Conf . Univ . Dr. Oana – Ramona LOBONȚ Cristea Diana -Sara Anul 2017 Democrația și societatea civilă 2 ” 3 FINANȚE ȘI BĂNCI DEMOCRAȚIA ȘI SOCIE TATEA… [628104]

FINANȚE ȘI BĂNCI

DEMOCRAȚIA ȘI SOCIETATEA
CIVILĂ

Conf . Univ . Dr. Oana – Ramona LOBONȚ Cristea Diana -Sara

Anul
2017

Democrația și societatea civilă 2

” 3

FINANȚE ȘI BĂNCI

DEMOCRAȚIA ȘI SOCIE TATEA
CIVILĂ

Conferențiar doctor Lobonț Oana Cristea Diana -Sara

Anul
2017

Democrația și societatea civilă 4

” 5

Democrația și societatea civilă 6

” 7

Declaraț ie

Democrația și societatea civilă 8

CUPRINS

1. Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 9
2. Literatura de specialitate ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 10
2.1. Definirea democrației și a societății civile ………………………….. ………………………….. … 10
2.2. Prezentarea indicatorilor ………………………….. ………………………….. ………………………… 15
3. Studiu de caz ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 19
3.1. Analiza de corelație ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 24
3.2. Coeficientul de determinație ………………………….. ………………………….. …………………… 25
4. Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 28
5. Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 30

” 9

DEMOCRAȚIA ȘI SOCIETATEA CIVILĂ

Rezumat: Obiectivul prezentei lucrări este de a studia relația și corelația din tre democrația
și societatea civilă din România, făcând referire la sustenabilitatea organizațiilor societății
civile într -o democrație în curs de dezvoltare. Perioada lungă de tranziție de la comunism la
democrație, de la un stat în care cetățeanul era un simplu supus, la unul în care acesta
reprezintă piesa centrală, a fost însoțită în primă fază de subdezvoltarea societății civile. Din
punct de vedere al metodologiei abordate pentru a studia legătura dintre cei doi termeni, s -a
utilizat un set de date pe o perioadă de aproximativ un deceniu, prin măsurarea indicatorului
Freedom House, respectiv indexului sustenabilității organizațiilor societății civile și
realizarea unei corelații Pearson. Rezultatul este unul neașteptat, deoarece dacă în
majoritatea sta telor europene aceste două variabile sunt corelate, studiul relevă că în
contextul României, nu există corelație între democrația și sustenabilitatea organizațiilor
societății civile. Lucrarea concluzionează faptul că grupurile societății civile din contex tul
autohton se confruntă cu o serie de probleme. Factorii care împiedică performanța acestor
grupuri în raport cu dezvoltarea națională țin de încrederea publică, de sustenabilitatea
financiară, dar în special de deteriorarea relației între societatea civ ilă și stat. Acest lucru nu
înseamnă implicit că societatea civilă a fost inactivă în exercitarea funcțiilor ei, ci că
problema a fost de partea opusă, unde lucrurile din spațiul advocacy au devenit complicate.
Cu toate acestea însă, grupurile civice din s ocietatea civilă românească încep să -și crească
vizibilitatea.

Cuvinte cheie: democrație, societate civilă, corelație Pearson , Freedom House, România.

1. Introducere

Conceptul de societate civilă are o istorie lungă și bogată, începând încă din Antich itate când
desemna comunitatea politică și când se identificau primele sale forme. Acestea adesea
intersectau atât aspecte legate de drepturile și libertățile omului, cât și originile aspectului de
democrație. În epoca modernă însă, conceptul desemnează di feritele forme de cooperare și
asociere pașnică și voluntară care apar între indivizii unei societăți libere. Această concepție
sugerează că apariția unei sfere a societății civile implică cel putin o minimă democratizare și
susține democratizarea ulterioa ră. Deși au fost aduse numeroase contribuții acestui concept,
practica societății civile este cea care a fost pusă de cele mai multe ori la încercare de
dezvoltarea politică și economică a unui stat. Apariția societății civile în România, ca și în alte
țări post -comuniste din Europa Centrală și de Est, este rezultatul unui proces social relativ
recent. Numărul crescând al organizațiilor societății civile, demonstrațiile stradale și alte
forme de mobilizare a populației au jucat un rol crucial în tranzițiile democratice. Deținerea
democratică presupune existența unor guverne puternice, a unei viziuni comune, niveluri
scăzute de clientelism și niveluri înalte de încredere. Societatea civilă din punct de vedere al
organizațiilor sale se angajează să susțină dre pturile și dorințele cetățenilor, incluzând drepturi
din sfera sănătății, mediului și economic, dar fără a se limita la ele. Aceasta îndeplinește
îndatoriri esențiale de control și echilibru în cadrul unei democrații, fiind capabilă să
influențeze guvernul și să-l tragă la răspundere. Prin urmare, societățile civile libere și active
reprezintă un indicator al unei democrații participative sănătoase, însă pot funcționa numai în
cazul în care libertatea de exprimare și dreptul la asociere sunt garantate. Defi nițiile, rolul și
contextele variază, însă liderii din sfera societății civile, afacerilor și guvernului posedă
oportunitatea de a le valorifica și de a crea noi soluții provocărilor cu care societatea se
confruntă. Societatea civilă poate juca un rol deos ebit de important în acest proces, prin

Democrația și societatea civilă 10

crearea spațiului politic și social în care să aibă loc colaborări bazate pe încredere, serviciu și
binele colectiv.
Această lucrare analizează contribuțiile potențiale ale societății civile care pot aprofunda
democr ația și investighează legătura dintre societatea civilă și democrație, măsurate prin
indicatori specifici. Deoarece conceptul de societate civilă are o semnificație deosebită și este
necesară înțelegerea semnificației profunde a acesteia, capitolul 2 relev ă o anchetă istorică și
teoretică a societății civile și a democrației. O dată cu înțelegerea contextului, în același
capitol sunt prezentați diferiți indicatori prin care se pot măsura cei doi termeni. În capitolul 3
este prezentată metodologia, studiul d e caz și rezultatele obținute în urma studiului.
O limită a lucrării este reprezentată de disponibilitatea redusă a datelor în contextul autohton,
astfel studiul este realizat pe o perioadă cuprinsă între anii 2005 și 2015 inclusiv, utilizând
indicatorul F reedom House pentru măsurarea nivelului de democrație, respectiv indicatorul
sustenabilității organizațiilor societății civile pentru a măsura societatea civilă. Grupurile
societății civile sunt agenți ai dezvoltării și joacă un rol esențial în acțiunile d e dezvoltare
socială, politică și economică și au puterea de a influența comportamentul individual și cel al
instituțiilor implicate. Sunt în acest context corelate democrația cu societatea civilă? Studiul
va adopta o metodă de colectare a scorurilor anual e a fiecărui indicator în parte și utilizarea
acestor date pentru a studia relația prin inter mediul unei corelații Pearson care va cuprinde
analiza de corelație și determinarea coeficientului de determ inație . Rezultatul așteptat este ca
cei doi termeni să fie corelați, însă într -o mică măsură.

2. Literatura de specialitate

2.1. Definirea democrației și a societății civile

Prezenta lucrare își propune să investigheze corelația dintre democrație și societatea civilă și
să analizeze dacă participația societății civ ile este un fundament al democrației, precum și în
ce sens se influențează acestea. Vom încerca să răspundem la întrebările pe care acest subiect
le ridică și anume dacă are nevoie statul democratic de societate civilă și dacă da, în ce
măsură și pentru ce ? Care sunt valorile pe care societatea civilă le aduce democrației și vice
versa? Este necesară ori posibil de delimitat partea civilă de cea politică? Pentru a înțelege
mai bine subiectul abordat, considerăm necesară construirea unei imagini de ansamblu a ceea
ce semnifică și implică aceste două concepte.
Deși este populară ideea cum că democrația și societatea civilă sunt termeni consacrați,
considerăm că aceștia constituie concepte deloc simplu de definit. Această greutate în
definirea lor se datorează complexității implicate. În lucrarea Introduction: The arena of
ideology (1994), MacKensie afirmă că democrația "întruchipează un set de idei politice care
detaliază cea mai bună formă posibilă de organizare socială", atribuind conceptului imaginea
unui id eal după care ar trebui să ne ghidam. Democrația este astfel o cale prin care sunt luate
decizii obligatorii la nivel de colectivitate, în care populația este la putere (demos cratos),
succesul democrației existând acolo unde totalitatea membrilor unei soc ietăți participă la
luarea deciziilor în mod direct, în urma cărora rezultă satisfacerea nevoilor unui număr cât
mai mare dintre aceștia. Abraham Lincoln definea democrația ca fiind “ guvernul poporului,
de către popor, pentru popor”. Democrația este de dep arte cea mai cea mai provocatoare
formă de guvernământ, atât pentru politicieni cât și pentru popor. Așa numita democrație din
antichitatea greacă și romană reprezintă un precursor al democrației moderne. Asemenea
democrației moderne, aceasta a fost creată ca o reacție a constrângerii sau abuzului de putere

” 11

a conducătorilor. Însă teoria democrației modern nu a fost formulată decât de abia în perioada
iluministă din secolul XVII -XVIII, când filozofii au definit elementele esențiale ale
democrației: separarea puterilor în stat, drepturile umane și civile fundamentale, libertate
religioasă și separarea bisericii de stat. Pentru a -și merita statutul de democrație modernă, o
țară trebuie să îndeplinească, în scris dar și în viața de zi cu zi, de către politicieni și autorități
următoarele: să garanteze drepturi umane de bază fiecărui individ în relațiile sale cu statul și
autoritățile sale și în relațiile cu grupuri sociale și alți indivizi; separarea puterilor în stat, unde
identificăm puterea executivă (Guvernul ), legislativă (Parlamentul) și judecătorească
(Justiția); libertatea de exprimare, a presei și mass -media; dreptul la vot și nu cel din urmă, o
bună guvernare, focusată pe interesul public și absența corupției.
De-a lungul timpului, teoriile și dezvoltare a ideii, putem spune chiar a idealului de
democrație, a suferit numeroase schimbări. De luat în considerare este teoria democrației
participative, ce pornește de la ipoteza "dezvoltării relațiilor de încredere reciprocă între
indivizi" (Pateman, Participat ion and Democratic Theory, Cambridge University press, 1970),
respingând ideea unei definiții singulare, clasice, a democrației. În prezenta lucrare însă, ne
raportam la noțiunea de democrație ca presupunând "programe puternice de reglementare și
coordonar e, mandatate de instituțiile statului și strâns legate de organizațiile civice
participative și critice" (Iris Marion Young, State, Civil Society and Social Justice, Cambridge
University Press, 1999). În altă ordine de idei, democrația nu se întocmește pri n instituții ale
statului sau prin cetățenie; ea depinde de ele și ii sunt necesare, fiind un proces dinamic. Aici
trebuie să facem referire și la termenul de democratizare care, pentru ca acesta să aibă loc,
este nevoie să treacă printr -o transformare atâ t la nivel de reprezentare, cât și la nivel de
funcționalitate. Acest cadru se bazează pe 3 concepte cheie: statul, globalizarea și societatea
civilă.
Considerăm că este crucial ca atunci când ne referim la democrație și democratizare să dăm
atenție și con ceptului de societate civilă. Literatura privind relațiile dintre societatea civilă și
societatea politică democratică își are rădăcinile în scrierile clasice liberale timpurii. Totuși,
aceasta s -a dezvoltat semnificativ de către teoreticienii secolului XX , care au identificat rolul
culturii politice ca fiind vital într -o ordine democratică. Aceștia au dezbătut dacă elementul
organizațiilor politice facilitează informarea cetățenilor, votarea mai conștientă, implicarea în
politic și tragerea mai mult la răs pundere a guvernului. Statutul acestor organizații a fost des
considerat ca fiind constituții, deoarece ele obișnuiesc participanții cu formalitățile luării unor
decizii în mod democratic. Cel mai recent însă, dezbaterile au ca tematică faptul că
organizaț iile non -politice din societatea civilă sunt vitale pentru democrație. Asta se datorează
faptului că ele construiesc capital social, încredere și valori comune, care sunt transferate în
sfera politică și ajută la menținerea societății ca un întreg prin fac ilitatea unei înțelegeri a
interconexiunilor și intereselor din cadrul societății. Alți teoreticienii s -au întrebat cât de
democratică societatea civilă este defapt. Se observă în zilele noastre cum actorii societății
civile au obținut o cantitate remarcab ilă de putere politică fără ca cineva să -i fi ales sau
denumit în mod direct. Pentru Sergiu Tamas, “datorită specificului său, societatea civilă
întărește legitimitatea democrației ”, sugerând că societatea civilă reprezintă defapt o condiție
a democrației. (Sergiu Tamas, “Dicționar politic. Instituțiile democrației și cultura civică”,
Editura Academiei Române, 1993). Astfel, aceasta își exercită puterea de “mecanism
regulator pentru societățile democratice”. În prezent, termenul este tot mai des utilizat și

Democrația și societatea civilă 12

deseori este reprezentat (într -o viziune liberală) ca fiind spațiul dintre individ și stat, dintre
sfera publică și privată, privită ca o entitate intermediară situată între cele două sfere, în care
indivizii și organizațiile pot trage la răspundere statu l. Societatea civilă este un termen mult
controversat, identificând de -a lungul istoriei păreri contradictorii, ambigue sau dimpotrivă,
opinii care să completeze definirea unui concept atât de complex. Acesta ia amploare într -o
fază cheie a modernității, și anume în timpul burgheziei secolului XVIII -XIX, când încep să
fie puse sub semnul întrebării drepturile fundamentale ale omului ca individ, dar și ca parte a
unui grup sau a unei “ uniuni” (Thomas Hobbes, Leviathan 1651), precum și libertatea de
exprimar e.
Relația dintre democrație și drepturile civile poate rezumată în diferite moduri. Unii văd
libertățile civile și democrația ca fiind fenomene distincte, deoarece democrația este des
asociată doar cu autoguvernarea politică (accesul la puterea politică ș i uneori responsabilitatea
guvernului) care poate exista, dar nu impune și neapărat respectarea simultană a drepturilor
civile. Ernst -Wolfgang Böckenförde susține că este o distincție logică între cine guvernează și
măsura în care guvernul poate interveni în viața cetățenilor. După cum spune sociologul
Ulrich Beck, “cea mai precisă afirmație pe care cineva o poate face cu privire la societatea
civilă este aceea că este o idee extraordinar de vagă ”. Orice definire a societății civile ar trebui
să se adreseze și relației sale interne cu drepturile omului și democrația. O societate civilă este
formată din grupuri sau organizații care lucrează în interesul cetățenilor, dar care operează
înafara sectorului guvernamental sau cele care realizează profit. Organizați ile și instituțiile
care alcătuiesc societatea civilă includ sindicate, organizații non -profit, biserici și alte agenții
care oferă un serviciu important pentru societate și care, în general, cer foarte puțin în schimb.
Uneori, când vorbim de societatea ci vilă, facem referire la aceasta denumind -o sectorul civil,
care este folosit pentru a se diferenția de alte sectoare: cel public, care este guvernul și
ramurile sale și cel privat, care include întreprinderi și corporații. Sectorul civil acționează în
interesul publicului și nu este motivat de profit sau de guvern.
Istoria bogată cu privire la teore tizarea societății civile, care compune însemnătatea ei de
astăzi, nu poate fi sumarizată cu ușurință. Multiplele transformări din punct de vedere al
contextului necesită o examire a separării dintre stat și societate. Autonomia societății civile
față de stat este una din caracteristicile ei centrale. Din puncte de vedere istoric, evoluția
societății civile a fost conectată cu formarea statului, astfel trebuie înț eleasă în termeni de
limitare a puterii statului. Problema relației stat -societate este particular relevantă. Deoarece
este înafara scopului acestei lucrări de a intra prea mult în detaliu cu această problemă, în
tabelul nr.1 se poate observa o prezentare cronologică succintă a ceea ce a însemnat “civilis”
de la primele intuiții ale conceptului până aproape de epoca modernă.
Tabel nr 1. Viziune succintă asupra societății civile, cu mențiuni și completări
Personalitate, lucrare/
perioadă Viziune succintă asu pra societații civile, cu mențiuni și
completări
Aristotel, 355 Î.e.n
Omul ca ființă socială nu poate trăi altfel decât într -o
comunitate, într -un stat, aplicabilă însă unui număr restrâns
de indivizi de sex masculin cu dreptur i politice din polisul
grecesc. Nu se făcea distincția între stat și societate.

” 13

Thomas Hobbes, Leviathan,
1651
Uniunea este numită civitas sau societate civilă, societatea
nu mai este percepută doar ca fiind ceva natural, dar și ca o
consecință a unui pact (contract), ca persoană reprezentativă
(stabilește formarea statelor și moralitatea ce trebuie
implicată; face referire la natura omului -homo homini
lupus – de a lupta îimpotriva altuia pentru a -și apăra
proprietatea; se face trecerea la o societate susținută de legi
civile car e să susțină pacea și securitatea socială).
Baruch Spinoza, Tratatul
politic, 1677
Rolul ii revine asigurării păcii și securității sociale (individul
își supune de bună voie legea firii, naturală, legilor civile, în
cadrul unei societăți reglate de insti tuții publice).
John Locke, Al doilea tratat,
1686
Rolul societății civile este de a asigura proprietatea materială
(Locke este primul care intuiește distincția între statul social
(societatea civilă) și cel politic (statul) din zilele noastre).
Jean Ja cques Rousseau,
Contractul social, 1762
Soluția cu privire la contractul social dintre cetățean și stat
este de a crea un politic moral și colectiv c ompus din toți
membrii statului. Membrii își exercită libertate a prin
intermediul voinței generale, în fun cție de binele comun
(omul este îndreptat de bună voie spre nenorocire, prin faptul
că renunță la libertatea sa naturală pentru o 'libertate'
materială ce -l face un supus al legilor statului.
Immanuel Kant, sec. 18
Necesitatea separării și delimitării so cietății civile de stat,
observând dualitatea contradictorie a omului : naturală și
socială (societatea civilă depinde de stat, iar statul trebuie să
realizeze obiectivele cetățenilor de libertatea și egalitate,
obiective de pilon și ale societății civile) .
Karl Marx, sfârșitul sec. 19
Societatea civilă este un mod al individului de a -și atinge
libertatea, iar statul politic, ca mod de a atinge puterea
publică (în acea vreme, atât partea civilă cât și politică
reprezentau un conflict dintre interesele per sonale și clasele
burgheziei).

Considerăm însă că societatea civilă în esență este mai mult decat un ajutor al statului, fiind
necesară o viziune mai radicală, în completarea celei liberale. Deși în literatură sunt
prezentate multiple funcții ale societă ții civile, identificăm ca fiind cea mai importantă funcția
ce exprimă capacitatea de implicare, influențare și reformare în relația cu statul, în poziția
acesteia ca forță a schimbării. Potrivit lui Iris Marion Young (1999), "funcțiile de critică și de
opoziție a societății civile față de sfera publică îndeplinesc roluri de neînlocuit pentru
democrație". În realitatea din România, de altfel și cea din Europa Centrală și de Est,
conceptul devine confuz cu privire la cine reprezintă societatea civilă și cum se delimitează
aceasta de societatea politică. Se ridică astfel următoarea întrebare: contează puterea
reprezentării societății civile, dacă este puternică sau slabă, în contextul în care există alte
forme politice de reprezentare? Credem că răspunsul este evident afirmativ, o societate civilă
slabă nu poate implica altceva decat o "democrație superficială, în care tiparele participării
sunt p recare, iar statul își asumă puț ine obligații de a a sculta vocea societății" (Jean G rugel,

Democrația și societatea civilă 14

Democratizarea, O introdu cere critica, 2008). Alte funcții esențiale identificate le reprezintă
expunerea comportamentului corupt, deoarece chiar și acolo unde există legi anti -corupție, ele
nu pot funcționa în mod eficient fără sprijinul activ și participarea societății civile, ș i de a
promovare participarea politică.
Realitatea pesimistă este că în România post -comunistă, componenta civilă este precară,
regimurile electorale sunt superficiale, iar cultura politică neresponsabilă, chiar abuzivă.
Societatea civilă are atât datoria cât și dreptul de a influența deciziile politice, economice și
desigur cele de interes public. O democrație durabilă și consolidată trebuie să presupună în
contextul autohton schimbarea gândirii politicului. Este greu de înțeles un astfel de sistem
politic fără a face referire la cel social și la implicațiile sale. Să luăm ca exemplu o comparație
simplă între două regimuri politice antitetice, dar din prisma implicării societății civile.
Socialismul marxist, resimțit și la noi în țară, presupunea o împărțir e simplistă și de altfel
limitată a societății în două grupe: asupriți și asupritori. “După patruzeci de ani de socialism,
tot nu exista hârtie igienică ”, afirmă Garton Ash (1999, We the people, Penguin, Londra,
p.16). Deși inițial modelul marxist aduce d ovezi sustenabile ca fiind unul de maximă
eficiență economică, o dată cu atingerea maturității din acest punct de vedere, populația
suprimată a început să aibă necesități tot mai diverse, moment in care acest model a devenit
ineficient. Lipsa acțiunii comp onentei civile este în acest caz un argument puternic pro
conștiință și tot ce înseamnă implicare civilă. “Civilis” se unește așadar sub o cauză colectivă
unică, punct culminant al căderii regimului în care are loc un proces solidar de rezistență
socială. Instalarea democrației nu este însă o sarcină ușoară. Încrederea în politic este până
astăzi zdruncinată și aducem aici ca argument absenteismul electoral, conflictul de interese,
schimbarea deloc rară a culorii politice. Protestele sunt un semn sănătos al democrației și al
implicării vii al societății civile. Pentru Hochstetler (1997), “[…] în timp ce perioada de
tranziție imediată poate genera uneori o scădere a protestelor grupurilor din societatea civilă,
ele se intensifică din nou pe masură ce democr atizarea înaintează". Prostestele din februarie
2017 împotriva Ordonanței despre care se spunea ca mutilează justiția, creează în sfârșit o
imagine nu de foști cetățeni ai statului postcomunist, ci de cetățeni ai unei Românii noi. Se
observă că regimul dem ocratic nu s -a resimțit în totalitatea lui exact în momentul de după
1989, ci a durat măcar douăzeci de ani, cât să se schimbe generațiile, să putem spune că
profităm de puterea noastră asupra reprezentanților într -un mod conștiincios.
Ceea ce dorim să sub liniem este că societatea civilă nu trebuie să fie tot timpul în tensiune cu
statul. Doar pentru că societatea civilă este independentă de stat, nu înseamnă că trebuie să
critice și să se opună întotdeauna statului. De fapt, prin tragerea la răspundere a s tatului la
toate nivelurile, acesta devine mai responsabil, mai receptiv, eficient și, prin urmare, mai
legitim. O societate civilă puternică întărește respectul cetățenilor pentru stat și promovează o
interacțiune pozitivă cu el. Un stat democratic nu poa te fi stabil decât dacă este eficient și
legitim, cu respectarea și susținerea cetățenilor săi. Societatea civilă este un control, un
monitor, dar, de asemenea, este și un partener vital în căutarea unei relații pozitive între statul
democratic și cetățeni i săi. Ne raportăm astfel la conceptul de societate civilă ca reprezentând
întreaga paletă de grupuri și instituții organizate, care sunt independente de stat, voluntare și
într-o anumită măsură auto -generate și de sine stătătoare. Aceasta include desigur și
organizații non -guvernamentale, mass -media independentă, universități și grupuri sociale,
religioase. Totuși, pentru a face parte dintr -o societate civilă, aceste grupuri trebuie să

” 15

îndeplinească anumite condiții, după cum urmează: să respecte legea, dr epturile persoanelor
fizice și drepturile oricăror altor grupuri la exprimarea opiniei. O parte a ceea ce înseamnă
componenta civilă implică toleranța și acceptarea diversității. Aceste grupuri pot stabili
legături cu partidele politice și de stat, dar tre buie să rămână independente și să nu caute
puterea politică pentru ele însăși. De multe ori în tranzițiile politice apar grupuri care doresc
sa monopolizeze viața și gândirea membrilor lor și pot constitui fronturi pentru partidele
politice sau mișcări în încercarea de a dobândi controlul statului. Aceste grupuri nu fac parte
din societatea civilă și nu contribuie la construirea și edificarea unei democrații.
În literatura de specialitate părerile sunt împărțite cu privire la constituenții societății civile ,
iar măsurarea ei și a democrației se poate face print -un număr mare de indicatori grupați în
diferite moduri. Pentru a studia corelația dintre democrație și societatea civilă, trebuie să
identificăm în primul rând acești indicatori și ce măsoara ei mai e xact.

2.2. Prezentarea indicatorilor

Democrația și societatea civilă au fost definite și măsurate în numeroase moduri. Nu există
niciun consens cu privire la modul de măsurare a acestora, definițiile lor fiind contestate și
dezbătute încă intens. Indicatorii democrației monitorizează starea și dezvoltarea democrației.
Aceștia pot să acopere subiecte precum: alegerile si partidele democratice, democrația
participativă, atitudinea cetățenilor cu privire la cetățenie și la oportunitatea lor de a influența
ca forț ă a schimbării, participarea ONG -urilor. Indicatorii democrației se bazează pe registre
și sondaje de opinie de înaltă calitate, în special pe studii electorale în conexiune cu alegerile
parlamentare. Sunt necesare informații cu privire la măsurarea democ rației în special când
discutăm despre civic și civil, unde acestea trebuie să fie clare și fiabile pentru a crea o bază
suficient de solidă. Acest lucru este necesar pentru formularea opiniilor și deciziilor luate de
către cetățeni în contextul propriului lor rol (activ) în societate. Multe întrebări care se ridică
în legătură cu democrația sunt formulate în termeni cantitativi, spre exemplu: ce tendințe
putem observa în atitudinea cetățenilor față de democrație? Dar față de conducere? Care este
rata celor care participă la alegeri?
Toate încercările de a măsura un concept precum democrația se face prin indicatori bazați pe
interpretări oarecum subiective, lucru ce duce la date care pot fi nesigure sau contestate. La fel
este și cu proiectul Polity, care es te uneori criticat pentru faptul că se bazează pe o definiție
prea minimalistă a democrației și pentru că nu oferă o justificare teoretică pentru modul în
care variabilele componente sunt agregate într -un indice. Pe de altă parte, indicii Polity sunt
print re cei mai utilizați indici de măsurare ai democrației și este adesea folosit datorita
fiabilității indicelui. Polity IV, care este și cea mai recentă versiune, conține informații anuale
privind nivelul de democrație din majoritatea statelor, cu o acoperir e largă prin baze de date
cuprinse din anul 1800 până în anul 2013. Inițial, scopul indicatorului a fost de a măsura
durabilitatea sistemului politic. În anii următori însă, domeniul de aplicabilitate s -a extins
pentru a include probleme legate de tipul re gimului într -un mod mai general, iar astăzi
utilitatea principala a indicelui este de a măsura dragul de democrație și autocrație. Acesta se
determină pentru fiecare an și țară printr -un scor care variază de la -10 la 10, delimitând de la
-10 la -6 autocra ție, -5 la 5 anocrație și de la 6 la 10 democrație. O piedică printre susținătorii
democrației este că democrația reprezintă mai mult decât doar alegeri. Un sistem cu adevărat
democratic include o varietate de alți factori care să asigure libertatea și cap acitatea de
adaptare de -a lungul timpului, cum ar fi presa liberă, instanțele independente, protecție
juridică pentru minorități, o opoziție puternică și grupuri nestingerite ale societății civile.
Schema Polity este formată din componente care înregistrea ză calitatea recrutării executive,

Democrația și societatea civilă 16

constrângeri asupra autorității executive și competiția politică. Înregistrează de asemenea și
schimbările în calitatea autorității de guvernare.
Freedom House, pe de altă parte, se orientează mai mult spre măsurarea drep turilor și
libertăților individuale, fiind o organizație neguvernamentală independentă care susține
extinderea libertății în lume. Libertatea este posibilă numai în sistemele politice democratice,
în care guvernele răspund în fața oamenilor, în care regul a legii predomină, unde există
libertate de exprimare, dreptul la apartenență și credință, precum și respectarea drepturilor
minorităților. Freedom House funcționează ca un catalizator pentru libertate, democrație și
statul de drept prin susținerea și acți unea sa. Acest indicator studiază nivelul de democrație și
libertate civilă pentru diferite țări, și pune la dispoziție date înseminate printr -un sistem de
notare de la 1 la 7, 1 reprezentând nota maximă pentru progresul democratic, iar 7 nota
minimă. Aces t indicator calculează media dintre drepturile politice și libertățile civile. În
lucrarea Measuring Effective Democracy: The Human Empowerment Approach, Amy C.
Alexander și Christian Welzel susțin că drepturile poporului reprezintă un instrument de
ordinu l întâi al democrației. Caracteristica instituțională cea mai direct legată de ideea puterii
oamenilor este dreptul poporului, având ca scop împuternicirea deținătorilor prin conferirea
dreptului de a exercita o anumită formă de libertate. Pentru a avea p uterea de a -și guverna
propriile vieți, autorii spun că oamenii au nevoie de două forme de libertate: libertatea de a -și
urma propriile preferințe legate de viața lor personală și libertatea de a -și exprima și de a -și
face auzite preferințele în viața publ ică. Prima formă de libertate este privată și este acordată
de drepturile politice. Din perspectiva împuternicirii, drepturile personale și cele politice sunt
distincte dar nu contradictorii. În schimb, drepturile personale și cele politice se
complementar e în sensul că acordă oamenilor puterea de a -și guverna propriile vieți. În
societățile stat, propria guvernanță are atât o dimensiune privată a vieții cât și una publică,
astfel că drepturile trebuie acordate ambele pentru a oferi oamenilor această împute rnicire. Iar
Freedom House exact acest lucru își propune să -l măsoare. În ciuda punctelor slabe, cei doi
indicatori bine cunoscuți sunt cel mai frecvent utilizați pentru a distinge între regimurile
democratice și nedemocratice și între diferențele dintre g radul de calitate al regimurilor
democratice. Deși au un scop diferit, ambii indici sunt construiți în mod similar.
Indexul EIU (Economist Intelligence Unit) consideră că măsurarea democrației reflectând
doar starea de libertate politică și drepturi civile nu este de ajuns de cuprinzătoare cât să
surprindă independența ori calitatea democrației. Libertatea este o componentă esențială a
democrației, dar nu sufiecientă. Măsurile existente, elementele de participare politică și
funcționarea guvernului sunt lua te în considerare numai într -o manieră marginală. EIU se
bazează pe cinci categorii: procesul electoral și pluralismul , libertățile civile, funcționarea
guvernului, participarea politică și cultura politică. Acestea din urmă sunt interdependente și
formeaz ă un concept coerent întreg. EIU se bazează pe evaluările a 60 de indicatori grupați în
cele cinci categorii, atribuind fiecărei categorii un scor de la 0 la 10. Indicele final nu este
altceva decât media celor cinci categorii. Condiția de a avea alegeri competitive libere și
corecte, precum și aspecte legate de satisfacerea libertății politice sunt în mod clar cerințe de
bază oricărei definiri a democrației. Toate definițiile moderne, exceptând cele minimaliste,
consideră drepturile civile ca fiind o comp onentă vitală a democrației. Toate democrațiile
reprezintă sisteme în care cetățenii iau decizii politice în mod liber și care sunt supuse regulii
majorității. Cu toate acestea, regula majorității nu este neapărat și democratică, astfel că într -o
democrați e aceasta trebuie să fie însoțită de o garanție a drepturilor umane individuale și ale
minorităților. Majoritatea măsurilor includ de asemenea și aspecte de măcar minimă calitate a
fucționării guvernului. Dacă deciziile luate în mod democratic nu sunt sau nu pot fi
implementate, atunci conceptul de democrație nu mai are însemnătate și devine un schelet.
Democrația este mai mult decât suma instituțiile din care este compusă. O cultură politică
demcratică este crucială pentru legitimitatea, buna funcționare ș i nu în cele din urmă,

” 17

sustenabilitatea democrației. O cultură a pasivității și apatiei, a cetățenilor obedienți și docili,
nu sunt în concordanță cu democrația. Procesul electoral divide periodic populația în
învingători și învinși. O cultură politică dem ocratică de succes presupune ca partidele și
suporterii învinși să accepte judecata votanților și să dea voie unui transfer pașnic de putere.
Participarea este și ea o componentă necesară, deoarece absenteismul și apatia sunt ostile
democrației. Într -o dem ocrație, guvernul este doar un element din multe și variate instituții,
organizații politice și asociații. Cetățenii nu pot fi forțați să participe la procesul electoral și
sunt liberi să își exprime nemulțumirea prin absenteism. Cu toate acestea, o democr ație
sănătoasă necesită implicarea și participarea activă și liberă a cetățenilor în viața publică.
Democrația înflorește atunci când cetățenii doresc să ia parte la dezbateri publice, își aleg
reprezentanți și se alătură unui partid politic. Fără această participare, democrația începe să se
usuce și să devina apanajul unor grupuri mici, selecte. Deși indexul EIU măsoară într -un sens
larg și cuprinzător democrația, acesta nu include anumite aspecte, pe care mulți autori le
consideră componente cruciale ale democrației, cum ar fi nivelurile de bunăstare economică și
socială. EIU oferă o imagine a stării curete a democrației în întreaga lume pentru 165 de state
independente și două teritorii.
Un alt indicator întâlnit în literatura de specialitate este IDU (In dicele Dezvoltării Umane),
care susține că oamenii și capabilitățile lor ar trebui să fie criteriul definitiv în măsurarea
dezvoltării unei țări, și nu doar din punct de vedere economic. Datele sunt esențiale în
utilizarea lor ca argument la întrebările le gate de politică națională. IDU reprezintă media
sumelor rezultate în urma măsurării nivelului de realizare în dimensiuni cheie ale dezvoltării
umane: o viață lungă și sănătoasă (speranța de viață), alfabetizarea și învățământul (anii de
școală) și un nive l de trai decent (PIB per capita). Indicatorul simplifică și surprinde însă doar
o parte din ceea ce implică dezvoltarea umană. Acesta nu reflectă inegalitățile, sărăcia, ori
securitatea umană, și necesită o analiză în plus a altor indicatori pentru a ofer i o dacă se
dorește o imagine mai completă asupra nivelului de dezvoltare umană a unei țări.
Democrația este un regim care emancipează, doarece permite oamenilor să -și exerseze
drepturile personale și politice. Dar pentru ca drepturile să devină o unealtă folositoare în
mâinile oamenilor, aceștia din urmă trebuie să fie capabili și motivați să -și exercite aceste
drepturi. În acest caz, anumite condiții socioeconomice și socioculturale trebuie să fie
stabilite. Condițiile socioeconomice, manifestate prin res ursele și distribuția lor, modelează
capabilitățile oamenilor de a -și exersa drepturile. În contextul în care acestea sunt autorizate,
condițiile socioeconomice se manifestă prin dezvoltarea economiei la un nivel înalt. Un nivel
înalt al dezvoltării econom ice duce la creșterea resurselor participatorii a oamenilor, cum ar fi
venitul și aptitudinile, făcându -i mai apți să -și practice drepturile.Condițiile socioculturale,
manifestate prin norme și practici, modelează motivația oamenilor de a -și exersa dreptur ile.
Iar în contextul în care acestea sunt autorizate, contextul sociocultural se constituie din valori
și tradiții care ar motiva oamenii să -și exerseze drepturile. Valorile emancipative au un astfel
de efect motivator și pune accent pe libertate, partici pare și egalitate. În calitate de regim
emancipator, democrația trebuie încorporată într -un context socioeconomic și sociocultural
emancipator. Ca un regim care a fost creat cu scop de a oferi libertate oamenilor, democrația
trebuie să fie legată de calită țile din contextul social al democrației. Această logică este cel
mai clar reprezentată de eficiența democrației. Acest indicator, EDI (Effective Democracy
Index), arată că împuternicirea umană se constituie printr -o uniune a fortificării condițiilor
socia le și a caracteristicilor regimului.
În timp ce definirea societății civile este un lucru, identificarea indicatorilor pentru măsurarea
empirică și evaluarea prezenței, influenței și succesului acesteia este un alt lucru. Pentru a
măsura societatea civilă într-un mod cât mai cuprinzător, este necesară, precum în cazul
democrației, o abordare multidimensională. Acest lucru este vital deoarece nu există un singur
indicator care să înglobeze natura complexă a unor astfel de concepte.

Democrația și societatea civilă 18

Un prim indicator identifi cat când vine vorba de măsurarea societății este indicatorul Civicus.
Acesta măsoara patru dimensiuni, prezentate prin diamantul civicus și anume: structura
societății civile, mediul extern în care există și functionează, valorile practicate și promovate
în cadrul acesteia și impactul activităților desfășurate de către componenții societății civile.
Civicus este un instrument de evaluare și planificare pentru societățile civile din jurul lumii și
are ca scop crearea unei baze de date pentru consolidarea ace stora. Dezbaterile privind
măsurarea și consolidarea societății civile sunt încă în faza embrionară. Având în vedere
curenta lipsă de accepțiune a unei definiții universale a conceptului, indicatorul Civicus
încearcă să acomodeze perspectivele teoretice va riate prin identificarea și generarea de date
cu privire la o gamă largă de dimensiuni ale societății civile. Civicus a adoptat astfel o
abordare foarte cuprinzătoare și multidisciplinară, poziționând societatea civilă în relație cu
democrația și guvernanț a. Acest lucru ușurează sarcina conceptualizării și colectării datelor și
facilitează angajarea în domeniul societății civile și temelor înrudite precum democrația,
guvernanța și dezvoltarea. Este mult de dezbătut cu privire la conținutul normativ al socie tății
civile. Unii spun că, pentru a face parte din societatea civilă, „componenții trebuie să fie
democratici” (Diamond 1994) și orientați către binele public, sau cel puțin să adere la baza
manierelor civile. În timp ce aceste definiții și concepte sunt utile difinirii societății civile ca
fiind un ideal, ele sunt mai puțin utile în căutarea înțelegerii și aprecierii realității acesteia.
Indicatorul adoptă un punct de vedere realistic admițând că societatea civilă este compusă atât
din elemente pozitive cât și negative, elemente pașnice și violente care ar putea ajuta sau
inhiba progresul social. Mai admite de asemenea și că societatea civilă nu este o entitate
omogena, ci ma i degrabă o arenă complexă în care diverse valori și interese interacționează.
În cazul României, proiectul Civicus Index aduce mari contribuții, în primul rând prin
consolidarea societății civile și prin definirea organizațiilor acesteia. Proiectul Civicu s
încurajează dezbaterea privind diferitele forme de asociere (cele mai comune forme de
asociere din România sunt ONG -urile), precum și promovarea valorilor și obiectivelor
comune. Personalitatea juridică și dispoziția drepturilor la facilități și oportuni tăți specifice
susțin recunoașterea oficială din partea statului. Civicus definește societatea civilă ca fiind
„arena, din afara familiei, statului și a pieței, unde oamenii se asociază pentru a promova
interese comune ”.
Un alt mod de a măsura societatea c ivilă este folosind date culese prin proiectul CIRI pentru
drepturile omului, elaborate de Cingranelli și Richards. Acesta oferă informații anule privind
nivelul de respectare a guvernului a unei game largi a drepturilor omului, fiind unul dintre
cele mai mari seturi de date privind aceste drepturi, din lume. Setul final CIRI conține
indicatori cantitativi a cinsprezece drepturi umane recunoscute în 195 de țări, annual din 1981
până în 2011. Majoritatea indicatorilor CIRI se măsoară printr -o evaluare pe o s cară de la 0 la
2 privind respectarea drepturilor omului după cum urmează: 0 pentru încălcări frecvente ale
acestui drept, 1 pentru unele încălcări ale dreptului, iar 2 pentru nicio încălcare raportată a
acestui drept. O limitare a acestei măsurări constă în faptul că setul de date CIRI nu face
referire la două drepturi fundamentale ale omului și anume libertatea religioasă și libertatea de
circulație. Capacitatea de a distige în mod adecvat între diferitele niveluri ale represiunii
gvernului ridică astfel o limitare, de aceea, spre exemplu, Germaniei i -a fost atribuit același
scor al drepturilor precum Haiti, Georgia și Kârgâzstan în anul 2004. De departe cea mai
importantă întrebare privind robustețea acestui subiect este dacă rezultatele în urma măsurării
reflectă o imagine fidelă. Fiind într -o democrație, multe variabile trebuie luate în considerare,
un regim ca acesta presupunând multe condiții, iar societatea civilă fiind una dintre acestea.
Având în vedere că vocea cetățenilor este o precondiție vitală privind tragerea la răspundere a
guvernului, această voce devine suprimată în absența drepturilor civile. Considerăm că orice
măsurare a drepturilor civile poate fi realizată din două perspective. Una se referă la respectul
guvernului, ca mijloc de a măsu ra dacă un guvern respectă un anumit drept, iar cealaltă

” 19

perspectivă se referă la gradul individual de care se bucură, ca mijloc de a măsura dacă fiecare
persoană se bucură pe deplin de un anumit drept. Aceste două perspective reprezintă două fețe
ale acel eiași monede.
OSC, indicatorul pentru sustenabilitatea organizațiilor societății civi le, este un instrument ce
măsoara progresul s ocietății civile în Europa Centrală și de Est și în Eurasia. Indicatorul a fost
elaborat de Agenția pentru Dezvoltare Internaț ională a Statelor Unite (USAID) în parteneriat
cu Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile, respective organizațiile locale prezente în
fiecare țară în care s -a implementat proiectul. Pentru a examina progresul societății civile,
USAID a elaborate șap te indicatori interdependenți pentru fiecare dimensiune: cadrul legal,
capacitatea organizațională, sustenabilitatea financiară, advocacy, infrastructură, furnizare de
servicii și imagine publică, fiecărui indicator atribuindu -se un scor. Scorul este evalu at de un
grup de experți din fiecare țară, este pe o scară de la 1 la 7, cu 1 indicând un sector al
societății civile avansat și cu un nivel ridicat de sustenabilitate, iar 7 indicând un sector
nesustenabil, cu un nivel scăzut de dezvoltare.
Se observă în contextul autohton că un regim democratic procedural nu mai este îndeajuns,
acesta trebuind consolidat, în sensul în care poporul trebuie înceapă să creadă în legile,
procedurile și instituțiile statului și că acestea pot guverna viața lui (Juan J. Linz si Alfred
Stepan, "Drumul spre o democratie consolidata"). Ar fi atunci o soluție ca instituțiile
guvernamentale și cele non guvernamentale să colaboreze în vederea consolidării
democrației? Poate creșterea factorului societate civilă influența scăderea coru pției, creșterea
libertății media și chiar și corectitudinea proceselor electorale? Cu siguranță însă un lucru este
clar: trebuie sa ne supunem rezolvării conflictelor în limitele legii. La propriu, democrația
înseamnă puterea poporului, fiind inspirată de ideea de a oferi oamenilor puterea de a -și
guverna propriile vieți. În continuare, vom atribui un indicator de măsurare fiecărui termen și
vom studia corelația dintre cei doi, astfel încât să studiem influența societății civile asupra
democrației și vice versa.

3. Studiu de caz

Cercetarea în cauză își propune identificarea existenței și analiza relației bidirecționale dintre
democrație și societatea civilă în contextul autohton. Pentru a identifica prezența unei astfel
de relații între două variabile, metod ologia folosită este un model cantitativ statistic exprimat
printr -o corelație de tip Pearson. Analiza se concentrează pe studierea relației de
interdependență dintre o variabilă dependentă, respectiv una independentă dintre democrație
și societate civilă la nivelul României. Analiza acestui model se realizează printr -o regresie
liniară simplă în următorii pași: analiza de corelație, analiza coeficientului de determinație și
estimarea parametrilor. Ecuația regresiei este de tipul Y=aX+b, unde Y este variabi la
dependentă atribuită democrației, iar X este variabila independentă atribuită societății civile.
Eșantionul este luat pe o perioadă de unsprezece ani, din 2005 până în anul 2015, datorită
disponibilității datelor. Studiul își propune să investigheze dou ă principale aspecte: în primul
rând de a determina dacă democrația și societatea civilă sunt integrate, armonizate într -un tot,
iar în al doilea rând, dacă este cazul, de a identifica direcția cauzalității dintre cele două
variabile.
Considerăm, pentru mă surarea democrației, indicatorul Freedom House ca fiind cea mai bună
alegere, deoarece acesta include două concepte și anume libertățile civile, care acoperă marea
majoritate a libertăților private, echivalente cu conceptul nostru de libertăți personale și
nivelul de democratie prin drepturile politice. Setul de date măsoară evoluția țărilor din fostul
bloc comunist, Europa Central ă și de Est, Balcani, inclusiv până în Asia, folosind evoluția sau
involuția unui număr de șapte subindicatori: gradul de democr ație al guvernanței naționale și
locale, procesul electoral, societatea civilă, independența presei, independența justiției și

Democrația și societatea civilă 20

corupția. Fiecare indicator în parte primește un scor democratic printr -un sistem de notare de
la 1 la 7, 1 reprezentând nota max imă sau cel mai înalt nivel pentru progresul democratic, iar
7 nota minimă sau cel mai scăzut nivel pentru progresul democratic. Metodologia raportului
se bazează în cea mai mare parte pe evaluări numerice în cele șapte categorii enumerate mai
sus, realiza te în colaborare cu diferite grupuri de experți și consilieri universitari. Ratingurile
respectă o scală de un sfert de punct, pentru care evoluțiile minore până la moderate justifică o
schimbare pozitivă sau negativă cu un sfert de punct (0.25), în timp c e evoluțiile majore ori
semnificative justifică o schimbare de jum ătate de punct (0.50). Este rar pentru orice categorie
să fluctueze mai mult de o jumătate de punct într -un singur an. Procesul de rating implică
patru etape: 1. Autorii rapoartelor sugereaz ă evaluări preliminare pentru toate cele șapte
categorii acoperite de studiu , asigurând furnizarea de dovezi substanțiale în cazul în care se
propune o modificare a scorului; 2. Fiecare raport este transmis apoi mai multor experți
regionali pentru evaluare , care furnizează comentarii în legătură cu modificarea punctajului și
justificarea acestuia; 3. Pe parcursul unei întâlniri de două zile, consiliul consultativ academic
al Freedom House discută și evaluează toate ratingurile; 4. Autorii raportului au posi bilitatea
de a contesta orice rating care diferă de original cu mai mult de 0.50 puncte. Autoritatea finală
revine însă Freedom House. Ratingurile nu evaluează guvernele în sine și nu evaluează țările
doar pe baza intențiilor guvernamentale sau a legislați ei, ci mai degrabă sunt determinate
luând în considerare efectul practic al actorilor de stat dar și neguvernamentli asupra
drepturilor și libertăților individului. Cu toate acestea, ratingurile nu ar trebui considerate ca
fiind indicatori absoluți ai situ ației dintr -o anumită țară, valoarea lor constând în evaluarea
generală a gradului de democrație sau autoritate a unei țări. De asemenea, acestea permit
analiza comparativă a reformelor între țări și analiza evoluțiilor pe termen lung într -o anumită
țară.
În tabelul nr.2 putem observa evoluția scorului democratic în cazul României de -a lungul unei
perioade de aproximativ un deceniu. Luându -se în considerare factori precum guvernanța,
societatea civilă, corupția, statul de referință acumulează în anul 2015 u n punctaj neschimbat,
de stagnare față de anul precedent acestuia, de 3.46.

Tabel nr 2. Set de d ate Freedom House

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015
Guvernanța la
nivel național 3.50 3.50 3.50 3.75 3.75 4.00 3.75 3.75 4.00 3.75 3.75
Proces electoral 2.75 2.75 2.75 2.75 2.50 2.75 2.75 3.00 3.00 3.00 3.25
Societate civilă 2.25 2.25 2.25 2.25 2.50 2.50 2.50 2.50 2.50 2.50 2.50
Independența
presei 4.00 4.00 3.70 3.75 3.75 4.00 4.00 4.00 4.25 4.25 4.25
Guvernanța la
nivel local 3.00 3.00 3.00 3.00 3.00 3.00 3.00 3.00 3.00 3.00 3.00
Independența și
cadrul judiciar 4.00 4.00 3.75 4.00 4.00 4.00 4.00 3.75 3.75 3.75 3.75
Corupție 4.25 4.25 4.00 4.00 4.00 4.00 4.00 4.00 4.00 4.00 3,75
Scor final 3.39 3.39 3.29 3.36 3.36 3.46 3.43 3.43 3.50 3.46 3.46
Sursa: www.freedomhouse.org

” 21

Conform raportului Freedom Ho use, per total se remarcă un trend ușor descendent al țării
după aderarea la Uniunea Europeană în 2007. În sens negativ a crescut independența presei,
de la 3.70 puncte în 2007, la 4.25 în 2015, influența politicului constituind cauza de declin a
aceastui subin dicator. Comparând anul 2014 cu anul 2015, ratingul corupției cunoaște o
îmbunătățire de la 4.00 la 3.75 puncte. Pe de altă parte, scorul procesului electoral a scăz ut de
la 3.00 la 3.25 puncte deteriorării încrederii cetățenilor în guvern și lipsa transparenței. Ca
rezultat, scorul de democrație al României a rămas neschimbat la 3.46. În graficul 1 este
evidențiat trendul indicatorului democrației utilizând setul de date care, după cum se vede,
este unul descendent, cu perioade de stagnare. Spunem descendent deoarece cu cât este mai
mare scorul, cu atât țara se îndepărtează de progresul democratic.

3.153.23.253.33.353.43.453.53.55
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

Grafic nr 1. Trendul indicatorului Fre edom House

Figura 1 surprinde scorurile atribuite subindicatorilor Freedom House în contextul mediei
țărilor din fostul bloc comunist. Deși încă în urmă, România a fost singura țară din Europa
Centrală care a înregistrat o îmbunătățire în ceea ce privește democrația în anul 2013. În
ultimii zece ani, scorul mediu al democrației în Europa a scăzut, majoritatea țărilor
înregistrând scăderi și doar câteva îmbunătățiri. Cu toate acestea, în cei 25 de ani de la
căderea comunismului, aproape toate țările din reg iune și -au consolidat instituțiile
democratice și au creat protecții puternice pentru organizațiile societății civile și pentru mass –
media. Alegerile tind spre libertate și corectitudine, iar publicul are așteptări ridicate. Pe de
altă parte, rolul banilor în politică, flexibilitatea instituțiilor judiciare și slăbirea din punct de
vedere economic a sectoarelor media pot genera îngrijorări cu privire la durabilitatea
democrației. Ratingurile țărilor care au aderat la UE în 2004 și 2007 mai degrabă au scăzut
decât s -au îmbunătățit. Multe țări au întâmpinat probleme legate de libertatea presei, care se
confruntă cu amenințări. Mai multe țări își consolidează în continuare instituțiile democratice
și vor necesita o monitorizare suplimentară pentru a asigura pro gresul continuu.

Democrația și societatea civilă 22

Sursa: www.freedomhouse.org
Figura nr 1. România comparativ cu media din Europa Centrală și de Est

Pentru a măsura societatea civilă din R omânia, considerăm indicatorul de sustenabilitate a
organizațiilor societății civile (OSC). Indicele OSC pentru sustenabilitate măsoară forța și
viabilitatea globală a sectoarelor societății civile. Indicele nu vizează măsurarea durabilității
OSC -urilor in dividuale, ci evaluarea corectă a nivelului general de dezvoltare a sectorului
OSC în ansamblu. Acesta măsoară șapte dimeniuni diferite și anume: imagine publică,
capacitate organizațională, sustenabilitate financiară, advocacy, cadru legal, furnizare de
servicii și infrastructură. O scurtă descriere a fiecărei dimensiuni este după cum urmează: 1.
Cadrul legal se referă la factorii care modelează mediul juridic și includ ușurința înregistrării ,
drepturile și condițiile legale care reglementează ONG -urile și gradul în care legile și
reglementările privind fiscalitatea, achizițiile publice și alte aspecte beneficiază sau
descurajează eficacitatea și viabilitatea OSC; 2. Capacitatea organizațională, care abordează
capacitatea sectorului de a se implica, resurse le tehnice pe care le au OSC -urile pentru munca
lor, precum și managementul intern și practicile de personal în cadrul organizațiilor societății
civile; 3. Sustenalibitatea financiară se referă la starea economiei, măsura în care filantropia și
voluntariat ul sunt cultivate în cultura locală și gradul în care se dezvoltă achizițiile publice și
oportunitățile de creștere a veniturilor comerciale; 4. Dimensiunea advocacy, care analizează
situația OSC în influențarea politicii publice și anume se analizează pre valența promovovării
în diferite sectoare, la diferite niveluri de guvernare, dar și cu sectorul privat ; 5. Dimensiunea
de furnizare servicii examinează gama de produse și servicii oferite de OSC și modul în care
aceste servicii sunt receptive la nevoile ș i prioritățile comunității; 6. Dimensiunea
infrastructurii se referă la infrastructura sectorială și examinează eficacitatea parteneriatelor
OSC cu mediul de afaceri local, guvern și mass -media; 7. Dimensiunea imaginii publice
analizează amploare și natura reflectării a OSC -urilor de către mass -media, disponibilitatea
oficialilor guvernamentali de a implica OSC -uri și percepția publicului asupra sectorului în
ansamblul său.
Metodologia indexului se bazează pe cercetătorii și practicienii ai OSC, care pentru fiecare
țară realizează un panou, supus unui punctaj pentru fiecare dimensiune. Punctajul poate varia
de la 1, cel mai înalt punctaj pentru dezvoltare, până la 7, cel mai scăzut punctaj. Utilizând
apoi toate scorurile, se obține o medie pentru a genera un scor global de sustenabilitate pentru

” 23

sectorul CSO al unei țări anume. Comisia formată din experți tehnici și regionali revizuiesc
scorurile specifice fiecărui panou și realizează rapoarte.
În tabelul nr.3 sunt prezentate scorurile pentru sustenabilitatea ONG -urilor din România. Se
observă că cea mai mare problemă o reprezintă sustenabilitatea financiară, care este cea mai
scăzută de -a lungul anilor, în comparație cu restul dimensiunilor. Imaginea publică este și ea
precară, astfel că distingem deja care a r fi semnalele de alarmă în legătură cu OSC.

Tabel nr 3. Set de date sustenabilitate OSC

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015
Imagine publică 3.7 3.8 3.7 3.7 3.7 3.6 3.6 3.6 3.7 3.8 3.8
Capacitate
organizațională 3.8 3.8 3.6 3.6 3.5 3.5 3.5 3.5 3.5 3.5 3.5
Sustenabilitate
financiară 4.3 4.2 4.1 4.1 4.2 4.2 4.3 4.3 4.3 4.2 4.2
Advocacy 3.4 3.6 3.3 3.4 3.4 3.4 3.4 3.4 3.5 3.5 3.6
Cadru legal 3.6 3.6 3.5 3.5 3.5 3.5 3.6 3.6 3.6 3.6 3.6
Furnizare
servicii 3.1 3.2 3.1 3.1 3.1 3.1 3.1 3.1 3.2 3.2 3.2
Infrastructură 3.4 3.4 3.3 3.3 3.2 3.2 3.2 3.2 3.2 3.2 3.1
Scor final 3.6 3.6 3.5 3.5 3.5 3.5 3.5 3.5 3.6 3.6 3.6
Sursa: www.fdsc.ro

Sustenabilitatea OSC a rămas în cea mai mare parte stabilă de -a lungul anilor. Stimulentele
fiscale pentru donații au diversificat serviciile pe care le oferă și au consolidat grupurile civice
informale. S -au angajat inițiative puternice și eficie nte de promovare și lobby, însă lipsa
transparenței guvernului a limitat cooperarea dintre sectoare , astf el că sprijinul guvernamental
pentru serviciile sociale OSC au scăzut. Un scor de 3.5 -3.6 al indicatorului ne spune că
sustenabilitatea sectorului societății civile la granița dintre a fi sporită și afectată de practicile
și politicile din acest domeniu. A ngajamentul său de a dezvolta aspectul în cauza este
semnificativ, dar progresul poate fi împiedicat de o economie stagnantă, de un guvern pasiv,
de o mass -media dezinteresată sau de o comunitate de activiști deși binevoitori, sunt
neexperimentați.
Scorul de 3.6 atribuit cadrului legal ne arată că acesta este încă în curs de dezoltare. OSC -urile
au probleme cu înregistrare și deși sunt autorizați să se angajeze într -o gamă largă de
activități, prevederile privind impozitarea ori procedurile de achiziții po t inhiba operațiunile și
dezvoltarea organizațiilor. Comunitatea locală înțelege necesitatea de a promova reforme care
să beneficieze acestui sector . Capacității organizațio nale îi sunt atribuite 3.5 puncte , acest
lucru ne indică faptul că OSC -urile demons trează o capacitate sporită de guvernare și
organizare a muncii lor , iar conducerea înțelege nevoia și depune eforturi pentru a dezvolta
circumscripțiile locale. Scorul sustenabilității financiare de 4.2 puncte ne spune că în timp ce
OSC -urile încă depind în cea mai mare măsură de donatori străini, unele experimentează
creșterea veniturilor prin furnizare de servicii, câștigare de contracte și prin încercarea de a
atrage membri care plătesc taxe sau donatori interni. Acestea înțeleg importanța transparenței
și a responsabilității, deși nu pot să implementeze pe deplin măsuril e de transparență. Pentru
dimens iunea advocacy, un scor de 3.6 sugerează că organizațiile de acest tip sunt active din
punct de vedere politic ca răspuns la problemele specifice. Împărtă șirea de informații și

Democrația și societatea civilă 24

crearea de rețele pentru a susține nevoile în cadrul guvernului începe să se dezvolte. Scorul de
3.2 atribuit dimensiunii de furnizare servicii sugerează că deși acoperirea deficitului în
serviciile sociale este recunoscută de guvern , acest lucru este rareori însoțit de finanțare sub
formă de subvenții sau contracte. Dimensiunea infrastructurii, cu un scor de 3.1, este în curs
de dezvoltare, OSC -urile sunt active și oferă servicii, însă valoarea parteneriatelor
intersectoriale nu a fo st încă realizată. Dimeniu nii imaginii publice are un scor de 3.8, acest
lucru sugerează că mass -media nu tinde să acopere OSC -urile, deși acestea realizează
importanța mediatizării, nu au abilitățile necesare pentru a face acest lucru. Prin urmare,
popula ția nu înțelege rolul OSC în societate.
În graficul nr.2 este evidențiat trendul indicatorului sustenabilității organizațiilor societății
civile utilizând setul de date care, după cum se vede, este unul descendent, cu perioade lungi
de stagnare.
3.443.463.483.53.523.543.563.583.63.62
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

Grafic nr 2. Trendul sustenabilității OSC

3.1. Analiza de corelație

Corelația se referă la o tehnică folosită pentru a măsura relația dintre două sau mai multe
variabile. În cazul dependențelor liniare, există o măsură a gradului de depe ndență liniară și
anume coeficientul de corelație, notat cu r. Cu cât valoarea lui este mai apropiată de limitele
intervalului [ -1;1], cu atât relația de dependență este mai puternică. Când acesta ia o valoare
pozitivă, variațiile celor două variabile au același sens, respectiv sensuri contrare când
valoarea este negativă. Când două lucruri sunt corelate, înseamnă că acestea variază
împreună. Corelația pozitivă înseamnă că scorurile mai mari a unei variabile sunt asociate tot
cu scoruri mari a celeilalte v ariabile , iar scorurile mai mic i sunt asociate tot cu scoruri mici.
Corelația negativă înseamnă că scorurile mari ale unei variabile sunt asociate cu scorurile mici
a celeilalte variabile și invers. Cu alte cuvinte, o corelație pozitivă înseamnă că variabi lele se
deplasează în aceeași direcție, iar o corelație negativă înseamnă că variabilele se mișcă în
direcții opuse. În tabelul 4 este calcul at în excel cu funcția Correlation coeficientul de
corelație utilizând setul de date ale scorurilor anuale Freedom House și a sustenabilitatii OSC .

” 25

Tabel nr 4. Coeficientul de corelație Pearson

Scor FH Scor OSC
Scor FH 1 0.446
Scor OSC 0.446 1

Avem astfel corelația între indicatorul democrației și cel al societății civile, cu coeficientul de
corelație Pearson r=0.446221. r>0, rezultă că avem o asociere pozitivă, adică variațiile celor
două variabile au același sens. 0 <r<1 intensitatea corelației este intermediară spre mică. Acest
lucru arată că un scor mai ridicat al democrației este corelat cu un scor mai rid icat al societății
civile. O corelație statistic semnificativă însă presupune o probabilitate mai mică de 0.05.
Acest lucru înseamnă că probabilitatea de a obține un astfel de coeficient de corelare
întâmplător este mai mică de cinci ori din 100, rezultatu l indicând prezența unei relații. La
polul opus, o corelație statistic nesemnificativă presupune o probabilitate mai mare de 0.05,
astfel încât probabilitatea ca această corelație să apară întâmplător este mai mică decât 1 la
1000.

3.2. Coeficientul de determi nație

Acesta ne arată cât la sută din variația unei variabile se datorează variației celeilalte variabile,
cu alte cuvinte ne arată procentul de variație comună. Pentru a afla acest procent, se determină
valoarea p, utilizând în excel funcția Regression, după cum se poate observa în tabelul 5.
Tabelul regresiei statistice conține informații ce privesc coeficientul de corelație și eroarea
standard, precum și R2. Acesta din urmă exprimă procentul din vari anța vari abilei dependente
dat de ecuația de regresie. Coeficientul de determina ție R2 este util deoarece d ă propor ția de
variatie a unei variabile.

Tabel nr 5. Regresia între cele două variabile

Regr esia statistică
R 0.446221033
R2 0.199113211
R2 ajustat 0.11012579
Eroarea standard 0.049263878
Observ ații 11

Coeficientul de corelație Pearson măsoară forța de asociere linia ră dintre două variabile.
Semnul și valoarea absolută a acestuia descriu direcția și magnitudinea relației dintre două
variabile. Valoarea unui coeficient de corelație variază între -1 și 1. Cea mai puternică relație
liniară este dată de un coeficient de corelație de -1 sau 1, pe când cea mai slabă relație liniară
este indicată de un coeficient de corelație egal cu 0. O corelație pozitivă înseamnă că, dacă o
variabilă devine mai mare , cealaltă variabilă tinde să devină și ea mai mare. O corelație
negativă înseamnă că dacă o variabilă devine mai mare, cealaltă variabilă tinde să devină mai
mică. Mai exact: -1 reprezintă o relație liniară negativă perfectă; -0.70 o relație liniară
negat ivă puternică; -0.50 o relație liniară negativă moderată de coborâre; -0.30 o relație liniară
negativă slabă; 0.30 o relație liniară pozitivă slabă; 0.50 o relație liniară pozitivă moderată;
0.70 o relație liniară pozitivă puternică; 1 o relație liniară po zitivă perfectă. Coeficientul de

Democrația și societatea civilă 26

corelație Pearson măsoară deci numai relațiile liniare. Prin urmare, o corelație de 0 nu
înseamnă zero relație între două variabile, ci mai degrabă înseamnă zero relație liniară.
În tabelul nr. 6, o importanță mare îi revin e valorii atribuite statisticii F, numită și valoarea F,
care este o variabilă aleatoare care are o distribuție F. Valoarea acestuia coincide cu valoare
lui p. Statistica F trebuie utilizată în combinație cu valoarea p pentru a determina dacă
rezultatele g lobale sunt semnificative.

Tabel nr 6. ANOVA

ANOVA
df SS MS F Statistica F
Regresia 1 0.00543036 0.00543036 2.237543333 0.168910977
Rezidual 9 0.021842367 0.00242693
Total 10 0.027272727

Tabelul nr.7 conține informați i cu privire la coef icienții cu care se construiește regresia,
eroarea st andard a coeficientului, t Stat care reprezintă statistica testului de semnificație a
coeficientului și valoarea p . Valoarea p măsoară puterea dovezilor în sprijinul ipotezei nule și
reprezintă probabili tatea de a observa o statistică a testului, presupunând că ipoteza nulă este
adevărată. Dacă valoarea lui p este mai mică decât nivelul de semnificație, se adoptă ipoteza
alternativă . În altă ordine de ide, valoarea p este valo area coeficientului ce arată cu câte
abateri se modifică y dacă x se modifică cu o abatere standard.

Tabel nr 7. Coeficienții regresiei

Coeficienții Eroarea standard t Stat valoarea p
Intercept 2.230606663 0.879127331 2.53729646 0.031851758
Scor FH 0.385380408 0.257634432 1.4958 42015 0.168910977

O ipoteză nulă este un tip de ipoteză care propune că nu există nici o semnificație statistică
într-un set de observații date. Ipoteza nulă încearcă să arate că nu există variante între
variabile sau că o singură variabilă nu este difer ită de media ei. Se presupune că este adevărat
până când dovezile statistice o anulează pentru o ipoteză alternativă. Valoarea p este utilizată
pentru a determina semnificația statistică a rezultatelor. O valoare p care este mai mică sau
egală cu 0.05 este folosită de obicei pentru a indica dacă există dovezi puternice împo triva
ipotezei nule. Opusul susține ipoteza nulă . Cu alte cuvinte, valoarea p evaluează cât de mult
se susține ipoteza nulă, iar un p mai mare decât α ne spune că ipoteza alternativă se r espinge.
Pornind de la ipoteza nulă H 0: nu există corelație între democrație și societatea civilă, cu p=0,
studiem ipoteza alternativă H 1: există corelație între democrație și societatea civilă, cu p≠0.
Nivelul de semnificație α=0.05, reprezintă probabilit atea de a respinge ipoteza nulă atunci
când aceasta este adevărată și îl comparăm cu valoarea p egală cu 0.1689. Rezultă astfel că p>
α, 0.1689>0.05.
Coeficientul de determinație este R2=0.199, acest lucru sugerează că aproximativ 20% din
variația democraț iei se regăsește în variația înregistrată la societatea civilă. Din tabel se poate
de asemenea determina și regresia liniară dintre cele două variabile care este după cum
urmează: Y=0.3853X+2.2306. Această ecuație se poate afla și direct în excel, utilizân d
Scatter, după cum se poate observa în graficul 3.

” 27

Grafic nr 3. Compararea setului de valori

Luând în considerare aceste date, se poate concluziona astfel: din faptul că r=0. 446, valoare
care tinde spr e 0 și din faptul că valoarea p este semnificati v mai mare decât α, rezultă că se
menține ipoteza nulă, astfel că între democrația și societatea civilă din România, măsurate
prin indicatorii Freedom House, respectiv indicatorul pentru sustenabilitatea organizațiilor
societății civile, nu există corelați e.

Estimarea parametrilor

Din din ecuația Y=0.3853X+2 .2306 rezultă că termenul liber b=2.2306, acesta reprezentând
valoarea lui Y atunci când X=0. Coeficientul a=0.3853 arată măsura în care variabila
dependentă variază atunci când variabila independentă se modifică cu o unitate. a>0 rezultă că
dependența dintre cele două variabile este directă.
În graficul nr. 4 este prezentată distribuția variabilelor reziduale. Un grafic rezidual este un
grafic care prezintă pe axa orizontului variabila independentă și pe axa opusă reziduurile.

Grafic nr 4. Distribuția variabilelor reziduale

Democrația și societatea civilă 28

La realizare oricărei analize statistice este important să se evalueze cât de bine se potrivește
modelul cu datele și că datele respectă ipotezele modelului. Există numeroase mod uri de a
face acest lucru. Dacă punctele dintr -un grafic reprezentând rezidualele sunt dispersate aleator
în jurul axei orizontale , un model de regresie liniară este adecvat pentru date. În caz contrar,
este mai adecvat un model neliniar. Dacă graficul nu indică faptul că există o relație liniară,
corelația nu înseamnă prea mult. Valoarile pozitive pentru reziduu și anume cele de pe axa y
înseamnă că predicția a fost prea mică, iar valorile negative înseamnă că predicția a fost prea
mare. 0 presupune că pre supunerea a fost exact corectă. Valorile reziduale sunt erorile
implicate într -o potrivire a datelor. Sunt măsura abaterilor totale ale fiecărui punct din date de
la cea mai bună linie scare se poate realiza. În cazul unei regresii obișnuite, ele reprezint ă
distribuția normală, adică peste tot regresia este sub forma unei linii. Variabilele reziduale și
graficele cu reziduuri determină cât de bine o linie descrie datele noastre. Dacă reziduurile
însă par să nu fie distribuite normal, cum este în cazul acest a, se poate spune că modelul este
neliniar.

Interpretarea rezultatelor

Cantitatea r , numită coeficientul de corelaț ie liniară, măsoară forța și direcția unei relații
liniare între două variabile. Valoarea coeficientului nostru , r=0.446 , este o valoare c are tinde
spre 0, dar cu toate acestea este și aproapiată de media de 0.50. Acest lucru înseamnă că avem
o corelaț ie slabă, dar luând î n considerare graficele de distribuție a valorilor ș i variabilelor
reziduale și din faptul că valoarea p este semnificat iv mai mare decât α, se menține astfel
ipoteza nulă . Coeficientul de determinaț ie reprezintă procentul datelor care sunt cele mai
apropiate de linie. Cu un r = 0.446, atunci R2 = 0.199, înseamnă că 19,9% din variația totală a
lui y poate fi explicată prin r elația liniară dintre x si y (așa cum este descris d e ecuația de
regresie). Diferenț a de 80% din variația totală a lui y rămâne însa inexplicabilă. Coeficientul
de determinaț ie este și o măsură a nivelului liniei de regresie care r eprezintă datele. Dacă li nia
de regresie trece exact prin fiecare punct din linie, se explică toată variația. Dar cum in cazul
nostru punctele sunt depă rtate de linie, este cu atât mai puțin posibil să se explice variaț ia.
Acestea fiind zise, nu există o corelație liniară între in dicele democrației și indicele
sustenabiliății societăț ii civile.

4. Concluzii

De la căderea comunismului, România a făcut pași impresionanți în stabilirea unor instituții
politice și economice care sunt responsabile și a unei societăți civile libere. C u toate acestea,
anumiți piloni ai guvernării democratice, în special independența justiției și a mas s-media,
rămân slabe. Guvernarea la nivel național a fost partizană și adesea instabilă, iar corupția
politică este răspândită.
Participarea redusă a cetă țenilor, împreună cu un nivel scăzut de organizare și relații limitate
între organ izațiile societății civile , reprezintă obstacole în calea dezvoltării unei societăți
puternice . Grupurile societ ății civile trebuie s ă fie consolidate pentru a asigura o pres tare
eficient ă a serviciilor prin crearea unui mediu favorabil funcțion ării lor și pentru menținerea
unui grad înalt de independenț ă față de guvern. Deși la nivel organizațional societatea civilă
este relativ diversă și înfloritoare, ea este afectată de li psa resurselor financiare și a
personalului calificat. Deoarece caritate a individuală, fondurile de stat și contribuțiile
companiilor private rămân limitate, OSC -urile din România continuă să se bazeze în mare
măsură pe sprijinul financiar extern. Ca urmar e, și din motive care variază de la probleme
financiare la neîncredere , societatea civilă românească încă se confruntă cu moștenire a
regimului totalitar. Cu toate acestea, mediul societății civile în România s -a îmbunătățit î n

” 29

ultimii câțiva a ni și poate f i privită în anii ce urmează ca ducând la sustenabilitate pe termen
lung. Nivelul de cooperare dintre s ocietatea civilă și guvern , sectorul de afa ceri și publicul
larg rămân înca reduse. F irmele private sunt în general considerate indiferente față de
socie tatea civilă. Corupția este o altă problemă serioasă c are afectează toate nivelurile
societății românești . Printre factorii politici, legali sau socio -economici, corupția are cea mai
mare influență negativă asupra dezvoltării societății civile. Societatea civilă r omânească
promovează și practică valori pozitive într -o măsură relativ s emnificativă. D eși OSC -urile
sunt active în promovarea trans parenței în afacerile publice, t ransparența internă și
responsabilitatea internă în cadrul OSC rămân limitate . Aceas tă situație ar putea fi legat ă de
nivelul general de neîncredere și de corupție din cadrul soci etății românești, precum și de
dependența OSC de donatorii străini și nu de circumscripțiile locale. Suste nabilitatea OSC a
fost aproximativ constantă de-a lungu l anilor. Stimulentele fiscale având în vedere donații le s-
au îmbunătățit, grupurile civice s-au consolidat, iar organizațiile și -au di versificat serviciile
oferite. OSC -urile au derulat campanii de advocacy mai eficiente, dar datorită lipsei de
transparen ță a guvernului, cooperarea dintre sectoare a fost limitată.
Presa publică este susceptibilă la influența guvernamentală și parlamentară, în timp ce presa
privată este influențată de interesele politice ale proprietarilor. În t imp ce legea
audiovizualului și legile privind organizarea și funcționarea serviciilor mass -media publice au
avansat cauza libertății presei, parlamentul și -a continuat eforturile de a controla instituțiile
media. Acestea c onstituie o amenințare gravă l a adresa libertății mass -media și a dreptului la
informare în genera l. Există sute de licențe de radio și televiziune în România, sugerând că
românii au acces la o multitudine de surse de informații. Dar aceste surse nu au o diversitate și
reprezintă în mod preponderent pu nctele de veder e ale partide lor politice majore. Majoritatea
canalelor de știri naționale tind să reducă la minimum informațiile care nu servesc interese lor
aliaților lor politici. Câteva dintre cele mai mari posturi de televiziune din România sunt
deținute de oameni de afaceri care au legături strânse cu coaliții guvernamen tale.
Credibilitatea unei varie tăți de surse de știri sufera în continuare . Cu toate acestea, aplicarea
efectivă diferă de termenii legislației existente . Mass -media și organizațiile societății civile au
lansat proteste publice și dispute juridice care încearcă sa revigo reze procedurile .
Drepturile civile sunt în general respectate, însă protecția instanțelor este subminată de
proceduri imprevizibile. Elaborarea politicilor este întâmplătoare, bazându -se în mare măsură
pe ordonanțele de urgență ale guvernului care subminează certitudinea juridică. Sistemul
judiciar devine din ce în ce mai profesionist și mai independent. Cu toate acestea, drepturile
civile au suferit în continuare, ca urmare a unor proce duri lungi și imprevizibile . Din prisma
libertăț ilor politice, s tatul român recunoaște în mare măsură și protejează dreptul de a vorbi,
de a gândi și dreptul la aduna re fără intervenții sau restricții guvernamentale. Încălcările
acestui drept au aparut, dar au fost rare. În perioada analizată, totuși, au fost inițiative
legislative care au ridicat temerile legate de încă lcarea libertății de exprimare. Standardele din
cadrul sistemului judiciar din România sunt subminate de scandalurile interne de corupție ș i
de eforturile guvernului de a influența hotărârile judecătorești. Cu toate acestea, sistemul
judiciar a devenit mai profesionist și mai independent. În ciuda presiunii politice puternice
asupra sistemului judiciar, adesea exercitate prin intermediul mass -mediei, instanțele au
acuzat și au con damnat cand a fost necesar.
Sustenabilitatea se află într -un stadiu de dezvoltare, iar atât ONG -urile din România, cât și
donatorii devin tot mai conștienți de necesitatea de a promova comportamentul filantropic în
societatea românească. Societatea civilă rămâne cel mai important promotor al democrației,
iar mesajul principal este axat pe necesitatea de a readuce cetățenii în fruntea preocupărilor și
agendei publice.

Democrația și societatea civilă 30

5. Bibliografie

1. Amy C. Alexander and Christian Welz el, Measuring Effective Democracy: The
Human Empowerment Approach;
2. Cardone M., Theory and Practice of Participation: Civil Society and EU Development
Policy, Perspectives on European Politics and Society, 2008, p. 241 -255;
3. Carmen Epure, Oana Tiganescu and Ancuta Vamesu, Romanian Civil Society, An
Agenda for Progress, 2001;
4. Ernst -Wolfgang Böckenförde, State, Society, and Liberty: Studies in Political Theory
and Constitutional Law, 1991, New York;
5. European Commission 2016: Report from the Commission to the Eu ropean Parliament
and the Council On Progess in Romania under the Co -operation and Verification
Mechanism, Brussels ;
6. FDSC Report, European Civil Society House, The Romanian perspective, Bucharest
2012;
7. Freedom House. Freedom in the World 2004, Country Repo rt;
8. Gabriel Badescu, Paul Sum, Eric M. Uslaner, Civil Society Development and
Democratic Values in Romania and Moldova;
9. George Pagoulatos, Panayiota Kastritis, Theorizing and Assessing Civil Society: A
review of approaches;
10. Gheorghe Lencan Stoica, Civil So ciety in Romania and Central and Eastern Europe,
University of Bucharest;
11. Iordache Adriana, The Implementation of the Principle of Decisional Transparency in
Romania. Romanian Academic Society, 2014, Bucharest;
12. Iris Marion Young, State, Civil Society and S ocial Justice, Cambridge University
Press, 1999;
13. Jean grugel, Democratizarea: O introducere critica, 2008;
14. Kathryn Hochstetler, Organized civil society Democratic Brazil Revisited, 2008, p.33;
15. Larry Diamond, Marc F. Plattner, Yun -han Chu, Hung -mao Tien (co ord.), Cum se
consolidează democrația, trad. Magda Muntean și Aurelian Muntean, Editura
Polirom, Iași, 2004;
16. MacKensie, Introduction: The arena of ideology, 1994;
17. Mihaiela Ristei Gugiu Miguel Centellas, The Democracy Cluster Classification
Index;
18. Mihaiela Ristei Gugiu and Miguel Centellas, The Democracy Cluster Classification
Index, Vol. 21, Nr 3 July 2013, pp. 334 -349;
19. Pateman, Participation and Democratic Theory, Cambridge University press, 1970
20. Sandra Pralong, A Snapshot of Romania’s Civil Society: Facing the Challenge of EU
Integration, Bucharest 2009.
21. Sergiu Tamas, Dic ționar politic, Instituțiile democrației și cultura civică, Editura
Academiei Române, 1993 ;
22. Thomas Hobbes, Leviathan 1651 ;
23. Vesna Bojicic -Dzelilovic, James Ker -Lindsay, Denis a Kostovicova, Civil Society and
Transitions in the Western Balkans .

Surse online
1. www.systemicpeace.org ;
2. https://freedomhouse.org ;
3. www.fndc.ro ;
4. http://www.fdsc.ro .