Conf. Univ. Dr. Drăgan Cristian Ovidiu 2020 [Type here ] INTRODUCERE CAPITOLUL 1 ………………………….. …………………………….. [617505]

[Type here ]

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFA CERILOR

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Îndrumător științific:
Conf. Univ. Dr. Drăgan Cristian Ovidiu

2020

[Type here ]

INTRODUCERE
CAPITOLUL 1 ………………………….. ………………………….. ……… Error! Bookmark not defined.
DELIMITĂRI TEORETICE PRIVIND CREANȚELE ȘI DATORIILE COMERCIALE Error!
Bookmark not defined.

1.1 Probleme generale privind creanțele și datoriile ………… Error! Bookmark not defined.

1.1.1 Definirea creanțelor și datoriilor ………………………. Error! Bookmark no t defined.
1.1.2 Clasificarea creanțelor și datoriilor …………………… Error! Bookmark not defined.
1.1.3 Evaluarea creanțelor și datoriilor ……………………… Error! Bookmark not defined.
1.2 Creanțele comerciale ………………………….. ……………….. Error! Bookmark not defined.
1.2.1 Constituirea creanțelor comerciale ……………………. Error! Bookmark not defined.
1.2.2 Sistemul de conturi utilizat în organizarea și conducerea contabilității decontărilor cu clienții
Error! Bookmark not defined.
1.2.3 Încasarea creanțelor comerciale

1.3 Datoriile comerciale
1.3.1 Crearea datoriilor comerciale
1.3.2 Sistemul de conturi utilizat în organizarea și conducerea contabilității datoriilor comerciale
1.3.3 Reduceri de preț acordate de către furn izori clienților
1.3.4 Achitarea datoriilor comerciale

CAPITOLUL 2
INSTRUMENTAREA CONTABILĂ A CREANȚELOR ȘI DATORIILOR COMERCIALE
2.2 Reflectarea în contabilitate a creanțelor și datoriilor comerciale
2.2.1 Contabilitatea avansurilor inter societăți
2.2.2 Contabilitatea creanțelor comerciale
2.2.3 Contabilitatea datoriilor comerciale
2.2.4 Contabilitatea reducerilor de preț acordate în relațiile comerciale
2.2.5 Contabilitatea deco ntărilor cu clienții și cu furnizorii

[Type here ]

2.2.6 Contabilitatea ambalajelor care circulă în sistemul restituirii directe
2.2.7 Contabilitatea creanțelor și datoriilor comerciale aferente tranzacțiilor internaționale ale entității
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE

[Type here ]

INTRODUCERE

În contextul economic actual, în ciuda recesiunii mondiale, tranzacțiile dintre partenerii
comerciali au devenit din ce în ce mai complexe și, implicit, tot mai dificil de înregistrat în mod
corespunzător în contabilitate. Ne regăsim într -o perioadă tumultoasă în care, în timp ce multe
companii se luptă pentru „supraviețuire”, alte entități desfășoară tranzacții comerciale voluminoase
și tot mai complexe. Contabilitatea, ca principal furnizor de informații economice, trebuie să țină
pasul și să fie permanent adaptată realității și evoluției societății moderne.
După cum se știe, valorificarea deplină a informației economice se poate realiza numai cu
ajutorul unui sistem informațional economic, conceput ca un ansamblu de mijloace și metode de
obținere, stocare și utilizare a informațiilor într -un domeniu al activității social -economice.
Principala sursă de date a sistemului informațional economic și, totodată, una dintre
componentele de bază ale acestuia este contabilitatea. Contabilitatea organizată și condusă la
nivelul entității, ca pilon principal pe care se sprijină economia, este denumită contabilitatea
întreprinderii.
Prezenta lucrare a fost elaborată și structurată pe două capitole . Astfel :
 Primul ca pitol apare ca o „dezbatere” teoretică asupra creanțelor și datoriilor comerciale.
Începutul acestui capitol tratează probleme generale privind creanțele și datoriile (definire,
clasificare, evaluare) , după care prezintă un „itinerar” teoretic parcurs de l a constituirea creanțelor
și datoriilor comerciale și până la momentul decontării acestora, abordându -se problematica
reducerilor de prețuri acordate de către furnizori clienților, avansurilor utilizate în relațiile
comerciale, ambalajelor care circulă în sistemul restituirii directe, precum și cea a modalităților de
decontare.

[Type here ]

CAPITOLUL 1
DELIMITĂRI TEORETICE PRIVIND CREANȚELE ȘI DATORIILE
COMERCIALE

Probleme generale privind creanțele și datoriile

Definirea creanțelor și datoriilor

Creanțele și datoriile față de terți , persoane juridice și fizice, reprezintă două categorii
importante de elemente patrimoniale de activ, respectiv de pasiv, având o structură eterogenă și
implicații în ceea ce privește situația financiară a oricărei en tități.
Creanțele și datoriile apar datorită faptului că entitățile stabilesc un sistem complex de
relații economice și financiare și, implicit, de decontare cu terțe persoane. Aceste terțe persoane
pot fi clienți, furnizori, instituții de credit, statul , acționari, asociați, angajați, entități afiliate,
entități legate prin interese de participare, debitori și creditori diverși.
Creanțele reprezintă drepturi ale entității față de terți, persoane fizice sau juridice, precum
și față de angajații proprii, d e la care aceasta trebuie să primească un echivalent valoric (o sumă
de bani, o lucrare sau un serviciu).
Creanțele pot fi 
 creanțe -clienți (provin din operațiunile comerciale de vânzări pe credit – cu decontare
ulterioară);
 creanțe față de salariați (pr ovin din sume primite de angajați ca avansuri salariale);
 creanțe fiscale și sociale (precum TVA de recuperat sau sume plătite în plus);
 creanțe față de acționari/asociați (ce privesc aportul la capital);
 creanțe față de societăți din cadrul grupului;
 creanțe față de debitori diverși (provenite din vânzarea bunurilor de natura
imobilizărilor , din emisiunea de obligațiuni, din pagube produse unității, etc.).

[Type here ]

Datoriile (finanțarea străină) se referă la sursele de finanțare asigurate de către terți,
persoane fizice sau juridice. În pasivul bilanțier, datoriile sunt prezentate prin intermediul a două
grupe, delimitate în funcție de exigibilitatea sau termenul de decontare a acestora, astfel1
 grupa D sau a datoriilor curente (cu termen de decontare de până la 1 an);
 grupa G sau a datoriilor necurente (cu termen de decontare mai mare de 1 an);
Pentru înțelegerea structurii bilanțiere de datorii acestea se pot clasifica astfel 
 sume împrumutate de la terți precum  împrumuturile din emisiuni de obligațiuni,
creditele bancare pe termen lung, creditele bancare pe termen scurt, ș.a.;
 datorii comerciale precum  furnizori, clienți -creditori, ș.a.;
 datorii salariale precum  personal -salarii datorate, personal -ajutoare materiale datorate,
ș.a.;
 datorii fiscale și so ciale precum  impozitul pe profit, impozitul pe venituri de natura
salariilor, TVA de plată, ș.a.;
datorii față de acționari/asociați precum  sume datorate acționarilor/asociaților, dividende
de plată, ș.a.
Conform Reglementărilor Contabile conforme cu Di rectiva a IV -a a Comunitaților
Economice Europene, aprobate prin O.M.F.P Ordinul 4160/2015 o datorie reprezintă o
obligație actuală a entității ce decurge din evenimente trecute și prin decontarea căreia se așteaptă
să rezulte o ieșire de resurse care înco rporează beneficii economice.
O datorie este recunoscută în contabilitate și prezentată în bilanț, atunci când este probabil
că o ieșire de resurse încorporând beneficii economice va rezulta din decontarea unei obligații
prezente și când valoarea la care se va realiza această decontare poate fi evaluată în mod credibil.
Beneficiile economice reprezintă potențialul de a contribui, direct sau indirect, la fluxul de
numerar sau echivalente de numerar către entitate. Această contribuție se reflectă fi e sub forma
creșterii intrărilor de numerar, fie sub forma reducerii ieșirilor de numerar, de exemplu prin
reducerea costurilor de producție.

Clasificarea creanțelor și datoriilor

Există o mare diversitate a creanțelor și datoriilor, ele putând fi grupat e în raport de mai
multe criterii, dintre care cele mai relevante se vor prezenta în continuare. Astfel 
a) În funcție de natura operațiilor care le generează, se delimitează 
– creanțe și datorii comerciale (rezultate din operații de vânzări și, respectiv, cu mpărări de
bunuri, lucrări și servicii);

1 Brabete Valeriu , Drăgan Cristian – Bazele contabilității conforme cu Directivele Europene, Craiova, 2007

[Type here ]

– creanțe și datorii financiare (rezultate din acordarea de împrumuturi și, respectiv, primirea
de credite);
– creanțe și datorii salariale;
– creanțe și datorii sociale;
– creanțe și datorii fiscale;
– creanțe și datorii față de acționari/asociați;
– alte creanțe și datorii.

b) După conținutul lor economic, creanțele și datoriile sunt 
– creanțe asupra clienților pentru produsele vândute, lucrările executate, serviciile prestate;
– creanțe asupra furnizorilor generate de avansurile acordate acestora pentru bunurile care
urmează a fi achiziționate de la ei, respectiv pentru lucrările ce urmează a fi executate sau
pentru serviciile ce urmează a fi prestate de aceștia;
– creanțe asupra debitorilor diverși;
– datorii față de furnizori ca urmare a produselor vândute, lucrărilor executate sau serviciilor
prestate de aceștia;
– datorii față de clienți pentru avansurile primite de la aceștia;
– datorii față de bugetul statului;
– datorii față de asigurările sociale;
– datorii față de angajați;
– datorii față de grup, acționari/asociați.

c) Din punct de vedere al exigibilității (al termenului de decontare, adică de încasare,
respectiv, achitare) se delimitează 
– creanțe și datorii curente;
– creanțe și datorii pe termen lung.

[Type here ]

Evaluarea creanțelor și datoriilor

“Obiectivul evaluării îl constituie structurile proprii patrimoniului și anume: activele,
pasivele, cheltuielile, veniturile, precum și operațiile economice și financiare privind circuitul
acestor structuri2.”

Evaluarea creanțelor și datoriilor prezintă o importanță deosebită pentru gestionarea și
reflectarea în contabilitate a acestor două categorii de elemente patrimoniale. Evaluarea se
realizează la cele patru momente semnificative și anume 
a) La intrarea în pa trimoniu, deci la data cons tituirii lor ;
b) La inventariere ;
c) La încheierea exercițiului;
d) La data încasării creanțelor și, respectiv, plății datoriilor, deci în momentul
decontării lor .

a) Potrivit prevederilor legale în domeniu (Legea nr. 82/1991, modificată și completată
ulterior, art. 14, republicată în M.Of. nr. 454/18.VI.2008) , la data constituirii lor, creanțele și
datoriile se evaluează la valoarea lor nominală, denumită valoare de intrare.
Prețul la care sunt evaluate și înregistrate creanțele și datoriil e este cel corespunzător valorii
nominale, care este egală cu suma lichidităților (sau echivalentelor de lichiditate):
 De încasat – pentru valoarea de întrebuințare a bunurilor sau prestațiilor avansate terților;
 Plătite – pentru valoarea de întrebuințare a contrapartidei acordate de terți3.
Creanțele și datoriile în valută sa reflectă în contabilitate atât în lei, la cursul de schimb în
vigoare la data efectuării operațiunilor, cât și în valută. Operațiunile în valută se înregistrează în
contabilitate în momentul recunoașterii lor inițiale, î n moneda de raportare (leu), prin aplicarea la
suma în valută a cursului de schimb dintre moneda națională și cea străină în vigoare la data
efectuării tranzacției.

b) La inventariere, evaluarea creanțelor și datoriilor se face la valoarea lor probabilă de
încasare sau de plată, în conformitate cu reglementările contabile aplicabile.
Creanțele și obligațiile față de terți sunt supuse verificării și confirmării pe baza extraselor
soldurilor debitoare și creditoare ale conturilor de creanțe și datorii care deț in ponderea valorică în
totalul soldurilor acestor conturi, potrivit „Extrasului de cont” sau punctajelor reciproce scrise.
Nerespectarea acestei proceduri, precum și refuzul de confirmare constituie abateri și se
sancționează protivit legii. În situația e ntităților care efectuează decontarea creanțelor și datoriilor
pe bază de deconturi interne sau deconturi externe periodice confirmate de către parteneri, aceste

2 Ioan Oprean, Dumitru Matiș, Atanasiu Pop ș.a. – Bazele contabilității agenților economici din România, Deva, 2002
3 Ristea Mihai, Dumitru Corina -Graziella – Contabilitate financiară, București, 2005

[Type here ]

documente pot ține locul extraselor de cont confirmate (Norme din 9 octombrie 2009 privind
organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor
proprii) .
În urma operațiunii de inventariere se determină valoarea de inventar a elementelor
patrimoniale, care se va compara cu valoarea contabilă netă în cazul creanțelor, respectiv cu
valoarea de intrare în cazul datoriilor.
Cu ocazia inventarierii, dacă pentru o creanță restantă există o probabilitate mare de
neîncasare, aceasta de trece în categoria creanțelor incerte și, concomitent, se înregistrează o
ajustare pentru deprecierea creanțelor clienți, ca urmare a riscului de neîncasare a creanței
respective.
Pentru pagubele determinate de expirarea termenelor de prescripție a creanțelor, comisia
de inventariere solicită explicații scrise de la persoanele care au răspunderea urmăririi decontării
creanțelor.

c) La închiderea exercițiului financiar, creanțele și datoriile se evaluează și se reflectă în
situațiile financiare anuale la valoarea de intrare, pusă de acord cu rezultatele inventarierii. În acest
scop, valoarea de intrare se compară cu valoarea de inventar și se reține pentru evaluare: valoarea
cea mai mică în cazul creanțelor și valoarea cea mai mare pentru datorii.
În urma acestei comparări pot rezulta diferențe în plus sau în minus care se soluțion ează
astfel:
 Diferențele constatate în minus în cazul creanțelor (situația în care valoarea de inventar
este mai mică decât valoarea contabilă netă) se soluționează prin constituirea/majorarea de
ajustări pentru deprecierea creanțelor;
 Diferențele constata te în plus în cazul datoriilor (situația în care valoarea de inventar este
mai mare decât valoarea de intrare) se soluționează prin majorarea elementelor
corespunzătoare de datorii;
 Diferențele constatate în plus în cazul creanțelor și în minus în cazul da toriilor nu se reflectă
în contabilitate.
Creanțele și datoriile exprimate în valută trebuie evaluate și raportate folosindu -se cursul
de schimb comunicat de Banca Națională a României, valabil la data încheierii exercițiului
financiar. Astfel, între data înregistrării creanțelor și datoriilor în devize și data recunoașterii lor în
situațiile financiare apar diferențe de curs valutar, care influențează veniturile sau cheltuielile
financiare, după cum sunt favorabile sau nefavorabile. Potrivit reglementărilo r contabile aplicabile
(Reglementări Contabile conforme cu Directiva a IV -a a Comunităților Economice
Europene, aprobate prin O.M.F.P nr. 3055/2009), pentru creanțele și datoriile exprimate în lei,
dar a căror decontare se face în funcție de cursul unei va lute, eventualele diferențe favorabile sau
nefavorabile, care rezultă din evaluarea acestora la sfârșitul exercițiului, se înregistrează la alte
venituri sau alte cheltuieli financiare, după caz.

[Type here ]

d) La data încasării creanțelor, respectiv plății datoriilor, deci la scăderea lor din
contabilitate sau, altfel spus, la ieșirea lor din patrimoniu se folosește valoarea nominală existentă
în contabilitate, denumită valoare de intrare.

Creanțele comerciale
Constituirea creanțelor comerciale

Clientul este persoana fizică sau juridică aflată în calitatea de cumpărător efectiv sau
potențial al bunurilor și/sau serviciilor oferite de entitate .

Creanțele comerciale provin din vânzarea pe credit a bunurilor, executarea pe credit a
lucrărilor sau prestarea pe cr edit a serviciilor către clienții entității. Deci, creanțele comerciale
reprezintă valoarea vânzărilor neîncasate încă de la clienți (facturi de încasat). Aceste elemente
patrimoniale influențează cash -flow-ul firmei pentru perioada următoare întrucât sunt bani
„imobilizați” la clienți și trebuie să se transforme în bani „lichizi” pentru a achita datoriile entității
și pentru ca aceasta să -și poată continua activitatea.
Creanțele comerciale intră în categoria creanțelor pe termen scurt. Creanțele pe termen
scurt reprezintă valorile economice avansate temporar de titularul de patrimoniu altor persoane
fizice sau juridice și pentru care urmează să se primească un echivalent valoric. De exemplu: pentru
mărfurile vândute clienților echivalentul valoric constă în tr-o sumă de bani egală cu valoarea
mărfii facturate4.
Pot exista: creanțe comerciale exigibile, stabilite pe bază de factură emisă clientului și
creanțe comerciale neexigibile, pentru care nu s -a emis încă factura și care se înregistrează pe bază
de aviz. De asemenea, creanțele comerciale pot fi interne (față de clienți autohtoni) și externe (față
de clienți străini, provenite din activitatea de export).

4 Ristea Mihai, Dumitru Corina -Graziella – Contabilitate financiară, București, 2005

[Type here ]

1.2.2 Sistemul de conturi utilizat în organizarea și conducerea
contabilității decontărilor cu clienții

Contabilitatea creanțelor comerciale se organizează cu ajutorul conturilor cuprinse în grupa
41 “Clienți și conturi asim ilate” a Planului de conturi g eneral și anume 
Conturile de la 411 „Clienți” la 418 „Clienți facturi de întocmit” oferă informații atât în
cursul exercițiului, cât și la sfârșitul acestuia, delimitate pe categorii de creanțe astfel 
 Creanțe obișnuite provenite din vânzări de bunuri, lucrări sau servicii pe credit
comercial (4111);
 Creanțe comerciale neîncasate la termen și considerate incerte ca urmare a lipsei de
încredere, precum și în litigiu atunci când s -a intentat acțiune juridică în scopul încasării
lor (4118);
 Creanțe provenite din vânzări de bunuri, lucrări sau servicii pe credit cambial, adică a
căror încasare s e realizează cu ajutorul efectelor comerciale (cecuri, cambii, bilete la
ordin) (413);
 Creanțe provenite din vânzări pe credit comercial pentru care nu au fost întocmite
facturile fiscale până la sfârșitul exercițiului (418).
Conturile de creanțe enumerate mai sus, cu excepția contului 419 („Clienți -creditori”) au
anumite trăsături comune, dintre care cele mai semnificative sunt 
 sunt conturi de active circulante în decontare, cu funcția contabilă de activ;
 reflectă în debit prețul de vânzare, inclusiv TVA aferentă, pentru vânzări de bunuri,
executări de lucrări sau prestări de servicii;
 sunt conturi de bilanț și prezintă solduri debitoare care se referă la creanțele neîncasate;
 suma soldurilor finale debitoare existente la sfârșitul exercițiului, diminuată cu ajustările
pentru deprecierea creanțelor în cauză, se înscrie în activul bilanțului, în grupa de active
circulante (B), subgrupa „Creanțe”.
Evidența analitică se realizează pe categorii de creanțe, precum și pe fiecare persoană fizică
sau juridică. Toto dată, clienții se grupează în clienți interni și externi, iar în cadrul fiecăreia dintre
aceste categorii se realizează delimitarea pe termene de încasare, adică pe termen scurt (sub un an)
și termen lung (peste un an). De asemenea, se delimitează creanțel e izvorâte din tranzacții cu
clauze de rezervă de proprietate și cele privind unitățile beneficiare la care furnizorii dețin
participații.

[Type here ]

1.2.3 Încasarea creanțelor comerciale

Încasarea creanțelor comerciale se poate realiza fie în numerar, fie cu ajutorul contului de
disponibil în lei sau în valută, după caz, fie prin intermediul efectelor comerciale.
Stingerea creanțelor față de clienți se realizează folosind documente precum:
 Efectele comerciale (fila de cec, cambia, biletul la ordin)
 Ordinul de plată
 Chitanța
Efectele comerciale sunt instrumente de plată fără numerar. În România, cele mai uzuale
sunt
 Cecul
 Cambia
 Biletul la ordin
Cecul este un ordin scris dat de o persoană unei bănci de a plă ti o anumită sumă de bani
unui terț (beneficarul cec ului, furnizorul) . Cecul este emis de debitor (ordonator, client) , care
folosește un formular tipizat pus la dispoziție de către bănci pentru titularii de conturi de cecuri. Î n
baza disponibilului pe ca re îl deține , clientul dă ordin băncii să plătească furnizorului o sumă
determinată , la prezentarea cecului de către acesta din urmă.
Cecul pune în relație trei părți  trăgătorul, trasul și beneficiarul. Trăgătorul este emitentul
cecului (clientul), trasul este plătitorul (o bancă), iar beneficiarul este cr editorul emitentului și cel
ce va primi suma înscrisă pe cec (furnizorul).
Cambia este un ordin scris și necondiționat dat de o persoană, numită trăgător, unei alte
persoane, numită tras, de a plăti la vedere sau la termen o sumă de bani unui beneficiar sa u unei
persoane indicate de un beneficiar. Cambia este emisă de un creditor asupra unui debitor, iar
beneficiarul poate fi creditorul care a emis cambia sau o terță persoană.
Biletul la ordin este înscrisul prin care un debitor (emitentul) se angajează să plătească o
sumă de bani unei alte persoane, numită beneficiar, la o dată scadentă, în schimbul unor bunuri
livrate, lucrări executate sau servicii prestate.
Ordinul de plată este o dispoziție necondiționată, dată de emitentul acestuia instituției de
credi t la care are deschis cont bancar, de a pune la dispoziția unui beneficiar o anumită sumă de
bani, la o anumită dată. Prin ordinul de plată se creează relații între plătitor, beneficiar și băncile
prin care se efectuează decontarea (ordinul de plată este u n instrument de plată care circulă de la
unitatea bancară a plătitorului către unitatea bancară a beneficiarului).

[Type here ]

Chitanța este un act scris prin care se dovedește că emitentul a primit o anumită sumă de
bani în numerar. Ea servește ca document justificat iv pentru depunerea unei sume de bani în
casieria unității și se întocmește de către casier în momentul încasării sumei respective.

1.3 Datoriile comerciale

1.3.1 Crearea datoriilor comerciale

Furnizorul este persoana fizică sau juridică ce pune la dispoziția terților bunuri și/sau
servicii contra plată în baza unei înțelegeri prealabile.

Datoriile comerciale provin, în principal, din achiziții de imobilizări, aprovizionări cu
active circulante materiale (materii prime, materiale consumabile, mat eriale de natura obiectelor
de inventar, mărfuri, ambalaje, etc), din lucrări executate, din servicii prestate sau din alte operații
efectuate, de regulă, în baza unor contracte încheiate cu diverse persoane fizice sau juridice.
În categoria operațiilor pr ivind decontările cu furnizorii se includ și avansurile care se
acordă acestora și efectele comerciale utilizate pentru stingerea, parțială sau totală, a datoriilor
privind cumpărările de bunuri, executările de lucrări și prestările de servicii.
Datoriile comerciale fac parte din categoria datoriilor pe termen scurt. Datoriile pe termen
scurt exprimă fondurile furnizate de terți pentru care unitatea trebuie să acorde o prestație sau un
echivalent valoric. Datoriile, ca surse străine de finanțare, sunt preze nte și funcționează din
momentul nașterii angajamentelor față de terți și până în momentul plății lor5.
Furnizorii, ca oricare alți creditori, sunt interesați de solvabilitatea entității și de alte
informații care să le permită să aprecieze dacă se vor respecta termenele de plată. În funcție de
aceste informații, ei își pot proiecta politica de vânzări6.
Selecția furnizorilor se realizează avându -se în vedere o serie de parametri precum:
 Prețurile și tarifele practicate de furnizori
 Termenele de livrare
 Modul de livrare
 Condițiile de plată
 Capacitatea de a face față cererii
 Calitatea produselor și serviciilor

5 Ristea Mihai, Dumitru Corina -Graziella – Contabilitate financiară, București, 2005
6 Feleagă Niculae, Ionaș cu Ion – Tratat de contabilitate financiară, Volumul I, București, 1998

[Type here ]

 Garanțiile de bună execuție
Pentru cumpărările de bunuri și servicii destinate consumului în vederea obținerii altor
bunuri și servicii se folosește noțiunea economică de consum intermediar (consumuri provenite de
la terți). Aceste cumpărări se pot delimita astfel:
 Cumpărări de bunuri stocabile (mărfuri, materii prime, materiale, ambalaje)
 Cumpărări de bunuri nestocabile și servicii (consumul de energie electrică și apă, lucrările
și serviciile executate de terți).

1.3.2 Sistemul de conturi utilizat în organizarea și conducerea contabilității
datoriilor comerciale

Contabilitatea datoriilor comerciale se organizează cu ajutorul conturilor cuprinse în grupa
40 “Furnizori și conturi asim ilate” a Planului de conturi g eneral și anume 
Cu excepția contului 409 (“Furnizori -debitori”), conturile de datorii față de furnizori au
anumite trăsături comune, dintre care cele mai semnificative sunt 
 au funcția contabilă de pasiv
 reflectă în credit prețul de cumpărare sau prețul standard aferent bunurilor achiziționate cu
titlu oneros, inclusiv TVA aferentă, precum și diferențele de preț în cazul în care evidența se
ține în prețuri standard
 reflectă în de bit plățile efectuate către furnizori
 sunt conturi de bilanț și prezintă solduri creditoare care se referă la datoriile nedecontate
sau la valoarea efectelor comerciale care urmează a fi plătite
 suma soldurilor finale creditoare existente la sfârșitul exer cițiului financiar se înscrie în
pasivul bilanțului în grupa de datorii (D).
Evidența analitică se organizează pe categorii de obligații, precum și pe fiecare persoană
juridică sau fizică. Totodată, furnizorii se grupează în furnizori interni și externi, i ar în cadrul
fiecăreia dintre aceste categorii se realizează delimitarea pe termene de plată, adică pe termen scurt
(sub un an) și pe termen lung (peste un an). De asemenea, se delimitează datoriile izvorâte din
tranzacții cu clauze de rezervă de proprieta te și cele privind entitățile furnizoare la care clienții
dețin titluri de participare.

[Type here ]

1.3.3 Reduceri de preț acordate de către furnizori clienților

Datoriile față de furnizori se pot diminua cu unele reduceri de preț pe care aceștia le acordă
clienților și care se pot delimita în două categorii 
 Reduceri de natură comercială – care au o influență directă asupra valorii nete a facturii și
care includ  rabatul, remiza și risturnul
 Reduceri de natură financiară – care poartă denumirea de scont
Reducerile comer ciale se acordă ca urmare a negocierilor între entitățile partenere și sunt
stipulate drept clauze contractuale.

Rabatul (bonificația) este reducerea procentuală de preț pe care o furnizorul o poate
acorda pentru calitatea inferioară a bunurilor livrate ( așa cum este cazul țesăturilor, în cazul
existenței unor imperfecțiuni sau defecte de calitate inerente, dar nesemnificative).
Remiza (discountul) este reducerea procentuală pe care furnizorul o poate acorda pentru
volumul mare al bunurilor comandate de c lient (remiză de cantitate) sau pentru fidelitatea
clientului și poziția preferențială a acestuia în totalul clientelei entității.
Risturnul este reducerea anuală și globală acordată pentru depășirea unui plafon valoric
anual al cumpărărilor. Această reduc ere se restituie clienților și se consemnează în facturi distincte,
în roșu, care se reflectă în contabilitatea ambelor entități partenere prin stornarea, în negru sau în
roșu, a operației inițiale.
Diferența dintre valoarea la preț de vânzare, înscrisă în factură, și reducerile comerciale
acordate se mai numește net comercial.
Scontul este reducerea de care poate beneficia clientul dacă își plătește datoria înainte de
termenul scadent. Din punct de vedere contabil, scontul reprezintă o cheltuială financiar ă pentru
furnizor și un venit financiar pentru client.
Sub aspectul metodologiei de calcul și contabilizare trebuie reținute următoarele reguli 
 toate reducerile de preț sunt înscrise în factură
 reducerile comerciale premerg reducerile financiare
 reduceril e se determină în cascadă, avându -se în vedere de fiecare dată cele deja acordate,
adică procentele sau sumele absolute ale fiecărei categorii de reducere se aplică asupra
netului anterior
 în cadrul reducerilor comerciale, mai întâi se calculează rabaturil e și apoi remizele și
risturnurile
 procentul de rabat sa aplică la valoarea grupelor de bunuri materile pentru care se acordă,
iar pentru remize și risturnuri se utilizează totalul facturii ca bază de calcul

[Type here ]

 facturile în care se determină și se înscriu reduceri comerciale se contabilizează la valoarea
netă comercială
 scontul se aplică după ultima reducere de natură comercială, adică la netul comercial
 taxa pe valoarea adăugată se calculează la ultimul „net” determinat (fie la netul comercial,
dacă nu exi stă reduceri financiare, fie la netul financiar, în caz contrar)

1.3.4 Achitarea datoriilor comerciale

Achitarea datoriilor față de furnizori se realizează, în general, prin plată, utilizându -se
forme și instrumente de decontare adecvate și acceptate de către aceștia.
Plata efectivă se poate face prin mai multe modalități și anume:
 În numerar;
 Prin virament bancar;
 Pe bază de efecte comerciale;
 Cu ajutorul acreditivului;
 Dintr -un avans de trezorerie.
Pe lângă aceste modalități de achitare a datoriilor f ață de furnizori, stingerea acestor datorii
se mai poate realiza și prin următoarele căi:
 Stornarea datoriei la restituirea mărfii degradate sau necorespunzătoare;
 Regularizări de avansuri;
 Compensarea datoriilor cu produse;
 Prescriere sau anulare.
Acreditivul este acea formă de decontare prin care plățile se efectuează eșalonat pe măsura
livrării bunurilor, executării lucrărilor sau prestării serviciilor printr -un cont special deschis la
bancă (fie din disponibilul plătitorului, fie dintr -un credit bancar). Acreditivul asigură anticipat
sumele necesare achitării plăți și presupune stipularea în mod expres a decontării prin această
formă de decontare în contractul comercial încheiat între părți.
Acreditivul este foarte utilizat în contractele comerci ale internaționale. Prin acreditiv
exportatorul își acoperă riscul de neîncasare a facturilor întrucât importatorul este obligat să
deschidă un cont bancar pe numele exportatorului, din care banca efectuează plăți către acesta din
urmă, pe măsura primirii documentelor care atestă livrările făcute importatorului7.

7 Pîrvu Cerasela, Avram Veronel – Contabilitatea instituțiilor de credit, 2009

[Type here ]

CAPITOLUL 2

INSTRUMENTAREA CONTABILĂ A CREANȚELOR ȘI DATORIILOR
COMERCIALE

2.2 Reflectarea în contabilitate a creanțelor și datoriilor comerciale

2.2.1 Contabilitatea avansurilor inter socie tăți

Așa cum am precizat în primul capitol, avansurile care circulă între partenerii comerciali
se înregistrează utilizându -se următoarele conturi :
 419 ”Clien ți-creditori” – la furnizor;
 409 ”Furnizori -debitori” – la client.
Acest ultim cont se dezvoltă pe conturi sintetice de gradul al II-lea și anume:
 4091 „Furnizori debitori pentru cump ărări de bunuri de natura stocurilor ”;
 4092 „Furnizori debitori pentru prest ări de servicii ș i execut ări de lucr ări”.

1. S.C. X. primește de la S.C. Y. un avans de 100 lei , TVA 19% pentru livrarea ulterioară de
mărfuri (produse de machiaj profesionale), pe bază de extras de cont și ordin de plată.

5121 = 4111/
Încasare
anticipată 119

[Type here ]

2. În termenul legal , se întocmește și se transmite către client factura pentru avansul încasat
anterior

4111/
Încasare
anticipată = % 119
419/
Avans 100
4427 19

3. S.C. X. vinde mărfuri (produse de machiaj profesionale) prin magazinul cu amănuntul către
S.C. Y. în valoare de 420,46 lei, TVA 19%, pe bază de factură.

4111 = %
707
4427 500,35
420,46
79,89

Concomitent se înregistrează descărcarea gestiunii de mărfuri, pe baza facturii de vânzare,
adaosul comercial fiind de 20%.

%
607
378
4428 = 371 500,35
350,38
70,08
79,89

[Type here ]

4. La data emiterii facturii pentru mărfurile vândute, se regularizează avansul prin stornarea
facturii de avans.

4111 = % -119
419/
Avans -100
4427 -19

5. S.C. X. acordă societății comerciale FM COSMETICS S.R.L. un avans de 300 lei, TVA
19% pentru livrarea ulterioară de mărfuri (produse cosmetice). (conform extras de cont și ordin de
plată )

401/
Plată anticipată = 5121 357

6. În termenul legal, se primește factura de la furnizor pentru avansul achitat anterior.
(conform factură fiscală )

% = 401/
Plată anticipată 357
4091 300
4426 57

7. S.C.X. achiziționează mărfuri (produse cosmetice), pe bază de factură, de la S.C. FM
COSMETICS S.R.L. în valoare totală de 933,29 lei, din care 149 lei reprezintă TVA, adaosul
comercial practicat de entitate pentru aceste mărfuri fiind de 30%. (conform fac tură fiscală și notă
de recepție și constatare de diferențe)

% = 401 933,31
371 784,29

[Type here ]

4426 149,02

371 = 378 235,29
371 = 4428 193,72

8. Se înregistrează stornarea facturii de avans.

% = 401 -357
4091 -300
4426 -57

2.2.2 Contabilitatea creanțelor comerciale

9. S.C X. vinde mărfuri (parfumuri) prin magazinul cu amănuntul către S.C. MONIQUE
COSMETICS S.R.L. în sumă totală de 3180,48 lei, din care 507,81 lei reprezintă TVA (3180,48
 15,966%), pe bază de aviz de însoțire a mărfii. (conform aviz de expediție )

418 = %
707
4428 3180,48
2672,67
507,81

Concomitent se înregistrează descărcarea gestiunii de mărfuri, pe baza avizului de însoțire ,
adaosul comercial fiind de 15%

%
607 = 371 3180,48
2324,06

[Type here ]

378
4428 348,61
507,81

10. În termen de 5 zile se emite factura pentru mărfurile livrate anterior pe bază de aviz de
însoțire, în condițiile în care valorile din factură coincid cu cele înscrise în aviz. (conform factură
fiscală )

4111 = 418 3180,48
4428 = 4427 507,81

11. S.C. X S.R.L. facturează către S.C Y S.R.L. contravaloarea a 10 tratamente spa
(administratorul S.C. Y S.R.L a decis recompensarea celor 10 salariate ale sale pentru activitatea
acestora din ultimele 4 luni) la nivelul sumei totale de 2142 lei, din care 342 lei reprezintă TVA.
(conform factură fiscală )

4111 = % 2142
704 1800
4427 342

[Type here ]

2.2.3 Contabilitatea datorii lor comerciale

12. S.C. X. achiziționează mărfuri (produse de îngrijire corporală) de la S.C.
ROCHELLE NATURAL COSMETICS S.R.L. în valoare de 425,67 lei, TVA 19%, pe bază
de aviz de însoțire. Adaosul comercial practicat de entitat e pentru aceste mărfuri este de 24%.
(conform aviz de expediție și notă de recepție și constatare de diferențe întocmită în mod
similar
% = 408 506,55
371 425,67
4428 80,88

371 = 378 102,16
371 = 4428 100,29

În termen de 7 zile se primește factura pentru mărfurile achiziționate anterior pe bază de
aviz de însoțire a mărfii (valorile înscrise în factură coincid cu cele din avizul de însoțire). (conform
factură fiscală )

408 = 401 506,55
4426 = 4428 80,88

13. Se achiziționează materiale de natura obiectelor de inventar (8 uși din termopan) în valoare
de 10084 lei (8 buc  1260,5 lei/buc), TVA 19%, pe bază de factură. (conform factură fiscală – și
notă de recepție și constatare de diferențe
% = 401 11999,96
303 10084
4426 1915,96

[Type here ]

14. Se dau în consum materialele de natura obiectelor de inventar achiziționate anterior, pe
bază de bon de consum. (conform bon de consum )

603 = 303 10084

15. Se achiziționează o ușă de protecție pentru sediul firmei în valoare de 10252 lei, TVA 19%,
pe baza facturii primite de la furnizor. (conform factură fiscală , notă de recepție și constatare de
diferențe , fișă mijloc fix )

% = 404 12199,88
214 10252
4426 1947,88

16. Se înregistrează factura primită de la GDF SUEZ S.A. pentru consumul de gaze în sumă
de 29,10 lei, TVA 19%. (conform factură )

% = 401 34,63
605 29,10
4426 5,53

17. Se înregistrează consumul de energie electrică în sumă de 53,22 lei, TVA 19%, pe baza
facturii primite de la S.C. CEZ VÂNZARE S.A. (conform factură )

% = 401 63,33
605 53,22
4426 10,11

[Type here ]

18. Se înregistrează cheltuielile cu abonamentul de telefonie mobilă în sumă de 37,75 lei, TVA
19%, pe bază de factură. (conform factură )

% = 401 44,92
626 37,75
4426 7,17

19. Pe baza facturii primite de la locator, ca urmare a încheierii unui contract de leasing
financiar având ca obiect un autoturism, se înregistrează: (conform contract de leasing financiar
și conform factură )

 Avansul de leasing în valoare de 6000 euro la cursul de schimb de 4,18 lei/euro;
 Comisionul de leasing în valoare de 600 euro la cursul de schimb de 4,18 lei/euro;
 Taxa de înmatriculare de 250 euro la cursul de schimb de 4,18 lei/euro;
 Taxa de consultare a registrului comerțului de 15 euro la cursul de schimb de 4,18 lei/euro;
 TVA 19%.

% = 404 34147,88
167 25080
628 2508
635 1045
635 62,7
4426 5452,18

[Type here ]

2.2.4 Contabilitatea reducerilor de preț acordate în relațiile comerciale
Contul 609 "Reduceri comerciale primite"
Cu ajutorul acestui cont se ține evidența reducerilor com erciale primite ulterior factură rii,
indifere nt de perioada la care se referă . În creditul său se înregistrează valoarea reducerilor
comerciale primite ulterior factură rii, în corespondență cu debitu l contului 401 „Furnizori” .
Contul 709 "Reduceri comerciale acordate"
Cu ajutorul acestui cont se ține evidenț a reducerilor come rciale acordate ulterior factură rii,
indifere nt de perioada la care se referă . În debitul său se înregistrează valoarea reducerilor
come rciale acordate ulterior factură rii, în corespondență cu creditul contului 411 „Clienți”.
20. S.C. AMPECOM S.R.L. vinde mărfuri (ceasuri) prin magazinul cu amănuntul către S.C.
DECOREX PLUS S.R.L. în valoare de 5644,45 lei, TVA 19%, pe bază de factură. Entitatea acordă
o remiză de 2% pentru vânzări ce depășesc 4500 lei. (conform factură fiscală nr. 3197 – anexa 21)

 Valoarea aferentă cantității totale livrate 5644,45
 Remiză de 2% pentru vânzări ce depășesc 4500 lei:
(5644,45 -4500)  2% = 1144, 45  2% = 22,89 lei -22,89
 Valoare netă comercială 5621,56
 TVA 19% 1068,1
TOTAL de încasat 6689,66

4111 = %
707
4427 6689,66
5621,56
1068,1

Concomitent se înregistrează descărcarea gestiunii de mărfuri, pe baza facturii de vânzare,
adaosul comercial fiind de 25%.

% = 371 6716,9

[Type here ]

607
378
4428 4515,56
1128,89
1072,45

21. S.C. X S.R.L. vinde mărfuri (bijuterii de argint) prin magazinul cu amănuntul către S.C.
SILVER S.R.L. în valoare de 1666 lei, TVA 19%, pe bază de factură. (conform factură fiscală)

4111 = %
707
4427 1982,54
1666
316,54

22. La interval de o săptămână, entitatea acordă o reducere comercială (rabat de pentru defecte
de calitate) în valoare de 50 lei, pe bază de factură. (conform factură fiscală)

4111 = %
709
4427 -59,5
-50
-9,5

23. La interval de 10 zile de la achiziția de la operația cu numărul 7, companiei i se facturează
o reducere comercială reprezentând remiză de 10% pentru vânzări ce depășesc 600 lei. (conform
factură fiscală)

10%  (784,29 – 600) = 18,43 lei

% = 401 -21,93

[Type here ]

609
4426
-18,43
-3,5

2.2.5 Contabilitatea decontărilor cu clienții și cu furnizorii

24. Pentru creanța de la operația numărul 3, se emite de către client și se acceptă de către
entitate un bilet la ordin. (conform bilet la ordin )

413 = 4111 381,35

25. Se depune la bancă biletul la ordin.

5113 = 413 381,35

26. La data scadentă se încasează biletul la ordin. (conform extras de cont și bilet la ordin )

5121 = 5113 381,35

27. În urma înregistrării de la operația cu numărul 23, S.C. X S.R.L. mai datorează societății
comerciale FM COSMETICS S.R.L. doar suma de 557,88 lei, pentru care aceasta din urmă emite
o cambie, ce este acceptată de către entitate. (conform cambie )

401 = 403 557,88

[Type here ]

28. La data scadentă se decontează cambia. (conform extras de cont)

403 = 5121 557,88

29. În termen de 15 zile se încasează creanța comercială constituită anterior față de S.C.
MONIQUE COSMETICS S.R.L. (operația numărul 10), pe bază de chitanță. (conform chitanță )

5311 = 4111 3180,48

2.2.6 Contabilitatea ambalajelor care circulă în
sistemul restituirii directe

30. Entitatea livrează ambalaje cu marfă (bijuterii și ceasuri), în sistemul restituirii directe, în
valoare de 300 lei, pe bază de factură. (conform factură )

4111 = 419/Ambalaje 300

31. Se primesc ambalaje goale în valoare de 200 lei, pe bază de factură. (conform factură )

419/Ambalaje = 4111 200

32. Se înregistrează ambalajele nerestituite de client în valoare de 100 lei, precum și TVA
aferentă acestora (conform factură întocmită )

419/Ambalaje = 708 100
4111 = 4427 19

[Type here ]

33. Entitatea primește ambalaje cu marfă (produse cosmetice), în sistemul restituirii directe, în
valoare de 280 lei, pe bază de factură. (conform factură întocmită )
409/Ambalaje = 401 280

34. Se restituie ambalaje goale în valoare de 180 lei, pe bază de factură. (conform factură
întocmită în mod asemănător anexei 29, cu deosebirea că în acest caz entitatea AMPECOM
restituie ambalajele)

401 = 409/Ambalaje 180

35. Se înregistrează ambalajele reținute de către societate în valoare de 50 lei, precum și TVA
aferentă acestora. (conform factură )

381 = 409/Ambalaje 50
4426 = 401 9,5

36. Se înregistrează ambalajele degradate de către entitate în valoare de 50 lei, precum și TVA
aferentă acestora. (conform factură )

608 = 409/Ambalaje 50
4426 = 401 9,5

2.2.7 Contabilitatea creanțelor și datoriilor comerciale aferente tranzacțiilor
internaționale ale entității

37. S.C. X. vinde mărfuri la export către un client din Thailanda, pe bază de factură, în
următoarele condiții:
 Prețul de vânzare al mărfurilor este de 5000 USD;
 Mărfurile sunt reflectate în contabilitate la valoarea totală de 15000 lei;
 Cursul de schimb:

[Type here ]

 3,5 lei/USD la data vânzării mărfurilor;
 3,4 lei/USD la data încasării.

a) Vânzarea mărfurilor la extern :

4111 = 707 5000 * 3,5

b) Descărcarea gestiunii pentru mărfurile vândute :

607 = 371 15000

c) Încasarea contravalorii mărfurilor vândute (conform extras de cont) :

% = 4111 5000 * 3,5
5124 5000 * 3,4
665 5000 * 0,1

38. S.C. X. achiziționează mărfuri din import de la un furnizor din Thailanda, pe bază de
factură în următoarele condiții:
 Prețul mărfurilor achiziționate este de 4000 USD;
 Taxa vamală este de 1376 lei;
 Comisionul vamal este de 68,8 lei;
 Furnizorul extern se achită dintr -un acreditiv;
 Cursul de schimb:
 3,44 lei/USD la data cumpărării mărfurilor;
 3,35 lei/USD la data achitării.

a) Deschiderea acre ditivului (conform extras de cont și ordin de plată):

581 = 5121 35.700
541 = 581 35.700

[Type here ]

b) Achiziția mărfurilor
Mărfurile se vor reflecta în contabilitate la valoarea de:
 Valoarea în vamă a mărfurilor: 4000 euro  3,44 lei/euro = 13760 lei
 Taxa vamală: 1376 lei
 Comisionul vamal 68,8 lei
 TOTAL 15204,8 lei

371 = % 15204,8
401 4000 * 3,44 = 13760
446 1376
447 68,8

c) Plăți efectuate în vamă

% = 5121 4333,7
446 1376
447 68,8
4426 2888,9

d) Plata mărfurilor din acreditiv (conform extras de cont și ordin de plată):

401 = % 4000 * 3,44 = 13760
5124 4000 * 3,35 = 13400
765 4000 * 0,09 = 360

[Type here ]

CONCLUZII

Creanțele și datoriile comerciale reprezintă două categorii extrem de importante de elemente
patrimoniale de activ și respectiv de pasiv, cu implicații majore în ceea ce privește situația
financiară a oricărei entități economice.
Creanțele și datoriile comerciale izvorăsc din contractele economice încheiate cu clienții, cu
furnizorii, cu prestatorii de servicii , fundamentându -se pe relațiile comerciale ale entității.
Importanța acestor categorii de elemente patrimoniale este dată, în primul rând, de frecvența
lor. Orice entitate urmărește să obțină profit și, în vederea atingerii acestui obiectiv, trebuie să
deruleze permanent tranzacții comerciale. Astfel, relațiile cu furnizorii și clienții devin „vitale”
oricărei companii, fiind esențial ca ele să se desfășoare iterativ.
De asemenea, consider necesar să insist asupra influenței pe care aceste elemente o exerci tă
asupra situației financiare a entității . Astfel:
 Creanțele comerciale intră în categoria creanțelor pe termen scurt și reprezintă valorile
economice avansate temporar de titularul de patrimoniu altor persoane fizice sau juridice,
pentru care urmează să se primească un echivalent valoric. Deci, creanțele comerciale
influențează cash -flow-ul firmei pentru perioada următoare întrucât sunt bani „imobilizați”
la clienți, care trebuie să se transforme în bani „lichizi” pentru ca entitatea să -și poată onora
obligațiile, să -și achite datoriile și să -și poată continua activitatea.
 Datoriile comerciale provin, de regulă, din achiziții de imobilizări, aprovizionări cu active
circulante materiale, din lucrări executate sau servicii prestate de către diverse persoane
fizice sau juridice. Datoriile comerciale fac parte din categoria datoriilor pe termen scurt și
sunt angajamente de plată ale întreprinderii față de furnizori, prestatori și alți creditori
pentru activele procurate și serviciile de care entitatea a benefic iat. În acest caz avem de -a
face cu disponibilități de care întreprinderea se poate folosi până la scadența datoriei față
de furnizor, ca urmare a creditului comercial acordat de către acesta din urmă.
Creditul comercial este o noțiune strâns legată de rel ațiile entității cu furnizorii și clienții și
îmbracă două forme:
 Creditul comercial pe care entitatea îl acordă clienților săi și care se referă la decizia
acesteia de a accepta să încaseze contravaloarea mărfurilor livrate, lucrărilor executate sau
servi ciilor prestate la o anumită dată convenită cu beneficiarii.
 Creditul comercial pe care furnizorii sau prestatorii îl acordă entității prin faptul că
nu pretind ca aceasta din urmă să efectueze imediat decontarea contravalorii mărfurilor,
lucrărilor sau se rviciilor. Bineînțeles că acest credit nu este gratuit, dobânda cuvenită
furnizorului pentru capitalul său mobilizat fiind adeseori cuprinsă în prețul mărfurilor.
Creditul comercial influențează în mod esențial relațiile de decontare dintre partenerii
come rciali și reprezintă un factor de echilibru, care asigură entității condiții favorabile pentru
continuarea activității sale. Astfel, pentru a continua să producă, să vândă și să acorde „păsuire”

[Type here ]

clienților, întrerpinderea are nevoie de creditul comercial d in partea furnizorilor, de această resursă
de finanțare pe termen scurt. De asemenea, pentru a -și îndeplini obligațiile față de furnizori la data
scadentă, ea trebuie să încaseze contravaloarea creanțelor clienți.
În cadrul rela țiilor comerciale dintre ag enții economici se remarcă și problematica
avansurilor . Pot exista situa ții, în special în cazul produc ției și livr ărilor de bunuri complexe, cu
ciclu lung de fabrica ție, în care clien ții sa consimt ă la acordarea unor avansuri din valoarea
bunurilor ce urm ează a fi produse și livrate de către furnizor. În astfel de ipoteze, clientul devine
un creditor al furnizorului, și invers , furnizorul devine un debitor al clientului pe perioada cuprins ă
între momentul acord ării avansului și momentul regularizării acestuia.
Furnizorul trebuie să emită o factură către fiecare client pentru avansurile încasate în legătură
cu o livrare de bunuri sau o prest are de servicii, cel târziu până în cea de -a 15-a zi a lunii urmă toare
celei în care respectivele avansuri au fost încasate, cu excepț ia cazului î n care factura a fost deja
emisă .
De asemenea, trebuie menționate particularitățile ambalajelor returnabile . Este vorba
despre ambalajele livrate clienților, cu titlu provizoriu, pentru a permite transportul și stocajul
bunurilor tranzacționate. Aceste a mbalaje nu sunt vândute propriu -zis, rămânând în proprietatea
furnizorului, căruia îi sunt restituite după o anumită perioadă de timp. Ambalajele care circulă în
sistemul restituirii directe nu se supun taxei pe valoarea adăugată, cu excepția celor reținute sau
degradate de client.
Problematica reducerilor de preț , acordate de către furnizori clienților și care le diminuează
acestora din urmă datoriile, se referă la: reduceri de natură comercială – care includ rabatul, remiza
și risturnul și reduceri de natură financiară – care poartă denumirea de scont. Reducerile comerciale
se acordă ca urmare a negocierilor între entitățile partenere și sunt stipulate drept clauze
contractuale.
Rabaturile, remizele, risturnu rile și sconturile acordate de furnizori direct clienților nu se
includ în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată, la data exigibilității taxei. În schimb,
reducerile de preț primite, respectiv acordate ulterior facturării sunt supuse taxei pe val oarea
adăugată.
Nu trebuie neglijată diversitatea modalităților de decontare folosite în relațiile dintre
partenerii comerciali. Modalitatea de decontare se decide prin acordul participanților la tranzacția
comercială, putându -se opta pentru una dintre urm ătoarele variante:
 În numerar;
 Prin virament bancar;
 Pe bază de efecte comerciale;
 Cu ajutorul acreditivului;
 Dintr -un avans de trezorerie;

[Type here ]

 Plata marfă contra marfă (denumită și compensație).
Pentru stingerea creanțelor și datoriilor se mai poate acționa ș i pe următoarele căi:
 Stornarea creanței/datoriei la restituirea mărfii degradate sau necorespunzătoare;
 Regularizări de avansuri;
 Compensarea creanțelor/datoriilor cu produse;
 Prescriere sau anulare.
Din punct de vedere fiscal , bunurile, lucrările și serviciile provenite din țară sau din
import sunt supuse taxei pe valoarea adăugată dacă sunt destinate beneficiarilor din România, iar
cele exportate sunt detaxate prin aplicarea scutirii de TVA cu drept de deducere. Fiecare entitate
plătitoare de TVA înr egistrează TVA colectată aferentă vânzărilor sale și deduce TVA aferentă
cumpărărilor de bunuri, lucrări și servicii. În acest context, persoana impozabilă înregistrată în
scopuri de TVA este obligată să plătească la bugetul de stat numai diferența dintre suma taxei
colectate de la clienți și taxa deductibilă achitată sau datorată de persoana respectivă pentru
achizițiile de bunuri și servicii.
Fiecare persoană înregistrată în scopuri de TVA trebuie să întocmească jurnale pentru
vânzări și pentru cumpărări care să reflecte:
 Valoarea totală, fără taxă, a livrărilor de bunuri și/sau prestărilor de servicii realizate de
persoana în cauză în fiecare perioadă fiscală;
 Valoarea totală, fără taxă, a tuturor achizițiilor pentru fiecare perioadă fiscală;
 Taxa colecta tă de respectiva persoană pentru fiecare perioadă fiscală;
 Taxa totală deductibilă și taxa dedusă pentru fiecare perioadă fiscală;
 Calculul taxei deduse provizoriu pentru fiecare perioadă fiscală, al taxei deduse efectiv și
al ajustărilo efectuate, atunci când dreptul de deducere se exercită pe bază de pro -rată.
În prezent, la nivel național, se discută despre majorarea taxei pe valoarea adăugată, însă,
în opinia mea, creșterea taxelor nu ar avea un impact pozitiv asupra economiei. Dacă impozitele
vor fi m ajorate, va crește și evaziunea fiscală, deoarece presiunea ar fi mult mai mare asupra
firmelor, în special a celor mici, care ar fi nevoite să recurgă la evaziune pentru a supraviețui.

[Type here ]

BIBLIOGRAFIE

Brabete Valeriu, Drăgan Cristian – Bazele contabilității conforme cu Directivele Europene,
Craiova, 2007
Ioan Oprean, Dumitru Matiș, Atanasiu Pop ș.a. – Bazele contabilității agenților economici din
România, Deva, 2002
Ristea Mihai, Dumitru Corina -Graziella – Contabilitate financiară, București, 2005
Feleagă Niculae, Ionașcu Ion – Tratat de contabilitate financiară, Volumul I, București, 1998
Pîrvu Cerasela, Avram Veronel – Contabilitatea instituțiilor de credit, 2009