Conf. Univ. Dr. Chistol Aurelian Cristian Absolvent, Șerban Alexandru -Mihail Pitești 2020 2 Cuprins Iroducere… [631812]

1
UNIVERSITATEA DIN PITE ȘTI
FACULTATEA DE TEOLOGIE, LITERE, ISTORIE ȘI ARTE
SPECIALIZAREA – ISTORIE

NICOLAE CEAU ȘESCU – MĂRIRE ȘI
DECĂDERE
(1974 – 1989)

Coordonator științific,
Conf. Univ. Dr. Chistol Aurelian Cristian Absolvent: [anonimizat]
2020

2

Cuprins

Iroducere …………………………………………………………………………………………. ………………… ………. 3
Capitolul I – Personalitatea lui Nicolae Ceau șescu………………………………………………………… 5
I.1 Familia, copilăria, adolescen ța…………………………………………………………………. …….. 5
I.2 Perioada ilegalită ții………………………………………………………………………………………… 7
I.3 Ascensiunea politică fulminantă (23 august 1944 – 19 marti e 1965)…………………… 12
I.4 Apogeul și prăbu șirea dictatorului (1965 – 1989)……………………………………………… 22
Capitolul al II -lea – Nicolae Ceau șescu, lider absolut al PCR. (1974 -1989) …………………….. 32
II.1 Congresele Partidului Comunist Român…………………………………………………………. 32
II.2 Plenare ale Comitetului Central al P.C.R………………………………………………………… 41
Capitolul al III -lea – Președinte al Republicii Socialiste România ………. ………………………… 47
III.1 Ini țiative economice și sociale…………………………………………. …………………………. 47
III.2 Cultul personalită ții și aservirea culturii na ționale………………. …………………………. 56
III.3 Politica represivă……………………………………………………………… ………………………… 59
III.4 Măsuri vizând sporul demografic al țării……. ………………………………………………….. 64
Concluzii ………………………………………………………………………. ……………………………………………. 68
Bibliografie ……………………………………………….. ……………………………………………………………….. 70

3
Introducere

Lucrarea de fa ță își propune să preazinte ascensiunea ierarhică a lui Nicolae Ceau șescu până la
atingerea apogeului și apoi declinul său până în 1989 când este executat la Unitatea Militară din
Târgovi ște.
Lucrarea este structurată pe trei mari capitole divizate în mai multe subcapitole expunând
evolu ția politică a dictatorului.
Astfel primul capitol, prezintă, a șa cum îi spune și titlul, personalitatea lui Nicolae Ceau șescu,
trecându -se în revistă principalele repere biografice ale acestuia, din copilăria petrecută î n
Scornice ști, Olt, apoi plecarea la Bucure ști și angajarea la atelierul de cizmărie, intrarea în
rândurile aripii de tineret a P.C.d.R., și apoi în P.C.d.R., pedepsele pe care le -a ispă șit în închisori,
întâlnirea cu viitoarea lui so ție, avansarea profesi onlă până la ,,treapta’’ cea mai de sus, apoi
declinul și într -un final moartea.
În cel de -al doilea capitol este prezentată activitatea lui Nicolae Ceau șescu, din postura de
secretar general al P.C.R. Prin urmare, sunt prezentate rapoartele congresel or Partidului Comunist
Român, în cadrul cărora sunt consemnate realizările, dar și obiectivele partidului sub conducera lui
Nicolae Ceau șescu. Nu au fost trecute cu vederea nici plenarele ce au urmat congreselor cu
deciziile adoptate în cadrul lor.
Ultimul capitol prezintă activitatea de pre ședintele al Republicii Socialiste România a lui
Nicolae Ceau șescu, fiind expuse: măsurile politico -sociale, măsurile vizând cre șterea sporului
demografic, dar și politica represivă a regimului și cultul personalită ții manifestat în mai multe
domenii (arta, literatură, presă etc.).
În vederea elaborării lucrării, am apelat la o bibliografie cât mai diversificată, cuprinzând:
izvoare edite, lucrări generale și lucrări speciale.
Pentru a -mi forma o imagine cât mai completă asupra subiectului, de un real folos mi -au fost
lucrările lui: Thomas Kunze1, Ion Petcu2, Adam Burakowski3, precum și celelalte lucrări speciale

1 Thomas Kunze, Nicolae Ceau șescu – o biografie , Bucure ști, Editura Vremea, 2002.

4
Motivul pentru care am ales să abordez acest subiect este legat de controversele stârnite de -a
lungul anilor postdecembri ști de acest personaj istoric, pentru că da, vrând, nevrând, Nicolae
Ceau șescu, este un personaj cheie al istoriei noastre na ționale. Totodată, încă din școala generală
am fost atras de personalitate a lui Nicolae Ceau șesce, deoarece, cu bune, cu rele, în acea perioadă,
România producea, în sensul că industria nu era distrusă a șa cum este azi (fabricam de la textile, la
cele mai complexe agregate) , turismul era și el valorificat (de la sta țiunile baln eare, la cele
montane și la cele de pe litoral, toate erau puse în valoare), infrastructura, în special cea feroviară,
era mult mai dezvoltată decât azi (în acest domeniu se poate spune că România a involuat,
neelectrificându -se nici un km. de cale ferată după 1989, iar media vitezei de deplasare scăzând de
la un an la altul).
Despre Nicolae Ceau șescu se poate spune orice, dar nu că nu și-a iubit țara și nu a urmărit
interesele ei în plan diplomatic. Chiar filozoful Petre Țuțea afirma, înainte de 1989, u rmătoarele:
„Când voi muri eu, după mine rămâne un singur mare naționalist în care să credeți – Ceaușescu!
Nu știu eu cât de comunist e el, dar ține cu nația asta, să știți de la mine. Ăsta e român adevărat.
Ține cu noi!”4. Destinul a făcut, însă, ca Nicolae Ceau șescu să părăsească acestă lume înaintea lui
Petre Țuțea.
E drept, că asemenea oricărui regim, au existat și părți negative, cu noscute de orice român ce a
trăit în acele vremuri, printre acestea numărându -se îngrădirea unor drepturi și libertă ți cetă țenești,
între care dreptul la libera circula ție. Pe lângă acestea în a doua decadă a anilor ’80 au fost
introduse tot felul de ra ționalizări de: alimente, electricitate, gaze, agent termic, apă caldă,
combustibili etc.

2 Ion Petcu , Ceausescu un fanatil al puterii -Biografi e neretusata , Bucuresti , Ed. Romanul , 1994 .
3 Adam Burakowski, Dictatura Nicolae Ceau șescu (1965 -1989) – Geniul Carpa ților, Iași, Editura Polirom, 2016.
4 Justițiarul Sibian – Petre Țuțea, gânduri despre Ceau șescu și despre sine.
https://sibiu.justitiarul.ro/petre -tutea -ganduri -despre -ceausescu -si-despre -sine/

5
Capitolul I
Personalitatea lui Nicolae Ceau șescu

I.1.Familia, copilăria, adolescen ța
La data de 26 ianuarie 1918 se na ște Nicolae, al treilea copil dintr -un total de zece (Niculina,
Marin, Nicolae , Maria, Florea, Nicolae -Andru ță,Ilie, Elena, Costel si Ion ) pe care i -a avut cuplul
Alexandrina si Andru ță Ceau șescu, o familie de țărani, orig inari din comuna Scornice ști, jude țul
Olt, ai cărei strămo și, se par e, au venit aici în prima jumă tate a secolului al XIX -lea din
localitatea Polovragi, jude țul Gorj5. De precizat este faptul că din cei zece copii, doar nouă au
supravie țuit, Costel murind de foarte tână r din diferite motive .
Conform relată rilor istoricului Thomas Kunze :,,Numele de Ceau șescu vine din limba
turcă -ceau ș-,insemnând –slujba ș mărunt-.''6
În ceea ce îi prive ște pe parin ții săi, despre tată este relatat faptul că era un om care consuma în
exces bă uturi alcoolice , acesta fre cventând aproape zi de zi câ rciuma, fiind un om recalcitrant și
violent. Mama era o fem eie simplă, ne știutoare de carte, despre care locuitorii s atului spuneau că
era o ,, femeie bună, muncitoare și apropiată de cei din jur''7.De asemene a, ea era și foarte
credincioasă mergând săptamânal la biserică, practică intâ lnită la majoritatea femeilor din acea
perioadă .
Casa î n care s -a născut Nicolae Ceau șescu, care mai există și astăzi, este o casă ca aproape
toate c elelalte care se găseau , în acele vremuri, în satele româ nești din zonele Olteniei și
Munteniei : construină din bârne de lemn, tencuită cu lut, acoperită cu șindrilă, ce prezintă un
pridvor î n față și o prispă ce se întinde pe toată lungimea fațadei. Locuin ța este alcatuită din două
camere mici, mobilate destul de să răcăcios (sărăcăcios dacă am compara cu zilele noastre, însă în
acele timpuri țăranii i și amenajau și utilau interi oarele doar cu strictul necesar ). În camera î n care
se locuia efectiv , există : 2 paturi, o masă, ni ște scaune si o sobă pentru încă lzire pe timpul iernii.

5 Thomas Kunze, op.cit. , p.21.
6 Ibidem, p.21.
7 Ibidem , p.22.

6
Cealaltă cameră este și mai mică decâ t cea folosită zilnic , iar aici există diferite unelte de uz
gospodă resc: oale din lut, o masă dacică cu trei picioare (care se găsea în orice casă de țarani), un
putinei pentru bătutul untului e tc.
Anii copilăriei lui Nicolae Ceau șescu nu a u ieșit cu nimic in eviden ță față de cei ai oricărui copil
ce tră ia in satul româ nesc interbelic.
,,Ceau șescu A. Nicolae a devenit elev in to amana lui 1925’’8, urmâ nd studiile primare (4 cla se,
acestea reprezentâ nd singurel e studii pe care le -a avut) la școala din localitatea de ba ștină, o școală
în care toate cele 4 clase î și desfă șurau cursurile in aceea și sală, în acela și timp și cu acela și
învățător, practică întâlnită azi în multe sate ale Româ niei. Câteva dintre m ediile notelor pe care le
obținea erau :,,citire 8, matematică 6, purtare 8 ''9, de aici rei eșind faptul că avea rezultate medii la
invățătură , însă nu avea o purtare corespunzătoare.
În afară de frecventarea cursurilor, copilul Nicolae Ceau șescu avea ca sarcină mersul cu oile la
păscut, aceasta fiind, conform lui Thomas Kunze ,,singura ocupa ție a bă iatului''10,el fiind o fire
retrasă, izolată, că reia nu -i plăcea să sociali zeze cu nimeni, dar nici ceilal ți nu doreau să intre î n
contact cu el.
Nicolae Ceau șescu î și ia ,,via ța în din ți’’ și pleacă de foarte tă nar la Bucure ști (în jurul vâ rstei de
11 ani) . Motivul acestei plecări se pare că este neputin ța familiei de a mai între ține atâ ți copii. E l nu
este singurul care părăse ște ,,cuibul părintesc’’, acela și lucru întâmplându -se și cu al ți cinci fra ți ai
săi care pleacă, de asemenea, la Bu curești sau î n ,,ora șul industrial Pite ști’’11
Ajuns la Bucure ști la sfâr șitul lui 1928, Nicolae Ceau șescu locuie ște, într -o primă fază la sora sa
mai mare, Niculina, (ea fiind prima dintre fra ți care a plecat la Bucure ști pentru găsirea unui loc de
muncă și pentru c lădirea unui trai mai bun ) al cărui so ț, pe numele să u de familie -Rusescu, era
cismar. Cu ajutorul ei găsește de lucru ca uc enic de ciz mar, la un atelier, î nsă unele zvonuri ce au
circulat de -a lungul anilor spun că acesta și-ar fi lovit patronul , in timpul unei alterca ții, cu un
ciocan î n zona capului și astfel și-ar fi pierdut locul de muncă .

8 Ion Petcu, op. cit. , p.25 .
9 Thomas Kunze, op.cit. , , p.24.
10 Ibidem , p.25 .
11 Ibidem , p. 28.

7
Își găse ște un alt loc de muncă , nu pentru mult timp, însă, la o băcă nie, pentru ca î n final să -și
găsescă din nou un post de ucenic, la un alt cismar, pe nume Alexandru Să ndulescu (membru al
Partidului Comu nist din Româ nia -partid infiin țat la data de 8 mai 1921 și scos în afara legii î n
aprilie 1924 -, pragul atelierului să u fiind trecut adesea de me mbrii ace stei forma țiuni politice . Se
pare că el i-ar fi insuflat lui Nicolae Ceau șescu primele idei comuniste), a cărui cismărie se gă sea
pe Calea Victoriei.
Pe de altă parte, Ion Petcu relatează faptul că ciz măria lui Alexandru Să ndulescu ar fi fost
primul lo c în care a lucrat Nicolae Ceau șescu î n mom entul venirii sale la Bucure ști. Același lucru
reieșind și dintr -un document din 27 iunie 1934 care relatează urmatoarele: ,,Mă numesc
Ceau șescu Nicolae, născut î n anul 1918, în comuna Scornice ști, jude țul Olt , profesiunea lucră tor
cizmar, sunt venit in Bucure ști în anul 1928, câ nd m –am angaj at ca ucenic î n atelierul de
cizmărie Alexandru Să ndulescu din Calea Victoriei 89, unde am lucrat pâ nă în 1932, iar î n
prezent sunt î n serviciul atelierului de cizm ărie Rusescu, cumnatul meu, unde și locuiesc î n str.
Șerban Vodă nr. 15’’12
Însă oricare ar fi fost atelier ul la care a lucrat întâia oară , putem preciza neîndoielnic că prima
meserie pe care o practică la sosirea sa în Bucure ști est e aceea de ucenic de ciz mar.

I.2.Perioada ilegalită ții
După cum am precizat mai sus in luna aprilie a anului 1924, Partidul Comunist din Româ nia,
abreviat P.C.d.R., a fost scos î n afara legii.
Toți cei care se perindau la conducerea sa erau numi ți (așa cum se proceda in situa țiile tuturor
Parti delor Comuniste d in celelalte țări) de că tre conducerea Uniunii Sovietice . Astfel de -a lungul
anilor , P.C.d.R. a fost condus doar de stră ini, cu o singură excep ție, Gheorghe Cristescu , care a fost
primul conducător al partidul ui, între anii 1921 și 1924 . Prin urmare, ,,de două ori, in vâ rful
ierarhiei partidului s -a aflat un ungur, de dou ă ori un ucrainean și o dată un
bulgar’’13.Argume ntul pentru care erau numi ți doar prim -secretari de altă na ționalitate decâ t cea

12 Ion Petcu, op. cit. , p. 33 .
13 Thomas Kunze , op. cit. , p.30.

8
română ar fi că: ,,Uniunea Sovietică nu voia să tolereze o puternică tentă românească în
conducerea <<partidului fră țesc>>’’14.
Nicolae Ceau șescu intră în rândurile partidului î n luna noiembrie a anului 1933, devenind
membru al aripii de tineret a acestuia numită -,,Uniunea Tineretului Comunist din România’’,
abreviată U.T.C.d.R. , iar din 1934 devine activist al acesteia.
Chia r din primul an în care devenine membru U.T.C.d.R. are probleme cu legea, fiind re ținut,
nu pentru o perioadă lungă de timp , în jude țul Ilfov. Motivele acestei re țineri se pare că ar fi fost
împăr țirea de manifeste și încurajare la grevă.
În fișa personală eliberată de către poli ția Slatina, este men ționat faptul că în intervalul a câtorva
luni ale aceluia și an, 1933, tânărul Nicolae Ceau șescu, în vârstă de numai 15 ani avusese probleme
cu justi ția de nu mai pu țin de patru ori, din diferite motive, ce avea u legătură tot cu Partidul
Comunist .
O altă ,,ciocnire’’ cu legea, ceva mai importantă din via ța sa, are loc în ziua de 17 septembrie a
anului 1934, când a fost săltat de poli țiști în timpul unei întâlniri oficiale cu mai mul ți membrii ai
Partidului Comunist. De aceas tă dată nu a fost întemni țat, însă i s -a anulat dreptul de a mai sta în
Bucure ști.
În atare condi ții, comunistul Nicolae Ceau șescu se vede nevoit să se întoarcă în satul natal, la
vatra părintească, la Scornice ști. Însă acest drum nu este parcurs ori cum, ci pe jos , însoțit, evident,
de for țe de ordine. Prin urmare din momentul pl ecării sale din Bucure ști și până la sosirea în
Scornice ști se scurg în jur de zece zile.
Ajuns din nou acasă, Ceau șescu î și face tot mai multe planuri de reîntoarcere în Bucure ști și
conform celor declarate de el o face foarte repede, mai exact după aproximativ o săptămână, ajutat
fiind de tatăl său, care îi dă banii necesari pentru drum. Î nsă Thomas Kunze relatează faptul
că:,,Tatăl lui, care în acele timpuri era simpatizant al mi șcării legionare, probabil că avea altceva
de făcut decât să -și finan țeze urma șul pentru fantezii comuniste’’15.De aceea și părere sunt și eu,
deoarece a șa cum reiese din toate lucrările biografice ale lui Nicolae Ceau șescu pe care le -am

14 Ibidem, , p.30 .
15 Ibidem , p.41.

9
consultat, tatăl său era un om simplu, de la țară, fără o putere financiară foarte mare, care a fost
nevoit să -și trimită o bună parte din tre copii în diferite ora șe, la vârste destul de fragede, pentru a -și
câștiga singuri existen ța. De asemenea, el consuma adesea, în exces băuturi alcoolice, o parte a
veniturilor sale ducându -se pe achizi ționarea acestora, deci sunt pu ține șanse ca Andru ță
Ceau șescu să-i dea o sumă necesar ă de bani fiului său pentru a se întoarce la Bucure ști.
Cert este că mai devreme sau mai tâtziu el se întoarce la Bucure ști, iar în anul 1935 este numit în
funția de secretar al U.T.C. Prahova.
Însă la începutul anului 1936 este re ținut din nou de o rganele poliției pentru împăr țirea de
manifeste, iar la data de 27 mai 1936 are loc procesul la Tribunalul Militar Bra șov, pentru ca la 5
iunie Ceau șescu să își primească condamnarea. În jurnalul de ședință al instan ței sunt declarate
următoarele :,,Acuzatul Ceau șescu Nicolae din Bucure și, strada Vasile Lascăr Nr.3[…]este
culpabil de faptul de infrac țiune la legea pentru reprimarea unor noi infrac țiuni contra lini ștei
publice, prin aceea că în ziua de 15 ianuarie 1936 cu bună știință și inten țiune frauduloasă a
păstrat asupra lui bro șuri clandestine incendiare[…], bro șuri găsite cu ocazia perchezi ției ce i s -a
făcut în comuna Ulmi Jude țul Dâmbovi ța și pe care le păstra în vederea răspândirei în public în
scop de a p rovoca război civil ridicând pe locuitori de a se înarma unii contra altora, fapt calificat
crimă .’’16
În acest dosar (în care sunt acuza ți 18 inculpa ți, dintre care 6 sunt achita ți) Nicolae Ceau șescu
împreună cu un alt inculpat, pe numele său Vladislav Tarnovski (complice) primesc doi ani și
jumătate de închisoare (pedeapsa cea mai mare din acest dosar) , precum și obliga ția de a plăti o
amendă în valoa re de 5000 lei. Ceau șescu este mutat ulterior de la Bra șov, la Închisoarea Doftana
din localitatea Telega, județul Prahova, acolo unde î și va ispă și cea ma i mare parte din pedeapsă.
Aici îi cunoa ște pe Gheorghe Gheorghiu -Dej ( un electrician angajat la C.F.R., șeful sindicatului
muncitorilor de la Atelierele C.F.R. Grivi ța, arestat pentru instigare la grevă, împreună cu al ți
muncitori C.F.R. , pedeapsa lui fiind de 12 ani. Se crede că între Gheorghe Gheorghiu -Dej și
Nicolae Ceau șescu ar fi existat, în timpul deten ției, rela ții homosexuale ),Emil Bodnăra și,
Gheorghe Apostol ( angajat la atelierele C.F.R. Grivi ța, 12 ani de închisoare) și alții. Ace știa, dar și

16 Pavel Câmpeanu, Ceau șescu, anii numărătorii inverse, Iași, Ed. Polirom, 2002 ,p.27.

10
alți comuni ști care au fost închi și în această perioadă, vor fi plas ați în func ții cheie dupa 1947, când
comunismul va domina scena politică din România.
Nicolae Ceau șescu a fost eliberat din închisoare la data de 8 decembrie 1938. După
această eliberare a revenit la Bucure ști, unde și-a reluat activită țile în slujba Partidului Comunist
pe care le întrerup sese în momentul arest ării. Devine activ ist al orgniza ției din Bucure și și în anul
următor, 1939 , membru al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist din Romania.
La data de 1 mai 1939 are loc la Bu curești, în Pia ța Palatului Regal ,,marea demonstra ție
antifascistă și antirăzboinică’’, denumită astfel de propaganda comunistă din anii ’70 -’80, care
susține că Nicolae Ceau șescu ar fi făcut parte din tre organizator i. În realitate însă ,,ea nu a fost
inițiată de P.C.R., ci de dictatura regală, în fapt, singurul ei beneficiar ’’17. Ion Petcu este de
aceea și părere , el specificând faptul că Mihai Ralea, ministrul Muncii de atunci , ar fi fost cel care a
venit c u ideea organizării adunării. Î n lucrarea,,Ceau șescu un fanatic al puterii -biografie
neretu șata’’ este consemnat un fragment din jurnalul regelui Carol al II -lea:,,Luni 1
Mai.Sărbătoarea Muncii.Ralea a avut buna inspira ție s-o serbeze printr -un Congres al breslelor,
care s -ar părea c -a fost foarte reu șit.După Congres, muncitorii și meseria șii, în număr de vreo
5000, au defilat în fa ța palatului,’’ 18 În fapt era vorba de ,,ziua Muncii’’ organizată de că tre
regimul carlist.
Tot în anul 1939 Nicolae Ceau șescu o întâlne ște, în cadrul unui eveniment al ,,Cercului
Cultural al Muncitorilor’’19, pe viitoarea sa so ție, Elena Petrescu .
Elena Petrescu își avea rădăcinile în comuna Petre ști, din județul Dâmbovi ța,fiind născută la
data de 7 ianuarie 1916 ( în timpul perioadei lor de glorie,1965 -1989, anul de na ștere al ei era
declarat ca fiind 1919, pentru a părea mai tânără decât ,,tovară șului ei de via ță’’, așa cum îi place a
să-și numească so țul). Părin ții ei erau ni ște țărani mode ști care , ca și în cazul părin ților lui Nicolae
Ceau șescu, au fost nevoi ți să-și trimită copiii la ora ș, de foarte tineri, pentru a -și câștiga singuri
existen ța, ei ne mai avâ nd puterea financiară pentru a -i mai între ține.

17 Ibidem, p.35.
18 Ion Petcu, op. cit. , p. 89 .
19 Thomas Kunze, op. cit. ,p.52.

11
Elena Petrescu nu a excelat la învă țatură, astfel viitoarea ,,[…] academician doctor inginer
Elena Ceau șescu, savantă de renume mondial […] a avut doar 4 clase’’20.
După terminarea școlii se vede nevoită să plece la Bucure ști unde se angajază la o fabrică de
textile, urmând ca în anul 193721, să intre î n rândurile Partidului Comunist, .
Unele legende ce circulau în România anilor de dinainte de 1989 , spuneau că ea ar fi practicat și
prostitu ția, iar confo rm celor relatate de Thomas Kunze :,,Nu este exclus ca ea să fi practicat
această meserie în anii ’30, în <<Parisul Orientului>>, însă dovezi de netăgăduit în acest sens nu
există .’’22 Prin urmare nu se știe exact dacă ea chiar a practicat ,,cea mai veche meserie din lume’’
sau nu , cert este că Nicolae Ce aușescu era foarte atras de ea din toate punctele de vedere , urmând
ca cei doi să se căsătorească în anul 1945 . După această căsătorie Elena Ceau șescu urma să se
angajeze ca laborant chimist, pentru ca mai apoi să urmeze cursurile la ,,fără frecven ță’’ din cadrul
Facultată ții de Chimie Industrială a Institutului Politehnic Bucure ști 23 (foarte important de
precizat este faptul că ac este cursuri la ,,fără frecven ță’’ au fost introduse în cadrul Institutului,
special pentru Elena Ceau șescu, urmând ca după ce aceasta le -a absolvit să fie desfin țate), la
finalul cărora a primit titlul de inginer chimist .
Revenind la cronologia vie ții lui Nicolae Ceau șescu, î n anul 1940 , el, este din nou întemni țat,
tot din motive de săvâr șire a propagandei comuniste. Inițial este închis la Penitenciarul Văcăre ști,
pentru ca după câteva luni să fie transfe rat la Penitenciarul Jilava, acolo unde , din punctul meu de
vedere, a ispășit una din cele mai grele pedepse ale sale de până atunci , din cauza condi țiilor
existente acolo. N u zic că în celelalte penitenciare din Româ nia acelor ani ar fi fost condi ții bune,
însă aici, la Fortul nr. 13, Jilava, celulele erau semiîngropate, iar umezeala era la ordinea zilei . Prin
urmare de ținuții erau nevoi ți adesea să stea cu pici oarele în apă , întreaga zi. Mai mult decât atât ,
,,în noa ptea de 26 spre 27 noiembrie 1940 au loc masacrele de la Jilava în cursul cărora 64 de
foști demnitari ai regimului carlist sunt asasina ți de către legionari’’24, masacre a căror victimă ar
fi putut fi și Nicolae Ceau șescu.

20 Cristina G., 14 nuan țe de ro șu. Amintiri din copilăria comunistă.,,Epoca de aur , Iași, Ed. Sapien ția, 2018, p.47.
21 Thomas Kunze, op. cit. , p.53.
22 Ibidem .
23 Ibidem , p.82 .
24 Historia – Ultimul Stalinist. Ascensiunea și decăderea lui Ceau șescu.
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/ultimul -stalinist -ascensiunea -si-decaderea -lui-ceausescu

12
Doi ani mai târziu , în anul 1942, Ceau șescu este transfrat la Penitenciarul de la Caransebe ș,
acolo unde, asemeni tuturor de ținuților cărora li se atribuiau diferite ocupa ții și el a fost însărcinat
cu o activitate, mai precis cu zugrăvitul. Aici îl întâlne șe din nou pe Gheorghe Gheorghiu -Dej,
chiar dacă ,,nu erau amândoi în aceea și celulă’’25.
După experien ța de la Caransebe ș, este mutat î n anul 1943 la Penitenciarul de la Târgu Jiu ,
penitenciar unde sunt adu și toți deținuții politic de la celelalte penitenciare din țară. .Aici, ca și la
Caransebe ș deținuții aveau dreptul să muncească, însă nu doar în incinta închisorii, ci și în afara ei,
evident supraveghea ți de for țe de ordine, Nicolae Ceau șescu fiind încadrat , ,într-o brigadă de
electricieni care conecta localită țile din jur la re țeaua electrică’’26. Ba mai mult decât atât avea
dreptul și la un număr vizite și chiar la primirea de pachete . Deci , se pare că perioada petrecută aici
a fost cea ma i ușoară dintre toate cele petrecute în penitenciarele prin care a trecut de -a lungul
anilor .
Nicolae Ceau șescu este eliberat din cadrul Penite nciarul Târgu Jiu pe data d e 6 august
194427, urmând să se reîntoarcă la Bucure ști.

I.3.Ascensiunea politică fulminantă (23 August 1944 – 19 martie 1965)
Ziua de 23 August 1944 reprezintă un reper foarte importnat pentru i storia României. În această
zi Regele Mihai hotără ște să se alieze cu Națiunile Unite , întorcând armele împotriva Puterilor
Axei din care fă cea parte , alături de România și Germania Hitleristă . Cu această decizie , însă, nu a
fost de acord și mare șalul Ion Antonescu, care la acea dată îndeplinea func ția de Conducător al
Statului . Motivul împotrivirii sale la decizia Regelui era acela că nu dore a să-l trădeze pe Adolf
Hitler cu care încheiase ni ște acorduri de parteneriat în război.
Văzând că în urma discu ției avută la Palatul Regal din Bucure ști, Antonescu nu dore ște
încheierea armisti țiului, regele Mihai se vede nevoit să îl aresteze pe mae șal și să-l destitu ie din
toate func țiile de ținute, urmând ca în vara anului 1946 să fie condamnat la pedeapsa capitală,
pedeapsă executată la închisoarea Jilava.

25 Thomas Kunze, op. cit. , p.62.
26 Ibidem, p. 63 .
27 Ion Petcu, Ceau șescu, un fanatic al puterii -biografie neretu șată, Ed. Românul, Bucure ști, 1995, p. 116.

13
În seara aceleia și zile de 23 August, este citită la Radio Bucure ști proclama ția regelui că tre țară,
în care se specifica alierea României de partea Na țiunilor Unite împotriva Puterilor Axei.
Directorul de atunci al Radiodifuziunii poveste ște într-un interviu cum că s -au realizat mai multe
înregistrări ale proclama ției, însă, din pă cate s -au pierdut toate.
În următoarea zi Bucure știul urma să fie bombardat de trupele germane ale lui Hitler, în vizorul
atacatorilor fiind Palatul Regal. Însă bombele au nimerit clădirile apropiate, între care Ateneul,
clădirea Universită ții (partea c u facultatea de istorie ) sau Teatrul Na țional, (care s-a aflat, până
atunci, pe Calea Victoriei ). Tot în aceea și zi cade sub bombardamente și sediul Societă ții Române
de Radiodifuziune , ce se afla pe strada General Berthelot, nr.60. Din acest moment Radio România
va emite din diferite loca ții, printre care Liceul Sf. Sava, până în 1952, când se dă în folosin ță
actualul sediu , aflat tot pe strada General Berthelot.
Comuni știi au revendicat evenimentele ce au avut loc în acea zi, dându-le o altă semnifica ție,
urmând, ca după cum bine se știe, ziua de 23 Augus t să fie declarată , începând cu anul 1948, zi
națională,.
Nicolae Ceau șescu definea mai târziu actul de la 23 August 1944 ca fiind ,,Revolu ția de
eliberare na țională și socială ’’28, însă istoricii nu sunt de acord cu termenul de revolu ție, ci mai
degrabă cu cel de lovitură de stat.
Începând din 1944, după eliberarea de la Târgu Jiu și pâna la moartea lui Gheorghe
Georghiu -Dej, în martie 1965 (apogeul carierei sale politice când preia func ția de secretar general
al P.M.R., denumit ulterior P.C.R. și preluarea func ției de pre ședinde al consiliului de stat al
Republicii Populare Române denumită ulterior Republica Socialistă România) , Nicolae Ceau șescu
cunoa ște o ascensiune politică fulminantă.
După actul de la 23 August 1944, membrii Partidului Comunist din România nu au mai fost
nevoi ți să-și organizeze ședințele în tot felul de loca ții din care să fie găsi ți cu greu, ci î și
amenajează un sediu ,,în Aleea Eliza nr. 16’’29,ca urmare a faptului că de la această dată România
s-a aliat cu Uniunea Sovietică.

28 Thomas Kunze, op. cit. , p.67 .
29 Ibidem, p.68.

14
În acela și an, 1944 și în aceea și luna, August, Nicolae Ceau șescu este ales în func ția de secretar
al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist.
Începând cu anul 1945 cea mai influentă membră a P.C.d.R. devine Ana Pauker , o comunistă de
origine evreiască, originară din Moldova , catalogată, în anul 1948, de că tre revista ,,Time’’ ca
fiind ,,cea mai puternică femeie în via ță’’. Aceasta îl întâlne ște pentru prima dată pe Nicolae
Ceau șescu către sfâr șitul lui 1944, tânărul comunist de atunci făcându -i o impresie foarte bună .
,,[…]simpatia ei era motivată de ceea ce auzise despre comportarea lui Ceau șescu în închisoare:
nu-și trădase tovară șii și avusese rela ții bune cu de ținuții mai vechi.’’30, declara Eduard
Mezincescu, un bun prieten al Anei Pauker. Cu timpul ea va fi înlăturată din rândurile par tidului,
odată cu preluarea frâ ielor de către Gheorghe Gheorghiu -Dej. Mai exact î n anul 1952.
La data 6 martie 1945 este înscăunat, de către regele Mihai, în func ția de prim -ministru, dr.
Petru Groza care formează un guvern alcătuit din membrii ai Frontului Na țional Democrat
(abreviat F.N.D., reprezenta o alian ță din care făceau parte mai multe partide politice, între care se
numărau și P.C. d.R. sau P.S.D.). Din ace st moment comunismul acaparează tot mai mult scena
politică din România.
Tot î n anul 1945 se întâmplă mai multe evenimente semnificative pentru Nicolae Ceau șescu,
atât in plan familial, cât și în plan profesional . În primul rând în acest an se căsătore ște cu Elena
Petrescu (devenita, de acum, Ceau șescu) , iar în luna octombrie este ales membru al Comitetului
Central al Prtidului Comunist Român. Un lucru important de precizat este acela că începâ nd cu
luna octombrie a anului 1945 Partidul Comunist din România (P.C.d.R.) î și schimbă denumirea în
Partidul Comunist Român (P.C.R.).
În prima jumătate a următorului an, 1946, Nicolae Ceau șescu prime ște func ția de ,,secretar cu
problemele organizatorice la Comitetul Regional P.C.R. Constan ța’’31 și tot în acest an este ales
secretar al comitetului regional P.C.R. Oltenia .
La data 19 noiembrie 1946 au loc Alegerile Genarale în România , în urma cărora se pare că ar
fi ieșit învingător Blocul Partidel Democrate (din care făcea parte și Partidul Comunist Român) cu
un procent de peste 70 la sută din voturi . În realitate, însă, victorios ieșise Partidul Na țional

30 Ibidem , p.69.
31 Ion Petcu , op. cit. , p. 134 .

15
Țărănesc , de aici reie șind faptul că alegerile au fost fraudate de către comuni ști, influen țați fiind de
Uniunea Sovietică .
În urma acestor alegeri Nicolae Ceau șescu devine deputat în Marea Adunare Na țională (numele
de atunci al forului legislativ al țării), ,,demnitate pe care avea s -o păstreze pentru tot restul
vieții’’32.
În următorii ani aveau să se producă alte schimbări dictate, bineîn țeles, de la Moscova și
anume , naționalizarea economiei și eliminarea tuturor partidelor de opozi ție, între care Partidul
Național Liberal și Partidul Na țional Țărănesc, ai cărui lideri au fost surprin și când voiau să
părăsească țara pentru a forma un guvern în exil. Ca urmare a aces tuti fapt, Iuliu Maniu și Ion
Mihalache au fost condamna ți la ani buni de închisoare .
Ultimul pas pentru bol șevizarea României a fost înlăturarea Regelui Mihai de la conducerea
statului.
Aflat la Sinaia , Regele prime ște un telefon prin care este chemat la Bucure ști pentru a discuta
,,o problemă de familie’’. În ziua de 30 decembrie 19 47 acesta se deplasează împreună cu mama
sa, Regina Elena, la Palatul Elisabeta situat pe șoseaua Kiseleff. Acolo Petru Groza înso țit de
Gheorghe Gheorghiu -Dej îi înaintează Regelui actul de abdicare pe care ini țial acesta refuză să -l
semneze. În cele din urmă în fa ța unui șantaj (dacă nu semna actul, to ți studen ții închi și pentru
faptul că de ziua R egelui se adunaseră în pia ța palatului pe ntru o demonstra ție, urmau să fie
executa ți) Regele acceptă să semneze și astfel monarhia din România este înlăturată și proclamată
Republica Pop ulară Română. Din acest moment toate obiectivele Uniunii Sovietice în România
fuseseră atinse.
La începutul lui 1948 ar e loc alipirea Partidului Social Dem ocrtat la Partidul Comunist Român,
ambele forma țiuni politice constituind de acum un singur partid numit Partidul Muncitoresc
Româ n (abreviat P.M.R.), nume pe care îl va purta până în 1965, câ nd se va reveni l a numele d e
Partid Comunist Româ n.
Tot î n anul 1948 se decide începe rea procesul ui de co lectivizare a agriculturii, după model
soviet ic, proces la care Nicolae Ceau șescu va îndeplini un rol destul de important, el fiind numit in

32 Ibidem , p. 102 .

16
funcția de ,,subsecretar de stat la Ministerul Agriculturii .’’33 În această perioadă țăranii, fie că
erau sau nu de acord , erau nevoi ți să doneze pămâ nturile către stat , sau chiar și unele bunuri între
care căru țe, instala ții de di stilat alcool și animale pentru trac țiune: cai sau boi. Cei care se
împotriveau erau condamna ți și închi și în temni țele comuniste de reeducare. Însuși Nicolae
Ceau șescu a luat parte la o revoltă a oamenilor din jude țul Vrancea, el ,,tragân d cu pistolul î ntr-o
mulțime de oameni care protesta ’’34
Procesul de colectivizare s -a încheiat in anul 1962, printr -un mare simpozion organizat la
Pavilionul Expozi țional Ce ntral (azi ROMEXPO), din Bucure ști, simpozion la care au participat
reprezenta ți ai tuturor G.A.C. -urilor (Gospodării Agricole Colective) din țară, care au fost decora ți
de către Gheorghiu -Dej.
În plan familial, î n luna februa rie a anului 1948, Nicolae Ceau șescu devine pentru prima dată
tată, nascându -i-se întâ iul fiu, Valentin. Unele barfe care circulau in Rom ânia anilor ’70 -’80
spuneau că tată l lui Valentin nu ar fi fost Ceau șescu, ci alt cineva, însă nu se știe exact dacă a fost
sau nu a șa, acestea rămânâ nd doar la stadiul de bârfe și bănuieli .
Nicolae Ceau șescu urcă tot mai rapid treptele i erarhiei profesionale, astfel că î n anul 1950
intră in rândul for țelor armate fiind avansat (dupa o perioadă de instruire la Moscova) la gradul de
,,general -maior și este numit in func ția de minis tru ad junct la Ministerul Apărării Na ționale și șef
al direc ției Superioare Politice a Armate i.’’35, chiar dacă ,, nu fusese niciodată soldat și nu avea
habar de problemele strategiei militare’’36.
De asemenea, el avea un rol foarte important în structura a două ministere de o importan ță
primordială pentru orice stat, acest ea fiind Ministerul de Interne și Ministerul For țelor Armate.
Acest trend ascendent al său se datorează faptului că era un foarte bun apropiat al lui
Gheorghiu -Dej, care la acea vreme era o personalitate foarte influentă în rândurile partidului.
Tot în anul 1950, la 1 martie, Nicolae Ceau șescu devine pentru a d oua oară tată, născându -i-se
prima și singura fată , care va purta numele Zoia sau Zoe . Aceasta va urma cursurile Facultă ții de

33 Ibidem, p.119 .
34 Ibidem , p. 123.
35 Ion Petcu , op. cit. , p.136.
36 Thomas Kunze , op. cit. , p.130 .

17
Matematică din cadrul Universită ții din Bucure ști și se va căsători, apoi, cu Mircea Oprean, ce
îndeplinea func ția de cadru uni versitar în cadrul Universită ții Politehnica din Bucure ști.
Ca element de organizare teritorială a României, incepând din 1950 și până în 1968, jude țele
sunt desfiin țate, în locul lor fiin d înfiin țate regiunile, care la rândul lor erau împăr țite pe raioan e,
după model Sovietic. Totodată , ora șul Bra șov va purta de acum numele ,,Orașul Stalin ’’, iar
stațiunea Poiana Bra șov va purta numele de ,,Poiana Stalin ’’, pentru ca toată regiunea din care
acestea făceau parte să se numească ,,Regiunea Stalin ’’. Însă după 1968 se va reveni la d enumirea
de Bra șov.
În prima zi a lui septembrie 1951 lui Nicolae Ceau șescu i se na ște cel de -al treilea și ultimul
copil, pe care îl va chema Nicu. Ca un paradox acesta se na ște chiar la începutul anul ui bisericesc,
știindu -se faptul că părin ții lui erau atei, comunismul în sine bazându -se pe o ideologie ateistă. Ca
studii acesta a urmat : ,,Liceul nr.24 din Bucure ști(1966 -1970), (n.r. actualmente Liceul Teoretic
,,Jean Monnet ’’),Facultatea de Fizică, Universitatea din Bucure ști (1970 -1975), Facultatea de
Economie, Academia de științe Social -Politice, << Ștefan Gheorghiu >>,curs fără frecven ță,
doctorat în fizică’’37. Nicu va fi singului fiu al cuplului Ceau șescu care se va implica în politică,
ajungând până la func ția de prim -secretar al P.C.R. Sibiu. Unele zvonuri ce circulau în România
Ceau șistă vorbeau despre faptul că Nicu ar urma să -i succeadă tată lui său la ,,cârma’’ țării, însă
acestea erau doar ni ște zvonuri care ar fi putut să aibă o doză mai mică sau mai mare de adevăr.
Un element din via ța lor cotidiană ar fi acela că toți cei trei copii ai so ților Ceau șescu erau trata ți
ca niște copii obi șnuiți la școală, acest lucru reie șind din cele declarate de Suzana Andrie ș, care
îndeplinea func ția de șef al personalului din re ședințele de protocol. ,,Aveau uniforme ca to ți
copiii . Așa umblau la școală , cu uniforme, nu mergeau cu altfel de haine, la fel ca ceilal ți
copii.Uniforme, cravate de pionier, cum se purtau atunci la școală.’’38. Tot din relatările Suzanei
Andrie ș reiese faptul că Zoe și Valentin ave au note foarte bune, fiind chiar premian ți, pecând Nicu
nu excela foarte mult la învă țătură .
În anul 1952 în rândurile Partidului Muncitoresc Român au loc o serie de schimbări printre care
cea mai importantă este aceea a numirii lui Gheorg he Gheorghiu -Dej în func ția de secretar general.

37 Gheorghe Buzatu , Nicolae Ceau șescu, Iași, Ed. Tipo Moldova, 2011, p.111 .
38 Maria Dobrescu, La curtea lui Ceau șescu, Bucure ști, Ed. Amaltea, 2004. p.149.

18
Alături de acesta, la conducerea partidului vor fi numi ți și:,,Alexandru Moghioro ș, Iosif
Chișinevschi, Gheorghe Apostol, Miron Constantinescu, Chivu Stoica, Emil Botnăra ș, Petre
Borilă și Constantin Pârvule scu’’39, acesta din urmă urma să -l combată pe Nicolae Ceau șescu, în
cadrul congresului al XII -lea al P.C.R., din 1979.
În urma alegerii lui Dej în cea mai înaltă func ție in partid, Nicolae Ceau șescu este din nou numit
,,membru permanent în Comitetul Central ‘’40 al P.M.R., fun cție care îi fusese retrasă cu 4 ani în
urmă.
Aflat în postura, de șef al partidului, Gheorghe Gheorghiu, î și lichidează to ți adversarii î ntre
care se numără și: Lucre țiu Pătră șcanu (care ,,zăcea în închisoare încă din 1948’’41 fiind
condamnat la moarte în anul 1954, decizie îndeplinită la închisoarea Jilava) sau Ana Puker.
Tot în anul 1952 are loc scrut inul pentru alegerea deputa ților din cadrul Marii Adunări
Naționale, în urma cărora Nicolae Ceau șescu prime ște un mandat de deputat de Pite ști. De
asemenea , se formează un nou guvern în care func ția de prim -ministru va fi îndeplinită de
Gheorghiu -Dej.
La începutul lunii martie a următorului an, 1953, moar e Iosif Visarionovici Stalin (adevăratul
său nume de familie fiind Jugashvili) și bine înțeles, pe teritoriul Republicii Populare Române sunt
decretate,, patru zile ’’42 de doliu na țional , în aceste zile desfă șurându -se evenimente care aveau ca
drept scop comemorarea și aducerea unui ultim omagiu ,,tovară șului Stalin’’. Succesorul lui Stalin
la conducerea Uniunii Sovietice avea să devină Nikita Hru șciov, însă aceasta nu era privit cu ,,ochi
buni’’ de la Bucure ști -,,În cercul lui restrâns de prieteni el (n.r. Gheorghe Gheorghiu -Dej)
caracteriza politica lui Hru șciov drep t <<superficială și pripită>>’’43.
Cu toate acestea ascensiunea politică a lui Nicolae Ceau șescu î și continuă cursul, astfel că în
luna iulie a anului 1953 obține funcția de ,,prim adjunct al ministrului Apărării Na ționale’’44 ,iar
,,în 1954, o dată cu încheierea <<stagiului militar>> va deveni secretar al C.C. -ului, calitate în

39 Thomas Kunze , op. cit. , p.133.
40 Ibidem, p.133.
41 Adam Burakovski, op. cit. , p. 48.
42 Thomas Kunze , op. cit. , p.136.
43 Ibidem, p. 138 .
44 Ibidem, p.141.

19
care […] va întreprinde prima sa vizită oficială în Uniunea Sovietică’’45. Deci Nicolae Ceau șescu
continuă să urce destul de accelerat treptele ierarhice ale Partidului Muncitoresc Român, gra ție lui
Gheorghe Gheorghiu -Dej, care se îngrije ște ca to ți apropia ții săi să fie încadra ți în func ții cheie.
Însă Ceau șescu a avut și un rival politic, pe numele său Alexandru Drăghici. Ace știa s-au
întrecut în ocuparea de func ții până în 1965 , când Gheorghiu -Dej trece la cele ve șnice, iar Nicolae
Ceau șescu se va îngriji să -l destituie pe ,,prietenul’’ său din toate func țiile. De men ționat este
faptul că de -a lungul carierei sale politice, Drăghici a ocupa t postul de ministru de Interne, pe cel
de secretar al Comitetului Central al Prtidului Muncitoresc Român, alături de Cea ușescu și a
îndeplinit și func ția de membru al Biroului Politic.
În următoarea perioadă în cadrul P.M.R. vor avea loc o serie de schimbări dictate de la
Moscova, între care separarea func ției de sectretar general al partidului de cea de prim -ministru ,
fiind instituită o ,, conducere colectivă’’46. Prin urmare Gheorghiu -Dej a fost nevoit să -i cedeze,
într-o primă fază , postul de conducere al partid ului lui Gheorghe Apostol, pentru ca î n luna
octombrie a anului 1955 să -și recupereze postul de secretar general și să î l cedeze pe cel de
prim -ministru lui Chivu Stoica .
În anul 1955 Nicolae Ceau șescu a fost ales , în cadrul Congresului partidului, în funcția de
membru al Biroului Politic a l Partidului Muncitoresc Român. Tot în 1955 Ceau șescu ,, a fost
însărcinat cu supravegherea internă de partid în domeniul Internelor, Securită ții, Armatei,
Procuraturii Generale și Justi ției.’’47 În urma noilor funcții dobâ ndite, lui Nicolae Ceau șescu i s -a
acordat o locuin ță de protocol în Bucure ști, bucurându -se practic de toate privilegiile de care
dispunea întreaga nomenclatură comunistă. Într e aceste privilegii se numărau : servicii medicale
net supe rioare fa ță de cele la care aveau acces to ți cetă țenii, aprovizionarea cu produse alimentare
de foarte bună calitate din magazine speciale l a care nu avea acces decât nomenclatura și alte
privilegii despre care oamenii de rând nu știau, decât într -o mică măsură .
De asemene a, Nicolae Ceau șescu avea și o serie de pasiuni, între acestea : biliardul, filmele
polițiste și cele de ac țiune, dar și vânătoarea pe care a descoperit -o cu adevărat începând cu această
perioadă (după 1955) . Partidele de vână toare organizate pentru Ceau șescu dădeau mari bătăi de

45 Ion Petcu , op. cit., 1994, p. 138.
46 Thomas Kunze , op. cit. , p.143.
47 Ibidem, p. 146.

20
cap personalui silvic sau chiar conducătorilor jude țului în care se desfă șura partida :,,[…]dacă în
timpul vânătorii, vânatul nu apare atunci când trebuia înseamnă că există o cauză pentru care mai
marii jude țului și ai vânătorii trebuie să dea explica ții’’48. De asemenea, locul în care urma să se
organizeze partida de vânătoare era verificat foarte detaliat în ziua de dinaintea desfă șurării ei, nu
care cumva să atenteze cineva la via ța ,,tovară șului’’.
În tot acest acest timp ( de la sfâr șitul anilor ’40 și până spre începutul anilor ’ 60 ) au loc diferite
forme de rezisten ță anticomunistă . Din punctul meu de vedere cel mai reprezentativ grup în acest
sens a fost cel din Muscel, condus de locotenentul Toma Arnău țoiu ( trecut în rezervă odată cu
venirea comuni știlor la putere) , grup care a stat ascuns în mun ți mai bine de 10 ani, până când
membrii acestuia au fost găsi ți de securitate și condamna ți, unii la moarte, al ții la temni ță grea.
În anul 1957 Nicolae Ceau șescu trece printr -o cumpănă care ar fi putut schimba radical cursul
istori ei noastre contemporane. În luna noiembrie o delega ție a Partidului Muncitoresc Român este
invitată să participe la Moscova la ,,sărbătorirea celei de a 40 -a aniversări a Marii Revolu ții
Socialiste din Octombrie’’49 Din acea stă delega ție făcea parte și Nicolae Ceau șescu. Călătoria
urma să se desfă șoare cu avionul. La decolarea din Bucure ști, aeronava (căreia e imposibil să nu i
se fi făcut revizia tehniă înainte de plecarea în cursă, cu atât mai mult cu cât urma să transporte o
delega ție oficială) nu a dat nici un semn care să dea de bănuit cu privire la starea ei tehnică, însă la
aterizarea în Moscova pilotul pierde controlul, iar avionul se prăbu șește, nu de la o înăl țime foarte
mare. Cu toate acestea Grigore Preo teasa, care la acea vreme îndeplinea func ția de ministru de
Externe, împreună cu al ți trei membrii ai echpajului de bord, î și pierd via ța. Nicolae Ceau șescu
scapă, doar cu câteva răni u șoare.
Anul 1958 este un alt an reprezentativ pentru istoria comunis mului din România pentru că
acesta este anul în care Uniunea Sovietică î și retr age trupele de pe teritoriul Repu blicii Populare
Romîne (din 1954 și până în 1963 și numele țării se va scrie tot cu ,,î’’ a șa cum erau noile norme de
scriere), fiind astfel sin gura țară din blocul comun ist care nu mai avea trupe ale Armatei R oșii pe
teritoriul său. Tot în 1958 moare Petru Groza, care din 1952 și până în ziua decesului său, a
îndeplinit func ția de pre ședinte al Marii Adunări Na ționale, aceasta reprezentând cea ma i înaltă
funcție din statul român de atunci.

48 Adrian Eugen Cristea, Familia Ceau șescu și Direc ția a V -a, Bucure ști,Ed. Paco, 2010, pp.58,59 .
49 Thomas Kunze , op. cit. , p.162.

21
În anul 1959 are loc alipirea for țată a Universită ților ,,Bolyai’’ din Cluj, care era maghiară și
,,Babe ș’’, care era română. Astfel ia fiin ță Universitatea Babe ș-Bolyai, nume purtat și astăzi de
institu ție. Această hotărâre a fost adoptată împoriva minorită ții mag hiare din România, minoritate
care nu îi era deloc agreabilă lui Nicolae Ceau șescu . O altă măsură adoptată împotriva maghiarilor
a fos aceea a integră rii Regiunii Autonome Maghiare, ,,în care trăiau 77% unguri’’50 la Regiunea
Mure ș. Un lucru important de precizat este acela că Constitu ția din 1952 le asigura maghiarilor din
această zonă, autonomie.
În luna iunie a anului 1960 s -a desfă șurat cel de – al 3-lea Congres al P.M.R. printre realizările
amintite în cadrul său fiind înfăptuirea ,,înainte de termen a planului de 10 ani de electrificare a
țării’’51. La final, urma unor alegeri formale, toți sau aproape to ți mebrii din conducerea Partidului
Muncitoresc Romîn î și vor păstra func țiile, inclusiv Nico lae Ceau șescu. De a semenea, după acest
congres se renun ță la principiul separării puterilor convenit cu Uniunea Sovietică cu șase ani în
urmă și astfel pe lângă func ția de secretar general al P.M.R., Dej prime ște și func ția de pre ședinte
al Consiliului de Stat func ție neexistentă până la acea dată.
După 1960, când Ceau șescu este deja un ,,nume’’ cu putere în partid, î și plasează și rudele în
funcții importante. De exe mplu ,,în 1964, Elena Ceau șescu a devenit directoarea Institutului
Central de Chimie (ICECHIM) din Bucure ști. Salariul ei luna r brut era de 3.500 lei’’52 . O parte
din fra ții săi sunt încadra ți în armată sau în ,,aparatul de stat’’53, iar tatăl său, Andru ță, care trecuse
de vârsta de 70 de ani devine primar și președint e al G.A.C. -ului din Scornice ști. Deci Ceau șescu
se îngrije ște nu doar de soarta sa, ci și de a rudelor ( lucru întâlnit chiar și azi prin institu țiile
statului , multe dintre ele pline de fii/fiice, so ții, fra ți, nepo ți etc. ai unor oameni influen ți˝).
În următorii ani se va constata o răcire a rela țiilor dintre Republica Populară Romînă și
Uniunea Sovietică, Gheorghe Gheorghiu -Dej schimbând macazul către na țional -comunism ,
ideologie politică c are va dăinui până în anul 1989.

50 Ibidem, p.168.
51 Gh. Gheorghiu -Dej, Raport la cel de -al III -lea Congres al Partidului Muncitoresc Romîn , Bucure ști, Ed. Politică,
1960, p.6.
52 Thomas Kunze , op. cit, p.179.
53 Ibidem, p.180.

22
La începutul lui 1965 lui Gheorghe Gheorghiu -Dej i se depistează un cancer, diacnosticul fiind
cel de ,,neoplazie pulmonară și hepatică’’54. Boala avansează foarte repede, cade la pat ( ultima sa
apari ție publică fiind la data de ,,[…] 7 martie, cu ocazia alegerilor ,[…].’’55), iar în cele din urmă ,
pe 19 martie 1965, primul conducător comunist al României moare la vârsta de 63 de ani, fiind se
pare regretat de foarte mul ți oameni care trec pe la catafalcul său de la Palatul R.P.R.(fostul Palat
Regal), din Bucure ști.
De-a lungul anilor au fost to t felul de zvonuri care spuneau că boala lui Dej i s -ar fi declan șat
din cauza unei bucă ți de uraniu aflate în vitrina din biroul său pe care i -ar fi dăruit -o Chivu Stoica
din prima extrac ție de astfel de minereu din solul țării noastre. Alte bârfe spuneau că ar fi fost
,,iradiat în timpul unei vizite în Polonia’’56, însă acestea rămân doar la stadiul de zvon uri, neputând
fi probate în vre un fel. În urma decesului lui Dej, au fost decretate zile de doliu na țional, iar î n
momentul înmormântării sale, p reț de un minut întreaga Românie a încremenit (trenurile au fost
oprite, produc ția din fabrici a fost, de asemenea, oprită, practic to ți oamenii s -au oprit din ceea ce
făceau , preț de un minut pentru reculegere ).
Din acest moment va începe ,,era Nicolae Ceau șescu’’ care va dăinui aproape 25 de ani, până în
decembrie 1989, când acesta va fi înlăturat , într-un mod violent , de la conducerea țării.

I.4.Apogeul și prăbu șirea dictatorului ( 1965 -1989)
După moartea lui Gheorghe Gheorghiu -Dej în func ția de secretar general al P.M.R. va fi ales
Nicolae Ceau șescu, acesta având grijă să î și înlăture toți poten țialii adversari, printre care se
număra și Gheorghe Apostol.
De asemenea, Marea Adunare Na țională a hotărât ,,alegera tovară șului Chivu Stoica, Membru
al Biroului Politic și secretar al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român, ca

54 Ibidem, p.189.
55 Adam Burakowski, op. cit ., p.58.
56 Thomas Kunze , op. cit., p. 189.

23
președinte al Consiliului de Stat. Ion Gheorghe Maurer a rămas pre ședinte al Consiliului de
miniștri’’57
Astfel se încheia o epocă , cea a lui Gheorghe Gheorghiu -Dej și începea o alta care le va avea ca
personaje principale pe Nicolae Ceau șescu și mai apoi și pe consoarta sa, Elena Ceau șescu, care va
primi și ea la rândul său funcții în apar atul de conducere al partidului și al țării.
Printre primele măsuri propuse de Nicolae Ceau șescu ca nou conducător al partidului și votate
în cadrul congresului , se număra renun țarea la denumirea de ,,Partidul Muncitoresc Român’’, în
favoarea denumirii de ,,Partidul Comunist Român’’. Tot odată, noua constitu ție a României,
adoptată în luna august a acelui ași an, 1965 , prevedea schimbarea denumirii țării din Republica
Populară Română, în Republica Socialistă România. Astfel noua conducere se depărta tot mai mult
de epoca ,,Gheorghiu -Dej’’.
Aflat în fruntea partidului unic din România, Nicolae Ceau șescu p utea de acum să -și permită
orice, chiar să ob țină o diplomă de licen ță fără să-și dea pre a mult silin ța. Astfel că ,,în 1966 și-a
prezentat lucrarea de diplomă la Academia de Studii Economice. Titlul lucră rii era <<Probleme
alese ale dezvoltării industriale a României în secolul al XIX -lea>>. Despre autorul din umbră al
lucrării nu se cunoa ște nimic’’58. Deci, de acum și Nicolae Ceau șescu facea parte din
,,intelectualitatea’’ țării, nu doar soția sa, care devenise prin acelea și mijloce, cu câ țiva ani în
urmă, chimist.
În prima parte a ,,domniei’’ lui Nicolae Ceau șescu, România , a cunoscut o perioadă de
libertate în care se putea spune că se trăia chiar bine, oamenii (de la intelectuali și până la țărani)
apreciindu -l și admirându -l tot mai mult pe noul conducător. Însă cum nimic nu poate fi perfect, în
octombrie 1966 se adoptă decretul prin care avorturile devin ilegale (această măsură a fost luată
pentru a cre ște sporul demografic astfel încât, în ,,viitorul luminos al țării’’ să crească for ța de
muncă). De asemenea, începe reorganizarea satelor pe de -o parte prin dărâmarea și distrugerea
gospodăriilor , țăranii fiind nevoi ți să se mute în apartam ente de bloc puse la dispozi ție de stat.
Practic se dore ște distrugere a noțiunii de ,, țăran’’ în totalitate (primul pas în acest sens fiind acela
al colectivizării agriculturii, care presupunea confiscarea elementului principal care define ște

57 Ibidem, p.194.
58 Ibidem , p.205 .

24
termenul de ,,țăran’ ’, anume pământul). Pe de altă parte tot mai multe sate sunt electrificate, se
deschid dispensare și chiar spitale, cămine culturale, magazine mixte, brutării, institu ții de
învățământ moderne etc. , iar rata analfabetismului scade.
Începând din anul 19 67 Nicolae Ceau șescu este numit și în func ția de pre ședinte al Consiliului
de Stat. De acum, Ceau șescu nu mai era doar cel mai puternic om din partid, ci și din S tat. De
asemenea, fun cția de pre ședinte al Consiliului de S tat, venea la pachet și cu cea de comandant
suprem al armatei.
Apogeul carierei politice a lui Ceau șescu este reprezentat de poziția sa fa ță de ini țiativa trupelor
Tratatului de la Var șovia (alian ță militară a țărilor din blocul comunist, similară alian ței N.A.T.O.)
de a ocupa Cehoslovacia, în luna august a anului 1968.
Nicolae Ceau șescu, împreună cu al ți membrii din conducerea partidului au organizat la
Bucure ști, în Pia ța Palatului, un mare meeting prin care ,,a condamnat ferm interven ția a cinci
state […] (Uniunea Sovietică, Bulgaria , R.D. Ge rmania, Polonia și Ungaria) în C ehoslovacia prin
care s -a pus capăt <<Primăverii de la Praga>> , politicii de reforme ini țiată de Aleksander
Dubcek’’59, această pozi ție oferindu -i lui Ceau șescu nu doar un prestigiu i ntern, ci și unul
interna țional, chiar din rândul țărilor capitaliste.
Pe bună dreptae, ini țiativa lui Nicolae Ceau șescu era una de apreciat având în vedere faptul că o
țară ca România se opunea măsurilor luate de marea Uniune Sovieti că, alături de alte patru state
socialiste.
Un lucru esen țial de precizat este acela că el le -a vorbit participan ților acestei adunări populare
de la balconul Comitetului Central al Partidului Comunist Român, balcon de la care urma să -și țină
și ultimul discurs peste aproximativ 21 de ani, mai exact pe 21 decembrie 1989. Deci, putem spune
că acest balcon, al C.C. -ului, reprezintă simbolu l apogeului și al decăderii lui Nicolae Ceau șescu.
Tot în 1968 Republica Socialistă România este reorganizată din punct de vedere teriorial, astfel
că se renun ță la împăr țirea pe regiuni și pe raioane, după model sovietic și se revine la vechea
organiza re, cea pe județe. Din acest moment ora șul Stalin redevine Bra șov.

59Historia -Cum a înfruntat Ceau șescu URSS -ul în problema <<Primăverii de la Praga>>?
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/cum -a-infruntat -ceausescu -urss-ul-in-problema -primaverii -de-la-
praga

25
În toată acestă perioadă (de la moar tea lui Gheorghiu -Dej și până în 1974, când Ce aușescu
devine primul pre ședinte al României) țara noastră este vizitată și de reprezenta ții unor state
capitaliste . În luna mai a anului 1968 este primit la Bucure ști Charl es de Gaulle, care la acea dată
îndeplinea func ția de pre ședinte al Fran ței. Printre ora șele vizitate de acesta se numără : Piteștiul,
Slatina sau Craiova. De asemenea , președintele francez i -a acordat lui Nicolae Ceau șescu ,,Marea
Cruce a Legiunii de Onoare’’60, cea mai de seamă decora ție a statului Francez.
O altă vizită importantă este reprezentată de cea a pre ședintelui am erican, Richard Nixon, din
august 1969. Însă aceasta nu era prima vizită a sa în România Socialistă, ci mai venise o dată, în
anul 1967, dar atunci nu era pre ședintele Statelor Unite ale Americii. Așa cum reiese din imaginile
filmate de T.V.R., la primirea sa pe aeroportul Otopeni (care la acea dată nu era finalizat 100%)
Nixon a ținut un discurs, la finalul căruia a rostit și câteva cuvinte în române ște: ,,Să trăiască
prietenia româno -americană’’.
Însă, după 1969 , an în care are loc cel de -al zecelea congres al P.C.R., Nicolae Ceau șescu
,,schimbă macazul ’’, iar politica în România devine de la an la an din ce în ce mai represivă .
În 1970 Nicolae Ceau șescu vizitează doua dintre cele mai puternice state capitaliste. Este vorba
despr e Fran ța, pe care o vizitează în luna iunie, în urma invita ției pre ședintelui Georges Pompidou
și despre Statele Unite ale Americii pe care o vizitează în luna octombrie (aceasta reprezentând
prima sa vizită în S.U.A.), în urma invita ției pre ședintelui Ric hard Nixon .
În anul 1971 vizitează China și Coreea de Nord. Fascinat de modul în care a fost primit, în
special de Kim Il Sung, conducătorul suprem al Coreei de Nord și mai ales de felul în care s -au
mobilizat nord -coreeni în a organiza tot felul de manifestări și defilări pe stadioane, Nicolae
Ceau șescu dore ște să pună și el în practică asemenea manifesta ții, în România. Astfel cultul
personalită ții atinge cote tot mai mari, ajungându -se până la defilări pe stadioane (pe 23 augu st,
ziua na țională a Republicii Socialiste România; 1 mai, ziua interna ționala a m uncii; 2 mai, ziua
tineretului comunist etc.) în care erau înrola ți ,,șoimi ai patriei’’ sau pionieri și pentru care se
făceau zeci de ore de repeti ți pentru ca totul să iasă perfect. Aceste repeti ții erau adesea extenuante
(ele desfă șurându -se după orele de curs ale copiilor) și pute au duce chiar la rănirea participan ților.

60 Thomas Kunze, op. cit. , p. 231.

26
Însuși tatăl meu, care în anii ’70 -’80 era elev, a fost încorporat într -o astfel de manifestare ce s -a
desfă șurat pe stadionul ,,23 August’’ cu ocazia zilei na ționale a Republicii Socialiste România.
La încep utul lunii iulie a anului 1971, Ceau șescu prezintă ,,tezele din iulie’’61, în care se
vorbe ște despre o reformare a culturii române ști, reformare care presupunea integrarea
propagandei comuniste și a cultului personalită ții ,,conducătorului iubit’’ în artă. Tot odată în
muzică se interzicea ca soli știi români să mai cânte în alte limbi decât cea română. Însu și liderul
trupei ,,Phoenix’’, Nicu Covaci, a declarat faptul că după ,,tezele din iulie’’ trupa Phoenix, care
până atunci era influen țată de trupe precum ,,The Beatles’’ sau ,,The Rolling Stones’’, și-a
schimbat abordarea trecând la prelucrăr i folclorice , abordând stilul ,,Folk Rock’’.
În plan familial, în primăvara anului 1972 Andru ță Ceau șescu, tatăl lui Nicolae Ceau șescu,
moare, fiind înmormântat în satul natal, Scornice ști din jude țul Olt. Un lucru destul de interesant
este acela că el a fost înmormântat printr -un ceremonial religios, la care, evident, a participat și fiul
său, Nicolae, despre care se știa destul de bine că era ateu. Acest ceremonial religios a fost difuzat
și de către TVR, fiind primul și ultimul ceremonial religios tra nsmis la televizor în perioada
comunistă. Mormintele părin ților lui Ceau șescu vor fi profanate la revolu ția din 1989, de către
revolu ționari.
În anul 1974 Constitu ția Republicii Socialiste România, adoptată în anul 1965, prime ște o
modificare prin care se instituie o nouă func ție în stat, anume cea de pre ședinte al Republicii
Socialiste România. Astfel , Nicolae Ceau șescu devine primul pre ședinte al României. Învestirea
sa în această func ție și depunerea jurământului au avut loc în fa ța Marii Adunări Na ționale. În
cadrul ceremoniei Ștefan Voitec, care era pre ședintele M.A.N., i -a înmânat lui Ceau șescu o
diagonală tricoloră (similară celor purtate de primari astăzi) și un sceptru, acestea reprezentând
simbolurile pre ședinției României Socialiste.
Din acest moment și până la înlăturarea sa de la conduce re, nivelul de trai al românilor va
începe să scadă de la un an la altul, apogeul acestui proces având loc după 1985, când lui Nicolae
Ceau șescu îi vine ideea că ar fi bine ca România să -și achite toate datoriile pe care le avea. Acest
lucru s -a și întâmplat, ajungându -se la ra ționalizări de electri citate, de apă caldă și chiar de
alimente ,. Tot odată, în 1985, postul T.V.R.2 a fost închis, iar programul postului T.V.R. 1 a fost

61 Ibidem, p. 240.

27
redus la două ore62, pentru ca în toamna lui 1988 să mai fie adăugată încă o oră , ajungându -se astfel
la trei ore de program pe zi , excep ție făcând zilele de sâmbătă și de duminică, cân d programul TV
era extins la mai multe ore63. Nici radioul nu a scăpat de modificări. Toate studiourile regionale au
fost închise, iar celor trei programe na ționale li s -a redus considerabil timpul de emisie (ex.
Programul I, Actualită ți, emitea de la orele 06.00, până la orele 24.0064, (față de programul
non-stop de care se bucura până în 1985). În luna aprilie a anului 1989 Nicolae Ceau șescu anun ța
lichidarea datoriei externe.
De asemene a, după 1974 au avut loc mai multe cataclisme reprezentate de inunda ții și
cutremure, cel mai semnificativ ca intensitate și număr de victime fiind cutremurul d in 4 martie
1977, când printre cele câteva m ii de victime s -au numărat și persoane publice , între care solista de
muzică u șoară Doina Badea, actorul Toma Caragiu, sau regizorul Alexandru Bocăne ț. În urma
acestui cutremur ora șul Zimnicea a fost distrus apro ape în totalitate , fiind reconstruit din temelii.
Celor care au rămas fără locuin ță în urma cutremurului , li s-a repartizat un apartament nou,
complet utilat.
După acest cataclism , Nicolae Ceau șescu a hotărât să înceapă sistematizarea centrului
Bucure știului, dispărând astfel cartierul Uranus, spitalul Brâncovenesc, Stadionul Republicii, sau
Hala Unirii. În l ocul lor a fost construit un întreg ansamblu de blocuri și clădiri administrative
(bd.-ul ,,Victoria Socialismului’’, azi ,,U nirii’’, Academia Român ă, Biblioteca Na țională), ce avea
în centru ,,Casa Republicii’’, azi Palatul Parlamentului. Pe acest șantier au fost repa rtizații foarte
mulți muncitori, conform celor declarate de arhitectul Cmil Roguski ,,Nici Trustul Carpa ți (n.r.
intreprindere de construc ții care a participat la construirea Casei Republicii ) nu avea atâta
personal. În perioada de glorie, Trustul Carpa ți s-a umflat la 20 -30 de mii de oameni. […] celelalte
clădiri din jur nu apar țineau de trustul Carpa ți, ci se executau de ni ște întreprinderi din țară.
Jude țul Suceava trimitea 2000 de muncitori.Jude țul Ia și trimitea 5000 de muncitori.Aici erau
cazați, aici mâncau.’’ 65 Tot Camil Roguski declara că ,,În perioada de lucru erau aprape o sută
de mii de oameni’’66. Arhitectul șef al Casei Republicii a fost Anca Petrescu.

62 Radiot eleviziunea Română, Teleradio, anul XXXI, nr.4 5/1985, p. 4.
63 Idem , Teleradio , anul XXXIV, nr. 45/ 1988, p.6.
64 Ibidem.
65 Arh.Camil Roguski, Florentina Chivu, Ceau șescu-Adevăruri interzise, Bucure ști, Ed. Lucman, 2 004, p.205 .
66 Ibidem, p.209.

28
Un lucru important de precizat este acela că la acestă construc ție s-au folosit în propor ție de
peste 90% materiale de provenien ță românească, a cest lucru fiind valabil și la construc ția
metroului. Folosirea materialelor române ști era o ambi ție a lui Ceau șescu, pentru a arăta că
România era independentă din toate punctele de vedere.
Printre realizările ,,epocii Nicolae Ceau șescu’’ se numără metroul d in Bucure ști (pentru
construirea stației Titan, care a fost inaugurată în anul 1981, a fost nevoie să se înghe țe pământul în
plină vară cu o instala ție specială cu amoniac , deoarece consisten ța sa nu permitea efectuarea
săpăturilor ), calea ferată Vâlcele – Bujoreni, Vâlcea (care este cea mai impresionantă cale ferată
din România și pe care nu a c irculat, din 1989, când a fost deschisă și până astăzi, decât un tren și
acela de probă. Această cale ferată ar fi scurtat drumul de la Bucure ști până la Sibiu cu aproximativ
100 de km. În prezent calea ferată este închisă.), electrificarea mai multor km. de căi ferate (din
1989 și până astăzi nici un km. de cale ferată nu a mai fost electrificat) șoseaua Transfăgără șan,
Canalul Dunăre -Marea Neagră ( a cărui construc ție a început în 1949, fiind inaugurat ă în 1984)
etc.
De asemenea, se știe foarte bine c ă orice cetă țean, după absolvirea studiilor (indiferent că ele
erau profesionale, postliceale sau superioare) era repartizat la o unitate, locul de muncă fiindu -i
asigurat. În acela și timp fiecă ru-i cetă țean i se repartiza ini țial o garsonieră , iar apoi du pă căsătorie
un apartament, cu două, trei sau patru camere, numărul de camere depinzând de numărul copiilor
pe care familia îi avea.
În ceea ce prive ște via ța personală a cuplului Ceau șescu, este știut faptul că cei doi so ți s-au
iubit foarte mult. Suzana Andrie ș declara următoarele :,,Se iubeau.Nu numai el pe ea. Și ea pe el.
Când nu pl ecau amândoi îm acela și timp de -acasă , ea nu -l lăsa niciodată să ia micul dejun singu r.
Sau dacă el venea la Snagov, duminica, iar ea rămânea a casă, îmi spunea să fac ceva de mâncare
și s-o chemăm și pe tovară șa să ia prânzul la Snagov.[…]Se în țelegea u foarte bine’’67. Pe de altă
parte tot Suzana Andrie ș mai declara : ,,După ce a intrat și ea în politică.Avea mare influen ță
asupra lui, să știți, era o femeie autoritară’’68.

67 Maria Dobrescu, La curtea lui Ceau șescu, Bucure ști, Ed. Amaltea, 2004 , p.174.
68 Ibidem .

29
Chiar dacă o bună parte a vie ții au locuit într -un palat (Palatul P rimăverii), dotat cu : piscină,
saună, seră , cinematograf și tot felul de aparaturi la care românul de rând nu putea decât să viseze
în acea perioadă, C amil Roguski declara : ,,Ceau șescu și cu ea au fost ni ște oameni simpli, au trăit
ca ni ște oameni simpli, au murit ca ni ște oameni simpli’’69.
În ciuda faptului că cei doi se declarau ca fiind atei, se pare că respectau principalele sărbători
religioase:,,[…] Pa ștele era Pa ște.Se făceau cozonaci, ouă ro șii. Ouă roșii care se primeau de la
Patriarhie sau de la diverse mănăstiri […].’’70
Despre Ceau șescu se mai știa că ar fi fost bolnav de diabet, el refuzând insulina , până în
momentul în care via ța lui ar fi fost pusă în pericol î n urma unei crize, undeva în primăvara lui
1989. De atunci și până în momentul în care a fost omorât, a fost necesar să i se administreze zilnic
doza de insulină.
Cei doi so ți Ceau șescu s -au bucurat de putere până în decembrie 1989 când , la Timi șoara
izbucne ște o revoltă populară.
După cum bine se știe, scânteia, care mai apoi a aprins marea flacără a a șa-zisei revolu ții, a fost
evacuarea for țată a pastorului reformat Laszlo Tokes (care includea în predicile sale și lozinci
împotriva conducerii țării), din locuin ța sa parohială. El urma să fie transferat la o biserică dintr -un
sat din jude țul Sălaj. Mai mul ți enoria și s-au adunat în fa ța bisericii reformate din Timi șoara,
pentru a -i fi alături părintelui lor, fără a scanda nici o lozincă .
Această demonstra ție pașnică a durat până în ziua de 16 decembrie, când manifesta ția de
susținere a pastorului s -a transformat într -o manifesta ție împotriva partidului și a lui Nicolae
Ceau șescu. A urmat interven ția for țelor de ordine , care au primit ordin să reprim e demonstra ția,
lucru care s -a și întâplat, o parte din manifstan ți fiind aresta ți. Însă în următoarea zi, manifestan ții,
s-au adunat din nou, recurgând, l a acte de vandalism, pătrunzând în incinta mai multor institu ții.
Începând din acestă zi a intervenit și armata, trâgând cu muni ție de război în manifestan ți. De și
ordinul lui Ceau șescu era acela de a trage la picioare pentru a imobiliza manifestan ții, militarii
trăgeau cum nim ereau, rezultâ nd mai multe victime care ulterior au fost incinerate pe ntru a se
șterge urma lor.

69 Arh.C amil Roguski, Florentina Chivu, op. cit. , p.11.
70 Ibidem, p.17.

30
În următoarea zi pe, 18 decembrie, Nicolae Ceau șescu pleacă într -o vizită în Iran, urmând să se
întoarcă pe 20 decembrie. În seara acestei zile, de 20 decembrie, Ceau șescu ține un discurs la TVR
prin care aduce la cuno ștință popula ției, situa ția de la Timi șoara.
Pe 21 decembrie, la Bucure ști, în Pia ța Palatului , este organizat un meeting, la care i au parte
muncitorii Uzinelor 23 August. Ca exemplu personal pot spune că și bunicul meu patern, care în
acea perioadă îndeplinea func ția de maistru în cadrul Intreprinderii de Ma șini Unelte și Agregate
Bucure ști (I.M.U.A.B) – intreprindere care se afla tot în cadrul platformei Uzinelor 23 August – a
fost prezent la acest meeting , până în momentul în care s-a auzit un pocnet produs din nu se știe ce
cauze . Din acest moment s -a instalat panica, iar o bună parte dintre participan ți au părăsit pia ța.
În cele din urmă s -a restabilit lini ștea, Ceau șescu continuându -și discursul și promi țând mă riri
de salarii, aloca ții, pensii etc. și mobilizându -i pe oameni împotriva evenimentelor de la Timi șoara.
Însă planul lui Ceau șescu de a -i mobiliza pe oameni prin intermediul acestui meeting eșuează. De
acum revolu ția se extinde și la Bucure ști, în noaptea de 20 spre 21 decembrie având loc represalii
violente în pia ța Universită ții, la a șa-numita ,,baricadă de la Inter’’(manifestan ții au barat
bulevardul Magheru cu ce aveau la îndemână, în dreptul Hotelului Intercontinental), care s -a
sfârșit cu numeroase victime și arestări. Această noapte a fost petrecută de Ceau șescu și consoarta
sa în, incinta C.C. -ului.
A doua zi, pe 22 decembrie, în jurulu prânzului, Nicolae Ceau șescu mai are o ultimă speran ță că
poate mobiliza mul țimea, ie șind în balco nul C.C. -ului cu o portavoce, însă oamenii indigna ți
aruncă către el cu ce nimeresc, nelăsându -l să vobească . Urmează celebra fugă cu elicopterul de pe
terasa Comitetului Central, mul țimea scandând ,,ole! ole! ole! ole! Ceau șescu nu mai e!’’ și mai
apoi ,,să fie judecat!’’. Imediat după părasirea C.C. -ului de către cuplul Elena și Nicolae
Ceau șescu, revolu ționarii pătrund în incinta acestuia.
Drumul parcurs de Ceau șești s-a desfă șurat până la Titu cu elicopterul și de a colo, ini țial cu un
autoturism D acia de culoare ro șie, apoi cu o altă ma șină de culare neagră . Cuplul Ceau șescu este
apoi preluat de ni ște mili țieni, pentru ca în final să fie predat armatei și transporta ți la o Unitate
Militară din Târgovi ște unde vor sta până pe 25 decembrie când va avea loc acel proces improvizat
în urma căruia cei doi so ți Ceau șescu, (destitui ți din toate func țiile pe care le de țineau) care erau
acuza ți printre altele de genocid și subminarea economiei na ționale (acuza ții care nu se bazau pe

31
nici un fel de p robe) , au fost condamna ți la pedeapsa capitală, pedeapsă pusă în aplicare imediat
după încheierea ,,procesului’’. După acest eveniment pedeapsa capitală a fost abolită în România.
După revolu ție s-a crezut că nu so ții Ceau șescu au fost cei împu șcați, ci sosiile lor, însă Victor
Atanasie Stănculescu, care a com andat ,,procesul’’ a declarat : ,,De altfel, problema sosiilor
rămîne nebuloasă. Cred mai degrabă că a fost o legendă generată de spaima noastră, justificată,
care adeseori ne făce a să atribuim acestor persoane dimensiunile unor personaje hiperbolice.’’71
După execu ție, trupurile celor doi au fost învelite în foi de cort și transportate cu elicopterul la
Bucure ști, în mare secret, fiind înmormântate la cimitirul Ghencea.
Orice s -ar spune despre ce s-a întâmplat în decembrie 19 89, din punctul meu de vedere tot
lovitură de stat ră mâne, atâta timp cât șeful sta tului, în spe ță Nicolae Ceau șescu, a fost îndepărtat
de la conducere pe alte căi decât cele constitu ționale. În cadrul Constitu ției din 1965, în Art. 43, l a
Alin. 11 este spe cificat următorul fapt :,,Marea Adunare Na țională alege și revocă pe Pre ședintele
Republicii Socialiste România.’’72. Deci temei constitu țional de revocare a pre ședintelui ar fi fost,
însă cei care au organi zat această ,,mascaradă ’’ căreia ulterior i s -a spus ,,revolu ție’’ au dorit
eliminarea cât mai rapidă a lui Ceau șescu din toate func țiile de ținute și lichidarea sa, pentru ca mai
apoi să poată face ei din România tot ce au făcut din 1990 în coace.
Valeriu Mangu, în lucrarea sa a redactat următoarele : ,,Func țiile de Secretar General al P.C.R.
și, respectiv, de Pre ședinte al Republicii Socialiste Româ nia sunt, potrivit Constitu ției, organic
legate între ele, neputând , în mod practic, să fie ocupate de două persoane diferite. Astfel Nicolae
Ceau șescu trebuie înlăturat simultan din ce le două func ții, lucuru imposibil prin mijloace
statutare și, respecti v, constitu ționale.’’73
În anul 2010 , la cererile fiului, Vlentin Ceau șescu și al ginerelui, Mircea Oprean, osemintele
Elenei și respectiv lui Nicolae Ceau șescu au fost deshumate pentru prelevarea de probe A.D.N., în
vederea asigurării că rămă șițele apar țin chi ar celor doi. Rezultatul a fost pozitiv .

62 Dorian Marcu, Moartea Ceau șeștilor, Bucure ști, Ed. Excelsior, 1991, p.75.
72 Camera D eputa ților – Constitu ția Republicii Socialiste România din 1965 .
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=37735
73 Valeriu Mangu, Înlăturarea lui Ceau șescu, așa cum va fi fost , Bucure ști, Ed. Semper Fidelis, 2011, pp. 229 -230.

32
Capitolul al II -lea
Nicolae Ceau șescu, l ider absolut al P.C.R. (1974 -1989)

II.1.Congrese le Partidului Comunist Român
După moartea lui Gheorghe Gheorghiu -Dej, survenită în luna martie a anului 1965, va fi ales în
funcția de secretar general al Partidului Muncitoresc Român, (denumit ulte rior Partidul Comunist
Român) Nicolae Ceau șescu, care avusese grijă să -și elimine to ți poten țialii contracandida ți. Acesta
își va men ține func ția (fiind reales la toate congresele P.C.R.) până la evenimentele din 1989, când
partidul comunist este ,,desfiin țat’’, sau mai bine zis , rebranduit.
La sfâr șitul lunii april ie a anului 1974 , Nicolae Ceau șescu, este ales și în func ția de pre ședinte
al Republicii Socialiste România ca primul om din istori a României, care ocupă această func ție.
În acela și an, în luna noiembrie , a avu t loc cel de -al XI -lea Congres al Partidului C omunist
Român , organizat la Sala Palatului din Bucure ști ,,la care s -au întrunit 2450 de delega ți aleși cu
multă grijă din toată România […].’’74
În raportul congresului este specificat faptul că acesta s-a desfă șurat în anul aniversării a 30 de
ani de la evenimentele ce au avut loc la data de 23 august 1944 și de la revenirea în legalitate a
partidului: ,,Congres ul al XI -lea are loc la numai cî teva luni de la sărbătorirea celei de -a XXX -a
aniversări a răsturnării dictaturii militaro -fasciste și eliberării României de sub domina ția
Gemaniei hitleriste. S-au împlinit […] în acest an, tre i decenii de cî nd Partidul Comunist Român
și-a reluat activitatea legală […].’’75.
De asemenea, tot în raport este consemnat un bilan ț al economiei române ști din 1944 și până în
1974 , bilan ț care relatează creșteri economice anuale , produc ții record în toate domeniile,
îndeplinirea planurilor înai nte de termen : ,,[…] municipiul Bucure ști și 25 de jude țe raportează

74 Thomas Kunze, op. cit. , p. 291.
75 Nicolae Ceau șescu, Raport la cel de -al XI -lea Congre s al Partidului Comunist Român , Bucure ști, Ed. Politică,
1974 , p. 7.

33
congresului că au realizat prevederile planului pe 4 ani, înainte de termen […] aceasta dă
garan ția că multe jude țe vor înfăptui cincinalul în patru ani și jumătate […].’’76
În cadrul congresului s -au discutat și probleme de politică externă și rela ții interna ționale ce ar
fi urma t să aibă loc cu celelalte state de sub ,,cortina de fier’’ , dar și cu statele capitaliste ,
dezvoltate .
Nu a lipsit nici discur sul lui Nicolae Ceau șescu despre ,,men ținerea păcii’’ și ,,dezarmare’’ ,
obsesia sa pentru pace , fiind bine cunoscută de to ți cei care au trăit în acele timpuri . În acest sens
foarte mul ți muncitori din toată țara, dar și elevi și studenți, erau adesea angrena ți în defilări , în
cadrul cărora scandau diferite lozinci precum : ,,vrem pace pe Pământ’’, ,,Ceau șescu-România
pacea și prietenia’’ ș.a. Aceste mar șuri ce militau pentru men ținerea păcii erau de cele mai multe
ori filmate și televizate .
Totodată, în cadrul congresului au fost aduse în discu ție și obiectivele ce vor trebui atinse până
la finalul cincinalului 1976 -1980 : ,,[…] obiectivul fundamental al cincinalui 1976 -1980 va fi
continuarea dezvoltării rapide a bazei tehnico -materiale a economiei na ționale […] se vor urmări
creșterea în ritm înalt a for țelor de produc ție, precum și amplasarea lor ra țională pe întregul
teritori u al țării.’’77 Se doreau deci: continuarea industrializării, cre șterea procentelor de
produc ție în agricultură, exploatarea, în continuare, a resurselor de subsol, cre șterea produc ției de
energie electrică și altele.
Nu a fost trecută cu vederea nici industria constructoare de ma șini, care, de asemenea, trebuia
ca la finalul cincinalului ce urma , să raporteze cifre mai mari de produc ție față de cincinalul ce
urma să se încheie : ,,O aten ție deosebită se va acorda dezvoltării industriei constructoare de
mașini, care va cre ște în această perioadă într -un ritm mediu anual de 11,5 -12,5 la sută’’78.
În raportul congresului mai este consemnată și cre șterea procentului for ței de muncă și
necesitat ea creșterii continue a acesteia, având în vedere faptul că în ultimii ani t ot mai multe
intreprinderi î și deschis eseră porțile, contribuind considerabil la cre șteri economice ,,Numai în
actualul cincinal numărul oamenilor muncii […] crește cu peste 1,3 milioane […]. Realizarea

76 Ibidem, p.9.
77 Ibidem, p.47.
78 Ibidem, p.49.

34
prevederilor cincinalului 1976 -1980 necesită sporirea cu încă 1 -1,2 milioane a personalului
[…].’’79
Ca elemen t de tehno redactare a raportului, l a aproape fiecare final de paragraf , cei care au
realizat tipărirea , au sim țit nevoia să cons emneze și faptul că au avut loc aplauze și ova ții, ca semn
de pre țuire și a faptului că participan ții la congres erau de acord cu cele spuse de către Nicolae
Ceau șescu. Ele sunt trecute în diferite feluri: ,,Aplauze puternice, îndelungate’’, ,,Vii aplauze’’,
,,Aplauze puternice, îndelung repetate’’,,Aplauze puternice, urale; se scandează
<<Ceau șescu-P.C.R>>.’’ etc.
La finalul congresului, ca de altfel la finalul tuturor congreselor ce vor mai urma până în 1989,
Nicolae Ceau șescu este reales în func ția de secretar general al Partidului Comunist Român. Tot
odată, Elena Ceau șescu ,,a fost primită în Comi tetul Politic Executiv’’80.
Următorul congres al P.C.R., c el de -al XII -lea, s-a desfă șurat în luna noiembrie a anului 1979,
fiind, unul atipic , deoarece în cadrul său a luat cuvântul și un opozant al lui Ceau șescu, Constantin
Pârvulescu, care nu a contenit în a -i aduce critici dure secretarului general al partidului . Numărul
delega ților din țară, care au luat parte la congres a fost de 265681, fiind mai numero și față de
precedentul congres.
În mare măsură raportul congresului al XII -lea este identic cu cel al congre sului precedent
(diferen țele constând în ni ște cifre și ani) . A fost consemnat bilan țul perioadei ce s -a scurs din 1974
până în 1979 , fiind menționate creșteri procentuale de produc ție în cadrul tuturor ramuri lor
economiei , folosindu -se aceea și exprimare specific ă perioadei : ,,În perioada care a trecut de la
Congresul al XI -lea al partidului au fost ob ținute realizări remarcabile în înfăptuirea planului de
dezvoltare economico -socială a țării pe perioada 1976 -1980, prima etapă a Programului de
făurire a societă ții socialiste mult ilateral dezvoltate în patria noastră’’82.
Pe lângă bilan țul perioade i precedente, au mai fost discutate și obiectivele ce trebuiau atinse
până la finalul cincinalui 1981 -1985 ,, Obiectivul fundamental al viitorului plan cicncinal îl

79 Ibidem, p.60.
80 Thomas Kunze, op.cit.., p.291.
81 Ibidem , p.355.
82 Nicolae Ceau șescu, Raport la cel de -al XI I-lea Congre s al Partidului Comunist Român , Bucure ști, Editura Politică,
1979, p. 8.

35
constiutie continuarea, pe o treaptă superioară a îndeplinirii Programului partidului, cre șterea în
ritm sus ținut a economiei na ționale, […]’’83.
În cadrul congreslui s -a hotărât și sporirea numărului de membrii ai Comitetului Central al
Partidului Comunist Român ,,de la 205 la 245’’84, printre ace știa numărându -se și ,,cumnatul lui
Ceau șescu, Vasile Bărbulescu (născut, la fel ca și secretarul general, în Scornice ști), iar […] Nicu
Ceau șescu a obținut statutul de ,,membru suplenat al CC ’’85.
Totul a decurs normal, conform planului de organizare, pâna la un moment dat , când ,
Constantin Pârvulesc u, unul dintre cei mai vechi membri de partid ( lucru eviden țiat și de el la
începutul discursului: ,,Am împlinit anul acesta 60 de ani de când sunt mem bru de partid’’ ) a dorit
să ia cuvântul. Pre ședintele prezidiului i -a spus că nu îi poate da cuvântul având în vedere faptul că
nu este înscris pe lista întocmită în acest sens.
În acel moment Nicolae Ceau șescu intervine spunându -i pre ședintelui preziud iului să îi dea
totuși cuvântul. Astfel ia cuvântul Constantin Pârvulescu care începe să îl acuze pe Ceau șescu că
,,pregăte ște înaintea și în timpul congresului ca să fie reales’’ acest lucru ,,fiind fără precedent în
istoria partidului nostru și în istori a partidelor comuniste’’ . Tot odată, Pârvulescu mai spune că
,,Ceau șescu se sustrage ca să fie ales membru al comitetului central și din cadrul membrilor
comitetului central să fie reales’’. În acel moment se aude o voce care strigă ,,Nu e corect!’’ și
întreaga sală i se alătură scandând ova ții la adresa lui Ceau șescu. După urale , Pârvule scu, încearcă
să-și continue discursului spunând: ,,În spirutul acesta a fost organizat congreul (n.r. al realegerii
lui Ceau șescu) , iar aicea sunt echipe speciale de agitat ori, începând din fa ță și până în spate’’. În
cele din urmă Constantin Pârvulescu se retrage de la tribună, nu înainte de a preciza: ,,Eu nu votez
pentru ca să aleg pe Ceau șescu în condurea partidului’’.
După discursul ,,incendiar’’ al lui Pârvulescu au luat cuvântul al ți membri vechi ai parti dului
între care Ion Popescu -Puțuri și George Macovescu , care au condamnat ferm cele declarate de
Constantin Pârvulescu , aducându -i urale și lăudând activitatea , lui Nico lae Ceau șescu, întreprinsă
în slujba partidului și a țării.

83 Ibidem , p.24.
84 Thomas Kunze, op.cit , p.356.
85 Adam Burakowski, op.cit. , p.287.

36
După ce și-au spus punctul de vedre în legătură cu discursul lui Pârvulescu to ți cei care au dorit,
a luat cuvântul și Nicolae Ceau șescu, care i -a răspuns opozantului său, în stilu -i caracteristic,
numidu -i discursul drept ,,provocare’’ și acuzându -l de trădare . Tot odată , Ceau șescu, i-a adus lui
Pârvulescu, mai multe critici și acuza ții între care faptul că în cea mai mare parte a perioadei
ilegalită ții nu ar fi făcut parte din partid, fiind ,,rupt de pa rtid, rupt de popor’’, faptul că ,,sângele
lui Pătră șcanu se află și pe mâine lui Pârvulescu’’, că la un moment dat ,,a fost scos din conducerea
partidului ca incapabil, ca intrigant, ca necorespunzător și sunt documentele par tidului în privin ța
aceasta’’ și altele, în ciuda faptului că în momentul în care a luat cuvântul a spus că ,,nu pentru a
răspunde la provocarea lui Pârvulescu a luat cuvântul’’, ceea ce a și făcut.
Ca urmare a curajului de care a dat dovadă, Constanti n Pârvulescu a fost exclus din rândurile
Partidului Comunist Român și pus sub atenta supraveghere a securită ții până la înlăturarea lui
Nicolae Ceau șescu de la conducere. Ca o ironie a sor ții, în ciuda faptului că era cu mult mai bătrân
decât Nicolae Ceau șescu, pe Constantin Pârvulescu îl prinde revolu ția în via ță, apucând să -și vadă
,,amicul’’, asasinat.
La finalul congresului, Nicolae Ceau șescu, este, evident, reales în func ția de secretar gene ral al
partidului .
Următorul congres, cel de -al XIII -lea, are loc c inci ani mai târziu, mai exact în noiembrie 1984.
Acesta s-a desfă șurat în anul aniversării a 40 de ani de la 23 august 1944 :,, Cel de -al XIII -lea
Congre s are loc la 3 luni după aniversarea a 40 de ani de la victoria revolu ției de eliberare
socială și națională, antifascistă și antiimperialistă […].’’86
Acest congres marchează și începutul crizei care a bântuit România în a doua parte a anilor
’80, criză care s -a datorat, în cea mai mare măsură, faptului că Nicolae Ceau șescu a avut ambi ția ca
România să -și achite toate datoriile externe pe care le avea, astfel încât să fie o țară in dependentă
din toate punctele de vedere. Această criză s -a definit prin ra ționalizări alimenta re, de electricitate,
de gaze, de apă caldă ș.a.

86 Nicolae Ceau șescu, Raport la cel de -al XI II-lea Congre s al Partidului Comunist Român , Bucure ști, Editura
Politică, 1984,p. 5.

37
Ca în cadrul oricărui congres, și în cadrul celui de -al XIII -lea s-a făcut bilan țul perioadei ce s -a
scurs de la congresul anterior și s-a discutat despre obiectivele ce ar trebui atise până la finalul
cincinalului ce era în curs, 1981 -1985, dar și a cincinalului ce urma, 1986 -1990.
Astfel, sunt consemnate cre șteri de produc ție în ag ricultură ( care este catalogată ca fiind ,, în
continuare a doua ramură de bază a economiei naționale’’87) ,,[…], produc ția agricolă pe patru
ani fiind cu circa 3 milioane tone mai mare decâ t media cincinalului precedent’’88. Tot odată, se
dorește sporirea numărului sistem elor de iriga ții și implicit a suprafe țelor de teren irigate: ,,Până în
1990 va trebui să realizăm irigarea a încă 2,5 miloane de hectare’’89.Nici cre șterea animalelor nu
este trecută cu vederea: ,, […] va trebui ca pînă în 1990 să ajungem la 11 milioane de bovine, 15 -16
milioane de porcine, 28 -30 milioane de ovine și cel pu țin 80 milioane de păsări ouătoare’’90. Și în
industrie sunt consemnate cre șteri substan țiale: ,, ritmul de cre ștere a fost 2,8 la sută, iar în 1983
de 4,8 la sută’’91.
În următorul cincinal sunt consemnate ca obiective cre șteri de produc ție ale materiilor prime,
între acestea numărându -se: energia electrică (,,Produc ția de energie electri că va ajunge, în 1990
la 95 -97 miliarde kWh’’92)și cărbune le (,,Produc ția de cărbune va trebui să atingă cel pu țin 100
milioane tone’’93).
De asemenea , în cadrul congresului s -a discutat și despre folosirea unor noi surse de energie , pe
care statul român ar fi vrut să le implementeze pe viitor : ,,biomasa, for ța eoliană și energia
solară’’94.
Un alt obiectiv primordial al următorului cincinal era acela al extinderii ,, rela țiilor economice
interna ționale și a cooperării în produc ție cu alte state’’95. De aici rezultă faptul că cei din
conducerea partidului î și doreau schimburi de experien țe și cu alte state, dornice î n a colabora cu
România.

87 Ibidem , p. 19.
88 Ibidem, p. 8.
89 Ibidem , p. 19.
90 Ibidem , p. 20.
91 Ibidem , p. 8.
92 Ibidem , p. 17.
93 Ibidem, p. 17.
94 Thomas Kunze, op.cit , p.395.
95 Nicolae Ceau șescu, Raport la cel de -al XI II-lea Congre s al Partidului Comunist Român , Ed. Politică, Bucure ști,
1984,p.25.

38
În raportul congresului sunt consemnate și niște obiective pe termen ceva mai lung care
anticipează faptul că ,, În anul 2000, România va deveni o țară industrial -agrară, multilateral
dezvoltată, […]. Produc ția industrială va ajunge […] la 2300 -3200 miliarde lei […] produsele
române ști situîmdu -se la nivelul celor mai bune produse realizate pe plan mondial’’96
Și în învătământ erau programate ca până la î nceputul mileniului al III -lea să se realizeze
reforme și îmbunătă țiri, astfel încât elevii români să beneficieze de un proces de învâ țământ de
calitate, care urma să se desfă șoare, pentru to ți copiii , pe o perioadă de 12 ani ,,Vom asigura
cuprinderea într egului tineret în învă țământul de 12 ani, perfec ționarea și legarea tot mai strînsă
a învă țămîntului cu cercetarea și produc ția’’97
În cadru l congresului nu s -a trecut cu vedera nici ,,activitatea politico -ideologică de ridicare a
conștiinței socilaiste și formare a omului nou’’, om nou ce se dorea a fi devotat și a servi interesele
partidului și a conducătorului acestuia.
La final , în urma voturilor ob ținute, Nicolae Ceau șescu prime ște un nou mandat de secretar
general al Partidului Comunist Român, acesta fiind ultimul pe care îl va duce la bun sfârșit.
Următorii cinci ani, până la cel de -al XIV -lea congres , reprezintă o perioadă neagră pentru
români, care sunt condamna ți să își ducă existen ța în frig, în întun eric, la cozi interminabile la care
erau nevoi ți să stea pentru a -și procura alimentele de bază (care de cele mai multe ori nu ajungeau
pentru to ți cei care așteptaseră ore în șir să le vină rândul ) și alte orori pe care cei din conducere le
aruncau asupra poporului.
Într-un final vine anul 1989, anul în care toate regimurile comuniste din estul Europei au căzut.
Românii aflaseră de aceste evenimente de la postul de radio ,,Europa Liberă’’ și își puneau
speran țele că și în România va avea loc o schimbar e, astfel încât nivelul lor de trai să se
îmbunătă țească .
Însă, regimul de la Bucure ști nu dă dea nici un semn de slăbiciune , ba mai mult, în luna
noiembrie a avut loc cel de -al XIV -lea Congres al Partidului Comunist Român , congres în cadrul
căruia Nicolae Ceau șescu a fost reales secretar general . Puși în fa ța acestui fapt românii nu mai

96 Ibidem, pp. 33 -34.
97 Ibidem , p. 36.

39
sperau la nimic bun. O bună parte dintre ei se resemnaseră , con știenți fiind că regimul este ve șnic.
O altă parte a încercat să treacă gran ța fraudulos , în statele vecine , care de acum erau libere și de
acolo în vest. Un exemplu în acest sens este cel al gimnastei Nadia Comăneci , care a reu șit, în
1989, să treacă grani ța ilegal . Nu t oți au avut însă norocul ei , foarte mul ți murind îneca ți în Dunăre,
în zona Or șova, iar o altă parte fiind surprinși de autorită ți.
Revenind la congres , locul desfă șuării acestua a fost tot Sala Mare a P alatului din Bucure ști,
,,în prezen ța a 3.308 delega ți’’98veniți din toată țara.
În incipitul raportului congresului (care a fost citit în fa ța delega ților, în înt regime, timp de
aproximativ șase ore99) Nicolae Ceau șescu a ținut să amintească faptul că to ți strămo șii noștrii, din
cele mai îndepărtate timpuri, au lutptat pentru libertatea și independen ța poporului : ,,[…] înainta șii
noștri, […], au dus lu pte cu arma în mână , […] pentru a asigura existen ța și fiin ța poporului
nostru, pentru a asigura dezvoltarea societă ții române ști pe pământurile stravechi ale
dacilor .’’100. Din a ceste vorbe , putem deduce faptul că, mai mult ca sigur , el a anticipat ceea ce
urma să se întâple , peste doar câteva săptămâni trecute de la congres, având în vedre că România
rămăsese sin gurul stat comunist din zonă.
În continuare, raportul consemnează cât de mult s -a dezvoltat România după 30 decembrie
1947, în compara ție cu perioada de dinaintea acestei date, (dată la care care au fost î ndepărtate
,,clasele explotatoare’’101) și ce s -ar fi ales de România dacă nu ar fi avut loc îndepărtarea
regimului capitalist.
De asemenea, s -a realizat și bilan țul cincinalului ce urma să se încheie, 1986 -1990 , fiind
precizat faptul că au fost îndeplinite cu succes obiectivele care fusese ră enun țate și fixate la
precedentul congres.
Evident că nici lichidarea datoriei externe nu a fost trecută cu vederea în rap rt, acesta
reprezentând un eveniment cu adevărat istoric care nu cred că se va mai repeta vreodată, România

98Historia, Al XIV -lea Congres al PCR: Ultimele visuri ale lui Nicolae Ceau șescu
https://www.historia.ro/s ectiune/general/articol/al -xiv-lea-congres -al-pcr-ultimele -visuri -ale-lui-nicolae -ceausescu
99 Ibidem .
100 CNSAS, Fondul CC al PCR – Cancelarie, dosar nr. 76/1989.
http://www.cnsas.ro/documente/istoria_comunism/congrese/1989%20Raport %20la%20Congresul%20al%20XIV -l
ea%20al%20PCR.pdf
101 Ibidem.

40
fiind la acel moment singurul stat european cu datorii 0: ,,Lichidare a datoriei externe reprezintă o
mare realizare a politicii statului nostru și pune capăt dependen ței îndelungate a țării noastre fa ță
de monopolurile și capitalul financiar străin’’102.
Totodată , în cadrul congresului s -au fixat și obiectivele ce trebuiau atinse începând cu noul
cincinal și până spre anii 2000 -2010 , obiect ive aproape identice cu cele din congresele anterioare,
în principal fiind cre șterea procentelor în toate ramurile economiei, în special în agricultară
catalogată ca fiind ,,o ramură de bază a economiei na șionale’’103.
Sunt consemnate, de asemenea, viitoare creșteri ale veniturilor: ,,În cincinalul viitor
Programul -Directivă prevede cre șterea retribu ției medii reale, în 1995, fa ță de 1990 cu 5 -8 la
sută […].’’104
Nu puteau să lipsească nici remarcile la adresa statelor capitaliste și a nivelului de trai al
locuitorilor acestor a: ,,[…] se măre ște decalajul dintre grupul tot mai mic de boga ți și marea
majoritate a popula ției. Se men ține numărul ridicat de șomeri, […] din rândul tineretului, care nu
au asigurate locuri de munc ă, crește an de an numărul săracilor […]. Se manifestă tot mai mult
lipsa de locuin țe, crește, din păcate, numărul analfabe ților […]’’.105
În ceea ce prive ște rela țiile interna ționale, în raport este consemnat faptul că acestea, urmau să
continue și să se intensifice cu statele î n curs de dezvoltare, dar și cu statele capitaliste , dezvoltate
din într eaga lume. De asemenea, se dorea ca România să fie în continuare membră a Tratatului de
la Var șovia ,,până la dsfiin țarea concomitentă a lui și a N.A.T.O.’’106
În cadrul raportului este consemnat și faptul că numărul memb rilor P.C.R. continuă să crească
de la an la an , astfel că ,,La Congresul al XIV -lea numărul membrilor de partid este de 3.831.000,
cu peste 431 de mii mai mare decît la Congresul al XIII -lea’’107.
La final Nicolae Ceau șescu este reales, pentru ultima oară, în func ția de secretar general al
P.C.R.,iar Elena Ceau șescu membră a C.P.Ex.

102 Ibidem.
103 Ibidem .
104 Ibidem .
105 Ibidem .
106 Ibidem.
107 Ibidem .

41
Acesta a fost congresul care a încheiat un capitol al istoriei Româ niei, ce a durat aproximativ 40
de ani și un subcapitol (perioada ,,Nicolae Ceau șescu’’) ce a durat aproape 25 de ani.

II.2. Plenare ale Comitetului Central al P.C.R.
Conform DEX , plenara reprezintă o ,,întrunire cu participarea tuturor membrilor unui organ
de conducere’’108. În cazul de fa ță, este vorba despre întrunirea membrilor din conducerea
Partidului Comunist Român.
Una dintre plenarele ce au avut loc de -a lungul anilor de dinainte de 1989 , este cea din luna
decembrie a anului 1974, ale cărei lucrări s -au deschis după cel de-al XI -lea Congres al P.C.R. ,
congres în cadrul că ruia Nicolae Ceau șescu a fost reales în func ția de secretar general al partidului .
Printre cele mai importante subiecte ale plenarei a fost aprobarea ,,Programul ui Partidului
Comunist Român de făurire a societă ții socialiste multilateral dezvoltate și înaintare spre
comunism’’, program ce fusese ,,[…] elaborat pe baza Hotărîrii Conferin ței Na ționale a
Partidului din 19 -21 iulie 1972 […]’’109
Programul debutează cu o trecere prin istoria României din antichitate și până în epoca
modernă , începând cu ră zboaiele daco – romane din 101 -102, 105-106, în urma cărora Dacia
devine provincie a Imperiului Roman . Continuă apoi cu declinul Imperiului Roman și retragerea
autorită ții sale din Dacia lăsând ,, […] pe acest teritoriu un stat neorganizat, ceea ce s -a resimțit în
capacitatea de luptă și rezisten ță în fa ța năvălirii popoarelor migratoare.’’110 În continuare se
vorbe ște despre crearea primelor ,,nuclee statale’’ , voievodatele, apoi statele feudale. Se trece
rapid prin perioada medievală pent ru a junge în perioada modernă unde se fac referiri despre
Revolu ția de la 1821, a lui Tudor Vladimirescu, și despre cea de la 1848. Sunt specificate câteva
idei despre Unirea Principatelor Române de la 24 ianuaie 1859 , pentru ca î n cele din urmă să se
facă referire la anul 1877, anul dobândirii independen ței, fără a se preciza însă nimic despre
domnitorul, apoi regele Carol I, în timpul domniei căruia s -a dobândit independen ța națională.

108Litera Interna țional , Noul dic ționar explicativ al limbii române , Bucure ști, Editura Litera , 2002.
109 Programul Partidului Comunist Român de făurire a societă ții socilaist e miltilateral dezvoltate și înaintare a
României spre comunism , Bucure ști, Editura Politică, 1975, p. 7.
110 Ibidem , p. 28.

42
În încheiera primului capitol al progra mului partidului, sunt tecute în revistă câteva repere
despre na șterea ideologiei comuniste , creatorii ei fiind germanii Karl Marx și Friedrich Engels, și
pusă în practică de rusul Vladimir Ilici Lenin (pe numele său adevărat, Ulianov), dar și istoria
Partidului Comunist Român, de la înfiin țarea sa, în anul 1921.
În următoarele pagini sunt consemnate directivele și obliga țiile pe care partidul și le însu șește
pentru viitorul apropiat , printre care binecunoscutele cre șteri de produc ție în industrie, agric ultură,
în toate ramurile eonomiei, creșterea forței de muncă, sistematizarea ora șelor și a satelor (care a
avut atât plusuri cât și minusuri, ca în orice domeniu , de altfel), reforme în învă țământ și alte
politici î n toate domeniile care urmau să ducă la dezvoltarea țării și a ,,creșterii n ivelului de trai al
cetățenilor’’
Practic, programul adoptat în cadrul plenarei din decembrie 1974, cuprinde acelea și directive
și obiective pe care le -am tot pomenit în subcap itoul anterior , refiritor la congrese.
O altă plenară a Comitetului Central al Partidului Comunist Român a avut loc la data de 26
martie 1985.
În cadrul său s -a efectuat , mai întâi, ,,inventarul’’ me mbrilor de partid ce se alăturaseră până în
acel moment în rândurile sale : ,,În cursul anului 1984 au fost primi ți în partid 131.001 oameni ai
muncii, 86.139 (65 la sută) din ace știa provenind din rîndul muncitorilor, 20.539 (15,56 la sută )
din rîndul țăranilor, 25, 323 (19,18 la sută) din al ingi nerilor, tehnicienilor , economi știlor […] și
al altor intelectuali; 51,40 la sută din totalul celor primi ți în partid sînt femei, iar peste 77 la sută
provin din U.T.C. […]’’111. Deci, numărul muncitorilor și al țăranilor este net superior fa ță de cel al
intelectualilor, ceea ce reprezintă un plus pentru partid, având în vedere faptul că partidele
comuniste din întreaga lume, reprezentau, înainte de toate, clasa muncitoare.
Un alt subiect adus în discu ție în cadrul plenarei a fost acela al erorilor și gre șelilor ce s-au
produs în anul precedent, erori și greșeli, ce evident trebuiau remediate astfe l încât ele să nu mai
exicte de loc. În acest sens s -au luat o serie de măsuri ce trebuiau efectuate: ,,Birourile comitetelor
județene, municipale și oră șenești de partid vor efectua în unită ți analize pe sec ții și ateliere, pe

111 Lege5 .Comitetul Central al Partidului Comunist Român.Documentul Plenarei Co mitetului C.C. al P.C.R. din
26.03.1985.
https://lege5.ro/gratuit/he3dqobv/documentul -plenarei -comitetului -cc-al-pcr-din-26031985

43
fiecare produs în part e, stabilind cauzele ce au determinat rămîneri în urmă […]; O aten ție
deosebită se va acorda intreprinderilor care asigură baza energetică și de materii prime,
acționîndu -se permanent pentru îndeplinirea întocmai a prevederilor programelor energetic,
minier și petrolier […]; Organele locale de partid vor acorda o mai mare aten ție consiilo r
populare, organia țiilor de masă și obștești, cre șterii rololulii acestora în înfăptuirea politicii
partidului […]’’112 și altele.
Nu puteau lipsi nici scrisorile și telegramele , prin intermediul cărora ,,tovară șii’’ de la mai multe
organiza ții jude țene de partid din într eaga țară, îl felicitau pe Nicolae Ceau șescu, în urma
realegerii sale în func ția de secretar general al P.C.R. ce avusese loc în cadrul congresului al
XIII-lea. Aceștia își exprimau ,,profunda lor satisfac ție și deplina aprobare pentru realegerea
tovară șului Nicolae Ceau șescu în func ția supremă de secretar general […]’’113.
În continuare , a fost adus în dicu ție faptul că și în anul precednt fuseseră repartizate o serie de
locuin țe și locuri de muncă cetă țenilor care e fectuaseră cereri în acest sens, cea ce reprezenta că de
la un an la altul for ța de muncă era într -o continuă cre ștere.
De asemenea, s -a vorbit și despre faptul că numărul femeilor di n cadrul func țiilor de conducere
este într -o continuă cre ștere astfel că ,, […] în organele de partid alese anul trecut, ponderea
femeilor este de 38,3 la sută, fa ță de 32 la sută cît era în anul 1979’’ .114Este bine cunoscut faptul
că odată cu ve nirea comuni știlor la putere, rorul femeii a început să crească, stereotipul că femeia
trebuie să stea acasă, să îngrijească gospodăria și să aibă grijă de copii fiind spulberat. S-a ajuns
astfel la o egalitate de sexe, ne mai existând, practic, meserii pe ntru femei și meserii pentru bărba ți.
Acest fapt era reliefat adesea în documentare specifice, unde erau prezentate femei ce conduceau
camioane, autobuze, sau pilotau chiar avioane. Ca urmare a acestui fapt, au fost înfiin țate cre șele
unde fam iliile erau n evoite să -și ducă copiii de la vârste foarte fragede, luând na ștere astfel
așa-numita ,,g enera ție cu cheia de gât’’ ( P ărinții îi atașau un șnur cheii apartementului, iar copiii
trebuia să și-o pună pe după gât asemeni un ui colier, pentru a nu o pierde. A stfel ei stăteau cu cheia
agățată de gât tot timpul pe care îl petreceau la școală ).

112 Ibidem .
113 Ibidem .
114 Ibidem.

44
La finalul plenarei s -a discutat și despre activitatea interna țională a pa rtidului, în cadrul căreia
delega ții au subliniat ,,princip iile egalită ții în drepturi, respectul independen ței și suveranită ții
naționale, neamestecul în treburile interne și avantajul reciproc, eliminarea for ței și amenin țării
cu for ța, dreptul fiecărui popor de a -și alege de sine stătător calea dezvoltării sale politice și
social -economice.’’115 S-a făcut referire și la numărul delega țiilor care vizitaseră România în 1984
(20 de delega ții ale partidelor), dar și la numărul congreselor paridelor comuniste la care P.C.R.
fusese reprezentat: ,,8 congrese ale partidelor din Borundi, Congo, Columbia, Etiopia, Maroc,
Siria și Zimbabwe ’’116.
Ultima plenară a Comitetului central al Partidului Comunist Român s-a desfă șurat în aprilie
1989, în deschiderea căreia, Nicolae Ceau șescu a ținut să anun țe faptul că Republica Socialistă
România î și lichidase toate datoriile externe: ,,Pentru prima dată în istoria sa îndelungată,
România nu mai are nici o datorie externă, nu mai plăte ște tribut nimănui și este cu adevărat
independentă – și economic, și politic !’’117.
În continuare a fost prezentată suma achitată de către statul rom ân, bă ncilor la care avea
creditele : ,,[…] în 1980 reprezenta (n.r. datoria externă) peste 11 miliarde dolari. În total, din 1975
până în martie 1989, am plătit circa 21 miliarde dolari, din care dobînzile reprezintă peste 7
miliarde dolari. În acestea nu sînt cuprinse datoriile pe care le -am avut în ruble și care, de
asemenea, au fost de mult achitate. ’’118. Pe de altă parte, în anul 1989, România mai avea de
încasat sume împrumutate altor țări în va loare de ,,2,5 miliarde dolari’’119.
În cadrul discursului său, Nicolae Ceau șescu, a specificat și realizăril e efectuate în această
perioadă : ,,În anii 1981 -1989 am alocat la dezvoltare 2000 miliarde lei. […] Produc ția industrială
este în acest cu peste 50 la sută mai mare față de 1980. […] După cum este cunoscut, în anii
1981 -1989 au fost majorate de două ori retribu țiile și pensiile. […] În acela și timp s -au majorat
aloca țiile pentru copii cu circa 70 la sută și au crescut cheltuielile soci ale pe locuitor cu peste 44
la sută. […] În ace ști ani s -au dat în folosin ță Canalul Dunăre – Mare Neagră și Canalul Poarta
Albă – Midia -Năvodari , […] s-a realizat metroul în Bucure ști, care în acest an va avea o lungime

115 Ibidem.
116 Ibidem.
117 Nicolae Ceau șescu, Cuvîntare la Plenara Comitetului Central al Partidului Comunist Român -14 aprilie 1989,
Bucure ști, Editura Politică, 1989, p.5.
118 Ibidem , pp. 5 -6.
119 Ibidem , p.6.

45
de 60 km, s -a amenajat rîul Dîmbovi ța și s-au înfăptuit marile lucrări de modernizare și
sistematizare a Capitalei’’120. Nu s -a specificat , însă, că pentru înfă ptuirea acestor realizări,
românii au fost nevoi ți să-și ducă traiul de zi cu zi în ni ște condi ții nedemne de țara la care se făcea
referire.
În continuare , Nicolae Ceau șescu, le-a propus membrilor comitetului central al P .C.R. să
voteze decizia ca Româ nia să nu mai facă niciodată credite interna ționale, iar toate obiectivele
propuse să se realizeze cu fonduri proprii. De asemnea, Ceau șescu a precizat că dacă membrii
C.C.-ului erau de acord cu această propunere, ea va fi înaintată Marii Adunări Na ționale spre
adoptare și astfel se va transforma în lege . În acel mom ent membrii C.C. -ului au izbucnit în
aplauze și urale, iar Nicolae Ceau șescu a specificat că va considera aplauzele ca răspuns favorabil
la propunerea sa.
În ceea ce prive ște realizarea obiec tivelor pe anul 1988, Nicolae Ceau șescu nu s-a declarat pe
deplin mul țumit, din discursul său reie șind faptul că cifrele sunt în parte mul țumitoare, însă mereu
este loc de mai bine . El a ținut să specifice, a șa cum o fă cea mereu, ca pe viitor să se lucreze ,,mai
mult și mai bine ’’.
De asemenea , s-a discutat și despre cum a fost influen țată economia, de către organizarea
teritorială a României de după 1968. După cum bine se știe, din anul 1950 și până în 1968,
Român ia a fost împăr țită în regiuni și raioane după model sovietic . Nicolae Ceau șescu a specificat
în discursul său că revenirea la împăr țirea pe jude țe a favorizat dezvoltarea for țelor de produc ție:
,,În 1968, în 18 jude țe se realiza o produc ție industrială pe locuitor mai mică de 10.000 lei, iar în
4 din acestea produc ția era mai mică de 4.000 lei. În 1990 nu vom mai avea nici un jude ț cu o
produc ție mai mică de 50.000 lei pe locuitor.’’121 Tot odată, Nicolae Ceau șescu a spe cificat că în
continuare trebuiau să se dezvolte toate comunele pe plan industrial și agricol astfel înât, ele să
devină centre agro -industriale. În acela și timp trebuia ca până în anul 2000 să nu mai existe nici o
comună în România , care să nu dispună de mori, brutării, școli cu zece clase și licee, spitale cu
maternită ți, centre culturale , pentru ca ,, locuitorii comunelor […] să poată avea în comune tot ce se
asigură oamenilor muncii de la ora șe, mai pu țin zgomotul și poluarea.’’122 Aceste a reprezentau,

120 Ibidem , p.7.
121 Ibidem , pp. 13 -14.
122 Ibidem , p.15.

46
după cum au specificat acuzatorii lui Nicolae Ceau șescu de la ,,procesul’’ din decembrie 1989,
,,distrugerea satelor’’. Deci , din punctul lor de vedre, dzvoltarea era egală cu distrugerea. Cum
arată satele României astăzi, poate vedea oricin e.
Pe viitor se dorea primirea în cadrul partidul a tot mai mul ți muncitori care doreau să se alăture,
Nicolae Ceau șescu specificând faptul că : ,,Am fost sîntem și trebuie să rămî nem partidul clasei
muncitoare, clasa cea mai înaintată a societă ții noastre, clasa care are menirea istorică de a
asigura făurirea socialismului și comunismului în patria noastră, în lume!’’123.
O altă afirma ție pe care Nicolae Ceau șescu a făcut -o și cu care sunt perfect de acord , este aceea
că omul trebuie să înve țe și să se perfec ționeze continu, indiferent de pozi ția ierarhică pe care o
deține în societate : ,,Nimeni nu trebuie să creadă că dacă a ajuns într -o muncă sau alta nu mai
trebuie să mai citească, să mai înve țe. Dimpotrivă, cu cît de ții o muncă mai importantă, cu atît
trebuie să studiezi, să înve ți mai mult! […] A nu mai învă ța însemnă a rămîne un om înapoiat. A
crde că știi totul, deja însemnă că e ști un om care mergi înapoi, și nu înainte.’’124
În ceeace prive ște politica externă , se dorea în continuare colaborarea atât cu țările în curs de
dezvoltare, cât și cu țările capitaliste, dezvoltate , din partea de vest a Europei .
Nicolae Ceau șescu și-a încheiat cuvântarea prin a le ura , atât membrilor comitetului central,
prezen ți la plenară , cât și întregului popor : ,,sănătate, fericire și succese în muncă și viață’’.

123 Ibidem , p.30.
124 Ibidem , p.33.

47
Capitolul al III -lea
Președinte al Republicii Socila iste România

III.1.Ini țiative economice și sociale
La data de 29 aprilie 1974, Nicolae Ceau șescu este numit în funcția de pre ședinte al Republicii
Socialiste România, această func ție fiind proaspăt înfiin țată în România. Până la ace astă dată
atribu țiunile pre ședintelui republicii, au fost îndeplinite de un consiliu de stat, al cărui pre ședeinte
a fost, începând cu anul 1965, anul mor ții lui Gheorghe Gheorghiu -Dej, tot Nicolae Ceau șescu.
În ceea ce prive ște economia, în perioada imediat urm ătoare a numirii lui Ceau șescu în func ția
de pre ședinte al republicii (1975 -1976), au contiunuat să se înregistreze cifre și procente tot mai
ridicate ,,Produc ția industrială, cel mai important indicator în optica forurilor de conducere, a
crescut cu 12% […] Planul a fost realizat, a șa încât situa ția generală era considerată bună.’’ 125.
Cu toate acestea, încă din ace ști ani au început să se simtă ra ționalizările alimentelor de bază,
mai cu seamă în localită țile de provincie: ,,În martie (n.r.1975) au apărut sincope în
aprovizionarea cu zahăr, ulei alimentar, carne, lapte și produse lactate. În iulie și august situa ția
s-a înrăută țit și mai mult prin lipsa fructelor’’126. Aceste ra ționalizări vor atin ge apogeul începând
cu mijlocul deceniului următor.
Anul 1975 este și anul în care s -au produs unele din cele mai grave inunda ții din România . Ca
urmare a acestui fapt cei afla ți în aparatul de conducere al partidului s -au întrunit într -o plenară în
cadrul căreia s-au căutat vinova ți, pentru distrugeri, dar și solu ții pentru a stabiliza și reface tot ce
s-a distrus în urma acestei catastrofe naturale.
În anul următor, procentele economice continuă să crească, însă î ntr-un ritm ceva mai lent fa ță
de anul 1975:,, […] la produc ția industrială cre șterea a fost ceva mai mică decât în anul precedent,
dar a ajuns totu și la 11%’’127.

125 Adam Burakowski, op. cit. , p.232.
126 Ibidem , p.233.
127 Ibidem , p. 236.

48
Creșteri s -au înregistrat și în produc ția agricolă ,,fiind ob ținute cel e mai mari recolte din istoria
țării la cereale și la alte produse agricole […].’’128
Totodată, în 1976, se adoptă hotărârea prin care se reiau lucrările de construc ție al canalului
Dunăre -Marea Neagră. După cum bine se știe, piatra de temelie a canalului a fost pusă în anul
1949 (ideea construc ției acestuia datând încă din a doua decadă a secoului al XIX -lea). La început ,
pe șantierul canalului , au lucrat cu precădere de ținuți politic. Lucrările au fost sistate, însă, la
mijlocul deceniului al VI -lea al secolului trecut, fiind reluate după aproximativ douăzeci de ani.
Inaugurarea oficiala a avut loc în anul 1984 în prezen ța lui Nicolae și Elenei Ceau șescu.
Tot în 1976, se adoptă o serie legi care prevedeau cre șterea num ărului for ței de muncă și
recrutarea și încadrarea în muncă a tinerilor de peste 17 ani, care nu î și mai continuă
studiile :,,Inten ția legii era ca fiecare persoană aptă de muncă, având 17 ani împlini ți, dar car e
nu-și continuă studiile să se prezinte la oficiul for țelor de muncă pentru a fi repartizat […] Părin ții
[…], chiar dacă erau în măsură să -i asigure între ținerea, nu puteau influen ța decizia oficiului
forțelor de muncă’’129. Istoricul Adam Burakowski este de păre re că ,,[…] datorită acestor legi a
crescut influen ța statului atât în via ța socială, cât și în economie.’’130, lucru cu care sunt perfect de
acord, însă , în acela și timp nu cred că era o măsură rea, aceea ca după terminarea oricărei forme de
învățământ , tinerii să aibă un loc de muncă asigurat, spre deosebire de perioada pe care o trăim cu
toții, când foarte mul ți absolven ți de facultate fac cu totul alte meserii decât cele pentru care s -au
pregătit.
Și retrib uțiile (a șa cum erau adesea numite în epocă, salariile ) au crescut în 1976 , cu cca.
9,5%131, per ansamblu, putându -se spune că anul 1976 a fost, din pnct de vedere economic, unul
destul de bun.
Anul 1977 a fost , cu adevărat, unul de criză pentru Romania Socialistă, în cursul său având loc
mai multe evenimente neg ative pentru economie și implicit pentru societate.
Cel mai d ezastruos a fost cutremurul produs în seara zilei de de 4 martie , în epicentrul Vrancea ,
cu magnitudinea de 7,4 grade (7,2, după alte surse) pe scara Richter. Cutremurul s -a produs în jurul

128 Ibidem , p. 236.
129 Ibidem , p. 236.
130 Ibidem , p. 236.
131 Ibidem , p. 236 .

49
orei 21:22 și adurat 55 de secunde. Urmările sale au fost cumplite : ,,În C apitală au căzut 32 de
blocuri și clădiri mari. Alte peste 130 au fost grav avariate.’’132, orașul Zimnicea a fost ras de pe
fața pământului. Alte ora șe grav avariate au mai fost și: Craiova, Vaslui, Ploie ști sau Buzău.
Numărul deceselor a fost de 1570133 ( printre acestea numărându -se și o serie de persoane publice
alcătuite din: actori, cântăre ți sau regizori), iar cel al răni ților a fost de peste 11.000134.
În acele momente, Nicolae și Elena Ceau șescu s e aflau înt -o vizită oficială , în continentul
African. Fiind în științați de cele ce s -au întâmplat , se întorc imediat în țară pentru a gestiona
situa ția. A doua zi , președintele Republicii Socialiste România , decretează sta rea de necesitate pe
întreg teritoriul țării, stare men ținută timp de 10 zile. În acest timp au avut loc ample căutări printre
dărâmături, în speran ța că se vor mai găsi supravie țuitori. Interesantă este povestea , pe care am
auzit -o cu ceva timp în urmă, despre un tânăr care ar fi stat sub dărâmături le blocului Continenta l,
din Bucure ști (blocul în care locuia și actorul Toma Caragiu și în care , acesta, și-a pierdut via ța)
timp de zece zile și care preti nde că pentru a supravie țui ar fi băut apa prelinsă pe pere ții subsolului
în care rămăsese captiv.Nu se știe sigur dacă a ceastă întâmplare este veridică , sau este doar o
născocire a autorită ților vremii , povestea sa fiind făcută publică și în presa vremii.
Acest cutremur a reprezentat mo mentul potrivit pentru adoptarea unui plan de măsuri ce vizau
sistematizarea centrului Bucure știului, idee pe care Ceau șescu o avea de mai mult timp. Astfel , pe
lângă clădirile distruse total sau par țial (precum blocurile interbelice: Continental, Dunărea, Scala,
Casata), au mai avut de suferit și altele, precum biserica Enei situată în pia ța Universită ții, în
imediata vecinătate a blocului Dunărea. Biserica nu a suferit nici o stricăciune în urma
cutremurului , însă în momentul demolării a ce mai rămăsese d in blocul Dunărea, aceasta a fost
lovită ,,din gre șeală’’ și avariată. Au urmat apoi alte loviri cu buldozerele, tot ,,din gre șeală’’ până
când biserica a fost avariată total și pusă la pământ. Acesta este doar un exemplu.
Cei răma și fără adăpost din Bu curești, ca urmare a cutremurului, au primit apartamente complet
utilate într -un bloc nou construit , din zona Bucur -Obor.

132 Historia – Cutremurul din 4 martie 1977 – 55 de secunde de co șmar.
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/cutremurul -din-4-martie -1977 -55-de-secunde -de-cosmar
133 Adam Burakowski, op.cit. , p. 254.
134 Ibidem , p.254.

50
Un alt moment de criză , ce s -a produs în anul 1977 , a fost greva minerilor din Valea Jiului, din
luna august.
Inițial, manifesta ția a avut un caracter social, minerii protestând pentru drepturile lor , însă
conform , Ruxandrei Cesereanu ,,de la un punct în colo […] a devenit o revoltă politică împotriva
lui Ceau șescu și chiar a sistemului comunist’’135
Revolta a fost cauzată de măsuri le adoptate de conducerea comunistă a țării, printre acest ea
numărându -se adoptarea legii nr. 3, din 1977 , care prevedea, cre șterea vâ rstei de pensionare de la
50, la 52 de ani și anularea plă ții salariului concomitent cu pensia (foarte mul ți mineri, în acea
vreme, în ciuda faptului că erau pensionari continuau să lucreze). O altă măsură care i -a
nemul țumit pe mineri și care a dus la dec lanșarea grevei, a fost cre șterea programului de lucru de la
6 la 8 ore.
Toate acestea, dar și alte motive (condi țiile precare de muncă, lipsa de utilaje moderne etc.) au
avut ca efect declan șarea revoltei minerilor . Evenimentele au debutat în noaptea de 1 spre 2
august. Ini țial doar cei de la mina Lupeni au refuzat să intre în subteran, ulterior alăturându -li-se și
minerii de la celelalte exploata ții miniere din V alea Jiului ,, așa încât peste treizeci de mii de
muncitori au început greva’’136.
De asemenea, minerii au elaborat și un act ce cuprindea ,,22 de puncte (potrivit altor informa ții,
ar fi fost vorba de 17 sau 23 de puncte)’’137, prin intermediul căruia își expuneau revendică rile.
În acele zile , Nicolae Ceau șescu se afla în concediu, pe litoral, în sta țiunea Neptun. Fiind
înștiințat de cele întâmplate, îl deleagă pe Ilie Verde ț (care la acea vreme îndeplinea func ția de
viceprim -ministru) să mergă și să restabilescă lini ștea. Înso țit de alte oficilaită ți locale, Ilie
Verde ț porne ște către Valea Jiului, însă, ajuns la mina Lupeni, ,,acesta a fost sechestrat de minerii
care cerea u venirea […] lui Ceau șescu însu și’’138. Conștientizâ nd situa ția, Verde ț, îi telefonează
lui Ceau șescu spunându -i: ,,Te rog să vii imediat, situa ția e gravă’’139, lucru care s -a și întâmplat.

135 Ruxandra Cesereanu, Comunism și represiune în România , Iași, Editura Polirom, 2006, p.267.
136 Adam Burakowski, op.cit. , p.260.
137 Ibidem , p. 260.
138 Ruxandra Cesereanu, op, cit. , p.266.
139 Adam Burakowski, op. cit., p.261.

51
La data de 3 august, Nicolae Ceau șescu sose ște în Valea Jiului. La Lupeni erau aduna ți ,,între
35 și 40.000 de persoane (numărul total al angaja ților în minele din Valea Jiului fiind de
90.000)’’140. Conform unor surse, la pu țin timp după ce Nicolae Ceau șescu a început să
vorbească, s -ar fi auzit, din partea unor mineri și scandări de genul ,,<<Jos Ceau șescu! >> ori
chiar <<Jos comunismul!>> ’’141.
Fiind în științat de revendicările minerilor, Ceau șescu a purtat negocieri cu ei, în cele din urmă
spunându -le ceea ce voiau să audă, anume că situa ția se va îmbunătă ți. Astfel revolta a fost
înăbu șită și Ceau șescu a pornit către Petro șani, unde s -a organizat un meeting tipic perioadei de
dinainte de 1989.
Ca urmare a faptului că s -au revoltat, minerii au primit ceea ce și-au dorit: vârsta de pensionare
nu a mai crescut, programul de lucru a rămas acela și, ba mai mult salariile au fost majorate și
lucrătorilor din subteran ,,li s-a garantat o masă caldă g ratuită pe zi’’ .142
Însă repres aliile nu au întârziat să apară, fiind acordate cincisprezece pedepste ,,între doi și
cinci ani de muncă grea, alți circa cincizeci de mineri au fost interna ți în spitale de psihiatrie și cel
puțin trei sute au fost trimi și cu domiciliul în alte regiuni ale țării’’143.
Revolta minerilor din Valea Jiului rămâne una din cele trei mari revolte muncitore ști din
perioada comunistă, celelate două avâ nd loc în 1987, la Bra șov și respectiv în 1989 la Timi șoara.
Anul 1978 nu a fost nici el foarte bun din pun ct de vedere economic și social, la finalul său
planul ne fiind îndeplinit în nici o zonă economică .
În ceea ce prive ște exporturile, în anul 1978 a fost consemnat ,,cel mai rău bilan ț înregistrat în
toată istoria postbelică a țării, principala cauză fiind nivelul calitativ scăzut al produselor
române ști […]’’144.
Tot odată, î n acest an izbucne ște și un scandal de corup ție uria ș, la Piatra Neam ț, cauzat de ni ște
activi ști de partid și funcționar i ai statului, care și-au construit imobile din bani publici. Persoanele

140 Ibidem ,p.261.
141 Ruxandra Cesereanu, op. cit. , p.267. .
142 Adam Burakowski, op. cit. , p.262.
143 Ibidem .
144 Ibidem , p. 278.

52
vinovate au fost sanc ționate în cadrul partidului. Ca urmare a acestu i fapt, ,,a fost adoptată o lege
în virtutea căreia cetă țenilor li se interzicea să posede mai mult de o casă de locuit […]’’145.
Acestui scandal de corup ție, de la Piatra Neam ț, i-au mai urmat și altele.
Tot în 1978 se produc mai multe explozii la două dintre instala țiile Combinatul ui Petorchimic
Pitești, explozii care a u avut urmări nu tocmai bune pentru economie: ,,a provocat p e lângă
pierderi imense și o reducere drastică a livrării de gaze naturale către popula ție’’146.
Către sfâr șitul anului , au fost consmenate ,,lipsuri grave în aprovizionarea cu produse
energetice’’147 și scumpiri de carburan ți. Ca urmare, conducerea statului a luat decizia de a
reduce cât mai mult cu putin ță consumul de energie electrică (atât în intreprinderi, cât mai ales în
locuin țele oamenilor și pe străzi ), dar și pe cel de apă caldă și căldură.
În 1979 economia se mai redresează, în special ramura energetic ă a cesteia , fiind deschise, sau
extinse mai multe intreprinderi cum ar fi: combinatul de la Borze ști, cel de la Năvodari sau mina de
la Rogojelu.
De asemenea, la data de 19 mai, a fost introdusă ora de vară, tot p entru a se economisi energie,
cetățenii bucurându -se de lumină naturală până la o oră mai târzie. Mai mult decât atât, ,,pe 31 iulie
a fost dat decretul de limitare a utilizării energiei electrice, termice și a gazelor naturale’’148. Deci
raționalizările încep din ce, în ce mai mult să se acutizeze .
Tot 1979 este și anul în care, în Bucure ști se inaugurează primul tronson al metroului. Acest
eveniment a avut loc în ziua de 19 decembrie, în prezen ța cuplului Nicolae și Elena Ceau șescu și a
altor oficialită ți din conducerea partidului.
În continuare urmează cumpli ții ani ’80. Ani în care peste România se va abate o criză teribilă,
ce va avea repercusiuni cumplite . Conform istoricului Adam Burakowski ,,în 1980 a urmat o
prăbu șire a economiei în mai multe sectoare […] situa ția cea mai rea fiind înregistrată la
produsele alimentare și cărbune’’149.

145 Ibidem , p.277.
146 Ibidem , p. 279.
147 Ibidem , p.278.
148 Ibidem , p.280.
149 Ibidem , p. 283.

53

1980, este și anul î n care se pune piatra de temelie a Casei Republicii, o uria șă clădire (a cărei
construc ție nu -și avea rostul, din punctul meu de vedere) , în jurul căreia urmau să se construiască
și alte clădiri anexe , ce vor adăposti ministere, o casă de oaspe ți (pentru p rimirea delega ților
oficiale), un nou sediu al academiei, dar și blocuri de locuin țe, în cadrul cărora urma să fie
repartizată protipendada vremii.
Pentru construc ția acestui ansamblu s -au demolat: un cartier (cartierul Uranus), ni ște edificii
reprezen tative pentru Bucure ști (Spitalul Brâncovenesc, hala Unirii, stadionul Republicii) și au
fost mutate de la locul lor mai multe lăcașuri de cult (biserica Schitul Maicilor, sau biserica Sfântul
Ioan Nou , sunt doar două exemple, numărul fiind mai mare ).
Începând cu luna decembrie a anului 1981 se dă în folosin ță următorul tronson al metroului, ce
însuma încă șase sta ții, tronson ce era cuprins între uzinele ,,Timpuri Noi’’ și ,, Republica’’. Acest
nou tronson deservea în special muncitorii ce lucrau pe pla tforma industrială ,,23 august’’, dar și
locitorii cartierul ui Titan.
În următoarea perioadă situa ția economică a țării a continuat să se înrăută țească și cu toate
acestea la sfâr șitul anului 1982 Nicolae Ceau șescu a hotărât că Româ nia ar trebui să -și plătească
toate datoriile externe, decizie cu care, economi știi din jurul său, nu erau perfect de acord :,,Pe 16
decembrie, […], Ceușescu a a nunțat că scopul lui este să achite până în anul 1985 jumătate din
datoria externă, iar în prim ii 2-3 ani din următorul cincinal toate creditele externe’’150.
Din acest moment și până în 1989 , lipsuri le au continua t să se acutizeze . Ca urmare a acestui
fapt, la orice magazin alimentar , se formau cozi uria șe, la care cetă țenii erau nevoi ți să ste a pentru
a aștepta să le vină rândul , în speran ța că vor achizi ționa produsul dorit . Cei care au trăit în acea
perioadă povestesc că aproape toată lumea , avea, asupra sa o saco șă, deaorece în momentul în care
zărea u o coadă , oamenii , se așezau și își aștepta u rândul, indiferent ce se vindea. De aici celebra
întrebare în epocă : ,,Ce se dă?’’
De asemenea, cozi se formau și la sta țiile ,,PECO’’, unde posesorii de automobile earu nevoi ți
să stea ore în șir pentru a -și alimenta ma șinile. Un lucru important de precizat în acest sens este

150 Ibidem , p.316.

54
acela că fiecare proprietar de autoturism era a rondat la o anumită benzinărie , de unde putea
cumpăra o anumită cantitate de carburant pe lună.
În anul 1983 , peste România s -a abătut o secetă cumplită care a dat o lovitură destul de dură
agriculturii, care era socotită ramura de bază a economiei. Această secetă ,,potrivit autorită ților, a
provocat pierderi comparabile doar cu cele două serii de inunda ții din anii 1970’’151.
În următorul an situa ția s-a mai redresat, în sensul că în agricultură și industrie au fost
înregistrate ni ște cifre ceva mai bune, însă ,,toate surplusurile […] au fost destinate exportului’’152.
Deci cetă țenii nu au resim țit în nici un fel această ameliorare economică.
1985 este anul în care se reduce drastic timpul de difuzare al emisiunilor TV, programul 2 fiind
desfiin țat, acela și lucru întâmplându -se și cu studiourile teritoriale ale radioului. Acest plan de
măsuri , privind audio -vizualul , a fost adoptat tot pentru a se economisi energie electrică .
Toate aceste ra ționalizări, dar și reducerea salariului la jumătate fără nici un fel de explica ție
plauzibilă , au avut ca efect declan șarea celei de -a doua revolte muncitore ști din perioada
comunistă.
La data de 14 noiembrie 1987, muncitorii Uzinei ,,Steagul Ro șu’’ din Bra șov (,,intreprindere
cu peste 4000 de angaja ți’153’), primesc retribu ția, însă pe ,,flutura ții de salariu remunera țiile le
apar mic șorate cu până la 50%’’154. Ca urmare a acestui fapt, muncitorii ce trebuia u să intre î n
schimbul al treilea refuză să înceapă lucrul.
A doua zi, pe 15 noiembrie, numărul muncitorilor care refuză să lucreze se măre ște, până la
câteva mii . Ace știa pornesc către clădirea administrativă a fabricii, cu speran ța că, în cele din
urmă, î și vor p rimi și deiferen ța de salariu care le fuseseră oprită, însă fără nici un rezultat.
Văzând că nu primesc un răspuns favorabil din partea conducerii fabricii, o parte dintre
protestatari porne ște către sediul Comitetului Jude țean de Partid , lor alăturânu -li-se și muncitori de
la Uzina de Tractoare Bra șov și Hidromecanica . Ace știa, ini țial, scandează lozinci cu caracter

151 Ibidem , p.332.
152 Ibidem , p. 334.
153 Thomas Kunze, op. cit. , p.446.
154 Ruxandra Cesereanu, op. cit. , p.272.

55
social precum: ,,<<Vrem mâncare la copii!>>, <<Vrem bani!>> sau <<Vrem căldură!>>’’155,
însă și lozinci cu caracte politic: ,,<<Jos comunismul!>>,<<Jos Ceau șescu!>>,
<<Libertate!>>’’156. De asemenea, interpretează și câteva versuri din actualul imn al Rom âniei,
,,Deșteapta -te române!’’, ce era interzis în acele vremuri.
Data de 15 noiembrie era și zi dedicată alegerilor, iar la Comitetul Jude țean de Partid era
pregătit un b anchet care să celebreze victoria de după încheierea scrutinului (în acea perioadă
alegerile erau formale , știindu-se de la bun început cine va ie și învingător).
Ajun și la acolo , protestatarii dau busna în interior și iua de pe mese tot ce le e la îndemână
(,,cașcaval, banane, portocale, sucuri’’157). De asemena, vandalizează orice întâlnesc în cale:
obiecte de mobilier, documente, căr ți, aparate electronice etc .
În cel e din urmă, apar autorită țile care reprimă manifesta ția. Un lucru important de precizat
este acela că pe tot parcursul desfă șurării protestului, printre participan ți au fost infiltra ți agen ți ai
securită ții, sub acoperire , cu ajutorul cărora autorită țile i-au putut identifica pe cei care au pus la
cale manifesta ția.
În urma acestei revolte,au avut loc mai multe arestări (care nu au depă șit trei ani de închisoae),
pedepse la locul de muncă și deportări în alte ora șe.
Cu toate acestea, însă, în zilele ce au precedat greva, cealaltă parte a muncitorilor a primit
,,salariile restante […] neîntârziat ’’158 și tot odată, alimentă rile din Bra șov au avut parte ,,de o
neașteptat de bună aprovizionare’’159, aceste directive venind chiar din partea lui Nicolae
Ceau șescu.
În primăvara lui 1989, Nicolae Ceau șescu anun ța lichidarea totală a datoriei externe pe care o
avusese Ro mânia. Românii sperau că odată cu această veste se va ameliora și traiul lor de zi cu zi,
însă nu a fost nici pe departe a șa.

155 Ibidem , p.273.
156 Ibidem .
157 Ibidem .
158 Thomas Kunze , op. cit ., p.448.
159 Ibidem .

56
În luna noiembrie, după ce de -al XIV -lea Congres al P.C.R., la Timi șoara izbucne ște o revoltă
organizată la Uzina Mecanică Timi șoara, cauzat ă de neplata salariilor la timp. În speran ța că totu și
conducerea fabricii le va plătii salariile, muncitorii organizează un protest, însă fără nici un rezultat
notabil.
O altă revoltă muncitorească, organizată la Timi șoara a a vut loc în luna decembrie, la Uz ina
Elba, cu pu țin timp înainte de izbucnirea revolu ției care l -a înlăturat pe Nicolae Ceau șescu de la
conducere.

III.2.Cultul personalită ții și aservirea culturii na ționale
Cultul personalită ții lui Nicolae Cea ușescu și-a făcut sim țită prezen ța, încă din 1968, an în care
România s -a opus vehement ocupării Cehoslovaciei de către trupele Tratatului de la Var șovia.
Curajul de care a dat dovadă Ceau șescu în acele moment e, i-au atras tot mai mul ți simpatizan ți.
Cultul personalită ții s-a accentuat , însă, la începutul anilor ’70, odată cu vizitele oficiate în Asia, în
special în Coreea de Nord.
În anul 1971 Nicolae Ceau șescu efectuează o vizită oficială î n Coreea de Nord . Aici este
primit cu mare fast de către Kim Ir -Sen (conducătorul suprem al Coreei de Nord) și implicit de
către întregul popor Nord -Coreean. Încă de la sosirea pe aeroport Ceau șescu se arată impresionat
de modul în care nord -coreenii s -au pregătit pentru a -l întâmpina: portrete care îi reprezentau atât
pe Nicolae Ceau șescu, cât și pe Kim Ir -Sen, ,,pancarde uria șe pe care scriau în română și
nord -coreeană: <<Trăiască tovară șul Nicolae Ceau șescu, conducătorul stimat și iubit a l
poporului rom ân>> , <<Trăiască PCR>>, <<Trăia scă prietenia fră țească și de ne zdruncinat
între poporul român și poporul coreean>> […]’’160, oameni care scandau ovații lui Ceau șescu etc.
Momentul care l -a impresionat cel mai mult pe Nicolae Ceau șescu, a fost cel organ izat pe unul
din cele mai mari stadioane din Coreea de Nord, unde ,,au paricipat 120.000 de oameni’’161. Acolo
pe lângă organizarea și coregrafia exemplare , s-au interpretat atât imnurile celor două state , cât și
cântece patri otice române ști și nord -coreene, care îi preaslăveau pe cei doi lideri.

160Historia – Vizita lui Nicolae Ceau șescu în Coreea de Nord din 1971 prezentată în ziarul scânteia.
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/vizita -lui-nicolae -ceausescu -in-coreea -de-nord -din-1971 -prezent
ata-in-ziarul -scinteia
161 Ibidem.

57
În urma acest ei vizite, Nicolae Ceau șescu dore ște să pună în aplicare și în România asemenea
manifesta ții care să întărească și mai mult cultul personalită ții sale. Astfel s -a ajuns ca de fiecare
sărbătoare na țională importantă să se organizeze spectacole coregrafice ( de regulă pe stadionul
,,23 august’’, deoarece acesta avea cea mai mare capacitate din țară), care însumau sute de
participan ți (în special elevi) și zeci de ore de pregătire.
Pe lângă aceste demonstra ții, un alt element care caracterizează cultul perso nalită ții este
prezen ța portretului lui Nicolae Ceau șescu în aproape orice încăpere a institu țiilor publice , dar și
pe primele pagini ale anumitor publica ții, cum erau almanahurile ,,Scînteia’’ sau manualele
școlare. Astfel copiii aflau din fragedă pruncie cine este conducătorul statului. De asemenea,
portretul lui Nicolae Ceau șescu e ra adesea afi șat și pe fa țadele clădirilo r ce adăposteau sedii de
partid și nu numai.
Cultul personalită ții era prezent și în emisiunile Televiziunii Române și ale Radiodifuziunii
Române. Astfel la niversarea celor 71 de ani, pe 26 ianuarie 1989, Radioteleviziunea Română a
difuza emisiuni ca: ,,Marelui fiu al patriei -înaltul omagiu și recuno ștința întregului popor’’, ,,Imn
pentru conducătorul țării’’ , ,,La mul ți ani părintelui iubit!’’ sau ,,Mulți ani conducătorului
iubit’’162 . Pe lângă aceste emisiuni speciale, exista o pleiadă de alte programe dedicate lui
Ceau șescu. Un exemplu în acest sens fiind chiar emisiunile informative (Telejurnalul și
Radiojurnalul), din desfă șurătorul cărora nu lipseau niciodată știrile despre activitatea tova rășului
din ziua respectiă.
Și în presa scrisă activitatea lui Nicolae Ceau șescu era bine descrisă. Din câte am auzit de la un
fost red actor al ziarului ,,Scînteia’’( ziarul Partidului Comunist Român) , nu era permis ca numele
lui Ceau șescu să fie despăr țit în silabe , în cazul în care se găsea la sfâr șit de rând și scrierea sa nu se
încadra în întregime . În acest sens tehnoredactorii erau nevoi ți să găsească alte solu ții, astfel încât
să evite , pe cât posibil , acest fapt .
Nici literatura nu s -a lăsat mai prejos în ceea ce prive ște cultul personalită ții. În acest sens ,,în
1980 apărea la Editura <<Cartea Românească>> volumul intitulat <<60. Pre ședintelui Țării.
Omagiul Scriitorilor din România>>, care cuprindea o serie de articole și poezii prin interm ediul
cărora o parte a mânuitorilor de condei autohtoni căutau să -l felicite pe pre ședintele de atunci al

162 Radioteleviziunea Română , Teleradio , anul XXXV, nr.4/1989, pp. 10 -11.

58
României’’163. Totodată, po eți ca: Adrian Păunescu, Corneliu Vadim Tudor, Alexandru Andri țoiu
ș.a. au scris poezii dedicate lui Nicolae Ceau șescu, unde îl hiperbolizau pe ,,iubitul conducător’’.
Chiar și în artă, anumi ți arti ști plastici i -au dedicat, o parte din lucrări , lui Nicolae Ceau șescu,
existând, conform celor declarate de Adrian Cioroianu ,,mai mult de o sută de opere de artă
vizuală consacrate lui Ceau șescu: picturi, sculpturi, tapiserii etc.’’164
Cele mai multe tablouri îl întruchipează pe ,,cel mai iubit fiu al poporului’’ înconjurat de
marii conducători ai acestor meleaguri cum ar fi: Burebista, Mihai Viteazul, Ștefan cel Mare sau
Vlad Țepeș. Asemenea lucrări vor să eviden țieze faptul că Cea ușescu este continuatorul acestor
mari conducători istorici. Cel care a realizat cele mai multe tablouri cu Ceau șescu este pictorul
Eugen Palade, care pe lângă portretele cu Nicolae Ceau șescu a realizat și câteva cu Nicu
Ceau șescu, toate la cerea diferitor institu ții.
În muzică , existau a șa numitele cântece patriotice care îl glorificau pe Ceau șescu (,,Partidul,
Ceau șescu, România’’, ,,Stima noastră și mândria’’, ,,La mul ți ani, iubit conducător’’ etc.), dar și
foarte multe cântece cu influen țe folcloric e (așa numitele ,,cântece de via ță nouă’’) care aveau
inserate pasaje ce făceau trimitere la conducătorul statului.
Împotriva acestui cult al personalită ții a exista și o așa numită ,,rezisten ță cotidiană’’165, pe care
James S. Scott o caracterizează ca fiind ,,[…] principala formă de luptă împotriva puterii și
domina ției, în momente diferite de cele ale contestării sale directe și care caracterizează
comportamentul și practicile culturale ale grupurilor subordonate’’166 Manuela Marin este de
părere că ,,[…] rezisten ța cotidiană presupune existen ța unui comportament activ (verbal, cognitiv
sau fizic) al omului simplu prin care acesta î și exprimă protestul sau opozi ția fa ță de cultul
personalită ții liderului PCR.’’167
Câteva exemple de astfel de practici îndreptate împotriva cultului personalită ții lui Nicolae
Ceau șescu ar fi: cazul elevilor de etnie maghiară din Cluj -Napoca care ,,au luat din mai multe săli
<<portretele unei înalte personalită ți din conducerea de partid și de stat>> pe care ar fi încercat

163 Cristian Sandache, Literatură și ideologie în România lui Nicolae Ceau șescu, Bucure ști, Editura Mica Valahie,
2011, p.310.
164 Ruxandra Cesereanu, op. cit. , p.251.
165 Florin S. Soare(coord.), Politică și societate în epoca Nicolae Ceau șescu, Iași, Editura Polirom, 2013, p.36.
166 Ibidem .
167 Ibidem , p.37.

59
să le deterioreze […]’’168, sau cel al tinerilor care ,,au scris pe chipurile cuplului preziden țial
<<bou și vacă>>’’169. Portretele pe care au fost făcute însemnele de mai sus se aflau într -o revistă
găsită de agen ți ai securită ții.
Pe lângă distrugerea portretelor lui Ceau șescu, tot în categoria ,,rezisten ță cotidiană’’ se
încadrau și ,,înscrisurile cu caracter du șmănos’’170. Aici intrau scrisorile, manifestele sau
inscrip țiile pe ziduri. Și bancurile cu carac ter politic reprezentau tot o formă de ,,rezisten ță
cotidiană’’.
Despre cultul personalită ții lui Nicolae Ceau șescu se poate spune că a atins cote destul de
ridicate, însă nu se poate compara, nici pe departe, cu cel al conducătorilor din Coreea de Nord ,
acolo unde cetă țenii sunt obliga ți, chiar și în ziua de azi, să țină pe pere ții apartamentelor lor
portretele conduc ătorilor, ba mai mult să poarte niște insigne în piept, în permanen ță, care îl
reprezintă pe Kim Ir -Sen ,,conducătoul etern’’ al Coreei de Nord.

III.3.Politica represivă
Politica represivă a regimului Ceau șescu nu s-a diferen țiat cu mult fa ță de cea promovata de
către celelalte state aflate sub ,,Cortina de fier’’ . Această politică represivă viza îngrădirea unor
libertă ți și drepturi ale omului. Astfel a existat cenzura în toate domeniile, orice formă de opozi ție
la adresa regimului și a conducătorului era strict interzisă, părăsirea țării nejustificat era de
asemenea interzisă, iar nerespectarea acestor regului ar fi putut avea urmări destul de grave pentru
cei vinova ți.
Organul represiv era reprezentat de ,, Deparatmentul Securită ții Statului’’ care ,,în aprilie 1978
[…] devine o institu ție în cadrul Ministerului de Intern e subordonată direct pre ședintelui R.S.R.,
Nicolae Ceau șescu […].În acela și an este înfiin țat <<Inspectoratul de securitate a Municipiului
Bucure ști>> […]’’171

168 Ibidem , p.40.
169 Ibidem .
170 Ibidem , p.42.
171 Dinu C. Giurescu (coord.) , Istoria românilor, vol. X – România în anii 1948 -1989 , Bucure ști, Editura
Enciclopedică, 2013, p.647.

60
În vizorul securită ții erau fo știi membrii ai partidelor istorice ,,(la acea dată persoane trecute de
60 de ani) ’’172, foști deținuți politic, elibera ți prin decretul preziden țial de gra țiere nr.310 , din iunie
1964, dar și persoanele suspecte , despre care se știa că aveau cuno ștințe ce au părăsit țara ilegal sau
aveau legături cu români afla ți în străinătate . Acestor persoane li se întocmeau dosare de urmărire
informativă ce conțineau : ,, materiale privind interceptarea convorbirilor telefonice, transcrieri
ale discu țiilor înregistrate, note informative date de re țeaua de agen ți, copiile sau originalele unor
scrisori’’173.
Un exemplu de men țiune din asemenea dosare suna cam a șa: ,,obiectivul (din mediul artistic) a
fost luat în lucru organizat datorită că are pe fratele…fugar… și în situa șia avizării pozitive pentru
deplasarea într -o țară care i -ar permite fuga în Occident, acesta nu s -ar mai înapoia în țară’’174..
Persoana în cauză era urmărită de agen ți ai securită ții sub acoperire, sau de colaboratori ai
securită ții ce puteau fi: vecini ai celui urmărit , așa-ziși prieteni, colegi de de serviciu, preo ți (foarte
mulți preo ți au colaborat în acea perioadă cu securitatea , divulgând tainele pe care enoria șii, puși
sub ur mările, le spunea u la spovedanie ) etc.
Părăsirea României cu scopul stabilirii într-o altă țară era strict interzisă în anii comunismulu i.
De la această regulă făceau excep ție persoanele care aveau rude în străinătate și pentru reîntregirea
familiei li se permitea migra ția. Însă, p entru a beneficia de acest drept, ce li se oferea , cei în cauză,
erau nevoi ți să îndeplinească ni ște proceduri birocratice destul de complicate, care puteau dura
chiar și câțiva ani. Această interzicere a liberei circula ții, a fost cauza a nenumărate încercări de
trece re a grani ței în mod fraudulos, cele mai multe dintre ele e șuând (fie prin surprinderea de către
grăniceri, fie prin înec, o bună parte dintre cei care doreau să treacă grani ța fraudulos alegând să
traverseze Dunăr ea înot în zona Or șova, jude țul Mehedin ți, acolo unde fluviul avea malurile ceva
mai apropiate ).
Tot în categoria ,,politica represivă’’ intră și cenzura. T ot ce nu convenea aparatului de stat, ( în
special ,,cabinetului 2’’), fie că era literatură, fil m, muzică, emisiui TV sau radio, nu avea drept de
difuzare către publicul larg. Cele mai bune exemple în acest sens ar putea fi o parte din filmele
regizate de către Lucian Pintilie, în special ,,De ce trag clopotele, Mitică?’’ , bazat p e un scenariu

172 Ibidem .
173 CNSAS -Studii 1, Totalitarism și rezisten ță, teroare și represiune în România comunistă , Bucure ști, 2001, p.163.
174 Ibidem , p.162.

61
,,inspirat din I.L.Caragiale și numit ini țial <<D’ale carnavaluli >>’’175ce ar fi trebuit să aibă
premiera la începutul anilor ’80. Din cauza faptului că anumite scene nu corespundeau cu cerin țele
celor din conducere, filmul a fost interzis, premiera sa având loc după evenimentele din 1989.
Tot odată, acesta fost și ultimul film al lui Pintilie , de dinainte de 1989. Alte lung metraje ce au
avut de suferit au mai fost: ,,Duminică la ora 6’’ și ,,Reconstituirea’’.
Pe lângă filme și muzica a avut de suferit, câteva titluri de cântece interzise fiind :,,<<Imnul
regal>>, versuri Vasile Alecsandri,<<De șteaptă -te române>> de Andrei Mure șanu, […], <<Imn
de 10 mai>> de Vasile Alecsandri, <<Drapelul>> de Ion U. Soricu, […]<<Graiul neamului>>
de George Co șbuc […] ’’176. Cei care ascultau sau fredonau aceste melodii putea face închisoare.
De asemenea, interpret ei de muzică populară , Irina Loghin și celei de muzică u șoară, Loredana
Groza, le -au fost interzise total apari țiile publice.
Și în literatură, politica represivă și-a făcut sim țită prezen ța, operele anumitor autori fiind total
interzise difuzării. Printre cei ale căror opere au fost interzise se numără Nichifor Crainic, care a
fost închis în temni țele comuniste din cauza aspira țiilor sale politice, de dinainte de 1948. Alți
scriitori interzi și au mai fost poeta Ana Blandiana, sau poetul Mircea Dinescu, acestsa din urmă
fiind pus sub arest la domiciliu ca urmare a unor remarci adresate regimului comunist de la
Bucure ști.
O altă măs ură, ce ține politica represivă a regimului ,,Ceau șescu’’, a fost interzicerea
Cenaclului ,,Flacăra’’, în anul 1985. Cenaclul ,,Flacăra’’, fondat de către poetul Adrian Păunescu,
în anul 1973, a reprezentat, din punctul meu de ved ere, cea mai mare manifesta ție
cultural -artistică, dacă nu din lume, din Europa cu siguran ță. Ini țial a debutat ca un simplu cenaclu
literar, ce s -a concretizat ulterior în adevărate spectacole desfă șurate pe stadioane. Publicul țintă al
acestor spectacole era constituit din tineri. Văzând că mi șcarea ia amplaoare, regimul a început să
ia măsuri politizând -o, în cadrul său fiind adesea interpretate ode la adresa lui Ceau șescu. Cu toate
acestea, de teama că Păunescu poate manipula masele de tineri, regimul a decis să interzică
desfă șurarea spectacoleleor, sub pretextul unei înbulzeli ce a avut loc pe stadionul din Ploie ști, ce
s-a soldat cu victime: ,,Pe 15 iunie 1985 tribunele stadionului Petrolul erau pline de oameni care

175 Florin S. Soare(coord.), op. cit. , p.86.
176Adevărul – Lista cântecelor interzise în communism. Imnurile faimoase pentru care românii erau trimi și în pu șcărie .
https://adevarul.ro/locale/hunedoara/lista -cantecelor -interzise -comunism -imnurile -faimoase -romanii -erau -trim isi
-puscariile -anilor -50-1

62
așteptau să înceapă <<Woodstock -ul românesc>>. Spectacolul a debutat la ora 18 și a durat
până noaptea, când a izbucnit o furtună. […] furtuna a fost din ce în ce mai puternică, curentul
electric a cedat , iar stadionul a rămas în beznă. Oamenii au intrat în panică și s-a iscat o
înbulzeală d in care au rezultat 6 mor ți și mai mul ți răni ți. La acel moment incidentul a fost trecut
sub tăcere de către autorită țile comuniste. Cenaclul a fost interzis, Păunescu la fel, iar folk -ul
ostracizat. ’’177
Din punctul meu de vedere, tot aici se încadrează și îngrădirea dreptului de a divor ța fără a avea
un motiv bine întemeiat. Cuplurile care hotărau să divor țeze și care nu aveau motive clare pentru a
pune în practică această decizie, erau nevoite să -și continue via ța împreună, chiar dacă cei doi so ți
nu se mai agreau . Procesele de divor ț erau adesea complicate și de durată, implicând : declara ții ale
martorilor, probe care să dovedească acuza țiile ( printre motivele agrate pentru divor ț fiind
violen ța ): ,,Instan ța judecătorească nu poate desface căsă toria prin divor ț decât atunci când,
datorită unor motive temeinice, raporturile dintre so ți sunt atât de grav și iremediabil vătămate
îcât continuarea căsătoriei este vădit imposibilă pentru cel care cere desfacerea ei.’’178.De
asemenea, un divor ț putea avea repercusiuni nu toc mai bune în plan profesional (mai ales dacă
persoana în cauză era și membră de partid ) ajungându -se chiar până la demiteri din func ții.
Un alt element de politică represivă era acela al interzicerii avorturilor la femeile ce aveau mai
punțin de patru copii, pedeapsa pentru încălcarea acestei legi fiind chiar închisoarea. Astfel foarte
multe femei, în încercarea de a face avort acasă, asistate de persoane neautorizate, se infectau și de
cele mai multe ori mureau:,,Pe tot parcursul perioadei în care au fost aplicate mă surile pronataliste
[…], avorturile ilegale au avut o contribu ție semnificativă la cre șterea uimitoare a numărului
deceselor materne.’’179
De easemenea, oamenilor de la sate le era interzis să -și abatorizeze anumite animale din
bătătură (în special vi țeii), fiind nevoi ți să le ducă la o bază, unde erau cântărite și pe baza greută ții,

177Adevărul – Cenaclul Flacăra condus de Păunescu a fost interzis în 1985, în urma unui incident petrecut pe stadionul
Ploiesti .
https://adevarul.ro/locale/ploiesti/cenaclul -flacara -condus -paunescu -fost-interzis -1985 -urma -unui -incident -petrec
ut-stadionul -ploiesti -1_50ae7c937c42d5a6639d291d/index.html
178Corneliu Pădurean, ,,Familia în timpul regimului comunist’’ în Acta Mvsei Porolossensis, Muzeul Jude țean de
istorie și artă Zalău, 2009 -2010, p.211.
179 L. Jinga, F. Soare (coord.) , Politica pronatalistă a regimului Ceau șescu, vol.II Institu ții și practici , Iași, Editu ra
Polirom, 2011 , p. 176.

63
crescătorii, primeau o sumă modică de bani. De cele mai multe ori, oamenii își sacrificau
animale le, noaptea, pentru a nu fi văzu ți de vecini sau de autorită ți.
Un exemplu personal ar fi acela al unui unchi al bunicii mele, ce locuia în Bucure ști, care a
sacrificat un vițel (prin anii ’70) , la sora sa (respectiv străbunica mea) , într -o comună din Arge ș și
în ciuda faptului că poseda un autoturism a fost nevoit, pentru a nu fi oprit și controlat în trafic, să
transporte cele rezultate (ajutat fiind de so ție și de încă o persoană ), cu trenul către casă, deoarece
în tren nu exista nici un risc ca cineva să -i controleze bagajele.
Este bine cunoscut faptul că în ultima parte a regimului ,,Ceau șescu’’ , prin magazinele
alimentare nu se mai găsea aproape nimic, statul exportând aproape totul pentru plata datoriei. În
provincie pâinea era cartelată, iar în Bucure ști, se vindea pe baza buletinului de identitate. A desea
bucure ștenii care aveau rude în provi ncie se duceau la ele și cu câte o saco șă de pâine. Curentul
electric, g azele , apa caldă se opreau atunci când te a șteptai mai pu țin.
În acela și timp , proiectul de reorganizare a satelor și transformarea lor î n ,,centre
agro-industriale’’ sau ora șe, se încadreză tot în cadrul politii represive promovate de către Nicolae
Ceau șescu, deoarece oamenii erau obliga ți să-și părăsească gospodăriile , ce urmau să fie demolate,
pentru a se muta în apartament e, la bloc. Un exemplu în acest sens este ora șul Mioveni din Arge ș,
care a fost ridicat la r angul de ora ș la finele anilor ’80.
Nu se pot trece trece cu vederea nici metodele de reprimare ale manifeta țiilor, de la Timi șoara și
Bucure ști, din zilele a șa-numitei revolu ții, din decembrie 1989. Cea mai neagră scenă, din punctul
meu de vedere, este cea din Pia ța Un iversită ții din Bucure ști, din noaptea de 21 spre 22 decembrie,
când pentru a înăbu șii protestul, militarii au apelat la mijloace inumane :,, La orele 23:30 (21
decembrie 1989) gl.col Milea Vasile a ordonat mr. Ro șca Valentin comandantul unei companii de
tancuri să înlăture baricada în flăcări de la Intercontinental, după ce se încercase acest lucru,
fără succes cu un TAB care luase foc.’’180 În urma acestor opera țiuni au rezultat mai multe victime
(răni ți sau deceda ți) și arestări.

180 Col. (R) prof. univ. dr. ing. Marian Rizea , 22.12.1989 Revo(invo)lu ția din România – flăcări, schimbare,
vasalizare, inaptocra ție…, Bucure ști, Editura Mica Valahie, 2017, p.148.

64
III.4.Măsuri vizând sporul demografic al țării
Ca urmare a scădereii natalită ții, dar și a industrializării for țate a României, în urma căr eia piața
muncii, avea nevoie, de la un an la altul, d e tot mai multă for ță de muncă, conducerea statului a
adoptat o serie de măsuri ce vizau sporul demografic al țării. Așa cum reiese din lucrarea ,, Politica
pronatalistă a regimu lui Ceau șescu, vol.II -Institu ții și practici ’’: ,,Întreaga politică natalistă […]
s-a desfă șurat între 1966 și 1989 […]. Implicarea factorului politic a fost determinantă în
conturarea unei politici pronataliste ce depă țește cu mult simpla penalizare a întreruperilor de
sarcină’’181
Însă România nu a fost pionierul care a adoptat asemenea măsuri . Astfel ,,prin decretul
<<Pentru protec ția mamei și copilului>> din 27 iunie 1936, accesul la avort era sever
restric ționat în URSS’’182 . Această măsură a survenit după ce guvernul sovietic liberalizase
avortul în 1920 și tot mai multe femei recurgeau la întreruperi de sarcină: ,,Numărul avorturilor se
afla însă în continuă cre ștere: de la o ra ție de 190 în 1921 la una de 2.710 în 1934 pe când rata
natalită ții a cunoscut o accentuată scădere după 1928’’183.
Măsuri privind sporul demografic au fost adoptate și în: Bulgaria, Cehoslovacia , Polonia,
Ungaria și Republica Democrată Germană , cea din urmă renun țând ulterior la restric țiile privind
avortul și intr oducând, în anul1959, în învă țământ , educa ția sexuală .
În România, liberalizarea avorturilor a fos adoptată în anul 1957, prin decretul nr. 463. Astfel
,,dacă în 1959 numărul de chiuretaje era de 578.000, în numai 5 ani această cifră se dublează,
înregistrându -se circa 1.115.000 de interven ții în 1965’’184. Ca urmare a creșterii numărului de
avorturi, România se va confrunta, în a doua decadă a deceniului al VII -lea, cu o ,,criză
demografică, manifestată în special pri n scăderea indicelui de natalitate […]’’185.
În aceste condi ții după mai multe consultări cu medici și alte persoane autorizate, conducerea
statului decide să adopte decretul nr.770/1966, decret ce prevedea interzicerea avorturilor, cu
unele excep ții: ,,sarcina pune via ța femeii într -o stare de pericol care nu poate fi înlăturat

181 L. Jinga, F. Soare (coord.) , op. cit., p.124.
182 Corina Dobo ș (coord.), Politica pronatalistă a regimului Ceau șescu, vol I, Ia și, Editura Polirom, 2010, p.50.
183 Ibidem , p.49.
184 Ibidem , p. 114.
185 Ibidem , p. 115.

65
printr -un alt mijloc; unul din părin ți suferă de o boală gravă, care se transmite e reditar sau care
determină malforma ții congenitale gr ave; femeia însărcinată prezintă invalidită ți grave fizice,
psihice sau senzoriale; femeia este în vârstă de peste 45 de ani; femeia a născut patru copii și îi
are în îngrijire; sarcina este urma rea unui viol sau a unui incest ’’186.
În urma acestui decret, foarte multe femei, hotărau să -și facă întrerupere de sarcină î n locuri
improprii, asistate de cele mai multe ori de persoane neautorizate. O parte din aceste încercări de
avort reu șeau, iar o altă parte se lăsa cu urmări tragice: fie persoana în cauză se ducea, în cele din
urmă la spital, și după externare ac easta er a condamnată și închisă, fie nu se ducea la spital, se
infecta și deceda , ,, […] valorile cele mai ridicate (n.r. ale deceselor provocate de avort) au fost
atinse în anii 1982 (1,48% la 1000 de na șteri vii) și 1989 (1,49% la 1000 de na șteri vii )’’187.
De-a lungul anilor, decretului i s -au mai adus o serie de modificări sau completări. Un exemplu
ar fi, în anul 1972, când vârsta de la care se putea solicita legal î ntreruperea sarcinii scădea de la 45,
la 40 de ani.
Cu toate acestea, natalitatea nu dorea să crească, ba dim potrivă. În anul 1975 sporul natural
avea un procent de 10,4%, în 1979 un procent de 8,7%, iar în 1983 de 3,9%188. În atare condi ții
conducerea statului se vede nevoită să adopte noi măsuri :,, 1. revizuirea componen ței tuturor
comisiilor de întrerupere a cursului sarcinii și încadrarea cu speciali ști care au dovedit î n
activitatea lor pregătire profesională, corectitudine, principialitate; 2.controlul permanent al
modului cum se respectă legisla ția și reglementările privind întreruperea cursului normal al
sarcinii în unită țile sanitare […]; 3.restrângerea criteriilor medicale de autorizare a întreruperii
sarcinii, în vederea evitării aprobării abuzive de avorturi terapeutice; 4.reducerea numărului de
medicamente prescrise femeilor gravide; 5.controale cu mili ția și procuratura, pentru
descoperirea focarelor avortogene ; 6. Reducerea […] maternită ților în care se pot efectua
întreruperi legale de sarcină […]; 7. Efectuarea de examene ginecologice tuturor femeilor care se
internează în spital, pentru descoperirea afec țiunilor ginecologice […]; 8.examen ginecologic, în
cadrul controlului medical periodic al femeilor din produc ție […]’’189.

186 Ibidem , p. 133.
187 L. Jinga, F. Soare (coord.), op. cit. , vol. II , p. 178.
188 Corina Dobo ș (coord.), op. cit .,vol I, p. 146.
189 Ibidem , pp.146 -147.

66
De asemenea, statul român a adoptat o serie de măsuri ce vizau încurajarea familiilor în a avea
numărul corespunzător de copii.
,,Indemniza ția (prima) de na ștere’’190 era una din aceste măsuri. Ea prvedea alocarea unei
sume de bani în func ție de numărul de copii. În 1950, când a fost adoptată , ea se acorda mamelor,
cu începere de la a zecea na ștere, urmând ca din 1967 să se aco rde începând cu a treia na ștere, iar
din 1985 cu cea de -a doua na ștere.
O altă măsură era ,,aloca ția de stat pentru copii’’191.Conform documentelor oficiale din acea
vreme ,,beneficiau de aloca ția de stat to ți salaria ții cu contract de muncă pe perioadă
nedeterminată, ca și cei asimila ți acestei categorii’’192. Aceasta era condi ționată de ,,rangul
copiilor, venitul părin ților și de localitatea de re ședință a beneficiarului de aloca ție (în mediul
urban sau în mediul rural) ’’193
Tot odată, proaspetele mame beneficia u și de un concediu de maternitate ,,de 112 zile, dintre
care 52 de zile înainte de na ștere (concediu de na ștere) și 60 de zile după na ștere (concediu de
lehuzie)’ ’194.O men țiune importantă este aceea că acest concediu era plătit pe toată perioada
desfă șurării sale.
De asemenea, salariatele ce erau mame , puteau beneficia de condi ții diferite de pensionare :
,,femeile cu o vechime în muncă de 25 de ani, care născuseră cel pu țin 3 copii și îi crescuseră până
la vârsta de 10 ani puteau cere pensionarea înainte de a împlini vârsta de pensionare […]’’195.
Astfel mamele puteau solicita pensionarea mai devreme cu până la trei ani. Tot odată , ,,se acorda
pensie de urma și, […], so ției care împlinise vârsta de 50 de ani și care născuse, până la data
decesului so țului mai mult de 4 copii, iar durata căsătoriei fusese de cel p uțin 10 ani’’196.

190 Ibidem , p. 224.
191 Ibidem , p.225 .
192 Ibidem , p.231.
193 Ibidem .
194 Ibidem , p.248.
195 Ibidem , p.252.
196 Ibidem .

67
După modelul sovietic, femeilor cu zece copii li se acorda titlul de ,,Mamă eroină’’, ,,ordinul
<<Gloria maternă>> se conferea mamelor care au născut și crescut între 7 și 8 copii, iar ordinul
<<Medalia maternită ții>>, femeilor care au născut și crescut 5 -6 copii’’197
La polul opus , persoanele fără copii erau obligate să plătească un impozit suplimentar . Astfel
în decembrie 1966198 a fost adoptată legea care pre vedea că persoanele de peste 25 de ani, care nu
au copii, trebuie să plătească un impozit cu 10 -20%199 mai mare. Aceea și lege prevedea ca
familiile cu trei sau mai mul ți copii să plătească un impozit redus cu 30%200 .
Decretul din 1966 și toate aceste măsuri suplimentare ce viz au sporul demografic al țării, au
dat na ștere unei denumiri neoficiale, care li se atribuie persoanelor născute î n intervalul
1966 -1989, anume cea de ,,decre ței’’.

197 Ibidem , p.253.
198 Ibidem , p.257.
199 Ibidem .
200 Ibidem .

68
Concluzii

Nicolae Ceau șescu a fost un personaj care nu a făcut niciodată rabat de la principiile sale și de la
aspira țiile sale politice (chiar dacă acestea erau ilegale), începând, odată cu revenirea în legalitate a
Partidului Comunist, să urce tot mai rapid treptele ierarhice ajungând, în cele din urmă, la ultima și
cea mai înaltă dintre acestea, la cea de conducător al statului și al prtidului.
După cum am expus în primul capitol, Nicolae Ceau șescu s -a născut într -o familie săracă de
țărani, însă a plecat de foarte tânăr la Bucure ști pentru a -și câștiga existen ța, angajându -se ca
ucenic de cismar la un atelier, acolo unde, me șterul său îi insufl ă primelele idei comuniste.
Intră apoi în rândurile aripii de tineret a Partidului Comunist din România, în anul 1934,
devenind activist al acesteia. Deoarece, începând cu anul 1924, Partidul Comunist a fost scos în
ilegalitate, ciocnirile cu legea ale lui Nicolae Ceau șescu, nu au întârziat să apară, fiind arestat de
mai multe ori. Astfel de -a lungul anilor s -a perindat pe la închisorile: Doftana (unde îl întâlne ște
pentru prima dată pe Gheorghe Gheorghiu -Dej), Văcăre ști, Jilava, Caransebe ș, sau Târgu Jiu.
După 23 august 1944, Partidul Comunist revine în legalitate. De aici și până în 1965, drumul
ierarhic al lui Nicolae Ceau șescu începe să urce tot mai rapid, trecând de -a lungul anilor prin
funcțiile de: secretar al Comitetului Central al Uniunii Ti neretului Comunist (în 1944), membru al
Comitetului Central al Prtidului Comunist Român (în 1945), secretar cu problemele organizatorice
la Comitetul Regional P.C.R. Constan ța, deputat în Marea Adunare Na țională (în 1946),
subsecretar de stat la Minister ul Agriculturii (în 1948), ministru adjunct la Ministerul Apărării
Naționale și șef al direc ției Superioare Politice a Armatei (în 1950), prim adjunct al ministrului
Apărării Na ționale (1953), secretar al C omitetului Central al Partidului Muncitoresc Romîn
(1954), membru al Biroului Politic al Partidului Muncitoresc Român (1955), secretar general al
P.M.R. (1965), pre ședinte al Consiliului de Stat (1967) și în cele din urmă pre ședinte al Republicii
Socialiste România (1974).
Momentul de apogeu al lui Nicolae Ceau șescu a fost atins în 1968, an în care România s -a opus
vehement ocupării Cehoslovaciei de către trupele Tratatului de la Var șovia. Însă popularitatea lui
Nicolae Ceau șescu nu va dura mult, deoarece după mijlocul an ilor ’70, situa ția economică a

69
României, care nu era tocmai bună, combinată cu plata creditelor externe vor genera o criză ce va
cunoa ște apogeul în a doua jumătate a anilor ’80.
Acestă criză caracterizată prin ra ționlizări de orice fel, dar și prin în grădirea unor drepturi și
libertă ți cetă țenești ca: dreptul la liberă exprimare, sau dreptul la liberă circula ție, au avut ca efect
generarea unei revolte violente în urma căreia Nicolae Ceau șescu a fost înlăturat de la putere.
Totodată, am făcut referi re și la principalele evenimente pe plan familial ce au avut loc în via ța
lui Nicolae Ceau șescu, specificând momentul întâlnirii cu Lenu ța Petrescu, sau momentele venirii
pe lume ale celor trei copii ai lor.
În cel de -al doilea capitol am prezentat act ivitatea lui Nicolae Ceau șescu din postura de
secretar general al Partidului Comunist Român, vorbind în mare parte despre programele adoptate
în cadrul congreselor și plenarelor P.C.R..
Nu am trecut cu vederea nici momentul discursului lui Constantin P ârvulescu ce a avut loc în
cadrul Congresului al XII -lea, din 1979. Atunci Pârvulescu s -a opus vehement realegerii lui
Nicolae Ceau șescu în func ția de secretar general al partidului, acuzându -l pe acesta că ,,pregăte ște
înaintea congresului ca să fie reale s’’. În urma curajului de care a dat dovadă, Pârvulescu a fost
înlăturat din partid și pus sub supravegherea securită ții.
În ultimul capitol am expus principalele măsuri economico -sociale adoptate în timpul
președinției lui Nicolae Ceau șescu, cea mai ma re parte dintre ele fiind ambi ții personale (cum ar fi
achitarea datoriei externe), sau urmări ale gre șelilor săvâr șite (cum ar fi ra ționalizările din anii
’80). Cultul personalită ții sau politica represivă nu au fost nici ele trecute cu vederea, acestea
constituind principalele caracteristici ale oricărui regim totalitar.
Așadar, se poate spune că Nicolae Ceau șescu a avut un destin destul de ciudat, ajungând să
ocupe func ții cheie în partid și în stat destul de rapid, însă la fel de rapid a fost și înlăturat de la
putere. Dacă pe 21 decembrie 1989 era primul om în stat, în ziua următoare, pe 22, era un simplu
cetățean care făcea autostopul pe șoseaua Bucure ști-Târgovi ște.

70
Bibliografie

I.Izvoare edite
a. Documente arhivistice î n format electronic
CNSAS, Fondul CC al PCR -Cancelarie, dosar nr. 76/1989.
http://www.cnsas.ro/documente/istoria_comunism/congre se/1989%20Raport%20la%20Congr
esul%20al%20XIV -lea%20al%20PCR.pdf
b. Cuvântări, dic ționare și rapoarte politice
Buzatu, Gheorghe, Nicolae Ceau șescu – biografii paralele, stenograme și cuvântă ri secrete,
dosare inedite, ,,procesul’’ și execu ția, Ed, Tipo Moldova, Ia și, 2011.
Ceau șescu, Nicolae, Raport la cel de -al XI -lea Congres al Partidului Comunist Român , Ed.
Politică, Bucure ști, 1974.
Idem, Raport la cel de -al XII -lea Congres al Partidul ui Comunist Român , Ed. Politică,
Bucure ști, 1979.
Idem, Raport la cel de -al XIII -lea Congres al Partidului Comunist Român , Ed. Politică,
Bucure ști, 1984.
Idem, Cuvîntare la Plenara Comitetuli Central al Partidului Comunist Român -14 aprilie 1989,
Ed. P olitică, Bucure ști, 1989 .
Gheorghiu -Dej, Gheorghe, Raport la cel de -al III -lea Congres al Partidului Muncitoresc Romîn ,
Bucure ști, Ed. Politică, 1960 .
Litera Interna țional, Noul dic ționar explicativ al limbii romane , Ed. Litera, Bucure ști, 2002.
Programul Partidului Comunist Român de făurire a societă ții socilaiste miltilateral dezvoltate
și înaintare a României spre comunism , Bucure ști, Editura Politică, 1975 .

71
c. Surse web
Adevărul – Cenaclul Flacăra condus de Păunescu a fost interzis în 1985, în urma unui incident
petrecut pe stadionul Ploiesti.
https://adevarul.ro/locale/ploiesti/cenaclul -flacara -condus -paunescu -fost-interzis -1985 -urma -unui -incid
ent-petrecut -stadionul -ploiesti -1_50ae7c937c42d5a6639d291d/index.html
Adevărul – Lista cântecel or interzise în communism. Imnurile faimoase pentru care românii erau
trimi și în pu șcărie.
https://adevarul.ro /locale/hunedoara/lista -cantecelor -interzise -comunism -imnurile -faimoase -r
omanii -erau -trimisi -puscariile -anilor -50-1
Camera Deputa ților – Constitu ția Republicii Socialiste România din 1965.
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=37735
Historia -Cum a înfruntat Ceau șescu URSS -ul în problema <<Primăverii de la Praga>>?
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/cum -a-infruntat -ceausescu -urss-ul-in-proble
ma-primaverii -de-la-praga
Historia, Al XIV -lea Congres al PCR: Ultimele visuri ale lui Nicolae Ceau șescu.
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/al -xiv-lea-congres -al-pcr-ultimele -visuri -ale-lu
i-nicolae -ceausescu
Historia – Vizita lui Nicolae Ceau șescu în Coreea de Nord din 1971 prezentată în ziarul scânteia.
https://www.historia.r o/sectiune/general/articol/vizita -lui-nicolae -ceausescu -in-coreea -de-nor
d-din-1971 -prezentata -in-ziarul -scinteia
Historia – Ultimul Stalinist. Ascensiunea și decăderea lui Ceau șescu.
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/ultimul -stalinist -ascensiunea -si-decaderea -lui
-ceausescu

72
Lege5, Comitetul Central al Partidului Comunist Român.Documentul Plenarei Comitetului C.C.
al P.C.R. din 26.03.1985.
https://lege5.ro/gratuit/he3dqobv/documentul -plenarei -comitetului -cc-al-pcr-din-26031985

d. Periodice
CNSAS, Studii 1, Totalitarism și rezisten ță, teroare și represiune în România comunistă,
Bucure ști, 2001.
Dogaru , Ionuț, Securitatea în anii ’80. Aspecte ilustrative de poli ție politică , în Totalitarism și
rezisten ță, teroare și represiune în România comunistă , CNSAS -Studii 1, Bucure ști, 2001.
Radioteleviziunea Română, Teleradio, anul XXXI, nr.45/ 1985.
Idem , Teleradio , anul XXXIV, nr.45/ 1988.
Idem , Teleradio , anul XXXV, nr.4/1989.
Corneliu Pădurean, ,,Familia î n timpul regimului comunist’’ în Acta Mvsei Porolossensis,
Muzeul Jude țean de istorie și artă Zalău, 2009 -2010, p.211.

II.Lucrări generale
Cristina , G., 14 nuan țe de ro șu. Amintiri din copilăria comunistă.,,Epoca de aur ’’, Iași, Ed.
Sapien ția, 2018.
Giurescu, C. Dinu (coord.), Istoria românilor, vol.X – România în anii 1948 -1989 , Ed.
Enciclopedică, Bucure ști, 2013.
Cesereanu, Ruxandra (coord.), Comunism și represiune în România , Ed. Polirom, Ia și, 2006.
Rizea , Marian , 22.12.1989 Revo(invo)lu ția din România – flăcări, schimbare, vasalizare,
inaptocra ție…, Bucure ști, Editura Mica Valahie, 2017.

73
III.Lucrări speciale
Burakowski, Adam, Dictatura lui Nicolae Ceau șescu 1965 -1989 – Geniul Carpa ților, edi ția
a II-a, Ed. Polirom, Ia și, 2016.
Cîmpeanu, Pavel, Ceau șescu, anii numărătorii inverse , Ed. Polirom, Ia și, 2002.
Cristea, Adrian Eugen, Familia Ceau șescu și direc ția a V -a, Ed. Paco, Bucure ști, 2010.
Jinga, M. Luciana, Soare S. Florin (coord.), C. Dobo ș, C.Roman, Politica pronatalistă a
regimului Ceau șescu, vol.II Institu ții și practici, Ed. Polirom, Ia și, 2011 .
Kunze, Thomas, Nicolae Ceau șescu- o biografie , Ed. Vrem ea, Bucure ști, 2002.
Mangu, Valeriu, Înlăturarea lui Nicolae Ceau șescu a șa cum va fi fost, Ed. Semper Fidelis,
Bucure ști, 2011.
Marcu, Dorian, Moartea Ceau șeștilor, Ed. Excelsior, Bucure ști, 1991.
Petcu, Ion, Ceau șescu un fanatic al puterii -Biog rafie neretu șată, Ed.Românul, Bucure ști,
1994.
Roguski, Camil, Chivu Florentina , Ceau șescu-Adevăruri interzise , Ed. Lucman, Bucure ști,
2004.
Sandache, Cristian, Literatură și ideologie în România lui Nicolae Ceau șescu, Ed. Mica
Valahie, Bucure ști, 2011.
Soare, S. Florin, Politică și societate în epoca Nicolae Ceau șescu, Ed. Polirom, Ia și, 2013.
Dobo ș, Corina (coordonator), Jinga M. Luciana, Soare S. Florin, Politica pronatalistă a
regimului Ceau șescu, vol. I -O pe rspectivă comparativă , Ed. Polrom, Ia și, 2010.
Dobrescu, Maria, La curtea lui Ceau șescu, Ed. Amaltea, Bucure ști, 2004.