cadrului în care se desfășoară, a instrumentelor necesare pentru înregistrarea datelor;
– Consemnarea imediată a datelor observației;
– Folosirea unor repere de control și a unor modalități de evaluare a observațiilor efectua te
care să permită înregistrarea facilă a datelor și compararea lor;
– Stabilirea unor grade de estimare a unui comportament;
– Utilizarea unei grile de observație pentru a consemna rapid datele de observație și pentru
a le sistematiza în funcție de diferite criterii.
Observația științifică este caracterizată de: caracterul fundamental teoretic și metodologic,
scopuri precis formulate, sarcini precis delimitate, înregistrarea sistematică a datelor, publicarea și
interpretarea datelor, o bună pregătire a celui ce face observația.
În această lucrare observația am efectuat -o astfel:
Preliminar observând: componenta clasei, omogenitatea clasei, nivelul de dezvoltare fizică,
nivelul capacității motrice, nivelul calității motrice, frecvența participării individuale, interesul de participare la lecție.
În timpul cercetării: modul de execuție al comenzilor, receptivitatea elevilor, influența
efortului specific asupra subiecților, sesizarea factorilor perturbatori.
Cu ajutorul observației pedagogice, am analizat felul în care elevul abordează situația, cum
stabilește contactul cu colegii, dacă acesta abandonează situația cu ușurință sau i se pare familială.
În cadrul acestei metode, am observat felul cum elevul se exprimă: prin cuvânt, mimică, gest și
cum reacțio nează la sarcinile propuse. De asemeni , am analizat cum elevul reacționează la propriul
comportament, la randamentul său față de dificultățile exercițiilor aplicate, dar și la evoluția
acestuia creând un feed -back în așa fel încât să văd dacă subiectului î i sunt adecvate exercițiile din
programul meu, dacă sunt ușoare, grele, plictisitoare, activizate și dacă folosesc o strategie corectă în aplicarea exercițiilor în lecția de educație fizică.
b) Metoda experimentului
Spre deosebire de metoda observației, care presupune urmărirea fenomenelor educaționale
fără nici o intervenție din partea cercetătorului, experimentul presupune modificarea intenționată
a condițiilor de apariție și desfășurare a fenomenelor și măsurarea efectului produs ca urmare a introducer ii unuia sau a mai multor factori experimentali. Experimentul propriu -zis constă în
verificarea ipotezei, a presupunerii formulate de către cercetător, scopul său fiind acela de a confirma sau infi rmă ipoteza cercetării.
În demersul nostru științific ca me todă principală, am folosit experimentul pedagogic care
a fost realizat în următoarele etape:
• Etapa I – preexperimentală:
– Perioada de desfășurare: septembrie -octombrie 2019
– Alegerea clasei experimentale;
– În această perioadă am realizat testarea i nițială, ca bază de plecare în experiment;
– Realizarea programului de pregătire.
Abduraman (Giuglea) Denise Dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal p rin
mijloacele gimnasticii
40
• Etapa II – experimentală:
– Perioada de desfășurare: noiembrie 2019 – aprilie 2020,
– Am aplicat programul experimental format din: exerciții specifice de step aerobic.
Acestea le -am realizat în cadrul lecțiilor de educație fizică, folosind metoda observației pentru a
vedea dacă programul nostru este adecvat nivelului de pregă tire psihologică și motrică.
• Etapa III – postexperimentală:
– Perioada de desfășurare a acestei etape a fost aprilie – mai 2020;
– Am realizat testarea finală, să vedem dacă ipoteza noastră se verifică în practică;
– S-au analizat și interpretat datele;
– S-a elaborat concluzia;
– S-a finalizat lucrarea
c) Metoda statistică – matematică de reprezentare, prelucrare a datelor
Pentru depășirea fazelor descriptive pline de termeni de comparație subiectivi, în activitatea
sportivă s -au introdus calculele matematice. Această metodă conferă o descriere mai precisă a
fenomenelor, permite extragerea unor concluzii generale în funcție de anumite reguli bine conturate precum și însumarea rezultatelor c ercetării într -o formă semnificativă. Am ales această
metodă pedagogică pentru a trata statistic datele și pentru a determina în ce măsură ipoteza s -a
realizat în practică. De asemenea, cu ajutorul acestor metode, am realizat reprezentări grafice
pentru a scoate în evidență creșterea performanțelor elevilor.
d) Analiza produselor activității
Metoda presupune analiza, din perspectiva de produs, dar și de proces, prin prisma
anumitor indicatori , stabiliți în concordanță cu scopul și obiectivele cercetării, a datelor oferite de
componentele produselor celor care învață.
3.4 Testele aplicate
Pentru stabilirea nivelului la care se află elevii, cât și pentru verificarea eficienței
structurilor de exerciții concepute, am aplicat următoarele baterii de teste:
Pentru dezvoltarea somatică am folosit următorii indicatori:
Talia: Elevii au fost așezați în poziția drepți, cu picioarele apropiate, greutatea distribuită
egal pe ambele picioare, brațele drepte, întin se în lateral, iar cu ajutorul unui centimetru de croitorie
se măsoară talia acestora, datele înregistrându -se în centimetri.
Greutatea: Cu ajutorul unui cântar de baie, elevii au fost urcați unul câte unul, îmbrăcați
în echipament sportiv, cât mai lejer, datele acestora înregistrându -se în kilograme.
Perimetrul toracic: s-a măsurat în cele trei ipostaze ale sale, înregistrându -se valori
diferite. Acest indicator s -a măsurat cu un centimetru de croitorie, elevii fiind așezați în poziția
drepți, prima măsur ătoare fiind în inspirație , datele înregistrându- se în centimetri. De asemenea s –
a măsurat perimetrul toracic și în expirație , iar diferența dintre cele două măsurători, oferindu- ne
nouă, elasticitatea toracică , indicator care ne arată adaptarea la efort a elevilor.
Abduraman (Giuglea) Denise Dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal p rin
mijloacele gimnasticii
41
3.5 Mijloacele cercetării
Programul nostru experimental a cuprins două testări:
a. Testarea inițială
b. Testarea finală
În cadrul acestui program am aplicat exerciții specifice pentru dezvoltarea somatică: talie,
greutate și perimetru toracic, unde s -a înregistrat valori semnificative ce ne indică clase omogene.
Pentru dezvoltarea motrică am aplicat în cadrul programului experimental, cinci exerciții de step
aerobic.
Primele antrenamente de step aerobic au fost create acum 25 de ani în urmă, dar încă este
unul dintre cele mai populare stiluri de antrenament. Step aerobicul a fost inventat de Gin Miller
în anul 1989. Practic este un „upgrade” al aerobicului clasic prin f olosirea stepului și a altor
accesorii menite să crească intensitatea:
– Greutăți pentru gleznă;
– Gantere mici;
– Combinații de pași de dans cu kick- uri preluate din arte marțiale;
Prin practicarea step aerobicului organismul va avea următoarele avantaje:
– Îmbunătățirea rezistenței fizice;
– Tonus crescut pentru picioare, fese, brațe și spate;
– Rezistență fizică;
– Nu în ultimul rând step aerobicul este destinat pentru toate categoriile de vârstă
Un pas de bază în step este knee up. Această mișcare implică musculatura coapselor, a
fesierilor, dar și a abdomenului. Tehnica pasului este simplă și se efectuează astfel: pășiți cu
piciorul drept pe platformă și ridicați genunchiul stâng spre piept, menținând spatele drept.
Alternați urcând cu pici orul stâng și ridicând genunchiul drept spre piept.
Step aerobic – un antrenament cardio format din pași de bază stilizați într -o coregrafie
adaptată tuturor participanților. Este un mod distractiv de a ne dezvolta rezistența la efort, dar și
pentru a pier de din surplusul de greutate. Lecția de step prevede exerciții dinamice care se
caracterizează prin urcarea pe step și, respectiv, coborârea de pe acesta pe un ritm muzical
constant. Se folosește muzica antrenantă evitându- se pauzele dintre melodii și schi mbarea
ritmului.
Caracteristicile antrenamentului de step aerobic
• realizarea unui antrenament cardio la o intensitate medie -înaltă
• posibilitatea varierii intensității ridicând stepul la o înălțime mai mare
• realizarea unui program perfect echilibrat; aplicarea antrenamentului cu pași simpli și
repetări uniforme
Obiective step aerobic
• îmbunătățirea funcționalității aparatului cardiovascular
• îmbunătățirea condiției tonicotrofice a membrelor inferioare
• dezvoltarea coordonării și a capacității de memorare
Un rol foarte important îl reprezintă postura corectă: umerii sunt relaxați, iar bustul este
aliniat cu restul corpului. Urcarea pe step se face în mod natural, fără a călca apăsat, iar întreaga
suprafață a tălpii piciorului se va sprijini în i nteriorul platformei.
Knee up este unul dintre pașii de bază din step care implică musculatura coapselor, a
fesierilor, dar și a abdomenului. Tehnica pasului este simplă și se efectuează astfel: se păș ește cu
Abduraman (Giuglea) Denise Dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal p rin
mijloacele gimnasticii
42
piciorul drept pe platformă și se ridică genun chiul stâng spre piept menținând spatele drept. La
coborâre, primul picior este cel stâng. Se alternează urcând cu piciorul stâng și ridicând genunchiul
drept spre piept.
Stepperul ajut ă sistemul cardiovascular. Din punct de vedere al beneficiilor pentru sistemul
cardiovascular, 60 de minute de step aerobic echivalează o sesiune de alergat pe o distanță de 10
km, menționează woman.thenest.com . Exercițiile te ajută să ții sub control nivelul colesterolului
și al lipidelor.
Urcări combinate
Stepperul este așezat în față. Mâinile se țin în șolduri sau întinse lateral pentru un echilibru
mai bun. Se face urcarea cu un picior pe stepper și celălalt se îndoaie la piept. Acest exerciți u se
repeta de 30 de ori apoi același exercițiu se execută prin schimbarea piciorului.
Coborâri laterale
Se așează steperul pe lat nu pe lung. Ambele picioare sunt mai întâi sus. Se coboară un
picior în dreapta lui și apoi și celălalt în stânga. Se va urca la loc fiecare picior, în ordine inversă. Acest exercițiu se repetă de 30 de ori .
Coborâre cu flectare
Se pornește ca la exercițiul anterior stând cu ambele picioare pe stepper, cu mâinile pe lângă
corp. Se face o saritură jos, cu picioarele de o parte și de alta. Se execută flectarea genunchilor la
90° și apoi se sare cu spatele înapoi pe stepper sau se ocolește stepperul și se va reveni la poziția inițială. Acest exercițiu se repetă de 30 de ori.
Abduraman (Giuglea) Denise Dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal p rin
mijloacele gimnasticii
43
Saritură și flectare
Se stă în fața stepperului cu picioarele ușor depărtate și genung hii îndoiți. Se va executa
săritură pe stepper și apoi săritură înapoi cu spatele. Acest exercițiu se va repeta de 10 ori.
Alergări ușoare pe stepper ridicând genunchii cât mai sus, să atingă pieptul. Acest exercițiu
se va repeta de 10 ori.
Abduraman (Giuglea) Denise Dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal p rin
mijloacele gimnasticii
44
Abduraman (Giuglea) Denise Dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal p rin
mijloacele gimnasticii
45
Abduraman (Giuglea) Denise Dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal p rin
mijloacele gimnasticii
46
CAPITOLUL IV: REZULTATELE CERCETĂRII ȘI INTERPRETAREA LOR
4.1 Prelucrarea și interpretarea datelor
4.1.1 Prezentarea datelor la testare inițială
Pentru experimentul propus am stabilit pentru testarea inițială cât și pentru cea finală probe
privind dezvoltarea somatică (talie, greutate și perimetru toracic) și probe ce au măsurat
dezvoltarea motrică a su biecților participanți. Centralizând rezultatele am integrat parametrii
înregistrați în următoarele tabele.
Dezvoltare somatică
Grupă experiment
Tabel nr. 1 – dezvoltare somatică, grupă experiment – Clasa a X a A
Subiecți Nr.
crt. Parametri înregistrați min max X X− Amplit. X EM ±S CV % %
peste
medie %
Sub
medie
25 1 Talia (cm) 188 157,5 30,5 170,38 3,74 7,47 4,39 40% 60%
2 Greutate (kg) 89 40 49 64,20 6,17 12,34 19,21 48% 52%
3 Perimetru
Toracic
(cm) Inspirație 106 79 27 89,56 3,65 7,30 8,15 52% 48%
Expirație 109 82 27 93,52 3,63 7,26 7,76 52% 48%
Elasticitate 7 2 5 3,96 0,71 1,43 36,07 56% 44%
Grupă martor
Tabel nr. 2 – dezvoltare somatică, grupă martor – Clasa a X a B
Subiecți Nr.
crt. Parametri înregistrați min max X X− Amplit. X EM ±S CV % %
peste
medie %
Sub
medie
30 1 Talia (cm) 194 155 39 169,83 4,98 9,95 5,86 50% 50%
2 Greutate (kg) 103 44 59 60,97 6,24 12,49 20,48 47% 53%
3 Perimetru
Toracic
(cm) Inspirație 102 72 30 85,63 3,33 6,65 7,77 43% 57%
Expirație 104 76 28 89,47 3,35 6,70 7,49 47% 53%
Elasticitate 7 2 5 3,87 0,80 1,59 41,16 60% 40%
La testarea inițială, grupa experiment aferentă Clasei a X a A din cadrul Liceului Teoretic
Nicolae Bălcescu Medgidia, județul Constanța, la parametrul somatic talie a înregistrat o medie
X=170,38 cm, iar grupa martor aferentă clasei a X a B din cadrul Liceului Teoretic Nicolae
Bălcescu Medgidia, județul Constanța X=169,83cm. Se constată faptul că sunt diferențe mici în
ceea ce privește talia la cele două grupe ale experimentului.
Abduraman (Giuglea) Denise Dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal p rin
mijloacele gimnasticii
47
Greutatea corporală este un parametru condiționat atât de factorul genetic cât și de factori
externi (mediu ambiant, alimentație ). Grupa experiment înregistrează la acest parametru o medie
X=64,20 kg, iar grupa martor X=60,97 kg.
La parametrul perimetru toracic s-au înregistrat, în cadrul testării inițiale, valori apropiate
atât la clasa experiment cât și la cea martor. Media cea mai mică a elasticității a înregistrat -o clasa
martor ( X=3,87 cm), iar me dia cea mai mare a înregistrat -o clasa experiment ( X=3,96 cm).
Dezvoltare motrică
Grupă experiment
Tabel nr. 3 – dezvoltare motrică, grupă experiment – Clasa a X a A
Subiecți Nr.
crt. Parametri înregistrați min max X X− Amplit. X EM ±S CV % %
peste
medie %
Sub
medie
25 1 Circuit exerciții de
step aerobic 6,27 4,03 2,24 4,57 0,25 0,51 11,07 37% 63%
Grupă martor
Tabel nr. 4 – dezvoltare motrică, grupă martor – Clasa a X a B
Subiecți Nr.
crt. Parametri
înregistrați min max X X− Amplit. X EM ±S CV % %
peste
medie %
Sub
medie
30 1 Circuit exerciții de
step aerobic 7,45 3,37 4,08 4,62 0,42 0,85 18,32 30% 70%
La proba experimentală bazată pe circuitul exercițiilor de step aerobic, contribuind la
dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal prin mijloacele gimnasticii, elevii din ambele grupe au
demonstrat că sunt capabili să parcurgă circuitul în condiții optime. C ei mai îndemânatici la această
probă s -au dovedit a fi grupa experiment aferentă clasei a X a A din cadrul Liceului Teoretic
Nicolae Bălcescu Medgidia, județul Constanța.
Am înregistrat timpul în minute și secunde necesar fiecărui participant pentru parc urgerea
circuitului stabilit. Timpul mediu înregistrat la această probă, la grupa experiment a fost X=4,57
min, iar la grupa martor s -a înregistrat o medie X=4,62 min.
Se observă ca diferențele înregistrate dintre grupa experiment si grupa martor, sunt aproape
inexistente la testarea inițială ceea ce demonstrează omogenitate mare de grup.
Abduraman (Giuglea) Denise Dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal p rin
mijloacele gimnasticii
48
4.1.2 Prezentarea datelor la testare finală
Dezvoltare somatică
Grupă experiment
Tabel nr. 5 – dezvoltare somatică, grupa experiment – Clasa a X a A
Subiecți Nr.
crt. Parametri înregistrați min max X X− Amplit. X EM ±S CV % %
peste
medie %
Sub
medie
25 1 Talia (cm) 189 158 31 171,80 3,76 7,52 4,58 52% 48%
2 Greutate (kg) 90 42 48 65,60 6,02 12,83 19,35 48% 52%
3 Perimetru
Toracic
(cm) Inspirație 107 80 27 90,92 3,51 8,02 8,72 56% 44%
Expirație 110 85 25 95,44 3,38 7,76 8,09 52% 48%
Elasticitate 6 3 3 4,56 0,48 1,96 41,07 40% 60%
Grupă martor
Tabel nr. 6 – dezvoltare somatică, grupă martor – Clasa a X a B
Subiecți Nr.
crt. Parametri înregistrați min max X X− Amplit. X EM ±S CV % %
peste
medie %
Sub
medie
30 1 Talia (cm) 195 157 38 171,53 4,91 9,98 6,72 50% 50%
2 Greutate (kg) 104 46 58 62,63 6,19 12,68 20,77 50% 50%
3 Perimetru
Toracic
(cm) Inspirație 104 74 30 87,47 3,26 6,72 7,95 47% 53%
Expirație 108 79 29 92,67 3,30 6,90 7,83 47% 53%
Elasticitate 8 3 5 5,13 0,72 2,43 47,90 40% 60%
La testarea finală, grupa experiment aferentă clasei a X a A din cadrul Liceului Teoretic
Nicolae Bălcescu Medgidia, județul Constanța, la parametrul somatic talie a înregistrat o medie
X=171,80 cm, iar grupa martor aferentă Clasei a X a B din cadrul Liceului Teoretic Nicolae
Bălcescu Medgidia, județul Constanța X=171,53 cm. Se observă faptul că la grupa experiment
prezintă o medie a taliei mai mare decât la grupa martor.
Greutatea corporală este un parametru condiționat atât de factorul genetic cât și de factori
externi (mediu ambiant, alimentație). Grupa experiment înregistrează la acest parametru o medie
X=65,60 kg, iar grupa martor X=62,63 kg.
La această probă finală, valoarea maximă a elasticității la parametrul perimetru toracic a
înregistrat- o grupa martor X= 5,13 cm, iar valoarea cea mai mică a înregistrat -o grupa experiment
X= 4,56 cm.
Abduraman (Giuglea) Denise Dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal p rin
mijloacele gimnasticii
49
Dezvoltare motrică
Grupa experiment
Tabel nr. 7 – dezvoltare motrică, grupa experiment – Clasa a X a A
Subiecți Nr.
crt. Parametri
înregistrați min max X X− Amplit. X EM ±S CV % %
peste
medie %
Sub
medie
25 1 Circuit exerciții de
step aerobic 5,16 2,53 2,63 4,82 0,28 0,56 14,57
56%
44
Grupa martor
Tabel nr. 8 – dezvoltare motrică, grupa martor – Clasa a X a B
Subiecți Nr.
crt. Parametri
înregistrați min max X X− Amplit. X EM ±S CV % %
peste
medie %
Sub
medie
30 1 Circuit exerciții de
step aerobic 5,47 3,3 2,17 5,18 0,26 1,53 22,67 43% 57%
La proba experimentală bazată pe circuitul exercițiilor de step aerobic, contribuind la
dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal prin mijloacele gimnasticii, elevii din ambele grupe au
demonstrat că sunt capabili să parcurgă circuitul în condiții optime. Cei mai îndemânatici la această
probă s -au dovedit a fi din grupa experiment ca în cazul testării inițiale.
Am înregistrat timpul în minute și secunde necesar fiecărui participant pentru parcurgerea
circuitului stabilit. Timpul mediu înregistrat la această probă, la grupa experiment a fost X= 4,82
min, iar la grupa martor s -a înregistrat o medie X= 5,18 min.
Se observă ca diferențele înregistrate dintre grupa experiment si grupa martor, sunt
apropiate ca și valori la testarea finală ceea ce demonstrează omogenitate mar e de grup.
4.2 Analiza comparativă a datelor
4.2.1 Dezvoltare somatică
Grupa experiment – Clasa a X a A
Tabel nr. 9 – analiza comparativă, grupa experiment – Clasa a X a A
Parametri Testare inițială Testare finală Diferența T f – Ti Testul
„t” X ±S CV % X ±S CV % X ±S CV %
Talia 170,38 7,47 4,39 171,80 7,52 4,58 1,42 0,05 0,19 t=10,56
p<0,05
Greutatea 64,20 12,34 19,21 65,60 12,83 19,35 1,4 0,49 0,14 t=9,89
p<0,05
Per.
tor. Insp. 89,56 7,30 8,15 90,92 8,02 8,72 1,36 0,72 0,57 t=7,14
p<0,05
Exp. 93,52 7,26 7,76 95,44 7,76 8,09 1,92 0,5 0,33 t=6,18
p<0,005
Elast. 3,96 1,43 36,07 4,56 1,96 41,07 0,6 0,53 5 t=2
p<0,05
Abduraman (Giuglea) Denise Dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal p rin
mijloacele gimnasticii
50
Grupa martor – Clasa a X a B
Tabel nr. 10 – analiza comparativă, grupa martor – Clasa a X a B
Parametri Testare inițială Testare finală Diferența T f – Ti Testul
„t” X ±S CV % X ±S CV % X ±S CV %
Talia 169,83 9,95 5,86 171,53 9,98 6,72
1,7
0,03
0,86 t=16,01
p<0,025
Greutatea 60,97 12,49 20,48 62,63 12,68 20,77
1,66
0,19
0,29 t=15,05
p<0,025
Per.
tor. Insp. 85,63 6,65 7,77 87,47 6,72 7,98
1,84
0,07
0,21 t=16,95
p<0,025
Exp. 89,47 6,70 7,49 92,67 6,90 7,83
3,2
0,2
0,34 t=16,48
p<0,025
Elast. 3,87 1,59 41,16 5,13 2,43 47,90
1,26
0,84
6,74 t=10,03
p<0,025
La parametrul somatic talie, grupa experiment realizează la testarea inițială media X
=170,38 cm, la testarea finală X=171,80 cm. Se constată ameliorarea mediei cu 1,42 cm. Abaterea
standard (S) este de +/ – 7,47 cm, atestând la ambele testări dispersii mici ale variabilelor
individuale. Coeficientul de variabilitate (CV) indică la ambele testări o populație cu valori
omogene p<0,05.
Grupa martor prezintă o ameliorare a mediei cu 1,7 cm. Coeficientul de variabilitate (CV)
atesta o populație cu valori omogene la ambele testări, p<0,025.
Graficul nr. 1
Analiza comparativă a indicatorului Talie
Greutatea reprezintă un indicator determinat genetic, care poate fi totuși influențat de
practicarea exercițiilor fizice. Conform datelor înregistrate observăm o creștere cu 1,4 kg pentru
grupul de experiment, în vreme ce creșterea pentru grupa martor este de 1,66 kg. Din analiza
datelor reiese că ambele eșantioane sunt omogene, omogenitatea tinzând să crească spre testarea
20406080100120140160180
Testare inițială Testare finală170,38
171,8169,83
171,53
160,9
Grupa experiment Grupa martor Literatura de specialitate
Abduraman (Giuglea) Denise Dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal p rin
mijloacele gimnasticii
51
finală, mai accentuat pentru eșantionul de experiment. Datele sunt semnificative la p<0,0 5 pentru
eșantionul experimental și p< 0,025 pentru cel de control.
Graficul nr. 2
Analiza comparativă a indicatorului Greutate
Perimetrul toracic Pentru acest indicator s -au înregistrat trei parametri: inspirație ,
expirație , din diferența acestora rezultând elasticitatea toracică, parametru ce poate fi puternic
influențat de practicarea exercițiilor fizice. Se observă o creștere cu 0,6 cm pentru elasticitatea
toracică la clasa experiment, comparativ cu 1,26 cm pentru grupa martor. Datele sunt semnificative la p< 0,05 pentru eșantionul experimental și p< 0,025 pentru cel de control.
Graficul nr. 3
Analiza comparativă a indicatorului Perimetrul toracic -Inspir
1020304050607080
Testare inițială Testare finală64,2
65,660,97
62,63
58,7
Grupa experiment Grupa martor Literatura de specialitate
102030405060708090100
Testare inițială Testare finală89,56
90,9285,63
87,47
85,2
Grupa experiment Grupa martor Literatura de specialitate
Abduraman (Giuglea) Denise Dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal p rin
mijloacele gimnasticii
52
Graficul nr. 4
Analiza comparativă a indicatorului Perimetrul toracic -Expir
Graficul nr. 5
Analiza comparativă a indicatorului Perimetrul toracic -Elasticitate
4.2.2 Dezvoltare motrică
Grupa experiment – Clasa a X a A
Tabel nr. 11 – analiza comparativă, grupa experiment – Clasa a X a A
Parametri Testare inițială Testare finală Diferența T f – Ti Testul
„t” X ±S CV % X ±S CV % X ±S CV %
Circuit exerciții
de step aerobic 4,57 0,51 11,07 4,82 0,56 14,57 0,25 0,05 3,50 t=4,7
p<0,05
102030405060708090100
Testare inițială Testare finală93,52
95,4489,47
92,67
90,7
Grupa experiment Grupa martor Literatura de specialitate
123456
Testare inițială Testare finală3,96
4,563,87
5,13
4,19
Grupa experiment Grupa martor Literatura de specialitate
Abduraman (Giuglea) Denise Dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal p rin
mijloacele gimnasticii
53
Grupa martor – Clasa a X a B
Tabel nr. 12 – analiza comparativă, grupa martor – Clasa a X a B
Parametri Testare inițială Testare finală Diferența T f – Ti Testul
„t” X ±S CV % X ±S CV % X ±S CV %
Circuit exerciții
de step aerobic 4,62 0,85 18,32 5,18 1,53 22,67 0,56 0,68 4,35 t=7,7
p<0,05
La parametrul motric bazat pe circuitul exercițiilor de step aerobic, contribuind la
dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal prin mijloacele gimnasticii grupa experiment a realizat la
testarea media X=4,57 min, la testarea finală X=4,82 min. Se constată ameliorarea mediei cu
0,25 cm. Abaterea standard (S) este de +/ – 0,05 min, atestând la ambele testări dispersii mici ale
variabilelor individuale. Coeficientul de variabilitate (CV) indică la ambele testări o populație cu
valori omogene p<0,05.
Grupa martor prezintă o ameliorare a mediei cu 0,56 cm. Coeficientul de variabilitate (CV)
atesta o populație cu valori omogene la ambele testări, p<0,05.
Se observă că diferențele înregistrate dintre grupa experiment si grupa martor, sunt
apropiate ca și valori ceea ce demonstrează omogenitate mare de grup.
Graficul nr. 6
Analiza comparativă a indicatorului Circuitul exercițiilor de step aerobic
4.3 Concluzii
Concluziile oricărei cercetări științifice trebuie legate de conexiunile ce se obțin între
rezultatele obținute și analiza științifică a acestora, pe baza datelor furnizate de știința ce se ocupă
de acest domeniu.
Impactul experimentului realizat validează ipoteza lucrării și ne permit să afirmăm că
valorificând conținutul programei prin strategii didactice adecvate la ciclul liceal, elevii au
123456
Testare inițială Testare finală4,57
4,824,62
5,18
4,41
Grupa experiment Grupa martor Literatura de specialitate
Abduraman (Giuglea) Denise Dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal p rin
mijloacele gimnasticii
54
dobândit mai repede și mai eficient atât o creștere a motricității specifică vârstei cât și o optimizare
a indicelu i de dezvoltare fizică.
Din punct de vedere somatic (talie, greutate, perimetrul toracic) s -a constatat o dezvoltare
normală a clasei de experiment, valorile fiecărui elev, atingând chiar depășind limitele celor din literatura de specialitate.
• Pen tru parametrul talie, creșterea de la testarea inițială la cea finală este normală, fără
fluctuații majore. Se evidențiază astfel, încă o dată faptul că sportul practicat constant duce la o dezvoltare armonioasă a organismului.
• La parametrul greutate, am observat o îmbunătățire a omogenității la nivelul colectivului
de elevi, chiar dacă rămâne tot scăzută, ceea ce demonstrează că repetarea sistematică metodelor aplicate prin care am valorificat conținuturile programei, a dus la o dezvoltare armonioasă a
organismului.
• Și elasticitatea, componentă a perimetrului toracic, s -a modificat după testarea finală
comparativ cu testarea inițială.
Din punct de vedere motric s -au înregistrat progrese în rândul subiecților din clasa de
experiment, la probele la ca re au fost urmăriți. La parametrul motric s -a înregistrat rezultatul
ciruitului în unități de măsurat timpul. După cum se observă, timpii au suferit modificări.
S-au dovedit a fi bine alese exercițiile din complexele de dezvoltare fizică folosite ca
struc turi operaționale incluse în proiect. Aceste structuri au fost alese și adaptate în așa manieră
încât cu ajutorul lor să valorific cât mai eficient dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal prin mijloace
gimnasticii, dar și pentru a evita monotonia și plict iseala.
Ele au oferit condiții prielnice elevilor din ciclul liceal și au declanșat stări afective
pozitive, ducând la o cât mai eficientă dezvoltare motrică.
Pe lângă contribuția adusă la dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal prin mijloacele
gimnastic ii, structurile incluse în experiment au contribuit și la dezvoltarea tuturor proceselor
psihice ale elevilor, a unor trăsături pozitive ale personalității dar și la integrarea socială a lor, prin
creșterea capacității de socializare.
Rezultatele obținute în urma acestui experiment di cadrul lucrării de față, răspund prompt
la întrebările care au fost ridicate la începutul său.
1. Prin mijloacele și metodele folosite de cercetare în cadrul acestei lucrări, s -a putut
observa o îmbunătățire a dezvoltării rezistenței la ciclul liceal prin mijloacele gimnastice asumate;
2. Rezultatele obținute în cardul acestui experiment conduc la concluzia că la această
vârstă se poate influența rezistența;
3. Dezvoltarea calității motrice rezistența prin mijloacele gimnasticii, abordate de
către mine în cadrul acestei lucrări, nu aduce prejudicii pregătirii fizice în ansamblul ei, ci dimpotrivă, aceste mijloace folosite, formează deprinderi optime ce pot ajuta în viitor, la însușirea altor acțiuni motrice mult mai co mplexe.
Pe parcursul desfășurării experimentului nu s -au semnalat cazuri de îmbolnăviri sau
accidentări, frecvența la orele de curs s -a îmbunătățit, iar lecțiile în sine s -au derulat într -o
atmosferă plăcută, atractivă și dinamică.
Abduraman (Giuglea) Denise Dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal p rin
mijloacele gimnasticii
55
CAPITOLUL V: CONCLUZ II FINALE ȘI PROPUNERI
5.1 Concluzii finale
Educația fizică fiind prezentă în toate verigile învățământului, este chemată să contribuie
la pregătirea multilaterală a subiecților, prin dezvoltarea armonioasă a organismului, întărirea
organismului, întărir ea sănătății, dezvoltarea calităților fizice și psihice și formarea unor deprinderi
motrice utile în viață.
Educația fizică, participă prin mijloace și forme de organizare specifice, la perfecționarea
proceselor activității intelectuale (imaginație, creat ivitate, memorie motrică, atenție concentrată și
distributivă, rapiditatea analizei, vitezei și deciziei), la dezvoltarea componentelor afectivității (sentimente, pasiuni), cât și la educarea unor importante calități volitive (curaj, stăpânire de sine,
perseverență, dârzenie).
Pentru că rezistența se dezvoltă pe parcursul întregii lecții de educație fizică, este bine ca
în fiecare moment al lecției exercițiile să aibă un grad de complexitate adecvat nivelului de
pregătire și dezvoltare al elevilor de la c iclul liceal.
Pentru dezvoltarea calității motrice rezistența prin mijloacele gimnasticii, este bine să se
folosească lucrul pe eșantioane mici, în alcătuirea lor ținându- se cont de particularitățile de vârstă
și sex, iar ca metode modelarea, tratarea dife rențiată, învățarea prin descoperire, metode împletite
cu metodele clasice.
O soluție pentru convingerea subiecților despre necesitatea practicării independente a
exercițiilor fizice o constituie conștientizarea permanentă a procesului de instruire. Socoti m
normal că subiectul să nu fie pus numai să execute, ci să si știe ce și cum și mai ales de ce execută, care sunt efectele acestor execuții asupra dezvoltării sale. O altă soluție o reprezintă recomandarea
unor programe individuale de activitate cu verifi carea periodică a progreselor realizate, precum și
individualizarea, în limita timpului și spațiului, a efectuării exercițiilor pentru dezvoltarea unei
calități motrice, iar în cadrul acestui aspect indicarea unor sarcini suplimentare pentru acei subiecți care au nevoie de acestea.
5.2 Propuneri
1. Ca o propunere succintă, în cadrul lecției de educație fizică la nivel liceal, trebuie
realizată o selecție a mijloacelor și metodelor celor mai eficiente.
2. Folosirea cât mai diversă a mijloacelor pentru ca activitatea fizică să fie cât mai atractivă
și să asigure interesul elevilor de la ciclul liceal. Dacă elevul prezintă interes, se poate mări timpul
efectiv de lucru prin evitarea timpilor „morți” și se poate ajunge la un grad mai mare de progres.
3. Adaptare a mijloacelor de exersare prin dozare corespunzătoare a lor, după cum
urmează:
– În funcție de capacitatea individuală de efort;
– În funcție de vârstă;
– În funcție de sex.
4. Folosirea unor procedee metodice ce pot oferi profesorului o mare posibilitate de a
observa, pe cât posibil, activitatea fiecărui elev, având astfel posibilitatea de a le corecta acțiunile
sau de a le readapta mijloacele după capacitatea fiecăruia. Aceste procedee pot fi:
– Pe grupe valorice;
Abduraman (Giuglea) Denise Dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal p rin
mijloacele gimnasticii
56
– Pe perechi;
– Individual.
Folosirea pentru dezvoltarea rezistenței a mijloacelor din gimnastică, deoarece această
tipologie din urmă, dezvoltă echilibrat și armonios, ceea ce influențează în mod deosebit rezistența
la ciclul liceal.
Abduraman (Giuglea) Denise Dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal p rin
mijloacele gimnasticii
57
BIBLIOGRAFIE
1. Alexe, N. – „Antrenamentul sportiv modern”, Ed. Editis, București, 1993;
2. Avramoff, E. – „Probleme medico -sportive în gimnastică”, Ed. Sport -Turism, București, 1982;
3. Băiașu , N. – „Gimnastica”, Ed. Sport -Turism, București, 1984;
4. Cârstea, Gh. – „Teoria și metodica Educației Fizice și Sportului”, Ed. AN -DA, București,2000;
5. Crețu, T. – „Psihologia adolescentului și adultului”, Ed. Ministerul Educației și Cercetării,
Buc, 2005;
6. Daniel, Gh. – „Teoria antrenamentului sportiv”, Ed. Fundației România de Mâine, București,
2005;
7. Demeter, A. – „Bazele fiziologice și biochimice ale calităților motrice”, Ed. Sport- Turism, Buc,
1972;
8. Dragnea, A . – „Teoria și metodica dezvoltării activităților motrice”, Ed. ANEFS, București,
1999;
9. Dragnea, A., Bota, A. – „Teoria activităților motrice”, Ed. Didactică și pedagogică, R.A., Buc,
1996;
10. Dragnea, A. – „ Teoria și didactica educației fizice și sportului”, Ed. Fest, București, 2006;
11. Dragnea, A. – „Teoria educației fizice și sportului, Editura Cartea Scolii 2000, Bucuresti,
2000;
12. Dragnea, A., Bota, A., Teodoreascu,S., Stănescu, M., Ṣerbănoiu, S., ṣi Tudor, V., – „Educația
fizică și sport – teori e și didactică, Editura Fest – București, 2006;
13. De Landsheere, G., de Landsheere, V., (1979) – „Definirea obiectivelor educației (trad.)”,
Editura Didactică și Pedagogică, București;
14. Dumitru, M. – „Teoria educației fizice și sportului” – ,,Ovidi us’’ University Press Constanța
2001;
15. Epuran, M., Holdevici, I. și Tonița, F.,– „Psihologia sportului de performanță. Teorie și
practică”, Ed. FEST, București, 2001;
16. Bideaud. J., Houde. O., Pedinielli. J.O., – „L`homme en developpment, Editura P ress
Universitaires de France 2002;
17. Harre, D., Leopold, U. – „Rezistența, forța și antrenamentul de rezistență, Theorie and Praxis
der MorpenKultur” Berlin, 35, 1986 în sportul de performanță, nr.267 din 1987;
18. Firea, E. – „Metodica educației fizi ce școlare”, vol. I, I.E.F.S., București, 1984;
Abduraman (Giuglea) Denise Dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal p rin
mijloacele gimnasticii
58
19. Grimalschi T. – „Ghid metodologic pentru profesori. Educația fizică pentru clasele X –XII”,
Chișinău, Editura Univers Pedagogic, 2007;
20. Lefrancois, Guy R., – „An Introduction to Child Development”, WodsworthInc. Co., 1983;
21. Manno, R. – „Bazele antrenamentului sportiv”, Ed.Plumb, C.C.P.S., București, 1996;
22. Neagu N., – Teoria și practica activității motrice umane, Ed. University Press, Târgu Mureș,
2010;
23. Niculescu, G., Gimnastica de bază, E ditura Fundației România de mâine București, 2012;
24. Piaget, J.- „Psihologie și pedagogie”, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1972;
25. Stroescu, A. – „Gimnastica”, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1968;
26. Zațiorschi, V. – „Calitățile fizice ale sportivului”(traducere), Ed. C.N.E.F.S., București, 1968;
27. Zlate, M., – „Psihologia copilului”, Editura Didactică și Pedagogică București, 1993.
Internet:
https://gymnasticsproject.weebly.com/aerobicanaerobic -training.html ;
https://experiencelife.com/article/the -path-to-endurance ;
http://www.heart.org/en/healthy -living/fitness/fitness -basics/endurance -exercise- aerobic ;
https://www.verywellfit.com/what- is-muscular -endurance -3120360 ;
https://uk.humankinetics.com/blogs/excerpts/muscular -strength- power -and-endurance -training ;
http://b log.joyofdance.ca/808- 5-exercises -that-build- a-dancers -endurance ;
https://www.theballetblog.com/portfolio/cardio -training -for-dancers ;
https://www.jenreviews.com/resistance -training;
Abduraman (Giuglea) Denise Dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal prin
mijloacele gimnasticii
ANEXE
ANEXA 1
Testare inițială
Dezvoltare somatică – Clasa a X a A (grupa experiment)
Nr.crt. Nume prenume Talie
(cm) Greutate
(kg) Perimetrul toracic (cm)
Inspirație Expirație Elasticitate
toracică
1 A.V.C. 176 70 89 95 6
2 A.R.S. 172 89 102 106 4
3 B.M.M. 170 62 90 94 4
4 C.G.A 170 54 84 87 3
5 C.A.A. 169 84 106 109 3
6 C.G 165 60 80 82 2
7 C.F.L 173 66 89 92 3
8 C.D. 170 64 86 91 5
9 C.D.A. 157,5 40 81 83 2
10 I.A. 176 80 91 95 4
11 I.G.C. 176 70 91 97 6
12 I.C. 180 77 90 95 5
13 I.S. 180 80 106 108 2
14 M.C.V.M 188 75 95 99 4
15 M. R.M. 168 48 81 86 5
16 N.A.S. 167 54 87 92 5
17 P.B. 168 56 90 94 4
18 P.M. 169 57 86 91 5
19 P.N.A. 160 57 90 93 3
20 R.D.A. 176 67 97 100 3
21 T.D.M. 161 53 87 90 3
22 U.M.M. 164 57 79 85 6
23 U.M.I. 165 66 91 94 3
24 V.O.A. 180 72 90 97 7
25 Z.I.M. 159 47 81 83 2
Abduraman (Giuglea) Denise Dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal prin
mijloacele gimnasticii
ANEXA 2
Testare finală
Dezvoltare somatică – Clasa a X a A (grupa experiment)
Nr.crt. Nume prenume Talie
(cm) Greutate
(kg) Perimetrul toracic (cm)
Inspirație Expirație Elasticitate
toracică
1 A.V.C. 178 72 92 98 6
2 A.R.S. 174 90 104 108 4
3 B.M.M. 172 64 92 96 4
4 C.G.A 172 56 86 90 4
5 C.A.A. 170 85 107 110 3
6 C.G 167 62 82 88 6
7 C.F.L 174 67 90 95 5
8 C.D. 172 65 87 93 6
9 C.D.A. 158 42 82 86 4
10 I.A. 177 82 92 96 4
11 I.G.C. 178 71 92 98 6
12 I.C. 181 78 92 98 6
13 I.S. 180 80 104 108 4
14 M.C.V.M 189 76 97 100 3
15 M. R.M. 170 50 82 86 4
16 N.A.S. 168 55 88 92 4
17 P.B. 170 57 92 96 4
18 P.M. 170 58 88 92 4
19 P.N.A. 162 59 92 96 4
20 R.D.A. 178 68 98 103 5
21 T.D.M. 162 54 88 92 4
22 U.M.M. 166 59 80 85 5
23 U.M.I. 165 66 91 95 4
24 V.O.A. 182 74 92 97 5
25 Z.I.M. 160 50 83 88 6
Abduraman (Giuglea) Denise Dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal prin
mijloacele gimnasticii
ANEXA 3
Testare inițială
Dezvoltare somatică – Clasa a X a B (grupa martor )
Nr.crt.
Nume prenume Talie
(cm) Greutate
(kg) Perimetrul toracic (cm)
Inspirație Expirație Elasticitate
toracică
1 B.E.M. 174,5 65 85 88 3
2 B.A.A.D. 172 61 80 85 5
3 B.M.A. 182 68 92 96 4
4 B.R.B. 183 71 90 95 5
5 C.D.A. 170 50 83 88 5
6 C.A.M. 166 63 92 94 2
7 D.M.A. 180 70 95 97 2
8 D.D.S. 194 103 93 96 3
9 E.S.A. 177 65 90 94 4
10 F.R.A. 160 60 88 90 2
11 G.E.L. 163 52 80 82 2
12 G.L.E. 163 51 80 84 4
13 H.C.S. 175 72 95 100 5
14 I.S.A. 171 46 75 78 3
15 M.B.A. 160 80 102 104 2
16 O.D.C. 173 52 79 82 4
17 O.E.A. 182 73 84 91 7
18 P.S.B.. 168 53 84 86 2
19 P.A.S. 157 45 78 83 5
20 P.R.G. 155 62 85 87 2
21 P.B.M. 163 55 82 84 2
22 P.C.M. 155 44 72 76 4
23 P.A.M. 176 74 90 95 5
24 R.A.T. 180 63 87 94 7
25 S.R. 160 49 80 84 4
26 S.A.M. 167 53 90 94 4
27 P.A.D. 160 54 85 87 2
28 T.M.I. 159 48 79 84 5
29 T.G.I. 166,5 63 90 97 7
30 V.G. 183 64 84 89 5
Abduraman (Giuglea) Denise Dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal prin
mijloacele gimnasticii
ANEXA 4
Testare finală
Dezvoltare somatică – Clasa a X a B (grupa martor)
Nr.crt.
Nume prenume Talie
(cm) Greutate
(kg) Perimetrul toracic (cm)
Inspirație Expirație Elasticitate
toracică
1 B.E.M. 176 67 88 92 4
2 B.A.A.D. 174 62 82 88 6
3 B.M.A. 184 70 94 99 5
4 B.R.B. 184 72 92 98 6
5 C.D.A. 172 52 84 90 6
6 C.A.M. 168 64 94 98 4
7 D.M.A. 181 71 96 99 3
8 D.D.S. 195 104 94 98 4
9 E.S.A. 180 68 93 100 7
10 F.R.A. 162 61 89 93 4
11 G.E.L. 164 54 82 86 4
12 G.L.E. 164 52 82 88 6
13 H.C.S. 176 74 96 102 6
14 I.S.A. 172 47 77 81 4
15 M.B.A. 162 82 104 108 4
16 O.D.C. 175 54 81 86 4
17 O.E.A. 184 75 86 94 8
18 P.S.B.. 170 55 86 89 3
19 P.A.S. 159 46 80 86 6
20 P.R.G. 157 64 87 92 5
21 P.B.M. 165 57 84 88 4
22 P.C.M. 157 46 74 79 5
23 P.A.M. 176 74 90 95 5
24 R.A.T. 182 65 89 98 8
25 S.R. 162 51 82 87 5
26 S.A.M. 169 55 92 97 5
27 P.A.D. 162 56 87 90 3
28 T.M.I. 161 50 81 87 6
29 T.G.I. 168 65 92 100 8
30 V.G. 185 66 86 92 6
Abduraman (Giuglea) Denise Dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal prin
mijloacele gimnasticii
ANEXA 5
Dezvoltare motrică
Circuit exerciții de step aerobic – Clasa a X a A (grupa experiment)
Testare inițială și finală
NR.
CRT. NUMELE SI
PRENUMELE T.I. T.F.
1 A.V.C. 4,50 4,25
2 A.R.S. 6,27 4,05
3 B.M.M. 4,41 4,35
4 C.G.A 4,49 3,49
5 C.A.A. 4,53 4,02
6 C.G 5,24 4,38
7 C.F.L 4,33 4,08
8 C.D. 4,47 4,02
9 C.D.A. 4,10 4,18
10 I.A. 4,58 4,21
11 I.G.C. 4,25 3,39
12 I.C. 5,31 4,31
13 I.S. 4,56 4,18
14 M.C.V.M 4,52 3,21
15 M. R.M. 4,04 3,36
16 N.A.S. 4,22 3,35
17 P.B. 5,06 3,56
18 P.M. 4,43 4,15
19 P.N.A. 4,46 4,07
20 R.D.A. 4,03 3,40
21 T.D.M. 4,24 2,53
22 U.M.M. 4,11 3,41
23 U.M.I. 5,27 5,16
24 V.O.A. 4,42 3,23
25 Z.I.M. 4,41 3,25
Abduraman (Giuglea) Denise Dezvoltarea rezistenței la ciclul liceal prin
mijloacele gimnasticii
ANEXA 6
Dezvoltare motrică
Circuit exerciții de step aerobic – Clasa a X a B (grupa martor)
Testare inițială și finală
NR.
CRT. NUMELE SI
PRENUMELE T.I. T.F.
1 B.E.M. 4,40 4,26
2 B.A.A.D. 4,14 4,04
3 B.M.A. 4,34 4,04
4 B.R.B. 4,49 4,20
5 C.D.A. 5,07 4,12
6 C.A.M. 4,51 4,18
7 D.M.A. 4,25 4,16
8 D.D.S. 6,09 5,39
9 E.S.A. 6,03 4,41
10 F.R.A. 5,50 5,05
11 G.E.L. 4,21 3,50
12 G.L.E. 3,37 3,39
13 H.C.S. 4,43 4,28
14 I.S.A. 4,03 4,00
15 M.B.A. 7,45 5,47
16 O.D.C. 5,34 4,31
17 O.E.A. 4,12 3,51
18 P.S.B.. 5,24 4,41
19 P.A.S. 4,00 3,60
20 P.R.G. 5,22 4,00
21 P.B.M. 3,59 3,47
22 P.C.M. 4,39 4,13
23 P.A.M. 5,33 5,02
24 R.A.T. 4,43 3,30
25 S.R. 4,18 4,34
26 S.A.M. 4,12 4,07
27 P.A.D. 4,30 4,36
28 T.M.I. 4,03 4,33
29 T.G.I. 4,08 4,04
30. V.G. 4,06 4,01
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Conf. univ. dr. OLTEAN ANTOANELA Absolvent: ABDURAMAN (GIUGLEA) DENISE CONSTANȚA 2020 UNIVERSITATEA “OVIDIUS” CONSTANȚA DEPARTAMENTUL PENTRU… [610703] (ID: 610703)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.