Conf. Univ. Dr. Filaret Sîntion Absolventă: Elena Cătălina Nuță 2019 2 UNIVERSITATEA „OVIDIUS” CONSTANȚA FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE… [614311]

1
UNIVERSITATEA „OVIDIUS” DIN CONSTANȚA
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI

LUCRARE DE DISERTATIE

Coordonator științific:
Conf. Univ. Dr. Filaret Sîntion

Absolventă:
Elena Cătălina Nuță

2019

2
UNIVERSITATEA „OVIDIUS” CONSTANȚA
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
SPECIALIZAREA PSIHODIAGNOZA PERSONALITAȚII

Acceptarea de sine și funcționarea
relațiilor interpersonale

Coordonator științific:
Conf. Univ. Dr. Filaret Sîntion

Absolventă:
Elena Cătălina Nuță

2019

3
Cuprins
Argument
Capitolul 1 – Cadrul teoretic ……………………………………………………..7
1.1 Stima de sine – definire și tipologie ………………………………………………………..7
1.2 Acceptarea necondiționatǎ a propriei persoane – definire ………………………13
1.3 Funcționarea relațiilor interpersonale – acceptarea celorlalți …………………….17
1.4 Influența inteligenței emoționale asupra relațiilor interpersonale ………………24
Capitolul 2 – Metodologia cercetarii ………………………………………….30
2.1 Scopul cercetarii ……………………………………………………. …………………………..30
2.2 Obiectivele cercetarii …………………………………………………………………………..30
2.3 Ipotezele cercetarii ………………………………………………………………………………31
2.3.1 Ipoteze ……………………………………………………………………………………..31
2.3.2 Motivarea alegerii ipotezelor ………….. …………………………………………..31
2.4 Instrumentele cercetarii ……………………………………………………………………..32
2.4.1 Scala stimei de sine (Rosenberg, 1965) ………………………………………… 32
2.4.2 Chestionarul de acceptare necondiționatǎ a propriei persoane
(USAQ) ……………………………………………………………………………………………33
2.4.3 Scala Acceptarii Celorlalti (S.A.C.) ……………………….. …………………..34
2.4.4 Chestionar de inteligență emoțională (Mihaela Rocco) …………………..35
2.4.5 Scala de anxietate socialǎ (Liebowitz) ………………………………………….37
2.5 Descrierea eșantionului………………………………………………………………..37
2.6 Procedura ……………………………………………………………………………………38
Capitolul 3 – PRELUCRAREA STATISTICĂ A DATELOR
OBȚINUTE ȘI INTEREPRETAREA REZULTATELOR ………………….40
3.1 Ipoteza 1 ………………………………………………………………………………………….40
3.2 Ipoteza 2 …………………………………………………………. ………………………………46
3.3 Ipoteza 3 ………………………………………………………………………………………….51
3.4 Ipoteza 4 …………………………………………………………………………. ………………57
3.5 Ipoteza 5 ………………………………………………………………………………………….61
3.6 Ipoteza 6…………………………………………………………………………………………. 64

4
3.7 Ipoteza 7 ………………………………………………………………………………………….70
Capitolul 4 – Concluzii si limite ale cercetarii …………………………..75
4.1 Concluzii ……………………………………………………………………………………………..75
4.2 Limitele cercetǎrii …………………………………………………………………………………77
REZUMAT
BIBLIOGRAFIE
ANEXE

5
ARGUMENT
Lucrarea de față prezintă sinteza unor investigații prezentate în literatura de
specialitate, pe problematica acceptǎrii de sine și a relațiilor interpersonale , precum și
rezultatele unei cercetări personale, prin care mi -am propus investigarea acceptǎrii de sine
și a modului in care funcționeazǎ relațiile interpersonale la adulți.
Calitatea vieții om ului în societate depinde și de modul de conviețuire al
membrilor ei. De măs ura în care aceștia se acceptă, se respectă și se susțin reciproc, învaț ă
unii de la alții, își unesc eforturile pentru binele comun spre ameliorarea continuă a vieții
lor materiale și spirituale.
Pe pa rcursul vieții, omul atinge apogeul de zvoltării sale în toate sferele existenței
(realizări în plan profesional, viața de fa milie, relații intim -personale, frământ ările
spirituale, viața socială activitatea civică, etc.) doar prin comunicare cu alți oameni, printr –
un stil de viață di stinctiv în raport cu ceilalți.
Sentimentele si atitudinile individului fațǎ de semenii sǎi influ ențeazǎ hotǎrâtor
relațiile interpe rsonale sub toate aspectele lor. Atitudinea unei persoane fațǎ de semeni
determinǎ hotǎrâtor cantitatea și mai ales calitatea relaț iilor in terpersonale pe care ea tinde
sǎ le stabileascǎ, dar în egala mǎsurǎ și rǎ spunsur ile pe care le primește din partea
celorlalț i.
Lucrarea este organizată în patru cap itole, dintre care primul abordează o serie de
probleme teoretice. Acest capitol este destinat cercetării stimei de sine, acceptǎrii de sine ,
funcționarea relațiilor interpersonale și influența inteligenței emoționale asupra relațiilor
interpersonale.
Următoarele trei capitole alcătuiesc partea practică a lucrarii fiind prezentate
metodologia cercetării, prelucrarea statistică a datelor obținut e, interepretarea rezultatelore
și concluziile. Eșantionul de cercetare au fost alcătuite din 60 de subiecți, 35 de femei și 25
de bǎrbați.
Cercetarea empiricǎ pe care am efectuat -o pe baz de chestionar are o serie de
limite determinate în primul rând de r igiditatea relației dintre noi și respondenți prin
aplicarea unui chestionar formalizat. De asemenea, pentru a obține date mai relevante

6
pentru această temă, studiile ulterioare ar trebui să utilizeze, în primul rând, eșantioane în
care participanții să fi e selectați aleator deoarece prin intermediul unei astfel de eșantionări
pot fi reduse o parte din distorsiunile rezultatelor iar eșantioanele sǎ cuprindǎ un numǎr cât
mai mare de participanți.
O altǎ limitǎ este determinatǎ de capacitatea respondenților d e a aprecia obiectiv
evenimentele cercetate și erorile de memorie care sunt direct proporționale cu perioada de
timp scurs de la manifestarea evenimentelor cercetate. Un alt factor de distorsiune poate fi
reprezentat de chestionar, care cuprinde întrebri g enerale, ceea ce permite o cercetare a
problemei în ansamblu și nu de detaliu.
Importanța acestei lucrări derivă din importanța pe care acest subiect îl are în
cercetările psihologice. Transformările radicale în societate influențează mult
comportamentul, stilul de viața și relațiile interumane. Prin urmare, putem constata că
relațiile interpersonale și integrarea socială constituie unul din indicatorii subiectivi ai
calității vieții, care au o pondere majoră în tot ansamblul de elemente constitutive ale
acestei structuri . Interacțiunea socială reprezintă mo dul fundamental de existență și
funcțion are a indivizilor și grupurilor umane, mecanismul bazal al structurii grupurilor
sociale și a societății în ansamblu.

7
PARTE TEORETICĂ
CAPITOLUL 1
1.1 Stima de sine – definire și tipologie
Stima de sine reprezintă componenta evaluativă a sinelui și se referă la trăirea
afectivă, emoțiile pe care le încearcă persoana atunci când se referă la propria persoană
(Constantin, 2004).
Stima de sine constituie o valoare umană schimbătoare. Ea crește de fiecare dată
când ne străduim să ne respectăm standardele și scade atunci când nu reușim să atingem
respectivele standarde. Această noțiune a fost introdusă prima dată de către William James
(apud Mruk, 2006), unul dintre fondatorii psihologiei științifice. El a definit stima de sine
ca fiind un rezultat al raportului dintre succesele unei persoane și pretențiile ei. Definirea
conceptului stimei de sine este un proces problematic, existând de -a lungul anilor
numeroas e definiții oferite de către cercetători, însă fiecare centrându -se pe diverse
elemente cuprinse în acest termen.
Conform D icționarului de Psihologie (1994 ) stima de sine este o trăsătură de
personalitate în raport cu valoarea pe care un individ o atribuie persoanei sale. Pe linia
teoriilor echilibrului, stima de sine este definită ca o funcție a raportului dintre trebuințele
satisfăcute și ansamblul trebuințelor resimțite. Pe linia teoriilor comparației sociale, ea este
definită ca rezultatul comparației p e care o efectuează subiectul între el însuși și alți indivizi
semnificativi pentru el.
Trei mari modele teoretice s -au impus când vine vorba de definirea stimei de sine.
Prima, și cea mai veche, este cea care definește stima de sine ca fiind bazată pe sen timentul
de competență. În concepția lui W illiam James (apud Mruk, 2006) si a psihologilor
psihanaliști , stima de sine rezultă din raportul dintre succes și pretenții; diferența dintre
sinele real și cel ideal; este strâns legată de succesul și de eșecul î ntr-un anumit domeniu.
Teoria stimei de sine ca și valoare/onorabilitate, sentiment individual de valoare, a
fost implementată de către Morris Rosenberg (apud Mruk, 2006), psihologul sociocultural
care a creat primul instrument de măsurare a stimei de sine . Psihologul cognitiv –
experiential Seymour Epstein (2003) abordează problematica stimei de sine în cadrul
teoriei sale “Cognitive – Experiential Self -Theory of Personality” (CEST). CEST este o

8
teorie integrativă a personalității, compatibilă cu alte teorii, precum cele psihodinamice, ale
învățării, teoriile cognitive. Această teorie se bazează pe trei asumpții:
o Oamenii procesează informațiile prin două sisteme independente dar care
interacționează: un sistem inconștient, “experiențial”, și unul conștient s au “rațional”;
o Sistemul experiențial este guvernat de emoții;
o Există 4 nevoi fundamentale pentru personalitatea umană, fiecare dintre ele fiind
la fel de importantă. Printre cele 4 nevoi fundamentale se numără nevoia oamenilor de a -și
intensifica stima de sine.
Diferite dezechilibre existente între nevoile fundamentale care reglează
comportamentul creează diverse tulburări mentale. Spre exemplu, Epstein (2003) prezintă o
astfel de tulburare, în care nevoia fundamentală care se află în dezechilibru este stima de
sine. Paranoia cu iluzii de grandoare poate fi înțeleasă ca o reacție compensatorie la o
amenințare asupra stimei de sine. În cazul paranoiei cu iluzii de persecuție persoana
încearcă să -și păstreze stabilitatea sistemului conceptual, prin extinde re stima de sine.
Cel de -al treilea model teoretic care încearcă definirea stimei de sine este cel care
integrează ideile expuse de precedentele teorii. Branden (1992, p. 8) ne oferă o definiție
care înglobează cele două perspective anterioare. Astfel, sti ma de sine este: Încredere în
capacitatea noastră de a gândi și de a face față provocărilor de bază ale vieții; Încrederea în
dreptul nostru de a fi fericiți, sentimentul de a fi demn, valoros, îndreptățit de a ne afirma
nevoile și dorințele și de a ne buc ura de roadele eforturilor noastre.
Definirea stimei de sine prin interrelaționarea celor doi factori – competența (care
include motivația, auto -eficacitatea, inițiativa și perseverența în acțiune) și valoarea (care
este un sentiment, o evaluare personală, o atitudine pozitivă sau negativă îndreptată spre
propria persoană) – este mult mai complexă, reușind mai bine să surprindă întreaga
fenomenologie a problematicii.
In viziunea lui Branden (1992, p. 16) s tima de sine are două aspecte corelate:
Un sentiment d e eficacitate personală (auto -eficacitate);
Un sentiment de valoare personală (respectul de sine).
Ca o experiență psihologică pe deplin realizată, este suma integrată a acestor două
aspecte.

9
Auto -eficacitatea are un rol central în mecanismele de autoregla re a organismului
la cerințele mediului. Auto -eficacitatea determină modul în care oamenii gândesc, se
motivează, simt, se comportă. Persoanele care au evaluări mai optimiste asupra propriei
auto-eficacități sunt mai predispuse să inițieze acțiuni, să pers iste în atingerea scopurilor, au
mai multe emoții pozitive, sunt mai orientate spre succes și spre mijloacele de a -l obține,
sunt mai focalizate spre găsirea de soluții pentru obstacolele/problemele cu care se
confruntă.
Un nivel scăzut al auto -eficacități i determină comportamente de pasivitate în
acțiuni, persoanele nu inițiază și nu persistă în sarcini, își îndreaptă atenția asupra propriei
persoane, resimt afecte negative în raport cu inabilitatea lor de a face față problemelor. De
asemenea, aceste compo rtamente și sentimente negative pot conduce la probleme mai
grave, precum anxietate sau depresie (Băban, 1998).
Respectul de sine este sentimentul propriei demnități și integrități, este o atitudine
pozitivă asupra dreptului la fericire, siguranță, confort , un sentiment al propriei valori ca
persoană umană -cu propriile gânduri, nevoi, sentimente.
Așadar, stima de sine este o nevoie fundamentală a oamenilor, o stimă de sine
ridicată ajută la dezvoltarea noastră psihologică, dacă stima de sine este scăzută su ntem
supuși unui risc crescut de a nu face față noilor provocări ale vieții, obstacolelor pe care le
întâlnim (Branden, 1992).
Tipurile stimei de sine
1. Stima de sine bazată pe sentimentul de competență
Una dintre teoriile populare prezente în psihologie a definit stima de sine ca fiind
un sentiment de competență al individului care este bazat pe două lucruri – pretențiile unei
persoane, dorințele si aspirațiile ei, și capacitatea de a le realiza, de a -și atinge scopurile
(Mrunk, 2006 ).
Astfel, nivelul sti mei de sine se măsoară prin abilitățile deținute și succesele
obținute în domenii importante persoanelor.
Cercetări realizate (Crocker, 2002) au scos în evidență faptul că un nivel înalt al
stimei de sine, definită în acest mod, nu este de dorit. Concentrâ ndu-se doar pe evitarea
eșecului și înregistrarea succesului în domeniul de activitate, indivizii au un grad scăzut al
autonomiei, al capacității de învățare, sunt incapabili în a -și asuma riscuri și devin agresivi

10
în relație cu ceilalți atunci când primes c un feed -back care le -ar pune în pericol stima de
sine. Atunci când se înregistrează un eșec, indivizii ale căror stimă de sine se traduce prin
competență, devin vulnerabili, demoralizați, putând să adopte un comportament violent.
Așadar, preocuparea de a dobândi stimă de sine este costisitoare pe mai multe planuri, în
timp ce be neficiile sunt de scurtă durată: sentimentul de siguranță care rezultă din succes,
realizare, câștig salarial, aprobarea altora, sau de a fi o persoană bună, este de scurtă durată.
Atunci când vorbim de o perspectivă pe termen lung și mai mult la nivel mondial, costurile
unui nivel înalt al stimei de sine sunt clare. ( Crocker, 2002 p. 597)
Aceste costuri se înregistrează în domenii precum:
Învățare și competență – atunci când oameni i sunt preocupați de a -și dezvolta stima
de sine ei tind să ignore informațiile despre propriile limite, slăbiciuni, eșecuri, să atribuie
eșecul cauzelor externe, iar succesul celor interne. Astfel feedback -urile primite sunt
distorsionate, iar capacitatea de a învăța din propriile greșeli și de a se dezvolta este redusă.
Relațiile cu ceilalți – preocuparea pentru stima de sine este antagonistă cu empatia,
cu a fi conștient de nevoile celorlalți, persoana fiind preocupată doar de performanța
proprie, de ce gândesc ceilalți despre el. De asemenea, cercetări realizate au demonstrat că
oamenii răspund la feedback -uri care amenință imaginea stimei de sine prin “evitare,
distanțare sau retragere, sau cu sentimente de vină, furie, opoziție sau agresivitate”
(Crock er, 2002, p. 599)
Costuri pentru ceilalți – atunci când stima de sine se traduce prin succes, prin
compararea calităților cu ceilalți, nu este suficient ca persoana să fie destul de inteligentă,
să obțină destule succese, ci trebuie și ca ceilalți să fie m ai puțin competenți, mai puțin
valoroși. Astfel, apare nevoia de a se simți superior celorlalți.
2. Stima de sine ca și auto -valorizare
Atunci când stima de sine este definită ca și o atitudine favorabilă pe care o are
persoana despre sine, deci ca un sentiment al valorii personale, nivelurile înalte ale stimei
de sine pot genera comportamente indezirabile. Definitorii în acest sens sunt observațiile lui
Baumeister (19 96, 1998), care aduce o viziune diferită asupra efectelor nivelului stimei de
sine asupra personalității.
În viziunea lui, o stimă de sine ridicată corelează cu egoismul, mândria,
narcisismul – iar când la această stare se adaugă o amenințare la adresa egou lui oamenii pot

11
recurge la comportamente de violență și agresivitate: “noi propunem că principala cauză a
violenței este nivelul ridicat al stimei de sine combinat cu amenințarea ego -ului. Când
opiniile favorabile despre sine sunt puse la îndoială, contraz ise, batjocorite, incriminate,
contestate sau, altfel spus, puse în pericol, oamenii pot agresa ” (Baumeister, Smart și
Boden, 1996).
Așadar, persoanele pot deveni agresive atunci când primesc feedback nefavorabil
din partea celorlalți și, în special, atunc i când li se sugerează că ar trebui să -și modifice
puțin viziunea prea bună despre sine. Acceptarea sau respingerea feedback -ul nefavorabil
venit din partea celorlalți este dependent de anumiți factori, precum siguranța în relevanța
auto-evaluării. Astfel, persoanele care au o stimă de sine crescută, dar nu sunt siguri în
privința auto -evaluării, au un risc mai crescut de a deveni agresivi în urma unui feedback
care le amenință credințele.
Un alt factor este reprezentat de nevoia de validare de către ceilal ți. O persoană
care este dependentă de confirmarea celorlați este mai sensibilă în privința remarcilor
primite, și prezintă un risc crescut de a răspunde agresiv la amenințările eu -lui.
Alt factor este stabilitatea auto -evaluărilor; unele evaluări sunt sta bile de -a lungul
timpului, iar altele se pot schimba în funcție de evenimente cotidiene. Persoanele care au o
stimă de sine globală mai puțin stabilă sunt mai probabile de a reacționa defensiv atunci
când auto -evaluările pozitive le sunt amenințate.
Relați a dintre stima de sine ridicată și narcisismul poate fi explicată în mai multe
moduri. Astfel, narcisismul poate fi văzut ca o formă exagerată a stimei de sine, care are un
caracter predominant emoțional; narcisismul este o subcategorie a stimei de sine ri dicate; el
implică o stimă de sine ridicată dar instabilă – care conduce la ostilitate și violență.
Narcisismul corelează pozitiv cu agresivitatea și ostilitatea, cu labilitatea emoțională,
nivelul scăzut al empatiei. Totuși, narcisismul nu se confundă cu s tima de sine, diverse
studii arătând că există persoane narcisiste care au o stimă de sine scăzută. Narcisismul
implică în mai mare măsură motivația și emoția, dorința de a fi superior celorlalți.
Astfel, “stima de sine crescută înseamnă să gândești bine d espre sine, în timp ce
narcisismul implică pasionala dorință de a gândi bine despre sine.” (Baumeister și
Bushman, 1998, p. 228).

12
Așadar, observațiile realizate de Baumeister et. al. (1996, 1998) contrazic o altă
idee populară, și anume aceea că stima de s ine scăzută conduce la violență. Narcisismul și
amenințarea egou -lui sunt principalele variabile care conduc la agresivitate, efectul stimei
de sine în declanșarea violenței este insignifiant, sau cel mult unul foarte mic.
3. Stima de sine înaltă
Teoriile moderne definesc stima de sine ca fiind multidimensională. În acest sens,
o stimă de sine înaltă este alcătuită dintr -un nivel înalt al valorii de sine dar și al
competenței. Persoanele care au sentimentul auto -valorizării pozitive sunt deschise la noi
experiențe, se simt bine în general, sunt optimiste, se simt acceptate și îi acceptă pe ceilalți.
Totodată, un nivel înalt al sentimentului competenței le va oferi calitățile necesare pentru a
reuși în viață. Întrunind aceste dimensiuni, nivelul înalt al stim ei de sine corelează cu
fericirea, lipsa psihopatologiei, crearea unei identități stabile, spontaneitate, coping mai
eficient în situații de distres, etc
A avea o stimă de sine înaltă înseamnă a recunoaște propria valoare, a avea o
atitudine pozitivă față de calitățile personale, de competențe, a avea încredere în puterea de
a duce sarcinile la bun sfârșit și de a realiza o comparare favorabilă cu ceilalți.
O stimă de sine sănătoasă are manifestări atât în plan psihic cât și pe cel fizic.
Astfel, în plan fi zic o persoană cu un nivel optim al stimei de sine va avea o postură
relaxată (umeri, brațe, expresie facială). Timbrul vocal este unul plăcut, tonul vocii este
adaptat diverselor situații, ochii sunt expresivi, luminoși, mersul este hotărât fără a fi însă
agresiv sau arogant.
Pe plan psihic observăm un confort în a dărui și a primi complimente, ușurința în a
exprima afectivitatea, acceptarea criticilor și a propriilor greșeli, atitudine deschisă spre noi
experiențe, răspuns flexibil la situații neprevăzute , un mai bun control al stărilor de
anxietate și stres.(Bra nden, 1992).
Stima de sine înaltă este caracterizată de 4 calități: securitate – aspect ce oferă
individului posibilitatea de a accepta eșecuri și critici; consistență atât pe plan conștient cât
și la nivel inconștient; caracter de adevăr – prin faptul că nu are nevoie de validări constante;
și stabilitate de -a lungul timpului. Aceste caracteristici pot fluctua în timp, de la o situație la
alta și de la un individ la altul, însă ele sunt preponderente atunci când înregistrăm un nivel
înalt al stimei de sine.

13
Deși există numeroase studii realizate, și tot atâtea controverse cu privire la
efectele nivelului înalt al stimei de sine, putem concluziona că “ stima de sine crescută se
asociază cu expectanțe p entru succes, cu optimism privind performanțele viitoare, cu lupta
pentru atingerea scopului și persistența în depășirea obstacolelor” (Băban, 1998, p. 104).
4. Stima de sine scăzută
Stima de sine scăzută presupune un nivel deficitar al auto -evaluării pozitive,
precum și al competenței personale. Este cunoscut faptul că un număr de condiții clinice
prezentate în DSM IV – precum tulburările de anxietate, de alimentație, deficitul de atenție,
sunt asociate cu stima de si ne scăzută. Ea este frecvent asociată cu un nivel mai scăzut al
sentimentului de fericire și bunăstare, timiditatea, lipsa inițiativei, evitarea conflictului,
insecuritate, anxietate, depresie, etc. (Mrunk, 2006).
În cadrul unor cercetări efectuate de DuBo is și Flay (apud Mruk, 2006, p. 160) s -a
demonstrat că: stima de sine scăzută crește sensibilitatea indivizilor la o gamă largă de
rezultate problematice și experiențe cum ar fi depresia, tulburări de alimentație, sarcina în
adolescență, victimizare, dific ultate în susținerea și formarea de relații strânse, implicarea în
comportament antisocial, consumul de substanțe, și ideație și tentative de suicid.
Legătura dintre stima de sine și agresivitate este una controversată, ea fiind o
problemă pe care cercetăt orii s -au focusat de -a lungul timpului. Trei mari curente au
stipulat legătura dintre cele două concepte: teoria socială, psihologia umanistă și neo –
freudienii. Conform teoriei sociale legătura dintre stima de sine și agresivitate poate fi
explicată prin p risma legăturii cu societatea.
Stima de sine scăzută slăbește legătura cu societatea, aceasta rezultând în scăderea
conformismului la regulile și normele sociale și creșterea delincvenței. Psihologii umaniști
susțin că lipsa unei imagini de sine pozitive c orelează cu apariția problemelor psihice; neo –
freudienii afirmă, de asemenea, că o imagine de sine negativă produce comportamente
agresive.
1.2 Acceptarea necondiționatǎ a propriei persoane – definire
Înainte de a putea discuta conceptul de acceptare de s ine, trebuie să definim ceea
ce înțelegem prin termenul de sine. Dicționarul American Oxford (2010) definește sine le
ca: Esența unei persoane, care o deosebește de ceilalți: natura sau personalitatea particulară
a unei persoane; calitățile care fac o perso ană individuală sau unică .

14
Leary și Tangney (2003) au găsit 66 de constructe distincte utilizate pentru sine . Ei
grupează aceste 66 de constructe astfel : sinele ca
1) persoana totală
2) personalitatea
3) subiect al conștiinței,
4) credințele despre sine
5) agentul executiv al conștiinței.
William James (1890/1950) a definit sine le ca fiind "tot c eea ce suntem tentați să
apelam cu numele de "eu" "și s -a referit la mai multe sine: sinele material, sinele social și
sinele spiritual.
Baumeister și Bushman (2010) au descris trei aspecte: cunoașterea de sine
(conceptul de sine), sinele sociale (sau sinele public) și agentul -sine (sau funcția executivă).
Broder (2013) definește sinele ca incluzând caracteristicile, trăsăturile, amintirile ,
gândurile, sentimentele, senzațiile și comportamentele și susține că sinele este fluid în timp.
Stima de sine a fost un concept extrem de popular în anii 90 și începutul anilor
2000. Kaschak (1992) definește stima de sine drept "judecata personală a valo rii noastre"
(p. 155). Toate explicațiile despre stima de sine implică un tip de evaluare globală a sinelui.
Problema cu stima de sine este că se poate schimba în funcție de zi în funcție de modul în
care ne evaluăm. Oamenii nu sunt cunoscuți pentru obiect ivitatea lor mai ales atunci când
se evaluează ei înșiși.
Modelele multidimensionale ale stimei de sine susțin în esență faptul că individul
se autoevaluează diferit in funcție de domeniu de viață sau fațeta identității personale
activate de un context anu me. Însă stima de sine ca dimensiune globală iși menține o
poziție solidă în această di spută și în procesul autoevaluării personale fiind măsurată prin
chestionare ce conțin itemi generali și alimentându -se tot din sentimentul de competență a
persoanei în anumite domenii particulare.
F. Sordes -Ader, G. Leveque, N. Oubrayrie și C. Safont -Mottay (1998) au ajuns la
definirea a 5 subdimensiuni ale stimei de sine. În opinia acestor autori, stima de sine
globală se construiește din evaluarea făcută asupra fiecăre ia din următoarele dimensiuni:
1. Sinele emoțional – este reprezentarea individului cu privire la gradul de control
pe care il are asupra emoțiilor sale și asupra impulsivității. Este imaginea pe care o are

15
persoana cu privire la gradul său de stăpânire d e sine care este considerată a permite o mai
bună organizare in activități, o mai bună planificare.
2. Sinele social – este vorba de reprezentarea interacțiunii cu ceilalți și de
sentimental de recunoaștere socială.
3. Sinele profes ional – se raportează la reprezentările, comportamentele și
performanța la locul de muncă sau in context școlar. Percepția asupra propriilor competențe
este incorporată in imaginea pe care și -o construiește persoana despre propria persoană.
4. Sinele fizic – include imaginea c orporală, percepția părerilor celor din jur cu
privire la aspectul fizic și aptitudinile fizice și atletice.
5. Sinele anticipativ – modul in care persoana privește spre viitor, atitudinea față
de ceea ce il așteaptă in viitor.
Se pare cǎ at ât o stimǎ de sine prea ridicatǎ, c ât și o stimǎ de sine foarte scǎzutǎ
afecteazǎ negativ funcționarea psihicǎ a individului (Chamberlain și Haaga, 2001). Astfel
varianta raționalǎ este de a înlocui conceptul de stimǎ de sine cu cel de acceptare
necondiționatǎ a proprie i persoane (unconditional self -acceptance – USA) care este logic
corect și mai pragmatic.
Psihologul cel mai asociat cu acceptarea de sine este Albert Ellis (1977 ), tatăl
terapiei comportamentale emoționale raționale (REBT). El a simțit că oamenii își petre c
mult prea mult timp evaluandu -se iar rezultatul este negativ. A observat că ne confundăm
trăsăturile , performanța și comportamentele noastre cu cine suntem.
Albert Ellis și Carl Rogers au indicat că autoevaluarea sinelui este legată de
distresul psiholog ic, dar acceptarea necondiționată de sine promovează a daptarea personală
și bunăstare (Flett et al., 2003).
Mai mult decât atât, există studii care sugerează că persoanele cu o înaltă stimǎ de
sine sunt persoane vulnerabile, deoarece de obicei se caracteri zează prin acceptarea
condiționată de sine, ceea ce implică o concentrare excesivă asupra evaluării și comparării
cu alte persoane. Acești indivizi sunt caracterizați și de perfectionism, ca o cerință făcută
pentru ei înșiși prin cognițiile lor . Dovezile d in alte studii sugerează că perfecționismul a
fost în mod constant asociat cu cunoașterea și vulnerabilitatea maladaptivă la experiența
eșecului în contextele de realizare (Hall et al., 2009).

16
În încercarea de a explica acest paradox, Ellis (1994) sugereaz ă că prezența
oricărui nivel al stimei de sine reflectă un proces de evaluare generală a lui însuși, care este
irațional și, prin urmare, maladaptiv. Procesul de evaluare generală a iraționalității nu este
în măsură să determine o valoare realistă a unei f iințe umane .
Diferiți autori sugerează că există diferențe individuale în ceea ce privește nivelul
la care o persoană anticipează că acceptarea interpersonală este condiționată sau
necondiționată. Gradul de mediu social este caracterizat printr -o acceptare extrem de
condiționată, care reprezintă un indicator important pentru problemele legate de respectul
de sine și problemele de sănătate mintală (de exemplu, anxietate, depresie, sentimente și
credințe) (Baldwin & Sinclair, 1996).
In aceastǎ variantǎ, noi ne evaluǎm comportamentele și nu persoana noastrǎ, care
este acceptatǎ necondiționat indiferent de performanțǎ, cǎci este prea complexǎ și în
continuǎ schimbare pentru a fi evaluatǎ global, pornind doar de la un eșantion de
comportamente concrete în situaț ii concrete.(Ellis, 1977; Rogers, 1961).
Conform abordǎrii cognitiv -comportamentale (Ellis, 1994) poți avea oricâte
dorințe vrei, dacǎ le formulezi rațional. Formularea lor raționalǎ inseamnǎ o formulare
preferențialǎ, nedogmaticǎ. Formularea iraționalǎ este una dogmaticǎ, in termeni cu
“trebuie cu necesitate”, care nu are suport logic, empiric sau pragmatic. Nu are suport logic
deoarece niciunde nu scrie cǎ dacǎ ne dorim ceva, atunci acel lucru trebuie sǎ se intâmple;
altfel spus, nu existǎ o legǎturǎ va lidǎ intre premise și concluzie.Nu are suport empiric
deoarece de multe ori viața ne -a arǎtat cǎ lucrurile nu se intâmplǎ așa cum spunem noi cǎ
trebuie sǎ se intâmple. Nu are suport pragmatic deoarece cei care gândesc irațional dezvoltǎ
emoții și comportam ente patologice, ceea ce ii impiedicǎ sǎ -și atingǎ scopurile.
1. Formularea iraționalǎ a dorințelor: “Trebuie sǎ…altfel nu pot concepe
lucrurile”.
Formularea iraționalǎ a dorințelor vizeazǎ trei zone:
o propria persoanǎ : “Eu trebuie cu necesitate sǎ …”
o ceilalți oameni: “Ceilalți trebuie cu necesitate sǎ…”
o viața: “Viața trebuie cu necesitate sǎ fie..”

17
2. Formularea raționalǎ a dorințelor: “Imi doresc …și fac tot ce depinde de
mine omenește și moral posibil sǎ obțin asta, dar accept faptul cǎ uneori lucru rile nu se
intâmplǎ așa cum doresc eu.”
Formularea raționalǎ a dorințelor este urmatǎ de alte patternuri cognitive raționale :
o evaluare in termeni de “rǎu”, nu in termeni catastrofici
o toleranța la frustrare
o acceptare necondiționatǎ și evaluare punctualǎ
Așadar, elementul sǎnǎtos nu este gândirea pozitivǎ, cum fals se crede la nivelul
simțului comun. Gândirea pozitivǎ poate sǎ fie iraționalǎ. Elementul sǎnǎtos este
reprezentat de gândirea raționalǎ fie ea pozitivǎ, fie negativǎ. (David, 2006)
După cum s -a spus, persoana se acceptă pe deplin și necondiționat, indiferent dacă
se comportă inteligent, corect sau competent și dacă oamenii aprobă, îl respectă sau îl
iubesc. Studiile arată că, dacă individul folosește acest mod de evaluare în viața cotidiană,
acest mod de gândire poate fi un factor de protecție în timpul evenimentelor de stres de
viață (Chamberlain și Haaga, 2001). Cercetǎrile sugereazǎ (Chamberlain și Haaga, 2001) cǎ
atunci c ând sunt învǎțați aceastǎ filosofie de viațǎ validatǎ empiric, cei mai mulți oameni o
asimileazǎ mai ușor astfel: c ând au performanțe pozitive se evalueazǎ pozitiv ( în termenii
stimei de sine), iar c ând au performanțe negative își evalueazǎ comportamentul fǎrǎ a -și
evalua persoana ( în termenii acceptǎrii necondiționate) aceas ta ducând la emoții negative
funcționale (ex. tristețea) nu disfuncționale (ex. depresia).
1.3 Funcționarea relațiilor interpersonale – acceptarea celorlalți
Calitatea vieții om ului în societate depinde și de modul de conviețuire al
membrilor ei. De măs ura în care aceștia se acceptă, se respectă și se susțin reciproc, învață
unii de la alții, își unesc eforturile pentru binele comun spre ameliorarea continuă a vieții
lor materiale și spirituale.
Pe pa rcursul vieții individul atinge apogeul de zvoltării sa le în toate sferele vieții
(realizări în plan profesional, viața de fa milie, relații intim -personale, frământ ările
spirituale, viața socială activitatea civică, etc.) doar prin comunicare cu alți oameni, printr –
un stil de viață di stinctiv în raport cu ceilalți.
Sentimentele si atitudinile individului fațǎ de semenii sǎi influenț eazǎ hotǎrâtor
relațiile interpe rsonale sub toate aspectele lor. Atitudinea unei persoane fațǎ de semeni

18
determinǎ hotǎrâtor cantitatea și mai ales calitatea relaț iilor in terpe rsonale pe care ea tinde
sǎ le stabileascǎ, dar în egala mǎsurǎ și rǎ spunsurile pe care le primește din partea
celorlalț i.
Conform S întion (2018) caracteristicile relațiilor interpersonale sunt:
a. relațiile interpersonale presupun simultan selectivitate și reciprocitate.
Oamenii opereazǎ o selecție in rândul posibililor parteneri, iși indreaptǎ atenția asupra
acelora care au capacitatea realǎ sau perceputǎ de a oferi ceva persoanei care alege și de
a primi c eva de la acesta.
b. caracterul psihologic al relației interpersonale semnificǎ faptul cǎ avem de -a
face cu cel puțin douǎ persoane, deci cel puțin douǎ surse psihologice; fiecare se
indreaptǎ spre celǎlalt, intrǎ in relație cu intreaga sa “zestre” psihologic ǎ cu consecințe
evidente asupra evoluției atracției inițiale/relației.
c. relația interpersonalǎ este o relație directǎ, fațǎ in fațǎ, fiecare dintre cei doi
sau mai mulți parteneri luând act de comportamentele celuilalt/celorlalți și reacționând
la acest ea.
d. relațiile interpersonale existǎ intr -un cadru temporal care include pentru
fiecare partener istorii trǎite și câte un viitor imaginat, eventual așteptat, dorit pentru
fiecare partener. Ca atare, fiecare va evalua prezentul, comportamentele celuilalt prin
prisma felului sǎu de a fi, dupǎ cum așteptǎrile, scopurile sale influențeazǎ la fel
comportamentele și interpretǎrile actuale.
e. relațiile interpersonale implicǎ influențǎ reciprocǎ. Voit sau nu, fiecare
partener transmite celuilalt anumite informații, stǎri de spirit, asteptǎri, cerințe la care
celǎlalt poate reacționa intr -un anumit mod.
f. relațiile interpersonale presupun, obligatoriu, comunicare. In faze mai
avansate ale relației interpersonale, comunicarea devine autodezvǎluire, poate fi un
instrument pers uasiv, poate construi perspective.
g. in relația interpersonalǎ, fiecare partener dezvoltǎ conștiința relației.
Conștiința relației include și metaperspective: fiecare partener incearcǎ sǎ ințeleagǎ, sǎ
evalueze, sǎ identifice ce perspectivǎ are celǎlalt asup ra relației.

19
h. relația interpersonalǎ este dependentǎ de gradul de intercunoaștere, realǎ sau
doar presupusǎ. Oamenii cautǎ sǎ intre in relație cu persoane despre care cred cǎ le pot
satisface trebuințele.
i. o relație interpersonalǎ se desfǎșoarǎ in cadrul uno r rețele sociale mai largi,
partenerii trebuind sǎ -și echilibreze necesitǎțile altei/altor relații.
j. relațiile interpersonale pot fi unidimensionale sau multidimensionale, ceea
ce poate influența funcționarea acestora: X ne poate fi prieten dar ne poate fi și șef sau
subaltern la locul de muncǎ, relația devenind multidimensionalǎ.
k. relațiile interpersonale sunt parțial subiective, pentru cǎ fiecare
interacționeazǎ in funcție de structura sa psihologicǎ și de comportamentele
partenerului și parțial obiective; fiecare interacționeazǎ cu ceilalți și pe baza unor
prescripții, norme, cutume social e.
l. relațiile personale pot cǎpǎta și un caracter moral; prin intermediul lor putem
realiza binele sau rǎul interpersonal, social.
m. relațiile interpersonale pot avea un caracter formativ
Relațiile intepersonale se pot desfǎșura la diferite nivele ș i pot lua diferite forme.
Astfel se poa te identifica contactul zero, când individul suportǎ prezenț a altuia dar nu cautǎ
sǎ intre in relație cu acesta;
Relația superficiala presupune existenț a unor centre de interes comune (cinema,
muzica, fotbal) dar intr -o manie rǎ neangajantǎ. Acestea sunt relaț iile noastre cotidie ne cu
colegii, vecinii, cunoscuț ii.
Nivelul reciproc itǎții inseamnǎ impǎrtǎșirea in comun a unor credințe, valori sau
sentimente, atașamentul unuia fațǎ de altul sau chiar iubirea.
Afilierea este o noțiune psihosocială care se referă la aderar ea și participarea unui
subiect la un grup . Afilierea este un proces selecti v și interactiv de identificare cu și de
către altcineva și de reprezentare de sine, care contribuie la recunoașterea soci ală a unui
indiv id. Sentimentul de afiliere participă la evalu area de sine pe bază de imagini sociale
elaborate în funcție de reprezentările valorificate prin asocierea aleasă. Afil ierea ca
procedură de integrare poate fi efectuată conform unui ritual de probe inițiatice (Roland
Doron et. all, 1994 , p. 26 ).

20
Afilierea exprimǎ natura soc ialǎ a existenț ei umane, aceea de a fi cu ceilalț i,
nevoia de a conta pe suportul colectiv . Individul uman este obligat sǎ coopereze pentru a
putea trǎi intre ceilalți; obținerea resurselor existenț ei, in atinge rea unor scopuri este
imposibilǎ in afara ace stor orientǎ ri atitudinale. Omul este deci dependent de alții, iar
aceastǎ interdependențǎ se manifestǎ prin ne voia de afiliere cu grupuri, structuri socia le sau
indivizi care ne pot susține. Contactele sociale ne ajutǎ sǎ depǎș im incertitudinea sau
stresu l, sǎ controlǎm o situație care provoacǎ anxietate, sǎ inlǎturǎ m frica.
Atașamentul poate fi definit ca o rela ție afectivǎ intre douǎ persoane. De exemplu,
relația mamǎ -copil se sprijinǎ pe contactul fizic și expresia facialǎ (plâns sau surâ s). Pentru
Bowlby nu încape îndoială că atașamentul este un proces înnăscut ale cărui
mecanisme — strigătele, a gățarea, strângerea la piept, suptul — sunt comune copilului
și puiului de maimuță. Surâsul, specific om ului, este unul dintre meca nismele
atașamentului care apare foarte de timpuriu l a noii -născuți. Teoria atașa mentului s -a
îmbogățit an de an; actual mente ea depășește diada mamă -copil, înglobând relațiile
cu ceilalți membri ai anturajului( Norbert Sillamy , 1998, p.36).
Teoria atașamentului cuprinde douǎ mari tendințe: una care considerǎ relația de
atașament ca fiind instinctua lǎ, alta care o definește ca o relație socialǎ invǎțatǎ,
achiziționatǎ . In ambele cazuri conduita celo r doi parteneri este interactivǎ, incurajând
explorarea anturajului, susț inerea prin numeroase semne exterioare a acestui comportament.
Conform Sîntion (2 018) relația interpersonalǎ funcționeazǎ atâta timp cât
îndeplinește urmǎtoarele funcții:
a) instrumentalitatea . Dacǎ relațiile interpersonale în care sunt implicați
oamenii îi ajutǎ pe aceștia sǎ -și realizeze scopurile pe care și le doresc, atunci acestea
vor continua, se vor dezvolta; dacǎ partenerul de interacțiune nu este capabil sǎ ofere
ceea ce persoana dorește/așteaptǎ, atunci relația se destramǎ și persoana în cauzǎ cautǎ
un alt partener.
b) cunoașterea. Prin intermediul relațiilor interpersonale, oamenii doresc sǎ
obținǎ informații utile despre parteneri, despre ambientul în care se aflǎ, sǎ -și clarifice
anumite probleme, sǎ -și valideze anumite opțiuni, sǎ compare; este evident cǎ relația ia
sfârșit dacǎ partenerii de interacțiune nu constituie o sursǎ satisfǎcǎtoare de informații
utile/dezirabile.

21
c) expresia. Oamenii așteaptǎ ca relațiile interpersonale sa le ofere un context
pentru exprimarea și manifestarea propriei personalitǎți ca identitate unicǎ, sǎ l e ofere
un cadru în care sǎ se manifeste așa cum sunt, sǎ se dezvǎluie. Dacǎ o relație
interpersonalǎ impune limite, restricții, impune jucarea unui rol social nedorit și
renunțarea la propria individualitate, mulți oameni vor abandona respectiva relație s au
vor cǎuta soluții compensatorii în afara acesteia.
d) autoapǎrarea. Oamenii doresc sǎ se protejeze într -o relație interpersonalǎ –
de la apǎrarea stimei de sine la protecția împotriva adversitǎților psihologice cotidiene.
Atunci când relația interpersonalǎ nu îi protejeazǎ, nu îi ajutǎ sǎ se protejeze, foarte
probabil, oamenii vor abandona relația interpersonalǎ respectivǎ și vor cǎuta o alta.
Prietenia ca formǎ specificǎ de relaționare preferențială.
Aproape toți avem un prieten în aproape oricare moment din viață. În acest sens,
relația de prietenie reprezintă chintesența relației cu grupu l de referință și trăsătura
definitorie a comportamentului uman, o experiență ce dă sens existenței. Majoritatea
oamenilor își doresc compania unor persoane de care se simt puternic legați afectiv și
declară că au prieteni sau cel puțin așa îi consideră pe unii membri ai grupului lor de
referință. Cei mai mulți dintre ei pun pe seama acestor relații majoritatea aspectelor pozitive
ale experienței lor sociale. Chiar de la o vârstă fragedă, copiii pot distinge caracteristicile
specifice relațiilor de prieteni e față de alte tipuri de relaționare. Exceptând timpii alocați
relației cu părinții, copiii de toate vârstele petrec în general mai mult timp cu pr ietenii decât
cu alte persoane ( William M . et all, 2009) . Odată cu înaintarea în vârstă, prietenii devin tot
mai importanți. Adolescenții împărtășesc cu prietenii nu numai experiența cotidiană, ci și
evenimențialul, întâmplările și trăirile semnificative din viața lor, și așteaptă beneficii în
urma acestor relații.
Esența prieteniei o constituie interacțiunea eg alitară. Acest tip de relaționare este
purtătoarea unor așteptări, precum: interacțiune fizică constantă și consistentă ca buget de
timp, o finalitate pozitivă în termenii resurselor investite, disponibilitatea de a ajuta, de a
întovărăși și de a oferi spr ijin emoțional. Semnificația, rolul și rezonanța afectivă a acestor
caracteristici sunt rezultatul unei succesiuni de experiențe bazate pe încredere, siguranță și
sinceritate între persoanele implicate. Prietenia are trei caracteristici definitorii: simpat ia,
reciprocitatea și similaritatea. Prima caracteristică se referă la apropierea față de o altă

22
persoană, plăcerea percepută în prezența acesteia, dar și preocuparea pentru buna dispoziție
și bunăstarea ei. Reciprocitatea se manifestă prin exprimarea de c ătre cealaltă persoană,
într-o măsură similară, a acelorași sentimente, gânduri, atitudini. Similaritatea se referă la
caracterul mutual al relației, la cooperare, la tendința de a acționa în același fel, la prietenie
ca răspuns emoțional și comportamental , în termenii unei interacțiuni la care ambii
parteneri participă de pe poziții de egalit ate, fără tendințe de dominare (William M. et all,
2009). Aceste caracteristici conduc la un grad de similaritate mai crescut între prieteni decât
în cazul acelor pers oane care nu se află într -o astfel de relație.
Sîntion (2018, apud Clark și Mills 1979) distinge urmǎtoarele tipuri de relație de
prietenie:
“- relații de prietenie de schimb: un partener oferǎ celuilalt beneficii, favoruri etc.
în speranța cǎ un beneficiu similar și/sau echitabil va fi primit;
– relații de prietenie prin comuniune: un partener oferǎ celuilalt ceea ce el are
nevoie, fǎrǎ așteptǎri de reciprocitate, fǎrǎ crearea de obligații (preocuparea pentru binele
psihologic al celuilalt)” (p.37 0).
Similar (Sîntion 2018, apud Blieszner și Adams 1992), clasificǎ relațiile de
prietenie în: “ – prietenii superficiale, bazate pe principiul schimbului social echitabil și
relativ prompt (de regulǎ în prietenii recent inițiate) ;
– prietenii profunde, baza te pe preocuparea reciprocǎ pentru confortul
psihologic al celuilalt și în care balanța costuri/beneficii este foarte flexibilǎ și se egalizeazǎ
de la sine – nu ca scop principal și imediat – într-un timp mai îndelungat ” (p.371).
Tabelul 1.3.1 Relații de s chimb (prietenii superficiale) și relații de comuniune
(prietenii profunde) (Sîntion 2018, apud Clark și Mills 1979) (p.371).
Relații de schimb
(bazate pe echitate) Relații de comuniune
(bazate pe tendința de a
rǎspunde nevoilor celuilalt)
1. Persoanele sunt
motivate de dorința de a avea o
relație “corectǎ”. 1. Persoanele sunt motivate de
dorința de a plǎcea celuilalt.
2. Persoanele doresc sǎ
fie rǎsplǎtite cât mai repede 2. Persoanele nu doresc sǎ le fie
returnate imediat favorurile.

23
pentru un favor fǎcut.
3. Persoanele tind sǎ se
revanșeze dacǎ un favor nu este
rǎsplǎtit. 3. Persoanele nu se simt exploatate
dacǎ nu le este rǎsplǎtit favorul.
4. Persoanele urmǎresc
cum și cât a contribuit fiecare la
relație. 4. Persoanele nu “contabilizeazǎ”
echitatea schimbului.
5. Ajutorarea
necondiționatǎ a celuilalt nu este o
dispoziție ridicatǎ a persoanelor. 5. Ajutorarea celuilalt tinde sǎ fie o
dispoziție ridicatǎ a persoanelor.

Omul este o ființǎ socialǎ . Nevoia sa de comunicare este fundamentalǎ ,
asigurandu -i echilibrul. Cu toate acestea, solitudinea existǎ și chiar pare a fi una dinte
caracteristicile nedorite ale societǎții contemporane.
Persoanele singure nu știu sǎ se autodezvǎluie, nu știu șǎ intreținǎ o conversație și
nu știu sǎ fie atente l a cei din jur ( Sîntion 2018 , apud Jones și colab. 1982 , p.384 ).
Anxietatea socialǎ se manifestǎ și in relațiile sociale, ii poate face pe cei in cauzǎ ezitanți,
nesiguri, destul de greu de suportat de unii posibili parteneri.
Conform lui Radu Vrasti (2016 ) modelul care explicǎ existența anxietǎții sociale
este modelul cognitiv. Acest model afirmǎ cǎ la originea anxietǎții sociale se aflǎ frica de
situații sociale care ar supune subiectul la standarde exagerate de performanțǎ, credința
distorsionatǎ privind capacitǎțile personale și consecințele acțiunilor lui. Conform acestui
model, anxiosul social prezintǎ 10 distorsiuni cognitive.
1. va interpreta evenimentele sociale externe intr -un mod negativ excesiv,
2. va avea o atenție sporitǎ asupra lui insuși in prezenț a acestor evenimente
3. va procesa superficial din punct de vedere informațional astfel de
evenimente,
4. va genera imagini distorsionate asupra felului in care este privit de alții
5. va accesa imagini negative despre sine stocate deja in memorie,
6. va declanșa un comportament de cǎutare a siguranței inainte de a avea
certitudinea cǎ selful este in pericol

24
7. va fi absorbit de atenția fațǎ de propria persoanǎ și de comportamentul de
scǎpare, ceea ce il face puțin atent la interacțiune, retras, nevorbǎreț
8. va procesa dis torsionat informațiile primite de la alții ca fiind semne de
dezaprobare,
9. va prezenta anticipǎri negative ale situației inainte de a se afla in ea
10. va prezenta prelucrǎri negative post -eveniment.
1.4 Influența inteligenței emoționale asupra relațiilor
interpersonale
Wayne Leon Payne folosește pentru prima dată în 1985 termenul de inteligență
emoționala, în teza sa de doctorat intitulată „A Study of Emotion: Developing Emotional
Intelligence; Self -Integration; Relating to Fear, Pain and Desire”. În aceas tă lucrare el
descrie inteligența emoțională ca o abilitate care implică o relaționare creativă cu stările de
teamă, durere și dorință.
Conceptul de inteligență emoțională a fost dezvoltat în anii ’90 ai secolului trecut
și de atunci a generat o serie de d efiniții a mai multor autori de aceea vom face o clasificare
a acestor definiții și vom evidenția apoi elementele lor comune pentru a putea înțelege
conceptul.
Enciclopedia de Psihologie Aplicată (2004) afirmă că există trei modele majore ale
inteligenței emoționale:
1) modelul Mayer -Salovey care definește acest construct ca fiind abilitatea de a
percepe, înțelege, gestiona și să folosi emoțiile pentru a facilita gândirea;
2) modelul Bar -On, care descrie inteligența emoțională ca o serie de
interdependențe emoționale și sociale competențe, abilități și comportamente care au
impact asupra comportamentului inteligent.
3) modelul Goleman pe care îl consideră ca fiind un sortiment de competențe
emoționale și sociale care contribuie la performanța managerială și de conducere;
După 2000 apar și alți teoreticieni interesați de acest concept iar modelele lor se
vor baza pe modelele clasice amintite deja mai sus. Este vorba de Wong și Law, modelul
lor se bazează pe cercetările facute de Mayer și Salovey. Wong și Law iau în considerare în
teoria lor și criticile aduse primului model.

25
Modelul trăsăturilor elaborat de Petrides și Furnham valorifică elemente din toate
cele trei modele majore ale inteligenței emoționale.
„Până în prezent, există trei modele principale pent ru inteligența emoțională, cu
câteva duzini de variante. Fiecare oferă o perspectivă diferită. Modelul lui Salovey și
Mayer este bine înrădăcinat în tradiția inteligenței, definită cu mai bine de un secol în urmă
prin studiile asupra IQ -ului. Modelul propu s de Reuven Bar -On se bazează pe studiile sale
asupra bunăstării personale. Iar modelul meu personal (Goleman) se concentrează asupra
atingerii performanței în mediul de lucru și asupra capacității de conducere organizaționale,
îmbinând teoria inteligenței emoționale cu decenii de cercetări privind modelarea
competențelor care delimitează performerii de vârf de oamenii de mijloc. ” (Goleman,
2008, p.12)
După cum a sesizat și Goleman, din cele trei modele principale au fost derivate o
serie de teorii, am lua t în considerare două dintre acestea, fiind studii de actualitate. Am
amintit despre cercetările făcute de Wong și Law, modelul lor se bazează pe cercetările
facute de Mayer și Salovey. Wong și Law aduc un plus teoriei prin faptul că iau în
considerare și criticile aduse primului model. Modelul trăsăturilor elaborat de Petrides și
Furnham valorifică elemente din toate cele trei modele majore ale inteligenței emoționale.
„Cercetările în acest domeniu au explodat pur și simplu; daca în 1995 aproape că
nu exis ta o literatură de specialitate în ce privește inteligența emoțională, astăzi domeniul a
înrolat legiuni întregi de cercetători. O simplă cercetare a bazei de date cu lucrările de
doctorat ce investighează aspecte ale inteligenței emoționale ne pune în faț ă mai bine de
700 de lucrări încheiate până în prezent și multe altele în desfășurare.
Dezvoltarea acestui domeniu academic se datorează foarte mult lui Mayer și
Salovey, care, alături de consultantul în afaceri David Caruso, au depus eforturi neobosite
pentru acceptarea inteligenței emoționale în lumea științifică. Ei au stabilit un standard
impecabil de cercetare pentru acest domeniu, prin aceea că au formulat o teorie
demonstrabilă stiințific și au oferit o formă riguroasă de măsurare a acestei capacităț i de a
trăi mai bine.” (Goleman, 2008, p.11)
„O altă sumă importantă de descoperiri academice incipiente privind inteligența
emoțională a reprezentat -o Reuven Bar -On, a cărui teorie proprie despre inteligența
emoțională – alături de energia și entuziasmul său – a inspirat numeroase studii pe baza

26
unei forme de măsurare, descoperite de el. De asemenea, Bar -On a reprezentat un
catalizator pentru scrierea și publicarea unor carți academice, care să confere domeniului
soliditate, printre care The Handbook of Emotional Intelligence (Manualul de inteligență
emoțională)” (Goleman, 2008, p.12)
Tabelul 1. 4.1 Sinteza unor modele teoretice referitoare la inteligența
emoțională
Modelul teoretic Variabilele Descrierea
sintetică
Modelul lui
Salovey și Mayer (1990) -percepția,
evaluarea verbală și
nonverbală a emoțiilor;
-capacitatea de
integrare și asimilare a
emoțiilor;
-cunoașterea
domeniilor emoționale;
-gestionarea
propriilor emoții și ale altor
persoane. Inteligența
emoțională este concepută ca
o construcție ierarhică a
patru variabile.
Modelul lui
Goleman (2001) -conștiința de sine
-conștiința socială
-autoreglarea
-gestionarea
relațiilor Inteligența
emoțională se manifestă în
jurul a 20 de competențe
care se articulează în patru
factori principali.
Modelul lui Bar –
On (2006) -competențe
intrapersonale;
-competențe
interpersonale;
-adaptabilitate;
-gestionarea
stresului; Inteligența
emoțională este concepută ca
un ansamblu de aptitudini,
de competențe și de abilități
noncognitive. Acestea sunt
clasate în cinci componente
divizate în 15

27
-dispoziții afective
generale subdimensiuni.
Modelul Wong și
Law (2002) -recunoașterea și
exprimarea propriilor emoț ii;
-recunoașterea
emoțiilor altora;
-reglarea emoțiilor;
-utilizarea emoțiilor
pentru ameliorarea
performanței. Inteligența
emoțională este concepută ca
un ansamblu cu patru
componente aflate în
interacțiune.
Modelul lui
Petrides și Furnham
(2001) -stare a de bine;
-emotivitatea;
-autoreglarea;
-sociabilitatea. Inteligența
emoțională este alcătuită
dintr -un ansamblu de 15
componente care sunt
sintetizate în patru variabile –
trăsături de personalitate – cu
efecte în adaptabilitatea
individului.
Sursa: adaptare dupa Iluț, 2013
Goleman (2001) concluzioneazǎ cǎ pentru a m anifesta o putere interpersonalǎ
trebuie sǎ deții autocontrolul și sǎ ai capacita tea de a trece peste anxietate ș i stres. Arta
socialǎ semnificǎ abilitatea de a -și stǎpâni emoțiile proprii , de a nu te lamenta și de a fi
capabil sǎ -ți argumentezi ideile in loc sǎ folosești forțǎ brutǎ. Dupa autor, cea mai bunǎ artǎ
de relaționare se bazeazǎ pe dirijarea propriilor emoții ș i pe empatie, competențǎ socialǎ
prin care persoana reușește sǎ se înțeleagǎ ușor cu oamenii și sǎ îndrepte "nepotrivirile" din
mediul social. Pe fondul lipsei acestei calitǎți, excelența intelectualǎ face persoana în cauzǎ
mai arogantǎ și mai insensibilǎ . Ace astǎ abilitate social ǎ facil iteazǎ contactele umane
(Goleman, 1995, p.112)
În cadrul relaț iilor interpersonale autorul vorbește despre rolul expresivitǎții și
contagiunii emoționale. Contagiunea emoționalǎ este o parte subtilǎ a unor schimburi care
au loc în orice întâlnire. Noi tran smitem și prindem dispoziții, stǎri de la ceilalți , schimbul

28
emoțional fiind subtil și in cea mai mare parte petrecându -se la un nivel imperceptibil
(Goleman, 1995, p.114) . Inteligența emoționalǎ include mânuirea acestor schimburi
imperceptibile și subtile . Explicația, spune Goleman, ar fi cǎ noi imitǎm inconștient
emoț iile pe care le vedem la ceilalți, nefiind conștienți de mimica motorie a expresiei
facial e, a gestului, a tonului vocii ș i a altor aspecte nonver bale. Astfel, persoana recreeazǎ
în ea dispoz iția celeilalte persoane.
Goleman a observat cǎ atunci când douǎ persoane interacționeazǎ, direcția
dispoziției psihice se transferǎ de la perso ana care este mult mai puternicǎ în exprimarea
sentiment elor la cea care este mai pasivǎ în acest sens. Totuși, unele persoane ar fi prea
mult predispuse spre contagiune emoționalǎ, fiind ușor impresionate din cauza labilitǎții lor
emoționale
John T. Cacioppo , psihofiziolog social la Universitatea din Ohio, a pus in evidențǎ
ideea contagiunii emoționale prin anumite experiențe efectuate. P sihofiziolog ul spune cǎ
existǎ un "dans", o s incronicitate a transmisiei emoț ionale. Preluându -i idei le lui D. Stern,
apreciazǎ ca intre mame și copii existǎ o mare sincronicitate. Astfel, el demonstreazǎ cǎ
aceastǎ sincronicitate se întâlneș te între persoane care au raporturi emoț ionale foarte
puternice. Ea pare sǎ faciliteze trimiterea și receptarea dispozițiilor , chiar dacǎ acestea sunt
negative . Existǎ sincronicitate între partener ii unui cuplu (când unul dintre parteneri este
intr-o dispoziție proastǎ celǎlalt partener iși insușește acea dispoziție ), între profesori și
studenți, între orator și mulțime (Goleman, 1995, p.116 ).
Th. Hatch si H. Gardner (1986) considerǎ cǎ arta de a conduce este o formǎ sui –
generis a inteligenței sociale care constǎ în recunoașterea sentimentelor celorlalți ș i în
capacitatea de a face rapide conexiuni cu ei. În opinia a cestora, componentele inteligenț ei
social e ar fi :
– organizarea grupului – abilitate a liderului de a iniția ș i coordona efortul
membrilor grupului; copilul cu un asemenea talent preia conducerea și decide cum se va
juca fiecare, devenind astfel cǎpitan al grupului de copii;
– negocierea soluț iilor – talent de mediator care preintâmpinǎ conflictele și
contribuie la rezolvarea lor cu ajutorul flerului ;
– conexiunile personale – a recunoaște și a rǎspunde sentimentelor personale și a
avea grijǎ fațǎ de acestea, a empatiza cu alții, intr -un cunânt a relaționa cu ceilalț i;

29
– analiza socialǎ – capacita tea de a detecta ceea ce se aflǎ în sp atele sentimentelor,
motivelor ș i grijilor personale.
Goleman spune cǎ existǎ oameni pe care ceilalți ii plac pentru cǎ sunt plini de
energie afectivǎ, pe care o i mpart cu interlocutorii. De asemenea, ei intrǎ in rezonanțǎ cu
sentimentele celor care ii inconjoarǎ, și fac aprecieri precum: „Ce plǎcere sǎ te afli in
preajma unei asemenea persoane! Aceste persoane nu se aseamǎnǎ cu cei care vor sǎ facǎ o
impresie bunǎ, care nu sunt interesați sǎ onoreze sentimentele celorlalți ” (M.Snyder, 1979 ).
Intre noi și ceilalț i au loc permanente schimburi emoț ionale, multe dintre ele de "emoț ii
sublimi nale" care se realizeazǎ la nivel uri imperceptibile, dar influențând în mare mǎs urǎ
comporta mentele partenerilor. Inteligența emoționalǎ presupune controlul acestor schimbǎri
imperceptibile și subtile, adicǎ abilitǎț i de recuplare a semnalelor dominant nonverbale.

30
PARTE APLICATIVĂ
CAPITOLUL 2
Metodologia cercetării
2.1 Scopul cercetarii
Scopul cercetǎrii a fost de a vedea in ce mǎsurǎ influențeazǎ nivelul acceptǎrii de
sine funcționarea relațiilor interpersonale . Lucrarea are la baza conceptul de “ acceptare de
sine”, acceptarea necondiționată a propriei persoane înseamnă că „individul se acceptă pe
sine pe deplin și necondiționat, indiferent dacă se comportă inteligent, corect, competent
sau nu și indiferent dacă ceilalți îl aprobă, îl respectă, îl iubesc sau nu” (Ellis, 1977).
Oamenii au devenit din ce in ce mai conștienț i de legǎtura dintre acceptarea de
sine și reușita in viațǎ, indiferent de vârstǎ și domeniu. Fiecare cautǎ sǎ -și optimize ze
modul de interrelaț ionare, de autodezvoltare si autocunoaș tere in scopul succesului personal
și utilizǎ rii la maximum a resurselor de care dispunem.
De asemenea, oamenii au nevoie de ceilalți pentru a trǎi normal, in echilibru și
pentru a se dezvolta. Nevoia de a interacționa cu ceilalți face parte din trebuințele
fundamentale ale ființei umane, indiferent de contextul in care aceasta es te plasatǎ.
De asemene, studiul își propune să aducă o contribuție la cunoașterea și
valorificarea cunoștințelor despre acceptarea de sine și funcționarea relațiilor
interpersonale.
2.2 Obiectivele cercetarii
Am considerat potrivit ca obiectiv general al cercetării: Identificarea
principalelor corelații în ceea ce privește acceptarea de sine și funcționarea relațiilor
interpersonale , acceptarea celorlalți și inteligența emoționalǎ ca facilitatoare a relațiilor
interpersonale și anxietatea socialǎ ca fa ctor al solitudinii deci lipsa relațiilor interpersonale.
Obiectivele specifice ale studiului sunt următoarele:
a) identificarea gradului acceptǎrii de sine al participanților studiului;
b) identificarea gradu lui acceptǎrii celorlalți al participanților studiului;
c) identificarea grad ului inteligenței emoționale al participanților
studiului;
d) identificarea gradului stimei de sine al participanților studiului;

31
e) identificarea gradului anxietǎții sociale al participanților studiului.

2.3 Ipotezele cercetarii
2.3.1 Ipoteze
Ipoteza principală a acestei cercetări este următoarea: Se prezumă faptul cǎ
acceptarea de sine coreleazǎ pozitiv cu acceptarea celorlalți (facilitator al relațiilor
interpersonale) .
Importanța acestei ipoteze este susținută și accentuată de prezentarea următoarelor
ipoteze de lucru:
1. Se prezumǎ faptul cǎ acceptarea de sine și anxietatea socialǎ
coreleazǎ negativ.
2. Se prezumǎ faptul cǎ anxietatea socialǎ și acceptarea celorlalti
coreleazǎ negativ.
3. Se prezumă faptul că există diferențe semnificative statistic în
ceea ce priveste acceptarea de sine în funcție de gen.
4. Se prezumă faptul că există diferențe semnificative statistic în
ceea ce priveste stima de sine în funcție de gen.
5. Se prezumă faptul că acceptarea celorl alti coreleazǎ pozitiv cu
inteligența emoționalǎ.
6. Se prezumǎ faptul cǎ inteligența emoționalǎ și acceptarea de sine
coreleazǎ pozitiv.
2.3.2 Motivarea alegerii ipotezelor
Am ales prima ipoteză deoarece am considerat că nivelul ridicat al acceptǎrii de
sine poate influența modul în care îi percepem și acceptăm pe ceilalți. Sentimentele si
atitudinile individului fațǎ de semenii sǎi influențeazǎ hotǎrâtor relațiile interpersonale sub
toate aspectele lor. Atitudinea unei persoane fațǎ de semeni determinǎ hotǎ râtor cantitatea
și mai ales calitatea relațiilor interpersonale pe care ea tinde sǎ le stabileascǎ, dar în egala
mǎsurǎ și rǎspunsurile pe care le primește din partea celorlalți.
Am ales a doua ipotezǎ deoarece am considerat cǎ un nivel scǎzut al acceptǎ rii de
sine poate provoca anxietate socialǎ care este un factor al solitudinii. Anxietatea socialǎ , ii

32
poate face pe cei in cauzǎ ezitanți, nesiguri, destul de greu de suportat de unii posibili
parteneri.
Am ales a treia ipotezǎ deoarece am considerat cǎ nivelul crescut al anxietǎții
sociale produce solitudine deci un nivel scǎzut al acceptǎrii celorlalți. Persoanele singure nu
știu sǎ se autodezvǎluie, nu știu șǎ intreținǎ o conversație și nu știu sǎ fie atente la cei din
jur.
Am ales a patra ipotezǎ deoarece am presupus cǎ bǎrbații și femeile au sisteme de
valori diferite ceea ce poate afecta acceptarea de sine.
Am ales a cincea ipotezǎ deoarece am presupus cǎ femeile sunt mai critice cu ele
și asta ar putea afecta stima de sine.
Am ales a șasea ipotezǎ deoarece am considerat că nivelul ridicat al inteligenței
emoționale poate influența modul în care îi percepem și acceptăm pe ceilalți. În primul
rând, inteligența emoțională este un concept care include printre altele constructe precum
abilități interpersonale și adaptabilitate ceea ce facilitează acceptarea celorlalți.
Am ales a șaptea ipotezǎ deoarece deoarece inteligența emoțională este un
construct complex care include și acceptarea de sine deci va corela cu această variabilă.
2.4 Instrumentele cercetarii
2.4.1 Chestionar pentru stima de sine (Rosenberg)
Această scală a fost elaborată de sociologul Dr. Morris Rosenberg în 1965 (Anexa
1), este o măsură a stimei de sine utilizată pe scară largă în cercetarea social -științifică.
Acest chestionar a fost elaborate inițial pentru a măsura sentimentul global al valorii
personale și autoacceptării.
Scala cuprinde 10 itemi cotați pe scală Likert cu 4 variante de răspuns, unde 1
reprezintă “ total dezacord” iar 4 înseamnă “totul accord”. Scorurile stimei de sine pot varia
între 10 și 40. Toți itemii încarcă un singur factor, nefiind grupați pe subscale.
Coeficientul Cronbach = 0,89, raportat de autor (Rosenberg, 1965) indică o bună
consistență internă iar fidelitatea test -retest e cuprins ă în studiile autorului între 0,85 (la o
săptămână interval) si 0,88 (la două săptămâni interval). Coeficientul de fidelitate obținut în
cazul aplicării de un eșantion inițial de 5024 de elevi de liceu și gimnaziu a fost de 0,77.

33
Scorul total se calculează prin adunarea scorurilor obținute la fiecare din cei zece
itemi. Pentru itemii 2, 5, 6, 8 și 9 se calculează scorul inversat.
Semnificația scorurilor este următoarea:
1. scor mai mic sau egal cu 26 – nivel foarte scăzut al stimei de sine (subiectul are
un nivel al stimei de sine mai mic sau egal cu 6.7% din populația generală)
2. scoruri între 27 -30 – nivel scăzut al stimei de sine (subiectul are un nivel mai
ridicat al stimei de sine decât 6.7% din populația generală)
3. scoruri între 31 -34 – nivel me diu al stimei de sine (subiectul are un nivel mai
ridicat al stimei de sine decât 30.9% din populația generală)
4. scoruri între 35 -39 – nivel ridicat al stimei de sine (subiectul are un nivel mai
ridicat al stimei de sine decât 69.1% din populația genera lă)
5. scor mai mare sau egal cu 39 – nivel foarte ridicat al stimei de sine (subiectul
are un nivel mai ridicat al stimei de sine decât 93.3% din populația generală)
2.4.2 Chestionarul de acceptare necondiționatǎ a propriei
persoane (USAQ)
Chestionarul USAQ (Anexa 2) cuprinde 20 de itemi care mǎsoarǎ acceptarea
necondiționatǎ a propriei persoane. Acesta a fost conceput în 2001, de cǎtre Chamberlain și
Haaga și se bazeazǎ pe teoria lui Albert Ellis asupra acceptǎrii necondiționate, itemii
reflectand diferitele aspecte ale acestui concept multifațetat, central teoriei rațional -emotive
și comportamentale.
Scala permite calcularea unui scor global, unde valorile mari reflectǎ nivele
crescute de acceptare necondiționatǎ a propriei persoane.
USAQ c uprinde 20 de itemi, dintre care 9 itemi sunt astfel formulați incât reflectǎ
nivele crescute de acceptare necondiționatǎ a propriei persoane, iar 11 itemi sunt formulați
astfel incât reflectǎ o acceptare necondiționatǎ scǎzutǎ.
Posibilitǎțile de rǎspuns p entru fiecare item merg de la „Aproape intotdeauna fals”,
pânǎ la „Aproape intotdeauna adevǎrat”.
Scorul total reflectǎ nivelul de acceptare necondiționatǎ a propriei persoane.
Scorurile mari indicǎ o acceptare necondiționatǎ a propriei persoane ridicatǎ, in timp ce

34
scorurile scǎzute indicǎ o acceptare necondiționatǎ scǎzutǎ. Scorurile posibile variazǎ intre
valorile de 20 (scor minim) -140 (scor maxim).
2.4.3 Scala acceptării celorlalți (S.A.C)
William Fey elaborează o scală de evaluare a sentimentelor și atitudinilor
individului față de ceilalți oameni (Anexa 3) , fiind știut faptul că acestea influențează
hotărâtor relațiile interpersonale sub toate aspectele lor:
 acțional (muncă, activitate în general),
 emoțional (relații afective de orice natură),
 de comunicare.
Atitudinea unui individ față de semenii săi determină hotărâtor cantitatea și mai
ales calitatea relațiilor interpersonale pe care ea tinde să le stabilească, dar în egală măsură
și răspunsurile pe care le primește din partea celorlalți.
Accep tarea celorlalți poate fi interpretată făcând apel la următorii termeni:
toleranța și bunăvoința.
„Din perspectiva toleranței se poate aprecia că scala identifică atitudinile sociale
permisive, lipsite de prejudecăți, deschise, care îi acceptă pe ceilalți așa cum sunt.
Evaluarea se face prin descriptori ca: deschiderea și flexibilitatea în opoziție cu rigiditatea
și dogmatismul; încrederea ca opus al suspiciunii și criticismului; excluderea
resentimentelor, a tendințelor mizantropice și ostilității față de ceilalți.
Din perspectiva bunăvoinței, acceptarea celorlalți se referă la capacitatea de a
înțelege oamenii așa cum sunt ei – cu defecte și calități, cu realizări și eșecuri, cu momente
de vârf dar și cu inevitabile căderi. personalități puternice se manifestă prin: prietenie,
respect, tendință spre descoperirea și valorizarea” (W.Fey, 1955, pp.274 -276)
În ceea ce privește punctajul, enunțurile 2,5,16,18,19 primesc următoarele punctaje
pentru următoarele variante de răspuns:
– varianta 1 – deplin adev ărat = 5 puncte
– varianta 2 – de obicei adevărat = 4 puncte
– varianta 3 – pe jumătate adevărat = 3 puncte
– varianta 4 – uneori adevărat = 2 puncte
– varianta 5 – foarte rar ade vărat = 1 punct

35
La celelalte enunțuri punctajul este dat chiar de numărul corespunzător variantei
de răspuns:
– varianta 1 = 1 punct
– varianta 2 = 2 puncte
– varianta 3 = 3 puncte
– varianta 4 = 4 puncte
– varianta 5 = 5 puncte
Prin însumarea punctelor obținute la toate răspunsurile probei rezultă scorul
subiectului, care poate fi între 20 și 100.
2.4.4 Chestionar de inteligență emoțională (Mihaela Rocco)
Testul este adaptat de Mihaela Rocco (Anexa 4) , el fiind elaborat inițial de Daniel
Goleman și constă în 10 intrebări ce prezintă unele situații (scenarii) în care se poate afla o
persoană. „Completarea testului are în vedere, pe de o parte, asigurarea pe cât posibil a
transpunerii individului în situația respectivă, iar pe de altă parte alegerea uneia dintre
variantele de răspuns, din patru posibile, care prezintă unele modalități concrete de a
reacționa în situațiile indicate de întrebări.” (Roco, 2001, p.155)
Modul de notare și interpretare a răspunsurilor la testul de inteligenț ă emoțională
constă în a aduna punctele corespunzătoare celor patru variante de răspuns de la cei zece
itemi, dupa care se raportează punctajul obținut la etalon.
„Scenariile conținute de itemi sunt urmatoarele:
1. Persoana se află într -o situație critică ce îi amenință viața. Trei dintre variantele
de răspuns privesc capacitatea de a fi conștient de emoțiile personale, de a cunoaște situația
din punct de vedere afectiv și de a răspunde adevcat, echilibrat la situațiile neobișnuite,
critice sau stresante.
2. Un copil este foarte supărat, iar adulții care se află în preajma lui încearcă să -l
ajute să depășească această stare emoțională negativă. Părinții, educatorii sau adulții în
general, cei care au un nivel ridicat al inteligenței emoționale, folosesc situ ația pentru a -i
antrena emoțional pe copii, ajutându -i să înțeleagă de unde provine starea emoțională
negativă (supărarea), ce anume îi determină să fie supărați, să înțeleagă ceea ce simt, să
observe alternativele pe care le pot încerca pentru a găsi solu țiile adecvate.

36
3. Un subiect adult se află într -o situație care trebuie să fie modificată în vederea
obținerii unor beneficii. Acest item al testului se referă la motivația proprie, intrinsecă, la
capacitatea de urmări un scop. Este vizată „speranța” ca d imensiune a inteligenței
emoționale.
4. Scenariul prezentat în cel de -al patrulea item al testului se referă la o persoană
care are eșecuri repetate într -o anumită direcție. Doar una dintre variantele de răspuns se
referă la gradul de optimism al persoanei , care o ajută să treacă peste piedici, să continue,
să persevereze fără a se blama pe sine sau a se demoraliza.
5. În situația prezentată de test se urmărește comportarea persoanei față de
minorități, atitudinea ei cu privire la diversitatea etnică, rasia lă, culturală, etc, doar una
dintre variantele de răspuns indică modul optim de a crea o atmosferă deschisă diversității.
Este vizată schimbarea prejudecăților prin acțiune asupra lor și prin adoptarea unui model
democratic de relaționare.
6. Scenariul ace stui item se referă la modul în care se poate calma o persoană
furioasă. Varianta corectă de răspuns se referă la capacitatea empatică a persoanei, la
modalitățile de stăpânire a furiei.
7. Se prezintă o situație în care unul dintre personaje este stăpânit de agresivitate,
este mânios. Cel mai indicat răspuns în cazul unei dispute puternice este să se ia o pauză,
interval în care persoana se poate calma, și astfel nu mai distorsionează percepția situației
în care se află, nu se mai lansează în atacuri viole nte, pe care le regretă ulterior. După
această perioadă de relaxare, persoana respectivă poate fi mult mai bine pregătită pentru o
discuție utilă, productivă.
8. Într -un colectiv de muncă trebuie găsită o soluție pentru o problemă delicată sau
plicticoasă. Prin raspunsul dat se arată că membrilor unei echipe trebuie să li se asigure
relații armonioase, un climat psihic confortabil care să le permită exprimarea ideilor
personale într -un mod natural degajat si creativ.
9. Un copil, un tânăr sau un adult se p ot afla în situații relativ stresante datorită, pe
de o parte, timidității lor personale, iar pe de altă parte situațiilor relativ noi, neobișnuite,
care le accentuează starea de teamă. Raspunsul corect vizează implicare persoanelor
respective în situații noi, atragerea lor în mod progresiv în relații interpersonale.

37
10. În acest ultim tip de scenariu se arată că o persoană care are inițiativa
schimbărilor în activitatea ei este mult mai pregătită să se angajeze cu plăcere într -un nou
gen de acțiune, învață mai repede cum să obțină performanțe superioare. Este important ca
cineva să fie capabil să încerce și altceva decât ceea ce face în mod curent, dezvoltându -și
astfel unele talente ascunse.” (Roco, 2001, pp.155 -156).
2.4.5 Scala de anxietate socialǎ (Lieb owitz)
Scala de anxietate socialǎ Liebowitz (LSAS) (Anexa 5) este un chestionar
proiectat pentru a evalua prezența unor simptome, bazat pe gradul in care persoanele cu
fobie socialǎ se tem sau evitǎ situațiile de interacțiune socialǎ și de performanțǎ. Este de
asemenea, o scarǎ popularǎ folositǎ de cǎtre cercetǎtori și de clinicieni pentru a determina
eficiența tratamentului in tulburarea de anxietate socialǎ, inclusiv de medicație și terapie
cognitiv -comportamentalǎ. Oversiune a grilei de anxietate soci alǎ existǎ pentru copii și
adolescenți.
Chestionarul cuprinde 24 de itemi, fiecare item constǎ intr -o anumitǎ situație, cu o
ratǎ de anxietate (de la 0 la 3 – nici unul, ușoarǎ, moderatǎ, severǎ) și o ratǎ de evitare (de la
0 la 3 – niciodatǎ, ocazionalǎ, de multe ori, de obicei) .
Scara de notare:
55-65 fobie socială moderată
66-80 fobie socială pronunțată
81-95 fobie socială severă
Mai mare de 95 fobia socială foarte severă .
2.5 Descrierea eșantionului
În această lucrare mi -am propus un studiu efectuat pe adulți, bǎrbați și femei . Prin
urmare, eșantionul a fost alcătu it din 60 de persoane (N=60), 35 genul feminin și 25 genul
masculin, cu vârste cuprinse între 18 și 61 de ani .
În tabelul și graficul 2.5.1 este prezentată repartiția participanților în funcție de
vârstă. Astfel avem următoarele procente: participanți cu vârste cuprinse între 18 -23 ani
26,7%, participanți cu vârste cuprinse între 25 -29 ani 16,7%, participanți cu vârste
cuprinse între 30 -35 ani 18,4%, participanți cu vârste cuprinse între 37 -41 de ani 16,6%,
participanți cu vârste cuprinse între 42 -47 de ani 10,1%, participanți cu vârste cuprinse
între 48 -61 de ani 11,5%.

38

Tabelul 2.5.1 Eșantionul de studiu. Repartiție în funcție vârstă.
Vârstă Frecvență Procentaj%
18-24 16 26,7%
25-29 10 16,7%
30-36 11 18,4%
37-41 10 16,6%
42-47 6 10,1%
48-61 7 11,5%
Total 60 100%

Graficul 2.5.1 Eșantionul de studiu. Repartiție în funcție vârstă.

2.6. Procedura
În ceea ce privește administrarea chestionarelor, aceastea au fost aplicate
individual, sub supravegherea investigatorului.
26.70%
16.70%18.40%
16.60%
10.10%11.50%
0.00%5.00%10.00%15.00%20.00%25.00%30.00%
18-24 25-29 30-36 37-41 42-47 48-61

39
Pe lângă chestionare, fiecare subiect, a primit și un instructaj (Anexa 6) în care li
s-a explicat importanța completării chestionar elor și modul de completare. Subiecții au avut
timp nelimitat de completare a chestionarelor. Înainte de a începe completarea testelor,
subiecții au fost întrebați dacă au înțeles ceea ce li s -a explicat și dacă există nelămuriri. Au
fost înștiințati că po t pune întrebări în cazul în care apar nelămuriri.
În ceea ce privește ordinea aplicării chestionarelor, ele au fost așezate în felul
următor: Chestionar pentru stima de sine (Rosenberg) , Chestionarul de acceptare
necondiționatǎ a propriei persoane (USAQ) , Scala acceptării celorlalți (S.A.C) , Chestionar
de inteligență emoțională (Mihaela Rocco), Scala de anxietate socialǎ (Liebowitz) .
Subiecților nu li s -a precizat o anumită ordine, ei fiind rugați să le completeze în ordinea în
care doresc, dar fiind atenț ionați că trebuie să răspundă la toate întrebările, precizându -le și
faptul că răspunsurile lor sunt strict confidențiale.
În ceea ce privește prelucrarea datelor, acestea au fost realizată cu ajutorul
programului de prelucrare a datelor SPSS 20. Ca metod e de analiză s -au folosit : analiza
distribuțiilor datelor, sub aspectul formei, indicatorilor tendinței centrale, valorilor
extreme, etc ; analiza corelațională, compararea variabilelor.

40
CAPITOLUL 3 . PRELUCRAREA STATISTICĂ A DATELOR
OBȚINUTE ȘI INTEREPRETAREA REZULTATELOR

3.1 Ipoteza 1
Această lucrare a avut o serie de obiective, atât generale cât și specifice, dar și o
serie de ipoteze. Acestea sunt următoarele:
1. Ipoteza principală: Se prezumă faptul cǎ acceptarea de sine coreleazǎ pozitiv
cu acceptarea celorlalți (facilitator al relațiilor interpersonale).
Am investigat nivelul acceptǎrii de sine în legătură cu acceptarea celorlalți astfel:
acceptarea de sine a fost evaluată cu chestionarul ui de acceptare necondiționatǎ a propriei
persoane (USAQ) iar acceptarea celorlalți a fost testată cu ajutorul chestio narului de
acceptare a celorlalț i (S.A.C) .
Inițial am realizat o analiză descriptivă a datelor pentru variabila acceptare de sine
în funcți e de gen.
Tabel 3 .1.1 Indicii statistici de start
Descriptives
participanti Statistic Std.
Error
USA
Q femei Mean 75.91 2.969
95% Confidence Interval
for Mean Lower
Bound 69.88
Upper
Bound 81.95
5% Trimmed Mean 75.58
Median 75.00
Variance 308.551
Std. Deviation 17.566
Minimum 50
Maximum 110
Range 60
Interquartile Range 30
Skewness .215 .398

41
Kurtosis -1.111 .778
barbat
i Mean 83.92 3.277
95% Confidence Interval
for Mean Lower
Bound 77.16
Upper
Bound 90.68
5% Trimmed Mean 83.24
Median 83.00
Variance 268.493
Std. Deviation 16.386
Minimum 60
Maximum 120
Range 60
Interquartile Range 20
Skewness .641 .464
Kurtosis .341 .902

Pentru genul feminin media obținută este egală cu 75.91 , mediana este egală cu 75
iar abaterea standard este egală cu 2.969 . Pentru genul masculin media este egală cu 83.92 ,
mediana este egală cu 83 iar abaterea standard este 3.277 .
Am realizat histogramele distribuțiilor pentru variabila acce ptare de sine în funcție
de gen.(Figura 3 .1.1)
Figura 3 .1.1 Histogramele distribuțiilo r

Am testat normalitatea distribuției pentru variabila acceptare de sine.

42
Tabelul 3.1.2 Testarea normalitǎții
Tests of Normality
Kolmogorov -Smirnova Shapiro -Wilk
Statistic df Sig. Statistic df Sig.
USA
Q .082 60 .200* .971 60 .157
*. This is a lower bound of the true significance.
a. Lilliefors Significance Correction

Deoarece pragul de semnificație este mai mare de 0.05, distribuția este normală în
concluzie în testarea acestei variabile vom utiliza testele parametrice.
Pasul următor a fost să realizez o analiză descriptivă a datelor pentru variabila
acceptarea celorlalți în funcție de gen.
Tabelul 3.1.3 Indicii statistic i de start
Descriptives
participanti Statistic Std.
Error
SAC femei Mean 64.29 2.029
95% Confidence Interval
for Mean Lower
Bound 60.16
Upper
Bound 68.41
5% Trimmed Mean 63.91
Median 60.00
Variance 144.092
Std. Deviation 12.004
Minimum 44
Maximum 90
Range 46
Interquartile Range 16
Skewness .629 .398
Kurtosis -.373 .778
barbat
i Mean 72.60 2.705
95% Confidence Interval
for Mean Lower
Bound 67.02
Upper
Bound 78.18
5% Trimmed Mean 72.80

43
Median 75.00
Variance 182.917
Std. Deviation 13.525
Minimum 50
Maximum 92
Range 42
Interquartile Range 26
Skewness -.323 .464
Kurtosis -1.362 .902

Pentru genul feminin media obținută este egală cu 64.29 , mediana este egală cu 60
iar abaterea standard este egală cu 2.029 . Pentru genul masculin media este egală cu 72.60 ,
mediana este egală cu 75 iar abaterea standard este 2.705 .
Am realizat histogramele distribuțiilor pentru variabila acceptarea celorlalți în
funcție de gen (Figura 3.1.2)
Figura 3.1 .2 Histogramele distribuțiilor

Am testat normalitatea distribuției pentru variabila acceptarea celorlalți.
Tabelul 3.1.4 Testarea normalitǎții
Tests of Normality
Kolmogorov -Smirnova Shapiro -Wilk
Statistic df Sig. Statistic df Sig.
SAC .155 60 .001 .938 60 .004
a. Lilliefors Significance Correction

44
Deoarece pragul de semnificație este mai mic de 0.05, fiind 0.001 , distribuția nu
este normală în concluzie în testarea acestei variabile vom utiliza testele neparametrice.
Pentru a testa dacă există o corelație semnificativă între acceptarea de sine și
acceptarea celorlalți am aplicat coeficientul de corelație Spearman.
Corelația dintre acceptarea de sine și acceptarea celorlalți este prezentată în tabelul
3.1.5.
Tabelul 3 .1.5 Corelația dintre acceptarea de sine și acceptarea celorlalți
Correlations
USAQ SAC
Spearman's rho USA
Q Correlation Coefficient 1.000 .889**
Sig. (2 -tailed) . .000
N 60 60
SAC Correlation Coefficient .889** 1.000
Sig. (2 -tailed) .000 .
N 60 60
**. Correlation is significant at the 0.01 level (2 -tailed).

Din tabelul de mai sus, se observă că între acceptarea de sine și acceptarea
celorlalți există o corelație pozitivă, la un prag de 99 % încredere (p=0,01) astfel: Între
acceptarea de sine și acceptarea celorlalți , r =0. 889, ceea ce denotă faptul că relația dintre
cele două variabile este semnificativă.
Din cele de mai sus, putem afirma că ipoteza cercetării se acceptă și se respinge
ipoteza de nul. De aseme nea, având în vedere valoare pozitivă a coeficientului de corelație,
trebuie să menționăm că atunci când acceptarea de sine crește, va crește și acceptarea
celorlalți .
În figura 3.1.3 este expusă reprezentarea grafică, sub forma norului de puncte, a
corela ției dintre acceptarea de sine și acceptarea celorlalți .

45
Figura 3.1.3 Norul de puncte al corelației acceptarea de sine -acceptarea
celorlalți

În figura 3 .1.3 este expusă reprezentarea grafică, sub forma norului de puncte, a
corelației dintre acceptarea de sine și acceptarea celorlalți .
În graficul de mai sus, rezultă faptul că această corelație este prezentă, astfel,
valorile mari ale unei variabile, tind să corespundă cu valorile mari ale celeilalte variabile.
Cu cât acceptarea de sine este m ai mare cu atât crește acceptarea celorlalți fiind foarte
importantă în relațiile interpersonale pe care individul tinde să le stabilească.
Teoria sociometricǎ admite cǎ acceptarea de sine servește funcții interpersonale,
iar motivul pentru care oamenii au grijǎ de stima de sine/respectul de sine este acela al
importanței fundamentale de a fi acceptat de alții (Leary și Baumeister, 2000).
Ipoteza mea este susțin utǎ și de M ingntyre (1952), Fey (1955), Suinn (1961 ),
Suinn și Hill (1964), Shepard (1979) care au raportat corelații pozitive și semnificative între
acceptare a de sine și acceptarea altora.
Calitatea vieții om ului în societate depinde și de modul de convi ețuire al
membrilor ei. De măs ura în care aceștia se acceptă, se respectă și se susțin reciproc, învață
unii de la alții, își unesc eforturile pentru binele comun spre ameliorarea continuă a vieț ii
lor materiale și spirituale.
Concluzionăm astfel că, un ni vel ridicat al acceptǎrii de sine este important în
stabilirea relațiilor interpersonale , de asemenea a titudinea unei persoane față de semeni

46
determină hotărâtor cantitatea și mai ales calitatea relațiilor interpersonale pe care ea tinde
să le stabilească, dar în egală măsură și răspunsurile pe care le primește din partea
celorlalți.
3.2 Ipoteza 2
2. Se prezumǎ faptul cǎ acceptarea de sine și anxietatea socialǎ coreleazǎ
negativ.
Am investigat nivelul acceptǎrii de sine în legătură cu anxietatea socialǎ astfel:
acceptarea de sine a fost evaluată cu chestionarul ui de acceptare necondiționatǎ a propriei
persoane (USAQ) iar anxietatea socialǎ a fost testată cu ajutorul chestionarului de anxietate
socialǎ (Liebowitz) .
Inițial am realizat o analiză descriptivă a datelor pentru variabila acceptare de sine
în funcție de gen.
Tabel 3.2.1 Indicii statistici de start
Descriptives
participanti Statistic Std. Error
USA
Q femei Mean 75.91 2.969
95% Confidence Interval
for Mean Lower
Bound 69.88
Upper
Bound 81.95
5% Trimmed Mean 75.58
Median 75.00
Variance 308.551
Std. Deviation 17.566
Minimum 50
Maximum 110
Range 60
Interquartile Range 30
Skewness .215 .398
Kurtosis -1.111 .778
barbat
i Mean 83.92 3.277
95% Confidence Interval
for Mean Lower
Bound 77.16

47
Upper
Bound 90.68
5% Trimmed Mean 83.24
Median 83.00
Variance 268.493
Std. Deviation 16.386
Minimum 60
Maximum 120
Range 60
Interquartile Range 20
Skewness .641 .464
Kurtosis .341 .902
Pentru genul feminin media obținută este egală cu 75.91 , mediana este egală cu 75
iar abaterea standard este egală cu 2.969 . Pentru genul masculin media este egală cu 83.92 ,
mediana este egală cu 83 iar abaterea standard este 3.277 .
Am realizat histogramele distribuțiilor pentru variabila acce ptare de sine în funcție
de gen.(Figura 3.2.1 )
Figura 3.2.1 Histogramele distribuțiilo r

Am testat normalitatea distribuției pentru variabila acceptare de sine.
Tabe lul 3.2.2 Testarea normalități i

Kolmogorov -Smirnova Shapiro -Wilk
Statistic df Sig. Statistic df Sig.
USAQ .082 60 .200* .971 60 .157
*. This is a lower bound of the true significance.
a. Lilliefors Significance Correction

48

Deoarece pragul de semnificație este mai mare de 0.05, distribuția este normală în
concluzie în testarea acestei variabile vom utiliza testele parametrice.
Pasul următor a fost să realizez o analiză descriptivă a datelor pentru variabila
anxietate socialǎ în funcție de gen.
Tabel 3.2.2 Indicii statistici de start
Descriptives
participanti Statistic Std. Error
anxietate.sociala femei Mean 64.94 1.610
95% Confidence Interval
for Mean Lower
Bound 61.67
Upper
Bound 68.21
5% Trimmed Mean 64.88
Median 65.00
Variance 90.703
Std. Deviation 9.524
Minimum 50
Maximum 81
Range 31
Interquartile Range 12
Skewness .215 .398
Kurtosis -.960 .778
barbat
i Mean 62.92 2.071
95% Confidence Interval
for Mean Lower
Bound 58.65
Upper
Bound 67.19
5% Trimmed Mean 62.97
Median 64.00
Variance 107.243
Std. Deviation 10.356
Minimum 45
Maximum 80
Range 35
Interquartile Range 14

49
Skewness -.031 .464
Kurtosis -.707 .902
Pentru genul feminin media obținută este egală cu 64.94 , mediana este egală cu 65
iar abaterea standard este egală cu 1.610. Pentru genul masculin media este egală cu 62.92,
mediana este egală cu 64 iar abaterea standard este 2.071.
Am realizat histogramele distribuțiilor pentru variabila anxietate socialǎ în funcție
de gen.
Figura 3.2.2 Histogramele distribuțiilor

Am testat normalitatea distribuției pentru variabila anxietate socialǎ .
Tabelul 3.2.3 Testarea normalității
Tests of Normality
Kolmogorov -Smirnova Shapiro -Wilk
Statistic df Sig. Statistic df Sig.
anxietate.sociala .095 60 .200* .962 60 .058
*. This is a lower bound of the true significance.
a. Lilliefors Significance Correction

Deoarece pragul de semnificație este mai mare de 0.05, distribuția este normală în
concluzie în testarea acestei variabile vom utiliza testele parametrice.
Pentru a testa dacă există o corelație semnificativă între acceptarea de sine și
anxietatea socialǎ am aplicat coeficientul de corelație Pearson .
Corelația dintre acceptarea de sine și anxietatea socialǎ este prezentată în tabelul
3.2.4

50
Tabelul 3.2.4 Corelația dintre acceptarea de sine și anxietatea socialǎ
Correlations
USAQ anxietate.sociala
USAQ Pearson
Correlation 1 -.887**
Sig. (2 -tailed) .000
N 60 60
anxietate.sociala Pearson
Correlation -.887** 1
Sig. (2 -tailed) .000
N 60 60
**. Correlation is significant at the 0.01 level (2 -tailed).
Din tabelul de mai sus, se observă că între acceptarea de sine și anxietatea socialǎ
există o corelație negativǎ, la un prag de 99 % încredere ( p=0,01 ) astfel: Între acceptarea
de sine și anxietatea socialǎ r =-0.887 , ceea ce denotă faptul că relația dintre cele două
variabile este semnificativă.
Din cele de mai sus, putem afirma că ipote za cercetării se acceptă și se respinge
ipoteza de nul. De asemenea, având în vedere valoare negativǎ a coeficientului de corelație,
trebuie să menționăm că atunci când acceptarea de sine va crește, anxietatea socialǎ va
scǎdea și invers.
În figura 3.2.3 este expusă reprezentarea grafică, sub forma norului de puncte, a
corelației dintre acceptare a de sine și anxietatea socialǎ.
Figura 3.2.3 Norul de puncte al corelației acceptarea de sine și anxietatea
socialǎ

51
Și din graficul de mai sus, rezultă faptul că această corelație este prezentă, astfel,
valorile mari ale unei variabile, tin d să corespundă cu valorile mici ale celeilalte variabile.
Cu cât acceptarea de sine este mai mare cu atât scade anxietatea socialǎ fiind foarte
importantă în adaptarea la med iul în care se află persoana.
Ipoteza mea este susținutǎ de rezultatele cercetǎrilor p rofesorul ui de psihologie
Stefan Hofmann (2007) care a organizat credințele persoanelor cu fobie social ă în trei
categorii principale:
1. Credințe despre situațiile sociale: își stabilesc obiective nerealiste și au
așteptări excesiv de înalte privind propria performanță socială; cred că valoarea lor este
dată de modul în care îi evaluează ceilalți și prin urmare se tem că vor fi aspru judecați;
cred că le lipsesc abilitățile sociale de a comunica cu ceilalți și că nu pot face față
interacțiunii; cred că vor suferi consecințe dezastruoase din cauza comportamentului
lor;
2. Credințe despre sine: au o părere negativă despre propria persoană în
situațiile sociale (ex. “sunt de neiubi t”, “sunt inadecvat/ inadecvată”); își îndreaptă
atenția excesiv asupra propriului comportament inadecvat;
3. Credințe despre emoții: cred că nu își pot controla emoțiile și că acestea nu
pot fi schimbate;
La originea anxietǎții sociale se aflǎ frica de situa ții sociale care ar supune
subiectul la standarde exagerate de performanțǎ, credința distorsionatǎ privind capacitǎțile
personale și consecințele acțiunilor lui. Anxiosul social are o imagine distorsionatǎ despre
sine, devalorizându -se.
Concluzionăm astfe l că, un nivel ridicat al acceptǎrii de sine duce la o adaptare
mai bunǎ la mediul în care se află persoana ceea ce reduce anxietatea socialǎ.
3.3 Ipoteza 3
3.Se prezumǎ faptul cǎ anxietatea socialǎ și acceptarea celorlalti
coreleazǎ negativ.

52
Am investigat nivelul anxietǎții sociale în legătură cu acceptarea de sine astfel:
anxietatea socialǎ a fost testată cu ajutorul chestionarului de anxietate socialǎ (Liebowitz)
iar acceptarea celorlalți a fost testată cu ajutorul chestionarului de acceptar e a celorlalți
(S.A.C) .
Inițial am realizat o analiză descriptivă a datelor pentru variabila anxietatea socialǎ
în funcție de gen.
Tabel 3.3.1 Indicii statistici de start
Descriptives
participanti Statistic Std.
Error
anxietate.sociala femei Mean 64.94 1.610
95% Confidence Interval
for Mean Lower
Bound 61.67
Upper
Bound 68.21
5% Trimmed Mean 64.88
Median 65.00
Variance 90.703
Std. Deviation 9.524
Minimum 50
Maximum 81
Range 31
Interquartile Range 12
Skewness .215 .398
Kurtosis -.960 .778
barbat
i Mean 62.92 2.071
95% Confidence Interval
for Mean Lower
Bound 58.65
Upper
Bound 67.19
5% Trimmed Mean 62.97
Median 64.00
Variance 107.243
Std. Deviation 10.356
Minimum 45
Maximum 80

53
Range 35
Interquartile Range 14
Skewness -.031 .464
Kurtosis -.707 .902

Pentru genul feminin media obținută este egală cu 64.94 , mediana este egală cu 65
iar abaterea standard este egală cu 1.610 . Pentru genul masculin media este egală cu 62.92 ,
mediana este egală cu 64 iar abaterea standard este 2.071.
Am realizat histogramele distribuțiilor pentru variabila anxietate socialǎ în funcție
de gen.
Figura 3.3.1 Histogramele distribuțiilor

Am testat normalitatea distribuției pentru variabila anxietate socialǎ .
Tabelul 3.3.2 Testarea normalității
Tests of Normality
Kolmogorov -Smirnova Shapiro -Wilk
Statistic df Sig. Statistic df Sig.
anxietate.sociala .095 60 .200* .962 60 .058
*. This is a lower bound of the true significance.
a. Lilliefors Significance Correction

Deoarece pragul de semnificație este mai mare de 0.05, distribuția este normală în
concluzie în testarea acestei variabile vom utiliza testele parametrice.
Pasul următor a fost să realizez o analiză descriptivă a datelor pentru variabila
acceptarea celorlalți in funcție de gen.

54
Tabelul 3.3.3 Indicii statistici de start
Descriptives
participanti Statistic Std.
Error
SAC femei Mean 64.29 2.029
95% Confidence Interval
for Mean Lower
Bound 60.16
Upper
Bound 68.41
5% Trimmed Mean 63.91
Median 60.00
Variance 144.092
Std. Deviation 12.004
Minimum 44
Maximum 90
Range 46
Interquartile Range 16
Skewness .629 .398
Kurtosis -.373 .778
barbat
i Mean 72.60 2.705
95% Confidence Interval
for Mean Lower
Bound 67.02
Upper
Bound 78.18
5% Trimmed Mean 72.80
Median 75.00
Variance 182.917
Std. Deviation 13.525
Minimum 50
Maximum 92
Range 42
Interquartile Range 26
Skewness -.323 .464
Kurtosis -1.362 .902

55
Pentru genul feminin media obținută este egală cu 64.29 , mediana este egală cu 60
iar abaterea standard este egală cu 2.029 . Pentru genul masculin media este egală cu 72.60 ,
mediana este egală cu 75 iar abaterea standard este 2.705 .
Am realizat histogramele distribuțiilor pentru variabila acceptarea celorlalți în
funcție de gen (Figura 3 .3.2)
Figura 3.3 .2 Histogramele distribuțiilor

Am testat normalitatea distribuției pentru variabila acceptarea celorlalți.
Tabelul 3.3.4 Testarea normalitǎții
Tests of Normality
Kolmogorov -Smirnova Shapiro -Wilk
Statistic df Sig. Statistic df Sig.
SAC .155 60 .001 .938 60 .004
a. Lilliefors Significance Correction

Deoarece pragul de semnificație este mai mic de 0.05, fiind 0.001 , distribuția nu
este normală în concluzie în testarea acestei variabile vom utiliza testele neparametrice.
Pentru a testa dacă există o corelație semnificativă între anxietatea socialǎ și
acceptarea celorlalți am aplicat coeficientul de corelație Spearman.
Corelația dintre anxietatea socialǎ și acceptarea celorlalți este prezentată în tabelul
3.3.5.

56
Tabelul 3 .3.5 Corelația dintre anxietatea socialǎ și acceptarea celorlalți
Correlations
SAC anxietate.sociala
Spearman's rho SAC Correlation
Coefficient 1.000 -.835**
Sig. (2 -tailed) . .000
N 60 60
anxietate.sociala Correlation
Coefficient -.835** 1.000
Sig. (2 -tailed) .000 .
N 60 60
**. Correlation is significant at the 0.01 level (2 -tailed).
Din tabelul de mai sus, se observă că între anxietatea socialǎ și acceptarea
celorlalți există o corelație negativǎ, la un prag de 99 % încredere ( p=0,01 ) astfel: Între
anxietatea socilǎ și acceptarea celorlalți r =-0.835, ceea ce denotă faptul că relația dintre
cele două variabile este semnificativă.
Din cele de mai sus, putem afirma că ipoteza cercetării se acceptă și se respinge
ipoteza de nul. De asemenea, având în vedere valoare negativǎ a coeficientului de corelație,
trebuie să menț ionăm că atunci când acceptarea celorlalți va crește, anxietatea socialǎ va
scǎdea și invers.
În figura 3.3.3 este expusă reprezentarea grafică, sub forma norului de puncte, a
corelației dintre anxietatea socialǎ și acceptarea celorlalți .
Figura 3.2.3 Norul de puncte al corelației anxietatea socialǎ -acceptarea
celorlalți

57
Și din graficul de mai sus, rezultă faptul că această corelație este prezentă, astfel,
valorile mari ale unei variabile, tin d să corespundă cu valorile mici ale celeilalte variabile.
Cu cât acceptarea celorlalți este mai mare cu atât scade anxietatea socialǎ fiind foarte
importantă în adaptarea la mediul în care se află persoana. Persoana cu anxietate socială va
suporta cu greu situații în care anticipează că va fi evaluat ǎ, chiar în viața de zi cu zi. În
consecință, pentru a evita emoțiile intens negative pe care le resimte în situații sociale, va
evita pe cât posibil și va găsi justificări pentru neimplicarea sa.
Ipoteza mea este in concordanțǎ cu modelul cognitiv al anxietǎții sociale (Rapee,
Heimberg, 1997) care susține cǎ o creștere a anxietǎții sociale prezice scǎderea acceptǎrii
celorlalți. Se susține că distorsiunile și prejudecățile în procesarea informațiilor sociale /
evaluative duc la o anxietate sporită în situațiile sociale și, la rândul lor, contribuie la
menținerea fobiei sociale .
Concluzionăm astfel că, un nivel ridicat al anxietǎții sociale afecteazǎ funcționarea
relațiilor interpersonale.
3.4 Ipoteza 4
4. Se prezumă faptul că există diferențe semnificative statistic în ceea ce priveste
acceptarea de sine în funcție de gen.
Variabila acceptarea de sine a fost evaluată cu chestionarul ui de acceptare
necondițio natǎ a propriei persoane (USAQ).
Inițial am realizat o analiză descr iptivă a datelor pentru variabila acceptare de sine
în funcție de gen.
Tabel 3.4.1 Indicii statistici de start
Descriptives
participanti Statistic Std.
Error
USA
Q femei Mean 75.91 2.969
95% Confidence Interval
for Mean Lower
Bound 69.88

58
Upper
Bound 81.95
5% Trimmed Mean 75.58
Median 75.00
Variance 308.551
Std. Deviation 17.566
Minimum 50
Maximum 110
Range 60
Interquartile Range 30
Skewness .215 .398
Kurtosis -1.111 .778
barbat
i Mean 83.92 3.277
95% Confidence Interval
for Mean Lower
Bound 77.16
Upper
Bound 90.68
5% Trimmed Mean 83.24
Median 83.00
Variance 268.493
Std. Deviation 16.386
Minimum 60
Maximum 120
Range 60
Interquartile Range 20
Skewness .641 .464
Kurtosis .341 .902

Pentru genul feminin media obținută este egală cu 75.91 , mediana este egală cu 75
iar abaterea standard este egală cu 2.969 . Pentru genul masculin media este egală cu 83.92 ,
mediana este egală cu 83 iar abaterea standard este 3.277 .
Am realizat histogramele distribuțiilor pentru variabila acce ptare de sine în funcție
de gen.(Figura 3.4.1 )

59
Figura 3.4.1 Histogramele distribuțiilo r

Am testat normalitatea distribuției pen tru variabila acceptare de sine in funcție de
gen.
Tabelul 3.4.2 Testarea normalității
Tests of Normality
participant
i Kolmogorov -Smirnova Shapiro -Wilk
Statistic df Sig. Statistic df Sig.
USA
Q femei .132 35 .130 .950 35 .109
barbati .129 25 .200* .937 25 .125
*. This is a lower bound of the true significance.
a. Lilliefors Significance Correction

Variabila acceptarea de sine se distribuie normal sig=0. 130, pentru genul feminin ,
și de asemenea se distribuie normal pentru genul masculin sig=0.200 , pentru a avea o
distribuție normală sig trebuie să fie mai mare decât 0.05. Cum distribuția este normală vor
fi aplicate metode parametrice.
Din tabelul de mai jos, rezultă faptul că varianțele sunt omogene sig=0. 265, ca să
vorbim despre omogenitatea var ianțelor, sig trebuie să fie mai mare decât 0.05.
Ipoteza a fost testată printr -o metodă parametrică Testul T pentru eșanti oane
independente. (Tabelul 3.4.3 )

60
Tabelul 3.4.3 Compararea eșantioanelor privind acceptarea de sine

Din tabelul de mai sus, rezultă faptul că nu există diferențe între cele două grupuri
privind acceptarea de sine sig=0.079 deoarece pragul de semnificație este mai mare decât
0.05.
Datorită faptului că între cele două grupuri nu există diferențe semnificative
privind acceptarea de sine ipoteza se infirmă, și se acceptă ipoteza de nul.
Această c omparație denotă faptul că nu e xistă diferențe semnificative între cele
două eșantioane testate, adică, nivelul acceptării de sine este asemănător atât la femei cât și
la bǎrbați .
Acest lucru se datorează faptului că atât bǎrbații cât și femeile iși evalueazǎ
comportamentele și nu persoana in sine, care este acceptatǎ necondiționat indiferent de
performanțǎ, cǎci este prea complexǎ și în continuǎ schimbare pentru a fi evaluatǎ global,
pornind doar de la un eșantion de comportamente concrete în situații concrete.
Din rezultatele acestei cercetǎri a cceptarea de sine nu diferǎ semnificativ statistic
în funcție de gen. Ryff (2013) , gǎsește o diferență foarte mică între bărbați și femei cu
privire la acceptarea necondiționat ǎ a propriei persoane în cercetarea sa. De asemenea
intrucat nu existǎ diferențe semnificative in funcție de gen, etaloanele testului USAQ sunt
valabile atat pentru femei cat și pentru bǎrbați. Independent Samples Test
Levene's Test for
Equality of
Variances t-test for Equality of Means
F Sig. t df Sig. (2 –
tailed) Mean
Difference Std. Error
Difference 95% Confidence
Interval of the
Difference
Lower Upper
USAQ Equal
variances
assumed 1.266 .265 –
1.789 58 .079 -8.006 4.475 -16.962 .951
Equal
variances not
assumed –
1.810 53.924 .076 -8.006 4.422 -16.872 .860

61
Concluzionǎm astfel cǎ nivelul acceptării de sine este asemănător atât la femei cât
și la bǎrbați .
3.5 Ipoteza 5
5. Se prezumă faptul că există diferențe semnificative statistic în ceea ce priveste
stima de sine în funcție de gen.
În cazul acestei ipoteze am realizat o comparație între bǎrbați și femei , în r aport cu
stima de sine . Stima de sine a fost testată cu Scala stimei de sine (Rosenberg, 1965) .
Inițial am realizat o analiză descriptivă a datelor pentru variabila stimǎ de sine in
funcție de gen .
Tabelul 3. 5.1 Indicii statistici de start
Descriptives
participanti Statistic Std.
Error
stima.de.sine femei Mean 29.14 .477
95% Confidence Interval
for Mean Lower
Bound 28.17
Upper
Bound 30.11
5% Trimmed Mean 29.02
Median 29.00
Variance 7.950
Std. Deviation 2.819
Minimum 25
Maximum 36
Range 11
Interquartile Range 3
Skewness .672 .398
Kurtosis .100 .778
barbat
i Mean 31.24 .693
95% Confidence Interval
for Mean Lower
Bound 29.81
Upper
Bound 32.67

62
5% Trimmed Mean 31.20
Median 31.00
Variance 12.023
Std. Deviation 3.467
Minimum 25
Maximum 38
Range 13
Interquartile Range 6
Skewness .178 .464
Kurtosis -.466 .902
Pentru genul feminin media obținută este egală cu 29.14 , mediana este egală cu 29
iar abaterea standard este egală cu 0.477 . Pentru genul masculin media este egală cu 31.24 ,
mediana este egală cu 31 iar abaterea standard este 0.693 .
Am realizat histogramele distribuțiilor pentru variabila stima de sine în funcție de
gen.(Figura 3.5.1 )
Figura 3.5.1 Histogramele distribuțiilo r

Am testat normalitatea distribuției pen tru variabila stima de sine in funcție de gen.

Tabelul 3.5.2 Testarea normalității
Tests of Normality
participant
i Kolmogorov -Smirnova Shapiro -Wilk
Statistic df Sig. Statistic df S
ig.
stima.de.sine femei .181 35 .005 .938 35 .

63
050
barbati .080 25 .200* .976 25 .
798
*. This is a lower bound of the true significance.
a. Lilliefors Significance Correction

Variabila stima de sine nu se distribuie normal sig=0. 005, pentru genul feminin
dar se distribuie normal pentru genul masculin sig=0.200 , pentru a avea o distribuție
normală sig trebuie să fie mai mare decât 0.05. Cum una din distribuții nu este normală vor
fi aplicate metode neparametrice.
Ipoteza a fost testată printr -o metodă neparametrică Testul U Mann -Whitney
(Tabelul 3.5.3 )
Tabelul 3.5.3 Compararea eșantioanelor privind stima de sine
Test Statisticsa
stima.de.sine
Mann -Whitney U 279.500
Wilcoxon W 909.500
Z -2.383
Asymp. Sig. (2 -tailed) .017
a. Grouping Variable: participanti

Din tabelul de mai sus se observă ca Z=-2.383 la un prag de semnificație p=0.01 7,
prin urmare există diferențe între cele două grupuri privind stima de sine deoarece pragul de
semnificație este mai mic de 0.05. Din cele de mai sus, putem afirma că ipoteza cercetării
se acceptă și se respinge ipoteza de nul.
Un studiu publicat in 2016 in revista Persona lity and Individual Differences aratǎ
ca stima de sine crește odatǎ cu inaintarea in vârstǎ, iar bǎrbații au tendinț a de a avea
niveluri mai mari decâ t femeile .
Diferența de gen în ceea ce privește stima de sine a fost găsită pe plan mondial.
Dar cercetarea a arătat că această diferență de gen în ceea ce privește stima de sine este cea
mai largă în țările occidentale.
In gene ral, stima de sine a crescut cu vârsta, au descoperit cercetǎtorii. Bǎrbații de
toate vârstele au avut tendinț a de a avea niveluri mai mari de stimǎ de sine decâ t femeile, au
spus ei .

64
Aceastǎ diferențǎ se poate datora faptului cǎ femeile tind să se compare cu
bărbații. Bărbații au salarii și posturi mai bune, de aceea comparația este defavorabilă
femeilor.
3.6 Ipoteza 6
6. Se prezumă faptul că acceptarea celorlalti coreleazǎ pozitiv cu inteligența
emoționalǎ.
Am investigat nivelul acceptǎrii celorlalți în legătură cu inteligența emoționalǎ
astfel: acceptarea celorlalți a fost testată cu ajutorul chestio narului de acceptare a celorlalț i
(S.A.C) iar inteligența emoțională a fost evaluată cu ajutorul chestionar ului de inteligență
emoțională (Mih aela Rocco) .
Inițial am realizat o analiză descriptivă a datelor pentru variabila acceptarea
celorlalți in funcție de gen.
Tabelul 3.6.1 Indicii statistici de s tart
Descriptives
participanti Statistic Std.
Error
SAC femei Mean 64.29 2.029
95% Confidence Interval
for Mean Lower
Bound 60.16
Upper
Bound 68.41
5% Trimmed Mean 63.91
Median 60.00
Variance 144.092
Std. Deviation 12.004
Minimum 44
Maximum 90
Range 46
Interquartile Range 16
Skewness .629 .398
Kurtosis -.373 .778
barbat Mean 72.60 2.705

65
i 95% Confidence Interval
for Mean Lower
Bound 67.02
Upper
Bound 78.18
5% Trimmed Mean 72.80
Median 75.00
Variance 182.917
Std. Deviation 13.525
Minimum 50
Maximum 92
Range 42
Interquartile Range 26
Skewness -.323 .464
Kurtosis -1.362 .902

Pentru genul feminin media obținută este egală cu 64.29 , mediana este egală cu 60
iar abaterea standard este egală cu 2.029 . Pentru genul masculin media este egală cu 72.60 ,
mediana este egală cu 75 iar abaterea standard este 2.705 .
Am realizat histogramele distribuțiilor pentru variabila acceptarea celorlalți în
funcție de gen (Figura 3 .6.1)
Figura 3.6.1 Histogramele distribuțiilor

Am testat normalitatea distribuției pentru variabila acceptarea celorlalți.

66
Tabelul 3.6.2 Testarea normalitǎții
Tests of Normality
Kolmogorov -Smirnova Shapiro -Wilk
Statistic df Sig. Statistic df Sig.
SAC .155 60 .001 .938 60 .004
a. Lilliefors Significance Correction

Deoarece pragul de semnificație este mai mic de 0.05, fiind 0.001 , distribuția nu
este normală în concluzie în testarea acestei variabile vom utiliza testele neparametrice.
Pasul următor a fost să realizez o analiză descriptivă a datelor pentru variabila
inteligența emoționalǎ în funcție de gen.
Tabelul 3.6.3 Indicii stat istici de start
Descriptives
participanti Statistic Std.
Error
inteligenta.em femei Mean 120.29 2.862
95% Confidence Interval
for Mean Lower
Bound 114.47
Upper
Bound 126.10
5% Trimmed Mean 120.32
Median 120.00
Variance 286.681
Std. Deviation 16.932
Minimum 90
Maximum 150
Range 60
Interquartile Range 25
Skewness -.206 .398
Kurtosis -.688 .778
barbat
i Mean 119.80 3.646
95% Confidence Interval
for Mean Lower
Bound 112.28
Upper
Bound 127.32
5% Trimmed Mean 119.72

67
Median 120.00
Variance 332.250
Std. Deviation 18.228
Minimum 90
Maximum 150
Range 60
Interquartile Range 28
Skewness .209 .464
Kurtosis -.919 .902

Pentru genul feminin media obținută este egală cu 120.29 , mediana este egală cu
120 iar abaterea standard este egală cu 2.862. Pentru genul masculin media este egală cu
119.80 , mediana este egală cu 120 iar abaterea standard este 3.646 .
Am realizat histogramele distribuțiilor pentru variabila inteligența emoționalǎ în
funcție de gen (Figura 3 .6.2)
Figura 3.6.2 Histogramele distribuțiilor

Am testat normalitatea distribuției pentru variabila inteligența emoționalǎ .
Tabelul 3.6.4 Testarea normalitǎții
Tests of Normality
Kolmogorov -Smirnova Shapiro -Wilk
Statistic df Sig. Statistic df Sig.
int
eligenta.em .148 60 .002 .951 60 .017
a. Lilliefors Significance Correction

68
Deoarece pragul de semnificație este mai mic de 0.05, fiind 0.002 , distribuția nu
este normală în concluzie în testarea acestei variabile vom utiliza testele neparametrice.
Pentru a testa dacă există o corelație semnificativă între acceptarea celorlalți și
inteligența emoțională am aplicat coeficientul de corelație Spearman . Corelația dintre
nivelul inteligenței emoționale și acceptarea celorlalți este prezentată în T abelul 3.6.5 .
Tabelul 3.6.5 Corelația dintre acceptarea celorlalți și inteligență emoțională
Correlations
inteligenta.em SAC
Spea
rman's rho int
eligenta.em Correlation Coefficient 1.000 .733**
Sig. (2 -tailed) . .000
N 60 60
SA
C Correlation Coefficient .733** 1.000
Sig. (2 -tailed) .000 .
N 60 60
**. Correlation is significant at the 0.01 level (2 -tailed).

Din tabelul de mai sus, se observă că între acceptarea celorlalți și inteligența
emoțională există o corelație pozitivă, la un prag de 99 % încredere ( p=0,01 ) astfel: Între
acceptarea celorlalți și inteligența emoțională , r =0.733, ceea ce denotă faptul că relația
dintre cele două variabile este semnificativă.
Din cele de mai sus, putem afirma că ipoteza cercetării se acceptă și se respinge
ipoteza de nul. De asemenea, având în vedere valoare pozitivă a coeficientului de corelație,
trebuie să menționăm că a tunci când acceptarea celorlalți crește, va crește și inteligența
emoțională .

69
Figura 3.6.3 Norul de puncte al corelației acceptarea celorlalți -inteligență
emoțională

În figura 3.6.3 este expusă reprezentarea grafică, sub forma norului de puncte, a
corelației dintre acceptarea celorlalți și inteligența emoțională .
În graficul de mai sus, rezultă faptul că această corelație este prezentă, astfel,
valorile mari ale unei variabile, tind să corespundă cu valorile mari ale celeilalte variabile.
Cu cât inteligența emoțională este mai mare cu atât crește acceptarea celorlalți fiind foarte
importantă în relațiile interpersonale pe care individul tinde să le stabilească.
Inteligența emoțională este cea care te face să reușești să -ți gestionezi emoțiile
eficient și să comunici cu ceilalți în așa fel încât să -ți îndeplinești scopurile și să te poți
adapta în mediul în care se desfășoară relațiile. Atitudinea unui individ față de semenii săi
determ ină hotărâtor cantitatea și mai ales calitatea relațiilor interpersonale pe care ea tinde
să le stabilească, dar în egală măsură și răspunsurile pe care le primește din partea celorlalți.
Ipoteza mea este susținută și de o lucrare publicată în 2004 de catr e Salovey și
colaboratorii în care sunt prezentate două studii care au găsit relații pozitive între abilitatea
de a gestiona emoțiile și calitatea interacțiunilor sociale. Studiul sugerează că dezvoltarea
unei mai bune înțelegeri a strategiilor de gestiona re a emoțiilor poate contribui la calitatea
interacțiunilor sociale.

70
Concluzionăm astfel că, un nivel ridicat al inteligenței emoționale este important
în stabilirea relațiilor interpersonale care duc la o bună și rapidă adaptare socială.
3.7 Ipoteza 7
7. Se prezumǎ faptul cǎ inteligența emoționalǎ și acceptarea de sine coreleazǎ
pozitiv.
Am investigat nivelul inteligenței emoționale în legătură cu acceptarea celorlalți
astfel: inteligența emoțională a fost evaluată cu ajutorul chestionarului de intelig ență
emoțională (Mihaela Rocco) iar acceptarea de sine a fost evaluată cu chestionarului de
acceptare necondiționatǎ a propriei persoane (USAQ) .
Inițial am realizat o analiză descriptivă a datelor pentru variabila inteligență
emoțională în funcție de gen.
Tabelul 3.7.1 Indicii stat istici de start
Descriptives
participanti Statistic Std.
Error
inteligenta.em femei Mean 120.29 2.862
95% Confidence Interval
for Mean Lower
Bound 114.47
Upper
Bound 126.10
5% Trimmed Mean 120.32
Median 120.00
Variance 286.681
Std. Deviation 16.932
Minimum 90
Maximum 150
Range 60
Interquartile Range 25
Skewness -.206 .398
Kurtosis -.688 .778
barbat
i Mean 119.80 3.646
95% Confidence Interval Lower 112.28

71
for Mean Bound
Upper
Bound 127.32
5% Trimmed Mean 119.72
Median 120.00
Variance 332.250
Std. Deviation 18.228
Minimum 90
Maximum 150
Range 60
Interquartile Range 28
Skewness .209 .464
Kurtosis -.919 .902

Pentru genul feminin media obținută este egală cu 120.29 , mediana este egală cu
120 iar abaterea standard este egală cu 2.862. Pentru genul masculin media este egală cu
119.80 , mediana este egală cu 120 iar abaterea standard este 3.646 .
Am realizat histogramele distribuțiilor pentru variabila inteligența emoționalǎ în
funcție de gen (Figura 3 .7.1)
Figura 3.7.1 Histogramele distribuțiilor

Am testat normalitatea distribuției pentru variabila inteligența emoționalǎ .
Tabelul 3.7.2 Testarea normalitǎții
Tests of Normality
Kolmogorov -Smirnova Shapiro -Wilk
Statistic df Sig. Statistic df Sig.

72
inteligenta.em .148 60 .002 .951 60 .017
a. Lilliefors Significance Correction

Deoarece pragul de semnificație este mai mic de 0.05, fiind 0.002 , distribuția nu
este normală în concluzie în testarea acestei variabile vom utiliza testele neparametrice.
Pasul următor a fost să realizez o analiză descriptivă a datelor pentru variabila
acceptarea de sine în funcție de gen.
Tabelul 3.7.3 Indicii stat istici de start
Descriptives
participanti Statistic Std.
Error
USA
Q femei Mean 75.91 2.969
95% Confidence Interval
for Mean Lower
Bound 69.88
Upper
Bound 81.95
5% Trimmed Mean 75.58
Median 75.00
Variance 308.551
Std. Deviation 17.566
Minimum 50
Maximum 110
Range 60
Interquartile Range 30
Skewness .215 .398
Kurtosis -1.111 .778
barbat
i Mean 83.92 3.277
95% Confidence Interval
for Mean Lower
Bound 77.16
Upper
Bound 90.68
5% Trimmed Mean 83.24
Median 83.00
Variance 268.493
Std. Deviation 16.386
Minimum 60

73
Maximum 120
Range 60
Interquartile Range 20
Skewness .641 .464
Kurtosis .341 .902

Pentru genul feminin media obținută este egală cu 75.91 , mediana este egală cu 75
iar abaterea standard este egală cu 2.969 . Pentru genul masculin media este egală cu 83.92 ,
mediana este egală cu 83 iar abaterea standard este 3.277 .
Am realizat histogramele distribuțiilor pentru variabila acce ptare de sine în funcție
de gen.(Figura 3.7. 2)
Figura 3.7.2 Histogramele distribuțiilo r

Am testat normalitatea distribuției pentru variabila acceptare de sine.
Tabelul 3.7.4 Testarea normalitǎții
Tests of Normality
Kolmogorov -Smirnova Shapiro -Wilk
Statistic df Sig. Statistic df Sig.
USA
Q .082 60 .200* .971 60 .157
*. This is a lower bound of the true significance.
a. Lilliefors Significance Correction

Deoarece pragul de semnificație este mai mare de 0.05, distribuția este normală în
concluzie în testarea acestei variabile vom utiliza testele parametrice.

74
Pentru a testa dacă există o corelație semnificativă între inteligența emoțională și
acceptarea de sine am aplicat coeficientul de corelație Spearman . Cor elația dintre nivelul
intelig enței emoționale și acceptarea de sine este prezentată în T abelul 3.7.5 .
Tabelul 3.7.5 Corelația dintre inteligență emoțională și acceptarea de sine
Correlations
inteligenta.em USAQ
Spearman's rho inteligenta.em Correlation Coefficient 1.000 .866**
Sig. (2 -tailed) . .000
N 60 60
USAQ Correlation Coefficient .866** 1.000
Sig. (2 -tailed) .000 .
N 60 60
**. Correlation is significant at the 0.01 level (2 -tailed).

Din tabelul de mai sus, se observă că între inteligența emoțională și acceptarea de
sine există o corelație pozitivă, la un prag de 99 % încredere ( p=0,01 ) astfel: Între
inteligența emoțională și acceptarea de sine , r =0.866, ceea ce denotă faptul că relația
dintre cele două variabile este semnificativă.
Din cele de mai sus, putem afirma că ipoteza cercetării se acceptă și se respinge
ipoteza de nul. De asemenea, având în vedere valoare pozitivă a coeficientului de corelație,
trebuie să menționăm că atunci când inteligența emoțională crește, va crește și acceptarea
de sine.
Figura 3.7.3 Norul de puncte al corelației inteligență emoțională -acceptarea
de sine

75

În figura 3.7.3 este expusă reprezentarea grafică, sub forma norului de puncte, a
corelației dintre inteligența emoțională și acceptarea de sine.
În graficul de mai sus, rezultă faptul că această corelație este prezentă, astfel,
valorile mari ale unei variabile, tind să corespundă cu valorile mari ale celeilalte variabile.
Cu cât inteligența emoțională este mai mare cu atât creșt e acceptarea de sine fiind foarte
importantă în gestionarea propriilor emoții . Inteligența emoțională are un rol -cheie în
rezolvarea și diminuarea conflictelor dintre rațiune și emoție.
Un studiu realizat la Universitatea Hamadan de Științe Medicale din o rașul
Hamadan din Iran, în 2016 a descoperit cǎ existat o relație directă și semnificativă î ntre
inteligența emoțională și acceptarea de sine, precum și toate sub -scalele sale (P <0,001).
Concluzionând astfel cǎ oamenii cu inteligență emoțională ridicată pot stabili un echilibru
rezonabil între emoții și rațiune.

76
CAPITOLUL 4
Concluzii si limite ale cercetarii
4.1 Concluzii
Cercetarea de fată și -a propus să studieze in ce mǎsurǎ influențeazǎ nivelul
acceptǎrii de sine funcționarea relațiilor interpersonale. Obiectiv general al cercetării a fost
identificarea principalelor corelații în ceea ce privește acceptarea de sine și funcționarea
relațiilor interpersonale, acceptarea celorlalți și inteligența emoționalǎ ca facilitatoare a
relațiilor interpersonale și anxietatea socialǎ ca factor al solitudin ii deci lipsa relațiilor
interpersonale. Studiul a fost efectuat pe adulți, bǎrbați și femei . Prin urmare, eșantionul a
fost alcătu it din 60 de persoane, 35 genul feminin și 25 genul masculin, cu vârste cuprinse
între 18 și 61 de ani .
Din testarea ipotezel or propuse de studiu, reies următoarele concluzii:
Ipoteza 1, conform căreia există o corelație directă între acceptarea de sine și
acceptarea celorlalți a fost confirmată.
Calitatea vieții omului în societate depinde și de modul de conviețuire al
membril or ei. De măsura în care aceștia se acceptă, se respectă și se susțin reciproc, învață
unii de la alții, își unesc eforturile pentru binele comun spre ameliorarea continuă a vieții
lor materiale și spirituale.
Concluzia la care am ajuns a fost că, un nivel ridicat al acceptǎrii de sine este
important în stabilirea relațiilor interpersonale, de asemenea atitudinea unei persoane față
de semeni determină hotărâtor cantitatea și mai ales calitatea relațiilor interpersonale pe
care ea tinde să le stabilească, da r în egală măsură și răspunsurile pe care le primește din
partea celorlalți.
Ipoteza 2 , conform căreia există o corelație directă între acceptarea de sine și
anxietatea socialǎ a fost confirmată.
Persoanele singure nu știu sǎ se autodezvǎluie, nu știu sǎ intreținǎ o conversație și
nu știu sǎ fie atente la cei din jur. Când anxietatea socialǎ se manifestǎ in relațiile sociale, ii

77
poate face pe cei in cauzǎ ezitanți, nesiguri, destul de greu de suportat de unii posibili
parteneri.
La originea anxietǎții soc iale se aflǎ frica de situații sociale care ar supune
subiectul la standarde exagerate de performanțǎ, credința distorsionatǎ privind capacitǎțile
personale și consecințele acțiunilor lui. Anxiosul social are o imagine distorsionatǎ despre
sine, devaloriz ându -se.
Concl uzia la care am ajuns a fost că, un nivel ridicat al acceptǎrii de sine duce la o
adaptare mai bunǎ la mediul în care se află persoana ceea ce reduce anxietatea socialǎ.
Ipoteza 3 , conform căreia există o corelație directă între acceptarea celorlalți și
anxietatea socialǎ a fost confirmată.
Ipoteza este in concordanțǎ cu modelul cognitiv al anxietǎții sociale (Rapee,
Heimberg, 1997) care susține cǎ o creștere a anxietǎții sociale prezice scǎderea acceptǎrii
celorlalți. Se susține că distor siunile și prejudecățile în procesarea informațiilor sociale /
evaluative duc la o anxietate sporită în situațiile sociale și, la rândul lor, contribuie la
menținerea fobiei sociale .
Concluzi a la care am ajuns a fost cǎ , un nivel ridicat al anxietǎții soci ale afecteazǎ
funcționarea relațiilor interpersonale.
Ipoteza 4 , conform căreia există diferențe privind acceptarea de sine în funcție de
gen, a fost respinsă și acceptată ipoteza de nul.
Acest lucru se datorează faptului că atât bǎrbații cât și femeile iși evalueazǎ
comportamentele și nu persoana in sine, care este acceptatǎ necondiționat indiferent de
performanțǎ, cǎci este prea complexǎ și în continuǎ schimbare pentru a fi evaluatǎ global,
pornind doar de la un eșantion de comportamente concrete în situații concrete.
Concluzionǎm astfel cǎ nivelul acceptării de sine este asemănător atât la femei cât
și la bǎrbați .
Ipoteza 5 , conform căreia există diferențe privind stima de sine in funcție de gen a
fost confirmată.

78
Un studiu publicat in 2016 in revista Personality and Individual Differences aratǎ
ca stima de sine crește odatǎ cu inaintarea in vârstǎ, iar bǎrbații au tendința de a avea
niveluri mai mari decât femeile. Aceastǎ diferențǎ se poate datora faptului cǎ femeile tind
să se compare cu bărbații. Bărbații au salarii și posturi mai bune, de aceea comparația este
defavorabilă femeilor.
Ipoteza 6 , conform căreia există o corelație directă între inteligența emoțională și
acceptarea celorlalți a fost confirmată.
Cu cât intel igența emoțională este mai mare cu atât crește acceptarea celorlalți
fiind foarte importantă în relațiile interpersonale pe care individul tinde să le stabilească.
Un nivel ridicat al inteligenței emoționale este important în stabilirea relațiilor
interper sonale care duc la o bună și rapidă adaptare socială.
Ipoteza 7 , conform căreia există o corelație directă între inteli gența emoțională și
acceptarea de sine a fost confirmată.
Cu cât inteligența emoțională este mai mare cu atât crește acceptarea de sine fiind
foarte importantă în gestionarea propriilor emoții. Inteligența emoțională are un rol -cheie în
rezolvarea și diminuarea conflictelor dintre rațiune și emoție.
4.2. Limitele cercetǎrii
Cercetarea empiric ǎ pe care am efectuat -o pe baz de chestionar are o serie de
limite determinate în primul rând de rigiditatea rela ției dintre noi și respondenț i prin
aplicarea unui chestionar formalizat. Aceast ǎ formalizare a chestionarului prin construc ția
de întrebri cu rǎ spunsuri precodificate este impus ǎ de cerinț a prelucrrii rapide a datelor .
De asemenea, pentru a obține date mai relevante pentru această temă, studiile
ulterioare ar trebui să utilizeze, în primul rând, eșantioane în care participanții să fie
selectați aleator deoarece prin intermediul unei astfel de eșantionări pot fi reduse o parte din
distorsiunile rezultatelor iar eșantioanele sǎ cuprindǎ un numǎr cât mai mare de participanți.
O alt ǎ limitǎ este determinat ǎ de capacitatea respondenț ilor de a aprecia obiectiv
evenimentele cercetate și erorile de memorie care sunt direct proporț ionale cu perioada de
timp scurs de la manifestarea evenimentelor cercetate. De asemenea, sentime ntele,

79
resentimentele, prejudecǎțile respondenț ilor și nivelul științ ific al fiec ǎruia pot influenț a
într-o mǎsurǎ mai mare sau mai mic ǎ adevrul d espre fenomenele studiate, rǎspunsurile
celor studiați pot fi afectate de situaț ia lor experimental ǎ. Un alt factor de distorsiune poate
fi reprezentat de chestionar, care cuprinde întrebri generale, ceea ce permite o cercet are a
problemei în ansamblu și nu de detaliu.

80
REZUMAT
Calitatea vieții persoanei în societate depinde și de modul de conviețuire al
membrilor ei. De măs ura în care aceștia se acceptă, se respectă și se susțin reciproc, învață
unii de la alții, își unesc eforturile pentru binele comun spre ameliorarea continuă a vieții
lor materiale și spirituale.
Pe pa rcursul vieții individul atinge apogeul de zvoltării sale în toate sferele vieții
doar prin comunicare cu alți oameni, printr -un stil de via ță distinctiv în raport cu ceilalți.
Sentimentele si atitudinile individului fațǎ de semenii sǎi influenț eazǎ hotǎrâtor
relațiile interpe rsonale sub toate aspectele lor. Atitudinea unei persoane fațǎ de semeni
determinǎ hotǎrâtor cantitatea și mai ales c alitatea relaț iilor in terpersonale pe care ea tinde
sǎ le stabileascǎ, dar în egala mǎsurǎ și rǎ spunsurile pe care le primește din partea
celorlalț i.
Am considerat potrivit ca obiectiv general al cercetării: Identificarea principalelor
corelații în ceea c e privește acceptarea de sine și funcționarea relațiilor interpersonale,
acceptarea celorlalți și inteligența emoționalǎ ca facilitatoare a relațiilor interpersonale și
anxietatea socialǎ ca factor al solitudinii deci lipsa relațiilor interpersonale.
Ipote za principală a cercetări i a fost următoarea: Se prezumă faptul cǎ acceptarea de
sine coreleazǎ pozitiv cu acceptarea celorlalți (facilitator al relațiilor interpersonale).
Importanța acestei ipoteze este susținută și accentuată de alte șase ipoteze de luc ru.
Pentru a cerceta aceste ipoteze eșantionul de lucru a fost alcătuit din 60 de persoane
(N=60 ), 35 genul feminin și 23 genul masculin cu vârste cuprinse între 18 și 61 de ani.
Lucrarea este organizată în patru cap itole, dintre care primul abordează o serie de
probleme teoretice. Acest capitol este destinat cercetării stimei de sine, acceptǎrii de sine ,
funcționarea relațiilor interpersonale și influența inteligenței emoționale asupra relațiilor
interpersonale.
Următoarele trei capitole al cătuiesc partea practică a lucrarii fiind prezentate
metodologia cercetării, prelucrarea statistică a datelor obținute, interepretarea rezultatelore
și concluziile.
Ipoteza 1, conform căreia există o corelație directă între acceptarea de sine și
acceptarea celorlalți a fost confirmată.

81
Ipoteza 2, conform căreia există o corelație directă între acceptarea de sine și
anxietatea socialǎ a fost confirmată.
Ipoteza 3, conform căreia există o corelație directă între acceptarea celorlalți și
anxietatea socialǎ a fost confirmată.
Ipoteza 4, conform căreia există diferențe privind acceptarea de sine în funcție de
gen, a fost respinsă și acceptată ipoteza de nul .
Ipoteza 5, conform căreia există diferențe privind stima de sine in funcție de gen a
fost confirmată.
Ipoteza 6, conform căreia există o corelație directă între inteligența emoțională și
acceptarea celorlalți a fost confirmată.
Ipoteza 7, conform căreia există o corelație directă între inteligența emoțională și
acceptarea de sine a fost confirmată.

82
Bibliografie

Baldwin, W. M., & Sinclair, L. (1996). Self-Esteem and “If…Then”
Contingencies of Interpersonal Acceptance. Journal of Personality and Social Psychology,
71(6), 1130 –1141.
Baumeister, R. F., & Bushman, B. (2010). Social psychology and human nature,
brief version. Cengage Learning
Baumeister, R. F. și Bushman, B. J. (1998), „Threatened Egotism, Narcissism,
Self-Esteem, and Direct and Displaced Aggression: Does Self -Love or Self -Hate Lead to
Violence?”, Journal of Personality and Social Psychology, 75 (1), pp. 219 -229.
Baumeister, R. F. și Smart , L. (1996), „Relation of Threatened Egotism to
Violence and Aggression: The Dark Side of High Self -Esteem”, Psychological Review, 103
(1), pp. 5 -33.
Broder, M. S. (2013). Self -acceptance and successful relationships. The strength of
self Acceptance (pp. 2 15-227). Springer
Băban, A. (1998), Stres și personalitate, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj –
Napoca
Branden, N. (1992), The Power of Self Esteem, Health Communications Inc.,
Florida
Chamberlain, J. M., & Haaga, D. A. F. (2001). Unconditional self -acceptance and
psycho -logical health. Journal of Rational -Emotive and Cognitive -Behavior Therapy, 19,
163–176.
Constantin T., (2004), Memoria autobiografică; definirea sau redefinirea propriei
vieți, Editura Institutului European , Iași
Crocker, J. (2002), „The Costs of Seeking Self -Esteem”, Journal of Social Issues,
58 (3), pp.597 -615
David, D. (2006), Tratat de psihoterapii cognitive și comportamentale, Editura
polirom, Iași.
Doron R., Parot F., (1994) „Dictionar de psihologie”, București, Editura
Humanitas
Ellis, A. (1994). Reason and emotion in psychotherapy. Secaucus, NJ: Birscj Lane.

83
Ellis, A. (1977). Psychotherapy and the value of human being. In A. Ellis &
R. Grieger (Eds.), Handbook of rational -emotive therapy (pp. 99 –112). New York:
Springer.
Epstein Seymour (2003) “Cognitive ‐Experiential Self ‐Theory of Personality” In
Millon, T., & Lerner, M. J. (Eds), Comprehensive Handbook of Psychology, Volume 5:
Personality and Social Psychology ( pp. 159 -184). Hoboken, NJ: Wiley & Sons.)
Fey Will iam, (1955) „Acceptance by others and its relation to acceptance of self
and others: a revaluation.” The Journal of Abnormal and Social Psychology, Vol 50, 274 –
276.
Flett, G. L., Besser A., Davis, R. A., & Hewitt, P. L. (2003). Dimensions of
perfectionism , unconditional self -acceptance, and depression.
Goleman , D. (2001), „Inteligența emoțională”, București, Ed. Curtea Veche
Goleman D. (2008) „Inteligența emoțională”, ediția a III -a, București, ed. Curtea
Veche
Iluț , P. (2013), „În căutare de principii. Epistemologie și metodologie socială
aplicată”, București, Ed. Poliron
Hall, H. K., Hill, A. P., Appleton, P. R., & Kozub, S. A. (2009). The mediating
influence of unconditional self -acceptance and labile selfesteem on the relationship
between multidimensi onal perfectionism and exercise dependence. Psychology of Sport
and Exercise, 10, 35 –44.
Hatch, T., & Gardner, H. (1986). From testing intelligence to assessing
competences: A pluralistic view of intellect. Roeper Review, 8, 147 -150.
Hofmann, S. G. (2007). Cognitive factors that maintain social anxiety disorder: A
comprehensive model and its treatment implications. Cognitive Behaviour Therapy, 36(4),
193–209.
James, W. (1890/1950). The principles of psychology: In 2 volumes. Dover
Publishing, Incorporated.
Kaschak, E. (1992). Engendered lives: A new psychology of women's experience.
Basic Books.
Leary, M. R., & Tangney, J. P. (2003). Handbook of self and identity. Guilford
Press.

84
Leary, M. R., & Baumeister, R. F. (2000). The nature and function of self -estee m:
Sociometer theory. In M. P.
Mruk, C. J. (2006), Self -Esteem Research, Theory, and Practice: Toward a
Positive Psychology of Self -Esteem, 3rd Edition, Springer Publishing Company, Inc., New
York,
Payne Wayne Leon (1985), „A Study of Emotion: Developing Emotional
Intelligence; Self -Integration; Relating to Fear, Pain and Desire”. The union for
experimenting colleges and universities
Rapee R. M., Heimberg R. G. (1997). „A cognitive -behavioral model of anxiety in
social phobia. ” Behaviour Research and Thera py, Volume 35, Pages 741 -756
Rentzsch Katrin , Wenzler Michael P. , Schütz Astrid (2016) „ The structure of
multidimensional self -esteem across age and gender ” Persona lity and Individual
Differences, Volume 88, Pages 139 -147
Ryff, C. D. (2013). Psychological well-being revisited: Advances in the science
and practice of eudaimonia. Psychotherapy and Psychosomatics, 83(1), 10 -28.
Roco Mihaela, (2001) „Creativitate și inteligență emoțională”, București, Editura
Polirom
Rogers, C.R. (1961). On becoming a person. H oughton Mifflin: Boston.
Rosenberg, M. (1965). „Society and the adolescent self -image.” Princeton, NJ:
Princeton University Press.
Shamsaei Farshid , Yousefi Foad , Sadeghi Amir (2016) „Relationship between
emotional intelligence and self -esteem in bachelor students of nursing and midwifery
schools in Hamadan ”,Neuro Psych Physio
Shepard Lorrie A. (1979), „Self -Acceptance: The Evaluative Componen t of the
Self-Concept Construct ” American Educational Re search Journal Vol. 16, No. 2 pp. 139 –
160
Sillamy Norbert (1998) „Larousse Dicționar de psihologie” București, Editura
Univers Enciclopedic
Sîntion Filaret, (2018) „Psihologia relațiilor interpersonale”, Constanța, Editura Ex
Ponto

85
Snyder M. (1979) Self-monitoring processes. Advan. Exp. Soc. PsycFioI.
12:85128,
Sordes -Ader F., Leveque G., Oubrayrie N. și Safont -Mottay C. (1998).
Presentation de l’echelle toulousaine de l’estime de soi: L’ETES. In M. Bolognini, Y.
Preteur (Eds.), Estime de soi. Persp ectives developpementales (pp. 167 -182). Lausanne:
Delach aux et Niestle.
Spielberger Charles Donald (2004) „Encyclopedia of applied psychology”,
Boston, Elsevier Academic Press
Sternberg Robert J., (2006) A Duplex Theory of Love, în Robert J. Sternberg, K.
Weis (eds.), The New Psychology of Love, New Hav en, Edit.Yale University Press, p. 184 –
186.
Stevenson Angus, Lindberg Christine A., (2010). New Oxford American
Dictionary (3 ed.) Oxford University Press
Suinn, R. M., & Hill, H. (1964). Influence of anxie ty on the relationship between
self-acceptance and acceptance of others. Journal of Consulting Psychology, 28(2), 116 –
119.
Vrasti Radu, (2016). “Ajutǎ -te singur in caz de anxietate socialǎ.(timiditate, jenǎ,
rușine)”, București, Editura ALL
William M. Buko wski, C. Motzoi, F. Meyer, Friendship as Process, Functions, and
Outcoms, în Kenneth H. Rubin, William M. Bukowski, Brett P. Laursen (eds.), Handbook
of Peer Interactions, Relationships, and Groups, New York, Edit. The Guilford Press, 2009,
p. 217 –232.