Conf . Univ. Dr. DANIELA MO ȘOIU [603824]

1

Universitatea „Transilvania” Brașov
Facultatea de Medicină
Program de studiu: MASTER MANAGEMENTUL SI
STRATEGIILE INGRIJIRILOR PALIATIVE

LUCRARE DE DISERTAȚI E

Conducător științific :
Conf . Univ. Dr. DANIELA MO ȘOIU
Subcoordonator : Dr. MAGDALNEA D ELIA BIRTAR

MASTERAND: [anonimizat], 2018

2

Universitatea „Transilvania” Brașov
Facultatea de Medicină
Program de studiu: MASTER: MANAGEMENTUL SI STRATEGIILE
INGRIJIRILOR PALIATIVE

LUCRARE DE DISERTAȚIE

“FREC VENȚA AGITAȚIEI PSIHOMOTORII LA COPIII
INTERNAȚ I ÎN U.P. -PEDIATRIE HOSPICE BRA ȘOV ȘI
CORELAȚIA EI CU DIFERIȚI FAC TORI”

Brașov, 2018

3
Cuprins
ABSTRACT ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 4
CAPITOLUL I ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 6
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 6
CAPITOLUL II ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 8
Revizie d e literatură ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 8
Serviciul Hospice Hospice “Casa Speranței” ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 8
Psihomotricitatea ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 9
Agitația psihomotorie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 9
Sedarea ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 11
Anxietatea si agitatia psihomotorie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 13
Benzodiazepine folosite în tratamentul anxietății si agitatiei psihomotorii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 15
Anxietatea in retardul psihomotor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 16
CAPITOLUL III ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 18
Întrebări de cercetare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 18
Scale de evaluare a suferintei la pacienți cu stare redusă de conștiență ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 20
CAPITOLUL IV ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 22
Rezultatele cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 22
CAPITOLUL V ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 51
Discutarea rezultatelor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 51
CAPITOLUL VI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 54
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 54
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 57

4
ABSTRACT

Defin iție
Agitati ția psihomotorie este frecvent întâlnită în îngrijirea paliativa a copiilor care suferă de boli cu prognostic limitat , atât boli
canceroase cât si neurologice sau de altă natură . Agitaț ia psihomotorie [18] se numară printre simptomele ce se află în legatură mai
mult sau mai puțin strânsă cu alte simpotme. Deci , este de o importanță major ă evaluarea simp tomelor, afecți unilor sau factori lor de
risc ce se află î n corelație cu agitaț ia psihomotorie .
Conform “American Psyhiatric Association ”, aproape o jumă tate din pacienț ii cu cancer prezintă o tulburare psihiatric ă după
evaluarea din “Diagnostic and Statistic Manual” [10]. Totusi în două treimi din aceste cazuri este vorba de o tulburare de ad aptare
temporar ă sau stare dep resiv ă, anxioasă sau mixtă, și nu de o boala psihiatric ă. Cealaltă treime include, după frecvenț a, depresia , delir ,
tulbură ri de anxietate [6], tulbuăr i de personalitate si psihoze. În special durerea netratată este as ociată cu depresie ș i delir.

Obicective
Evaluare a frecvenței ag itației psihomotorii la pacien ții din cadrul Fundaț iei “Hospice Casa Speranț ei” internaț i pe unitatea cu
paturi a pediatriei , în perioada ianuarie -aprilie 2017 ș i stabilirea corelaț iilor între agitație și alț i factori de risc.

Metod ă
S-au colectat retrosp ectiv date demografice și clinice de la toți pacienții î ngrijiți pe unitatea cu paturi a secției de pediatrie din
cadrul Hospice “Casă Speran ței”, pe parcursul a patru luni , respectiv: ianuarie, februarie, martie, aprilie ale anului 2017 (50 pacienți).
Datele colectate au inclus: sex, vârstă, mediu de reședința, diagnostic, prezența medicației regulate antialgice, medi cație regulată
anticonvulsivantă (și tipul aceteia), prezența și tipul medicației regulate împotriva agitației, prezența: deficitelor senzor iale,
convulsiilor, constipației, refluxului gastroesofagian, durerii, gradului spasticitătii (și tipul acestuia), gradul retardulu i neuropsihic (și
tipul acestuia), numărul zilelor de agitație (pe parcursul celor 5 zile ale internării), tipul măsurilor ap licate agitației în urmă cărora
această a cedat.
Analiza datelor s -a realizat utilizând prog ramul de statistică Spss 19.0, p entru a stabili existența corelațiilor între a gitație și alte
afecțiuni/ simp tome/ factori.

Rezultate
Din totalul pacienților inter nați pe secția de pediatrie din cadrul Hospice “Casă Speranței” în perioada ianuarie -aprilie 2017
incidența agitației la acești paciente a fost de 58%. Acest lucru însemnând faptul că ac ești copii au prezentat, cel puți n un episod de
agitație pe perioada i nternării.
Factorii/ simptomele/ afecțiunile care au fost în corelație cu agitația prezența la acest lot de pacienți au fost: gradul de
spasticitate, gradul retard neurop sihic, diagnosticul și instituționalizarea.
Procentul copiilor instituționalizați est e de 40% (20) di n totalul pacienților (50). D intre aceștia , 17 au prezentat agitație pe
perioada internării iar restul de 3 nu au preze ntat agitație.
Procentul copiilor cu grad de spasticitate este de 48% (24) di n totalul pacienților (50). D intre aceștia , 18 au prezentat agitație.
Procentul copiilor fără grad neuropsihic este de 20% (10) din totalul pacienților. Nici unul din ei nu a prezentat agitație, urmând
ca 16 copii să prezinte grad neuropsihic sever și agitație iar alți 3 cu același grad neuropsih ic nu au prezentat agitație. D in totalul
copiilor cu grad neuropsihic sever 75% au prezentat agitație.
Incidența cea mai mare a diagnosticului a fost a paraliziei cerebrale spastice (40%). Dintre cele 17 diagnostice prezente la
pacienți, doar 7 dintre aces tea nu au prezentat agitație, urmând ca alte 7 să fie cat alogate doar cu agitație prezentă (10 copii) iar restul
de 3 diagnostice au avut predominantă agitația psihomotorie.

5
Concluzii

Ipoteza I (agitația psihomotorie în rândul pacienților internaț i pe secția de pediatrie din cadrul Hospice Casă Speranței în
perioada ianuarie -aprilie 2017 este întâlnită la peste 50% din copii) a fost confirmată deoarece a gitația psihomotorie a fost prezentă la
58% dintre pacienți.
Ipoteza I I (majoritatea factorilor incriminați în agitația psihomotorie a pac ienților internați pe secția de pediatrie din cadrul
Hospice Casă Speranței în perioada ianuarie -aprilie 2 017 sunt în corelație cu aceasta ) a fost infirmată pentru că doar câțiva factori/
simpome/ afecțiuni au fost în corelație cu agitația.

6
CAPITOLUL I

Introducere

Agitația este frecventă în toate tulburările neuropsihiatrice și contribuie la dizabilitate, instituționalizare și diminuarea calității
vieții pacienților și în grijitorilor lor. Nu există o definiție de consens privind agitația și nici un acord extins asupra elementelor care ar
trebui incluse în acest sindrom. O altă interpretare a agitației psihomotorii este definită de prezența unui sentiment de nel iniște,
anxioasă care determină o persoană să facă mișcări fără semnificație [1], este considerată, în general, ca o stare de hiperactivitate
cognitivă și motorică caracterizată de o activitate motrică sau verbală excesivă sau inadecvată, cu excitare emoțională marca tă. [2]
Agitația psihomotorie este asociată cu alte afecțiuni care afectează sănătatea mintală sau funcția neurologică. Este o expres ie
fizică a anxietății și a tensiunii mentale.
Poate lua mai multe forme, unele care sunt mai puți n grave și altele ma i seve re. Aceasta implică mișcări și comportamente
repetitive, intenționate sau neintenționate. Aceste mișcări și comportamente sunt făcute ca răspuns la sentimentele de neliniște cauzate
de creșterea anxietății.

Întrebă ri de cercetar e:
Cât de des a fost întâln ită agitația psihomotorie în rândul pacienților internați pe secția de ped iatriei din cadrul Hospice “Casa
Speranței” în perioada ianuarie -aprilie 2017? (Ipoteza I: agitația psihomotorie în rândul pacienților i nternați pe secția de pediatrie din
cadrul Hos pice Casa Speranței în perioada ianuarie -aprilie 2017 este întâlnită la peste 50% din copii).
Există o corelație între agitația psihomotorie și alți fac tori/ simptome/ afecțiuni întâln ite la acești pacienți?
Care sunt factorii/ simptomele/ afecțiunile impl icați în prezența ag itației psihomotorii? (Ipoteza I I: majoritatea factorilor/
simptomelor/ afcetiunilor incriminați în agitația psihomoto rie sunt în corelație cu aceasta ).

Metodologie
S-au colectat retrospectiv date demografice și clinice de la toți paci enții îngrijiți pe unitatea cu paturi a secției de p ediatrie din
cadrul Hospice Casa Speranței, pe parcursul a patru luni , respectiv: ianuarie, februarie, martie și aprilie ale anului 2017 (50 pacienți).
Datele colectate au inclus: sex, vârstă, mediu de re ședința, diagnostic, prezența medicației regulate antialgice, anticonvulsivante,
prezența și tipul medicației regulate împotriva agitației, prezența: deficitelor senzoriale, convulsiilor, constipației, refl uxului
gastroesofagian, durerii, gradului spastic itătii (și tipul acestuia), gradul retardului neuropsihic (și tipul acestuia), numărul zilelor de
agitație (pe parcursul celor 5 zile ale internării), tipul măsurilor aplicate agitației în urmă cărora această a cedat.
Analiza datelor s -a realizat utilizând programul de statistică Spss 19.0 datele fiind predominant cantit ative, continue și
discontinue. S -au uitilizat frecvențe și procente iar pentru stabilirea existenței corelațiilor între agitație și alte afecțiuni/simp tome/factori
risc s -a calculat coefic ientul Pearson Chi -square.
Fiind un studiu analitic, observațional, retrospectiv dezavantajele lui sunt pe de o parte, faptul că investigatorul depinde de
disponibilitatea și acuratețea datelor înregistrate în foile de observație, iar pe de altă parte, es te un studiu necontrolat și datele colectate
pof fi subiectul unui bias de selecție din partea investigatorului.
Elementele importate în designul oricărui studiu retrospctiv sunt: formularea întrebării de cercetare, dezvoltarea ipotezei, revizia
de literat ură, luarea în considerare a aspectelor statistice, și anume : dimensiunile lotului, modul de analiză a rezultatetlor, scrierea
protocolului de cercetare: unde se găsesc datele, ce date se colectează, cum se face analiz a datelor, obținerea permisiunii insti tuției care
deține documentele medic ale, colectarea datelor, analiza datelor, explicarea rezultatelor și discuții pe marginea acestora, efectuarea
raportului.

Scopul lucrării
Lucrarea își propune să aducă în atenție un subiect frecvent întâlnit în cadrul bolilor cu prognostic limitat ale copiilor spitalizați
pe unitatea cu paturi a pediatriei d in cadrul Fundației Hospice Casa S peranței, și anume : agitația psihomotorie corelată cu diferiți
factori ce o pot declanșa sau întreține.

7
Unul din factorii ce deter mina o bună calitate a vieții presupune o stare de veghe -somn ce respectă un anumit ritm, astfel
creându -se un echilibru. Agitația psihomotorie întâlnită la copii , creează un dezechilibru al ritmului somn -veghe, astefel reducând
calitatea vieții acestora.
Somnul este necesar pentru sănătatea fizică și mentală. Lipsa acestuia are repercursiuni asupra organismului creând efecte
negative ce influențează: calitatea vieții pacientului, aderența la tratamente, evoluția bolii, factori comportamentali inade cvați,
modificând as tefel viața de familie, a aparți nătorilor acestora, a cadrelor medicale din unitățile cu paturi unde aceștia ajung să fie
internați, cu consecințe sociale majore.
Scopul acestui studiu este de a identifica în ce măsură agitația psihomotorie se corelează cu diferiți factori prezenți în boală , cu
prognostic limitat la copiii internați pe unitatea cu paturi a secției de pediatriei din cadrul fundației Hospice Casă Speran ței.

Importanța cercetării
Odată cu identificarea incidenței agitației psihomo torii și a existe nței unei legături între aceasta și alți factori de risc se vor putea
gestiona factorii ce sunt implicați în agitația psihomotorie a copiilor astfel putând fi c rescută calitatea vieții paceinț ilor.
Datorită studiilor internaționale și auto htone limitate asupra acestei catgeorii de pacienți (făcând referire la partea studiată, și
anume incidența agitației psihomotorii și corelația acesteia cu alți factori la copiii ce suferă de boli cu prog nostic sever), am considerat
că este binevent și uti l un astfel de studiu, pentru un înțeles mai amănunțit al calității vieții pacienților din partea personalului cât și din
partea societății și a familiilor acestor pacienți. T otodată nevoia de informație își poate primi unele răspunsuri cu privire la agita ția
pshimotorie întâlnită la copiii care suferă de boli cu prognostic limitat.

Obiectivul cercetării
1. Identificarea frecvenței agitației psihomotorii la pacienții internați pe unitatea cu paturi a pediatriei din cadrul Fundației
Hospice Cas a Speranței Brașov în primele patru luni ale anului 2017.
2. Determinarea existenței unei corelații între factorii de risc prezenți la acești pacienți și agitația psihomotorie. Prin
identificarea factorilor implicați în agitația psihomotorie și a i ncidenței acesteia în tâlnita la copiii cu boli cu prognostic limitat s -a
determinat în ce măsură pe perioada zilelor de spitaliza re a pacienților a fost prezentă agitația. Odată cu identificarea acestora se pot
determina posibilele modificări necesare pentru îmbunătățirea calității vieții pacienților.

Limitele cercetării
Studiul a fost efectuat pe un lot relativ mic de pacienți, astfel existând posibilitatea identificării eronate a corelației î ntre agitație
și factorii incriminați în agitație. Rulajul existen t al paceintilor în decursul unui an este de aproximativ 60 pacienți astfel neexistând un
rulaj mare de paceinti.
Abordarea problemelor legate de agitația pshihomotorie la acest grup de copii necesită o fundație solidă pe care să se spri jine
datele obținu te. Literatura de specialitate oferă foarte puține date cu referire la acest grup de copii pentru a putea dezvolta o reală și
validă cercetare. Datele au fost prelucrate în programul internațional de statistică Spss 19.0.

8
CAPITOLUL II

Revizie de l iteratură

Serviciul Hospice Hospice “Casa Speranței” Brașov
Hospice Casa Speranței este o organizație non -profit, înființată în 1992 la Brașov. Fondatorul ei, Graham Perolls, a introdus
conceptul de îngrijire paliativă în România, replicând modelul fundaț iilor umanitare din Marea Britanie. Membră a familiei Hospices of
Hope, Hospice Casă Speranței este în acest moment organizația cea mai mare din țară care oferă gratuit servicii specializate de acest
tip.
Organizația are două centre cu servicii integrate, în Brașov și București, și echipe mobile în Făgăraș și Zărnești, pentru îngrijirea
persoanelor diagnosticate cu boli incurabile. H ospice a dezvoltat servicii complete de îngrijire paliativă, care sunt oferite în centre de zi,
ambulatorii și unități proprii pentru internare, la domiciliul pacienților și în spitalele partenere. În cei 25 de ani de existență, H ospice a
adus alinare și speranță pentru peste 20.000 de copii și adulți cu boli incurabile.
Hospice Casa Speranței dezvoltă îngrijirea paliativă la niv el național și internațional prin informare, prin programe educaționale
dedicate profesioniștilor, pacienților și comunității și prin îmbunătățirea legislației în materie.
Hospice s-a născut dintr -un vis. Un om, care a cunoscut durerea părintelui sau în lu pta cu cancerul, a decis să se facă punte
pentru copiii și adulții din România, diagnosticați cu aceeași boală neiertătoare. În urmă cu 25 ani, Graham Perolls a deschi s în
România calea îngrijirii paliative pentru cei diagnosticați cu o boală incurabilă. Î n cele mai multe state din Europa, îngrijirea de acest
tip este inclusă în sistemul medical național, iar majoritatea pacienților au acces la ea. În România, până la înființarea Fu ndației
HOSPICE Casă Speranței, conceptul de îngrijir e paliativă nici măcar nu exista , iar sistemul medical de stat oferea extrem de puți n celor
diagnosticați cu o boală incurabilă.
Hospice Casa Speranței oferă copiilor și adulților diagnosticați cu boli incurabile internare în unitățile cu paturi, vizite la
domiciliu, asistență s ocială, consiliere psihologică, recuperare prin kinetoterapie și activități cu personal specializat în centrele de zi.
Din 1992 până acum, 20.000 de oameni aflați într -o cursa nedre aptă au găsit alinare la Hospice . Ei și familiile lor au primit
sprijin atu nci când au avut nevoie și au aflat cum își pot păstră demnitatea în față bolii.
Întregul sprijin al fundației este gratuit și oferit necondiționat bolnavilor și familiilor acestora, indiferent de condiția materială,
starea socială și mediul din care provi n pacienții.Organizația este recunoscută că reper în materie de educație în îngrijirea paliativă,
oferind cursuri de specializare pentru profesioniști din România și din străînătate.
În cei 26 de ani de existența, fundația a crescut și a ajuns la tot mai m ulți pacienți și în tot mai multe locuri din țar ă. În acest
moment, Hospice Casa Speranței are peste 200 de angajați, în două centre cu servicii integrate, unul la Brașov și altul la București.
Peste 250 de voluntari se implică zilnic în activitatea fundaț iei. Mulți dintre copiii și adulții aflați în îngrijirea fundației nu își mai pot
imagina acum lupta cu boala, fără ajutorul celor care le -au atins, mângâiat și pansat sufletele.
Hospice este o casă, un refugiu și un simbol care ne amintește tuturor că nu suntem singuri și că ne putem ali na pentru a crea
clipe de normalitate, atunci când până și lucrurile banale ajung să fie făcute cu un efort uluitor. Viziunea Hospice este că, în România,
toți pacienții cu boli incurabile să beneficieze de servicii adecvat e de îngrijire paliativă, la momentul potrivit, pentru a trăi cu demnitate
fiecare clipă, alături de cei dragi.
Misiunea Hospice este îngrijirea cu profesionalism și dăruire a copiilor și adulților care trăiesc cu o boală incurabilă, oferind
servicii spec ializate pentru ei și familiile lor. O altă țintă este dezvoltarea îngrijirii paliative la nivel național și internațional prin
informare, educație, consultanță și îmbunătățirea legislației.

9
Psihomotricitatea
Psihomotricitatea este o funcție complexă car e integrează și subsumează manifestările motrice și psihice ce determină
reglarea comportamentului individual, incluzând participarea diferitelor procese și funcții psihice care asigură atât recepția informațiilor, cât
și execuția adecvată a actului de răs puns.
Realizarea oricărui act motor adecvat presupune nu doar execuție și recepție, ci și prelucrare de informații, sub controlul și
dominarea psihicului, implicând, așadar, participarea funcției complexe numite psihomotricitate . Aceasta are o mare însemna tate în reglarea
voluntară a acțiunilor și are drept elemente componente : schema corporală, lateralitatea, conduitele motrice de bază, organizarea, orientarea
și structura spațio -temporală, percepția și reprezentarea mișcării.

Deficiențele psihomotorii (de asemenea, cunoscute sub numele de retard psiho -motor) implică o încetinire a gândirii și o
reducere a mișcărilor fizice la individ. Retardul psihomotor [47] poate provoca o încetinire vizibilă de reacții fizice și em oționale,
afectând inclusiv vorbirea. Acest lucru este cel mai frecvent observat la persoanele cu depresie majoră și în fază de depresie de
tulburare bipolară, bolile neurologice și este, de asemenea, asociat cu efectele adverse ale anumitor medicamente, cum ar fi
benzodiazepine [12], canabis și antipsihotice în special într -un cadru staționar.
Retardul psihomotor poate solicita un crescut nivel de îngrijire medicală pentru a asigura echilibre comportamentale [8]
ehivalente cu supraviețuirea. Consimțământul informat pentru tratament este mai di ficil de realizat în prezența acestei condiții.

În categoria deficiențelor psihomotorii sunt grupate boli precum:

· Paraliziile cerebrale (hipotonă, spastică, ataxică, extrapiramidală, mixtă)
· Hemiplegia congenitală cu semne asociate (retard psihi c, crize epileptice, deficit vizual, tulburări de comportament)
· Displegia spastică
· Encefalopatiile
· Bolile genetice( trisomii)
· Hidrocefalia, microcefalia
· Leziunile cerebrale, hemoragiile cerebrale, tumorile cerebrale
· Boală Parkinson
· Scleroză multiplă, Scleroză laterală amniotrofică
· Anevrismele
· Autismul

Agitația psihomotorie

Este definită ca o activitate excesivă, fără scop cognitiv și motor, sau o neliniște, care, de obicei este asociată cu o star e de
tensiune și anxiet ate.
O altă definiție o descrie ca un cumul de mișcări neintenționate și fără finalitate care provin de la tensiunea psihică și an xietate
[4], [17] a unui individ. Mișcările neintenționate, în cazurile severe pot deveni dăunătoare pentru individ, până la leziuni datorate
autoagresiunii ( mușcatul buzelor , scrâșnitul dinților, mușcatul mâinilor). Agitația psihomotorie [28 ] este un simptom asociat, de obicei,
cu tulburările depresive maj ore sau obsesiv compulsive, faza maniacală în tulburarea bipolară. Poate fi un rezultat al aportului excesiv
de stimulente dar și asociat dis funcțiilor psihomotorii severe[49].
Agitația psihomotorie la pacienții cu afecțiuni psihiatrice reprezintă un fenomen frecvent și o problemă clinic relevantă în
psihiatrie, nu numai în si tuațiile de urgență, ci și în timpul spitalizării sau în cadrul unor situații psihiatrice în ambulatoriu.
Lindenmayer a descris trăsăturile cheie prezente în general la pacienții cu agitație, incluzând agitația cu activitate motori e excesivă
[42], iritabil itate [20], reacție sporită la stimuli interni și externi și u n curs clinic instabil. Administrația americană pentru alimente și
medicamente (FDA) a constatat că în literatura științifică sunt prezentate în prezent câteva definiții destul de coerente pen tru acest
fenomen comportamental.

10
Agitația este asemănată cu un motor excesiv, activitate asociată cu un sentiment de tensiune interioară. Activitatea este, de
obicei, neproductivă și repetată și constă în comportamente cum ar fi: răsucirea mâinilor, tragere a de haine și incapacitatea de a sta
liniștit. Chiar dacă agresiunea [19] și violența [46] nu sunt trăsături esențiale ale agitației, progresia severității agitației poate conduce la
comportamente agresive și violente . În ciuda acestor încercări în definir ea agitației, rămâne un sindrom larg și multifactorial și există
încă o lipsă de acord fără echivoc.
Agitația psihomotorie este încadrată de profesioniști în așa numitele „challenging behaviours”, corespondentul în limba r omână
fiind comportamente provoca toare, alături de autoagresiune, țipete, impulsivitate, non -compli anță, istericale temperamentale [50].
Interferența dintre insomnie, agitație [1] psihomotorie și deficiențe psihomotorii severe au fost ana lizate (și nu numai) în
lucrarea „ Evaluarea simptom elor non -motorii la pacienții cu boală Parkinson”. Auto rii au prezentat în rezultatele studiului lor, o serie
de simptome non -motorii, ce apar înc ă din fazele primare ale bolii p arkinsoniene, printre acestea enumerând și cele două ce fac
prezentul studiu r eferire: hiposomnia și agitația premergătoare simptomelor neurpsihiatrice [3]. Evoluția bolii spre gradul maxim de
severitate, ce implică îngrijiri medicale paliative, datorate nevoilor holistice de abordare, crește direct proporțional cu accentuarea
disfu ncțiilor simptomelor non -motorii.
În cartea „Actualități în diagnosticul și tratamentul bolii Parkinson” sunt descrise și complicații ale acesteia. Acceptate c a și
complicații non -motorii sunt atât vegetative, senzitive dar și cele de relevanță pentru actu alul stud iu, simptome neuropsihiatrice
(depresie, anxietate, atacuri de panică, agitație psihomotorie [24], comportament obsesiv -stereotip) și tulburări de somn ( insomnia,
sindromul picioarelor neliniștite, somnolența diurnă excesivă).
Copiii cu insuficien ță psihomotorie severă (SPMI) prezintă de multe ori tulburări de somn, experiență care pune în primejdie
grav atât copilul, calitatea vieții acestuia cât și a părinților acestora.
Cauzele posibile ale agitației psihomotorii
o Condiții neurologice : infecții ale sistemului nervos central (de exemplu, encefalită, meningită)
o Epilepsie
o Tumori cerebrale
o Hemoragii intracraniene
o Mase intracraniene
o Encefalopatiile metabolice (în special din insuficiența hepatică sau renală)
o Boli cerebrovasculare
o Tulburari cognitive
o Tulburări psihotice
o Mânie
o Agitație depresivă
o Condiții medicale interne
o Infecții sistemice
o Hipertermia
o Hipovolemia
o Hipoxia
o Dezechilibre metabolice (de exemplu, hipoglicemie)
o Dezechilibre electrolitice (de exemplu, hiponatremie, hipocalcemie)
o Tulburări endoc rine (de exemplu, tirotoxicoză)
o Dozele excesive de medicamente (de exemplu, medicamente psihoactive sau antisezice)
o Condiții chirurgicale
o Traumatisme craniene
o Arsuri severe [48]
o Operație majoră
o Tulburări de anxietate [15], [16]
o Intoxicaț ii
o Medicamente rec reative (cocaină, ecstasy, ketamină, inhalanți, metamfetamine, etc.)

11
Sedarea
Definiție și particularităț i
Sedarea reprezintă o terapie importantă și necesară în îngrijirea unui grup de pacienți bine conturat, care prezintă suferinț ă
refractară la alt e terapii subliniâ nd ideea că această abordare necesită o atenție corespunzătoare și o practică medicală bună. Procedurile
necorespunzătoare și tratarea cu indiferență a riscurilor pot conduce la practice dăunătoare și evident, neetice, toate aceste puncte
negative la final atrag după sine o credibilitate și reputație scăzută a clinicilor din domeniu și a instituțiilor, precum și disciplină
medicinii paliative, în general.
În contextul medicinii paliative, sedarea [7] terapeutică (sau paliativă) constă în u tilizarea monitorizată a medicației destinate
inducerii unei stări de conștientă redusă sau abse ntă (inconștiență) cu scopul de a înlătura povara suferinței netratabile, într -o manieră
ce este etic aceptabilă pentru pacient, famile și furnizorii de îngriji re.
În ingrijrea paliativă sedarea [9] este utilizată în mai multe situații:
 În cazul procedurilor invazive: sedare tranzitorie
 Sedare ca parte a î ngrijiirii pacienților cu arsuri
 Sedarea în caz de urgență
 Sedare ca respite
 La sfârșitul vieții: sedare în controlul simptomelor refractare
 Sedare pentru suferință psihologică sau cea existențială
 Sedare utilizată la finalul vieții atunci când urmează a fi deconctat suportul ventilator

Pentru că în îngrijirea paliativă există pacienți ce se pot află într -o suferință insuportabilă, Asociația Europeană de Îngrijire Paliativă
(EAPC) consideră sedarea [13] ca fiind o terapie importantă în îngrijirea paliativă a acestor pacienți. Această abor dare necesită o
aplicare prudent ă, o atenție corespunzătoare și respe ctarea normelor de bună practică medicală.

Consecinț e si riscuri poten tiale în îngrijirea paliativă
Pentru pacienții care sunt supuși la proceduri invazive și pentru cei care urmează să fie deconectați de la suportul ventilat or,
sedarea reprezintă un trat ament la care se apelează în ultimă instanță, datorită consecințelor sale anticipate și a riscurilor potențiale.
Deteriorarea sau pierderea abilității de a interacționa, în funcție de profunzimea sedării induse reprezintă consecințele neg ative ale
sedării anticipate pentru pacient. Acest fapt este opus cu scopurile îngrijirii paliative, ce are în vedere îmbunătățirea sau păstrarea
funcțiilor (inclusiv funcția relaționării), ce reprezintă pentru majoritatea pacienților țeluri importante și relevante până în ultimele
stadii ale declinului lor către moarte.
Disconfortul familiilor și profesioniștilor din echipa de îngrijire pot fi cauzate de folosirea sedării că alinare a suferinț ei
pacientului. Pentru familii, factorii determinant ai acestui lucru includ: disconfortul cauzat de posibilitatea deficitară de a interacționa
cu pacientul, jelirea anticipativă, confuzia sau dezacordul cu privirela indicățiile pentru utilizarea sedării, precum și ideea că decizia de
sedare a fost precipitată sau posibil amânată inadecvat sau percepția că moartea este grăbită de sedare, în mod direct sau indirect.
Agitația paradoxală se numară printre riscurile cu potențial ale sedării și grăbirea morții. Deși există studii care indică f aptul că,
în general, sedarea paliativă [39 ] nu grăbește moartea pacienților, tosusi, se află un risc minor de a grăbi moartea pentru o anumită
categorie de pacienți (prin depresie respiratorie, aspirare sau dezechilibru hemodinamic). Pentru pacienții ce se află în sta diul
preterminal [37], acest r isc poate fi încadrat pozitiv superior suferinței intolerabile.
În alte situații, cum ar fi pacienții care necesită o perioadă scurtă de respiro din cauza simptomelor copleșitoare, riscul p otențial
de a grăbi moartea poate avea consecințe semnificative sa u chiar devastatoare. În situații că acestea, riscurile sedării pot fi mari, iar
măsurile de precauție pentru minimalizarea riscului (inclusiv monitorizarea semnelor vitale și disponibilitatea antidotului) devin de
nelipsit.

Pract ici medicale neconforme a le sedă rii
Îngrijirea pacienților poate fi subminată prin multe metode din cauza folosirii abuzive, imprudente sau necalificate a sedări i. Cu
toate că există date concrete care indică prevalența abuzului, puține lucruri sunt cunoscute despre prevalența pra cticilor impudente de
sedare sau care nu sunt în conformitate cu standardele. Abuzarea utilizării sedării palliative a sedării palliative apare atunci când
profesioniștii sedează pacienții în stadiu terminal cu scopul primar, astfel grăbind decesul, acest lucru fiind denumit „eutanasie lentă”.

12
Unii medici într -adevăr administrează doze de medicație cu intenția ascunsă de a grăbi moartea deși aparent ei vor să amelioreze
simptomele, acest lucru find o particularitate rară sau cel puțîn se cred a fi așa.
Acest lucru producându -se prin utilizarea deliberată a sedării profunde la pacienții care nu dețîn simptome refractare sau prin
folosirea deliberată a dozelor care depășesc limita superioară necesară creării unui confort adecvat. Funcțiile fiziologice p ot fi
compromise de dozele în exces precum respirația cu aspect spontan sau echilibrul hemodinamic. Aceste practici duplicitare cre ază o
deviație inacceptabilă și nu de puține ori ilegală de la normele etice ale practicii medicale. Imprudența în utilizarea s edării paliative
apare atunci când această este aplicată cu intenția de a ameliora simptomele, însă în circumstanțe clinice care nu sunt propi ce acestui
lucru. Sedarea în această situație este aplicată cu intenția de alinare a suferinței și dozele sunt ti trate cu scopul de a avea efect, dar
indicăția este inadecvată pentru a justifică această intervenție radicală. Exemplele următoare sunt reprezentative pentru folosirea
imprudentă a sedării:
· Evaluare inadecvată a cazului pacientului când sunt trecute cu vederea cauze ce au potențial de reversibilitate a suferinței.
· Circumstanțe în care, înainte apelării la sedare, nu se consultă clinicienii specializați în amelioararea simptomelor, deși e xistă
diponibilitate din partea acestora.
· Rcurgerea la se dare în situații când medical se află depășit de situație, deoarece este obosit și frustrat de îngrijirea unui
pacient ce deține simptome complexe.
· Circumstatnte când sedarea este gestionată de famile și nu de pacientul în cauza, atunci când pacientul a re discernământ.
Practică medicală a sedării paliative neconformă cu standardele apare în circumstanțe în care sedarea este utilizată după o
indicăție corespunzătoare, dar fără atenția adecvată față de unul sau mai multe procese esențiale pentru o îngrijir e medicală bună.
Exemple de practici medicale neconforme sunt următoarele:
Consultare inadecvată cu pacientul (dacă este posibil), cu aparțînătorii acestuia sau alți membri ai echipei pentru a asigura
înțelegerea recomandării pentru intervenție, scopurile planului de îngrijire, efectele anticipate și riscurile potențiale.
Monitorizare inadecvată a suferinței cauzate de simptome sau a gradului de ameliorare a acestora.
Evaluare inadecvată a factorilor psihologici, spirituali sau sociali, care contribuie la s uferința pacientului
Monitorizare inadecvată a parametrilor fiziologici care ar putea arată riscul de supradozare (când din punct de vedere clinic se
află relevant).
Creștere pripită dozei medicamentoasă folosită în sedare fără titrarea eficientă sau utili zarea dozelor eficiente minime.
Utilizare a medicației necorespunzătoare pentru a efectua sedarea (de exemplu opioidele)
Îngrijire inadecvată a aparținătorilor pacientului.
Atenție inadecvată oferită confortului emoțional și spiritual al membrilor persona lului

Refuzarea imprudentă a sedării paliative
In controlul suferinței refractare, refuzarea sedarii apare atunci când clinicienii v or sa evite folosirea acesteia în mod excesiv, în
timp ce continuă cu alte opțiuni terapeutice, care nu intotdeauna pot as igura o ameliorare corespunzătoare. Aceste evaluări sunt adesea
foarte dificil de realizat dată fiind subiectivitatea caracterului refractar și variabilitatea interindividuală profundă a c omplianței la
intervențiile paliative. Clinicienii trebuie sa const ientizeze potențiala „hotărâre contrară de a trata de tip fobic” generată de anxietatea
de a face față la toate discuțiile dificile despre sedare și îngrijire la finalul vieții, ce poate conduce la comportamente d e evitare a sedării
și tratamente nefolosit oare, din care rezultă în final accentuarea disconfortului pentru pacient sau reținere dată de grija exagerată cu
privire la potențialul risc de grăbire a morții.
Medicamentele sedative si efectele adverse
Farmacologia sedativelor
Sedativul Metabolism Metabolit activ Efecte adverse
Diazepam Demetilare și
hidroxilare Da prelungește acțiunea Incoordonare motorie,
ataxie
Lorazepam Glicuronoconjugare Nu Acidoză,insuficiență
renală in doze mari
Midazolam Oxidare Da prelungește acțiunea Deprimare respiratori e
Propofol Oxidare Nu Cresterea trigliceridelor
Haloperidol Oxidare Da Prelungirea intervalului
QT

13

Sedarea inhibă efectele neuroendocrine cauzate de stres (hipertensiune, tahicardie, tahipnee și hiperglicemie), care sporesc
consumul de oxigen. În plus , previne anxietatea [14], care este responsabilă pentru privarea de somn și tulburările psihologice
ulterioare. În ciuda faptului că există o mare varietate de medicamente cu indicații diferite [33], nu există nici un sedativ care să se
potrivească tuturo r situațiilor. Selecția medicamentului depinde de câțiva factori, cum ar fi vârsta, boala și disfuncția de organe. Cele
mai frecvent utilizate medicamente sunt: midazolam, lorazepam și propofol, care sunt administrate în doze de administrare
intravenoasă c ontinuă.
Midazolamul este o soluție pentru sedarea continuă a copiilor bolnavi. Când se administrează rapid, poate reduce rezistența
vasculară sistemică și poate determina hipotensiune arterială la pacienții hipovolemici. Cu toate acestea, perfuzia intrav enoasă continuă
produce puține efecte hemodinamice. Pentru sedare [43] este necesar să se administreze o doză bolus înainte de perfuzia conti nuă.
Infuzia prelungită produce toleranță și prin urmare, apare necesitatea de a crește treptat doză pentru a obțin e același efect sedativ. În
această situație, midazolamul trebuie combinat cu un alt sedativ (opioid, propofol sau altul). Dozele mari pot duce la sindro mul de
infuzie al midazolamului, care constă în ore de excitație întârziate până la zile după întrerupe rea tratamentului, mărind lungimea
suportului ventilator. În cazul utilizării prelungite timp de câteva zile, este necesară scăderea treptată a perfuziei cu mid azolam, astfel
încât să nu provoace sindromul de întrerupere. Lorazepamul are un efect similar c u cel al midazolamului, dar utilizarea acestuia în
cazul copiilor bolnavi critic este mai puțîn documentată. Calea enterală a fost utilizată pentru administrarea acestuia pentr u a reduce la
minimum necesitatea perfuziei midazolamului continuu și pentru a p reveni sindromul de întrerupere.
Benzodiazepinele [21] au acțiuni anxiolitice și tranchilizante care duc la sedarea rapidă a pacientului. Acestea pot determin a
depresie respiratorie, sedare excesivă, ataxie și dezinhibiție paradoxală. Datorită efectelor de primante ale SNC date de benzodiazepine,
utilizarea acestora trebuie evitată la pacienții intoxicați de alți depresori cum ar fi alcoolul, barbituricele sau opioidele . Această clasă de
medicamente ar trebui, de asemenea, să fie evitată la pacienții cu insu ficiență respiratorie sau la cei care suferă de leziuni cerebrale
traumatice. Cele mai frecvent utilizate benzodiazepine [27] sunt: diazepamul, lorazepamul și midazolamul. Diazepamul poate fi
administrat pe cale orală sau intravenoasă. Administrarea intram usculară a diazepamului este evitată deoarece această cale duce la un
model eronat de absorbție. Acțiunea să rapidă, chiar și atunci când este administrată pe cale orală, o face că un medicament foarte
frecvent utilizat în setările de urgență. Midazolamul este un medicament care poate fi administrat intramuscular, fapt ce reduce
potențialul acestuia de a provoca depresie respiratorie în comparație cu administrarea intravenoasă. De asemenea, are un prof il rapid de
acțiune, deși timpul său de înjumătățire est e scurt (90 -150 minute), ceea ce determină utilizarea acestui medicament în agitație și
agresivitate [19]. Lorazepam poate fi administrat pe cale orală sau parenterală [34].
Sedativele se utilizează că adjuvanți pentru tratamentul agitației și al anxietăți i. Cauzele anxietății la pacientul critic sunt
multifactoriale și de cele mai multe ori secundare faptului că pacientul nu poate comunica eficient, existenței zgomotului co ntinuu
(alarme, personal gălăgios, aparatură zgomotoasă), lumină permanentă și unei stimulări permanente (că analgezie inadecvată,
repoziționare, lipsa de mobilitate sau temperatura camerei).
Lipsa de somn determină creșterea anxietății pacienților. Agitația are și ea cauze multiple cum ar fi: anxietatea extremă, de lirul,
efectele adverse ale medicației sau durerea. Totuși nu toți pacienții anxioși vor deveni agitați. Atunci când unul din pacienți prezintă
semne de anxietate sau agitație, prima prioritate este să se deceleze și să se trateze tulburările fiziopatologice care pot f i cauza lo r cum
ar fi: hipoxemia, hipoglicemia, hipotensiunea sau durerea. Studiile recente au confirmat că agitația [2], [10] poate avea efecte negative
asupra pacienților determinând disfuncție ventilatorie, creșterea consumului de oxigen și scoaterea accidentală a sondelor și cateterelor.
Utilizarea sedativelor poate imbunătății toleranța pacienților față de mediul și procedeele specifice terapeutice, reducând r ăspunsul la
stres [22]. Utilizarea sedativelor pentru menținerea confortului și siguranței pacienților este esențială și face parte integrantă din orice
plan therapeutic. Sedativele pot fi administrate intermitent, la intervale regulate, sau atunci când este nevoie, astfel încâ t să asigure o
sedare eficientă.
Administrarea unui analgetic poate fi cea mai ad ecvată măsură terapeutică acolo unde durerea este cauza agitației [25]. Cu toate
că opioidele produc sedare, ele nu diminuă starea vigilă și nu produc amnezia evenimentelor stresante trăite de pacient sau p roduse în
prezența să. Administrarea unui analgeti c poate fi cea mai adecvată măsură terapeutică acolo unde durerea este cauza agitației.
Anxietatea si agitaț ia psihomotorie
Măsurarea anxietăț ii

14
Interesul pentru măsurarea anxietății este enorm datorită răspândirii ei în populația generală cât și a hetero genitatii și
neclarităților conceptuale a formelor clinice din această clase, multe din acestea fiind destul de vag conturate. Anxietatea [23] este un
fenomen care a fost descris de mii de ani și este adânc înrădăcinat în natură noastră umană. După H. Lind ell (citat de Barlow, 2000)
anxietatea este umbră inteligenței: “ Doar omul poate fi fericit, dar numai omul poate fi anxios și îngrijorat. Îmi vine să cred că
anxietatea acompaniază intelectul că și umbră corpul și cu cât cunoaștem mai mult natură anxietăț ii cu atât cunoaștem mai mult
despre intelect ”. În fapt, anxietatea reflectă capabilitatea noastră de a ne adapta și a planifică viitorul (Barlow, 1988). Secolul XX a fost
denumit secolul anxietății din cauza ambiguităților și relativizarilor cu care omul s-a confruntat în viață cotidiană.

Tratamentul farmacologic al anxietatii si agitaț iei psihomotorii
Medicamentele [29] care și -au dovedit de -a lungul timpului eficacitatea în terapia diferitelor tulburări anxioase sunt:
benzodiazepinele (alprazolam, diaz epam, clonazepam), antidepresivele triciclice (imipramina, amitriptilina, clomipramina), inhibitorii
selectivi ai recaptării serotoninei (fluoxetină, paroxetină, fluvoxamină, citalopram, sertralină, escitalopram), venlafaxina, buspirona
precum și unii inhi bitori ai monoaminoxidazei (IMAO). Sunt prezentate detaliat în continuare doar acele clase de medicamente
(benzodiazepinele, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei și venlafaxina) care se folosesc în prezent uzual în terap ia tulburărilor
anxioase. Problematica terapeutică poate fi extrem de dificilă în forme rezistente pentru unele tulburări anxioase (în special tulburar ea
obsesivo -compulsivă), în care se pot asocia alte substanțe antidepresive (mirtazapină, reboxetină, duloxetină) sau substanțe
antipsihotice atipice (risperidonă, olanzapină, quetiapină) [36].
neurotransmisia noradrenergică : natura somatică a unor simptome prezentate de pacienții cu tulburări anxioase, cum ar fi:
frecvența cardiacă și respiratorie crescute, transpirații, amețeli, p arestezii, sugerează o hiperfuncție a sistemului autonom. Se consideră
că aceste fenomene periferice sunt rezultatul unor descărcări neuronale din trunchiul cerebral și în special din locus coerul eus, care
conține 50% din corpii neuronilor noradrenergici. Din locus coeruleus pornesc numeroase eferențe spre diferite arii ale SNC, inclusiv
în cortexul prefrontal, sistemul limbic și talamus, arii implicate în controlul emoțiilor și ale dispoziției. Rolul sistemulu i noradrenergic
în patofiziologia tulburărilor anxioase este susținut de numeroase studii de farmacologie și experimentale. Pe baza acestora a fost
propusă ipoteza hiperactivității sistemului noradrenergic și disfuncția receptorilor alpha -2 și beta, în special în patofiziologia TAG. 60
– neurotransmis ia GABA -ergică (acid gama -amino -butiric): implicarea unei disfuncții de neurotransmisie gabaergică în
patogeneza tulburărilor anxioase a pornit de la observarea eficacității benzodiazepinelor în tratamentul tulburărilor anxioas e și a
descoperirii mecanismu lui lor de acțiune.
Benzodiazepinele [41] facilitează neurotransmisia gabaergică prin interacțiunea cu receptorii neurotransmițătorului (receptori
GABA -A), inducând modularea alosterică pozitivă a acestora. GABA este cel mai important neurotransmițător cu efect inhibitor al
SNC. A fost propusă ipoteza anormalității receptorului benzodiazepinic în sensul modificărilor conformaționale în structura
subunităților receptorului care pot fi responsabile de predispoziția pentru tulburările anxioase, de răspunsul p articular la stres, de
fenomenele de toleranță și dependență la agoniștii receptorului. Modificările de conformație ale receptorilor pot fi determin ate atât de
factori genetici, cât și de factori de mediu. În concluzie, se susține ipoteza existenței unei a normalități bazale sau adaptative în
neurotransmisia GABA, cu semnificație patologică în TP și TAG.
– neurotransmisia serotoninergică (5 -HT): disfuncția sistemului serotoninergic în tulburările anxioase a fost postulată cu
peste 4 decenii în urmă. Sunt în discuție două teorii concurente, excesul sau deficitul de 5 -HT. Serotonina este o amină biogenă, cu rol
excitator general al SNC. Corpii neuronali sunt localizați subcortical și grupați în mai mulți nuclei de la care pornesc proi ecții extensive
spre numer oase zone ale creierului și spre măduvă. Receptorii 5 -HT sunt diverși atât în ceea ce privește localizarea regională și
sinaptică (pre – și postsinaptic), cât și a sistemului intracelular de care sunt cuplați.
Acțiunea 5 -HT pentru o anumită arie a creierul ui depinde nu numai de tipul și magnitudinea inervației, ci și de subtipul de
receptori. Relația dintre 5 -HT și anxietate este complexă și există dovezi că anumite regiuni ale creierului au o importanță particulară în
reglarea anxietății și dintre acestea, mai ales substanța cenușie periapeductală în TP (frica necondiționată) și amigdala pentru TAG,
anxietate anticipatorie și evitare (frica condiționată). Receptorii din aceste arii sunt mai ales de tip 5 -HT1A, 5 -HT2A, 5 -HT2C. A fost
propusă teoria hiperfunc ției sistemului 5 -HT, cu eliberare excesivă a 5 – HT, fie o hipersenzitivitate a receptorilor postsinaptici,
preponderent la nivelul amigdalei pentru TAG și teoria deficitului de 5 -HT mai ales la nivelul substanței cenușii periapeductale pentru
TP. Se poate spune că 5 -HT joacă roluri diferite în diferitele tipuri de anxietate. Manipularea funcției sistemului serotoninergic este o
cale eficientă pentru reducerea anxietății la pacienții cu tulburări anxioase. Eficiența preparatelor farmacologice, care int erfer ează
neurotransmisia 5 -HT (ex: 61 antidepresivele SSRI, agoniștii autoreceptorilor 5 -HT1A) constituie un argument important în susținerea
implicării acestui sistem de neurotransmisie în patofiziologia tulburărilor anxioase cel puțin pentru unele aspecte.

15
Benzodiazepinele au activitate specifică la receptorii acidului gama -amino -butiric (GABA), care fac parte din sistemul inhibitor
primar al sistemului nervos central. Benzodiazepinele utilizate cel mai frecvent pentru sedarea în unitatiele de ingrijire pe diatrica
intesiva sunt: midazolamul, lorazepamul și diazepamul. Midazolamul este un agent excelent pentru inducerea amneziei anterogra da
(forma de amnezie care pastreaza amintirile vechi) fără a afecta capacitatea de a recupera informațiile învățate anterior, chiar și la
niveluri scăzute de sedare. Midazolam are cel mai scurt timp de înjumătățire plasmatică prin eliminare al grupului benzodiaze pinic;
timpul până la sedarea maximă este de 5 -10 minute după administrarea intravenoasă cu o durată de acțiune de 30 -120 de minute.
Când se administrează prin perfuzie intravenoasă continuă, durata acțiunii este semnificativ mai mare și dacă este administra tă
timp de mai mult de o săptămână, sedarea poate dura 48 de ore după întreruperea tratamentului. Midazolam este met abolizat prin
hidroxilare la 1 -hidroximidazolam și 1,4 -dihidroximidazolam de către izoenzima 3A4 citocrom P450 și este apoi glucuronidat. La
pacienții cu insuficiență renală efectele sedative prelungite pot fi cauzate de acumularea de metaboliți activi, în mod similar, de
asemenea, care conduc la sedare prelungită după administrarea concomitentă a altor medicamente, cum ar fi eritromicina. Princ ipalele
evfecte adverse asociate cu midazolam sunt toleranța si dependența. Hipotensiunea ar putea să apară, dar e ste cel mai probabil cu
administrarea bolusului, în special în ceea ce privește stabilirea hipovolemiei, și există dovezi ale unei eficacități sedati ve reduse la
sugari.

Benzodiazepine folosite în tratamentul anxietății si agitatiei psihomotorii
(adaptat după Ballenger J: Benzodiazepine receptor agonist and antagonist. Kaplan and Sadock’s Comprehensive Textbook of
Psychiatry, Eight edition, Lippincott Williams & Wilkins 2005).

DCI Denumire
comercială Timp de
înjumătațire (ore) (în
paranteză pentru
metabo liți)
Clonazepam Rivotril lung
Diazepam Diazepam lung (nordiazepam –
lung)
Alprazolam Xanax, Alprazolam
LPH, Frontin, Prazolex,
Neurol SR (preparat
retard) intermediar
Lorazepam Anxiar
intermediar
Clorazepat potasic Tranxene scurt (nordiazepam –
lung)
Bromazepam Bromazepam intermediar
Medazepam Medazepam intermediar

Pe sectia de pediatrie din cadrul fundatiei Hospice Casa Sperantei cele mai des utilizate medicamnete sunt urmatoarele:
diazepam, lorazepam, bromazepam ( urmand ca la partea practica a lucrarii sa fie evidentiat acest lucru din stu diul retrospectiv al foilor
de observatie al e pacientilor) .

Tratamentul non -farmacologic al anxietatii si agitatiei psihomotorii
Mai multe intervenții non -farmacologice pot îmbunătăți rutina copiilor în unitatile de ingrijire intensiva pediatrica, reducând
anxietatea lor, îmbunătățind ciclurile de somn -trezire și minimalizând necesitatea unor medicamente sedative și analgezice [49].
Terapia prin muzica s -a dovedit eficientă în depășirea anxietății și relaxarea tot mai mare a pacienților critici de orice vârstă,
inclusiv copiii prematuri. Alte măsuri eficiente includ controlul zgomotului, controlul iluminării pentru a menține modelul de zi și
noapte și ciclul somnului, masajul și comunicarea, dacă vârsta pacientului si starea de sănătate permit acest lucru.

16
Avantaje și dezavan taje ale utilizăr ii benzodiazepinelor în terapia anxietății
Avantaje Dezavantaje
 efectul rapid
 siguranță în caz de
supradozaj
 ameliorează calitatea
somnului  efect sedativ
 tulburări de echilibru
 tulburări de memorie
 potențarea efectelor alcoolului
 efect depresogen
 potențial de dependență
 reacții paradoxale

Psihomotricitatea este o funcție complexă care integre ază și subsumează manifestările motrice și psihice ce determină reglarea
comportamentului individual, incluzând participarea diferitelor procese și funcții psihice care asigură atât recepția informațiilor, cât și
execuția adecvată a actului de răspuns.

Realizarea oricărui act motor adecvat presupune nu doar execuție și recepție, ci și prelucrare de informații, sub controlul și
dominarea psihicului, implicând, așadar, participarea funcției complexe numite psihomotricitate. Aceasta are o mare însemnatate în reglarea
voluntară a acțiunilor și are drept elemente componente: schema corporală, lateralitatea, conduitele motrice de bază, organizarea,
orientarea și structura spațio -temporală, percepția și reprezentarea mișcării.

Anxietatea in retardul psihomotor
De asemenea, cunoscut sub numele de deficiente psihomotorii implică o încetinire a gândirii și o reducere a mișcărilor fizice la
individ. Retardul psihomotor poate provoca o încetinire vizibilă de reacții fizice si emoționa le, afectând inclusiv vorbirea [26 ] Acest
lucru este cel mai frecvent observat la persoanele cu depresie majoră și în fază de depresie de tulburare bipolara [35] și este, de
asemenea, asociat cu efectele adverse ale anumitor medicamente, cum ar fi benzodiazepine, canabis și antipsihotice [30] în special într –
un cadru staționar, retardul psihomotor poate solicita un crescut nivel de îngrijire medicală pentru a asigura o alimentație adecvată și
consumul de lichide și de îngrijire personală suficiente . Consimțământul informat pentru tratament este mai dificil de realizat în
prezența acestei condiții .
Copiii cu insuficiență psihomotorie severă (SPMI) prezintă de multe ori tulburări de somn, experiență care pune în primejdie
grav atât copilul, calitatea vieții acestuia cât și a părinților ac estora.
Asociația Europeană pentru Ingrijiri Paliative recomanda un articol pentru orientari in sedarea [44] paliativa, bazandu -se pe
urmatoarele:
 Necesitatea unor discuții de preferinta a potențialului rol de sedare la sfarsitul vietii
 Descrierea când es te indicata sedarea
 Descrierea procedurilor de evaluare și de consultare necesara
 Indicații pentru cerințele de consimțământ în cunoștință de cauză
 Indicații pentru necesitatea de a discuta despre procesul de luare a deciziilor cu familia pacientului
 Indic ații pentru selectarea metodei de sedare
 Indicații pentru stabilirea dozei, monitorizarea pacientului și îngrijire
 Indicații pentru deciziile referitoare la hidratare, nutriție, și medicamente administrate concomitent
Tulburari mentale datorita vatamarii s i disfunctiei creierului si bolii fizice include afectiuni diverse legate cauzal de tulburarea
cerebrala datorita bolii cerebrale primare, bolii sistemice care afecteaza creierul in mod secundar, substantelor exogene tox ice sau
hormonilor, tulburarilor end ocrine sau altor boli somatice.

17
Anxietatea este o stare emoțională încadrabilă până la un punct în normalitate, fiind corelată în mare măsură cu starea de
„alertă” pe care o poate trăi fiecare individ în situații cu semnificație de pericol fizic real sau în situații sociale evalu ative. A nxietatea ce
apare în absența unor situații de pericol fizic sau psihologic obiective sau când reacția emoțională este disproporționată ca intensitate și
durată față de pericolul actual, influențând negativ comportamentul adaptativ, indică în general anxie tatea [45] patologică.

18
CAPITOLUL II I
Întrebări de cercetare

SCOPUL LUCRĂRII
Lucrarea își propune să aducă în atenție un subiect frecvent intalnit in cadrul bolilor cu prognostic limitat ale copiilor sp italizati
pe unitatea cu paturi a pediatriei din cadrul Fundatiei Hospice Casa sperantei, si anume : agitatia psihomotorie corelata cu diferiti factori
ce o pot declansa sau intretine.
Unul din factorii ce determina o buna calitate a vietii presupune o st are de veghe -somn ce respecta un anumit ritm, astfel
creandu -se un echilibru. Agitatia [11] psihomotorie intalnita la copii creeaza un dezechilibru al ritmului somn -veghe, astefel reducand
calitatea vietii acestora.
Somnul este necesar pentru sănătatea fizică și mentală. Lipsa acestuia are repercursiuni asupra organismului creand efecte
negative ce influențează: calitatea vieții pacientului, aderența la tratamente, evoluția bolii, factori comportamentali inade cvați,
modificand astefel viața de familie, a aparținătorilor acestora, a cadrelor medicale din unitățile cu paturi unde aceștia ajun g sa fie
internați, cu consecinte sociale majore.
Scopul acestui studiu este de a identifica in ce masura agitatia psihomotorie se coreleaza cu diferiti factori prezenti in boală
progresivă limitatoare de viață la copiii internati pe unitatea cu paturi a sectiei de pediatriei din cadrul fundatiei Hospic e Casa
Sperantei.
OBIECTIVUL CERCETĂRII
1. Identificarea frecventei agitatiei psih omotorii la pacientii internati pe unitatea cu paturi a pediatriei din cadrul Fundatiei
Hospice Casa Sperantei Brasov in primele patru luni ale anului 2017.
2. Determinarea existentei unei corelatii intre factorii de risc prezenti la acesti pacienti si ag itatia psihomotorie. Prin
identificarea factorilor implicati in agitatia psihomotorie si a incidentei acesteia inaltnita la copiii cu boli limitatoare de viata s -a
determinat in ce masura pe perioada zilelor de spitalizare a pacientilor a fost prezenta agi tatia. Odata cu identificarea acestora se pot
determina posibilele modificari necesare pentru imbunatatirea calitatii vietii pacientilor.
Odata cu identificarea acestora se pot determina posibilele modificari pentru imbunatatirea calitatii vietii pacient ilor.
ÎNTREBAREA DE CERCETARE
S-a stabilit pentru aceas ta că subiectul lucrării poate fi cel mai bine dezvoltat plecând de la ideea centrală, stabilită ca și
întrebare de cercetare: „Care este incidenta agitației psihomotorii si daca exista o corelatie intre ea si alti factori de risc intalniti la
copiii ce su fera de boli limitatoare de viata internati pe U.P. pediatrie din cadrul fundatiei Hospice Casa Sperantei”
Ipoteza I: peste jumatate dintre paci entii internati prezinta agitatie pe perioada internarii pe sectia de pediatrie a Fundatiei
Hospice Casa Sperant ei. Continuarea ipotezei este ca majoritatea factorilor incriminati pentru agitatia psihomotorie sunt si resposabili
de aceasta.
Ipoteza II: majoritatea factorilor incriminati in agitatia pacientilor sunt si responsabili de aceasta (se afla intr -o depende nta cu
agitatia psihomotorie).
METODOLOGIA DE CERCETARE
Acest studiu are scopul de a evalua frecventa agitatiei psihomotorii si legatura acesteia cu alti factori de risc prezenti la copiii ce
sufera de boli limitatoare de viata .
Studiul este de tip retros pectiv si s -a efectuat in cadrul fundatiei Hospice Casa Sperantei pe baza foilor de observatie ale sectiei de
pediatrie.

19
Tot studiul s-a efectuat pe o perioada de patru luni respectiv: ianuarie, februarie, martie si aprilie ale anului 2017. Studiul a
cuprins 50 de pacienți internați pe secția de pediatrie a Spitalului Hospice Casa Sperantei. Lotul total al copiiilor cu boli pro gresive
limitatoare de viata este de 150 care beneficiaza de ingrijiri paliative atat pe unitatea cu paturi cat si la domiciuliu, s ervicii oferite in mod
gratuit de fundatia Hospice Casa Sperantei.
Totalul pacientilor internati pe sectia de pediatrie in intervalul ianuarie -aprilie 2017 este de 50 de pacienti iar numarul internarilor
este de 93, o parte din pacienti beneficind in aceas ta perioada si de cate patru internari pe unitatea cu paturi a sectiei astefel incat:
 Pe luna ianuarie au fost inregistrati 21 pacienti iar numarul internarilor a fost de 27 de internari
 Pe luna februarie au fost inregistrati 22 pacienti iar numarul inter narilor a fost de 23 internari
 Pe luna martie au fost inregistrati 20 pacienti iar numarul internarilor a fost de 20 internari
 Pe luna aprilie au fost inregistrati 23 pacienti iar numarul internarilor a fost de 23 internari
In studiu s -a luat in conside rare o singura internare a fiecarui pacient internat pe sectie in intervalul ianuarie -aprilie 2017.

IMPORTANȚA CERCETĂRII
Odata cu identificarea incidentei agitatiei psihomotorii si a existentei unei legaturi intre aceasta si alti factori de risc se vor putea
gestiona factorii ce sunt implicati in agitatia psihomotorie a copiilor astfel putand fi crescut a calitatea vietii paceintilor.

LIMITELE CERCETĂRII
Studiul a fost efectuat pe un lot relativ mic de pacienti, astfel existand posibilitatea identificarii eronate a corelatiei i ntre agitatie
si factorii incriminati in agitatie.
Cele patru luni calend aristice introduse in studiu cuprind intreg rulajul pe un an al pacientilor internati pe unitatea cu paturi a
pediatriei.
Datorita studiilor internationale si autohtone limitate asupra acestei catgeorii de pacienti (facand referire la partea studi ata, si
anume incidenta agitatiei psihomotorii corelata cu alti factori la copiii ce sufera de boli cu prognostic limitat ), am considerat ca este
binevent si util un astfel de studiu, pentru un inteles mai amanuntit al calitatii vietii pacientilor din partea person alului cat si din partea
societatii si a familiilor acestor pacienti. Si totodata nevoia de informatie isi poate primi unele raspunsuri cu privire la agitatia
pshimotorie intalnita la copiii care sufera de boli cu limitat .
Abordarea problemelor legate de a gitatia pshihomotorie la aces t grup de copii necesita o fundație solidă pe care să se sprijine
datele obținute. Literatura de specialitate oferă foarte puține date cu referire la acest grup de copii pentru a putea dezvol ta o reală și
validă cercetare. Alegerea acestui tip de studiu re trospectiv insa a fost printre cel mai bune optiuni in a studia incidenta agitatiei
psihomotorii la aceasta categorie de paceinti printr -un studui de colectare a datelor direct din foile de observatie ale paceintilor, date
care au fost introduse in program ul international de statistica Spss 19 .0 , astfel incat orice eroare aparuta in prelucrarea datelor sa fie
minimalizata.

MATERIAL ȘI METODĂ
Studiul este de tip retrospectiv si s -a efectuat in cadrul fundatiei Hospice Casa Sperantei pe baza foilor de observatie ale sectiei de
pediatrie. S-a efectuat pe o perioada de 4 luni respectiv: ianuarie, februarie, martie si aprilie ale anului 2017. Studiul a cuprins 50 de
pacienți internați pe secția de pediatrie a Spitalului Hospice Casa Sperantei. Lotul total al pacientilor este de 150 care beneficiaza de
ingrijiri paliative atat pe unitatea cu paturi cat si la domiciuliu, servicii ofe rite in mod gratuit de fundatia Hospice Casa Sperantei.

20
Totalul pacientilor internati pe sectia de pediatrie in intervalul ianuari -aprilie 2017 este de 50 de pacienti iar numarul internarilor
este de 93, o parte din pacienti beneficind in aceasta perioada si de cate patru internari pe unitatea cu paturi a sectiei astefel incat:
 Pe luna ianuarie au fost inregistrati 21 pacienti iar numarul internarilor a fost de 27 de internari
 Pe luna februarie au fost inregistrati 22 pacienti iar numarul internarilor a fo st de 23 internari
 Pe luna martie au fost inregistrati 20 pacienti iar numarul internarilor a fost de 20 internari
 Pe luna aprilie au fost inregistrati 23 pacienti iar numarul internarilor a fost de 23 internari
In studiu s -a luat in considerare o singu ra internare a fiecarui pacient internat pe sectie in intervalul ianuarie -aprilie 2017.
Monitorizarea agitatiei a putut fi posibila printr -un grafic completat in culori de fiecare asistenta de pe fiecare tura cu orele de
somn, veghe si agitatie, ale fieca rui pacient astefel ca perioada de agitatie a fiecarui copil se poate monitoriza direct de pe acest grafic,
inclusiv numarul episoadelor si durata lor sunt vizibil e pe acest tabel care include fi acare ora si zi a pacientului petrecuta in unitatea cu
paturi .
Graficul a fost implementat pe sectie in anul 2012 si s-a dovedit de un real folos, pentru intreg personalul medical. [5]

SCALE DE EVALUARE A SUFERINTEI LA PACIENTII CU STARE REDUSA DE CONSTIENTA
Instrumente de observare a durerii in ingrijirea pacientil or in stare critica

Indicatori Descriere Recatii/rezultat

Expresie facială
Nici o tensiune musculară
observată Relaxat, neutru – 0

Prezența încruntării, coborârea
sprâncenelor, încordarea
orbitei și contractarea
mușchiului elevator
Tensionat – 1

Toate mișcările faciale de mai
sus plus pleoapele strâns
închise Grimasă/ Schimonoseală – 2
Mișcările corpului Nu se mișcă (aceasta nu
înseamnă absența durerii) Absența mișcării – 0

Mișcări lente, prudente,
atingând sau frecând locul
dureros, s olicitând atenția prin
mișcări Protecție – 1

Trage de perfuzie, încearcă să
se ridice, mișcă membrele,
vorbește fără sens, nu ascultă
indicațiile, lovește personalul,
încearcă să se dea jos din pat Neliniște/ Agitație – 2
Tensiune musculară
(evalu ată prin flectare
pasivă și extensie a
extremităților superioare)
Nici o rezistență la mișcările
pasive Relaxat – 0
Rezistență la mișcările pasive Tensionat, rigid – 1
Rezistență puternică la
mișcările pasive, ce nu
permite finalizarea mișcării Foarte tensionat sau rigid – 2

21
Acceptarea ventilatorului
(pentru pacienții intubați)
Neactivarea alarmelor,
ventilație ușoară Tolerează ventilatorul sau
mișcarea 0
Alarmele se opresc spontan Tușește, dar tolerează aparatul
1
Asincronie: bloc area
ventilației, alarmele frecvent
activate Împotrivirea față de ventilator
– 2

Vocalizare (pentru pacienții
neintubați)
Vorbește cu un ton normal sau
silențios Vorbește cu un ton normal sau
silen –
țios – 0
Oftează, geme Oftează, geme – 1
Plânge, suspină Plânge, suspină – 2

Scorul total posibil (variația)
0-8
Cu cat scorul este mai mare, cu atat nivelul durerii este mai mare
Scala Richmond de evaluare a agitației și sedăr ii ( SRAS)
Scorul
Starea pacientului
Descrierea

+4 Combativ Combativ în mod deschis,
violent, pericol iminent pentru
personal
+3 Foarte agitat Trage sau scoate perfuzia sau
cateterul; agresiv
+2 Agitat Mișcări frecvente fără sens, se
împotri vește ventilatorului
+1 Neliniștit Anxios, dar fără mișcări
agresive viguroase
0 Alert și calm
-1 Fără vlagă
Somnolență Nu este alert pe deplin, dar și –
a menținut starea de veghe
(deschiderea ochilor/ contactul
vizual) la stimulul auditiv (
≥10 s ecunde)
-2 Sedare ușoară Se trezește pentru scurt timp
realizând contactul vizual la
stimulul auditiv ( <10
secunde)
-3 Sedare moderată Mișcare sau deschidere a
ochilor la stimulul auditiv (dar
fără contact vizual)
-4 Sedare profundă Nici un răspu ns la stimulul
auditiv , dar deschide ochii și
se mișcă la stimulare fizică
-5 Inert Nici un răspuns la stimularea
auditivă sau fizică

Scorurile incadrate 1 pana la 3 indica stimularea verbala a pacientului; iar scorurile 4 pana la 5 indica stimularea fizica.

22
CAPITOLUL IV

Rezultatele cercetării

Peste jumate dintre pacientii internati pe sectie au prezentat agitatie, acest lucru insemnand: la acesti pacienti in procent de 58%
(29 copii) a fost prezent cel putin un episod de agitatie pe durata celor 5 zile ale internarii.
Aceste date, raportate la ipoteza I a lucrarii de cercetare confirma faptul ca peste jumatate (respectiv 58%) din lotul pacientilor prezinta
agitatie pe parcursul internarii.

Tabel nr . 1. Agitatie

Frequency Percent Valid Percent Cumulative
Percent
Valid nu 21 42.0 42.0 42.0
da 29 58.0 58.0 100.0
Total 50 100.0 100.0

Pacienți cu
agitație
58% Pacienți
fara
agitație
42% Frecvența agitației pacienților

Figura 1. Grafic al frecventei agitatiei pacientilor

Tabel nr 2. Varsta pacient

Frequency Percent Valid Percent Cumulative
Percent
Valid 0-3 ani 11 22.0 22.0 22.0
4-9 ani 14 28.0 28.0 50.0
10-15 ani 11 22.0 22.0 72.0
16-20 ani 9 18.0 18.0 90.0
21-26 ani 4 8.0 8.0 98.0
27-31 ani 1 2.0 2.0 100.0
Total 50 100.0 100.0

Media de varsta a paci entilor nu este omogena, existand o diferenta majora intre varsta celui mai tanar pacient care are 1,3 s i a celui
mai in varsta care are 31 ani, media de varsta a pacientilor fiind de 11,7 ani.

23
Majoritatea pacientilor (28%) au fost cuprinsi in grupa de varsta 4 -9 ani. Grupa de vasr ta 0-3 ani cuprinde 22%, la fel ca si grupa de
varsta 10 -15 ani. Grupa de varsta 27 -31 ani cuprinde un singur pacient (2%). Asa cum am mentionat si mai sus, media de varsta a celor
50 pacienti este de 11,7 ani.
Exista pacienti si peste 18 ani internati pe sectia de pediatrie deoarece acestia au fost tratati de mici copii pe aceasta sectie, iar Fundatia
Hospcice Casa Sperantei a dorit ca in continuare ei sa beneficieze de ingrijirile paliative oferite gratuit, nedorind sa rama na fara ingrijiri
o data cu impl inirea varstei majoratului. Dintre pacientii peste 18 ani unul singur (2%) are rationamentul direct proportional cu varsta,
majoritatea dintre ei suferind de retard mental. Deci si pacientii carea ar putea fi incadrati ca adulti din acest punct de v edere s e poate
spune ca se incadreaza inca pe o sectie de pediatrie, datorita retardului psihic prezent la majoritatea dintre ei.

Figura 2. Grafic cu distributia pacientilor in functie de varsta.

Tabel nr . 3. Mediu de resedi nță

Frequency Percent Valid Percen t Cumulative
Percent
Valid urban 33 66.0 66.0 66.0
rural 17 34.0 34.0 100.0
Total 50 100.0 100.0

24

66% 34% Distribuția copiilor in funcție de mediul de reședință
Urban
Rural
Figura 3. Grafic al distributiei copiilor in functie de mediu de resedinta

In graficul de mai jos sunt prezenti doar copii care provin din famili i, fara cei institutionalizati, de aceea mediul rural are mai multi
decat mediul urban, contrar graficului de mai sus.

52%
68% Distribuția copiilor din familie in funcție de mediul de reședință
Mediul urban
Mediul rural

Figura 3.1 . Grafic al distributiei copiilor din familie in functie de mediu de resed inta.

Din totalul copiilor, 40% sunt copii institutionalizati, avand domiciliul in mediul urban. Dintre pacientii care provin din f amilii, numai
26% provin din mediul urban iar restul de 34% provin din mediul rural.
Copii proveniti din familii sunt in pr oportie de 26% din mediul urban si 34% din mediul rural. Cele 2 gategorii de copii din familii din
mediul urban, respectiv rural raportat la totalul pacientilor semnifica urmatoarele procente:
 52% sunt copiii din familii si provin din mediul urban si
 68% sunt copii din familii si provin din mediul rural.

Tabel nr. 4. Distributia pacientilor in functie de sex

Frequency Percent Valid Percent Cumulative
Percent

25
Valid masculin 24 48.0 48.0 48.0
feminin 26 52.0 52.0 100.0
Total 50 100.0 100.0

Figura 4 . Grafic al distributiei pacien ților in funcți e de sex.

Nu exista o detasare majora intre pacientii de sex masculin si cel feminin. Fetele find cu 4% mai multe decat baietii.

Tabel nr. 5.1. Case Processing Summary
Cases
Valid Missing Total
N Percent N Percent N Percent
Varsta pacient * Agitatie 50 100.0% 0 .0% 50 100.0%

Tabel nr. 5.2 . Chi-Square Tests

Value df Asymp. Sig. (2 –
sided) Exact Sig. (2 –
sided) Exact Sig. (1 –
sided)
Pearson Chi -Square .278a 1 .598
Continuity Correctionb .058 1 .810
Likelihood Ratio .279 1 .598
Fisher's Exact Test .775 .405
Linear -by-Linear Association .273 1 .601
N of Valid Cases 50
a. 0 cells (.0%) have expected count less than 5. The minimum expected count is 10.08 .
b. Computed only for a 2×2 table

Tabel nr 5.3 . Varsta pacient * Agitatie Crosstabulation
Agitatie
Total nu da
Varsta pacient 0-3 ani Count 0 11 11
% within Varsta pacient .0% 100.0% 100.0%
% within Agitatie .0% 37.9% 22.0%
4-9 ani Count 4 10 14
% within Varsta pacient 28.6% 71.4% 100.0%
% within Agitatie 19.0% 34.5% 28.0%
10-15 ani Count 5 6 11
% within Varsta pacient 45.5% 54.5% 100.0%

26
% within Agitatie 23.8% 20.7% 22.0%
16-20 ani Count 7 2 9
% within Varsta pacient 77.8% 22.2% 100.0%
% within Agitatie 33.3% 6.9% 18.0%
21-26 ani Count 4 0 4
% within Varsta pacient 100.0% .0% 100.0%
% within Agitatie 19.0% .0% 8.0%
27-31 ani Count 1 0 1
% within Varsta pacient 100.0% .0% 100.0%
% within Agitatie 4.8% .0% 2.0%
Total Count 21 29 50
% within Varsta pacient 42.0% 58.0% 100.0%
% within Agitatie 100.0% 100.0% 100.0%

Figura 5 . Grafic al distributiei pacientilor in functie de agitatie si varsta.

In urma corelatiei prin functia Chi -square a reiesit fapt ul ca nu exista o relatie intre agitatie si varsta pacinetului.
Conform unui studiu Italian [40] realizat de M. Potegal [31], agitatia psihomotorie este descrisa ca o reactie normala a copiilor intre 0 -4
ani. Cu atat mai mult este de asteptat ca aceasta ag itatie sa fie mai intalnita la copi ii cu boli cu prognostic limitat . Asadar si pacientii
lotului studiat cuprinsi intre varsta 0 -3 ani au prezentat cel putin un episode de agitatie pe parcursul internarii.
Insa la pacientii din lotul studiat agitatia nu se afla in dependenta cu varsta pacientilor.

Tbale nr. 6.1. Case Processing Summary
Cases
Valid Missing Total
N Percent N Percent N Percent
Agitatie * Constipatie 50 100.0% 0 .0% 50 100.0%

Tabel nr. 6.2 . Chi-Square Tests

Value df Asymp. Sig. (2 –
sided) Exact Sig. (2 –
sided) Exact Sig. (1 –
sided)
Pearson Chi -Square .335a 1 .563
Continuity Correctionb .080 1 .777
Likelihood Ratio .337 1 .562

27
Fisher’s Exact Test .768 .390
Linear -by-Linear Association .328 1 .567
N of Valid Cases 50
a. 0 cells (.0%) have expected count less than 5. The minimum expected count is 7.98.
b. Computed only for a 2×2 table

Constipatia a fost incriminata in agitatia paceintilor insa s -a adeverit ca nu exista o dependenta intre aceasta si agitatie.
In mod teoretic, constipatia [32] poate favoriza aparitia agitatiei, mai ales in randul copiilor . [6]

Figura 6 . Grafic al corelatiei intre agitatie si constipatie.

In urma functiei Chi -square a rezultat faptul ca nu exista o relatie in agitatie si constipa tie.
Deci agitatia este independenta de constipatie, contrar asteptarilor, tinand cont ca la pacientii imobili aceasta problema
este frecvent intalnita. [6]
Tabel nr 7.1. Case Processing Summary
Cases
Valid Missing Total
N Percent N Percent N Percen t
Agitatie *
Convulsii 50 100.0% 0 0% 50 100.0%

Tabel nr. 7.2. Agitatie * Convulsii Crosstabulation
Convulsii
Total da nu
Agitatie nu Count 2 19 21
Expected Count 1.7 19.3 21.0
% within Agitatie 9.5% 90.5% 100.0%
dda Count 2 27 29
Expe cted Count 2.3 26.7 29.0
% within Agitatie 6.9% 93.1% 100.0%
Total Count 4 46 50
Expected Count 4.0 46.0 50.0
% within Agitatie 8.0% 92.0% 100.0%
Frecventa convulsiilor este scazuta in randul pacientilor in ciuda asteptarilor.

28
Conform unui studiu realizat pe sectia de pediatrie a Hospice Casa Sperantei Brasov in martie 2016 in urma unui chestionar ce a
evaluat calitatea somnului pa cientilor a reiesit: crizele epileptice deranjeaza somnul la 43,64% dintre pacienti. Acest chestionar a fost
aplicat la 60 de pacienti din cei 83 cu dizabilitati neuromotorii severe. [5]
Comparativ cu acest studiu frecventa convulsiilor prezente la pacientii lotului studiat este mult mai mica decat in anul 2013 .

Tabel nr. 7.3. Chi-Square Tests

Value df Asymp. Sig. (2 –
sided) Exact Sig. (2 –
sided) Exact Sig. (1 –
sided)
Pearson Chi -Square .114a 1 .735
Continuity Correctionb .000 1 1.000
Likelihood Ratio .113 1 .737
Fisher's Exact Test 1.000 .564
Linear -by-Linear Association .112 1 .738
N of Valid Cases 50
a. 2 cells (50.0%) have expected count less than 5. The minimum expected count is 1.68.
b. Computed only for a 2×2 table

Figura 7. Grafic al corelatiei intre agitatie si convulsii.

In urma testului Ch i-square a reiesit faptul ca nu exista o rela tie intre agitatie si convulsii. Deci agitati a este indepedenta de convulsii in ciudat
asteptarilor legate de aceasta corelatie, tinand cont de rezultatul stdiului din 2013 (crizele epileptice deranjeaza somnul l a peste 43,64% din
paciente, lotul inertveiv at fiind de 68 pacienti.)

Tabel nr. 8.1. Diagnostic
Frequency Percent Valid
Percent Cumulative
Percent
Vvalid Hidrocefalie nespecifica 4 8.0 8.0 8.0
Spina bifida 5 10.0 10.0 18.0
Scleroza tuberoasa 1 2.0 2.0 20.0
Paraplegie flasca 1 2.0 2.0 22.0
Paralizie cerebrala spastica 20 40.0 40.0 62.0
Defect septal atrio -ventricular 3 6.0 6.0 68.0
Insuficienta renala cronica 2 4.0 4.0 72.0
Distrofie musculara 3 6.0 6.0 78.0
Fibroza chistica 1 2.0 2.0 80.0

29
Atrofie musculara 1 2.0 2.0 82.0
Epile psie 1 2.0 2.0 84.0
Paralizie cerebrala dischinetica 2 4.0 4.0 88.0
Leucemie limfoplastica 1 2.0 2.0 90.0
Tumora maligna creier 1 2.0 2.0 92.0
Tetraplegie spastica 2 4.0 4.0 96.0
Hemangiom piele 1 2.0 2.0 98.0
Trisomia 13 1 2.0 2.0 100.0
Total 50 100.0 100.0

Figura 8. Grafic al frecventei diagnosticelor pacientilor.

Paralizia ce rebrala spastica (40% ) este diagnostic ul cel mai frecvent italnit in randul pacientilor lotului studiat.
Pe locul al doilea ca frecventa este Spina Bifida (10%) , urmat de Hidrocefalia nespecifica (8%) apoi intre restul diagnosticelor nu exista
o detasare semnificativa ca pondere.
In anul 2013 existau 149 copii cu boli cu prgnostic limitat inregistrati ca pacienti ai pediat triei Hospice Casa S perantei Brasov. Din cei
149 de copii, 83 aveau afectare severa psihomotorie (55,7%) . [5]
Dintre copii internati pe sectie ai lotului studiat in perioada ianuarie -aprilie 2017 exista 78% pacienti care sufera de o boala
neurolo gica, iar dintre cei 78% (39 pacienti) 22 pacienti sufera de grad retard neuropsihic sever si 6 pacienti de grad retard neuropsihic
profund.

Tabel nr. 9.1. Numar zile agitatie

Frequency Percent Valid Percent Cumulative
Percent
Valid 0 21 42.0 42.0 42.0
1 6 12.0 12.0 54.0
2 4 8.0 8.0 62.0
3 5 10.0 10.0 72.0
4 5 10.0 10.0 82.0
5 9 18.0 18.0 100.0
Total 50 100.0 100.0

Figura 9. Grafic al distributiei pacientilor in functie de numarul zilelor de agitatie.

Mai mult de jumatate din pacientii internati pe sectie au prezentat agitatie cel put in un episod
in una din cele 5 zile ale internarii.
Majoritatea pacientilor (58%) au fost agitati pe tot parcursul internarii.

31
Agitatia a fost notate ca fiind prezenta pe ziua respectiva chiar daca a existat un singur episod
de agitatie sau mai multe.
Comp arativ unui studiu [5] efcetuat pe aceasta sectie in anul 2013 din 68 pacienti ce au facut
parte din studiu, 75% au prezentat agitatie care le -a perturbat somnul.
Comparatic cu lotul studiat (50 pacienti internati pe unitatea cu paturi a Hospice Casa
Sperantei) , 58% au prezentat agitatie dintre acestia.

Tabel nr. 10.1. Case Processing Summary
Cases
Valid Missing Total
N Percent N Percent N Percent
Agitatie * Internat cu
apartinator 50 100.0% 0 .0% 50 100.0%

Tabel nr. 10.2. Agitatie * Internat c u apartinator Crosstabulation
Internat cu apartinator
Total nu da institutionalizat
Agitatie nnu Count 14 4 3 21
Expected Count 8.0 4.6 8.4 21.0
% within Agitatie 66.7% 19.0% 14.3% 100.0%
dda Count 5 7 17 29
Expected Count 11.0 6.4 11.6 29.0
% within Agitatie 17.2% 24.1% 58.6% 100.0%
Total Count 19 11 20 50
Expected Count 19.0 11.0 20.0 50.0
% within Agitatie 38.0% 22.0% 40.0% 100.0%

Tabel nr. 10.2 . Chi-Square Tests

Value df Asymp. Sig. (2 –
sided)
Pearson Chi -Square 13.959a 2 .001
Likelihood Ratio 14.800 2 .001
Linear -by-Linear Association 12.621 1 .000
N of Valid Cases 50

32
Tabel nr. 10.2 . Chi-Square Tests

Value df Asymp. Sig. (2 –
sided)
Pearson Chi -Square 13.959a 2 .001
Likelihood Ratio 14.800 2 .001
Linear -by-Linear Association 12.621 1 .000
N of Valid Cases 50
a. 1 cells (16.7%) have expected count less than 5. The minimum
expected count is 4.62.

Figura 10. Grafic al corelatiei intre agitatie si internare a pacientului cu apartinator.
Episoadele de agitatie au fost mai frecvente la cop iii institutionalizati, decat la cei care provin
din familii, des i acestia nu erau insotiti de apartinator.
Din punc t de vedere al prezentei agitatiei exista o mica diferenta intre copiii care provin din
familii si au avut langa ei un insotitor pe perioada internarii si cei care provin tot din familii
insa nu au avut insotitor pe durata spitalizarii.

33
In urma testului Chi -square a reiesit faptul ca exista o relatie stransa int re agitatia pacientului
si internarea a cestuia cu apartinator, deci exista o dep endenta intre ele.
Deci institutionalizarea repezinta unul dintre factorii care se afla in stransa legatura cu
agitatia.

Tabel nr. 11.1. Agitatie * Diagnostic Crosstabulation
Diagnostic
Total Hidroc
efalie
nespe
cifica Spina
bifida Sclero
za
tubero
asa Parapl
egie
flasca Parali
zie
cerebr
ala
spasti
ca Defect
septal
atrio-
ventric
ular Insufic
ienta
renala
cronic
a Distrof
ie
muscu
lara Fibroz
a
chistic
a Atrofie
muscu
lara Epilep
sie Parali
zie
cerebr
ala
dischi
netica Leuce
mie
limfopl
astica Tumor
a
malign
a
creier Tetrap
legie
spasti
ca Hema
ngiom
piele Triso
mia
13
Agitatie nu Count 1 4 1 1 6 0 2 3 0 1 0 0 1 1 0 0 0 21
Expected
Count 1.7 2.1 .4 .4 8.4 1.3 .8 1.3 .4 .4 .4 .8 .4 .4 .8 .4 .4 21.0
% within
Agitatie 4.8E0
% 4.8E0
% 4.8E0
% 2.9E1
% .0% 1.4E1
% .0% .0% .0% 4.8E0
% .0% .0% .0%
da Count 3 1 0 0 14 3 0 0 1 0 1 2 0 0 2 1 1 29
Expected
Count 2.3 2.9 .6 .6 11.6 1.7 1.2 1.7 .6 .6 .6 1.2 .6 .6 1.2 .6 .6 29.0
% within
Agitatie 1.0E1
% .0% .0% 1.0E1
% .0% .0% .0% 6.9E0
% .0% .0% 3.4E0
% 3.4E0
% 1.0E2
%
Total Count 4 5 1 1 20 3 2 3 1 1 1 2 1 1 2 1 1 50
Expected
Count 4.0 5.0 1.0 1.0 20.0 3.0 2.0 3.0 1.0 1.0 1.0 2.0 1.0 1.0 2.0 1.0 1.0 50.0
% within
Agitatie 8.0E0
% 2.0E0
% 2.0E0
% 4.0E1
% 6.0E0
% 4.0E0
% 6.0E0
% 2.0E0
% 2.0E0
% 2.0E0
% 4.0E0
% 2.0E0
% 2.0E0
% 4.0E0
% 2.0E0
% 2.0E0
% 1.0E2
%

Tabel nr. 11.2. Chi-Square Tests

Value df Asymp. Sig. (2 –
sided)
Pearson Chi -Square 26.396a 16 .049
Likelihood Ratio 34.092 16 .005
Linear -by-Linear Association .919 1 .338
N of Valid Cases 50
a. 32 cells (94.1%) have expected count less than 5. The minimum
expected count is .42.

Figura 11. Graficul corelatiei intre agitatie si doagnostic.

Pentru graficul de mai sus, din totalul pacientilor i nternati: paralizia cerebrala spastica este cu
incidenta cea mai mare intre pacientii internati, prezinta agitatie la aproxiamtiv jumatate
dintre cei ce sufera de acest diagnostic.

36
Din cele 17 diagnostice, 3 din ele prezinta atat copii cu agitatie cat si fara agitatie, in cadrul
bolii, 7 din ele prezinta doar agitatie in cadrul bolii, iar restul de 7 diagnostice nu prezinta
deloc agitatie.
In urma testului Chi -square exista o relatie intre agitatie si diagnostic, acesta din urma avand o
influenta asupra ag itatiei pacientului.
Paralizia cerebrala spastica este diagnosticul cel mai frecvent italnit in randul pacientilor
lotului studiat. Pe locul al doilea ca frecventa este Spina Bifida (10%) , urmat de Hidrocefalia
nespecifica (8%) apoi intre restul diagnostice lor nu exista o detasare semnificativa ca pondere.

In anul 2013 existau 149 copii cu boli cu prgnostic limitat inregistrati ca pacienti ai pediattriei
Hospice Casa Sperantei Brasov. Din cei 149 de copii, 83 aveau afectare severa psihomotorie
(55,7%). [5]
Dintre copii internati pe sectie ai lotului studiat in perioada lunilor ianuarie -aprilie 2017 exista
78% pacienti care sufera de o boala neurologica, iar dintre cei 78% (39 pacienti) 22 sufera de
grad retard neuropsihic sever si 6 de grad retard neuropsih ic profund.
Deci agitatia psihomotorie severa este prezenta la 28 pacienti, adica 56% (din lotul studiat,
respectiv 50) , rezultat asemanator studiului efectuat in 2013 .

Tabel nr. 12.1. Agitatie * Deficite senzoriale Crosstabulation
Deficite senzoriale
Total da nu
Agitatie nu Count 10 11 21
Expected Count 10.9 10.1 21.0
% within Agitatie 47.6% 52.4% 100.0%
da Count 16 13 29
Expected Count 15.1 13.9 29.0
% within Agitatie 55.2% 44.8% 100.0%
Total Count 26 24 50
Expected Count 26.0 24.0 50.0
% within Agitatie 52.0% 48.0% 100.0%

Tabel nr. 12.2. Chi-Square Tests

Value df Asymp. Sig. (2 –
sided) Exact Sig. (2 –
sided) Exact Sig. (1 –
sided)
Pearson Chi -Square .278a 1 .598
Continuity Correctionb .058 1 .810

37
Likelihood Ratio .279 1 .598
Fisher's Exact Test .775 .405
Linear -by-Linear Association .273 1 .601
N of Valid Cases 50
a. 0 cells (.0%) have expected count less than 5. The minimum expected count is 10.08.
b. Computed only for a 2×2 table

Figura 12. Graficul corelatiei intre agitatie si deficitelor senzoriale.

Pe baza calculului testului Chi -square este demonstrat faptul ca nu exista o legatura intre
agitatie si prezenta deficitelor senzoriale ale pacientilor.
Majoritatea pacientilor cu deficite senzoriale pr ezinta si agitatie, insa nu exista o detasare
semnificativa intre cei care prezinta agitatie si nu au deficite senzoriale si cei care prezinta
agitatie si au deficite senzoriale.
Deci deficitele senzoriale nu influenteaza agitatia.
Deci agitatia este indep endenta de deficitele senzoriale ale pacientilor.
Deficitele senzoriale prezente la acesti pacienti sunt de tip vizual si/ sau auditiv.
.

Tabel nr. 13.1. Agitatie * Grad retard neuropsihic Crosstabulation
Grad retard neuropsihic
Total usor mediu sever profund absent
Agitatie nu Count 10 3 3 2 3 21
Expected Count 4.6 3.4 9.2 2.5 1.3 21.0

38
% within Agitatie 47.6% 14.3% 14.3% 9.5% 14.3% 100.0%
da Count 1 5 19 4 0 29
Expected Count 6.4 4.6 12.8 3.5 1.7 29.0
% within Agitatie 3.4% 17.2% 65.5% 13.8% .0% 100.0%
Total Count 11 8 22 6 3 50
Expected Count 11.0 8.0 22.0 6.0 3.0 50.0
% within Agitatie 22.0% 16.0% 44.0% 12.0% 6.0% 100.0%

In studiul din 2013 realizat asupra pacientilor pediatriei Hospice Casa Sperantei a reiesit
faptul ca din cei 68 pacienti studiati, 55,7% sufera de afectare severa psihomotorie.[5]
Asemanator rezultatului din 2013 este si acesta: 56% (28 pacienti cu grad retard neuropsihic
sever -22 si profund -6) prezinta afectare severe psihomotorie.

Tabel nr. 13.2. Chi-Square Tests

Value df Asymp. Sig. (2 –
sided)
Pearson Chi -Square 22.462a 4 .000
Likelihood Ratio 25.579 4 .000
Linear -by-Linear Association 3.506 1 .061
N of Valid Cases 50
a. 7 cells (70.0%) have expected count less than 5. The minimum
expected count is 1.26.

39

Figura 13. Graficul corelatiei intre agitatie si gradul retard neuropsihic.
In urma testului Chi -square exista o semnificativa relatie intre agitatie si gradul retard
neuropsihic al pacientilor.
Se poate observa o diferenta majora intre gradu l retard neuropsihic si incidenta agitatiei la
pacienti , astfel ca majoritatea pacientilor cu agitatie prezinta si un grad neuropsihic major,
fapt subliniat si de lipsa agitatiei la pacientii fara grad retard neuropihic.
Deci gradul retard neuropsihi c influenteaza prezenta agitatiei paihomotorii .
.
Tabel nr. 14.1. Agitatie * Reflux gastroesofagian Crosstabulation
Reflux gastroesofagian
Total da nu
Agitatie nu Count 5 16 21
Expected Count 3.4 17.6 21.0
% within Agitatie 23.8% 76.2% 100.0%
da Count 3 26 29
Expected Count 4.6 24.4 29.0

40
% within Agitatie 10.3% 89.7% 100.0%
Total Count 8 42 50
Expected Count 8.0 42.0 50.0
% within Agitatie 16.0% 84.0% 100.0%

Tabel nr. 14 .2. Chi-Square Tests

Value df Asymp. Sig. (2 –
sided) Exact Sig. ( 2-
sided) Exact Sig. (1 –
sided)
Pearson Chi -Square 1.643a 1 .200
Continuity Correctionb .794 1 .373
Likelihood Ratio 1.624 1 .203
Fisher's Exact Test .255 .186
Linear -by-Linear Association 1.610 1 .204
N of Valid Cases 50
a. 2 cells (50 .0%) have expected count less than 5. The minimum expected count is 3.36.
b. Computed only for a 2×2 table

Figura 1 4. Graficul corelatiei intre agitatie si reflux gastroesofagian.

In urma testului Chi -square un exista o dep endenta intre agitatie si refluxul gastroesofagian.

41
Refluxul gastroesofagian nu are legatura cu prezenta agitatiei la pacientii internati deoarece
majoritatea pacientilor cu agitatie nu au prezentat reflux gastroes ofagian, rezultat confirmat si de testul
Chi-Square.

Tabel nr. 1 5. Medicatie regulata denumire

Frequency Percent Valid Percent Cumulative
Percent
Valid Romergan 2 4.0 4.0 4.0
Bromazepam 7 14.0 14.0 18.0
Fenobarbital 6 12.0 12.0 30.0
Anxiar 1 2.0 2.0 32.0
Bromazepam+Fenobarbital 2 4.0 4.0 36.0
Bromazepam+Melat onina 1 2.0 2.0 38.0
Bromazepam+Haloperidol 1 2.0 2.0 40.0
Bromazepam+Diazepam 1 2.0 2.0 42.0
Anxiar+Melatonina 1 2.0 2.0 44.0
nu e cazul 28 56.0 56.0 100.0
Total 50 100.0 100.0

42

Figura 1 5. Graficul frcventei me dicatiei administrate regul at pentru agitatie.

Din totalul pacientilor internati pe sectie 56% nu au avut administrat a medicatie regulata
pentru agitatie.
Bromazepamul si Fenobarbitarul sunt cele mai utilizate medicamente in administrarea
regulata a agitatiei la pacientii internati .
Ponderea de pacienti cu agitatie este de 48%, iar medicatia regulata pentru agitatie a fost
administrat a la 44%.

Tabel nr. 1 6. Masuri aplicate pentru controlul agitatiei in urma carora agitatia a cedat
Frequency Percent Valid Percent Cumulative Percen t
Valid nonfarmacologic 7 14.0 14.0 14.0

43
medicatie regulata 2 4.0 4.0 18.0
medicatie la nevoie 2 4.0 4.0 22.0
Nonfarmacologic+medicatie
regulata 6 12.0 10.0 32.0
nonfarmacologic+medicatie la
nevoie 5 10.0 10.0 42.0
nonfarmacologic+medicatie
regulata+medicatie la nevoie 3 6.0 6.0 48.0
medicatie regulata+medicatie la
nevoie 3 6.0 6.0 54.0
transfer datorita agravarii starii
generale 1 2.0 2.0 56.0
nu este cazul 21 42.0 44.0 100.0
Total 50 100.0 100.0

Figura 1 6. Graficul masurilor aplic ate agitatiei in urma carora agitatia a cedat.

Dintre pacientii agitati, la majoritatea pacientilor agitatia a cedat in urma proceduril or
nonfarmacologice (14%).

44
Apoi o alta categorie la care a cedat agitatia a fost in urma aplicarii masurilor
nonfarmac ologice si administrarii medicatiei regu late (12%).
In grafic, unde apare doar medicatie regulata inseamna ca puseul de agitatie aproape a coincis
cu ora administrarii medicatiei regulate, iar apoi aceasta a cedat.
Transferul datorita agravarii starii gene rale a fost pr ezent la un singur pacient (2%) . Motivul
primar al trasferului acestui paceint a fost depresia respiratorie incontrolabila.

Tabel nr. 17. 1. Agitatie * Pusee dureroase Crosstabulation
Pusee dureroase
Total da nu
Agitatie nu Count 5 16 21
Expected Count 5.5 15.5 21.0
% within Agitatie 23.8% 76.2% 100.0%
da Count 8 21 29
Expected Count 7.5 21.5 29.0
% within Agitatie 27.6% 72.4% 100.0%
Total Count 13 37 50
Expected Count 13.0 37.0 50.0
% within Agitatie 26.0% 74.0% 100.0 %

Tbale nr. 17.2 . Chi-Square Tests

Value df Asymp. Sig. (2 –
sided) Exact Sig. (2 –
sided) Exact Sig. (1 –
sided)
Pearson Chi -Square .090a 1 .764
Continuity Correctionb .000 1 1.000
Likelihood Ratio .091 1 .763
Fisher's Exact Test 1.000 .514
Linear-by-Linear Association .088 1 .766
N of Valid Cases 50
a. 0 cells (.0%) have expected count less than 5. The minimum expected count is 5.46.
b. Computed only for a 2×2 table

Figura 17. Graficul coralatiei intre agitatie si pusee d ureroase.
Pe baza calculului testului Chi -square nu exista o relatie intre agitatie si pusee dureroase.

46
Nu exista o legatura intre agitatie si pusee dureroase pentru ca majoritatea pacientilor agitati nu au prezentat pusee dureroase , iar urmatorul grafic
de mai jos demostreaza faptul ca puseele dureroase au fost controlate de medicatia regulat a administrata pt durere. Deci durerea pacientilor se
poate spune ca a fost controlata.
In studiul realizat in anul 2013 pe sectia de pediatrie a Hospice Casa Sperant ei Brasov aplicat la 68 de paciente a reiesit faptul ca durerea
reprezinta unul dintre motivele intreruperii somnului pe timpul noptii (la 78,7% au [rezentat cel putin un puseu dureros pe p arcursul unei nopti a
saptamanii la domiciliu). [5]
Deci pe parcurs ul internarii durerea nu a fost in corelatie cu agitatia psihomotorie a copilului.

Tabel nr. 18.1. Pusee dureroase * Medicatie regulata administrata pentru durere Crosstabulation
Medicatie regulata administrata
pentru durere
Total nu da
Pusee durero ase da Count 9 4 13
Expected Count 9.1 3.9 13.0
% within Pusee dureroase 69.2% 30.8% 100.0%
nu Count 26 11 37
Expected Count 25.9 11.1 37.0
% within Pusee dureroase 70.3% 29.7% 100.0%
Total Count 35 15 50
Expected Count 35.0 15.0 50.0
% within Pusee dureroase 70.0% 30.0% 100.0%

Table nr. 18.2. Chi-Square Tests

Value df Asymp. Sig. (2 –
sided) Exact Sig. (2 –
sided) Exact Sig. (1 –
sided)
Pearson Chi -Square .005a 1 .944
Continuity Correctionb .000 1 1.000
Likelihood Ratio .005 1 .944
Fisher's Exact Test 1.000 .602
Linear -by-Linear Association .005 1 .944
N of Valid Cases 50
a. 1 cells (25.0%) have expected count less than 5. The minimum expected count is 3.90.
b. Computed only for a 2×2 table

Figura 18. Graficul cor elatiei intre puseele dureroase si medicatia administrate regulat pt durere.
Dintre cei 28% cu medicatie regulata administrata pentru durere, doar 8% au prezentat durere pe parcursul internarii.

Tabel nr. 19 .1. Agitatie * Grad spasticitate Crosstabulation

47
Grad spasticitate
Total mediu marcat absent
Agitatie nu Count 0 6 15 21
Expected Count .8 9.2 10.9 21.0
% within Agitatie .0% 28.6% 71.4% 100.0%
da Count 2 16 11 29
Expected Count 1.2 12.8 15.1 29.0
% within Agitatie 6.9% 55.2% 37.9% 100.0%
Total Count 2 22 26 50
Expected Count 2.0 22.0 26.0 50.0
% within Agitatie 4.0% 44.0% 52.0% 100.0%

Tabel nr. 19 .2. Chi-Square Tests

Value df Asymp. Sig. (2 –
sided)
Pearson Chi -Square 6.035a 2 .049
Likelihood Ratio 6.821 2 .033
Linear -by-Linear Association 5.909 1 .015
N of Valid Cases 50
a. 2 cells (33.3%) have expected count less than 5. The minimum
expected count is .84.

Grad spasticitate
absentGrad spasticitate
mediuGrad spasticitate
marcat22%
4% 32% 30%
0% 12% Corelația între agitație și gradul de spasticitate
Pacienti cu agitatie Pacienti fara agitatie

Figura 19 . Graficul corelatiei intre agitatie si grad spasticitate.

Pe baza calc ulului realizat de testul Chi -square reiese faptul ca exista o dependenta intre agitatie si gradul de spasticitate prezent la pacienti.
Se poate observa o legatura intre agitatie si gradul de spasticitate deoarece gradul de spasticitate marcat si cu agitat ie (32%) a avut aproape de trei
ori ponderea mai mare fata de cei cu acelasi grad de spasticitate dar fara agitatie (12%).
Deci gradul de spasticitate influenteaza agitatia.

Tabel nr. 20 .1. Agitatie * Medicatie regulata anticonvulsivanta Crosstabulation
Medicatie regulata anticonvulsivanta Tota

48
nu Dep
akin
e Timo
nil Leve
tirac
etam Fen
obar
bital Leve
tirac
etam
+Fe
noba
rbital Dep
akin
e+Ti
moni
l Dep
akin
e+F
enob
arbit
al+L
eveti
racet
am Dep
akin
e+Le
vetir
acet
am+
Timo
nil Timo
nil+F
enob
arbit
al Dep
akin
e+Le
vetir
acet
am l
Agita tie nu Count 14 1 0 2 0 1 1 0 0 1 1 21
Expected
Count 12.6 2.5 .8 1.7 .4 .8 .4 .4 .4 .4 .4 21.0
% within
Agitatie 6.7E
1% 4.8E
0% 0.0E
0% 9.5E
0% 0.0E
0% 4.8E
0% 4.8E
0% 0.0E
0% 0.0E
0% 4.8E
0% 4.8E
0% 1.0E
2%
da Count 16 5 2 2 1 1 0 1 1 0 0 29
Expected
Count 17.4 3.5 1.2 2.3 .6 1.2 .6 .6 .6 .6 .6 29.0
% within
Agitatie 5.5E
1% 1.7E
1% 6.9E
0% 6.9E
0% 3.4E
0% 3.4E
0% 0.0E
0% 3.4E
0% 3.4E
0% 0.0E
0% 0.0E
0% 1.0E
2%
Total Count 30 6 2 4 1 2 1 1 1 1 1 50
Expected
Count 30.0 6.0 2.0 4.0 1.0 2.0 1.0 1.0 1.0 1.0 1.0 50.0
% within
Agitatie 6.0E
1% 1.2E
1% 4.0E
0% 8.0E
0% 2.0E
0% 4.0E
0% 2.0E
0% 2.0E
0% 2.0E
0% 2.0E
0% 2.0E
0% 1.0E
2%

Tabel nr. 20 .2. Chi-Square Tests

Value df Asymp. Sig. (2 –
sided)
Pearson Chi -Square 9.770a 10 .461
Likelihood Ratio 12.849 10 .232
Linear -by-Linear Association .430 1 .512
N of Valid Cases 50
a. 20 cells (90.9%) have expected count less than 5. The minimum
expected count is .42.

Figura 20 . Graficul corelatiei intre agitatie si medicatie anticonvulsivanta.

In urma testului facut de Chi-square este demonstrat faptul ca nu exista o dependenta intre
agitatie si medicatia regulata anticonvulsivanta administrata la pacienti .
60% dintre paciente un au avut medicatie regulata anticonvulsivanta.
12% (6) copii au av ut Depakine administrat re gulat, 5 dintre acestia au prezentat agitatie.
2 copii au avut Levetiracetam administrat regulat si un au prezentat agitatie si alti 2 au
prezentat agitatie, avand Leviracetam in medicatia regulata anticonvulsivanta.
Medicamentul predominant administrat re gulat anticonvulsivant este Depakine (la 12%), apoi
Levetiracetam (la 8%), Timonil (la 4%) fiind pe aceassi pozitie cu Levetiracetam in
combinatie cu Fenobarbital (4%).

51

CAPITOLUL V
Discutarea rezultatelor

La cei 5 0 pacienti ingrijiti de Hospice “ Casa Sperantei ” Bra șov pe parcursul lunilor
ianuarie -aprilie 2017, baieti si fete in procente aproximativ egale (52% baieti, 48% fete) ,
diagnosticul a variat. Majoritatea diagnosticelor s -au incadrat in sfera neurologica (78%).
Paralizia cerebrala spastica est e diagnosticul cel mai frecvent (40%) intalnit in randul
pacientilor lotului studiat. Pe locul al doilea ca frecventa este Spina Bifida (10%) , urmat de
Hidrocefalia nespecifica (8%) apoi intre restul diagnosticelor nu exista o detasare
semnificativa ca pond ere.
In anul 2013 existau 149 copii cu boli cu prgnostic limitat inregistrati ca pacienti ai pediattriei
Hospice Casa Sperantei Brasov. Din cei 149 de copii, 83 aveau afectare severa psihomotorie
(55,7%). [5]
Dintre copii internati pe sectie ai lotului st udiat in perioada ianuarie -aprilie 2017 exista
78% pacienti care sufera de o boala neurologica, iar dintre acestia 22 pacienti sufera de grad
retard neuropsihic sever si 6 pacienti de grad retard neuropsihic profund.
Majoritatea pacientilor (58%) au fost a gitati pe tot parcursul internarii. Agitatia a fost
notate ca fiind prezenta pe ziua respectiva chiar daca a existat un singur episod de agitatie sau
mai multe.
Comparativ unui studiu [5] efcetuat pe aceasta sectie in anul 2013 din 68 pacienti cu
afcetare psihomotorie severa ce au facut parte din studiu, 75% au prezentat agitatie care le -a
perturbat somnul. Comparativ cu lotul studiat (50 pacienti internati pe unitatea cu paturi a
Hospice Casa Sperantei), 58% au prezentat agitatie dintre acestia , deci peste 50%, la fel ca in
2013.
Media de varsta a pacientilor nu este omogena, existand o diferenta majora intre varsta
celui mai tanar pacient care are 1,3 si a celui mai in varsta care are 31 ani, media de varsta a
pacientilor fiind de 11,7 ani.
Majoritatea pa cientilor (28%) au fost cuprinsi in grupa de varsta 4 -9 ani. Grupa de vasrta 0 -3
ani cuprinde 22%, la fel ca si grupa de varsta 10 -15 ani. Grupa de varsta 27 -31 ani cuprinde
un singur pacient (2%). Asa cum am mentionat si mai sus, media de varsta a celor 5 0 pacienti
este de 11,7 ani.

52
Exista pacienti si peste 18 ani internati pe sectia de pediatrie deoarece acestia au fost
tratati de mici copii pe aceasta sectie, iar Fundatia Hospcice Casa Sperantei a dorit ca in
continuare ei sa beneficieze de ingrijirile p aliative oferite gratuit, nedorind sa ramana fara
ingrijiri o data cu implinirea varstei majoratului. Dintre pacientii peste 18 ani unul singur
(2%) are rationamentul direct proportional cu varsta, majoritatea dintre ei suferind de retard
mental. Deci si p acientii carea ar putea fi incadrati ca adulti din acest punct de vedere se poate
spune ca se incadreaza inca pe o sectie de pediatrie, datorita retardului psihic prezent la
majoritatea dintre ei.
Factorii/ simptomele/ afectiunile care au fost in corelatie cu agitatia prezenta la acest lot de
pacienti au fost: gradul de spasticitate, gradul retard neuropihic, diagnosticul si
institutionalizarea.
Procentul copiilor institutionalizati este de 40% (20) din totalul pacientilor (50). Iar
dintre acestia 85% (17 ) au prezentat agitatie pe perioada internarii iar restul de 15% (3) un au
prezetat agitatie. Episoadele de agitatie au fost mai frecvente la copiii institutionalizati, decat
la cei care provin din familii, desi acestia nu erau insotiti de apartinator.
Din punc t de vedere al prezentei agitatiei exista o mica diferenta intre copiii care provin din
familii si au avut langa ei un insotitor pe perioada internarii si cei care provin tot din familii
insa nu au avut insotitor pe durata spitalizarii. In urma testu lui Chi -square a reiesit faptul ca
exista o relatie stransa intre agitatia pacientului si internarea a cestuia cu apartinator, deci
exista o dependenta intre ele.Deci institutionalizarea repezinta unul dintre factorii care se afla
in stransa legatura cu agi tatia.
Procentul copiilor cu grad de spasticitate este de 48% ( 24 din 50) din totalul
pacientilor (50). Iar dintre acestia 18 au prezentat agitatie. Pe baza calculului realizat de testul
Chi-square reiese faptul ca exista o dependenta intre agitatie si g radul de spasticitate prezent
la pacienti.
Se poate observa o legatura intre agitatie si gradul de spasticitate deoarece gradul de
spasticitate marcat si cu agitatie (32%) a avut aproape de trei ori ponderea mai mare fata de
cei cu acelasi grad de spastici tate dar fara agitatie (12%). Deci gradul de spasticitate
influenteaza agitatia.
Procentul copiilor fara grad neuropsihic este de 20% (10) din totalul pacientilor. Nici
unul din ei nu a prezentat agitatie, urmand ca 16 copii sa prezinte grad neuropsihic s ever si
agitatie iar alti 3 cu acelasi grad neuropsihic nu au prezentat agitatie, deci din totalul copiilor
cu grad neuropsihic sever 75% au prezentat agitatie. In studiul din 2013 realizat asupra
pacientilor pediatriei Hospice Casa Sperantei a reiesit fa ptul ca din cei 68 pacienti studiati,

53
55,7% sufera de afectare severa psihomotorie[5]. Asemanator rezultatului din 2013 este si
acesta: 56% (28 pacienti cu grad retard neuropsihic sever -22 si profund -6) prezinta afectare
severe psihomotorie.
Frecventa con vulsiilor este scazuta in randul pacientilor in ciuda asteptarilor.
Conform unui studiu realizat pe sectia de pediatrie a Hospice Casa Sperantei Brasov
in martie 2016 in urma unui chestionar ce a evaluat calitatea somnului pacientilor a reiesit:
crizele epileptice deranjeaza somnul la 43,64% dintre pacienti. Acest chestionar a fost aplicat
la 60 de pacienti din cei 83 cu dizabilitati neuromotorii severe.[5]
Comparativ cu acest studiu frecventa convulsiilor prezente la pacientii lotului studiat este
mult mai mica decat in anul 2013.
In urma testului Chi -square a reiesit faptul ca nu exista o relatie intre agitatie si convulsii.
Deci agitatia este indepedenta de convulsii in ciudat asteptarilor legate de aceasta corelatie,
tinand cont de rezultatul stdiulu i din 2013 (crizele epileptice deranjeaza somnul la peste
43,64% din pacient i, lotul inertveivat fiind de 68 pacienti cu boli cu afcetare psihomotorie
severa ).
Din totalul pacientilor internati pe sectie 56% nu au avut administrat a medicatie
regulata pentr u agitatie. Bromazepamul si Fenobarbital ul sunt cele mai utilizate medicamente
in administrarea regulata a agitatiei la pacientii internati.
Ponderea de pacienti cu agitatie este de 48%, iar medicatia regulata pentru agitatie a fost
administrata la 44%.

54

CAPITOLUL VI
Concluzii

Lucrarea conț ine un studiu observational, retrospcectiv și își propune să aducă în
atenție un subiect frecvent intalnit in cadrul bolilor cu prognostic limitat ale copiilor spitalizati
pe unitatea cu paturi a ped iatriei din cadrul Fundatiei Hospice Casa Speranț ei, si anume :
frecventa agitatiei psihomotorii si corelatia acesteia cu diferiti factori ce o pot declansa sau
intretine.
Unul din factorii ce determina o buna calitate a vietii presupune o stare de veghe -somn
ce respecta un anumit ritm, astfel creandu -se un echilibru. Agitatia psihomotorie intalnita la
copii creeaza un dezechilibru al ritmului somn -veghe, astefel reducand calitatea vietii
acestora .
Studiul de caz are la bază 50 de foi de observație ale pacie ntilor internati, extrase din
totalul celor 93 de internări pe parcursul lunilor ianuarie , februarie, martie si aprilie ale anului
2017. S-a luat in considerare o singura internare a fiecarui pacient.
S-a raspuns la urmatoarele intrebari:
Cat de des a fos t intalnita agitatia psihomotorie in randul pacientilor internati pe
sectia de pediatriei din cadrul Hospice “Casa Sperantei ” in perioada celor patru luni
ianuarie -aprilie 2017?
Agitatia psihomotorie a fost intalnita la 58% din totalul pacientilor internat i pe sectia
de pediatrie din cadrul Hospice Casa Sperantei Brasov.
Exista o corelatie intre agitatia psihomotorie si alti factori/simptome/afectiuni
intalnite la acesti pacienti?
Da, exista o corelatie intre agitatie si alti factori/ simptome/ afectiuni in talnite la acesti
pacienti.
Care sunt factorii/simptomele/afectiunile implicati in prezenta agitatiei
psihomotorii? (Ipoteza II: majoritatea factorilor incriminati in agitatia psihomotorie
sunt in corelatie cu aceasta) ?

55
Institutionalizarea pacientului, d iagnosticul, gradul retard neuropsihic, spasticitate a
sunt in corelatie cu agitatia psihomotorie a pacientului internat pe sectia de pediatrie Hospice
Casa Sperantei Brasov.
În urma studiului realizat pot afirma faptul că desi am plecat de la ipoteza ca un numar
mare de f actori influenteaz a agitatia , s-a concluzionat ideea ca numai cativa factori sunt in
corelatie cu agitatia psihomotorie.
Pe langa corelatiile facute intre agitatie si diferiti factori, pacientii au fost distribuiti
grafic in functie de vars ta, mediu de proveninta, sex, diagnostice, medicatie regulata
administrata pentru agitatie.
Rolul asistentei medicale pe sectia de pediatrie a Hospice Casa Sperantei in cazul unui
pacient cu agitatie psihomotorie este de a aplica in primul rand masurie non -farmacologice, de
a se asigura ca agitatia nu este datortita unei nevoi fiziologice, si mai apoi va recurge la foia
de observatie unde are indicatiile din partea medicului asupra medicatiei la nevoie pentru
agitatie. In cazul in care pacientul nu are scri sa medciatie la nevoie pentru agitatie, se va
anunta medicul care va da indicatii asistentei asupra medicataiei ce va urma sa fie
administrata.
Medicul daca a constata in urma internarii ca pacientul a fost agitat frecvent, atunci va
prescrie la nevoie pac ientului, medicatie ce va combate sau preveni agitatia psihomotorie,
Toate aceste atribuții pe care asistenta medical ă și medicul de pe secția de pediatrie a Hospice
Casa Sperantei și le duc la îndeplinire, au rolul de a asigura o mai buna calitatea a viet ii
pacientului care se afla intr -o continua lupta cu o boala cu prognostic limitat.
Dintre toti factorii ce se afla in legatura cu agitatia: diagnosticul, institutionalizarea,
gradul de retard neuropsihic, gradul de spasticitate , se poate spune ca se poate interveni cel
mai usor la modificarea gradului de spasticitate prin metode kinetoterapeutice implementate
la varste fragede, astfel incat sa nu se ajunga la un grad sever al spasticitatii.
Daca agitatia este presenta in mod fiziologic si la copii 0 -4 ani in mod normal asa cum
explica M. Potegal [31], deci cu atat mai mult aceasta va fi amplificata de o boala cu
prognostic limitat pe langa care pot fi prezente spasticitatea si gradul retard neuropsihic.
Lotul pacientilor din acest studiu este unul atipic s i vast, astfel ca exista pacienti intre
0-31 ani, pacienti care din punct de vedere al diagnosticului nu au doar boli oncologice ci si
neurologice si cronice cu prognostic limitat. Din punct de vedere al varstei nu se incadreaza
nici in cadrul pediatric da r nici in cel al adultilor. Iar din punct de vedere al diagnosticelor
punctul comun al tuturor diagnosticelor variate este prognosticul sever. Pe langa prognosticul
sever majoritatea pacintilor sufera de ratard psihic.

56
Dintre factorii agitatiei psihomotor ii care ar putea fi prezenti si lotului studiat s -ar
inadra: infecții sistemice, hipertermie, hipoxie, dezechilibre metabolice (de exemplu,
hipoglicemie) dezechilibre electrolitice (de exemplu, hiponatremie, hipocalcemie), tulburări
endocrine (de exemplu, tirotoxicoză), dozele excesive de medicamente (de exemplu,
medicamente psihoactive) , condiții neurologice: infecții ale sistemului nervos central (de
exemplu, encefalită, meningită), epilepsie, tumori cerebrale, encefalopatiile metabolice (în
special din i nsuficiența hepatică sau renală), boli cerebrovasculare, tulburari cognitive,
tulburări psihotice, agitație depresivă, tulburări de anxietate. In anul 2013 conform studiului
efectuat de medicul primar pediatru Birtar D. M. care a studiat [5] problema somnu lui la
pacientii pediatriei (care sufera de boli cu prognostic limitat Hospice “Casa Sperantei ” factorii
implicati in perturbarea somnului pe timpul noptii pe langa agitatie au mai fos t: crizele
epileptice, durerea , problemele respiratorii.

57
Bibliografie

1. Adimando AJ, Poncin YB and Baum CR. Pharmacological management of the
agitated pediatric patient. Pediatr Emerg Care. 2010;26(11):856 -60. Disponibil la
http://sites.utexas.edu/pharmacotherapy -rounds/files/2015/09/crispo04 -05-13.pdf
2. Baker SN. Management of acute agitation in the emergency department. Adv Emerg
Nurs J. 2012;34(4):306 -18.
3. Barlow K, Grenyer B, Ilkiw -Lavalle O. Prevalence and precipitants of aggression in
psychiatric inpatient units. Aust N Z J Psychiatry 2000;34:967 -74.
4. Blumenthal, J. A., & Smith, P. J. (2010, November). Risk factors: Anxiety and risk of
cardiac events. Nature Reviews Cardiology , 7(11), 606 –608. Disponibi l la
from https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3743090/
5. [5] Birtar D. M. Impactul introducerii “Jurnalelor de somn” si a chestionarelor
SNAKE in practica clinica a Ho spice “Casa Sperantei”, Brasov, Romania. Paliatia
revista de ingrijiri paliative. Vol 7.Martie 2016. [accesat la data de 14 august 2018].
Disponibil la http://www.paliatia.eu/new/2016/07/the -impact -of-introduction -the-
sleep -diaries -and-a-sleep -evaluation -questionnaire -in-the-clinical -practice -of-a-ppc-
service/?lang=ro
6. Borkove c T. D., Roemer L. (1995). Perceived functions of worry among generalized
anxiety disorder subjects: distraction from more emotionally distressing topics?
Journal of Behavior Therapy and Experimental Psychiatry , Vol 26, 25 –30.
7. Braun TC, Hagen NA, Clark T. Development of a clinical practice guideline for
palliative sedation. J Palliat Med 2003; 6: 345 –350.
8. Carr VJ, Lewin TJ, Sly KA, et al. Adverse incidents in acute psychiatric inpatient
units: rates, correlates and pressures. Aust N Z J Psychiatry 2008;42: 267-82.
9. Cherny N. I., Radbruch L., European Association for Palliative Care (EAPC)
recommended framework for the use of sedation in palliative care. Palliative Medicine
. [online] martie 2009,. Vol 23(7), [accesat la data de 12 mai 2017]. Disponibil la
http://www.eapcnet.eu/LinkClick.aspx?fileticket=RKDokneiDJc%3D&tabid=38
10. Cummings J, Mintzer J, Brodaty H, et al. Agitation in cognitive disorders:
International Psychoge riatric Association provisional consensus clinical and research
definition. International Psychogeriatrics / Ipa . 2015;27(1):7 -17.
doi:10.1017/S1041610214001963. Accesat la
https://www.n cbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4301197/

58
11. Dorfman DH and Mehta SD. Restraint use for psychiatric patients in the pediatric
emergency department. Pediatr Emerg Care. 2006;22(1):7 -12.
12. Gillies, D., Sampson, S., Beck, A., & Rathbone, J. (2013, April 30). Benzo diazepines
for psychosis -induced aggression or agitation [Absract]. Cochrane Library , 4.
Disponibil
la: http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1002/1465185 8.CD003079.pub3/abstract
13. Graeff A, Dean M. Palliative sedation therapy in the last weeks of life: a literature
review and recommendations for standards. J Palliat Med 2007; 10: 67 –85.
14. Dalrymple, K. L., & Herbert, J. D. (2007). Acceptance and commitment t herapy for
generalized social anxiety disorder: A pilot study. Behavior Modification, 31, 543 –
568. doi:10.1177/0145445507302037
15. Eifert, G. H., & Forsyth, J. P. (2005). Acceptance and commitment therapy for anxiety
disorders: A practitioner’s treatment gui de to using mindfulness, acceptance, and
values -based behavior change strategies. New York, NY: Guilford Press.
16. Eifert, G. H., Forsyth, J. P., Arch, J. J., Keller, M., Langer, D., & Espejo, N. (2009).
Acceptance and commitment therapy for anxiety disorder s: Case studies using a
unified treatment protocol. Cognitive and Behavioral Practice, 16, 368 –385.
doi:10.1016/j.cbpra.2009.06.001
17. Forman, E. M., Herbert, J. D., Moitra, E., Yeomans, P. D., & Geller, P. A. (2007). A
randomized controlled effectiveness tr ial of acceptance and commitment therapy and
cognitive therapy for anxiety and depression. Behavior Modification, 31, 772 –799.
doi:10.1177/0145445507302202
18. Lindenmayer JP. The pathophysiology of agitation. J Clin Psychiatry. 2000;61(14):5 –
10.
19. Luauté J, Pl antier D, Wiart L, Tell L; SOFMER group. Care management of the
agitation or aggressiveness crisis in patients with TBI. Systematic review of the
literature and practice recommendations. Ann Phys Rehabil Med. 2016;59(1):58 -67.
20. Kabra, N., & Nadkarni, A. (2 013, January –March). Prevalence of depression and
anxiety in irritable bowel syndrome: A clinic based study from India. Indian Journal
of Psychiatry , 55(1), 77 –80. Disponibil la:
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3574461/
21. Kanyonga P. M., Zellou A., Essassi M., Cherrah Y. Synthèse et évaluation de
l’activité pharmacologique de la 4 -phényl -1,5-benzodiazépin -2-one et ses
dérivés. International Journal of Biological and Chemical Sciences . 2010;4(1):19 –24.

59
22. Kulkarni P, Ghooi R, Bhatwadekar M, Thatte N. Stress among Care Givers: The
Impact of Nursing a Relative with Cancer. Indian Journal of Palliative Care .[online]
aprilie 2014.Vol. 20 (1), [accesat la data de 02.03.2017]. Disponibil la
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3931239/?report=classic
23. Ladouceur R., Blais F., Freeston M. H. (1998). Problem solving and problem
orientation in generalized anxiety disorder. Journal of Anxiety Disorders . Vol 12,
139–152.
24. Leventhal, A. M., & Zimmerman, M. (2010, June). The relative roles of bipolar
disorder and psychomotor agitation in substance dependence. Psychology of Addictive
Behaviors , 24(2), 360 -365. Disponibil la:
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3150706/
25. Martínez -Raga J, Amore M, Di Sciascio G, et al. 1st International Experts’ Meeting on
Agita tion: Conclusions Regarding the Current and Ideal Management Paradigm of
Agitation. Frontiers in Psychiatry . 2018;9:54. doi:10.3389/fpsyt.2018.00054. [accestat
la data de 10 august 2018]. Disponibil la
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5835036/
26. Marvel, C. L., & Paradiso, S. (2008, October 19). Cognitive and neurological
impairment in mood disorders. Psychiatric Clinics of North America , 27(1), 19 -viii.
Disponibil la: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2570029/
27. Minnih M. S., Alsubari A., Essassi E. -M., Cherrah Y., Zellou A. Synthesis and
pharmacological study of 4 -(2-oxopropylidene) -1.5-benzodiazepin -2-one and its
alkylated derivatives. Journal of Chemical and Pharmaceutical
Research . 2014; 6(12):162 –167.
28. Olgiati, P., Serretti, A., & Colombo, C. (2006, July 5). Retrospective analysis of
psychomotor agitation, hypomanic symptoms, and suicida l ideation in unipolar
depression. Depression and Anxiety , 23(7), 389 -397. Disponibil la:
http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1002/da.20191/full
29. Pacciardi, B., Mauri, M. , Cargioli, C., Belli, S., Cotugno, B., Di Paolo, L., & Pini, S.
(2013, May 7). Issues in the management of acute agitation: How much current
guidelines consider safety? Frontiers in Psychiatry , 4, 26. Disponibil la:
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3646256/
30. Pappadopulos E, MacIntyre JC, Crismon ML, Findling RL, Malone RP, Derivan A, et
al. Treatment Recommendations for the use of antipsychotics for aggressive yout h
(TRAAY). Part II. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 2003;42(2):145 -61

60
31. Potegal . M. and P. Qiu “Chapter 12 Anger in Children’s Tantrums: A New,
Quantitative, Behaviorally Based Model” . Disponibil la
http://users.phhp.ufl.edu/pqiu/research/anger -book.pdf
32. Rajindrajith S., Devanarayana N. M., Crispus Perera B. J., Benninga M. A., Childhood
constipation as an emerging public health problem. World Journal of
Gastroenterology . [online] au gust 2016, Vol. 22(30), [accesat 13 iulie 2018].
Disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4974585/
33. Reade MC, O'Sullivan K, Bates S, Goldsmith D, Ainslie WR, Bellomo R.
Dexmedetomidine vs. haloperidol in delirious, agitated, intubated patients: a
randomised open -label trial. Crit Care. 2009;13(3):R75.
34. Report of the National Agency for the Safety of Medicines and Health Products
(ANSM) Inventory of the Consumption of Ben zodiazepines in France . Saint -Denis,
France: ANSM; 2013.
35. Roberts J., Gracia Canales A, Blanthorn -Hazell S, Craciun Boldeanu A, Judge D.
Characterizing the experience of agitation in patients with bipolar disorder and
schizophrenia. BMC Psychiatry . [online] aprilie 2018, Vol 18, [accesat la data de 22
iulie 2018 ]. Disponibil la https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5902921/
36. Roemer L., Orsillo S. M. (2002). Expanding our conceptual ization of and treatment
for generalized anxiety disorder: integrating mindfulness/acceptance -based approaches
with existing cognitive behavioral models . Clinical Psychology: Science and Practice .
Vol 9, 54 –68
37. Roth A, Breitbart W., (1996) Psyhiatric emerge ncies in terminally ill cancer patients.
Hematology and Oncology Clinics of North America. 10:235 -59.
38. Rousseau P. Palliative sedation and sleeping before death: a need for clinical
guidelines? J Palliat Med 2003; 6: 425 –427.
39. Rubio -Valera M, Luciano JV, Or tiz JM, et al. Health service use and costs associated
with aggressiveness or agitation and containment in adult psychiatric care: a
systematic review of the evidence. BMC Psychiatry 2015;15:35.
40. Sacchetti E., Amore M., Di Sciascio G., Psychomotor agitation in psychiatry: an
Italian Expert Consensus. Evidence -based Psychiatric Care . [online] iunie 2017, Vol
3 (1) [accesat iulie 2018] la http://www.evidence -based -psychiatric -care.org/wp –
content/uploads/2017/06/01_psychomotor_agitation.pdf
41. Sandhar A., Singh R. K. Rapid and efficient synthesis of 2,3 -dihydro -1H-1,5-
benzodiazepines catalyzed by chloroacetic acid screened among various aliphati c

61
acids under solvent free conditions. Chemical Science Transactions . 2013;2(1):176 –
180.
42. Steinert T, Wiebe C, Gebhardt RP. Aggressive behavior against self and others among
first-admission patients with schizophrenia. Psychiatr Serv 1999;50:85 -90.
43. Sykes N , Thorns A. Sedative use in the last week of life and the implications for end –
of-life decision making. Arch Intern Med 2003; 163: 341 –344.
44. Trivedi V, Iyer VN. Utility of the Richmond Agitation -Sedation Scale in evaluation of
acute neurologic dysfunction in the intensive care unit. J Thorac Dis. 2016;8(5):E292 –
294.
45. Thayer J. F., Friedman B. H., Borkovec, T. D. (1996). Autonomic characteristics of
generalized anxiety disorder and worry. Biological Psychiatry . Vol 39, 255 –266.
46. Winstok, Z. (2007). Perceptions , emotions, and behavioral decisions in conflicts that
escalate to violence. Motivation and Emotion, 31, 125 –136.
47. Zada, David et al. “Altered Behavioral Performance and Live Imaging of Circuit –
Specific Neural Deficiencies in a Zebrafish Model for Psychomot or Retardation.” Ed.
Michael Granato. PLoS Genetics 10.9 (2014): e1004615. PMC . Web. 12 Aug. 2018.
48. Zdrehus C., Recomandări pentru sedare și analgezie la pacientul critic . Recomandări
și Protocoale în Anestezie, Terapie Intensivă și Medicină de Urgență. [online] mai
2016, Vol 1 [accesat la data de 20.mai 2017]. Disponibil la
https://www.at itimisoara.ro/content/ghiduri/2009/Recomandari%20ATI%202009/43%
20Recomandari%20pentru%20sedare%20si%20analgezie%20la%20pacientul%20criti
c.pdf
49. Zeichner, A., Parrott, D. J., & Frey, F. C. (2003). Gender differences in laboratory
aggression under response ch oice conditions. Aggressive Behavior, 29, 95 –106.
50. Zimbroff DL, Marcus RN, Manos G, Stock E, McQuade RD, Auby P, et al. 2007.
Management of acute agitation in patients with bipolar disorder: efficacy and safety of
intramuscular aripiprazole. J Clin Psychoph armacol. 27:171 –176. Disponibil la from:
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/