Conf. Univ. Dr. COROIU SORI NA ABSOLVENT: MIHĂLESCU ADRIAN CRISTI AN ORADEA 2017 CUPRI NS INTRODUCERE… [622628]

UNIVERS ITATEA DI N ORADEA
FACULTATEA DE ȘTII NȚE ECONOMI CE
DOMENI UL: FINANȚE ȘI BĂNCI
FORMA DE Ȋ NVĂȚĂ MȂNT: ZI

CREDI TUL BANCAR
– SURSĂ DE FI NANȚARE A
INVEST IȚIILOR –

COORDONATOR ȘTIINȚIFI C:
Conf. Univ. Dr. COROIU SORI NA
ABSOLVENT: [anonimizat]
2017

CUPRI NS

INTRODUCERE ……………………………………………………………………………………. ……….. ……………………3
CAPI TOLUL I : NOȚ IUNI GENERALE PRIVI ND INVESTI ȚIILE FINANCI ARE …………. …5
1.1.Conceptul de investiț ie………………. …………………………….. ………… …………………………………5
1.2. Clasificarea investiț iilor…… ………………… …………………. ………………………… …………………… 8
1.3. İmpactul invest ițiilor asupra dezvoltǎ rii economice…….. ………… ……………. …………. ………10

CAPI TOLUL II : SURSELE DE FI NANȚ ARE A INVES TIȚIILOR ………………….. ……………….13
2.1. Surse interne de finanț are a investi țiilor……………………………………………………………… ………………13
2.2. Surse externe de finanț are a invest ițiilor……………………………………………………………………………… 17

CAPI TOLUL III : FINANȚ ARE A INVESTI ȚIILOR PRIN CREDI TUL BANCAR …………….. 22
3.1. Creditul – noțiuni generale………………. ……………… …………………………………. ……………. ………….22
3.1.1. Definire a creditului………………. …………………. ……….. …………………….. …………………………22
3.1.2. Caracteristici creditului…… …………………… ……….. ………………………………………… ………….22
3.1.3. Funcț iile creditului………………………. …………….. ……….. ………………….. ………. ………………..25
3.1.4. Clasificarea creditelor…………………… ……….. ………… ………….. …………. …………………………2 6

3.2. Creditul bancar………………………………………… ……….. …………………………….. ………………………….31
3 3.2.1. Componentele creditului bancar……… ………… ………………… …………………………………….. …31
3.2.2. Tipol ogia creditului pentru persoanele juridice……….. ……… ……………. ………………………… 33

3.3. Creditarea agenților econo mici…………………… ………………………………………….. ……………………. 39
3.3.1 . Acordarea, documentarea și evaluarea creditelor……… …….. ……………….. …………. ..39
3.3.2 . Evaluarea riscului de creditare, garanția și rambursarea creditelor …………………….43
3.3.3. Gestiunea și controlul creditelor…………………………………………… ……………… ……… 45

CAPI TOLUL IV : STUDI U DE CAZ: Credit area investiț iilor la S.C. ORACOL CONSULTI NG
S.R.L. …………………………………………………………………………………………………………. ……………………….48
4.1. Date de identificare a agentului economic…………. …………………………….. ………. …………………….48
4.2. Conducerea și personalul firmei…………………………………………… …….. …………………. ……………… 49
4.3. Piața……………………………… ………………………………………………………. ……… ………….. ………………. 50
4.4. Descrierea proiectului de investiț ii pentru care se solicit ǎ creditul…………….. ……………………….. 51
4.5.Planul de finanțare…………………………………………………. ………………………… ……… ………………… …51
4.6. Previziuni financiare pe durata de acordare a creditului……………………. ……………………………….52

CONCLUZ II…………………………………………………………………………………………………………….. …………55
BIBLIOGRAFI E…………………………………………………………………………………………………………….. ……56
ANEXE ………………………………………………………………………………………………………. ……………………. …57

3

INTRODUCERE

Pentru a fi cȃt mai „longevive” ȋntr -o economie de piațǎ funcționalǎ , firmele trebuie
sǎ manifeste flexibilitate, inovare, dina mism. De asemenea ele trebuie sǎ se adapteze ușor la
schimbǎrile din economie și sǎ sesizeze cu rapiditate tendințele pieț ei.
Avȃd ȋn vedere faptul cǎ activitatea oricǎrei firme este o rientatǎ spre obț inerea de
profit ș i spre maximizarea valorii pent ru investitori, nu este deloc ușoarǎ ȋ ndepli nirea acestor
obiective datoritǎ mediului puternic concurențial ȋn care firmele acționeazǎ.
Ȋntr-o mare mǎsurǎ, funcționarea unei firme depinde și de politica de finanț are pe
care o sus ține. În condițiile crizei economice globale actuale , capitalurile di sponibile temporar
sunt tot mai scumpe și puține, profiturile scontate devenind tot mai greu de obț inut, riscurile
de care sunt însoțite fiind tot mai mari și mai greu de anticipat.
Ȋntr-o economie de acest gen , managementu l financiar al firmei trebuie sǎ ș tie care
sunt instr umentele și constrȃngerile caracteristice pieței de capital și ale pieț ei monetare.
Datoritǎ schimbǎrilor care se produc ȋn economia romȃneascǎ se impune, pe riodic,
reconsiderarea teoreticǎ și practicǎ in ceea ce priveste abordarile ș i com portamentul pe piațǎ
al firmelor. Orice firmǎ trebuie sǎ dispunǎ de resursele de care are nevoie pentru finanțarea
activitǎților desfǎșurate, indiferent dacǎ se aflǎ ȋn faza de dezvolta re a activitǎții sale sau ȋ n
faza de șa capacitǎț ilor de pr oducț ie.
Luȃnd ȋ n co nsiderare aspectele mai sus menționate, precum și faptul cǎ firmele
moder ne au nevoie de o gestionare eficientǎ a rezultatelor și a resurselor financiare,
prezen tarea creditului bancar ca sursǎ de finanț are a investi țiilor unei societǎț i comerciale
reprezintǎ pentru mine motivația principalǎ ȋ n alegerea acestei teme.
Obiectivul general al lucrǎrii este identificarea și promovarea unor soluț ii optime de
finanțare a societǎților comerciale care sǎ asigure, ȋn contextul economico -financiar actual,
eficientizarea activitǎții firmelor și realizarea unei dezvoltǎri econ omice durabile.
Prin folosirea unei me todologii adecvate de cercetare, am avut ȋ n vedere urmatoarele
obiective :
– prezentarea noț iunilor gene rale privind investiț iile;
– identificarea principalelor surse și metode de finanțare a investiți ilor,a modalitǎților de
accesare a acestora, și evidențierea avantajelor ș i dezavantajelor ;

4
– prezentarea creditului bancar, ca modalitate de finanț are a investi ților pentru persoanele
juridice ;
– formula rea concluziilor pe baza cercetǎ rii efectuate .
Cu privire la me todologia de cercetare, adaptatǎ subiectului abordat, am acordat o
deosebitǎ importanțǎ metodel or, tehnicilor, instrumentelor ș i procedurilor de investigare ș i
cercetare utilizate:
– documentarea( accesarea ș i studierea bib liografiei generale și de specialitate pentru
cunoașterea ș i fundamentarea demersului de cercetare) ;
metoda statisticǎ (recu rgerea la statistica descriptivǎ ș i la analiza statisticǎ )
– analiza datelor și interpretǎ rilor, prin utilizarea schemelor și grafic elor pentru evidențierea
evoluției și a situației financiare exemplificate ȋn prezentarea studiului de caz efectuat.
Contribuțiile proprii ȋ n ceea c e priveș te subiectul abordat sunt evidențiate pe
parcursul lucrǎrii, ȋn cadrul fiecǎrui capi tol, semnificația teoreticǎ și valoarea lor aplicativǎ
fiind rezultatul concluziilor pe care le -am formulat.
Posibilitǎțile de finanțare externǎ a firmelor reprezintǎ un subiect de de mare
actualitate ȋ n contextul mediului economic ac tual, ge nerat de criza economicǎ globala.
Astfel, pornind de la obiectivele st abilite am structurat lucrarea ȋn patru capitole,
ȋntr-o succesiune logicǎ, pornind de la prezentarea noț iunilor generale privind investițiile
financire, pȃnǎ la inves tigarea principalelor surse de finanțare externǎ a activitǎților firmelor
și pre zentarea creditului bancar, ca și sursǎ de finanțare a investiț iilor pentru persoa nele
juridice, ȋn capitolul IV prezentȃ nd studiul de caz realizat pentru acordarea unui credit de
inves tiții cǎ tre S.C. ORACOL CONSULTİ NG S.R.L.

5

CAPI TOLUL I

NOȚ IUNI GENERALE PRIVI ND INVESTI ȚIILE FINANCI ARE

1.1 Conceptul de investitie

Dacǎ nu se susțin e financiar , nici o economie, agrarǎ, informaționalǎ, industrialǎ sau
postindustrialǎ , nu poate pretinde sa se dezvolte . Ȋn cel mai direct mod , investiț iile sunt tratate
ca reper ș i promotor al dezvoltării economice actuale .
„Cuvântul „investire” este de origine latină (investire = a îmbrăca, a acoperi) si a
aparut in limbajul economic, cu sensul de a face un efort banesc initial pentru atingerea unor
scopuri ulterioare.” 1
Anali zȃnd definițiile e xistente în literat ura clasică și contemporană, se constatǎ cǎ
„investițiile” sunt tratate ȋ n mod diferit.
Cu toate cǎ a devenit un termen uzual, prin intermediul caruia fiecare om înțelege cǎ
investiț ia ȋn realitate , ȋnseamnǎ , cheltuirea unor sume d e bani pentr u a crea ceva nou, sau a se
îmbun ǎtǎți ceva care existǎ deja , fǎrǎ dubii, noțiunea de investiții poate sa fie abordatǎ, prin
conținutul sǎu, din douǎ puncte perspective : ȋn sens ȋngust și ȋn sens larg.
Ȋntr-un sens mai îngust , noțiunea de investiț ie se identific ǎ, de regulǎ , cu unele
cheltuieli care au fost efectuate pentru a crea sau a obți ne anumite bunuri, a cǎ ror valoare , ȋn
in cele mai multe cazuri ,este destul de m are, durata lor de folosințǎ fiind ȋndelungatǎ .
Ȋn sens larg , investiț iile reprezint ǎ nu neapărat o suma de bani anume , ci, mai curand ,o
acțiune umanǎ privind plasarea unui anumit capita l pentru a se crea ceva nou, ȋ n scopul
producerii unor bunuri care sa faca posibilǎ obț inerea unor venituri suplimentare. Sub
aspect ul acesta , conceptul de investiț ie reprezintǎ mobilul realizǎrii unei intenț ii de dezvoltare,
pentru a ȋndeplini rea scopului propus.
Ȋn ceea ce priveș te economia centralizată , dupǎ cum se ș tie, sumele cheltuite pentru
investiț ii au fost considerate doar acelea care faceau referire la crearea ș i dezvol tarea bazei

1 http://conspecte.com/Bazele -activitatii -investitionale/conceptii -de-baza-privind -investitiile.html

6
materiale de producție precum ș i a sumelor care au fost cheltuite pentru activitǎț ile care au
caracter social -cultural.
Ȋn economia de pia țǎ, termenul de investiț ii are o opt icǎ diferitǎ , legatǎ, ȋn mod
normal, de unele elemente specifice ale acesteia, cum ar fi : profitul scontat, circulația
capitalului pe piațǎ, nivelul concurenț ei etc. Este important de avut ȋn vedere faptul cǎ
investițiile nu fac referire doar la chelt uielile efectuate pentru prod ucția de bunuri materiale.
Ele au, de asemenea, un rol important și ȋ n laturile vieții sociale ale oamenilor, ȋ n procesul de
instruire culturală și profesionalǎ , ȋn dezvoltarea bazelor de cercetare științificǎ , ȋn menținerea
capacitǎții de muncǎ și a stǎrii d e sǎnǎ tate, etc. Ȋn acordarea libertǎții interpretǎ rii conceptului
”investiție” , teoria financiarǎ și economicǎ este generoasǎ .
Este destul de cunoscutǎ și definiția datǎ de Pierre Masse: „Investițiile reprezintǎ o
renunțare la o satisfacție imediatǎ și si gurǎ, ȋn schimbul unor speranț e a ca ror suport sunt
tocmai resurse le investite. Pe scurt, investiția trebuie privitǎ ca o cheltuialǎ certǎ pentru un
viitor incert .”2 Pe lan gǎ aceasta, exista și alte opțiuni care pot fi prezentate ȋn ceea ce privește
subiectul abordat.
Investiția reprezintǎ totalitatea cheltuielilor, efectuate pentru crearea de noi capitaluri
fixe, inclusiv ȋ nlocuire a capitalului fix uzat, cȃt ș i cheltuielile ocazionate de dezvoltarea ori de
modernizarea capitalurilor fixe existente.
„Investiț iile constituie alocarea (plasarea ) riscantǎ a valorilor ȋn obiecte ale activitǎț ii
de antreprenoriat s au ale altor tipuri de activitǎți cu scopul de a obț ine profit sau efect social.
Investiț ia este efortul financiar actual făcut pentru un viitor mai bun , creat prin dezvoltare ș i
modernizare, avȃnd ca sursă de finan țare renunț area la cons umuri actuale sigure, dar mici ș i
neperformante , ȋn favoarea un or consumuri viitoare mai mari și ȋntr -o structurǎ modernǎ, mai
aproape de opț iunile utilizatorilor, dar probabile. ”3
Investiț iile reprezintǎ o cheltu ialǎ efectua tǎ ȋn prezent, care are un caracter cert, cu
scopul de a obț ine efecte viitoare, de cele mai multe ori incerte , ceea ce creeazǎ ș i un risc,
deoarece decalajul de t imp dintre momentul investirii și cel al obț inerii rezultat elor dorite ,
poate da na ștere unor situaț ii imprevizibile.
Investiț iile au caracter dual , drept urmare investiția nu trebuie privitǎ numai ca o
cheltuialǎ baneascǎ simplǎ, ci trebuie avute ȋn vedere, in ace lași, ambele sensuri care se
coreleazǎ permanent:

2 http://conspecte.com/Bazele -activitatii -investitionale/conceptii -de-baza -privind -investitiile.html
3http://conspecte.com/Bazele -activitatii -investitionale/conceptii -de-baza-privind -investitiile.html

7
 sensul valoric , ȋn momentul ȋn care investiția este perceput ǎ ca o cheltuialǎ, și nu reprezintǎ
mai mult decat o resursă financiarǎ avansatǎ, care se consum ǎ ȋn prezent, a vȃnd scop
obținerea efectelor viitoare;
 sensul fizic , ȋn momentul ȋn care investiția reprezintǎ acțiune unde sunt antrenate mijloacele
tehnice ș i materiale, oamenii cu abilitǎțile, cunoșt ințele ș i interesele lor.
Totodatǎ , noțiunea de investiț ie poate sa fie privitǎ din diferite puncte de
vedere: economic, financiar, contabil, juridic și psihologic .
„Ȋn abordarea economic ǎ imaginea investiției este datǎ de faptul, cǎ veniturile viitoare
trebuie sǎ fie superioare cheltuielilor iniț iale actualizate.
Ȋn abord area contabilǎ , investiția este redusǎ la no țiunea de imobilizare, pornind de la
faptul că toate valorile ce se creeazǎ sunt destinate a ramȃne constant sub aceiași formǎ .
Ȋmaginea financiar ǎ provine din faptul că investițiile genereazǎ venituri ș i economii
pe termen lung.
Ȋmaginea juridic ǎ impune c ondiția ca, în cazul ȋn care o cheltuialǎ nu are incidența
patrimonialǎ directǎ , aceasta nu poate fi consideratǎ investiție, chiar dacǎ sporește ȋn timp
potențialul și performanțele ȋ ntreprinderii.
Abordarea psihologic ǎ reduce investiția la o renunț are la bunuri imediate ȋ n schimbul
unor avantaje viitoare. ”4
Subiectul principal al investiț iei este investitorul. Obiectele ȋn care se investeș te se
deosebesc ȋntre ele dupǎ diferite criterii. Ȋ n funcție de ramurile beneficiare , putem vorbi
despre investiț ii agrare, industriale, de transport etc.

4 http://www.biblioteca -digitala.ase.ro

8

1.2. Clasificarea investiț iilor

Pentru a realizarea unei analize mai profundǎ a investițiilor este necesarǎ efectuarea
unei clasific ǎri a acestora. Investiț iile pot fi clasificate din mai multe puncte de vedere, fiind
condiț ionate de o serie de factori precum:
 destinația investiț iilor;
 stadiul de realizare a lucrǎ rilor;
 modul în care sunt executate lucrǎ rile;
 caracterul lucrǎ rilor etc.
Ȋn funcț ie de acești f actorii enumerați mai sus, ȋ n principiu, un numǎr apreciabil de
specialiști (Peumans, J.M.Keynes, F.Aftalion, R.Heline si O.Poupart -Lafarge)5 adoptǎ
urmǎ toarea clasificare:
Conform destinaț iei, investi țiile pot fi de douǎ feluri :
– investi ții productive ;
– investi ții neproductive .
Pe sectoare de activitǎț i, investițiile se clasific ǎ astfel :
 investiții ȋn sectorul primar; cuprin d toate acele lucrǎ ri realizate în ramurile extractive, unde
sunt efectuate activit ǎți de desprindere din mediul biologic a unor substanțe (c ǎrbuni,
minereuri feroase sau neferoase, petrol, etc.)
 investiții în sectorul secundar, îngloband lucr ǎrile prev ǎzute în toate ramurile tehnologice
unde, p rin supunerea materiilor prime ș i a materialel or auxiliare anumit or transform ǎri
tehnologice se obține intreaga gam ǎ de produse materiale din toate ramurile industriale;
 investiții în sectorul terț iar, acestea cuprnd toate investițiiile destinate sferei prest ǎrilor de
servicii ( asistenț ă social ǎ, proiectare etc.) ”
Dupǎ modul în care se execut ǎ lucrǎrile, se disting:6
 investiții care se execut ǎ, în momentul cand lu crarea este incredințat ǎ de ben eficiar
(investitor) spre execuț ie unei întreprinderi specializate, care poart ǎ denumirea de antreprenor
(subantreprenor); lucrǎrile de acest gen se efectuează pe baza de contracte ferme, iar
antreprenorul se angajeaz ǎ sǎ execute lucrarea în parametrii proiectati, cu termene
intermediare de executie si cu termen f inal iar beneficiarul se oblig ǎ sǎ achite costul execuț iei;

5 http://conspecte.com/Bazele -activitatii -investitionale/conceptii -de-baza-privind -investitiile.html
6 Ibidem

9
 investiți i care sunt executate în regie , pe care investitorul le execut ǎ prin forte le proprii, fǎrǎ a
mai apela la o unitate specializat ǎ;
 investiții mixte (in sistem mixt), atunci cand o parte a investi ției se execut ǎ de cǎtre investitor ,
iar o alt ǎ parte, de cǎtre antreprenor;
Dupǎ stadiul de executare investi țiile se clasific ǎ în:
 investiții în curs de realizare ;
 investiții terminate ;
 investiții restan țe (cele care la termenele finale prev ǎzute nu s-au realizat , ci s unt realizate
ulterior, la date diferite );
Dupǎ caracterul lucrǎrilor , investi țiile se pot clasifica în:
 investiții pentru construirea unor noi obiective ;
 investiții pentru refacerea acestora, dezvoltarea ori transformarea lor;
 investiții pentru innoirea unit ǎtilor existente, când progresul tehnic impune retehnologizarea.
Conform aceluia și criteriu , investi țiile pot fi clasificate în:
 investiții de dezvoltare : acestea presupun cheltuieli cu provore la marirea capacitaților de
producț ie;
 investiții de ment inere , care țin de refolosirea capacit ǎților de produ cție existente;
 investiții de modernizare ; se efectueaz ǎ cu scopul cre tșerii performanțelor tehnice,
imbun ǎtǎtirii randamentelor utilajelor existente;
 investiții de inovare , mai exact, lansarea noilor activit ǎți;7
Dupǎ gradul de risc implicat :
 investiții cu risc redus ; sunt cele mai frecvente. Sunt incluse investițiile de menț inere și de
ameliorare, care mecesit ǎ resurse pu ține, avand totdat ǎ și cele mai mici efecte;
 investiții cu risc sporit ; aici intrǎ investiț iile de dezvoltare, de expa nsiune, de inovare, precum
și cele de modernizare, acestea fiind valori mult mai mari, care produc și efecte mai mari:
cresterea capacit ǎților tehn ice, implementarea produselor și serviciilor noi , efectuar ea unor
restructurari de producț ie.
Dupǎ locul în care se efectueaz ǎ:
 investiții interne ;
 investiții externe (participarea cu fonduri la formare capitalurilor altor firme, pentru a
diversifica activit atea).
Dupǎ sursa de finan țare investi țiile se clasi ficǎ în:

7 http://conspecte.com/Bazele -activitatii -investitionale/conceptii -de-baza-privind -investitiile.html

10
 investiții finant ate din surse proprii ;
 investiții finant ate din surse atrase .
Din punctul de vedere al obiectului de investi ții, exist ǎ:
 investiții reale ;
 investiții financiare .
Cele din urm ǎ, la randul s ǎu, pot fi divizate în baza unor criterii diferite . De exemplu:
In dependen ța de scopul investirii , investi țiile financiare pot fi divizate în:
 investi ții directe (cand agentul finan țator capǎtǎ și oportunitatea de a lua decizii și de a efectua
controlul proiectului pe linie managerial ǎ, de marketing etc.);
 investi ții de portofoliu (care reprezin tǎ plasamente cu scopul de a ob ține venit ori în scopul
diversificarii riscurilor, , fǎrǎ aa avea alte implica ții în via ța proiectului).
Investi țiile se mai pot clasificata în func ție de:
 importan ța acestora (proprie, de ramurǎ, na ționalǎ, mondialǎ );
 modul de constituire (nete și brute).

1.3. Impactul investi ților asupra dezvoltǎ rii economice

Analiza abordǎ rilor teoretice ȋn ceea ce privește rolul investițiilor ȋn asigurarea
proporțiilor ș i dinami cii macroeconomice este indicatǎ pentru a putea analiza impactul
investit țiilor asupra dezvoltǎ rii economice a oric ǎrui stat.
Economiș tii clasici au analizat legǎturile dintre diferite fenomene economice, printre
care ș i investițiile, precum ș i procesul dezvoltării economice. Ȋn teoriile acestor economiș ti,
investiț iile un rol opus economisirilor – acestea joacǎ un rol expansionist, pentru cǎ investire a
provoacǎ extinderea activitǎților agenț ilor economici. Acest fapt, la rȃndul sǎu, se reflectǎ
ȋn creșterea produsului intern brut. Elementul principal este rata dobȃnzii care determinǎ
activitatea investiționalǎ ȋ ntr-o economie. Drept urmare, i nvestițiile ș i economiile sunt tratate
ca douǎ fenomene opuse ȋ n teoriile clasicilor.
O nouǎ abordare o reprezint ǎ concepț ia keynesist ǎ, confor m cǎreia este posibilǎ
restabilirea echilibrului economic de ansamblu printr -o creștere a volumului consumului
și/sau investițiilor, cererii globale ȋn economie precum ș i a ocu pǎrii forței de muncǎ și a
mijloacelor de producție. Punȃ nd accent pe prioritate a investiț iilor, J.M. Keynes, autor ul

11
acestei teorii, le plasează ȋ n lista categoriilor economice prioritare, pe lȃngǎ alte categorii
importante, notȃndu-le cu litere mari: Veni tul Național, Consumul, Investiț iile, Economiile.
„J.M. Keynes și urmași i sistemului sǎu de gȃn dire au modifi cat abordarea problemei
investițiilor, constatȃnd cǎ investițiile reale sunt determinate, ȋ n primul rȃnd, de perspectiv ele
existente la un moment dat ȋn e conomie , și doar ȋ n al doilea rȃnd, de rata dobȃ nzii. Din
momentul ȋn care cresc perspe ctivele de profitabilitate, crește și nivelul activitǎții
investiționale, producȃndu -se expansiunea economicǎ. Investițiile financiare, la rȃ ndul lor,
sunt deter minate de rata dobȃ nzii.”8
Cu cȃ t este mai mare rata dobȃ nzii, cu atȃ t se mǎreș te atractivit atea acestui tip de
investire. J.M. Keynes ajunge la concluzia cǎ ȋntreprinzǎ torii nu sunt predispuși să investeascǎ
și nici sǎ transforme economiile ȋn investiț ii, doar ȋn cazul ȋ n care se profileazǎ perspectiva de
obținere a unui profit care sǎ corespundǎ necesitǎților lor. Adicǎ situaț ia aceea ȋn care rata
doritǎ a profitului e ste mult mai ridicatǎ decȃ t rata dobȃ nzii.
După J.M. Keynes, „investiț ia constituie actul eco nomic fundamental care determinǎ o
creștere atȃ t de mare a venitului global, ȋncȃt poate sǎ asigure o sporire a economisir ii dorite
corespunzǎtoare injecț iei financiare init iale.”9
Ȋn orice domeniu -economic, social -cultural, investițiile sunt ascociate cu idee de
dezvoltare. Drept urmare, investit iile reprezinta suportul material al dezvoltarii economico –
sociale a tarii, prin ele asigurandu -se:
– sporirea capitalului fix,
– cresterea randamentului tehnic s i economic al fondurilor existente;
– crearea de noi locuri de muncă etc.
Ȋn contextul acesta , invest ițiile sunt eleme ntul decisiv al creș terii economice precum și
al promovǎ rii factorilor intensivi, c alitativi și de certǎ eficien țǎ.
Investiț iile au un caracter novator pronunț at, deoarece prin ele se creeazǎ condi țiile
materiale necesare promovǎrii progresului tehnic pre cum ș i asigurării rezul tatelor cercetǎrii
științifice ȋ n toate domeniile de activitate, prin aceasta asigurandu -se si perfe ctionarea
mijloacelor de producț ie, a tehnologiilor, a formelor de o rganizare a producției, precum și
ȋnnoirea produselor .
Totodatǎ , ȋn ceea ce privește dezvoltarea economiei naț ionale , investițiile joacǎ un rol
hotǎrȃtor ȋn asigurarea modernizǎ rii ȋntregii activitǎț i economice.

8 http://conspecte.com/Bazele -activitatii -investitionale/conceptii -de-baza-privind -investitiile.html
9 John M. Keynes,” Teoria generala a ocuparii fortei de munca, a dobanzii si a banilor”, Editia I, Editura
Publica,2001.

12
„Dezvoltarea stabilǎ a economiei naționale, precum ș i a statului depinde, ȋn mare
masurǎ, de orientarea ș i planificarea judicioasǎ a investițiilor. Prioritatea ȋn repartiția lor
trebuie sǎ aparț inǎ ramurilor de producț ie ce vor asigura ȋn modul cel mai efectiv și ȋ n cel mai
scurt timp recuperarea lor . Prin investiț ii se poate as igura dotarea locurilor de muncǎ cu utilaje
performante și perfecț ionarea proceselor tehnologice, jucȃ nd un rol deosebit de important ȋ n
dezvoltare a economico -socialǎ a țǎ rii.”10
Volumul investițiilor ȋn țǎrile cu o economie de piațǎ , reprezintǎ unul dintre
principalii indicatori ai situaț iei economice, iar devierile alocǎrilor de investiții, reprezintǎ
indicatorul modificǎ rii cererii agregate, volum ului producției naționale și ocupǎrii forței de
muncǎ .

10 Gabriela Prelipcean,”Strategii inv estitionale in afaceri”, Universitate „ Stefan cel Mare”, Suceava, 2008

13
CAPI TOLUL II

SURSELE DE FINANȚ ARE A INVESTI ȚIILOR

Spre deosebire de sursele de finanțare, metodele constiuie mecanismul de mobilizare,
de monitorizare al utilizării și, în unele cazuri, a rambursării surselor atrase.
Anual, întreprinderile investesc mari sume în activele fixe. Aceste investiții
influențe ază prin însăși natură lor situația unei firme pe o perioada mai lungă . O decizie
corectă poate duce la o creștere extraordinară a câștigurilor și la creșterea, drept consecință a
prețului acțiunilor firm ei pe piață. O decizie greșită , poate duce , însă, la faliment.
Bugetul investițiilor reprezină rezultatul deciziei de finanțare a investițiilor, care, pe o
perioada de timp destul de previzibil a, aproximativ 5 ani, descrie situația echilibrării nevoilor
de finanțare cu sursele de acoperire. Bugetul de investiții al firmei explicitează cheltuielile
planificate cu activele fixe, întreg proces ul de analizare a proiectelor și de decizie privind
alegerea proiectelor care merită să fie incluse în bugetul de investiții, reprezentând stabilirea
bugetului de inv estiție.
Procesul prin intermediul căruia se stabilește bugetul de investiție este de o
importantă fundamentală pentru succesul ori eșecul firmei, pentru că deciziile privind
bugetele de investiții, influențează viitorul unei firme , mai mult decât orice a ltceva în anumite
cazuri.

2.1. Surse interne de finanțare a investițiilor
Întotdeauna, la baza oricărei investiții se găsesc acumulări anterioare ale investitorului
direct sau ale altor investitori care au fost dispuși să -și angajeze economiile, în forme diferite ,
în vederea realizării proiectului în cauza. În majoritatea cazurilor, acoperirea nevoilor de
finanțare a investițiilor se bazează pe surse interne (autohtone). Propriile fonduri ale
întreprinderii ori autofinanțarea dau naștere capacității aces teia de a produce resurse de
investiții din activitatea de exploatare dar și din alte activități.
„Fondul de dezvoltare creat de societatea comercială (firma) se alimentează din:
– o parte din profitul net care se repartizează pentru investiții;
– amortizarea care este destinata acestui scop;

14
–sumele încasate din vânzarea activelor fixe ori a materialelor care rezultă din dezmembrarea
celor scoase din funcțiune etc. „
Profitul net care rezultă din exercițiul financiar se repartizează atât pentru d ezvoltare,
dar și pentru alte destinații: dividendele acționarilor, premii acordate salariaților etc.
Amortismentul cumulat are scopul de a servi firmei pentru finanțarea înnoirii activelor fixe
(imobilizărilor) care ajung la limita duratei lor de funcțion are, dar și pentru nevoile de
dezvoltare -modernizare (în cazuri mai rare).
Prin amortizare întreprinderea urmărește de fapt recuperarea investițiilor care au fost
realizate anterior. În procesul de amortizare a capitalului și în cel de reinvestire a sumel or
astfel recuperate sunt câteva influențe importante care intervin, și care determina decalaje
posibile care au loc între sumele recuperate prin amortizare și nivelul și structura capitalului.
Influențele acestea sunt determinate de către inflație, frecve nța înlocuirilor și de către
progresul tehnic.
Încasările din vânzarea utilajelor scoase din funcțiune se pot folosi drept capital pentru
investiții. Unele elemente de active fixe se vând înainte de încheierea duratei lor de
funcționare ori la sfârșitul acesteia, că materiale vechi. Sumele care se înca sează alimentează
fondul de dezvoltare din care sunt finanțate investițiile. La aprecierea necesarului de capital
pentru achiziția noului utilaj se ține cont de aceste sume. Astfel ele se scad din prețul de
achiziție al noului utilaj. Există situații în ca re unele mașini, clădiri etc., care există în
proprietatea firmei, sunt utilizate la un nou proiect al sau, de dezvoltare -modernizare. În cazul
acesta, valoarea reziduală a respectivelor active fixe constituie o economie de capital bănesc,
legată de noul p roiect.
Utilajele acestea reprezintă, însă, un element al efortului investițional, iar valoarea lor
rămasă face parte din totalul cheltuielilor de investiții inițiale. Alte active fixe care au devenit
disponibile, că urmare a restructurării activității fi rmei, dar încă sunt bune pentru exploatare,
se vând, se închiriază sau se dau în locație de gestiune etc.
Vinderea și emiterea de acțiuni reprezintă o modalitate importantă de mărire a
capitalului firmei. Creșterea capitalului poate fi realizată fie prin emisiuni de noi acțiuni
(creștere efectivă), sau prin emisiuni de acțiuni prin restructurarea capitalului. Emisiunile de
noi acțiuni se supun unor fundamentări riguroase și unor reglementări precise. Ele sunt
realizate la valoarea nominală a acțiunilor, fi rma stabilind un preț și totodată ținând cont de
două cerințe:

15
– prețul să fie unul interesant pentru cumpărătorii potențiali, ceea ce presupune că
acesta să fie inferior cursului ultimei cotații, în cazul în care firma este cotată;
– prețul să depășească o anumită limita pentru a nu dispersa capitalul prea mult.
Prima de emisiune reprezintă diferența dintre valoarea de piață și valoarea nominală a
acțiunilor nou emise. Această acoperă cheltuieli diferite ocazionate de creșterea capitalului
(reuniuni ale adunării acționarilor, publicitate etc.) sau poate să fie folosită pentru creșterea
capitalului. Operațiunile de mobilizare a rezervelor se realizează prin emisiuni de acțiuni care
nu măresc valoarea capitalului.
Este realizat un transfer al pasivului soci etății din postul de rezerve în posturile de
capital și prima de emisiune. Deoarece nu este vorba decât de o redistribuire, acțiunile care se
emit în contul rezervelor sunt atribuite gratuit. Operațiunea se poate realiza și prin creșterea
valorii nominale acțiunilor vechi.
„În vederea recapitalizării, o serie de întreprinderi mici și mijlocii din țară noastră au
folosit metodă MEBO, constând în emiterea și plasarea de acțiuni către conducere și salariații
proprii. Astfel, a fost soluționată pe moment probl ema lichidităților. În întreprinderile mari,
propuse pentru privatizare, concomitent cu transferul gratuit al unei părți din patrimoniu către
populație, are loc vinderea de acțiuni prin licitație, contra numerar.”
Un important rol pentru crearea unor resu rse de investiții revine fondurilor mutuale, pe
calea emiterii și vânzării de acțiuni, prin intermediul căror a se mobilizeaza economiile banesti
ale populatiei. Anual detinatorii incaseaza dividende.
Mai există și unele fonduri mutuale și de investiții, e le funcționând pe principiul
participării deponenților la investițiile efectuate de fondul respectiv, și primesc o cota parte
din profit, proporțional cu valoarea participării. Prin intermediul bursei de valori, cei care
doresc își pot converti acțiunile î n bani lichizi.
De altfel, bugetul de stat acordă fonduri pentru investiții în volume cât mai mici
posibil, prin care asigura resurse doar pentru acele domenii care nu pot face față pieței și
concurenței, adică acelora care nu prezintă interes p entru investitorii particulari, dar a căror
existența este importantă în dezvoltarea economico -socială a țării. Sunt avute în vedere
domenii de interes național, protecția mediului, îmbunătățiri funciare etc. (centrale nucleare,
lucrări din domeniul mineri tului, energiei electrice etc.). De asemenea, se intervine cu fonduri
de la buget pentru a ușura acordarea de credite bancare anumitor agenți economici (credite cu
dobânzi reduse, stimulative) statul suportând diferența până la nivelul ratei de pe piață
capitalului.

16
Ca si metode de bază a finanțării pe termen lung a investițiilor , se cunosc urmatoarele
urmatoarele :
Autofinanțarea constituie aptitudinea întreprinderii de a -și finanța utilizările durabile
pe seama fondurilor proprii că o parte a capitalurilor proprii. Această reprezintă un mod de
finanțare privilegiat în economia întreprinderii fiind determinată de creșterea surselor obținute
din propria activitate a întreprinderii și care rămân întotdeauna la dispoziția acesteia pentru
finanțarea activității viitoare.
Autofinanțarea ține cont de 2 factori:
• excedentul de resurse financiare care este generat de activitatea firmei, fiind
reprezentat de capacitatea de autofinanțarea;
• cota parte din aceste resurse care se distribuie acționarilor su b formă de dividende.
Autofinanțarea este una dintre cel mai răspândite forme de finanțare și una dintre principalele
condiții fiind acee că întreprinderea să -și asigure prin forțe proprii dezvoltarea, utilizând
drept surse o parte a profitului obținut în exercițiul expirat, având în vedere atât acoperirea
necesarului de înlocuire a imobilizărilor, precum și creșterea activelor de exploatare.
Finanțarea prin mecanismele pieței de capital presupune atragerea de capital prin
emisiunea de acțiuni că o meto dă de finanțare fiind folosită la realizarea unor proiecte mari,
ce necesită finanțare importantă.
Creditarea și Leasing -ul sunt utilizate în cazul învestirii în proiecte cu eficientă sporită și
termene de realizare mici.
Finanțarea mixtă are la baza com binații diferite dintre metodele de finanțare numite mai sus
fiind totodată metodă cea mai răspândită de finanțare. Folosirea în anumite condiții a acestor
metode, trebuie să aducă o soluție cu privire la următoarele aspecte:
• stabilitatea financiară a p roiectului precum și a întreprinderii unde acesta se
realizează.

• siguranță finanțărilor în concordanță cu graficul de realizare a proiectului
investițional pe tot parcursul etapelor sale;

17
• minimizarea costurilor investiționale în limite rezonabile prec um și creșterea
rentabilității capitalului propriu;
2.2. Surse externe de finanțare a investițiilor
Nevoile de redresare și de retehnologizare a economiei conduc la necesitatea de a se
face apel la împrumuturi externe și investiții directe de capital străin. Finanțarea externă este o
alternativă pentru investitori, în cazul in care capacitatea de autofinanțare se afla sub nivelul
programului de investiții. Aceasta se asigură de către bănci, instituții de investiții, organe ale
sectorului public, dar și a celui privat.
Sistemul resurselor de finanțare externă este unul vast care include:
„ Resurse atrase :
• aportul în numerar al acționarilor că urmare a emisiunii de acțiuni simple și
privilegiate pentru creșterea capitalului;
• aportul în natură al acționarilor din țară sau celor străini la creșterea
patrimoniului societății în active fixe și deci la creșterea capitalului social;
Resurse împrumutate:
• credite bancare;
• împrumuturi de la alte persoane fizice sau juridice;
• împrumuturi obligatare reflectate în emisiunea de obligațiuni;
• finanțări din bugete locale sau bugetul de stat, contractate în condiții de
rambursabilitate;
• subvenții pentru investiții, acordate de la buget, în cazuri speciale pentru
anumite structuri de investiți i și pentru anumite categorii de investitori;
• împrumuturi externe contractate direct sau cu garanții guvernamentale;
• resurse specifice de finanțare: leasingul , capitalul de risc (venture),
factoringul, forfeitingul etc.”

Este necesară o argumentare serioasă în alegerea oricare surse externe de finanțare,
investitorul trebuie să previzioneze consecințele stingerii datoriilor formate precum și

18
influență acestui fapt asupra rezultatelor finale ale activității sale. Creditul bancar este unul
dintre cele mai importante surse externe de finanțare a investițiilor
Creditarea investițiilor privită că și operațiune cu caracter financiar se integrează
procesului de finanțare pe termen lung, deoarece, de regulă, creditul apare că o resursă
complementară de ac operire a unor proiecte ce se realizează prin investiții. Firmele apelează
la aceste credite bancare în momentul în care resursele proprii sunt insuficiente, în cazul unora
cu activități mai puțin rentabile, iar în cazul altora, cu activitate prosperă, atu nci când își
propun proiecte de anvergură mare.
Activitatea întreprinderii, eficientă acesteia, precum și de experiență băncilor în lucrul
cu proiectele investiționale, determina posibilitatea contractării creditelor. Că urmare a
incertitudinilor pe care l e prezintă o investiție, întreprinderile manifestă prudență în ceea ce
privește împrumuturile bancare, încercând să le folosească în proporție cât mai mică. O
importantă influență asupra eficienței proiectului investițional este dată de schemă rambursării
creditelor și a dobânzilor aferente acestora. În cazul în care se descoprea o modalitate potrivită
de a organiza rambursarea creditelor după un grafic stabilit care să reiasă din disponibilul de
mijloace bănești, acest indicator poate fi majorat.
Experienț ele internaționale au demonstrat că la finanțarea proiectelor noi, creditele
bancare au o pondere de 20 -30%, fapt care reprezintă că cca. 70% din nevoile financiare
trebuiesc acoperite din alte surse (de ex., prin emisiunea de hărții de valoare etc.). La e tapă
actuală una dintre pârghiile cele mai importante de finanțare externă devine crearea
capitalului socialprin emisiunea de acțiuni. Poate fi realizat,sub aspect tehnic fie prin
emisiunea de acțiuni noi (simple sau privilegiate), sau prin majorarea valor ii nominale a
acțiunilor care există. Datorită faptului că resursele acționarilor potențiali se pot investi și în
alte proiecte sau pot fi depuse la banca, mobilizarea lor este posibilă doar în condițiile în care
proiectul investițional este suficient de atractiv din punct de vedere financiar.
În același timp, capitalul acționar constituie una dintre sursele de finanțare cele mai
costisitoare a investițiilor. Împrumuturile obligatare, fiind relativ ieftine dar destul de riscante,
se numără printre celela lte surse extere de finanțare a investițiilor. Prin emiterea de obligațiuni
sunt asigurate resursele financiare împrumutate acestea generând totodată și cheltuieli pentru
plata dobânzilor aferente cât și pentru rambursarea ratelor scadente.

19
Acestea sunt accesibile doar acelor întreprinderi care oferă o garanție îndeajuns de
mare pentru un asemenea angajament. Rată rentabilității la care se așteaptă deținătorii
obligațiunilor și plata dobânzii care este o cheltuiala deductibilă din impozit,astfel reducând u-
se costul efectiv, reprezintă unele dintre avantajele obligațiunilor.
Prin emisiunea de obligațiuni dezavantajele finaintarii investiilor se caracterizează
prin risc sporit, pentru că întreprinderea poate să nu facă față plăților dobânzilor ori
rambursării datoriilor la acel moment. O importantă sursă pentru finanțarea inve stițiilor o
reprezintă de asemenea și alocările din bugetul de stat , acestea reprezentând sumele de bani
pe care agenții economici cu capital de stat le primesc pentru finanțarea unor cheltuieli cu
privire la lucrările de investiții, retehnologizarea capa cităților de producție, cercetare,
pregătirea de cadre și, în mod excepțional, subvenții.
In limitele aprobate de organele de decizie politică ale țării, finantarea investitiilor din
bugetul de stat se realizează și în urmatoarele domenii: învățământ,cultu ra si arta, sănătate,
protecție socială, securitate națională, protecție ecologică. In cazuri justificate, subventiile se
acorda și se administrează de catre guvern sau de catre organele locale, în limitele fondurilor
prevăzute în bugetele acestora; aceste subventii pot fi utilizate doar potrivit scopurilor pentru
care au fost acordate.
„Finanțarea prin leasing este o formă de creditare cu o specializare înaltă, care are
consecințe importante pentru lichiditatea ș i impozitarea locatarului. Aceasta permite societății
comerciale exploatarea unui bun fără a fi nevoită să recurgă la împrumuturi sau să cheltuiască
din start capitaluri proprii importante, ci plătind o chirie . Finanțarea operației este realizată de
către societatea de leasing sau banca comercială.
Leasingul se referă la activele cu termen mediu si lung ( automobile, mașini, utilaj,
etc.).” 11
Totodată, leasingul reprezintă o alternativă a sistemului de creditare. Dintre avantajele
leasingului se pot mențio na: posibilitatea de a obține o finanțare integrală a unei investiții
chiar dacă lipsesc resursele proprii; simplitatea tehnicii contractării în comparație cu creditul
bancar; deductibilitatea ratelor achitate prin intermediul contractului de leasing, fap t care
înseamnă că impozitul pe profit plătit de către întreprindere să fie unul mai mic. În raport cu
un împrumut bancar sau unul obligatar, dezicia de a opta pentru leasing se bazeaza pe
compararea costurilor și a avantajelor acestor tipuri de finanțare. Capitalul de risc înseamnă,

11 http://conspecte.com/Bazele -activitatii -investitionale/surse -si-metode -de-finantare -a-investitiilor.html

20
in general, investiția în companii ale căror acțiuni nu sunt cotate la bursă , dar sunt,in
schimb,distribuite între acționari.
Companiile primesc un mijloc de finanțare în scopul dezvoltării acestora,din partea
fondurilor capita lului de risc. Acesta se efectuează de obicei prin schimbarea capitalului de
risc pe o parte considerabilă a pachetului de acțiuni, într -o proporție care poate să varieze între
20% și 49%, sau pe o anumită cota a capitalului companiei. Cel mai des, în pra ctică este
utilizată formă mixtă de învestire venture. Drept urmare, o parte de finanțare se alocă că și
capital acționar, altă sub formă de credit investițional. De obicei, investiția este pe termen
mediu și presupune prin însăși natură ei un înalt nivel de risc. Investitorul cu un capital de risc
, fiind deținător a unei cote părți din companie sau a unui pachet de acțiuni, va împărți și
riscul aferent afacerii. Tipul acesta de finanțare este realizat după principiul de distribuire a
riscului între deți nătorii de capital. Ținând cont de înaltul grad de risc aferent, investitorul își
manifestă interesul doar în cazul în care este convins că există șanse reale de a obține o
rentabilitate înalta a investițiilor sale.
„Investiția străină desemnează investiția unei entități a economiei unei țări, numită
investitor străin, ce se efectuează într -o întreprindere ce aparține economiei altei țări cu scopul
de a obține un profit.” 12
Investițiile străine pot lua următoarele forme :
 împrumuturile sa u creditele externe , respectiv capitalurile care se acordă pe o anumita
durata de firmele particulare sau de către un stat altor țări sau firmelor din alte țări ori se dau
inapoi împreună cu dobânda care se cuvine;
 investițiile directe , sunt cele care se concretizează în plasarea de capitaluri necesare pentru
înființarea întreprinderilor industriale, agricole, comerciale, etc. în alte țări, si prin care se
acorda drepturi patrimoniale asupra acestora printre care si dreptul de a incasare a profiturilor;
 investiții de portofoliu , realizate prin achizitionarea acțiunilor unor întreprinderi din alte țări.
O sursa importantă de finanțare sau de cofinanțare o reprezintă alocările din fondurile
internaționale : IMF, EBRD, PHARE, etc.
Alocă rile acestea de capital au ca destinatie, în principal, achiziționarea de
echipamente și tehnică de calcul, utilaje, softuri cu scopul de a crea un potențial tehnic care
să fie comparabil cu cel al țărilor din Uniunea Europeană și pentru lucrările de inf rastructură
care sunt impetuos necesare în țara noastră.

12 http://conspecte.com/Bazele -activitatii -investitionale/surse -si-metode -de-finantare -a-investitiilor.html

21
„Creditele externe sunt de mai multe categorii și anume:
– credite guvernamentale sau cu garanție guvernamentală, în spatele cărora este statul, chiar
dacă se acordă prin bănci;
– credite bancare, unde riscul este exclusiv al băncilor;
– credite acordate de instituții internați onale, gen FMI, BIRD, BERD etc.”13

Creditele guvernamentale se întemeiază pe Convenția care se incheie între guvernul
țării care acord ă creditul și guvern ul celei care primeste creditul, reprezint ă baza pe care
intemeiaz ă creditele guvernamentale, stabilindu -se in acelaș i timp, și plafoanele de garanții
ale împrumuturilor. În cadrul plafoanelor care se stabilesc se pot primi credite pentru
achiziționarea de mașini , echipamente, utilaje cu condiț ia ca acestea sa fie numai din țara
creditoare.
Impreun ă cu BNR, Guvernul României e ste autorizat să garanteze și să contracteze
credite financiare externe, care sunt necesare aprovizionării cu materii prime de bază ș i
finanțării investițiilor. Una dintre cele mai eficiente căi, si totodat ă,mai profitabile pentru
procesul redresării o reprezint ă investi țiile directe de capital strain. Acestea antrenează
schimbări substanțiale, astfel fiind atrase tehnici și tehnologii moderne și managementul
adecvat. Firma străină poate sa asigure comenzi și piețe, chiar si o pregătire mult mai
eficientă a forței de munc ă, pe langa participarea la capital si sustinerea retehnologizarii.
Instituțiile și organismele internaționale de specialitate acordă doar în anumite condiții
creditele externe pe termen lung în vederea atingerii unor obiective propuse. De exemplu,
FMI nu cere garanții materiale, ci doar garanții generale, de politică economică, aceea ce
înseamnă aplicarea unor măsuri anumite, pe durata de timp pentru care se acordă
împrumutul.
„La fel BIRD și BERD acordă credite condiționate, adică numai împrumuturi “pe
proiect”, pentru a finanța proiecte de investiții. Toate celelalte bănci pretind o garanție
materială, angajarea aurului, legarea finanțării de un flux comercial și garantarea cu produsele
respective. Acestea acordă credite pe baza unor studii de fezab ilitate și în condițiile unor
puternice garanții de solvabilitate. Creditele sunt acordate pentru obiective comerciale vitale
din programul de restructurare.”14

13 Gabriela Prelipcean,”Strategii investitionale in afaceri”, Universitate „ Stefan cel Mare”, Suceava, 2008

14 Gabriela Prelipcean,”Strategii investiti onale in afaceri”, Universitate „Stefan cel Mare”, Suceava, 2008.

22
CAPITOLUL III

FINANȚAREA INVESTIȚ IILOR PRIN CREDITUL BANCAR

3.1. Creditul – accepțiuni generale

Creditul constituie o relație bănească stabilit ă între o persoană fizică ori juridică , care
acordă un împrumut de bani ori vinde mărfuri sau servicii pe datori e, și o altă persoană fizică
ori juridică, care cumpără pe datorie, împrumutul.

3.1.1. Definire a creditului

„Creditul reprezintă o valoare actuală care se transmite de la un creditor (investitor sau
împrumutător) unui debitor (împrumutat) care se angajează să-l ramburseze, după un timp, în
condițiile specificate în contractul de credit, în cadrul căruia debitorul promite plata dobânzii
pentru a remunera pe debitor. „
Chiar dacă și în economiile premonetare au existat toate relațiile de credit, în
economia actuală creditul se prezint ă sub form unei relații bănești existent ă între creditor și
debitor. Creditul este un mijloc de legătură a posibilităților de finanțare existente în societate
impreun ă cu nevoile producției și ale consumului.
Relația dintre creditor și debitor este legat ă astfel de existența simultan ă a unor agenți
economici care au la dispoziție resurse bănești disponibile temporar dar și a altora care au
nevoi suplimentare resurse de acest fel. Drept urmare, se naște o piață a creditului în interiorul
căreia au loc confruntări între oferta și cererea de credit.

3.1.2. Caracteristici ale creditului
Creditorul și debitorul reprezintă subiectele raportului de credit. În ceea ce privește
apartenența la structurile social – economice, motivele angajării în raport de credit și durata
angajării sale subiectele raportului de credit prezintă o mare diversitate. Ierarhizarea generală
ar presupune structurarea în felul următor: agenții economici, populația și statul.

23
Agenții economici.
Având calitate de creditori, lucrează cu disponibilități monetare imp ortante, din fluxul
cărora se realizează considerabile degajări care au caracter temporar și care pot fi angrenate în
procesul de creditare. Totodată, prin repartizarea profitului, crează fonduri și rezerve,
remunerează actionarii, fapt care produce majora rea globală a capacității de creditare a
economiei naționale. Prin creditele temporare acordate pentru desfășurarea activitatiii și
pentru dezvoltare, agenții economici se află în calitatea de debitori.
Populația.
Prin angajarea masivă în procesele econo mice, Prin creșterea productivității muncii și
prin capacitatea de prevedere și economisire, creșterea veniturilor populației a făcut din
populație un factor major în ceea ce privește desfășurarea raporturilor de credit. Atunci când
resursele disponibile s e plasate la bănci sau sunt cumpărate obligațiuni și titluri lansate de
entități economice guvernamentale diferite, populația are calitate de creditor. În calitate de
debitor, pentru anumite nevoi : investiții imobiliare, bunuri de consum, etc, populația
împrumută resurse.
Statul.
În rolul de debitor, împreună populația și cu întreprinderile , statul se afirmă, prin
contractarea creditului public, cu scopul finanțării deficitelor bugetare.
Statului este foarte puțin prezent în ceea ce privește calitatea de creditor a acestuia.
În raportul de credit promisiunea de rambursare reprezintă un element esențial care
presupune riscuri și cere angajarea unei garanții. Cele mai probabile riscuri ale raportului de
credit sunt următoarele: riscul de nerambursare și riscul de imobilizare.
• Riscul de nerambursare reprezintă probabilitatea întârzierii plății sau a incapacității
de plata care se datorează conjuncturii, dificultăților sectoriale ori deficie nțelor
împrumutatului. Pentru că riscul să fie prevenit este necesar să se analizeze debitorul prin
intermediul cerințelor respectării raportului de credit privind următoarele aspecte: umane
(moralitate), economice (cadrul economic național și internaționa l), financiare (situația
financiară,capacitatea de rambursare), juridice (formă juridică). Prevenirea riscului se leagă
strict de procedurile de garantare a împrumutului.
• „Riscul de imobilizare survine la banca, sau la deținătorul de depozite, care nu e ste
în măsură să satisfacă cererile titularilor de depozite, din cauza unei gestiuni precare a
creditelor acordate. Creditele care se acordă prin bănci angajează fonduri care nu aparțin
băncii. Pentru o gestiune optimă a fondurilor proprii, banca trebuie s ă își întărească poziția să

24
de creditor prin garanții. Însă, oricare ar fi garanțiile oferite, acestea nu trebuie privite decât că
precauție suplimentară și nu un suport al unui risc mai mult decât probabil. Transformarea
garantiilor in bani presupune pentr u creditor eforturi si cheltuieli suplimentare si implica
imobilizari indelun gate a fondurilor.”15
Termenul de rambursare . Că și trăsătură a raportului de credit, acest termen poate
varia de la unul foarte scurt (24 de ore) până la termene foarte lungi (50 de ani). Rambursarea
integrală la scadență este o caracteristică a creditele pe termen scurt. Creditele pe termen
mediu și lung necesită rambursarea eșalonată, astfel se presupune că la scadențele
intermediare (lunare, trimestriale) o dată cu dobânda să f ie rambursată și o parte din
principalul creditului.
Dobanda . Constituie prețul creditului. Comisioanele aferente acestuia se asimilează
costului creditului. Dobânda reprezintă prețul capitalului utilizat, sau altfe spus „chiria” pe
care debitorul o plăteș te pentru dreptul care i se acordă, și anume, acela de a utiliza capitalul
împrumutat. În general, nivelul dobânzii se corelează cu rată profitului obținută de
întreprinzător. Cuantificarea dobânzii este realizată prin folosirea ratei dobânzii, iar această se
constituie într -un instrument de influențare a cererii și ofertei de credite. Un nivel mai redus al
ratei dobânzii da naștere unei cereri sporite de credite, ceea ce determina efecte favorabile
asupra producției și economiei, cât și un cost ridicat al creditelor, mai excat o rată a dobânzii
ridicată, duce la diminuarea cererii de credite. „Luarea în considerare a ratei inflației,
comparativ cu rată dobânzii utilizată în contractul de credit, conduce la constatarea faptului,
că în perioadele cu inflație sporită, creditele constituie pentru debitori o modalitate perfectă de
finanțare. În funcție de același element, inflația, se utilizează în raporturile de credit, două
tipuri de dobânda :
• dobânda fixă – același nivel pe toată durata creditului
• dobând a variabilă – nivele diferite în funcție de condițiile contractuale.
Dupa modul de achitare pentru subiect , dobanda poate fi :
• dobanda activa – platita de debitor
• dobanda pasiva – platita de creditor pentru resursele imprumutate.”

Acordarea creditului . Creditul se poate consimți prin cadrul unei tranzacții unice:
acordarea unui împrumut, vânzarea unei obligațiuni, angajarea unui depozit. „Pentru
consimtirea tranzacției, respectiv acordarea creditului, creditorul trebuie să -și asigure o bună

15 Aurel Baesu, Nicolae Slutu,” Note de curs – Drept bancar, Chisinau”, Editura Universitatii de Studii Europe din
Moldolva, Faculatea de Drept, 2013.

25
informare și documentare pentru evitarea riscului. În acest sens, băncile își creează un cadru
propriu de informare și documentare pentru studierea capacității de plata și, respectiv, a
potențialului economic al firmelor. ”16
Consemnarea și transferabilitatea . În marea lor maj oritate, acordurile de credit sunt
consem nate, prin înscrisuri, instrumente de credit care imp lică în formă lor de prezentare
multiple și difer ite aspecte. Obligația fermă a debitorului cu privire la rambursarea
împrumutului, respectiv dreptul creditorului de a i se plăti suma angajată, este esențială în
aceste instrumente. Transferabilitatea intrumentelor de credit se poate realiza direct între
investitori sau indirect, în cadrul piețelor de capital și financiare. De obicei, transferul direct
se desfășoară în cadrul raporturilor directe de credite cu privire la circulația cambiei, a
cecului, în timp obligațiile statului sau ale intrepriderilor sunt obiect al piețelor financiare.

3.1.3. Func țiile creditului

Prin natură, creditul îndeplinește o serie de funcții socio -economice pozitive:
• Creditul facilitează sporirea capitalului real, și favorizează totodată o mai bună
utilizare a factorilor de producție care există. Resursele bănești existente se pot valorifica în
sensul de sporire a producției naționale, astfel din pasive devin active prin intermediul
creditului.
• „Contribuie la concentrarea activităților economice în unități mari. Facilitează
distribuirea și redistribuirea resurselor bănești înt re diferite întreprinderi și ramuri economice,
orientându -le spre unitățile mai bine situație pe piață, sporindu -le forță concurențială, profitul
încasat și patrimoniul de care dispun. „
• Accelerează tranzacțiile comerciale. Creditul ușurează desfacerea m ărfurilor pe scară
mare.
• Crește viteză de rotație a monedei și contribuie la dimensionarea ei. Banii de credit
își aduc contribuția și la sporirea cantității mijloacelor de plata în economia națională,
influențând în sensul modificării structurii lor.
• Prin varianta cumpărării pe credit și a plății în rate a unor bunuri de folosință
îndelungată, creditul crează o influență pozitivă asupra consumului.

16Aurel Baesu, Nicolae Slutu, „ Note de c urs- Drept bancar, Chisinau”, Editura Universitatii de Studii Europe din
Moldolva, Faculatea de Drept, 2013.

26
3.1.4. Clasificarea creditelor

În timp ce banii au cunoscut un proces continuu de generalizare și universalizare,
dimpotrivă, în ceea ce privește creditul , acesta s -a concretizat și s -a diversificat din ce în ce
mai mult. Printre riteriile care au determinat delimitarea principalelor tipuri de credit, se
numără :

– Persoană creditorului
– Modalitate a specifică de formare și folosire a capitalurilor disponibile
– Persoană debitorului
– Dimensiunile și dinamică necesităților debitorului și modul de utilizare a
capitalurilor împrumutate
– Obiectul creditului și sfera de utilizare
– Duratele de constituire a capitalului disponibil și de folosire de către
împrumutați. Astfel, avand la baza aceste criterii, raporturile de credit se structureaza in felul
urmator :

a) Creditul comercial . În țările cu economie de piață dezvoltată, creditul comercial
reprezintă o importantă pondere că sursă de finanțare (Japonia – 30%, Franța – 20%, SUA –
10%). Creditul comercial este acel credit care se acordă între producători și comercianți prin
vânzarea mărfurilor, în schimbul unor instrumente de credit (sau efecte de comerț). Totodată
reprezintă o amânare la plata, care se acordă de către un furnizor de mărfuri sau de
servicii, clientului. Acordarea de credite sub forma de marfa are la origine procesul de
diviziune primara a muncii.
In concluzie, costurile acord arii creditelor comerciale sunt:17
• dobânda pierdută (acordarea creditului comercial este echivalentă cu a da credite fără
dobânda)
• scăderea puterii de cumpărare (cu ocazia acordării creditului comercial are loc o
transferare de valoare de la cel care a cordă creditul la cel care -l obține și, datorită creșterii
generalizate a prețurilor, acesta din urmă plătește datoria la o valoare inferioară celei pe care a
luat-o cu împrumut)

17 http://noutatistiri.ro/wp -content/uploads/15 -drept -bancar -credit -bancar -si-acceptiuni -generale.pdf

27
• costurile administrării creditelor comerciale (de regulă administrarea cre ditelor
comerciale presupune o creștere importantă a volumului contabilizării tranzacțiilor)
• primele de asigurare a riscului de neplata (dacă firma nu adopta o politică prudență a
creditului comercial, anumiți clienți, datorită insolvabilității financia re, nu vor putea plăti;
acest risc poate fi acoperit prin asigurare)
• rabatul acordat (se acordă cu prudență, pentru plata promptă a mărfurilor vândute pe
credit, dar gestionarea lui presupune un anumit cost)
• aprecierea potențialului valoric al client ului (de asemenea culegerea și prelucrarea
informațiilor de către firma sau agenții specializate în scopul clasificării clienților necesită un
anumit cost).
Totodată constituie costuri ale neacordării creditelor comerciale:
• pierderea unor clienți (pe o piață concurențială, dacă ceilalți concurenți ai firmei
acordă credit, va fi foarte dificil pentru această să nu acorde credit comercial și discounturi)
• nesiguranța încasării numerarului (în condițiile creditului comercial, plata bunurilor
se face prin bancă, evitându -se, astfel încasările în numerar).
De aceea, politica de credit comercial, promovată de firma furnizoare, trebuie să
cuprindă:
• Perioada creditului. Reprezintă intervalul de timp pe care firma furnizoare îl acordă
clienților săi pentru a efectua plata. În stabilirea perioadei se au în vedere următoarele aspecte:
natură economică a produsului, circumstanțele financiare ale firmei furnizoare, situația
financiară a cumpărătorului.
• Rabatul acordat pentru urgentarea plății urmărește pe de o parte să atragă noi clienți,
care îl apreciază că fiind un mod de reducere a prețului, iar pe de altă parte o reducere a
perioadei de incasare a vanzarilor, deoarece anumiti clienti vor plati mai repede pentru a
beneficia de avantajul acordarii acestuia .
• Calitatea creditului se refera la forta financiara minima a clientilor pentru a se acorda
creditul. Pentru masurarea calitatii creditului exista mai multe metode, cum sunt: sistemul
celor „5 C“ (caracter, capacitate, capital, colateral, conditii), ges tiunea prin exceptie, credit
scoring -ul.
• Politica de incasari evidentiaza „duritatea“ sau „lejeritatea“ in urmarirea platii, iar
rata de transformare a creditelor comerciale in bani cash refle cta eficienta acestei politici.

28
b) Creditul obligatar . Deține o pondere importantă în economiile moderne, această
măsurându -se că o pondere a datoriei publice față de produsul intern brut. „Creditul obligatar
se referă la relațiile de credit în care partenerii sunt instituțiile statale sau întreprinderile
economice în calitate de debitori, care emit obligațiunile, în această calitate, și creditorii,
subscriitori și deținători ai acestor obligațiuni, care -și angajează astfel capitalurile, în vederea
obținerii unui venit sigur sub formă de dobânzi. Obligatiunea reprezi nta astfel inscrisul care
consemneaza raportul de credit si forma prin care se desfasoara in principal .”18
Obligațiunea reprezintă un titlu de recunoaștere a datoriei, adică o creanță financiară
pe care deținătorul o are asupra emitentului sau, caltfel sp us, o promisiune scrisă de a plăti o
suma de bani la o dată stabilită.
Deținătorul încasează în mod normal, dobânzile convenite în raportul de credite,
periodic. Emitenții de obligațiuni pot fi :
• Statul. Tezaurul (Ministerul Finanțelor) ori instituțiil e locale (primarii, prefecturi)
contractează credite obligatare utilizînd lansarea titlurilor de împrumut (obligațiuni, bonuri de
tezaur) cu scopul de a acoperii deficitului bugetar. Rambursarea acestor credite se realizează
din fonduri speciale de amorti sment al datoriei publice, din surse bugetare actuale sau din
excedente bugetare.
• Societățile comerciale. Preferă că formă de mobilizare a capitalurilor pe termen lung
emisiunea de obligațiuni, obligațiunile respective având denumirea de obligațiuni corporative.
Având o structura dată a capitalului și a acționariatului (existând o repartizare dată a puterii în
consiliul de administrație), întreprinderile evita noile emisiuni de acțiuni că sursă de sporire a
capitalurilor, fapt care ar putea duce la o schimbare a raportului de forțe. Se explică astfel
preferință pentru împrumutul obligatar, în opoziție cu posibilitatea de creștere a capitalului
propriu prin emitere de acțiuni.
Împrumuturile obligatare se pot diferenția prin caracteristicile acestora, as tfel : 19
După modalitățile de lansare:
•Emisiunea de obligațiuni și distribuirea directă de către organismul emitent
•Emisiunea de obligațiuni și lansarea prin intermediul unui sindicat sau consorțiu
format din bănci comerciale și instituții financiar e.
Că tipologie a obligațiunilor, se disting :
• Obligațiuni cu venit fix
• Obligațiuni indexabile

18 http://noiprieteni.ro/wp -content/uploads/15 -drept -bancar -credit -bancar -si-acceptiuni -generale.pdf
19 http://noiprieteni.ro/wp -content/uploads/15 -drept -bancar -credit -bancar -si-acceptiuni -generale.pdf

29
• Obligațiuni cu rată variabilă a dobânzii
• Obligațiuni convertibile în acțiuni
• Obligațiuni cu cupon reinvestit.
Ca modalități de ramburs are, se prezintă următoarele :
• Rambursarea prin anuități constante
• Rambursarea prin amortismenre constante
• Rambursarea la sfârșitul perioadei
• Rambursarea prin tragere la sorți.
c) Creditul ipotecar . Constituie principala modalitate de sprijinire a proprietății
imobiliare.
Acesta presupune înțelegerea între creditor și împrumutat, în urmă căreia se prevăd
următoarele :
• Proprietatea care servește că garanție a rambursării împrumutului
• Condițiile de remunerare și scadențele de rambursare
• Penalitățile în cazul de rambursare anticipată (parțială sau integrală) a creditului
• Circumstanțele în care în cazul nerespectării condițiilor de împrumut debitorul
poate pierde proprietatea . Principalul tip de împrumut cu ipotecă reprezintă o suma de
rambursare și o rată a dobânzii fixă (constanța și identică). Rambursările periodice se prevăd
pe întreagă perioada și fiecare rambursare cuprinde dobânda și suma cu care se reduce datoria
în cu rs .
În cadrul ratei fixe, în timp, scade partea privind dobânzile și crește partea privind
rambursarea propriu -zisă.
În ultimul timp s -au dezvoltat și alte tipuri de credite ipotecare cum ar fi: • Imprumut
pe ipoteca cu dobanzi variabile (acum se foloses te si dobanda variabila dupa evolutiile
fluctuante ale ratei dobanzii din anii ’80).
• Imprumut pe ipoteca cu rambursare progresiva
• Imprumut pe ipoteca inversat, purtator de anuitati. 20

d) Creditul de consum . Creditul de consum este acel credit pe termen scurt, mediu sau
lung, care se acordă persoanelor individuale având că scop acoperirea costului bunurilor și
serviciilor de care beneficiază prin intermendiul rețelei de comercializare și servicii, sau
pentru recreditarea creanțelor contractate în acest scop. Creditul de consum a existat inițial

20 http://noutatistiri.ro/wp -content/uploads/15 -drept -bancar -credit -bancar -si-acceptiuni -generale.pdf

30
sub formă „creditului deschis „ , adică, a posibilității pe care comerciantul o acordă clienților
solvabili de a cumpără mărfuri în funcție de necesități, urmând că ma i apoi să fie făcută
lichidarea datoriilor. Sub acest fel, formă practicată a fost considerată drept credit cu
rambursare neeșalonată. O deosebita forma a creditelor esalonate este reprezentata de creditul
revolving, aparut la sfarsitul anilor ’30.
Aceast ă formă s -a extins o dată cu amplificarea utilizării cărților de credit. Elementele
caracteristice a creditului revolving sunt: Interest & principal.
• Se acordă în cadrul unei convenții stabilite între părți
• Permite debitorului să efectuează cump ărările sau să obțină împrumuturi fie direct asupra
creditorului, fie indirect prin cărțile de credit, în momentul oportun pentru el
• Debitorul are posibilitatea să efectueze plata fie în totalitate pentru creditul în curs, fie
prin plăti parți ale, periodice , dupa posibilitati. 21

e) Creditul bancar . Acesta cuprinde o sfera vastă de raporturi de credit, pe termen
scurt, mediu sau lung, în ceea ce privește operațiile bazate pe înscrisuri sau fără, garantate sau
negarantate, pe obiect de credit ori global.
„În raporturile de credit cu instituțiile de cr edit se pot angaja persoanele juridice (au
calitatea de agenți economici) și persoanele fizice. Raporturile de credit ale intreprinderilor cu
bancile sunt de regula reciproce.”22 Clasificarea creditului bancar și trăsăturile definitorii ale
acestuia vor fi prezentate în subcapitolul urmatoar, derularea acestui tip de credit fiind
obiectul de studiu al acestei lucrări. Din analiză comparativă a celor cinci tipuri de credite, se
sintetizează concluzia următoare : două categorii de credit, creditul comercial și creditul
obligatar, presupun obligații directe între debitor și credit, pe când celelalte categorii de credit,
bancar, ipotecar, de consum, presupun existența unor raporturi de credit complementare care
sunt intermediate prin bănci.

21 Ibidem
22 http://noutatistiri.ro/wp -content/uploads/15 -drept -bancar -credit -bancar -si-acceptiuni -generale.pdf

31
3.2. Creditul bancar

Creditul bancar reprezintă creditul care se acordă agenților economici sub formă
bănească de către instituțiile bancare în așa-numitul ,,comerț cu bani".

3.2.1. Componentele creditului bancar

Înainte de a prezenta varietatea de tipuri de credite de pe piață, este necesară definirea
elementelor caracteristice (tehnice) ale unui credit.
Principalul creditului reprezintă suma inițială a creditului acordat, capitalul
împrumutat inițial.
Dobânda și rata dobânzii . Dobânda reprezintă prețul care trebuie plătit pentru
împrumutarea (utilizarea) unei sume de bani pentru o anumită perioadă.
Rata dobânzii reprezintă nivelul procentual care se aplică la capitalul împrumutat pe
perioada derulării creditului. Ea se aplică la soldul creditului (partea nerambursată din
capitalul împrumutat inițial), și este calculată la perioade de timp clar stipulate în contractul
de credit.
Dobânda anuală efectivă (DAE). Arată care este costul real al unui credit ținând cont
nu doar de cheltuielile cu rata dobânzii, dar și de celelalte taxe, comisioane și unele asigurări
care trebuie plătite de către client.
Comisioanele creditului . Sunt incluse în costul total al creditului, pe lângă dobânda.
Rata creditului . Reprezintă suma totală de achitat de către debitor la scadențele
intermediare, în conformitate cu condițiilor contractuale. Include partea din principalul de
rambursat, plus dobânzile și comisioanele aferente, conform scadentarului de plată.
Scadentarul de plată (planul de ramb ursare) . Planul de plăți conține descrierea
datelor (zilelor) și sumelor tuturor ratelor pe care clientul le are de plătit când returnează un
credit.
Scadența (maturitatea) ratei . Reprezintă termenul în care rata scadentă pentru fiecare
lună trebuie plătită. Scadența fiecărei rate este conținută în planul de plăti sau în contractul de
credit.
Maturitatea creditului (scadența finală) . Reprezintă data la care creditul trebuie
achitat în întregime.

32
Termenul de acordare . Reprezintă perioa da pe care este acordat împrumutul. Creditele se
clasifică în credite pe termen scurt, mediu sau lung în funcție de acest criteriu.
Destinația creditului . Reprezintă obiectul utilizării creditului. În funcție de acest criteriu,
creditele s e grupează în diverse categorii.
Valuta creditului . Creditele pot fi acordate în lei sau în valută. Dobânda creditului se află în
interdependență cu valuta acestuia.
Plafonul creditului . Reprezintă valoarea maximă a creditului, stabilit în contractul de
credit, în limita căruia debitorul poate utiliza fondurile puse la dispoziția sa de către bancă.
Soldul creditului . Reprezintă partea nerambursata din capitalul împrumutat inițial. Se
deosebesc următoarele tipuri de solduri :
• Sold curent – principalul creditului nerambursat
• Sold restant – partea nerambursată din ratele scadente
• Sold neutilizat – partea neutilizată din plafonul acordat de bancă.23
Rambursarea creditului . Modalitățile de rambursare a unui credit sunt următoarele :
• În fiecare lună, clientul rambursează o parte egală din capitalul împrumutat (principal) și
dobânda aferentă respectivei perioade. În acest caz, rata unui credit este diferită în fiecare lună
din moment ce rata dobânzii este aplicată s umei rămase de plătit din credit, a cărei valoare
scade lunar.
• Plan de rambursare cu rate lunare (anuale) egale, care include parte diferită din principal în
fiecare lună și dobânda scadentă pentru perioada respectivă.
• Plan de rambursare flexibil / ir egular – când clientul are un venit sezonier, un plan de plăti
poate fi acceptat cu rate mai mari în lunile "bune" și mai mici în perioadele mai slabe.24
Perioada de grație . Reprezintă perioada de la începutul creditului, în care debitorul va
plăti doar d obânda aferentă capitalului împrumutat. Această dobânda în unele cazuri se poate
acumula devenind scadentă după perioada de grație. Procedeul este de regulă utilizat în cazul
creditelor pentru investiții, pentru a acorda un răgaz debitorului de a da în fol osință obiectul
investiției respective.
Perioada de utilizare . Reprezintă intervalul cuprins între data primei trageri din credit
și termenul final de rambursare.
Perioada de angajare . Perioada în care debitorul trebuie să angajeze creditul (trebuie
să efectueze cel puțin o tragere din credit).

23 http://conspecte.com/Bazele -activitatii -investitionale/surse -si-metode -de-finantare -a-investitiilor.html
24 http://www.finantare.ro/ghid -privind -creditele

33
Perioada de tragere . „Reprezintă intervalul de timp înscris în contractul de credit, în
care împrumutatul are dreptul de a face trageri, în limita plafonului aprobat, începând cu data
la care s -au îndeplinit toate condițiile de tragere prevăzute în contractele încheiate (gara nții,
asigurări), și încheind cu data ultimei trageri.”25
Garanțiile creditului . Creditele se asigură cu garanții, în scopul acoperirii la riscul de
credit.
Serviciul datoriei . Reprezintă numărul de zile restante ale creditului (de la data trecerii
la restanță a principalului sau dobânzii scadente).

3.2.2. Tipologia creditului pentru persoanele juridice

Ținând cont de durata pentru care se acordă creditul, obiectul creditului și sfera de
utilizare, creditele acordate persoanelor juridice se clasifică astfel:

• Credite pe termen scurt :

Linia de credit este o modalitate de creditare a agenților economici, aceasta
funcționând după sistemul revolving, în baza unui contract de credit prin care banca se
angajează să împrumute clientelei fonduri care se pot utiliza în mod fractionat, ținând cont de
nevoile a cesteia, în limita unui plafon de credit, condiția fiind ca soldul zilnic al
angajamentelor să nu fie mai mare decât volumul liniei de credite aprobat, cu posibilitatea
prelungirii în mod repetat pe perioade noi de creditare, dacă se îndeplinesc condițiile stabilite.
Liniile de credit pot fi acordate fie pentru creditarea de ansamblu a activității curente de
aprovizionare, desfacere, prestare servicii, etc. fie a unor subactivități, proiecte, contracte,
care prin natura lor se evidențiază și se desfășoară d iferit.
Creditul pentru finanțarea stocurilor „se acordă clientelei pentru finanțarea
operațiunilor cu caracter temporar pe baza documentației prezentate de agenții economici din
care să rezulte situația stocurilor și chetuielilor care fac obiectul credit ării și cauzele care au
determinat formarea stocurilor respective (primirea de la furnizori a unor materii prime și
materiale în avans față de termenele din contracte, aprovizionări în loturi optime, întreruperea

25 https://noutatistiri.ro/wp -content/uploads/aici -puteti -gasi-mai-multe -articole -despre -credit -rata-la-banca –
imprumuturi -explicatii -si-ce-trebuie -sa-stiti-cand -faceti -imprumut.pdf

34
producției din motive justificate, lipsa mi jloacelor de transport sau alte greutăți în expedierea
produselor la intern sau la export).”26
Creditul pentru finanțarea cheltuielilor și stocurilor sezoniere de materii prime și
produse este acordat agenților economici care constituie astfel de stocuri pr ecum și alte
stocuri care sunt de natură diferită celor curente și care se consumă într -o perioadă mai mare
de un trimestru, fără să depășească doisprezece luni de la constituire.
Creditul de trezorerie – nevoi temporare poate fi acordat pe perioade de tim p foarte
scurte, ce nu pot depăși treizeci de zile calendaristice. Reprezintă o formă de creditare a
activității curente și se poate utiliza pentru: acoperirea deficitului care intervine în fluxul de
lichidități ca rezultat a întârzierilor în încasarea măr furilor livrate, serviciilor prestate sau a
lucrărilor executate , etc., inclusiv exploatarea oportunităților care se ivesc pe piață.
Creditul de scont . „Scontul reprezintă operațiunea prin care, în schimbul unui efect de
comerț (cambie sau bilet la ordin ), banca pune la dispoziția posesorului creanței valoarea
efectului, mai puțin agio (dobânda și comisioanele eferente), înainte de scadența efectului
respectiv.” 27Cambia și biletul la ordin, ca titluri de credit, au ca și elemente definitorii
obligația tra sului de a plăti beneficiarului o sumă de bani anume la o dată stabilită (numită și
scadentă). Scontarea reprezintă o operațiune negociabilă, iar în cazul în care există cele mai
mici dubii asupra certitudinii încasării sumei la scadență, banca are dreptul și obligația de a
refuza operațiunea de scontare.
Creditul pe documente de plată în curs de încasare. Tipul acesta de credit este
destinat acoperirii lipsei temporare a disponibilităților din contul curent și are ca și garanție
documentele de plată în cu rs de încasare (cecuri,bilete la ordin,ordine de plată). „Creditele pe
cecuri remise spre încasare se acordă în urma dovezii remiterii cecurilor la plată prin circuit
bancar sau a depunerii cecurilor spre încasare de către beneficiari direct la băncile
plătitorilor.”28
Factoringul „este un contract încheiat între o parte numită « aderent », furnizoare de
mărfuri sau prestatoare de servicii, și o societate bancară sau instituție financiară specializată,
denumită « factor », prin care aceasta din urmă asigur ă finanțarea, urmărirea creanțelor,
protecția riscurilor de credit, iar aderentul cedează factorului, cu titlu de vânzare sau de gaj,
creanțele născute din vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii pentru terți. „

26 http://noiprieteni.ro/wp -content/uploads/15 -drept -bancar -credit -bancar -si-acceptiuni -generale.pdf
27 Ibidem

28 Gabriela Prelipcean,”Strategii investitionale in afaceri”, Universitate „Stefan cel Mare”, Suceava, 2008.

35
Factoringul reprezintă o relație contra ctuală între un vânzător și un factor prin
intermediul căruia:
• Vânzătorul cesionează factorului toate creanțele care rezultă din contracte de vânzare /
prestări servicii avute cu diverși parteneri și notifică debitorii cu privire la această cesiune.
• Factorul realizează cel puțin două din următoarele servicii : o fnanțare având la bază
facturile, o administrare a creanțelor, o colectare a creanțelor la scadență, o protecție
împotriva riscului de neplată.
„Astfel, în timp ce creditul poate oferi numai finanțare, factoringul presupune un
ansamblu de servicii : finanțare, urmărire, colecatre, protecție împortiva riscului. În cazul
creditelor, accentul analizei se pune pe bonitatea solicitantului, în timp ce factoringul
presupune, în primul rând, analiza b onității partenerilor solicitantului (aderent). În cazul
biletului la ordin, trăgătorul și trasul sunt una și aceeași persoană. „
Creditul pentru facilități de cont reprezintă creditele pe perioade scurte și foarte
scurte de timp, până la 30 de zile, care se acordă agenților economici care din unele cauze
justificate economic nu pot să facă față plăților temporar. „Se acordă clienților din categoria
corporate, pentru acoperirea decalajului intervenit în fluxul de lichidități (cash -flow) ca
urmare a apariți ei unor situații neprevăzute față de planificarea fluxurilor financiare și este
destinat creditării de ansamblu a activității curente de aprovizionare, producție, desfacere,
prestări servicii.”29
Creditul pe descoperit de cont (overdraft ) poate fi acordat a genților economici
solicitanți pe perioade de timp foarte scurte, pentru a acoperi unele obligații stringente în ceea
ce privește aprovizionarea cu materii prime, materiale, combustibili, energie, taxe curente,
alte obligații curente. De altfel, aceste cre dite pot fi acordate în scopul de a preveni
înregistrarea de interdicții bancare de către clienții băncii, ca rezultat al lipsei temporare de
disponibilități în cont la data decontării anumitor instrumente de plată de debit care au fost
emise de aceștia (c ecuri, cambii, bilete la ordin). Dobânda care se percepe de către bancă
pentru acest tip de credit este mai mare decât dobânda de bază care se practică la creditele pe
termen scurt.
Scrisori de garanție bancară „reprezintă un înscris prin care o bancă den umită
garantă se angajează în mod irevocabil ca, în cazul în care o anumită persoană fizică sau
juridică (debitorul principal) nu va plăti la termen o sumă indicată expres în documentul
respectiv, să plătească suma neachitată în favoarea beneficiarului. Pr in aceasta nu se

29 Balteș,N., (coord.), „ Analiza economico -financiară a întreprinderii”, Sibiu, Editura Universității „Lucian
Blaga” , 2003.

36
garantează fapte ci se preia obligația de plată pentru situația în care cel garantat nu și -a
îndeplinit obligația contractuală.”30

Scrisorile de garanție bancară pot fi clasificate după mai multe criterii:
După angajamentul băncii garante , 31scrisorile de garanție bancară pot fi:
• scrisori simple de garanție bancară (care presupun că banca garantă poate solicita
beneficiarului să urmărească pe debitorul principal și numai dacă acesta nu poate să achite
suma, să efectueze plata)
• scrisori solidare de garanție bancară (corespunzător cărora beneficiarul poate cere executarea
plății de către bancă, fără ca în prealabil să urmărească pe debitorul principal garantat și fără
ca banca garantă să poată obiecta).
După obiectivul garantat , 32scrisorile de garanție bancară por acoperi următoarele situații:
• se garantează că, până la o dată stabilită, un plătitor (importator) va deschide un acreditiv
documentar în favoarea unui furnizor (exportator)
• o bancă se angajează să plătească documen tele primite prin incasso documenta
• o bancă garantează executarea de către furnizor a unui contract în bune condiții
• se garantează cumpărătorului străin restituirea avansului acordat furnizorului, dacă acesta nu
livrează mărfurile din culpa lui, scriso are de garanție bancară utilizată mai ales în cazul
acreditivului documentar cu clauză roșie.
Acreditivul cu clauză roșie are această denumire deaorece în conținutul său cuprinde o
clauză, care este, de regulă scrisă cu cerneală roșie, al cărei conținut au torizează banca
plătitoare sau avizatoare cu dreptul de a efectua o plată în avans către exportator.

• Credite pe termen mediu și lung :

Creditul pentru investiții (echipament) este acordat că o completare a surselor proprii,
a surselor din bugetul de s tat și/sau bugetele locale și din fondurile speciale, utile pentru
acoperirea cheltuielilor prevăzute în proiectele de investiții care au fost aprobate pentru :

30 Ibidem
31 http://noiprieteni.ro/wp -content/uploads/15 -drept -bancar -credit -bancar -si-acceptiuni -generale.pdf
32 http://noiprieteni.ro/wp -content/uploads/15 -drept -bancar -credit -bancar -si-acceptiuni -generale.pdf

37
• realizarea unor capacități noi de producție, dar și dezvoltarea celor existente
• modernizar ea și/sau retehnologizarea capacităților de producție, a utilajelor, mașinilor,
instalațiilor, clădirilor și construcțiilor care există
• „realizarea de investiții prin : o cumpărarea de mașini, utilaje, mijloace de transport o
asigurarea utilităților nece sare funcționarii obiectivelor și capacităților noi sau existente o
cumpărarea de caldiri, construcții, unități de producție o cumpărarea de materiale, piese de
schimb o achiziții de licențe, brevete, softuri informatice o procurarea de animale de producți e
o plantații viticole, pomicole, alte specii o alte investiții.”33
Creditul pentru cumpărarea de acțiuni și active „este încadrat în sfera investițiilor
financiare în valori mobiliare, ordinare sau preferențiale, emise de societățile comerciale la
care sta tul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar, indifrent de numărul
acțiunilor pe care le deține, de societățile și companiile naționale și celelate entități rezultate
din reorganizarea regiilor autonome de interes național.” 34
Credite le pentru cumpărarea de active puse în vânzare de regiile autonome, societățile
comerciale, companiile și societățile naționale la care statul sau o autoritate a administrației
publice locale este acționar majoritar, reprezintă un specific distinct.
Credit ul promotor este acordat de către banca persoanelor juridice care sunt
specializate și autorizate în construcția și în vânzarea de locuințe, și care poartă denumirea de
promotori imobiliari având că scop facilitarea construirii de locuințe. Promovarea imob iliară
se realizează prin cumpărarea sau cesionarea de suprafețe de teren și a construirea de imobile
de locuințe, din inițiativa promotorului sau la comandă beneficiarului. Agenții economici
specializați care au că obiect de activtate construcția de locui nțe și vânzarea acestora direct
persoanelor fizice, sunt promoteri imobiliari de locuințe.
Creditul ipotecar poate fi acordat clienților băncii, persoane juridice având că obiect
de activitate construirea, reabilitarea, consolidarea ori extinderea imobilelor cu destinație
locativă, comercială ori industrială. „Active – bunuri din patrimoniul unei societăți comer ciale
sau regii autonome, care pot fi separate și organizate să funcționeze independent de restul
activității societății, cum ar fi unități de producție, de comerț sau prestări servicii, ateliere,
ferme, spații comerciale, spații de cazare sau de alimentaț ie publică, spații pentru birouri.”35
Creditul pentru activitatea de leasing . „Leasingul reprezintă o convenție prin care
locatorul / finanțatorul (în calitate de proprietar) transmite locatarului / utilizatorului (persoană

33 http://noiprieteni.ro/wp -content/uploads/15 -drept -bancar -credit -bancar -si-acceptiuni -generale.pdf
34 Ibidem
35 Al. Bologa, „Analiza economico – financiară a în treprinderii”, Academia Comercială Satu Mare, 2004.

38
care ia cu chirie), pentru o peri oada determinată, dreptul de posesie sau de folosință a unui
bun mobiliar, imobiliar sau activ necorporal destinat desfășurării activității de exploatare a
locatarului / utilizatorului, contra unei chirii (rată de leasing), cu opțiunea de cumpărare la
scadență, la un preț covenit prin contractul inițial între părți.” 36
După natura contractului se deosebesc două forme de leasing : leasingul financiar și
leasingul operațional.
Leasing financiar.
O operație de leasing poate să fie clasificată drept financiară dacă:
• beneficiile și riscurile aferente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului din
momentul în care se încheie contractul de leasing
• părțile prevăd expres că la expirarea con tractului de leasing se va transferă utilizatorului
dreptul de proprietate asupra bunului
• utilizatorul poate să opteze pentru cumpărarea bunului, iar prețul de cumpărare să reprezinte
cel mult 50% din valoarea de intrare (piață) pe care acesta o va avea la dată la care opțiunea
poate fi exprimată
• perioada de utilizare a bunului în sistem de leasing acoperă cel puțin 75% din durata
normală de utilizare a bunului, chiar dacă în final dreptul de proprietate nu se transferă. În
general o operație de leasi ng financiar se îndreaptă către achiziția bunului finanțat
Leasing operațional .
Spre deosebire de cel financiar, acesta presupune utilizarea bunului finanțat pe o perioada de
timp limitată, fără asumarea unor riscuri și beneficii aferente proprietarului, în mod normal,
pentru rezolvarea punctuală a unor activități specifice. Drept urmare, utilizatorul este decis
practic, încă de la semnarea contractului, asupra returnării bunului finanțat la sfârșitul
perioadei de leasing, urmînd preluarea de către locatar a riscului de realizare a valorii rămase
neamortizate la sfârșitul contractului.
Creditul de forfetare . „Forfetarea reprezintă operațiunea prin care un vânzător sau
prestator de servicii își vinde creanțele în valută rezultate dintr -un contract de vânzare –
cumpărare pe care le are față de un cumpărător sau beneficiar, unei societăți bancare sau
instituții financiare specializate, contra unui cost de forfetare, înainte de ajungerea acestora la
scadență. „37
Operațiunea este una negociabilă derulându -se între banca și clientul sau, creanță fiind
cumpărată cu renunțarea la dreptul de recurs asupra vânzătorului creanței, exceptând cazurile

36 Clocotici,D.,Gheorghe,G.,” Operațiunile de leasing”, București, Editura Lumina Le x, 2000;
37 Ibidem.

39
de fraudă. Forfetarea da posibilitatea exportatorului să recupereze sumele înainte de scadență
sau înainte de transformarea u nei vânzări pe credit într -o vânzare la vedere, cu plata taxelor
respective.

3.3. Creditarea agenților economici

Creditarea constă într -un ansamblu de operațiuni efectuate de către banca prin care
această, în calitate de împrumutător, în baza unui contract, pune la dispoziția unei
întreprinderi numită împrumutat, a anumită suma de bani, pe o perioada de timp și cu a
anumită destinație, contra unei remunerații numită dobândă .

3.3.1 . Acordarea, documentarea și evaluarea creditelor

Conform formei stabilite, solicitantul de credit depune la banca cererea și anexează la
cerere setul de documente necesare. Cererea trebuie să conțină date inițiale privind creditul:
scopul, suma,termenul, acoperirea, tipul creditului. Pentru primirea creditului, pachetu l de
documente conține mai multe tipuri de documente, care se pot grupa în trei categorii:
I – acte care confirmă statutul juridic al solicitantului:
Statutul; certificatul de înregistrare; contractul de fondare; licențe; informații despre
conducerea firmei.
II – acte ce caracterizează starea financiară a solicitantului :
Bilanțul pt 2 -3 ani; raporul financiar; extrase din conturi.
III – acte ce caracterizează credibilitatea solicitantului :
business -planul; contracte; certifcate; garanții, etc.38
În caz ul în care este necesar, banca are dreptul de a solicită informații suplimentare.
Interviul cu solicitantul se realizează în scopul de a aprecia seriozitatea, credibilitatea, sss
reputația lui. Totodată se stabilește fundamentarea cererii de credit, nivelu l asigurării
rambursării creditului și corespunderea cererii de credit politicii creditare a băncii. În cadrul
interviului solicitantului întrebările care se pun, care au că scop clarificarea unor momente
mai specifice ale activității lui.

38 Al. Bologa, „Analiza economico – financiară a întreprinderii”, Academia Comercială Satu Mare, 2004.

40
Aceste întrebăr i se pot grupa astefel: date despre client și compania să; despre creditul
solicitat; cu privire la achitarea creditului; cu privire la asigurarea creditului; relațiile
clientului cu alte bănci;
Tot în caz de necesitate se poate apela la surse suplimentare de informații despre
solicitantul creditului cum ar fi: materialele arhivei băncii comerciale; informații de la clentii
solicitantului; informații de la diferite agenții de cercetare; informații de la alte bănci, instituții
financiare, instituții analitic e; alte informații.
În analiză dosarului de creditare, banca are de răspuns la următoarele obiective:
– Să decidă dacă va finanța sau nu.
În urmă informațiilor furnizate băncii de către societatea comercială, analistul de credit
trebuie să le s electeze pe cele care îi permit să aprecieze capacitatea de rambursare: ce volum
de datorie poate fi suportat și pe ce perioada; capacitatea de a absorbi stocuri în perioada
derulării împrumutului.
Se cercetează eventualele amenințări care p lanează asupra societății cum ar fi
marja de siguranță, modalitatea de rambursare în situația apariției falimentului înainte de
scadență împrumutului.
– Găsirea tipului de finanțare care să răspundă cel mai bine necesității debitorului.
„ Analiza financia ră permite identificarea punctelor tari și a celor slabe legate de ciclul de
exploatare și poate facilita luarea unei decizii privind tipul de finanțare propus. Sunt
examinate: nevoile de finanțare pe termen scurt (nevoile de trezorerie); formele de credit cel
mai bine adaptate investițiilor pe termen lung; tipurile de garanții solicitate și gradul lor de
acoperire.”39
– Utilizarea informațiilor obținute pentru a face o propunere comercială completă și
personalizată pe nevoile societății comerciale : se recomandă că documentele contabile să fie
acceptate numai în cazul în care sunt certificate de un expert contabil ori de o societate cu
activitate recunoscută de audit contabil și financiar. Se observă astfel că analiză riscului de
credit nu se rezumă doar la calculul unor rate și indicatori, fiind vorba de o evaluare completă
a mediului intern și extern al întreprinderii. Calculele financiare efectuate (rate, șolduri
intermediare de gestiune etc.) nu au nici un sens dacă nu există criterii care să fac ă posibilă
analiză calității lor.

39 http://conspecte.com/Activitatea -Bancara/metodologia -de-creditare.html

41

Dosarul de credit
Majoritatea băncilor și a instituțiilor financiare folosesc formate relative și pentru
aplicațiile de credit, cu scopul fluidizării activității de urmărire pe care o desfășoară membrii
comitetelor de credit.

Dosarul de credit trebuie să cuprindă următoarele:
a) prezentarea societății :
 nume social și număr la registrul comerțului;
 sector de activitate;
 repartiția capitalului;
 conducători;
 istoric;
 organigrama grupului dacă este cazul;
 tipul și suma angajamentelor pe care le are banca asupra companiei, precum și angajamentele
băncilor concurente.
b) prezentarea sectorului de activitate:
 caracteristicile produselor/serviciilor;
 tipurile de produse/servicii;
 modul de producție;
 modul de aprovizionare și principalii furnizori – sunt efectuate comparații cu termenele de
plată uzuale acordate de furnizorii dintr -un anumit sector.
 caracteristicile concurenței;
 grad de concentrare;
 modul în care se manifestă concurența: prin prețuri, produse, tehnologie, mărc i;
 modul de distribuție – cum sunt distribuite produsele/serviciile vândute, structura clientelei.
 principalii concurenți: cifră de afaceri, rentabilitate, structura financiară, acționariat;
 caracteristicile sectorului de activitate; amenințările și oportu nitățile sectorului, puncte tari
puncte slabe – analiza SWOT ;
 poziționarea întreprinderii pe piață;
 competitivitate, nivel tehnologic;
 rentabilitate și soliditate financiară în raport cu concurența.

42
c) analiza situației financiare , care trebuie să includă cel puțin următoarele aspecte:
 riscul afacerii;
 evoluția cifrei de afaceri și a marjelor;
 solvabilitate, lichiditate: aprecierea calității structurii financiare;
 finanțarea nevoilor de exploatare: care sunt nevoile și cum se poate implica banca;
 finanțarea imobilizărilor: care sunt nevoile și cum se poate implica banca;
 analiza modului de gestionare a societății – studiu retrospectiv pe ultimele 3 – 4 exerciții
financiare;
 evoluția renta bilității;
 formarea profitului net: analiza provizioanelor și a elementelor excepționale;
 determinarea capacității de rambursare;
 previziuni pentru anul în curs.
d) recomandarea finală a analistului de credit – acesta trebuie să concluzioneze fiecare dosar
printr -o recomandare bazată pe ponderarea avantajelor și a dezavantajelor respectivei
tranzacții.40
Analiză detaliată a proiectului se realizează în 5 -10 zile lucrătoare în cazul primirii
unei hotărâri pozitive, că rezultat a examinării preventive a cere rii de creditare și în baza
setului de documente prezentate. „La această etapă Banca efectuează o evaluare complexă a
posibilității de rambursare a creditului, evaluarea stabilității financiare, situația pe piață,
istoria creditară, etc., în scopul determi nării nivelului de risc a proiectului creditat.” 41
Banca evaluează prețul și calitatea asigurării propuse, coordonează cu debitorul –
formă și graficul acordării și rambursării creditului, precum și alte condiții de creditare.
„În baza informației preze ntate de client, atât orale cât și descriptive aflate în setul de
documente prezentate de client, ofițerul creditar va pregăti rezoluția pentru Comitetul de
Credit încadrând și alte subdiviziuni ale Băncii, inclusiv Secția Juridică, experți împuterniciți
ai băncii, și în caz de necesitate alte subdiviziuni ale băncii.”
Condițiile propuse pentru creditare vor fi coordonate cu solicitantul înainte de
prezentare la Comitetul de Credit. Raportul și notele finale ale ofițerului de credit vor fi
prezentate Comite tului sub forma standartizată. La perfectarea întrebărilor legate de creditarea
proiectelor complicate din punct de vedere tehnic și în cazurile in care e necesară o perfectare
mai detaliată a problemei intervine necesitatea deplasării la obiectele mai înd epărtate,
termenul de examinare prelungindu -se.

40 http://conspecte.com/Activitatea -Bancara/metodologia -de-creditare.html
41 Ibidem

43
„Decizia definitivă de acordare a creditului eliberarea garanției bancare solicitată de
client, modificări în condițiile contractului de credit sau respingerea cererii, se va hotărî de
către Comitetul de Cred it, în baza rezoluției efectuate de ofițerii de credite.”42
In mod normal, pentru a analiza credibilitatea debitorului, banca comerciala foloseste
reitingul sau scoringul creditar , esența căruia constă în faptul de a -i atribui clienților puncte
în dependenț ă de nivelul credibilității lor și a garanțiilor de rambursare a creditelor.
Organul competent (Comitetul de creditare, Comitetul de conducere, Consiliul băncii)
ia decizia de a acorda sau nu creditul, in urma rezultatelor evaluarii credibilitatii clientul ui. În
cazul in care se aprobă creditul, încep pregătirile pentru întocmirea și încheierea contractului
de credit.
„Procedura încheierii contractului de credit are constă din mai multe etape: formarea
conținutului contractului de credit de către o parte; examinarea lui de către cealaltă parte și
introducerea schimbărilor necesare; corectarea condițiilor contractuale în comun de către
bancă și debitor cu scopul găsirii variantei prielnice ambelor părți; analiza contractului de
credit din punct de vedere jur idic; semnarea contractului.”43

3.3.2. Evaluarea riscului de creditare, garanția și rambursarea creditelor

Riscul de credit reprezintă riscul neincasării valorilor scontate, fiind determinat de
incapacitatea debitorului de a acționa în conditiile si termenii contractului pe care l -a încheiat
cu banca. Privit astfel, riscul de credit poate fi privit sub doua aspecte:
– riscul de neincasare a sumei creditului (riscul de nerambursare a valorii creditului)
– riscul de neincasare a dobânzii (riscul de lipsă a venitului din operațiunea respectivă )
În unele cazuri riscul de credit poate sa fie determinat de riscurile debitorului în egala
măsură ca și de riscurile băncii (sau a agentului) debitorului. In ultimul caz se
determina riscul de credit ca risc de co ntrapartidă. Astfel, in raporturile de credit riscurile
probabile sunt :
– riscul de nerambursare : reprezinta porbabilitatea intarzierii platii ori a incapacitatii de plata
datorita conjuncturii sau a deficientelor imprumutatului;

42 http://conspecte.com/Activitatea -Bancara/metodologia -de-creditare.html
43 Ibidem

44
– riscul de imobilizare : este cel care survine de la banca ori la detinatorul de depozite, nefiind
in masura sa satisfaca cererile titualarilor de depozite, datorita unei gestiuni nereusite a
creditelor acordate.
„Pentru prevederea riscului de nerambursare trebuie să se analizez e temeinic
împrumutatul prin prisma cerințelor respectării raportului de credit sub diverse aspecte:
umane (competență, moralitate), economice (situație internațională, națională, cadrul
profesional), financiare (situații financiare, îndatorarea existentă, capacitatea de rambursare),
juridice (forma juridică, legăturile juridice cu alte întreprinderi).” 44
Prevenirea riscului este legată strict de procedurile de garantare a împrumutului.
Efectele negative provocate de riscul de imobilizare, care afectează deponentul, se pot preveni
prin administrarea incorectă a depozitelor și creditelor de către bănci.
Evaluarea riscului de credit rămîne principala problemă la etapa preliminară de
acordare a creditului. La baza activității bancare sta acceptarea riscurilor .
Metodele de evaluare sunt diverse atât pentru diferite tipuri de credite dar și pe grupe
de clienți. Exista insa sisteme de evaluare unice pentru clienții corporativi și pentru persoane
fizice. Aceste sisteme se diferentiaza datorită tipului de informaț ie cu care operează banca în
proces de cuantificare a riscului.
Analiza performanțelor economico -financiare presupune că o firmă nu poate
contracta un credit doar in cazul in care prezintă o situație performantă economică și
financiară pentru perioada prec edentă, dar și estimările pentru perioada de angajare a
creditului.
„În analiza solvabilității clientului este nevoie de făcut un studiu a cinci factori de
bază: caracterul/analiza calitățlor manageriale ale conducătorilor firmei; credibilitatea și
solvab ilitatea debitorului; activitatea economică a firmei solicitante de credit să nu prezinte
riscuri majore în perioada de utilizare a creditului; metode ale marketing -lui aplicate de
manageri, competetivitatea produselor și stabilitatea segmentelor de piață cucerite; condțiile
de muncă, asigurarea cu forță de muncă calificată, cu materii prime și materiale, energie.”45
Modelul punctajului are la baza coefițienții bonității debitorului, însă acestia nu sunt
analizați individual pentru fiecare client, avand o ponderare în cirfra rezultatului final în
conformitate cu importanța lor. Adunandu -se coeficienții ponderați rezulta un indicator
sumativ care este comparat cu schema de acordare a creditelor, fiind adoptat de bancă și
transcrisă în politica de creditare.

44 http://conspecte.com/Activitatea -Bancara/metodologia -de-creditare.html
45 Ibidem

45

3.3.3 . Gestiunea și controlul creditelor

După primirea de către bancă a deciziei pozitive de finanțare, o importanta etapa a
creditarii este perfectarea documentelor ce reglementează relațiile între părți. Relațiile între
Bancă și Debitor se stabile sc prin încheierea unor contracte in care se tine cont de
particularitățile proiectului creditat. Aceste contracte pot fi urmatoarele: contract de credit;
contract de gaj, amanet; contract de fidejusiune; scrisoare de garanție; contract de cesiune;
alte co ntracte.
Contractul de Credit și documentele care îl insotesc se perfectează de către Secția
Juridică a Băncii în termen de 1 -2 zile lucrătoare de la decizia Comitetului de Creditare.
Contractul de gaj, amanet se perfectează în conformitate cu Legea despre Gaj fiind de
asemenea obli gatoriu de înregistrat sau autentificaret la Biroul Notarial și înregistrat la
Organul Cadastral Teritorial ( în cazul gajării imobilului).
„Conținutul contractelor de credit și modificările sunt documente confidențiale și nu
pot fi transmise de client sa u bancă la o persoană terță, cu excepția cazurilor prevăzute de lege
sau cu acordul debitorului prezentat în formă scrisă.”46
Acordarea creditului se realizeaza după îndeplinirea de către debitor a unor condiții,
stipulate în contractul de credit , prin desc hiderea contului de credit și transferarea mijloacelor
bănești la contul lui de decontare in momentul prezentării dispozițiilor de plată care se afla în
conformitate cu suma și scopul creditului.
„Contractul de credit confirmă perfectarea juridică a acordă rii creditului și a tuturor
cerințelor valabile pe parcursul derulării creditului, inclusiv pe parcursul valabilității
contractului. Contractul de credit se întocmește în 2 exemplare, a căror destinație este
următoarea: I exemplar se păstrează în dosarul a gentului economic aflat în bancă, al II -lea
exemplar se oferă debitorului.”47
Cele doua exemplare sunt la fel și au o putere juridică egala. Un extras al contractului
de credit care va contine valoarea creditului, termenul de rambursare, ratele scadente,
destinația creditului, se trimite catre compartimentul operativ al băncii pentru o derulare în
condiții cat mai bune a creditului.

46 http://conspecte.com/Activitatea -Bancara/metodologia -de-creditare.html
47 Ibidem

46
„Creditele se pun la dispoziție , de regulă, în contul de împrumut, prin efectuara de
plăți prin virament sau în numerar la cere rea clientului, conform reglementărilor bancare în
vogoare. Se va urmări ca plățile de credite să se facă cu prioritate prin virament.”48
Etapa de încheiere a contractului poarta si denumirea de structurizarea creditului. Pe
durata structurizării, caracteri sticile principale ale împrumutului, sunt negociate cu clientul și
anume: tipul creditului, suma, termenul, tipul garanției si dobînda.
„Acordarea creditului bancar trebuie să se efectueze conform condițiilor contractului
încheiat între debitor și bancă la termenele și în sumele indicate în el. Acordarea creditului
trebuie să se bazeze pe un set de reguli bine determinate care definesc în mod clar principiile
de creditare. Pe întreaga perioadă de acordare a creditului și în orice stadiu banca trebuie să
respecte întocmai principiile de creditare și să efectueze monitorizarea creditului.”
O etapă importanta a procesului de creditare o reprezinta controlul asupra rambursării
creditului și plății dobînzii. Acesta consta într -o analiza periodică a dosarului debitorului
pentru revederea portofoliului de creditare a băncii, evaluand starea creditelor și organizand
auditul bancar.
Corespondența debitorului cu privire la credit.
„Urmărirea modului de derulare a creditelor începe odată cu aprobarea și acordarea lo r
și ține pînă la rambursarea integrală a lor și plata dobînzii aferente. Scopul activității de
monitorizare a creditului este în general de a menține pe tot parcursul perioadei de creditare
condițiile contractuale inițiale pentru a preveni transformarea l ui într -un credit
neperformant.”|49
Monitorizarea creditului este efectuaza de ofițerul secției de monitorizare lunar sau de
fiecare data cand apare necesitatea, pent ru a ști care este starea exactă acestuia la un moment
dat.
Informația pe care banca o fol osește pentru efectuarea unor analize suplimentare poate
sa fie culeasă din sursele urmatoare:
– conturile clientului din bancă
– rapoartele financiar -contabile
– in urma controlului faptic
– mass -media
„După cum se știe, portofoliul de credite servește ca sursă principală a veniturilor
băncii, dar totodată are și cel mai înalt grad de risc. De structura și calitatea portofoliului de

48 Ibidem
49 Ibidem

47
credite depinde în mare măsură stabilitatea și profitabilitatea băncii, de aceea în toate băncile
se efectuează controlul calității împrumuturilor pentru a descoperi abaterile de la direcțiile
politicii de creditare.”50
Componența portofoliului se analizeaza de catre personalul departamentului de
creditare, pentru a determina locul de concentrare a creditelor, dar și de a depista credit ele
problematice care au nevoie de o intervenție imediată din partea băncii.
In ceea ce priveș te verificarea portofoliului de credite, programul de control depinde
de tipul băncii, de specializarea ei precum și de metodele utilizate de banca pentru evalua rea
credibilității. Monitorizarea creditelor poate reprezenta controlul repetat al dărilor de seamă
financiare a debitorului, precum și a altor documente pentru verificarea coincidențelor
destinației de folosire a creditului cu cea care este indicată în co ntract; o analiza repetată a
lichidității și a solvabilității, controlul faptic.

50 I. Iuga,”Operațiuni preliminare acordării creditelor bancare pentru agenți i economici”, Editura Aeternitas,
Alba Iulia, 2004

48
CAPITOLUL IV

STUDIU DE CAZ: Creditarea investi țiilor la S.C. Oracol Consulting S.R.L.

Proiect economic pentru:
– Societatea comercială –
SC ORACOL CONSULTING SRL

4.1. DATE DE IDENTIFICARE A AGENTULUI ECONOMIC

1. Denumirea firmei S.C. ORACOL CONSULTING S.R.L.
2. Cod fiscal / Cod unic de înregistrare : 16842838
3. Forma juridică de constituire: SRL (Societate cu răspundere limitată)
4. Adresă, telefon, fax :-
.Adresa sediu social : Bihor, Oradea, Str. Milcovului, nr. 10,Bl. PB4, apt.1
5. Tipul activității principale actuale si codul CAEN :
Principal : 7022/Activitati de consultanta pentru afaceri si management
Conform codificarii (Ordin 337/2007) Rev.Caen(2)
Activitate (2015) – 7490/Alte activitati profesionale, stiintifice si tehnice n.c.a.
6. Natura capitalului (stat, particular, străin, mixt): Particular
7. Capitalul social la data solicitării creditului : 200 lei
8. Asociați, acționari principali la data solicitării creditului – Asociar unic

Asociat unic
Persoane fizice Adresa complet ă, nr. Telefon Nr. P ărți
sociale Valoare (mii lei) Pondere (%)
STANCIU LIVIU –
ILIE BIHOR, VASCAU 20 10 100
Total 100%
10. Date financiare par tiale ( se vor anexa balanțele de verificare pe ultimii 4 ani )

Indicatori din Bilan ț 2013(Ron) 2014(Ron) 2015(Ron) 2016(Ron)
TOTAL ACTIVE IMOBILIZATE 93.949 70.152 77.996 160.980
Imobiliz ări Necorporale 0 0 323 323
Imobiliz ări Corporale 93.949 70.152 77.673 160.657
Imobiliz ări Financiare 0 0 0 0

TOTAL ACTIVE CIRCULANTE 17.027 105.803 188.311 197.314
Stocuri 0 6.435 0 4.038
Disponibilit ăti Bănesti 17.027 64.218 179.779 192.419
Creanțe 0 35.150 8.532 857

Ultimul bilan ț depus : 2015
Ultima balanță trimestrială încheiată : Decembrie
Active totale : 267394 Ron
Profit net/ Pierdere totală: 36471 Ron

49
Datorii la stat (conform certificatului fiscal) : 130 Ron
Formularul ESR completat : Da
Data urmatoarei revizuiri : 20/03/2018
Activitate sezonier ă : Nu
Compania face parte dintr -un grup : Nu
Rula j cifra de afaceri / Suma minim ă trimestrial ă : 49306 Ron

4.2. CONDUCEREA ȘI PERSONALUL FIRMEI

Conducerea
Funcția actuală Nume și
prenume Studii
(cu precizarea perioadei,
instituției) Experiența profesională
(cu precizarea funcției, a
responsabilităților și a
perioadei)
ADMINI -STRATOR Stanciu
Liviu Ilie Nespecificat Nespecificat

Personalul
Nu există alți anagajati.

Descrierea activității curente

Scurt istoric
SC ORACOL CONSULTING SRL, specializată pe activități de consultant în
domeniul afacerilor, înființată în 31.03.2015. Obiectul de activitate al firmei îl constituie
activitățile de consultanță și training pentru dezvoltarea competențelor funcționale,
manageriale și comportamentale.Printre clienții activi se numără : Ursus Brewerie, OȚI
România, Monsson Grou p, Intersnack România și Policolor – Orgachim.

Prezentarea produselor / serviciilor pe categorii

Pachetul de servicii este grupat în jurul mărcii proprii TrainingPlus
(www.trainingplus.ro)
Obiectul de activitate și expertiză:
1. Activități consultanță î n domeniul afacerilor
Acestea includ următoarele:
– Managementul resurselor umane
– Managementul activităților logistice
– Managementul markentingului la punctul de vânzare
– Managementul rețelelor de magazine
– Managementul activității de distribuție
2. Activități de training pentru dezvoltarea competențelor funcționale, manageriale și
comportamentale
3. Bussines Coaching.

50
4.3. PIAȚA

Prezentarea evoluției cifrei de afaceri pe ultimii 4 ani

Descrierea segmentelor de piața cărora li se adresează produsele / serviciile (localizare
regională și în economie – pentru persoanele juridice – și alte criterii, cum ar fi: clasa
socială, categoria de vârstă, sex etc. – pentru persoanele fizice).

Serviciile prestate de S.C. ORACOL CONSULTING S.R.L. includ acordarea de
consultații, îndrumare și asistență oper ațională pentru firme și alte organizații pe probleme de
management, cum ar fi: planificarea strategică și organizatorică, procese de retehnologizare,
managementul schimbărilor, reducerea costurilor și alte probleme financiare; obiective și
strategii de ma rketing; planificarea, și politici privind resursele umane; strategii de
compensare și pensionare; planificarea producției și planificarea controlului.
Se adresează firmelor și organizațiilor care doresc să beneficieze de o consultanata de
specialitate în ceea ce privește consultanță, îndrumare sau asistență operațională
Această clasa de servicii prestate exclude: -proiectarea de software (programe) pentru
sisteme de contabilitate

Principalii clienți actuali interni și / sau externi, pe grupe de produse / servicii.

Clienți activi:

Client Domeniu de activitate
Ursus Breweries Băuturi de larg consum
Policolor -Orgachim Tehnologia vopselelor și lacurilor
Intersnack Romania Alimente – Distribuitori
Monsson Group Domeniul produselor, serviciilor și proiectelor
la cheie în domenii precum transportul și
distribuția de energie sau infrastructura de
telecomunicații.

TIP 2013(Ron) 2014(Ron) 2015(Ron) 2016(Ron)
Cifra de afaceri 248.250 174.891 263.628 175.337
Profit Net 28.373 44.629 36.471 80.287
Pierdere Neta 0 0 0 0

51
4.4. DESCRIEREA PROIECTULUI DE INVESTIȚII PENTRU CARE SE
SOLICITĂ CREDITUL

Proiectul de investiție

1.Scopul proiectului de investiții:
Dezvoltarea afacerii/ capacității .

1. Descrierea proiectului de investiții :
Achiziționare spațiu birouri cu ipotecă pe imobilul achiziționat.

3.Valoarea totală a investiției (in Ron), cu și fără TVA :
150.350,00 Ron (fara Tva)
160.000,00 Ron (cu Tva)

2. Necesarul de finanțat va include :
– costul de investiție, cu TVA ;
– alte cheltuieli necesare implementării proiectului

3. Scor evaluare risc : 24 (23.02.2017)
Baza financiară și cea operațională sunt considerate sănătoase. Factori generali nefavorabili nu vor
cauza efecte fatale. Compania prezintă un risc relativ scăzut pentru creditori.

4.5. PLANUL DE FINANȚARE

Pentru creditul solicitat se vor preciza condițiile estimate de acordare a împrumutului :
Data acordării: 20.03.2017
Durata: 9 ani
Dobânda penalizatoare : 25% p.a. aplicat la soldul sumelor restante datorate
Rata Dobanzii : Robor la 3 luni plus marja de 4.5% p.a.
Modul de rambursare a ratelor: Lunar, in ziua a 30 -a.

1.Produsele/ serviciile noi (aferente investiției)
Prezentarea produselor /serviciilor noi, pe grupe, aferente proiectului de investiții:
– Facilitate de tip Imprumut la Teren;
Destinația Facilității Totale : Achiziționare spațiu birouri cu ipotecă pe imobilul achiziționat.

Principalii concurenți interni și / sau externi, pe grup e de produse / servicii noi .
Enumerați principalele firme concurente, interne sau externe :
– SOFTWIN S.R.L.
– IFPTR S.R.L.
– EURODEZVOLTARE S.R.L.

52

4.6.PREVIZIUNI FINANCIARE PE DURATA DE ACORDARE A CREDITULUI

Activități de finanțare

31.12.2014 31.12.2015 31.12.2016
Euro Ron/Euro Euro Ron/Eur Euro Ron/Eu ro
4.4821 4.444 4.5245 4.445 4.5411 4.4908
1000 % 1000 % 1000 %
-Modificarea contractului
de leasing financiar 0 0 2 2 9 9
al societăți
-Schimbare în subordonarea 0 5 -5
ING
-Modificarea împrumuturilor 0 0 0 1 1 1
pe termen scurt
-Modificarea contractelor de 0 0 1 1 4 4
leasing financiar, partea curentă
-Modificarea împrumuturilor 0 0 3 9 14 9
purtătoare de dobânzi
-Schimbare subordonată ING 0 0 5 -5
-Schimbare datorată 0 0 0 0
acționarului curent
-A treia parte afiliata 0 0 5 0 -5 0
și acționarii
– Cheltuiala cu dobânzile 0 0 -3 -3 -4 -4
– Modificarea dobânzii de plătit 0 0 -2 -2 0 0

– Dobânzile plătite 0 0 -5 -5 -4 -4

Fluxul de numerar din 0 0 3 4 5 5
activitățile de finanțare

Proiecția fluxului de numerar

Raport financiar
31.12.2014 31.12.2015 31.12.2016
Capac itatea de
plată/an 50.4% 32.9% 55.4%
Solvabilitatatea 1.3% 14.6% 28.0%
Gradul de acoperire
al datoriilor 6.5 4.3 7.9
ORACOL
CONSULTING
S.R.L. Medie Top 3
Companii Medie Sector Medie ultimele 3
companii
Total Capitaluri 38904 7888932 73552 -38514

53
Calculul indicatorilor specifici studiului de fezabilitate

Scoring 24 : Baza financiară și cea operațională sunt considerate sănătoase. Factori generali
nefavorabili nu vor cauza efecte fatale. Compania prezintă un risc relativ scăzut pentru creditori.
Rentabilitatea Comercial ă
Profit Net : 192935
Cifra de afaceri: 1150108

Rentabilitatea Financiar ă
Profit Net: 192935
Total Capitaluri Proprii: -132529
Rentbilitatea Economi că
Profit Brut: 218749
Total Activ: 1161437

Indicatori financiari
Indicator 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016
Grad
Indatorare 249.25 167.38 197.47 132.76 98.69 85.45 80.58
Rentabilitate
financiar ă -45.21 -28.8 2.1 11.43 25.52 13.83 45.79
Rentabilitate
economic ă -85.07 -15.17 4.39 28.14 27.45 16.65 23.32
Rentabilitate
financiară -62.64 -22.52 4.5 67.24 1834.32 93.75 115.07
Profit brut 0 0 3175 36245 51007 44528 83794

Metoda de calcul al fluxului de numerar

31.12.2014
1000 % 31.12.2015
1000 % 31.12.2016
1000 %
Activități de operare
Profit (pierdere) înainte de
impozitare
0 0
10 10
27 27
Depreciere, active tangibile 0 0 6 6 9 9
Depreciere și deteriorare:
Cheltuieli cu interese 0 0
0 0 6 6
3 3 9 9
4 4
Venituri nete din dobânzi
(cheltuieli)”:
Modificare costului materialelor 0 0

0 0 3 3

1 1 -1 -1

-1 -1
Schimbare in invertoare:
Modificarea crean țelor comerciale 0 0
0 0 1 1
3 3 0 0
0 0

54
Modificare crean țelor comerciale
curente:
Modificarea datoriilor comerciale

Modificarea conturil or pl ătibile 0 0

0 0

0 0 3 3

1 1
0 0 1 0

0 0

1 0

Modificare datoriilor comerciale
curente :
Modificare avansurilor
furnizorilor
Modificarea plaților in avans,
curent
Modificarea altor active, actuale
0 0

0 0

0 0

0 0 1 1

3 3

2 2

0 0 1 1

0 0

0 0

0 0
Modificarea altor active curente de
exploatare:
Modific ări curente datorate
acțiionarului
Modi ficarea avansurilor de la
clien ții
Modificarea TVA -ului datorat
Schimbarea securității sociale și a
altor impozite actuale 0 0

0 0

0 0

0 0
0 0 5 5

0 0

1 1

1 1
0 1 0 0

0 0

-1 -1

-1 -1
0 0
Modificarea altor pasive
operationale curente:
Impozitul pe venit
Modificarea datoriilor fiscale
curente 0 0

0 0
0 0 3 3

-2 -2
0 0 -2 -2

-1 -1
0 0
Taxele plătite:
Ajustări totale: 0 0
0 0 -2 -2
20 21 -2 -2
10 10
Fluxurile de numerar din activități
de operațiuni: 0 0 31 31 37 37

Condiț ii financiare
1.Pǎrț ile contractului
Contractul de Facilitate de Credit a fost încheiat între ING Bank N.V. și Oracol
Consulting S.R.L.
2.Facilitatea
Valoarea facilitǎț ii totale : 160.000,00 RON
Facilitate: Neangajată
Destinația facilității totale : Capital d e lucru
3. Costurile utilizării
Rata dobânzii : ROBOR la 1 (una) luna plus o marjǎ de 6.75% p.a. pentru tragerile in
RON. Dobânda se va calcula și acumula zilnic și va fi încasată de Banca lunar, la fiecare dată
de Rambursare lunară.
4. Dobânda penalizatoare e
25% p.a. a plicat la soldul sumelor restan țe datorate.

55
CONCLUZİ E

Ȋn contextul economic ș i social actual car e este unul excesiv de complex și dinamic,
influențȃnd buna funcț ionare a fi rmelor, subiectul acestei lucrǎri aduce ȋn discuț ie una din tre
cele mai presante probleme și anume finanț area din surse externe a propriilor afaceri.
Ȋn funcț ie de complexitatea activitǎților pe care le desfǎșoara, se apreciazǎ cǎ firmele
trebuie sǎ realizeze o combinare cȃt mai optimǎ a resurse lor de finanț are prezentate.
Ȋn general, perspectivele cercetǎrii ȋ ntreprin se au fost legate de posibilitǎț ile
documentare, respectiv de culegerea informațiilor referitoare la situația și evoluția finanțǎrii
prin creditare bancarǎ .
De aceea datele dispo nibile au fost uneori limitate și insuficiente, informațiile bancare
necesare realizǎrii analizelor ș i studiului de caz au fost obț inute cu o oarecare dificultate ,
existȃnd unele restricții ȋn culegerea ș i prelucrarea lor.
„Potrivit unui studiu EY*51, intitul at “Accesul antreprenorilor romȃni la finanțare”,
creditul bancar rǎmȃne cea mai importantǎ sursȋ de finanț are pentru a ntreprenori și cele mai
multe companii nu și -au schimbat finațatorul ȋn ultimii ani, ceea ce denotǎ cǎ sunt mulțumite
cu termenii finanțǎ rii sa u nu cunosc alte forme de finanțare. Procentul firmelor romanești
cǎrora le -a fost refuzatǎ cererea de finanța re este ȋn scǎ dere cu 6 puncte procentuale fațǎ de
anul trecut, conform studiului EY.” 52
Ca o concluzie finalǎ, ȋn ceea ce privește p erspectivele lucrǎrii ȋntreprinse, se
considerǎ cǎ problem atica finanțǎrii externe a activitǎților unei societǎț i comercia le este una
deosebit de dinamicǎ și de complexǎ, fapt pentru care soluția prezentatǎ nu este una
exhaustivǎ și cǎ odatǎ ce economia na ționalǎ ș i sistemul financiar actual vor fi consolidate se
vor studia și valorifica diferite opțiuni de finanțare, care sǎ poatǎ asigura societǎț ilor
comerciale resursele de care au nev oie pentru o dezvoltare durabilǎ.

51 * Barometrului Bancar ARB & EY – EY România a realizat, în baza unui parteneriat cu Asociația Română a
Băncilor (ARB), indicele industriei bancare denumit "Barometrul Bancar ARB & EY" prin intermediul unui
chestionar derulat cu conducerile băncilor membre ale ARB. La acest sondaj au participat bănci totalizând o cotă
de piață în funcție de active de peste 85%.
52 http://www.bankingnews.ro/antreprenori -credit -banca -businessinfo.html

56

BIBLIOGRAFIE

Cărți de specialitate

1. Gabriela Prelipcean ,”Strategii investitionale in afaceri”, Universitate „Stefan cel Mare”,
Suceava , 2008.
2. Radu Despa, Daniela Zirra, Andreea Munteanu, Alina Avrigeanu, Mihai Nedelescu,
„Eficienta Investitiilor”, Bucuresti,Editura Universitarã, 2010 .
3. E. Chirilă , Finanțele intreprinderii, Editura Universității din Oradea, 2001 .
4. Al. Bologa, „Analiza economico – financiară a întreprinderii ”, Academia Comercială Satu
Mare, 2004.
5. D. Dumitrescu și colectiv ,”Evaluarea întreprinderilor ”, Editura Economică, București,
2002 .
6. I. IUGA, „Operațiuni preliminare acordării creditelor bancare pentru agenții economici ”,
Editura Aeternitas, Alba Iulia, 2004
7. Aeternitas, Alba Iulia, 2004
8. N.Balteș ., (coord.) , „Analiza econom ico-financiară a întreprinderii ”, Sibiu, Editura
Universității „Lucian Blaga ”, 2003.
9. D.R. Popescu , „Finanțarea IMM -urilor din România în context european , Cluj -Napoca,
Editura Risoprint , 2013.
10. A. HristeaM ., „Analiză economică și financiară a activității întreprinderii, vol. I și vol. II ”,
București, Editura Economică , 2013.
11. Clocotici,D.,Gheorghe,G. , „Operațiunile de leasing ”, București, Editura Lumina Lex,
2000.
12. Aurel Baesu, Nicolae Slutu, „ Note de curs – Drept bancar, Chisinau”, Editu ra Universitatii
de Studii Europe d in Moldolva, Faculatea de Drept, 2013.
13. John M. Keynes, „Teoria generala a ocuparii fortei de munca, a dobanzii si a banilor ”,
Editia I, Edi tura Publica , 2001.

Surse din mediul online

1. www.bnr.ro
2. http://conspecte.com
3. http://www.bankingnews.ro
4.http://academiacomerciala.ro
5.http://documents.tips
6. http://steconomiceuoradea.ro
7. http://www.finantare.ro
8. file:///C:/Users/Win7/Downloads/stanciu_liliana_rez_ro.pdf
9.http://conspecte.com
10. http://www.biblioteca -digitala.ase.ro
11.http://noiprieteni.ro
12.http://noutatistiri.ro
13. http://www.bankingnews.ro

57

ANEXE