CONF. UNIV. DR. ANCA ILEANA DUȘCĂ ABSOLVENT: DIACONU MIHAELA – TATIANA CRAIOVA 2015 2 UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE… [600312]

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE SOCIALE

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR:
CONF. UNIV. DR. ANCA ILEANA DUȘCĂ

ABSOLVENT: [anonimizat]
2015

2 UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE SOCIALE

PIEDICILE TEHNICE –
CONSACRARE LEGISLATIVĂ ȘI
JURISPRUDENȚIALĂ

COORDONATOR:
CONF. UNIV. DR. ANCA ILEANA DUȘCĂ

ABSOLVENT: [anonimizat]
2015

3
CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………… 4
1. PIEDICILE TEHNICE – UN ASPECT PARTICULAR AL
MĂSURILOR CU EFECT E CHIVALENT RESTRICȚII LOR
CANTITATIVE ………………………….. ………………………….. ………….. 6
2. CONSACRAREA LEGIS LATIVǍ A PIEDICILOR
TEHNICE ………………………….. ………………………….. …………………. 14
3. PIEDICILE TEHNICE ÎN JURISPRUDENȚA CUR ȚII DE
JUSTIȚIE ………………………….. ………………………….. …………………. 20
4. DEROGǍR I LEGALE ȘI JURISPRU DENȚIALE …………. 38
5. ARMONIZAREA LEGIS LAȚIILOR NAȚIONALE ………. 42
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. …………….. 50
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………. 52

INTRODUCERE
4
INTRODUCERE

Prezenta lucrare, intitulată Piedicile tehnice -consacrare legislativǎ și
jurisprudențialǎ , își propune să analizeze modul în care piedicile tehnice
influențeazǎ comerțul între statele membre ale Uniunii Europene.
Am considerat că prezentarea piedicilor tehnice ca aspect particular
al mǎsurilor cu efect echivalent restricțiilor cantitative din punct de vedere
legislativ, precum și jurisprudențial, are o importanță majoră în înțelegerea
acestora. Deși au mai existat studi i cu privire la aceste mǎsuri , lucrarea de
față își propune să dezbată aceastǎ temǎ în mod unitar analizând fiecare
aspect în parte.
„Piedicile tehnice ” constituie un obstacol în calea c omer țului
transfrontalier . Pentru a proteja sănătatea , viața, consumatorii și mediul
înconjurător, fiecare stat a emis reglementări obligatorii ale produselor
comercializate . Aceste „piedici tehnice” diferă de la stat la stat , constituind
prin urmare barie re de facto în calea comer țului transfrontalier . Cerin țele
diferite cu privire la produse, proceduri le de evaluare a conformită ții,
precum și nerecunoa șterea evaluări i conformită ții efectuat e în străinătate ,
sunt piedici tehnice. Consecin ța acestora este f aptul că trebuie făcute ajustǎri
pentru produse atunci când acestea sunt vândute în orice altă țară, ceea ce
duce inevitabil la costuri mai mari și dezavantaj eazǎ producatori i autohtoni .
Lucrarea este structurată în cinci capitole, fiecare dintre ele având
titluri semnificative.
Primul capitol prezintǎ piedicile tehnice ca fiind un aspect particular
al mǎsurilor cu efect echivalent restricțiilor cantitative.

INTRODUCERE
5 Cel de -al doilea capitol al lucrării, intitulat Consacrarea legislativǎ
a piedicilor tehnice , își pr opune să clarifice noțiunea din punct de vedere
legislativ.
Cel de -al treilea capitol, Piedicile tehnice în jurisprudența Curții de
Justiție , propune o viziune a modului în care se manifestă aspectul în
jurisprudența Curții de Justiție prin prezentarea uno r spețe reprezentative.
Urmǎtoarele douǎ capitole, Derogǎri legale și jurisprudențiale ,
Armonizarea legislațiilor naționale prezintǎ derogǎrile acceptate din punct
de vedere legal și jurisprudențial, respectiv mǎsurile luate de cǎtre statele
membre ale Un iunii Europene în vederea armonizǎrii legislațiilor.
În general, problema piedicilor tehnice și impactul acestora asupra
schimburilor comerciale a primit pu țină aten ție în literatura de specialitate
privind comer țul interna țional, în ciuda faptului că se a dmite că acestea pot
constitui un impediment substan țial pentru comer ț .

PIEDICILE TEHNI CE- UN ASPECT PARTICULAR AL MĂSURILOR CU EFECT
ECHIVALENT RESTRICȚIILOR CANTITATIVE
6 1. PIEDICILE TEH NICE – UN ASPECT
PARTICULAR AL MĂ SURILOR CU EFECT
ECHIV ALENT RESTRICȚI ILOR CANTITATIVE

Libera circulație a mǎ rfurilor presupune, printre altele, înlǎturarea
restricț iilor cantitative la importul și exportul mǎ rfurilor, precum și a
mǎsurilor cu efect echivalent acestora.
Există cerințe tehnice în toate sectoarele economiei și au un impact
asupra majoritǎții produselor pe care le cumpǎrǎm: etichetarea produselor
alimentare pe care le mâncǎm, siguran ța jucăriilor copiilor, specifica țiile
tehnice ale unei mașini sau eficien ța și siguran ța oric ǎrui produs pe care îl
cumpǎrǎm, sunt toate, într -o anumită măsură, influen țate de anumite c erințe.
Mǎsurile cu efect echiva lent restricț iilor cantitative sunt obstacolele
în calea comerț ului intracomunitar care reies din mǎ surile discriminatorii
fațǎ de produsele din import, dar ș i din mǎ surile care se aplicǎ nediferențiat
produselor naț ionale ș i celor importate, dar care defavorizeazǎ în fapt
produsele din impo rt sau îngrǎ desc accesul acestora pe piaț ǎ.
Într-o lume în care totul se schimbă , una dintre zonele cele mai
vizibile de schimbare este comer țul între na țiuni.
Problema barierelor tehnice are multe fa țete și rezultă din eforturile
depuse atât pentru a cre ște volumul schimburilor comerciale și de codificare
a normelor privind comportamentul său . Pe de o parte , există astăzi for țe
puternice care conduc l a dezvoltarea comer țului internațional. Companiile
chiar la scară medi e pot acum sǎ efectueze opera țiuni în alte țări.

PIEDICILE TEHNI CE- UN ASPECT PARTICULAR AL MĂSURILOR CU EFECT
ECHIVALENT RESTRICȚIILOR CANTITATIVE
7 În acela și timp , există o presiune internă ca G uverne le să ia măsuri
care să abordeze problemele de sănătate , siguran ța, conservarea mediului și
protec ția muncii dincolo de nivelurile care au avut fost obser vate anterior .
Agen țiile guvernamentale emit în mod obi șnuit reglementări , stabilesc
orientări și adoptǎ standardele și punerea în aplicare în mod voluntar a
măsuri lor pentru asigurarea conformită ții, urmǎrind o varietate de obiective
legate de susținerea sau îmbunătă țirea bunăstării publice .
Astfel, mǎsurile tehnice au poten țialul de a afecta comer țul deși
efectul poate să nu fie evident . S pre deosebire de alte măsuri netarifare care
creează impedimente în calea comer țului, cum ar fi cotele oficiale sau
limitare a voluntară a expor turilor , teoria economică oficială recunoa ște că
această clasă de obstacole în calea comer țului are poten țialul de a spori
bunăstarea publică prin furnizarea de bunuri publice care nu ar putea fi altfel
disponibile . Măsuri le tehni ce sunt justificate ca fiind corective pentru
eșecurile pie ței.
Comisi a Europ eanǎ a definit mǎ surile cu efect echivalent restricț iilor
cantitative drept acele mǎ suri care rezultǎ din orice tip de act provenit de la o
autoritate publicǎ , precum ș i practicil e administrative care, odatǎ aplicate,
duc la imposibilitatea importurilor din celelalte state membre, fie acestea
sunt mai dificile sau oneroase faț ǎ de desfacerea producției naționale, fǎrǎ ca
acest lucru sã fie necesar pentru atingerea unui obiec tiv car e rǎmâne în
cadrul compe tenței statelor de a edicta norme comer ciale . Printre aceste
mǎsuri, trebuie incluse cele care subordoneazǎ unei condiții diferite și mai
greu de îndeplinit accesul produselor importate pe piața naț ionalǎ , în orice
stadiu al comerci alizãrii, decât cea cerutã pentru produsele naționale ,
rezultând astfel o obligaț ie numai pentru produsele importate .

PIEDICILE TEHNI CE- UN ASPECT PARTICULAR AL MĂSURILOR CU EFECT
ECHIVALENT RESTRICȚIILOR CANTITATIVE
8 La rândul sǎ u, Curtea de Justiț ie a definit mǎsurile cu efect
echivalent restricțiilor cantitative ca reprezentând orice mǎsuri care duc l a o
restrângere totalǎ sau parțialǎ a importurilor, exporturilor sau tranzitului de
mǎrfuri, dupǎ caz „orice reglementare comercialǎ a statelor membre
susceptibilǎ sǎ împiedice comerț ul intracomunitar direct sau indirect, în mod
real sau potenț ial”.
O definiție mai cuprin zǎtoare este oferitã în Keck ș i Mithouard unde
se precizeazǎ cǎ mǎsurile cu efect echivalent restricțiilor cantitative
reprezintǎ obsta colele în calea liberei circulaț ii a mǎrfurilor care rezultǎ din
aplicarea unor norme privind condițiile pe care trebuie sǎ le îndeplineascǎ
aceste mǎ rfuri referitoare la denumirea, forma, d imensiunile, greutatea,
compoziț ia, prezenta rea, etichetarea, ambalarea lor, în cazul mǎ rfurilor
provenite din alte state membre, unde sunt produse ș i comercializate în mo d
legal , în absenț a armonizǎ rii legislaț iilor, chiar dacǎ aceste norme se aplicǎ
tuturor produselor fǎrǎ a face distincț ie, atât timp cât aceastǎ aplicare nu
poate fi justificatǎ printr -un obiectiv de interes general de naturǎ sǎ primeze
în faț a exige nțelor liberei circ ulații a mǎ rfurilor.
Jurisprudenț a recentǎ a Curții de Justiție a Uniunii Europene a adus
și alte nuanțe în definirea mǎsurilor cu efect echivalent restricțiilor
cantitative ca fiind: „mǎsurile adoptate de un stat membru care au ca obiect
sau ca efect aplicarea unui trat ament mai puț in favorabil produ selor
provenind din alte state membre, precum ș i obstacolele în calea liberei
circulații a mǎrfurilor care rezultǎ , în lipsa armonizǎrii legislațiilor naț ionale,
din aplicarea, la mǎ rfurile proven ite din alte state membre, unde sunt
produse și comercializate în mod legal, a unor norme privind condițiile pe
care trebuie sǎ le îndeplin eascǎ mǎ rfurile respective, chiar dacǎ aceste norme
sunt aplicabile fǎrǎ deosebire tuturor produselor.

PIEDICILE TEHNI CE- UN ASPECT PARTICULAR AL MĂSURILOR CU EFECT
ECHIVALENT RESTRICȚIILOR CANTITATIVE
9 Pentru a dezvo lta o definiț ie practic ǎ a piedicilor tehnice, mai întâi
se poate face o analizǎ a măsurilor de politică care intră sub sfera acestora .
În al doilea rând , o piedicǎ tehnicǎ nu mai există sau apare atunci când
ocomportament ul unei țǎri este sau de vine incom patibil cu termenii
acordul ui, de exemplu dacă un regula ment tehnic este discriminatoriu, dacă
este pregătit , adoptat sau aplicat cu efectul de a crea un obstacol inutil pentru
comer țul interna țional sau dacă este mai restrictiv decât este neces ar.
Se obse rvǎ cǎ mǎsurile cu efect echivalent restricțiilor cantitative
sunt edictate de autoritǎț i publice sau pot proveni chiar de la alte entitǎți care
sunt finanț ate, coordonate sau sprijinite în diferite moduri de state .
La fel ca ș i taxele vamale, mǎsurile cu efect echivalent restricțiilor
cantitative sunt analizate de instituț iile europene din perspectiva efectelor pe
care le produc, indiferent de denumirea pe care o poartǎ , forma pe care o
îmbracǎ, autoritatea naționalǎ emitentǎ , caracterul obligatoriu sau fa cultativ.
Definitoriu pentru mǎsurile cu efect echivalent restricțiilor
cantitative este caracterul lor restrictiv în privinț a comerț ului dintre statele
membre, efect care poate fi actual sau potenț ial, direct sau indirect.
Efectul restrictiv direct se prezintǎ sub forma unor condiționǎ ri
directe a le importurilor, în timp ce efectul indirect conduce la importuri mai
costisitoare. O mǎsurǎ cu un efect restrictiv incert nu poate constitui o
mǎsurǎ cu efect echivalent restricțiilor cantitative .
Măsur ile tehn ice pot fi chiar creatoare de comer ț. Existen ța
măsurilor tehnice po ate spori fluxul de mărfuri prin reasigurare a furnizǎrii
poten țialilor cumpărători străini de înlocuitori ai bunurilor importate mai
apropiate de analogi interni . Impunerea de măsuri tehni ce chiar nu po ate
afecta într-un mod mai negativ exportatorii decât importatori i.

PIEDICILE TEHNI CE- UN ASPECT PARTICULAR AL MĂSURILOR CU EFECT
ECHIVALENT RESTRICȚIILOR CANTITATIVE
10 Poten țialul conflict între creșterea rolului come rțului și rolul sporit al
măsurilor guvernamentale este exacerbată din cauza lipsei unei viziuni
comune asupra a ceea ce ar t rebui să fie specificul acestor măsuri de
guvernare pentru reglementare . Măsuri le tehnice își pot avea originea în
rezultatele cercetării . Cu toate acestea , ori ce organism de reglementare
răspunde la procesele politice , astfel încât măsuri le tehnice pot da tora la fel
de mult precepte lor culturale sau sociale , cât și ș tiinței. Condi țiile și nevoile
locale , redarea de proces e politice în fiecare țară , precum și niveluri diferite
de interpretare a descoperiri lor științifice și tehnice și a altor factori care pot
conduce guvernele să adopte diferite regulamente , standarde și proceduri
pentru conformitate.
Împrejurarea cǎ resortisanț ii celorlalte state membre ar ezita sǎ
vândǎ în rate bunuri, pe motiv cǎ aceste bunuri pot fi confiscate la cererea
autoritǎților fiscale naționale în cazul în care cumpǎrǎtorii nu își onoreazǎ
sarcinile fiscale prevǎzute de legislația olandezǎ , este mult prea indirectǎ
pentru ca dispoziția naționalǎ care autorizeazǎ mǎsura confiscǎrii sǎ fie
privitǎ ca o piedicǎ în calea comerț ului între statele membre .
„Piedicile tehnice reprezintǎ un aspect particular al mǎ surilor cu
efect echivalent ce rezultǎ din caracterul disparat al legislațiilor fiecǎrui stat
referindu -se la compoziția și securitatea produselor și sunt susceptibile sǎ
producǎ un efect r estrictiv asupra schimburilor între statele membre, ele
producându -se câ nd un stat refuzǎ importul unui produs din cauza faptului
cǎ nu corespunde normelor în vigoare pe teritoriul sǎu. ” 1

1 A. I. Dușcǎ, Dreptul Uniunii privind afacerile , Editura Universul Juridic,
București, 2010, p.154.

PIEDICILE TEHNI CE- UN ASPECT PARTICULAR AL MĂSURILOR CU EFECT
ECHIVALENT RESTRICȚIILOR CANTITATIVE
11 Reglarea produse lor și procese lor de produc ție pentru a se conforma
cerin țelor diferite pe pi ețele de export, precum și demonstrarea conformit ǎții
cu aceste ceri nțe, crește costul produsului și timpul pentru apariția pe piațǎ.
Acesta este motivul pentru care mulți dintre acești exportatori au pus ceri nțe
tehnic e aproape de partea de sus a preo cupărilor lor privind piedicile tehnice.
Mǎsurile cu efect echivalent restricțiilor cantitative se pot manifesta
și la exportul de produse dintr -un stat membru în altul. Curtea de Justiție a
elaborat o definiț ie diferitǎ , restric tivǎ, în cazul acestui tip de mǎ suri,
comparativ cu mǎsurile cu efect echivalent restricțiilor cantitative la import.
Astfel, pentru ca o mǎsurǎ sǎ fie consideratǎ mǎsurǎ cu efect
echivalent restricțiilor cantitative la export, aceasta trebuie sǎ aib ǎ ca
obiect iv restrângerea exporturilor, sǎ genereze o diferențǎ de tratament între
comerț ul intern a l statului și comerțul sǎ u extern și sǎ creeze un avantaj
pentru producția naționalǎ , în detrimentul economiei unui alt stat membru.
În acest caz, mǎsura u rmǎrește sǎ confere un avantaj suplimentar
pieței naționale, însǎ poate fi justificatǎ printr -unul din motivele de ordin
general prevǎ zut de art. 36 TFUE.
Termenul „piedici tehnice” se referă la reglementările tehnice
obligatorii și la standarde le voluntar e care definesc caracteristicile specifice
pe care un produs trebuie să le aibă, cum ar fi dimensiunea, forma, designul,
etichetarea, marca rea, ambalajul , func ționalitate a sau performan ța.
Procedurile specifice utilizate pentru a verifica dacă un produs es te
în conformitate cu aceste cerințe sunt acoperite de defini ția piedicilor
tehnice. Acele așa numite proceduri de evaluare a conformită ții pot include,
de exemplu, testarea produselor, activită ți de inspec ție și certificare, fiind de
obicei introduse de c ătre autorită țile guvernamentale . Cu toate acestea,
piedicile tehnice au adesea un impact asupra comer țului și competitivitǎții .

PIEDICILE TEHNI CE- UN ASPECT PARTICULAR AL MĂSURILOR CU EFECT
ECHIVALENT RESTRICȚIILOR CANTITATIVE
12 Au fost recunoscut e importante contribu ții ale măsuri lor tehnice în
funcționarea eficientă a economiilor , au încuraja t dezvolta rea lor, dar cu
toate acestea, reglementările tehnic e, standardele și procedurile de evaluare a
conformită ții pentru produse, procese le și metode le de produc ție pot
prezenta obstacole în calea comer țului interna țional . Este defin it un
comportament acceptab il în ceea ce prive ște măsuri le tehnice , acestea
aplicându -se în mod nediscriminatoriu . Totu și, nu sunt interzise
reglementările , standardele sau proceduri le de evaluare care afectează
comer țul.
Mai multe studii recente au cercetat problema piedicilor teh nice
detaliat. În acest sens , abordarea lor sugerează criterii de evaluare bazate pe
o evaluare a dispozi țiilor anterioare .
De exemplu , Maskus și Wilson au prezent at ghiduri pentru
remedierea măsuri lor tehnice protec ționiste : în cazul în care măsura sau
executarea acesteia determinǎ majorarea costurilor , aceasta este ineficientă și
ar trebui eliminată; dacǎ o măsură este stabilită la un nivel care este mai
puternic decât este necesar pentru a atinge un obiectiv politic , crescând
profituri le în detrimentul țǎrilor străine prin dovedirea unor inten ții
protec ționiste; mǎsura este discriminatorie atunci când , fiind aplicatǎ între
firmele interne și externe , marja de discriminare ar putea fi perceputǎ ca
fiind un mijloc de protec ție inutil ; în cazul în care o măsură de precau ție este
excesivă în raport cu măsuri le științifice ale riscurilor po ate fi considera tǎ
protec ționistǎ .2

2 K. E. Maskus, J. S. Wilson, A Review of Past Attempts and the New
Policy Context. In Quantifying the Impact of Technical Barriers to Trade:
Can it be Done?, The University of Michigan Press, 2001, p. 20 -21.

PIEDICILE TEHNI CE- UN ASPECT PARTICULAR AL MĂSURILOR CU EFECT
ECHIVALENT RESTRICȚIILOR CANTITATIVE
13 Stabilirea dacă un standard , o procedurǎ de evaluare a conformită ții,
sau un regulament tehnic poate fi consideratǎ o piedicǎ tehnicǎ tre buie, în
general, sǎ fie făcută de la caz la caz. Chiar dacă se concluzionează că este
vorba despre o piedicǎ tehnicǎ , rămâne întrebarea cu privire la efectul sǎu
economic, fiind necesarǎ o explora re atât empirică , cât și teoreticǎ pentru a
obține o persp ectivă completă cu privire la problema costul ui economic .

CONSACRAREA LEGISLATIVĂ A PIEDICILOR TEHNICE

2. CONSACRAREA LEGISLAT IVǍ A PIEDICILOR
TEHNICE

În absența unei definiții în cadru l Tratatului, mǎ surile cu efect
echivalent au fost definite de cǎtre Comisia E uropeanã și Curtea de J ustiție,
în principiu, acestea rezultând din legislația și practicile administrative pe
care statele le -au adoptat cu privire la producția și comercializarea
mãrfurilor.
Curtea Europeană de Justiție a interpretat definiția precum și
domeniul de aplicare a l măsurilor cu efect echivalent, formulând Hotărârea
Dassonville : „Toate reglementările comerciale ale statelor membre care pot
constitui, în mod direct sau indirect, efectiv sau poten țial, un obstacol în
calea schimburilor comerciale intracomunitare, treb uie considerate măsuri
cu efect echivalent restric țiilor cantitative.”3Această defini ție a fost ulterior
confirmată prin jurispruden ța Curții.
Directiva 70/50/CEE32, aplicată oficial în perioada de tranzi ție a
Comunită ții Europene, prevedea inten ția Comis iei de a detecta nu doar
măsurile care acordau în mod evident un tratament diferit mărfurilor interne
în raport cu cele importate, dar și pe cele care se aplicau mărfurilor
respective în mod egal.

3 CJCE, Cauza 8/74, Dassonville , Hotǎrârea din 11 iulie 1974, Rec. 1974, p.
837.

CONSACRAREA LEGISLATIVĂ A PIEDICILOR TEHNICE

15 Ulterior, în cauza Dassonville , Curtea a subliniat că cel mai
important element care stabile ște dacă o măsură na țională este inclusă sau nu
în domeniul de aplicare al articolului 34 TFUE este efectul său, ceea ce
înseamnă că aspectul discriminatoriu al unei măsuri nu mai reprezintă
factorul decisiv pentru aplicar ea articolului 34 TFUE.
Curtea a considerat evident faptul că măsurile discriminatorii clare
nu sunt singurele care pot crea obstacole în calea schimburilor comerciale de
mărfuri între statele membre.
Un alt exemplu îl constituie Hotărârea Cur ții în cauza Cassis de
Dijon, care confirma afirma țiile anterioare din Directiva 70/50/CEE și
Dassonville. Recunoscând că pot exista diferen țe între reglementările
naționale ale statelor membre și faptul că acestea pot limita schimburile
comerciale de mărfuri, Curtea a confirmat că articolul 34 TFUE poate
include și măsurile naționale care se aplică, în egală măsură, mărfurilor
interne și celor importate. În acest caz, statele membre pot ob ține derogări
recurgând atât la prevederile articolului 36 TFUE, cât și la cerin țele
obligatorii, un concept consacrat pentru prima dată prin această hotărâre.
Prin urmare, se poate concluziona că articolul 34 TFUE se aplică nu
doar măsurilor na ționale care discriminează mărfurile importate, ci și celor
care, prin lege, par să se apli ce în mod egal mărfurilor interne și celor
importate dar, în practică, ridică mai multe obstacole în calea importurilor.
TFUE are două capitole dedicat e liberei circula ții a mărfurilor, la
baza tuturor acestor prevederi fiind un obiectiv comun, realizarea unei piețe
europene interne fără bariere comerciale și restric ții.

CONSACRAREA LEGISLATIVĂ A PIEDICILOR TEHNICE

16 Dispozițiile articolelor 34 – 36 din Tratatul privind func ționarea
Uniunii Europene (TFUE) sunt destinate să elimine piedicilor tehnice din
calea comer țului .
Articolele 34 și 35 din Tratat ul privind func ționarea Uniunii
Europene, pe de o parte , și articolul 36 pe de altă parte, încearcă să găsească
un echilibru între impulsul spre comer țul liber și acceptarea pe care statele
membre trebuie să o restrângă cu scopul de a proteja anumite inter ese
interne importante.
Articolul 34 din Tratatul privind func ționarea Uniunii Europene este
un instrument important pentru crearea unei pie țe caracterizată prin libera
circula ție a mărfurilor. Acesta prevede că restric țiile cantitative la import,
precum și orice măsuri cu efect echivalent sunt interzise între statele
membre.
Principiul interzicerii oricărei restricții cantitative și a oricărei
măsuri cu efect echivalent figurează la articolul 34 TFUE. La momentul
adoptării tratatului CEE, a fost reținută inițial numai noțiunea de restricție
cantitativă deoarece aceasta era utilizată în materie de schimburi
internaționale.
Cu toate acestea, prin Directiva nr. 70/50 din 22 decembrie 1969,
Comisia va defini mai exact această noțiune de restricț ie cantitativ ă,
reglementând mǎsurile, altele decât cele aplicabile în mod egal produselor
naționale și produselor importate, care împiedicǎ importurile care ar fi putut
avea loc în absența lor, inclusiv cele care fac importurile mai dificile sau
oneroase fațǎ de desfa cerea producției naționale.
De asemenea, sunt prevǎzute în special mǎsurile care supun importul
sau desfacerea produselor importate în orice stadiu de comercializare și cele

CONSACRAREA LEGISLATIVĂ A PIEDICILOR TEHNICE

17 care favorizeazǎ produsele naționale sau le acordǎ acestora o preferințǎ, alta
decât un ajutor , însoțitǎ sau nu de condiții.
În conformitate cu prevederile a rticolul ui 36 din Tratatul privind
funcționarea Uniunii Europene , se permite statelor membre să avanseze
justificări pentru obstacole în calea comer țului, ceea ce implică piedici
tehnice legale care îngreunează urmărirea unei pie țe integrate pentru UE.
Dispozițiile a rticolul ui 110 din TFUE interzic impozi tele interne
discriminatorii pentru bunuri le importate, în timp ce articolele 34 și 35 își
propun să limiteze impunerea de restri cții cantitative la import și export.
Consiliul de Miniștri, în baza art. 100 și 100 A CEE a adoptat, la
propunerea Comisiei, o directivǎ ce avea ca scop suprimarea piedicilor
tehnice și armonizarea legislațiilor naționale, aceasta nefiind aplicatǎ decât
dupǎ intrarea în vigoare a Actului Unic European.
Confe rința Interguvernamentală din decembrie 1985, a stabilit
termenii reformei instituționale, reformǎ cunoscută sub numele de Actul
Unic European . Mai mult, prin atenția aco rdată acomodării extinderii, A ctul
Unic European a avizat în mod explicit „programul 1992” de realizare a
pieței unice și a schimbat principala regulă decizională în Consiliu în ceea ce
privește măsurile privind piața unică de la unanimitate de vot la o majoritate
calificată.
De aseme nea, aceeași Conferință a mărit puterile Parlamentului prin
introducerea procedurii de cooperare în ceea ce privește măsurile referitoare
la piața unică , schimbare a strategică a politicii ș i reforma instituțională fiind
legate în mod simbiotic și simbol ic.
Comisia a început să caute modalități de combatere a piedicilor
ridicate în calea accesului la piață a tuturor statelor, atât prin identificarea

CONSACRAREA LEGISLATIVĂ A PIEDICILOR TEHNICE

18 sistematică a acestora, cât și prin explorarea modalităților de relaxare a
constrângerilor asupra modificării politicilor.
Dintre normele emise de autoritatile comunitare pot fi amintite:
Rezolutia Consiliului din 7 mai 1985 (JOCE, C. 136, 4 iunie 1985),
Directi va din 28 martie 1983 modificatǎ de Directiva din 22 martie 1988
(JOCE, L. 109, 26 aprilie 1983 ș i L. 8 1, 26 martie 1988). De asemenea,
trebuie menț ionată ș i activitatea organismelor consulta tive care grupează
organisme naț ionale, fiind create cu scopul de a adopta norme, documente de
armonizare.
Atât Comisia, cât și Curtea de Justiț ie au arătat încă din anii 1970 că
statele pot impune anumite restricț ii operatorilor economici, prin le gislaț ia
comercialã pe care sunt competente sã o edicteze, cu condiț ia sã fie
rezonabile și să nu împiedice semnificativ comerț ul intracomunitar.
În mod inevitabil, exigenț ele liberei circulaț ii a mărfurilor limitează
libertatea de reglementare a statelor în materie cormercialã. Cele mai
afectate au fost statel e cu norme mai stricte, din două motive.
Inițial, principiul recunoașterii reciproce a fost elaborat în
jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene, în special prin
cunoscuta hotă râre în cauza Cassis de Dijon . Ulterior, acesta a dobândit
recunoaștere legislativă în diverse materii ale dreptului CE/UE .
În dreptul Uniunii E uropene, principiul recunoașterii re ciproce a
căpătat o aplicare extinsă în materii precum recunoașterea calificărilor
profesionale, în materie civilă ori în materie penală , principiul completându –
se cu regula privind controlul statului membru de origine.
În ipoteza în care statele membre au obiective de reglementare
echivalente în domeniile siguranței, sănătății, mediului si protecției

CONSACRAREA LEGISLATIVĂ A PIEDICILOR TEHNICE

19 consumatorului, apropierea legislativă nu ar mai fi necesarăși libera
circulație poate avea prioritate.
Principiul recunoașterii reciproce, introdus prin hot ărârea Cassis de
Dijon a Curții de Justiție impune țărilor importatoare ca reglementările lor
sănu fie aplicate importurilor intracomunitare, atât timp cât obiectivele
naționale de reglementare sunt echivalente, chiar dacă sunt invocate
derogările care era u enunțate de art. 30 CE. De aceea, această hotărâre a
limitat autonomia de reglementare a statelor membre în privința
schimburilor intracomunitare.
Pe de o parte, acestea puteau ușor constitui mǎsuri cu efect
echivalent restricțiilor cantitative dacã viz au conținutul sau prezentarea
produsului, dupã Keck și Mithouard nu erau justificate prin cerinț e de interes
general, iar pe de altă parte, asemenea norme trebuiau treptat eliminate și în
privinț a produselor interne, deoarece menț inerea lor îi dezavantaja în final p e
operatorii economici naț ionali .

PIEDICILE TEHNICE ÎN JURISPRUDENȚA CURȚII DE JUSTI ȚIE

3. PIEDICILE TEHNICE ÎN JURISPRUDENȚA
CURȚII DE JUSTIȚIE

De la originile pie ței unice și pânǎ acum , eforturile continue ale
Comisiei au fost de a obține o piață concurenț ială complet integrat ă, fără
barie re în calea comer țului .
Curte de Justiție a fost omniprezent ă. Conducând schimbare a prin
abordări progresive în domeniul protec ției pieței interne , în cazuri precum
Cassis de Dijon , Dassonville , Keck și Mithouard și altele menționate în
aceastǎ lucrar e.
Este evident că impactul pe care Curte de Justiție l -a avut în
sprijinirea obiectivelor Uniunii a fost semnificativ și a acționat ca facilitator
pentru programul legislativ progresiv în domeniu.
Faptul că Uniunea a legifera t atât de mult în acest dome niu, din 1983
am avut șapte piese substan țiale de legislație secundar ǎ Uniunii și un întreg
corp de jurispruden ță al Curții de Justiție care implică interpretare a și
aplicare a semnalelor pe care Curtea este probabil să continue să le adapteze
prin jurispru dența sa abordeazǎ în așa fel încât conferǎ putere maximǎ
măsurilor Uniunii Europene .
Curtea a enunțat în cauza Dassonville că „orice reglementare
comercială a Statelor membre susceptibilǎ să blocheze direct sau indirect,

PIEDICILE TEHNICE ÎN JURISPRUDENȚA CURȚII DE JUSTI ȚIE

21 actualmente sau eventual comerțul intracomunitar este considerată a fi o
măsură cu efect echivalent unei restric ții cantitative”.4
Câțiva ani mai târziu, în cauza Cassis de Dijon , s-a preciza t că
„orice produs care este fabricat și comercializat într -un Stat membru trebuie
să fie acceptat de către orice alt Stat membru” 5, chiar dacă reglementarea nu
este discriminatorie și este aplicabilă indiferent de originea produsului . Se
face referire la principiul recunoa șterii mutuale a produselor care se află
dincolo de legisl ațiile na ționale.
Cassis de Dijon este o hotãrâre de referințǎ a Curții de Justiție în
materia liberei circulaț ii a mă rfurilor . Decizia Cassis de Dijon din 1979 a
CEJ a promovat conceptul recunoașterii reciproce a standardelor naționale,
fapt ce i -a conferit Comisiei o pârghie prin care să urmărească o mai mare
integrare a pieței.
Unul dintre obiectivele Tratatului CE este acela de a crea „o piață
internă caracterizată prin eliminar ea, între statele membre, a obs tacolelor
care stau în calea liberei circulații a mărfurilor, pers oanelor, serviciilor și
capitalurilor” . (art. 3 alin. (1) lit. (c) CE)
După ce s-a constatat că operatorii economici invocă din ce în ce
mai frecvent articolul 34 TFUE pentru a contesta orice reglementare
națională, judecătorul a indicat necesitatea reexam inării și precizarea
jurisprude nței sale. Ținând cont de obiectul măsurii, judecătorul a
concluzionat că unele reglementări care limitează sau interzic anumite

4 CJCE , Dassonville, Hotǎrârea din 11 iulie 1974, aff. 8/74, Rec. I -837.
5 CJCE, Rewe -Zentral, Hotǎrârea din 20 februarie 1979, aff. 120/78, Rec. I –
649.

PIEDICILE TEHNICE ÎN JURISPRUDENȚA CURȚII DE JUSTI ȚIE

22 modalit ǎți de vânzare scapă de incide nța articolului 34 TFUE, acestea
neconstituind măsuri cu efect echivalent. Vom observa că judecătorul nu
face nicio me nționare cu privire la eventuale derogări, având ca motiv
exige nțele imperative de interes general sau pe cele menționate de articolul
36 TFUE. Într -un anumit număr de cazuri, acestea au permis neaplicarea
articolului 34 TFUE în ciuda existe nței vreunei mǎsuri cu efect echivalent
restricțiilor cantitative . În concluzie, raționamentul folosit în această cauză
diferă în totalitate de cel care prevala până acum.
Este important de menționat cǎ nu se i mpune ca mǎ sura naționalǎ sǎ
discrimineze mǎ rfurile din import sau sǎ protejeze mǎrfurile naționale pentru
a fi catalogatã o mǎsurǎ cu efect echivalent restricțiilor cantitative . Cu atât
mai mult însã, mãsurile discriminatorii reprezintã mǎsuri cu efect ec hivalent
restricțiilor cantitative .
Curtea a pus bazele principiului recunoaș terii reciproce , denumit ș i
regula țǎ rii de origine , conform cãruia dacã un bun este pus în circulaț ie
într-un stat membru în mod legal, acesta ar trebui admis în orice alt stat
membru fãrã alte restricț ii, chiar dacã statul de destin ație dispune de norme
mai stricte, fiind admise totuș i anumite excepț ii de interes general, dacă sunt
în concordanț ă cu dreptul comunitar.
Sarcina dovedirii respectãrii normelor din țara de proveni ență revine
importatorului. Consecinț ele negative ale acestui principiu pot fi corectate
tocmai prin excepț iile permise de dreptul european.
Instanța comunitară a pus în evidenț ă faptul cã normele pe care un
stat membru le impune produselor comercializate pe teritoriul să u, pot
genera costuri suplimentare pentru a geni economici care doresc să importe
aceste produse din alte state membre, deoarece produsele importate trebuie

PIEDICILE TEHNICE ÎN JURISPRUDENȚA CURȚII DE JUSTI ȚIE

23 să fie conforme atât reguli lor din statul de origine, cât ș i regulilor din statul
de de stinaț ie, ceea ce este de naturã sã descurajeze comerț ul intracomunitar.
În absen ța unei reglementãri comunitare a fabricãrii ș i
comercializă rii produselor, statele membre sunt cele care adoptă mă surile
normative în acest sens.
Reglementările na ționale constituie în permanen țǎ o sursă de
obstacole pentru circ ulația liberă a mărfurilor prin simplul fapt că sunt
diferite , acestea având intensitate diferită .
Obstacolele rezultate sunt chiar admise, în anumite condi ții.
Obstacolele în calea circula ției intracom unitare rezultate din disparită țile
dintre legisla țiile na ționale privind comercializarea produselor în cauză,
trebuie să fie acceptate în mă sura în care acesto r prevederi li se poate
recunoaș te un caracter necesar în vederea satisfacerii cerin țelor impera tive
legate în special de eficien ța controalelor fiscale, protec ția sănătã ții publice,
corectitudinea tranzac țiilor comerciale și protec ția consumatorilor . Evolu ția
ulterioară a jurispruden ței Cur ții de Justi ție a demonstrat că această
enumerare nu a fost limitativă .
Jurispruden ța Keck și Mithouard are meritul să răspundă criticilor
formu late de către doctrină împotriva jurisprude nței Cu rții de Justiție cu
privire la no țiunea de mǎsurǎ cu efect echivalent restricțiilor cantitative .
Raționamentul și sol uția reținute ridică tot uși sem ne de întrebare. Apoi
distin cția introdusă între reglementările care limitează și cele care interzic
anumite modalit ǎți de vânzare și altele, are o aplicare complexă.
Dificultatea constă în faptul că s-ar putea spune că toate nor mele
care privesc în mod direct sau indirect come rțul afectează libera circula ție a
mărfurilor într -un fel sau altul. Pornind de la aceastã observa ție, agen ții

PIEDICILE TEHNICE ÎN JURISPRUDENȚA CURȚII DE JUSTI ȚIE

24 economici au contestat în fa ța CJCE o multitudine de măsuri comerciale
naționale, fapt care a de monstrat neajunsurile jurispruden ței Cassis de Dijon.
În soluția pronun țată ȋn cauza Keck si Mithonard din 24 noiembrie
1993, Curtea de Justiție restrânge câmpul de aplicare a dispozițiilor art. 30
CEE. În speța, doi comercianți Keck și Mithonard au fost urmăriți penal ȋn
Franța pentru că au revâ ndut pr oduse la un preț inferior celui de cumpă rare
și au încǎlcat în acest mod legea franceză din 2 iulie 1963 care interzicea
vânzarea ȋn pierdere. Cei doi comercianți au susținut că această lege exercitǎ
restric ții asupra schimburilor și că ea constituie o mă sura cu efect echivalent
restricț iilor cantitative contrar art. 30 CEE.6
După 14 ani de la această hotărâre, Curtea de Justiț ie a operat un
reviriment al jurisprudenț ei sale privind libera circulaț ie a mãrfur ilor, în
Keck ș i Mithouard .
„Trebuie să se considere că, spre deosebire de ceea ce s -a hotărât
până în prezent, aplicarea în cazul produselor provenite din alte state
membre a unor dispoziții naț ionale care limitează sau interzic anumite
modalităț i de vân zare nu este de natură să constituie, în mod direct sau
indirect, efectiv sau potenț ial, un obstacol în calea comerț ului dintre statele
membre, în sensul jurisprudenț ei Dassonville ”7, dacă aceste dispoziții se
aplică tuturor agenților economici vizați care își desfășoară activit atea pe
teritoriul naț ional și dacă afectează în același mod, în drept ș i în fapt,
comercializarea atât a produselor naționale, cât ș i a celor provenite din alte

6 A. I. Dușcǎ , Dreptul Uniunii privind afacerile , Editura Universul Juridic,
București, 2010, p.154.
7 CJCE, Dassonville , Hotãrârea din 11 iulie 1974, 8 / 74, Rec., p. 837.

PIEDICILE TEHNICE ÎN JURISPRUDENȚA CURȚII DE JUSTI ȚIE

25 state membre .” Acest reviriment jurisprudenț ial are la bază distincția între
normele ș i practicile interne care privesc substanța/conț inutul unui produs și
cele care privesc modalităț ile de comercializare ale produselor.
Cele din urmă produc, de regulă , un impact mai redus în privința
comerț ului intracomunitar ș i nu constitui e norme cu sarcină dublă pentru
operatorii economici deoarece aceștia trebuie să se conformeze dispoziț iilor
din statul în care doresc să vândă mă rfurile.
În schimb, cerințele legate de conț inutul produsului fac mai oneroase
schimburile comerciale, deoare ce cei care le efectuează trebuie să asigure
conformitatea produsului atât cu normele din ț ara în care a fost fabricat, cât
și cu cele din ț ara unde se intenționează vânzarea sa. Acest tip de restricț ii au
fost numite de doctrină , norme cu sarcin ă dublă. D iferenț a de tratament între
cele douã categorii de norme poate fi explicată prin faptul că normele
privind condiț iile referitoare la produse se dovedesc a fi mai restrictive
pentru libera circulaț ie, decât cele care privesc modalităț ile de vânzare.
Odatã c u Keck au fost scoase din art. 34 TFUE restricț iile care par a
avea un efect restrictiv incert , ipotetic asupra schimburilor.
Jurisprudenț a Keck ș i Mithouard a permis c a interdicția farmaciș tilor
de face publicitate la produsele parafarmaceutice în afara b irouril or lor ,
precum și interdicția publicităț ii în general pentru un anumit produs sã nu fie
considerate mǎsuri cu efect echivalent restricțiilor cantitative .
Reglementă rile interne care privesc ambalajul unui produs, nu sunt
considerate modalități de vâ nzare ș i pot reprezenta măsuri cu efect
echivalent restricțiilor cantitative .
Asupra normelor interne care reglementează modalităț ile de vânzare
funcționează o prezumție relativă că nu sunt măsuri cu efect echivalent
restricțiilor cantitative , acestea nepu tând împiedica sau restrânge accesul pe

PIEDICILE TEHNICE ÎN JURISPRUDENȚA CURȚII DE JUSTI ȚIE

26 piața națională a produselor importate într-o măsură mai mare decât o fac în
privința mă rfurilor interne .
În Gourmet International , Curtea de Justiț ie a stabilit că o interzicere
totală a publicităț ii la băuturile a lcoolice la radio și TV ș i o limitare a acestui
tip de publicitate în reviste era contrară fostului art. 28 TCE, deoarece
restrângea mai mult accesul pe piață al produselor din import, decât al celor
autohtone, cu care consumatorii erau familiarizaț i în mo d spontan .
Distincția între normele care vizează conținutul produsul ui și
modalităț ile de vânzare nu este întotdeauna facilă . Dacã o metodă de
comercializare afectează însuși conț inutul produsului, ea poate deveni
măsură cu efect echivalent restricțiilor c antitative .
În mă sura în care vizează o metodă de promovare a vânză rilor, este
necesar să se constate că legislația naț ionalã aduce clarificǎri asupra
conținutului produsului însuși. În aceste condiț ii, aplicare a legislației
naționale în cauz a stării de f apt din speță nu constituie o moda litate de
vânzare în sensul hotă rârii Keck ș i Mithouard . Mă surile legate de
prezentarea produselor sunt prezumate a constitui mǎsuri cu efect echivalent
restricțiilor cantitative , în baza doctrinei Cassis , Keck ș i Mithouar d, însă pot
fi justificate prin cerinț e imperative de interes general.
Curtea de Justiț ie a evidențiat faptul cã hotă rârea Keck ș i Mithouard
vizează doar modalităț ile de vânzare și nu ansamblul măsurilor naț ionale
care au ca obiectiv reglementarea schimbu rilor de mă rfuri între statele
membre sau care privesc condițiile pe care trebuie să le îndeplinească
mărfurile respective .
În jurisprudența recentă , Curtea de Justiție s -a exprimat ș i în sensul
cã orice reglementare a statelor membre poate constitui o măsură cu efect

PIEDICILE TEHNICE ÎN JURISPRUDENȚA CURȚII DE JUSTI ȚIE

27 echivalent restricțiilor cantitative , în condiț iile deja știute, fără a mai alătura
menț iunea „comercială ”.
În al doilea rând, normele care reglementeazã modalităț ile de
vânzare trebuie să fie aplicate nediferenț iat atât produselor interne cât și
produselor din import.
De asemenea , legisla ția naț ionalǎ nu poate avea ca efect eliminarea
comerț ului intracomunitar sau crearea unor piedici greu de trecut în calea
liberei circulați i a mă rfurilor.
Această cerință se reflectă în criteriul accesului p e piață al
produselor provenite din alte state membre, acces care poate fi stânjenit
printr -o gamă destul de largă de piedici , inclusiv prin obstacole ce ar putea fi
teoretic depăș ite.
Curtea a decis că simplul fapt de a descuraja introducerea sau
comerci alizarea pe piață a unui produs, prin încurajare a de că tre stat a
obținerii unei mă rci de conformitate din partea unui organ privat, constituit
în conformitate cu legislaț ia respectivului stat, reprezintă o mǎsurǎ cu efect
echivalent restric țiilor cantitative . Pe de altã parte, atitudinea consumatorilor
din statul de destinaț ie poate constitui o piedicã de intensitate variabilã .
În funcț ie de criteriile și indicaț iile Curții de Justiție a Uniunii
Europene, judecã torului național îi revine sa rcina sã decidă dacă o măsură
națională constituie o mǎsurǎ cu efect echivalent restricțiilor cantitative .
O ultimã cerință bine de nedis criminarea în drept ș i în fapt a celor
douã categorii de produse , fiind extrem de importantã și dificil uneori de
tranș at.
De exemplu , interdicția vânză rii de medicamente prin corespo ndență
afectează mai mult farmac iile situate în afara Germaniei decât cele situate pe
teritoriul german. Dacă pe acestea din urmă, interdicț ia le privează de un

PIEDICILE TEHNICE ÎN JURISPRUDENȚA CURȚII DE JUSTI ȚIE

28 mijloc suplimentar sau alterna tiv de a se adresa piaț ei germane a
consumatorilor finali de medicamente, acestea au posibilitatea de a vinde
medicamente în sediile lor. De asemenea , internetul ar constitui un mijloc
mai important de a se adresa consumatorilor pentru farmaciile care nu s unt
situate pe teritoriul german.
Curtea cercetează dacã este afectat accesul pe piață al produselor
străine, dacǎ există sau nu o piedică în defavoarea celor din urmǎ. Se
observã cã instanța europeană a stabilit trei categorii de mǎsuri cu efect
echivale nt restricțiilor cantitative : obstacole în calea comerț ului
intracomunitarcare care rezultă din mă suri discriminatorii față de produsele
din import, obstacole în calea comerț ului intracomunitar care rezultă din
măsuri care se aplică fǎrǎ diferențe, dar car e defavorizează în fapt produsele
din import și împiedicarea accesului pe piață al produselor din import.
Jurispru dența recentă accentuează , în contextul elimin rii măsurilor
cu efect echivalent restricțiilor cantitative, obligaț ia de a respecta principiile
nediscriminǎrii și de a recunoașt e reciproc produsele fabricate ș i
comercializate în mod legal în alte state membre, asigurând astfel un acces
liber pe pieț ele naționale pentru produsele Uniunii .
Unii au considerat că jurispruden ța Keck ca un veritabil re viriment,
iar alții au perceput -o ca un simplu recentraj. Putem considera că este mai
mult vorba despre un recentraj pentru cel pu țin două motive. În primul rând,
faptul că se aplică criteriile re ținute de către judecător doar reglementărilor
privitoa re la modalitatiile de vânzare, iar în al doilea rând, renun țarea cel
puțin par țială la jurispruden țele Dassonville și Cassis de Dijon.
În linia dreaptă a cauzelor Dassonville și Cassis de Dijon , măsura
susceptibilă de a fi calificată drept mǎsurǎ cu efect echi valent restricțiilor
cantitative trebuie să răspundă la două condi ții. Prima depinde de autorul

PIEDICILE TEHNICE ÎN JURISPRUDENȚA CURȚII DE JUSTI ȚIE

29 măsurii pentru că măsura trebuie să emane de la o autoritate publică sau să -i
fie imputabilă uneia, ia r cea de -a doua condiție este în funcție de o eventualǎ
piedicǎ pentru că măsura trebuie să împiedice sau să fie susceptibila că
împiedică comer țul intracomunitar.
În spe ță, judecătorul re ține inciden ța măsurii. El verifică dacă
măsura are sau nu legătură cu schimburile intracomun itare. A plicarea
reglementărilor în cazul vânzării de produse dintr -un alt Stat membru și
conformitatea cu regulile emise de către acest Stat nu este de natură să
împiedice accesul lor pe pia ță mai mult decât pentru produsele naționale .
De asemenea, judecătorul pune o condi ție care ține d e absența
caracterului di scriminatoriu al măsurii. Măsura trebuie sa fie aplicabilǎ
tuturor operatorilor în cauza care î și desfǎsoarǎ activitatea pe teritoriul
național cu toate că afectează în aceea și manieră comercializarea produselor
naționale și a celo r provenite din Statele membre”.
Jurispruden țele Dassonville și Cassis de Dijon rămân aplicabile și
nu au fost în final decât par țial pus e la îndoială prin cauz a Keck și
Mithouard. În acest sens, se disting mai multe argumente.
Mai întâi, putem constata că judecătorul indică ce el subîn țelege prin
reexaminarea jurispruden ței relativă la articolul 34 TFUE . El face referire la
decizia Cassis de Dijon și reia decizia Dassonville fără a o dezmin ți. Nu este
deci contestabilă formula , de fapt este aplicarea care a fost făcută
reglementărilor na ționale referitoare la modalită țile de vânzare.
De asemenea , mai rămân o serie de reglementări na ționale
susceptibile să cadă sub inciden ța articolului 34 TFUE în sensul
jurispruden țelor Dassonville și Cassis de Dijon. Recur surile efectuate uneia

PIEDICILE TEHNICE ÎN JURISPRUDENȚA CURȚII DE JUSTI ȚIE

30 din aceste două decizii sau acestor două cauze sunt numeroase. Criteriile și
raționamentul re ținute de către judecător în aceste cauze nu se aplică.
Putem cita cauza Guimont 8 referitoare la legisla ția franceză privind
fabricarea de emmental francez. Pentru o aplicare mai recentă, putem să ne
referim la o cauză relativă la reglementarea austrică interzicând circula ția
camioanelor de mai mult de 7,5 tone pe un tronson de autostradă 9
În concluzie, solu ția reținută de judecător în această decizie rămâne
soluția aplicabilă unei categorii particulare de reglementări. Limitând
noțiunea de mǎsurǎ cu efect echivalent restricțiilor cantitative, această cauza
nu pune la îndoială jurispruden ța anterioară.
Chiar dacă doctrina se pune de acor d să recunoască că jurispruden ța
relativă mǎsur ilor cu efect echivalent restricțiilor cantitative trebuia să
evolueze, ce putem spune cel pu țin este că jurispruden ța Keck și Mithouard
nu satisface dorin ța doctrinarilor.
Pe de altă parte , recursul la criter iul de acces la pia ță este susceptibil
să atenueze considerabil sfera de apli care a acestei jurispruden țe fără a -i
simplifica aplicarea.
În ciuda unei confirmări de la caz la caz, se cuvine să ne întrebăm
dacă distinc ția stabilită de către Curte în cauza Keck și Mithouard este cu
adevărat pertinentă. Pentru a încerca să răspundem, putem să ne referim la
decizia Mars 10, cauza în care judecătorul a co nsiderat că o măsură care

8 CJCE, Guimont , Hotǎrârea din 5 decembrie 2000, aff. C -448/98, Rec. I –
1066.
9 CJCE, , Commission c/République d’Autriche , Hotǎrârea din 21 decembrie
2011, aff. C -28/09.
10 CJCE, Mars , Hotǎrârea din 6 iulie 1995, aff.C -470/93, Rec. I -1923.

PIEDICILE TEHNICE ÎN JURISPRUDENȚA CURȚII DE JUSTI ȚIE

31 interzice comercializarea într -un stat de produse alimentare purtând me nțiuni
public itare utilizate legal în alt Stat este susceptibil ǎ să împiedice comer țul
intracomunitar. De atunci o asemenea măsură poate să cadă sub inciden ța
articolului 34 TFUE.
Cu toate acestea, unele măsuri legate de publicitate au fost
considerate de către judecă tor ca relevând de jurispruden ța Keck și
Mithouard , nefiind susceptibile să constituie mǎsuri cu efect echivalent
restricțiilor cantitative . Acesta a fost cazul cu măsurile care interzic
publicitatea pentru băuturile alcoolice, în cauza Gourmet . În aceast a din
urmă, men ționările nu figurau pe produsul în sine, ele relevau de domeniul
publicității.
Analiza efectelor unei măsuri asupra accesului pe pia ță poate
câteodată să primeze asupra obiectul ui.
În acest mod , judecătorul a avut ocazia să califice ca mǎsuri cu efect
echivalent restricțiilor cantitative reglementările na ționale relative
modalită ților de vânzare . Această pozi ție a determinat judecătorul să aducă
câteva precizări.
Dacă unele reglementări nu sunt mǎsuri cu efect echivalent
restricțiilor can titative , din punctul de vedere al obiectului lor, pot să fie
mǎsuri cu efect echivalent restricțiilor cantitative din cauza restric ției
accesului pe pia ță pe care aceste reglementări pot să le cauzeze.
Studiul jurispruden ței arată că luarea în considerare a accesului la
piață nu prive ște doar reglementările relative modalită ților de vânzare. De
fapt, pentru a aprecia existen ța sau nu a unei piedici, judecătorul s -a referit la
acest criteriu.

PIEDICILE TEHNICE ÎN JURISPRUDENȚA CURȚII DE JUSTI ȚIE

32 Așadar în deciziile „remorques italiennes” 11, Curtea i ndică arti colul
34 TFUE care implică respectul principiului de recunoa ștere mutuală a
produselor fabricate și comercializate legal într -un alt Stat membru și a
principiului de acces liber pe pia ță.
Privitor la prima cauză, reglementarea italiană interzicea
motocicl etelor să tragă o remorcă și limita această posibilitate privitor la
autovehicule. Privitor la a doua decizie, reglementarea suedeză interzicea
utiliz area vehiculele nautice în afara culoarelor de navigare desemnate.
O generalizare a utilizării acestui cri teriu ar putea să atenueze
considerabil consecin țele jurispruden ței Keck și Mithouard . Acesta nu este
încă de actualitate deoarece Curtea a fǎcut referire în repetate rânduri la
aceste decizii și cu toate acestea nu le -a aplicat sistematic.
Curtea de Justi tie, cu privire la Cassis de Dijon 12 , aduce precizari
asupra incompati bilitatii „piedicilor tehnice” cu art. 30 CEE. Decizia în
cazul Cassis de Dijon din 1979 a stabilit că în anumite condiții specificate,
statele membre ar trebui să accepte pe piețele pr oprii produse aprobate
pentru comercializare în alte state membre.
Cazul se refera la o lege germana referitoare la comerc ializarea
bauturilor spirtoase care stabilea un nivel mi nim al gradelor de alcoolizare
pentru anumite categorii de bauturi spirtoase.
Societatea Rewe -Zentral a cerut administratiei germane a
monopolului alcoolului autorizatia de a importa din Franta lic hior de

11 CJCE, Comisia/Italia , Hotărârea din 10 februarie 2009, C -110/05, Rep.,
p. I-519.
12 CJCE, Coacaze negre de Dijon , Hotǎrârea din 20 februarie 1979, Rec.
1979, p. 649.

PIEDICILE TEHNICE ÎN JURISPRUDENȚA CURȚII DE JUSTI ȚIE

33 coacaze negre de Dijon, dar a fost refuzata deoarece acest produs avea o
tarie situata intre 15 -200, iar legea prevedea o tarie minimala de 250 pentru
alcoolurile din fructe. Societatea Rewe -Zentral a precizat ca stabilirea unei
tari minimale a alcoolului este contrara art. 30 CEE din cauza faptului cǎ
impiedica desfacerea in Germania a produselor alcoolizate, originare din alte
state membre .
„Pana la adoptarea Actului Unic European, Curtea de Justi tie, in
solutionarea cazului Cassis de Dijon a fixat urmatoarele reguli:
1)in absenta unei reglementari comune cu privire la producerea si
comercializarea unui produs, revine statelor membre sa reglementeze,
fiecare pe teritoriul sau, tot ceea ce priveste producerea si comercializarea
acestui produs; ceea ce inseamna ca in domeniile in care exista reglementari
comune, statele pierd competenta de reglementare;
2) obstacolele la circula tia intercomunitara, rezultate din disparitatea
legislatiilor nationale, trebuie recunoscute ca fiind necesare pentru
satisfacerea uneia sau mai multor exigente imperative, adica a unor scopuri
de interes general, de natura sa primeze exigentelor liberei circulatii. Se cere
insa conditia ca masura sa fie proportionala cu scopul urmarit si numai in
aceasta situatie reglementarea nationala nu constituie o masura cu efect
echivalent unei restrictii cantitative;
3) in cazul in care o exigenta imperativa nu po ate fi recunoscuta, un
produs in mod legal fabricat si comercializat intr -un stat membru trebuie sa
aiba posibilitatea de a intra in alt stat membru, fara a se putea opune o
prohibitie legala la comercializarea produ sului. Î n concluzie, hotararea
Cassis de Dijon a instituit principiul recunoasterii mutuale a produselor legal

PIEDICILE TEHNICE ÎN JURISPRUDENȚA CURȚII DE JUSTI ȚIE

34 fabricate si comercializate in statele membre ceea ce reprezinta baza liberei
circulatii a produselor .”13
Curtea de Justi ție a contribuit pe larg prin jurispruden ța sa la
atingerea obiec tivelor și politicilor Comisiei în domeniul liberei circula ții a
mărfurilor , pieței interne , susținând eliminarea și prevenirea piedicilor
tehnice în calea comer țului .
De exemplu, la începutul anilo r 1980 , Comisia a profitat de soluția
datǎ de Curtea d e Justi ție în cauza Cassis de Dijon , un caz care i-a cerut
direct Cur ții să ia în considerare valabilitate a unei reglementări tehnice
german e care impune ca băutura franceză pe bază de coacăze negre sǎ
conținǎ un nivel minim de alcool de 25 la sută pentru a fi comercializatǎ în
Germania, chiar dacă acest produs a fost realizat și comercializat în mod
legal în Fran ța .
Curtea de Justi ție a respins argumentul german de protecție publicǎ,
considerând că diferite le reglementări tehnice între statele membre sunt
capabil e să formeze o barieră în calea comer țului și sunt permise doar în
anumite cazuri .
În acest sens , Curtea a stabilit principiul recunoa șterii reciproce . În
consecin ța, în cazul în care reglementările na ționale diferă , acestea nu mai
pot fi folosite pentru a forma o barieră în calea intrǎrii pe piațǎ.
Hotărârea Curtea de Justi ție a redus efectiv posibilitate a de a
reglementărilor tehnice di ntr-un stat membru sǎ opereze într-un mod care să
devină o barieră în calea intrării pe pia ță , atât timp cât produs ul a îndeplinit
cerin ța echivale ntă în statul membru de origine .

13 A. I. Dușcǎ, Dreptul Uniunii privind afac erile, Editura Universul Juridic,
București, 2010, p.154.

PIEDICILE TEHNICE ÎN JURISPRUDENȚA CURȚII DE JUSTI ȚIE

35 Deși judecata a fost întâmpinată cu mare succes , a rǎmas un punct
referitor la litigii le cu privire la judecata de nelegalitate . Un efect direct este
cǎ piața a fost deja afectatǎ de m ăsura na țională, fiind în acest fel o măsură
retroactivǎ mai degrabǎ decât una preventi vǎ. Era nevoie de o strategie
legislativă prin care reglementări le tehnice sǎ fie sezizate și împiedicate
înainte de a cauza dauna si litigii .
În conjunctură economică , standardele interna ționale contemporane
sunt elemente necesare pentru func ționarea eficientă a pieței individuale,
precum și buna func ționare a comer țului între diferi ți parteneri.
Când sunt completat e cu mecanisme de evaluare a conformită ții
corespunzăt oare și sunt aplicate cu eficiențǎ pe piață, standardele pot
promova informa ții ce au la bazǎ concuren ța, eficien ța, calitatea și
siguran ța, precum și protec ția, bunăstarea publică în cadrul economie i.
Pe de altă parte , standardele și concepte le pot fi, de asemenea, un
mijloc ascuns de protec ția producătorilor autohtoni atunci când sunt luate în
considerare în comerțul interna țional.
Standardele na ționale diferite, reglementările tehnice și
conformitatea sunt Proceduri de evaluare care genereazǎ fricțiuni în
comer țul interna țional .
Astfel, ele sunt denumit e piedici tehnice în calea comerțului, piedici
care impun costuri suplimentare pentru exportatorii care își vând p rodusel e
în țările unde există astfel de măsuri .
Prin i mpunerea de costuri suplimentar e producători lor, piedicile
tehnice în calea comerțului reduc bunăstare a pentru ambele păr ți comerciale,
restric ționarea reducând beneficiile care decurg din comer ț liber. În acest
sens, au existat mai multe încercări de a elimina piedicile pe liber schimb ,
atât la nivel global , cât și regional .

PIEDICILE TEHNICE ÎN JURISPRUDENȚA CURȚII DE JUSTI ȚIE

36 În conformitate cu articolul 19 din TUE și cu articolul 258 din
TFUE, Curtea de Justiție este însărcinat cu responsabilitatea de a se asigura
că legisla ția UE este interpretată și aplicată într -un mod care este în
concordan ță cu legalizarea ansamblu lui obiectivelor și scopurilo r.
De asemenea, se permite Cur ții să examineze mai îndeaproape
obiectivele în schimbare pe care Uniunea caută să le realizeze.
În ipoteza în care statele membre au obiective de reglementare
echivalente în domeniile siguranței, sănătății, mediului si protecției
consumatorului, apropierea legislativănu ar mai fi necesarăși libera circulație
poate avea prioritate.
Principiul recunoașterii reciproce, introdus prin hotă rârea Cassis de
Dijon a CJCE i mpune țărilor importatoare ca reglement ǎrile lor sănu fie
aplicate importurilor intracomunitare, atât timp cât obiectivele naționale de
reglementare sunt echivalente, chiar dacăsunt invocate derogările enunțate
de art. 30 CE. De aceea, această hotărâre a l imitat autonomia de
reglementare a statelor membre în privinț a schimburilor intracomunitare.
Se observǎ că hotărârile Cur ții au o mare importanțǎ pentru Comisie,
aceasta putând astfel sǎ se bazeze pe o prevedere legală și permițând
extinderea domeniului de aplicare a regulii pentru atingerea obiectivelor
menționate anterior. Curtea de Justiție are un monopol pe competen ța de a
interpreta D reptul U niunii Europene.
Din punct de vedere i storic , Curtea a continuat să aibǎ un rol
puternic pentru în conferirea u nui efect maxim legisla ției Uniunii Europene .

PIEDICILE TEHNICE ÎN JURISPRUDENȚA CURȚII DE JUSTI ȚIE

37

DEROGĂRI LEGALE ȘI JURISPRUDENȚIALE

4. DEROGǍRI LEGALE ȘI JURISPRUDE NȚIALE

Interzicerea m ăsurilor cu efect echivalent permite derogă ri. Acestea
sunt prevă zute de Tratat, dar pot re zulta ș i din jurisprudenț a Curții de Justiție
a Uniunii Europene .
Din cauza faptului c ǎ a existat o analiză anterioarǎ a interdicț iilor a
fost necesară adoptarea uno r derogări legale admise de jurisprudența
comunitară .
Derogarea legală este cuprinsă ȋ n art. 36 din Tratatul CEE , aceasta
având o interpretare strictǎ, nefiind admise alte derogari în afarǎ de cele
expres reglementate.
În prevederile Articolul ui 36 CEE : „dispozițiile art. 30 -34 nu
ȋmpiedică interdicțiile sau restricț iile la import, export sau tranzit, justificate
de motive d e moralitate publică, ordine publică, securitate publică, protecția
vieții și sănătaț ii persoanelor, a nimalelor sau plantelor, protecț ia
patrimoniului național având o valoare artistică, istorică sau arheologică sau
de protecția proprietății industriale ș i comerciale. Totuși aceste interdicții
sau restricții nu trebuie să constituie nici un mijloc de discriminare arbitrară,
nici o restricție deghizată ȋ n comerț ul dintre statele membre” .
În conformitate cu derogările prevă zute de art. 36 CEE se urmă rește
apărarea i ntereselor de natura neeconomică prin justificarea reglementărilor
naționale de restrangere a comerț ului intercomunitar, fiind aplicabile atât
produselor naționale, cât ș i produselor similare importate .

DEROGĂRI LEGALE ȘI JURISPRUDENȚIALE

39 Guvernele folosesc reglementări tehnice și standarde pentru a realiza
o serie de obiective politice cum ar fi asigurarea sănă tății și siguran ței
cetățenilor lor , protec ția mediului și protec ția consumatorului .
În timp ce marea majoritate a reglementă rilor tehnice și a
standardelor sunt concep ute pent ru a atinge obiectivele care nu au legǎturǎ
cu comerțul , acestea pot avea efect ul neinten ționat de a restrânge sau
denatura comer țul.
În plus , pe mǎsurǎ ce utilizarea tarifelor ca un instrument de politică
comercială s -a diminuat , pentru guverne poate fi o alternativǎ utiliza rea
reglementări lor și standarde lor, dar și mijloace mai pu țin transparente de a
restric ționa intrarea produselor străine .
Piedicile tehnice apar prin intersec ția a două interese . Guvernele
emit legi , reglementări și urmǎresc aplicare a măsuri lor pentru asigurarea
conformitǎții cu aceste legi și reglementări, vizând o varietate de obiective
legate de binele public .
Industria este de acord cu seturi le de standarde care facilitează
integrarea produselor în re țelele și procesele de produc ție, sporind astfel
eficien ța economică. Aceste standarde pot servi, de asemenea pentru a ajuta
consumatorii să compare produsele și pentru a le asigur a calitatea
produsului.
Cu toate acestea, reglementări le tehnice, standarde le, și procedurile
de evaluare a conformită ții pot, de asemenea, afecta comer țul interna țional.
Existen ța unor măsuri tehnice ar putea spori fluxul de mărfuri prin furnizarea
reasigurǎrii pentru poten țialii cumpărători străini.
Mai frecvent, măsurile tehnice pot crea obstacole suplime ntare
pentru actuali i și poten țialii exportatori prin depă șirea costurilor de
producere a bunuri lor orientate spre export.

DEROGĂRI LEGALE ȘI JURISPRUDENȚIALE

40 În măsura în care o astfel de măsură sau aplicarea sa discriminează
producătorii străin i sau este mai restrictivǎ pentru comer ț decât este necesar
pentru a îndeplini un obiectiv strategic legitim , ace asta poate constitui o
piedicǎ tehnicǎ .
Pentru a fi acceptat e ca fundament al acestei derogǎri, reglementǎrile
naționale trebuie sǎ fie justificate de reglementarile comunitare in materie ,
caci, asa cum am amintit, in domeniile armonizate de Comisie ori Consiliu,
statele pierd competenta de a legifera.14
În conformitate cu prevederile art. 36, piedicile asupra schimburilor
nu trebuie sa constitui e o discriminare arbitrara sau sǎ fie o restrictie in
comertul dintre statele membre.
Într-o enumerare limitativă, de strictă interpretare, dispozițiile art. 36
din Tratatul privind funcționarea U. E., redau motivele care pot legitima
derogări de la principiul l iberei circulații a mărfurilor.
Dispozi țiile art. 34 -35 nu se opun interdicțiilor sau restricțiilor la
import/export sau de tranzit justificate pe motive de morală publică, de
ordine publică, de siguranță publică, de protecție a sănătății și a vieții
persoanelor și animalelor sau de conservare a plantelor, de protejare a unor
bunuri din patrimoniul național cu valoare artistică, istorică sau arheologică
sau de protecție a proprietății industriale și comerciale.
Contrar dero garilor prevazute de art. 36 TFUE , o legislatie nationala
restrictiva a s chimburilor intercomunitare, nu poate fi justificata decat cu
conditia sa se aplice la fel atat produselor nationale, c at si celor importate si

14 A. I. Dușcǎ, Dreptul Uniunii privind afacerile, Editura Universul Juridic,
București, 2010.

DEROGĂRI LEGALE ȘI JURISPRUDENȚIALE

41 sa nu se creeze astfel nici o discriminare intre produs ele nationale si cele
importate, adaugându -se totodatǎ si condițiile prevazute de ar t. 36 CEE.

ARMONIZAREA LEGISLAȚIILOR NAȚIONALE

5. ARMONIZAREA LEGISLAȚ IILOR NAȚIONALE

Curtea Europeană de Justiție a stabilit principiul potrivit căruia orice
produs fabricat și comercializat legal într -un stat membru conform normelor
echitabile și tradiționale și proceselor de fabricare existente în țara respectivă
trebuie permis pe piața oricărui alt stat membru. Acesta este principiul
recunoașterii reciproce de către statele membre a normelor respective în
absența armonizării.
În ultimi i ani , a existat un interes tot mai mare în măsura în care
piedicile tehnice în calea comer țului pot distorsiona sau restrânge comer țul .
Piedicile tehnice pot apărea atunci când exportatorii trebuie să
respecte cerințe pentru sănătate , siguranță, protec ția mediului și a
consumatorului care diferă de cele de pe pia ța internă .
Necesitatea de a adapta design ul produs elor, reorganiza sistemele de
produc ție, costurile de re etichetare și costurile de testare multiplǎ și
certifi care pot implica suplimentar costuri pentru furnizorii de bunuri
exportate către o anumită țară. Eliminarea unor astfel de piedici tehnice
datoritǎ reglementărilor tehnice între statele membre și țările candidate este
esențială pentru Programul pie ței unice .
Politica U niunii Europene orie ntatǎ cǎtre reglementările tehnice și
cerințele de testare și certificare, a dus la armonizarea legislațiilor în rândul
statelor membre.
Directivele sunt apoi adoptat e, fapt care solicită statelor membre să
înlocuiascǎ reglementǎrile naționale cu proceduri le standard armonizate.
Odată ce a ceste regulamente sunt adoptate , aceasta înseamnă că fiecare

ARMONIZAREA LEGISLAȚIILOR NAȚIONALE
43 exportator trebuie în continuare să plătească un cost fix pentru a se adapta la
procesul de reglementare armonizat. Deci, un element -cheie al armonizării
regleme ntărilor tehnice care este sublinia t în această lucrare , este efectul
acestora cu privire la costul fixat ce trebuie sǎ fie suportat de cǎtre firma
exportatoare.
A fost necesar un acord pentru a reduce piedicile tehnice în calea
comerțului prin utilizarea standardelor interna ționale , mai multă transparen ță
și negocieri bilaterale .
În plus fa ță de armonizarea principalelor cate gorii de produse , așa-
numitul principiu „Cassis de Dijon” , a fost introdus pentru produsele rămase
nearmonizate . A fost un pas spre deschiderea riguroasă a pie ței interne a
Uniunii Europene și își are originea într -un caz care a apărut în fa ța Cur ții
Europene de Justiție cu privire la refuzul de a admite un lichior francez pe
piața germană.
Din punctul de vedere al Germaniei, importu l de lichior în Germania
trebuia să fie interzis din cauza con ținutului de alcool insuficient. Curtea
Europeană de Justi ție a decis că o astfel de dispozi ție a fost perceputǎ ca o
măsură cu efect echivalent unor restric ții cantitative la import interzise , prin
urmare, încălcând Tratatul CEE.
Comisia a precizat ulterior cǎ în sensul hotărârii, orice produs
fabricat și comercializat într -un stat membru în m od legal trebuie să fie
admi s pe pia ța oricărui alt stat membru. Faptul că acest principiu a rezultat
din jurispruden ța Curtea Europeană de Justi ție, nefiind consacrat în legisl ație
însemna că era discutabil în ce măsură acest lucru ar trebui să se aplice
Elveției pentru o lungă perioadă de timp. Acesta nu a fost adoptat în mod
expres în cadrul negocierilor privind acordurile bilaterale. Pr incipiul a fost
acum încorporat în legisla ția UE, Directiva 764/2008. Elve ția a decis să

ARMONIZAREA LEGISLAȚIILOR NAȚIONALE
44 adopte autonom în mod unilateral, în legisla ția elvețiană, principiul "Cassis
de Dijon". Ca urmare, acesta se aplică de acum înainte la produsele care sunt
importate din UE în Elve ția. În conformitate cu prezentul, produsele care nu
fac obiectul reglementărilor armonizate pe pia ța internă, care sunt
comercializ ate în mod legal în UE sau SEE pot circula liber în Elve ția fără
inspec ții an terioare. Excep ții sunt posibile numai în scopul de a pro teja
interesul public superior, p roduse le care nu pot fi importate pe baza
princ ipiului „Cassis de Dijon” fiind indicate pe o listă negativă.
Prin urmare, principiul „Cassis de Dijon ” nu se aplică de loc în multe
domenii de produse, deoarece reglementările tehnice ale Elve ției și ale
Uniunii Europene au fost deja armonizate în mare măsură și de faptul că
accesul pe pia ță este reglementat prin Acordul de recunoa ștere reciprocă a
evaluărilor de conformit ate.
Adaptarea reglementărilor tehnice nu este suficientă pentru a reduce
povara administrativă pentru importatori și exportatori.
Acordul de recunoa ștere reciprocă a procedurilor de evaluare a
conformită ții urmăre ște o solu ție la această problemă. Elve ția a încheiat
astfel de acorduri cu UE, statele SEE -AELS și Canada. Scopul acordurilor
bilaterale cu UE a fost de a ob ține o pozi ție care a permis țării să participe la
piața internă, fără a fi membră a UE. Acordul de recunoa ștere reciprocă a
procedurilor d e evaluare a conformită ții a fost semnat cu UE, ca parte a
primului pachet de acorduri bilaterale.
Un acord de recunoaștere reciprocǎ cu același con ținut a fost
încheiat cu statele SEE -AELS.
Realizarea pietei unice fără frontiere a fost a fost frânată ti mp de 20
de ani, atâ t de absența armonizării legislațiilor naționale la nivel comunitar,
cât și de disparitatea legislațiilor naționale, precum și de refluxul

ARMONIZAREA LEGISLAȚIILOR NAȚIONALE
45 protecț ionist al statelor membre care invocau propria reglementare pe ntru a
se opune schimbului d e mă rfuri, servicii și persoane. Tocmai aceasta
disparitate legislativă a determinat existența unui numă r mare de piedici
indirecte, adevă rate frontiere fiscale, financiare, de regl ementare sau tehnice
la circulația liberă a bunu rilor, produselor, servicii lor și capitalurilor.
Comisia a precizat cǎ este necesarǎ apropierea legislaț iilor na ționale
prin crearea de norme comune ȋ n aplicarea art. 100 si 100A din Tratat.
„Art. 100A CEE prevede:
(1) Consiliul adoptă măsurile care vizează apropierea dispoziț iilor
legislative, de regl ementare ș i administrative ale statelor membre care au ca
obiect instituirea și funcționarea pieței interne, hotărând conform procedurii
prevăzute ȋn art. 251 și după consultarea Comitetului economic social.
(3) În elaborarea propuneri lor sale prevă zute la paragraful (1) ȋn
materie de securitate, sănătate, protecție a mediului ȋnconjurător și a
protecției consumatorului, Comisia ȋș i va fixa ca punct de por nire un nivel
ridicat de protecție, ținând cont ȋn special de orice nouă solție ba zată pe date
științifice. În exercitarea competențelor lor, Parlamentul European și
Consiliul vor urmă ri, de asemenea, realizarea acestui obiectiv.
(4) Dacă, după adoptarea de C onsiliu sau de Comisie a unei mă suri
de armo nizare, un stat membru consideră ne cesară menț inerea u nor dispoziți
naționale justificate pri n considerente importante, prevăzute la articolul 30
sau vizând protecția mediului de muncă sau mediului ambi ant, le va notifica
Comisiei arătând motivele menț inerii.
(5) În plus, fără a aduce ating ere paragrafului 4, d acă, după
adoptarea de C onsiliu sau de Comisie a unei mă suri de armo nizare, un stat
membru consideră necesar introducerea unei dispoziț ii naț ionale bazate pe
noi probe științifice referitoare la protecția mediului ȋ nconjurator sau a

ARMONIZAREA LEGISLAȚIILOR NAȚIONALE
46 mediului de muncă , pe baza unei probleme specifice acelui stat membru
apărute după adoptarea mă surii de arm onizare, va notifica Comisiei măsurile
avute ȋ n vedere, precum și motivele adoptă rii ei.
(6) Într-un termen de șase luni de la notificările mențționate ȋn
paragrafele 4 ș i 5, Comisia va aproba sau va respinge dispoziț iile na ționale
ȋn cauză, după ce va verifica dacă ele reprezintă sau nu un mijloc de
discriminare arbitrară sau o restrictțe deghizată privind comerțul ȋntre statele
membre, precum și dacă ele constituie sau nu un obstacol ȋn calea
funcționării pieț ei interne.
În absenț a unei decizii a Co misiei ȋn acest termen, dispoziț iile
natționale menționate ȋ n paragrafele 4 si 5 sunt reputat aprobate.
Comisia poate notifica statului membru ȋn cauză că pe rioada
prevăzută ȋ n prezen tul paragraf poate fi prelungită cu o nouă perioadă de cel
mult șase luni, atunci câ nd acest fapt este justifi cat de complexitatea
problemei și ȋn absența pericolului pentru sănătatea umană .
(7) Atunci când, ȋ n aplicarea paragrafu lui 6, un stat membru este
autorizat să mentțnă sau să introducă dispoziții naționale care derogă de la o
măsura de armonizare, Comisia va examina imediat dacă este oportun să
propună adoptarea acelei mă suri.
(8) Atunci când un stat membru ridică o chestiu ne care tțne de
sănătatea publică, ȋ ntr-un domeniu care a fost anterior obiectul unei mă suri
de armonizare, va notifica acest fapt Comi siei, care va examina de urgență
dacă este cazul să propună Consiliului mă surile adecvate.
(9) Prin derogare de la proced ura p revăzută de art. 226 -227, Comisia
sau orice stat membru po t sesiza direct Curtea de Justiție dacă apreciază că
un alt stat membru folosește abuziv drepturile prevăzute ȋ n prezentul articol.

ARMONIZAREA LEGISLAȚIILOR NAȚIONALE
47 (10) Măsurile de armonizare menționate mai sus implică, ȋn ca zurile
corespunză toare, o clauză de salvgardare care autorizează statele membre să
adopte mă suri provizorii supuse unei proceduri de control comunitar, pentru
unul sau mai multe d intre motivele neeconomice prevă zute de art. 30. ”
Dintre măsurile de eliminar e a restricț iilor la libera circula țțe a
mărfurilor, pot fi menționate eliminarea controalelor la frontieră și a
formalită ilor vamale, armonizarea cont rolului veterinar ș i fitosanitar, crearea
de norme comune pentru anumit e categorii de produse, dispoziț ii medicale
sau aprop ierea legislaț iilor pe sectoare de activit ate prin mijlocirea de
prescripț ii minimale astfel încât un medicament legal comercializat ȋntr -un
stat membru trebuie să poată fi comerc ializat ȋ n toate statele membre.15
Politica U niunii Europen e orientatǎ spre reglementările tehnice și
cerin țele de testare și certificare , se referă la armonizarea reglementărilor
tehnice în rândul statelor membre. Directivele sunt apoi adoptat e, ceea ce
impun e statelor membre să înlocuiască reglementările na ționale prin
proceduri și standarde armonizate.
Odată ce a ceste regulamente sunt adoptate , aceasta înseamnă că
fiecare exportator trebuie în continuare să plătească un cost fix pentru a se
adapta la pro cesul de reglementare armonizat . Deci, un element -cheie al
armonizării reglementărilor tehnice care trebuie subliniat este e fectul lor
asupra unui cost fixat , care este suportat integral de firma exportatoare . Un
alt exemplu se referǎ la normele de mediu privind reciclare a, emisiile ,

15 B. Predescu, A.I. Dusca, Dreptul comunitar al afacerilor , Editura
Universitaria, Craiova, 2002 , p. 115 -116.

ARMONIZAREA LEGISLAȚIILOR NAȚIONALE
48 utilizarea de materiale regen erabile , acestea putând deveni o povară pentru
exporturi ca urmare a respectării reglementărilor de mediu ale UE .
Având în vedere faptul că acordurile interna ționale au adus în jos
barierele tradi ționale ale comer țului, cum ar fi tarifele , preocuparea a c rescut
cu privire la efectele economice posibile ale piedicilor tehnice în calea
comer țului.
Deși nu există un acord interna țional cu privire la piedicile tehnice în
calea comer țului, defin ițiile piedicilor tehnice nu aduc o clarificare exactǎ și
pot fi d ificil de aplicat în practică . În plus, nu este stabilită o metodologie
pentru evaluarea efectelor economice ale piedicilor tehnice .
Maskus și Wilson precizeazǎ cǎ „punctul esențial al standardelor
este de a sprijini dezvoltarea pieței și de a facilita t ranzacțiile”. Ei au
observat cǎ efectele măsurilor tehnice pot sǎ fie atât statice, cât și dinamice,
în special în ceea ce privește difuziunea tehnologiei și a rețelei industriale .16
Privind partea negativă a lucrurilor, Maskus și Wilson au revizuit
unele d intre problemele legate de comerț care pot apărea din măsurile
tehnice, inclusiv cele destinate să abordeze un obiectiv politic legitim:
„Problema cea mai simplă este cǎ standardele de conformare pot determina

16 K. E. Maskus, J. S. Wilson, A Review of Past Attempts and the New
Policy Context. In Quantifying the Impact of Technical Barriers to Trade:
Can it be Done? , The University of Michigan Press, 2001 .

ARMONIZAREA LEGISLAȚIILOR NAȚIONALE
49 costuri mai mari pentru firmele străine decât pentru firmele locale, ridicând
implicit o piedicǎ în calea comerțului”.17

17 K. E. Maskus, J. S. Wilson, A Review of Past At tempts and the New
Policy Context. In Quantifying the Impact of Technical Barriers to Trade:
Can it be Done? , The University of Michigan Press, 2001 , p. 19 -20.

CONCLUZII

CONCLUZII

Realizarea integrării economice în cadrul Uniunii Europene
reprezintă principiul fondator al acesteia.
Libera circula ție a mărfurilor împreună cu celel alte libertă ți rămâne
un element central al realizării unei pie țe interne eficiente și competitive în
cadrul UE.
Centralitatea liberei circula ții a mărfurilor la această integrare se
reflectă în tratate, Art. 28-30 din Tratatul privind func ționarea Uniu nii
Europene (TFUE) interzice impunerea de taxe vamale la import și export
precum și pe cele cu efect echivalent.
Realizarea acestui obiectiv, în ciuda unor succese obținute mai
devreme în domeniul agriculturii și al produselor alimentare, nu a fost în
întreg ime un triumf între anii 1957 și 1980.
Până în acest moment, procesul de integrare a fost condus în primul
rând printr -un program legislativ axat pe armonizarea legilor și sprijinit de
luarea deciziilor judecător ești în zonă.
Abordarea predominant legisl ativǎ a armonizării a fost marcată de
dezacord ul între statele membre și de faptul că legile de armonizare aveau
nevoie de un vot în unanimitate, motiv pentru care rezultatul integrării a fost
un progres lent și fragmentat.
Piedicile tehnice în calea comer țului pot apărea ori de câte ori un
producător trebuie să modifice un produs pentru a se conforma diferite lor

CONCLUZII
51 cerinț e ale țărilor partenere , cum ar fi cele referitoare la sănătate, securitate ,
problemele de protec ție a mediului și a consumatorilor.
Reglementări le tehnice, standarde le voluntare și procedurile de
evaluare a conformită ții care afecteazǎ comerțul sunt deosebite de multe alte
măsuri de politică care distorsioneazǎ comerțul, acestea de ținând poten țialul
de cre ștere a eficien ței și îmbunătă țirea bunăstării sociale prin corectarea
disfunc ționalită ților pieței. Din aceste motive , este recuno scutǎ legitimitatea
unor astfel de măsuri tehnice care afectează comer țul în anumite
circumstan țe.

BIBLIOGRAFIE

BIBLIOGRAFIE

P. Brenton, J. Sheehy, M. Vancauteren, Technical barriers to trade in the
European Union: Importance for accession countries , Journal of Common
Market Studies 39, 2001.

CJCE, Coacaze negre de Dijon , Hotǎrârea din 20 februarie 1979, Rec. 1979 ,
p. 649.

CJCE, Cauza 8/74, Dassonvil le, Hotǎrârea din 11 iulie 1974, Rec. 1974, p.
837.

A. I. Dușcǎ, Dreptul Uniunii privind afacerile , Editura Universul Juridic,
București, 2010.

B. Predescu, A. I. Dușcǎ , Dreptul comunitar al afacerilor , Editura
Universitaria, Craiova, 2002 .

European Com mission, „Technical Barriers to Trade”, , Dismantling of
Barriers of The Single Market Review , Volume 1 of Subseries III , Office for
Official Publication, Luxembourg , 1998.

A. Fuerea, Drept instituțional comunitar european, Editura Actami ,
București, 2000 .

BIBLIOGRAFIE
53 A. Fuerea, Tratatele fundamentale ale Uniunii Europene , Editura C. H.
Beck, București, 2015.

C. Gavalda, G. Parleani, Traté de droit communautaire des affaires , Litec,
Paris, 1992.

J. Pelkmans , „Mutual recognition in Goods. On promises and Disillusion s”,
Journal European Public Policy Issue , 14, 2007, p. 705-707.

J. Pelkmans, „The New Approach to Technical Harmonization and
Standardisation ”. Journal of Common Market Studies , 25, 1987 , p. 249-269.

K. E. Maskus, J. S. Wilson, A Review of Past Attempts and the New Policy
Context.” In Quantifying the Impact of Technical Barriers to Trade: Can it
be Done? , The University of Michigan Press, 2001.

K. Wallner, Mutual Recognition and the Strategic Use of International
Standards , Mimeo, Stockholm School of E conomics, Sweden , 1998.

J. Fagerberg, International Competitiveness , Economic Journal 98, 1988,
p.355-374.