Conf . Univ. Dr. Minodora CONDOIU [622119]

UNIVERSITATEA SPIRU HARET
Facultatea de Științe Juridice și Administrative, București

EVALUARE PE PARCURS I
DREPT PROCESUAL CIVIL II

Titular curs:

Conf . Univ. Dr. Minodora CONDOIU

Student: [anonimizat]

1
EXPERTIZA
Noțiune. Propunerea, admisibilitatea, încuviințarea și administrarea
expertizei. Raportul de expertiză și forța lui probantă.

1. Noțiune
Expertiza este activitatea de cercetare a unor împrejurări de fapt în legătură cu obiectul litigiului,
ce necesită cunoștințe de specialitate, activitate desfășurată de un specialist, numit expert, care este
desemnat de către instanța de judecată învestită cu soluț ionarea pricinii.
1

2. Admisibilitatea expertizei
Atunci când, pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanța consideră necesar să cunoască
opinia unor specialiști, va numi, la cererea părților sau din oficiu, unul sau trei experți ( art. 330
alin. (1) CPC ). Instanța poate să dispună efectuarea unei expertize ori de câte ori este nevoie de
lămurirea unor împrejurări de fapt , ce necesită anumite cunoș tințe de specialitate.

3. Obligativitatea expertizei
Sunt anumite situații în care expertiza este obligatorie, iar pronunțarea hotărârii fără efectuarea
acesteia atrage sancțiunea anulării hotărârii, cum ar fi:
a. Expertiza psihiatrică în materia punerii sub interdicție ( art. 938 alin. (2) CPC );
b. Avizul medicului legist cu privire la vârsta și sexul persoanei în cauză, în cazul
înregistrării tardive a nașterii ( art. 18 alin. (2) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele
de stare civilă) etc.

1 Gabriela Răducan, Mădălina Dinu, Fișe de procedură civilă pentru admiterea în magistratură și avocatură, ediția a
VI-a, Editura Hamangiu 2019, p p. 210. Activitate de cercetare – Expertiză – Raport de expertiză

2
4. Propune rea expertizei
Propunerea expertizei se face de către părți prin cererea de chemare în judecată și, respectiv,
întâmpinare, cu excepția situațiilor stabilite de art. 254 alin. (2) CPC , când expertiza poate fi
solicitată și în cursul judecății. Legea le recunoaște astfel un rol potențial util acestor e xperți, care,
lucrând în numele părților și condiționat de acceptarea de către acestea, pot să formuleze observații,
întrebări și să dea lămuriri pe care instanța le poate avea în vedere, în măsura în care sunt
pertinente. 2Părțile treb uie să stabilească, în momentul propunerii expertizei, și scopul urmărit prin
această expertiză, respectiv obiectivele raportului de expertiză , care vor fi puse în discuția
contradictorie a părților ; în măsura în care instanța apreciază util, poate pune în discuția părților,
din oficiu, și alte obiective pe care le consideră ca fiind utile.
În virtut ea rolului activ al judecătorului și al aflării adevărului, instanța poate, din oficiu, să pună
în discuția părților necesitatea administrării probei cu expertiz ă, pe care o poate ordona chiar dacă
părțile se împotrivesc (art. 22 alin. (2) CPC ). La efectuarea expertizei pot participa experți aleși
de părți și încuviințați de instanță, având calitatea de consilieri ai părți lor, care pot să dea relații,
să formuleze întrebări și observații și, dacă este cazul, să întocmească un rap ort separat cu privire
la obiectivele expertizei. Utilitatea acestei dispoziții legale rezultă, întâi de toate, din faptul că oferă
instanței posibilitatea de a realiza o analiză comparativă între raportul întocmit de experții pe care
i-a numit prin încheiere și argumentele aduse de către expertul numit de parte, ceea ce poate conferi
o mai mare rigoare și greutate științifică acelor concluzii trase de instanță în urma expertizei.

5. Administrarea probei cu exp ertiza
Instanța numește prin încheiere, unul sau trei experți, după ce încuviințează (sau d ispune ) proba
cu expertiza (art. 330 alin. (1) CPC ). Părțile pot s ă se învoiască asupra expertului, însă, dacă
acestea nu cad de acord, expertul va fi numit de către instanță , prin tragere la sor ți, de pe lista
întocmită și comunicată de către biroul local de expertiză. În dom eniile strict specializate, în care
nu există experți autorizați, instanța, din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părți, poate sol icita
punctul de vedere al uneia sau mai multor personalități ori specialiști în domeniul respectiv (art.
330 alin. (3) CPC ).

2 Viorel Mihai Ciobanu, Traian Cornel Briciu, Claudiu Constantin Dinu, Drept procesual civil, ediția a II -a revizuită
și adăugită de Tr. C. Briciu și C. C. Dinu , pp. 368.

3
În încheierea de numire a expertului, instanța stabilește obiectivele asupra cărora acesta urmează
să se pronunțe, termenul în ca re trebuie să efectueze expertiza, onorariul provizoriu al expertului
și, dacă este cazul, avansul pentru cheltuielile de deplasare, scop, în care instanța poate fixa o
audiere în camera de consiliu, în cadrul căreia va solicita expertului să estimeze costul lucrării ce
urmează să o efectueze, cât și termenul necesar efectuării expertizei ; totodată, instanța are
posibilitatea de a fixa un termen scurt pentru când va solicita exper tului să estimeze în scris costul
lucrării ce urmează a fi efectuată, cât și termenul necesar efectuării expertizei (art. 331 alin. (2)
CPC ).
Dovada plății onorariului se depune la gref a instanței de partea care a fost obligată prin încheiere,
în termen de 5 zile de la numire sau în termenul stabilit de instanță, sub sancțiunea decăderii părții
de a administra această probă (art. 262 alin. (3) CPC ), sau, atunci când proba a fost dispusă din
oficiu, sub sancțiunea suspendării cauzei (art. 242 CPC – dacă plata onorariului a fost stabilită în
sarcina reclamantului ). La cererea motivată a experților, ținându -se cont de lucrarea efectuată,
instanța poate majora onorariul cuvenit acestora, însă numai după de punerea raportului, a
răspunsului la eventualele obiecțiuni sau a raportulu i suplimentar.
Efectele decăd erii nu se produc, chiar dacă depunerea sumei res pective se face după împlinirea
termenului, dacă prin acea sta nu se amână judecata (art. 262 alin . (4) CPC ).
Experții numiți pot fi recuzați pentru aceleași motive ca și judecătorii, recuzarea urmând a fi cerută
în termen de 5 zile de la numire, dacă motivul exista la această dată, respectiv în termen de 5 zile
de la data când s -a ivit motivul de recuzare, când nu este cunoscut la momentul num irii expertului
(art. 332 CPC ).
Dacă pentru efectuarea expertizei este nevoie de o lucrare la fața locului sau de explicații ale
părților, ea nu poate fi făcută decât după citarea ac estora prin scrisoare recomandată cu conținut
declarat și confirmare de primire, în care se indică ziua, ora și locul unde se v a face lucrarea ;
confirmarea de primire va fi anexată raportului de expertiză (art. 335 alin. (1) CPC ). 3 O problemă
care s -ar putea ivi în practică în aplicarea acestor dispoziții este legată de citarea părților la
efectuarea expertizei. Trebuie precizat că, într -o atare situație, nu este necesar ca citația să conțină
toate mențiunile cerute pentru citarea la termenul de judecată, ci numai data, ora și locul unde se
va face lucrarea.

3 Andreea Ciure, Ioana Veronica Varga, Fișe de proced ură civilă, Universul Juridic, p p. 146

4
Citația, sub sancțiunea nulității, trebuie comunicată părții cu cel puțin 5 zile înaintea termenului
de efectuare a lucrării (art. 335 alin. (1) teza a II-a CPC ). În situația în care expertul nu a citat una
dintre părți sau a citat -o în mod nelegal, această neregularitate trebuie invocată până la terme nul
de judecată imediat următor depunerii raport ului de expertiză și înainte de a se pune concluzii pe
fond (art. 178 alin. (3) lit. b) CPC ). Nelegala citare sau necitarea părții la desfăș urarea expertizei
nu poate fi invocată pentru prima dată în calea de atac, cu excep ția situației în care raportul de
expertiză a fost depus la dosarul cauzei cu mai puțin de 10 zile înainte de termenul de judecată,
partea nelegal citată nu s -a prezentat la termen, iar ins tanța nu a acordat termen pentru a se lua
cunoștință de cuprinsul raportului de expertiză.

6. Raportul de expertiză
Raportul de expertiză este relatarea făcută de expert, de regulă, în scris, în care acesta expune
constatările și concluziile sale în raport de obiectivele stabilite de către instanță.
Acesta trebuie depus la instanț ă cu cel puț in 10 zile (în pricinile urgente termenul de 10 zile poate
fi scurtat ) înainte de termenul fixat pentru judeca tă (art. 336 alin. (1) teza I CPC ). Dacă raportul
de expertiz ă a fost depus în termen, p ărțile nu sunt îndrept ățite să obțină o am ânare în vederea
studierii lui .
Însă, dac ă raportul a fost depus cu mai pu țin de 1 0 zile înainte de termenul fixat pentru judecat ă,
părțile sunt îndreptățite să solicite instanței acordarea unui termen scurt în vederea studierii lui
(dacă instan ța nu acord ă termenul, actul de procedur ă este nul, nulitatea fiind una condiționată de
existența unei vătămări, cu toate consecințele care decurg din aceasta ).
Dacă este nevoie de 1 ămurirea sau completarea raportului de expertiz ă ori dac ă există o
contradicție între părerile experților, instanța , din oficiu sau la cererea părților, poate solicita
experților, la primul termen după depunerea raportului, să îl lămurească sau să îl comp leteze (art.
337 CPC ).

5
Bibliografie
1. Andreea Ciure, Ioana Veronica Varga, Fișe de proced ură civilă, Universul Juridic
2. Gabriela Răducan, Mădălina Dinu, Fișe de procedură civilă pentru admiterea în magistratură și
avocatură, ediția a VI -a, Editura Hamangiu 2019
3. Viorel Mihai Ciobanu, Traian Cornel Briciu, Claudiu Constantin Dinu, Drept procesual civil,
ediția a II -a revizuită și adăugită de Tr. C. Briciu și C. C. Dinu.
4. Codul Civil și Codul de Procedură Civilă .
5. Legea nr. 119/1996 privind actele de stare civilă .