Conf . Univ . Dr. ANANE IVAN [605487]

1
Universitatea “Ovidius” din Constanța
Facultatea de Drept și Științe administrative
Programul de studii universitare de licență
Poliție L ocală

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific:
Conf . Univ . Dr. ANANE IVAN

Absolvent: [anonimizat]
2018

2
Universitatea “Ovidius” din Constanța
Facultatea de Drept și Științe Administrative
Programul de studii universitare de licență
Poliție Locală

Examinarea medico -legală a
persoanei în Noul Cod de
Procedură Penală

Coordonator științific:
Conf. Univ. Dr. ANANE IVAN
Absolvent: [anonimizat]
2018

3
Cuprins

Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 4
Partea I: Cercetarea teoretică a examinării medico -legală a persoanei în Noul Cod de Procedură
Penală ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 5
Capitolul I: Noțiuni introductive în desfășurarea examinării medico -legale ………………………….. ….. 5
Capitolul II : Normele procedurale privind efectuarea examinării medico -legale. …………………….. 12
Secțiunea II.1. Principale motive în utilizare examinări medico – legale a persoanei ……. 12
Secțiunea II.2. Traumatologia în domeniul examinării medico -legale. ………………………… 13
Secțiunea II.3. Clasificarea agenților traumatici ………………………….. ………………………….. .16
Capitolul III: Legislația și cauzalitatea în examinarea medico -legală a pers oanelor …………………… 20
Capitolul IV: Examinarea medico -legală pentru persoanele aflată sub influnță bauturilor alcoolice
sau intoxicația cu alcool etilic ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 25
Secțiunea IV.1. Caracteristici intoxicației cu alcool etilic ………………………….. ………………. 25
Secțiunea IV.2. Aprecierea gradului de intoxicație etilică ………………………….. ……………… 26
PARTEA a II -a: Studiu de caz ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 28
Examinarea medico -legala a inculpatului S.M. pentru conducere sub influența băuturilor alcoolice
din data de 12.06.2017. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 28
CONCLU ZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 29
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 30

4
Introducere

În lucrarea de față, voi încerca să demonstrez importanța examaninări i medico -legale în
procesul penal , pentru dobândirea celor mai bune rezultate în scopul elucidări neclarităților apărute
pe durata investigați ilor.
În prima parte a lucrări, repectiv Capitolul I vor fi prezentate in stituțiile în care se
desfășoară examaninări medico -legale , a persoanei , și documentația eliberată de către medicul
legist, care capătă în justiț ie valoarea de probă pentru desfășurarea cu bine a actului de justiție.
În Ca pitolul I I va fi pre zentată tramotologia ,cadr ul examinări i madic o-legale efec tuate
persoanei vii . Tot pe parcursul acestui capitol , vor fi prezentate c riterile generale de clasificare a
traumatismelor legate de domeinul tra umatologie , pe car e medicul – legist le va respecat pe durata
examinări.
Pe parcu rsul Capitolului III va fi prezentată legislația , pentru cazuri care se necesită
efecutarea examinări medico -legale , cât și sancțiunile aplicate. În cadrul acestui capitol vor f i
descrise și ex plicate elementele care stabilesc vinovă ția pentru pesoanele care produc infracțiuni
asupara integrități corporale a personei . Se va prez enta legislația care sancționează infrancțiunile pe
care le poate primi o persoană care a provocat infracț iuni contra v ieții, integrități corporale și
sănătăți unei persoane.
În cadrul Capitolul IV voi prezenta intoxicația cu alcool etilic, influențele și unde se gaseș te
acesta. Tot în acest capitol va fi prezentată examinare a medico -legală pe ntru pesoana aflată sub
influnța băuturilor acloolice, cât și situați ile în care este ace asta este cerută.
În parte a doua lucrări , va fi prezent ată speța din data de 12.06.2017 în care autorul faptei
S.M. a fost supus exa minări meidco -legale după ce a fost suspec tat că ar fi con dus, în trafic , sub
influența băuturilor alcoolice.
Se poate concluziona că este necesară prezența medic ini-legale, prin intermediul examinări
meidco -legale , pentru a ajuta la indeplinirea actului de j ustiție, ace asta veni nd în ajutor ul organelor
de urmări re penală, ca dovadă indiscutabilă.

5
Partea I: Cercetarea teoretică a examinării medico -legală a persoanei
în Noul Cod de Procedură Penală
Capitolul I: Noțiuni introductive în desfășurarea
examinării medico -legale

În orice speță în care este necesară examinarea medico -legala a persoanei, a căruia scop este
constatarea și evaluarea efectelor aplicate ființei umane, examinarea fiind efectuată conform legi
speciale. Aceasta este efectuata de personal de specialitate, respectiv medicul legist, care va nota
toate informațiile, leziunile traumatice constata te, și prezentarea lor detaliată, descrierea leziunilor,
cauzele care au determinat apariția lor, precum și efectele lor asupra victimei, prin opinia
expertului.
Examniarea medico -legală are ca scop de a veni în ajutor actului de justiție atunci când
acest a aparține de domeniul medical. Prin unirea termenilor de „medicină” și „legală” se indică
obiectul preocupărilor și complexitatea acestei discipine, acestea ajutând în lămurirea problemelor
juridice cu implicații medicale.
Medicina legală este o discipli nă medicală de sinteză, situată la granița științelor medico –
legale și cele socio -juridice care aplică principiile și metodologia științelor medicale în domeniul
juridic, avănd drept scop, să ofere sprijin competent, în mod obiectiv justiției, ori de căte ori pentru
lămurirea unei cauze, sau să evalueze la solicitarea organelor de justiție sau a părților implicate
aspectele medicale conținute in spețele juridice, cu privire la omul în viață sau cel decedat oferind
un suport probatoriu științific.
Activitat ea de mdicină -legală are un caracter independent, asigurand cu obiectivitate
rezultatele obținute, pentru furnizarea lor în procesul penal. Aceasta, își concentrează efortul depus
de către medicul legist „de a reliefa adevărul tehnic sau științific util a ctului de justiție, prin
aplicarea atât a noțiunilor specifice medico -legale, cât și a celor medico -biologice, în cadrul unei
activitați complexe numită generic”1 expertiză medico -legală.
Domeniul și obictivul activițați de mdicină legala se poate evidenția prin două domenii de
activitate:
a) Patologia medico -legală morfologică sau tanatologia medico -legală, care studiază
aspectele legate de moarte, anume cauzele morții,semnele și felul în care s -a produs decesul
persoanei; este activitate prosectuaral ă care se desfășoară prin actitivitatea de examinare, internă
și externă, a cadravului uman (corp uman fără viață, omul mort) sau a fragmentelor de cadavrul
indiferent de intervalul de timp care a trecut de la decesul persoanei până la examinarea medico –
legală;2
b) „Patologia medico -legală clinică sau clinica modico -legală având ca obiect de studiu
persoana (omul viu) sau documentele medicale ce aparțin acestuia, scopul probării unor
violențe exercitate asupra sa (examinarea medico -legală traumatologică), a posibilității excutării
pedepsei privative de libertate (expertiza medico -legală penrtu amânarea sau întruperea
exeutării pedepsei ori suspendării urmăririi penale/judecății pentru motivele medicale)
extitenaței discernământului sau competenței psihice (e xpertiza medco -legala psihiatrica). ”3

1 Valetin Iftenie, Dan Dermengiu, Medicină legală , ediția a 2 -a revizuită, Curs universitar, Ed. C. H. Beck, București,
2014, p. 12
2 Valetin Iftenie, Dan Dermengiu, Medicină legală, ediția a 2 -a revizuită , Curs universitar, Ed. C. H. Beck, București,
2014, p. 12
3 Valetin Iftenie, Dan Dermengiu, Medicină legală, ediția a 2 -a revizuită , Curs universitar, Ed. C. H. Beck, București,
2014, p. 12

6
Activitatea de medicină legală în România se desfășoare doar în rețeaua de instituți speciale,
structurate astfel:
a) Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovi ci” București are personalitate
juridică, în cadrul căruia sunt organizate laboratoarele de prosectură medico -legală, medicina legală
clinică, toxicologie, genetică, anatomie -patologică și serologie. Tot în cadrul institutului își
desfășoară activitatea Comisia de control și avizare a actelor medico -legale și Comisia superioară
medico -legală.
b) Institutele de medicină legală aflate în centrele medicale universitare: Cluj -Napoca,
Craiova, Iași, Târgu Mureș și Timișioara, în cadrul fiecăruia, funcționează câte o comisie de control
și avizare a documentelor medi cale.
c) Aceste instituții au personalitate juridică, aflânduse în subordinea Ministerului
Sănătății, fiind conduse de către un director, în cadrul celor 5 centre univeristare de medicină legală
și un director general la Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici” București. Aceștia
sunt numiți prin ordin de ministru, de catre ministrul sănătății, pe baza unui concurs.
d) Serviciile de medicină legală județene, își au sediul in orașul de reședință al fiecarui
județ. Fiecare serviciu de medicină legală se află în subordinea direcțiilor județene de sănătate
publică ori a autorităților publice locale, în deosebire de instituțiile medico -legale de la punctul a) și
b) (Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici” București și institule de medicină
legală aflate în centrele medicale universitare) nu au personalitate juridică. Fiecare sunt conduse de
către un medic legist șef fiind coordonate de institutul de medicină legală în a cărui rază terioterială
se află în competență.
e) „Cabinetele de medicină legală, aflate în structura organizatorică a serviciilor de
medicină legală județene ori a institutelor medico -legală înființate în județele mari, având o
populație mai numeroasă, î -și au sediul în alte localități decât cele de reședință de județ. În preze nt
există doar 13 astfel de cabinete de medicină legală, în următoarele orașe: Roman, Mediaș, Onești,
Petroșani, Rădăuți, Sighetul Marmației, Făgăraș, Curtea de Argeș, Câmplulung Moldovenesc și
Câmpulung Muscel. ”4
Activitatea de medicină legală în România este coordonată din punct de vedere administrativ
de Ministerul Sănătății iar sub aspect stiințific si metodologic de Ministerul Sănătății și Consiliul
superior de medicină legală.
Activitatea de medicină legală se desfășoară în instituțile mai sus meționa te în conformitate
cu prevederile stipulate de următoarele acte normative, și aprobate de către Ministrul Sănătăți și
Ministrul Justiției:
– O.G. nr. 1/2000 privind organizarea activității si funcționarea instituțiilor de medicină
legală, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr.459/2001(publicată în M.O. al României,
Partea I, nr.418/27.07.2001), modificată si completată prin O.G. nr. 57/2001 (publicată în M.O. al
României, Partea I nr. 531/31.08.2001) aprobată cu modificări si completări pr in Legea nr.
271/2004 (publicată în M.O. al României, Partea I nr.616/07.07.2004), republicată.
– Regulamentul de aplicare a dispozițiilor O.G. nr. 1/2000 privind organizarea activității si
funcționarea instituțiilor de medicină legală (publi cat în M.O. al României, Partea I nr.
459/19.09.2000) aprobat prin H.G. nr. 774/2000 si modificat prin H.G. nr. 1204/2002.
– Normele procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor si a altor lucrări
medico -legale (publicate în M.O. al României, Partea I, nr. 459/19.09.2000) aprobate prin ordinul
comun al Ministerului Just iției (nr. 1134/C/25.05.2000) și al Ministerului Sănătății (nr.
2554/04.04.2000).
Prin aceste acte normative au fost înlocuite vechile reglementări referitoare la organizarea și
funcționar ea rețelei de specialitate, cuprinse în Decretul nr. 446/1996 (publicat în B.O. al României
nr. 27/07.05.1966) si Hotărârea Consiliului de Ministri nr. 1085/1996 privind aprobarea
Regulamentului de aplicare a Decretului nr. 446/1996.
Fiecare examinare medi co-legală a persoanei este realizată de către medici legiști încadrați

4 Valetin Iftenie, Dan Dermengiu, Medicină legală , ediția a 2 -a revizuită , Curs universitar, Ed. C. H. Beck, București,
2014, p. 19

7
în instituțiile medico -legale, în cadrul examinări pot participa si alți specialiști din diverse domenii
de activitate: medici (chirurgi, oftalmologi, anesteziști -reanimatori, psihiatri etc.) farmaciști,
chimiști etc., care, prin cunostințele de specialitate, vor conferi un grad superior de credibilitate și în
același timp de forță probatorie, actului medico -legal.
Medicul legist își desfășoară activitate după principiul independenței si al imparțialității, în
activitatea de medicină legală. Conform principiului independenței, medicul legist nu poate fi
constrâns în nici un fel, „astfel acesta va formula actul medico -legal, pe care -l întocmește, conform
propriei convingeri pe care și -o formulează în legătură cu speța respectivă, liber de orice influență
morală sau pecuniară si indiferent din partea cui provine”5.
Examinarea medico -legală a persoanei se va desfășura conform cu Cod de Procedură
Penală, preznet în țara noastră, în Art. 189 e ste definită ca ”Examinarea medico -legală a persoanei
în vederea constatării urmelor și a consecințelor unei infracțiuni se efectuează conform legii
speciale.”, în care medicul legist este cel care efectuează expertiza pentru constatarea
taumatismelor, pri n examinarea fizică a persoanei, întocmind un certificat medico -legal, sau după
caz, un raport de expertiză. Deasemenea, în art. 190 din Cod de Procedură Penală se vorbește
despre examinarea fizică a unei persoane și de cine este cerută acesta.
Examinarea medico -legala se efectuează la solicitarea oricărei persoane juridice sau de
către o persoană fizică, aceasta având vârstă de 16 ani împliniți sau, dacă aceasta este minoră,
solicitarea va fi făcută de către reprezentanți legali ai acesteia. Aceasta se poate efectua ș i la cererea
instanțelor de judecată sau organelor de urmărire penală, făcânduse printr -o ordonanță motivată ori,
după caz, printr -o incheiere motivată în conformitate cu articolul 172 aliniatul (2) din Codul de
precedura penala, prin care instanța desemne ază un expert, cu excepția situațiilor în care, sunt
necesare cunoștințe specializate din discipline distincte,iar în astfel de situație se desemnează doi
sau mai mulți experți care efectuează examinarea medico -legală a persoanei urmând a întocmi
docmentul ce trebuie să cuprindă:
– data emiterii;
– antentul unității emitente;
– numărul de înregistrare sau numărul de dosar;
– obiectivele la care trebuie să răspundă specialistu;
– identitatea persoanei ce trebuie examinată;
– numele și gradul sau calitatea celui care semnează ordonanța respectivă;
– ștampila unități emitente.
Trebuie precizat că atunci când se solicită o evaluare medico -legală după ce s -a petrecut un
act de violență asupra persoanei, cum ar fi accident, agresiune sau viol, cel care emite ord onanța
este obligat ca în motivație să fie specificate circumstanțele produceri, data la care s -au produs
leziunile traumatice. Toate cele constatate de către specialist vor fi consemnate în documentul
eliberat de institul de medicină -legală, fiind prezen tate toate observațiile necesare stabiliri
diagnosticări corecte, alături de argumentațiile medico -legale.
Examinarea medio -legală este folosită și pentru persoanele care se află în detenție sau
urmărite penal, și doresc să le fie amânată, întreruptă sau suspendată detenția, pe motivul stării de
sănătate fizice precare, sau în cazul persoanelor închise, faptul că nu se pot trata sau ne le sunt
oferite condițiile și tratamentele necesare în sistemul medical din cadrul sistemului penitenciar. În a
doua cauz ă ar fi starea de sănătate psihică a persoanei, în acest caz o comise medico -legală
pshihiatrică, se va forma din medici specialiști.
”Orice examinare medico -legală, fie că este efectuată la solocitarea personei, fie la
solicitarea organelor abilitate, se va efectua doar după verificarea documentelor prin care se
demonstrează indentitatea persoanei ce urmează a fi supuse examinări ”6. Totuși, pentru persoanele
care nu posedă acte de indentitate dar și în cazul minorilor, sau dacă nu se poate face indetificar ea

5 Constantin Valentin Iftenie , Medicină legală , manual de studiu individual, Ed. Pro Universitaria, București, 2012, p.
16
6 Constantin Valentin Iftenie , Medicină legală , manual de studiu individual, Ed. Pro Universitaria, București, 2012, p.
204

8
prin alte documente, aceasta se poate realiza prin amprentă, se va imprima indexul de la mâna
stângă pe ordonanță sau cererea de efecutare a examinări medico -legale completată de persoana
respectivă.
După încheierea examinării medico -legale, medicul sau comisia care a desfășurat
examinarea asupra persoanei, indiferent daca a fost o examinăre fizică sau psihică, aceasta se va
încheia prin întocmirea documentelor medico -legale, în care sunt prezentate observațiile acestora,
prin care pot fi confirmate sau infirmate prezența leziunilor traumatice, descrierea acestora, felul în
care ar fi fost produse, stabilirea unui diagnostic,dacă afectează sau nu starea de sănătate a personei
supuse examinări.În același fel, poate fi aflat și discernământul unei persoane , care a comis o
infracțiune, indiferent de gravitatea ei, și prezintă semne de suspiciune în privința stări de sănătate
psihice pentru oraganele de justiție.
Documentele medico -legale eliberate de către institutul de medicină -legală sunt: certificatul
medico-legal, raportul de expetiză medico -legal, raportul de noua expertiză medico -legală și avizul.
Certificatul medico -legal este întocmit la solicitarea personelor, acesta fiind făcut numai la
institutul de medicină -legală în a cărui rază se află domiciliul solicitantului. Dacă persoana care
solicită certificatul medico -legal este victima unei agresiuni în altă localitate d ecât cea de
domiciliu, se poate face o derogare de la principiul competenței teritoriale, certificatul fiind eliberat
de altă instituție de medicină -legală pe raza căreia a avut loc agresiune. Persoana care depune
cererea de examinare va menționa olograf și va semna faptul ca nu a mai solicitat o altă expertiză
medico -legală, care are același obiect de evaluare, într -o altă instituție medico -legală dintr -o altă
localitate. Acest document, este în general întocmit de un singul medic legist, acesta putând
consemna și diferite alte consulturi medicale, cum ar fi oftalmologic și neurologic, însă în primă
fază acesta desfășoară o examinare clinică directă a corpului victimei, pentru a confirma existența
leziunilor traumatice apărute recent, având corespondenți leziunile tegumentare, cum ar fi
echimoze, plăgi si excoriații, și totodată se estimează data produceri acestora. Medicul poate să
stabilească diagnosticul clinic sau paraclinic,chiar dacă au participat și alți medici la examinare,
aceștia nefiind obligaț i să semneze certificatul medico -legal. Acest lucru se întamplă în cazul
examinărilor postraumatice, care s -au petrecut recent față de data prezentări victimei pentru
constatarea lor, intr -un certificat medico -legal. În cazul în care o pesoană se prezintă cu leziuni
postraumatice vechi sau trebuie consemnate consecințele postraumatice, în astfel de caz examinarea
medico -legală se va efectua doar la solicitarea organelor judiciare, iar în astfel de caz nu se va
redacta un certificat medico -legal ci un rapor t de expertiză care va fi trimis acestora după
finalizare. Certificatul medico -legal se eliberează în baza actului de indentitate a persoanei care îl
solicită.
Raportul de constatare medico -legal se întocmește doar la solicitarea organelor de
urmărire pena lă și instanțelor de judecată. Solicitarea pentru desfășurarea raportului de expertiză
medico -legală se face de către organele de urmărire penală sau instanțe de judecată, către instituția
de medicină -legală în rază de competență unde se află domiciliu pe rsoanei ce trebuie examinată. Ca
și în cazul certificatului medico -legal și raportul de constatare medico -legală este întocmit de un
singur medic legist, acesta putând să constate diferite alte consultați medicale de specialitate
necesare pentru precizarea diagnosticului, fără ca vreunul dintre medicii respectivi să fie obligați să
semneze raportul de expertiză medico -legală.
Cererea pentru efecuarea raportului de constatare medico -legală se poate dispune în oricare
fază a procesului penal sau civil în con formitate cu art.172 din Codul de Procedură Penală , prin care
se dispune efectuarea, constatarea, clarificarea sau evaluarea unor fapte sau împrejurări ce prezintă
importanță pentru aflarea adevărului, În cauză, este necesară și opinia unui expert, acesta avănd
cunoștințele necesare pentru clarificarea anumitor împrejurări în care aceste leziuni s -au produs,
poate să -și exprime opiniile sau părerile. De fapt, în raportul de expertiză medico -legală expertul
va formula concluzii care sunt axate pe informaț iile obiectiv -științifice consemnate, cum ar fi:
-Medicul specialist va desfășura o analiza amănunțită, axată pe toate aspectele medicale în cauză;
-Pentru expertiza medico -legală traumatologică, se poate întocmi raportul indiferent de intervalul de
timp de la care au fost produse leziunile traumatice, în asemenea cazuri organul juridic i se impune

9
să menționeze în actul prin care se dispune efectuarea expertizei, data la care leziunile traumatice
s-ar fi produs, după afirmațiile victimei, cât și îm prejurările în care ar fi fost generate.
Orice raport de expertiză medico -legală, care a fost întocmit în conformit ate cu prevederile
art. 172 din Codul de Procedură Penală , va fi trimis numai către organul de urmărire penală ori
instanței de judecată care a dispus solicitarea lui, cum precizează art. 178 alin (3) Codul de
Procedură Penală .
În cazul când se consideră faptul că expertiză nu este completă, se poate dispune efectuarea
unui supliment de expertiză,aceasta având loc în conformitate cu art. 180 din Codul de Procedură
Penală , fiind întocmit de către aceleași medic legist.
Raportul de noua expertiză medico -legală se pretrece atunci când instanțele de judecată
ori organele de urmărire penală, consideră concluziile prezentate de către medicul expe rt în
raportul de expertiză medico -legală că prezintă neclarități ori sunt contradictori, sau între conținut și
concluziile raportului de expertiză există contradicție, în astfel de cazuri fiind respe ctate prevederile
art. 181 din Codul de Procedură P enală , care prevede că dacă „instanța are motive temeinice, de a
contesta veridicitatea concluziilor formulate într -un raport de expertiză, și doar atunci se poate
dispune efectuarea unei noi expertize. 7”
În astfel de situație după ce s -a dipus efectuare unei noi expertize, aceasta, putănd fi
efectuată de către o comisie medico -legală simplă, alcatuită din 3 medici legiști, o comisie medico –
leagă interdisciplinară sau o comisie medico -legală specială, care se va ocupa cu rexamainarea și
consemnarea tuturor doc umentelor medicale care au fost menționate în actul medico -legal, care sunt
supuse contestări. În astfel de caz, dacă este posibil, persona este chemată pentru a fi supusă
reaxaminari dar și la efectuarea unor noi investigații medicale interdisciplinare cl inice sau
paraclinice, prin care să se poată obiectiva diagnosticul și să poată fi susținute concluziile raportului
de nouă expertiză.
Ca și în cazul celorlalte documente, raportul de nouă expertiză medico -legală este efectuat în
conformitate cu principiu l competenței teritoriale în cadrul unui institut de medicină legală.
Raportul de nouă expertiză medico -legală după ce a fost întocmit este supus avizări, din
oficiul, al Comisiei de control și avizare a actelor medico -legale din institutul medico -legal te ritorial
respectiv, fiind trimis numai organelor de urmărire penală ori instanțelor de judecată care au dispus
întocmirea acestuia.
Avizul medico -legal este „actul întocmit de Comisia superioară medico -legală sau de
Comisia de control și avizare a actelor medico -legale, la solicitarea organelor judiciare, prin care
este verificat din punct de vedere științific, un document medico -legal. ”8
Avizul Comisiei de control și avizare are ca scop controlarea documetelor medico -legale,
asigurânduse că acestea întru nesc condițiile științifice de valabitate pentru a fi supuse avizări în
cadrul institutelor de medicină legală din țară. Comisia este formată din 5 persoane respectiv 4
medici legiști cu experiență și directorul instuție de medicină legală. De precizat că în funcție de
specificul speței, în cadrul grupului de control și avizare pot face parte și profesori -șefi din diferite
specialități medicale.
Avizul Comisiei de control și avizare se întocmește în decurs „de 30 de zile de la data
primiri solicitări scris e, din partea organelor judiciare, prin care se dispune verificarea certificatelor
medico -legale sau a rapoartelor de constare ori expertizelor medico -legal ”9 dar și din oficiu pentru
rapoartele de nouă exepertiză medico legală, înaite de a fi cerută de o rganele juridice.
În urma evaluări științifice realizată de Comisia de control si avizare poate decide
următoarele:

7 Constantin Valentin Iftenie, Medicină legală , manual de studiu individual, Ed. Pro Universitaria, București, 2012, p.
206
8 Decizia CCR nr. 48/2017 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 172 alin. (5)
din Codul de procedură penală și ale art. 20 -25 din Ordonanța Guvernului nr. 1/2000 privind or ganizarea activității și
funcționarea instituțiilor de medicină legală , publictă în M.Of. al Romăniei la data de 08 mai 2017
9 Constantin Valentin Iftenie, Medicină legală , manual de studiu individual, Ed. Pro Universitaria, București, 2012 , p.
207

10
– avizul documentelor medico -legale, dacă acesta respectă metodologia medico -legală, a fost
întocmit corect, putând fi administrat ca mijloc de probă, în anumite cazuri, avizul poate fi însoțit și
de anumite completări sau precizări, mai ales când concluziile formulate în documentul medico –
legal supus avizului sunt prezente contradicții.
– recomandarea organelor juridice de refacerea, t otală sau parțială, a documentelor medico –
legale respective și ulteror reavizarea lor.
– propune organelor abilitate, cele care au dispus avizarea, efecuarea unei noi exepertize
medico -legale, tot în cadrul instutului medico -legal respectiv.
Avizul Comisie i superioare medico -legală își desfășoară activitatea numai în cadru
Institutului Național de Medicină Legală „Mina Minovici” București, repezentând autoritatea
supremă de medicină legală din țară. Din cadrul acestei comisii fac parte directorii institutel or de
medicină legală, șeful disciplinelor de morfologie a Univesități de Medicină și Farmacie „Carol
Davila” București, șefii disciplinelor de profil din facultățile acreditate, din cadrul univesităților din
centrele medicale universitare și 4 medici legi ști având gradul de medic primar cu experiență,
diferiți de cei care fac parte din componența comisiilor de control și avizare a actelor medico –
legale, prezentați spre validarea Comisiei superioare de medicină legală.
Avizul Comisiei superioare medico -legală este elaborat în termen de cel mult 40 de zile de
la primirea solicitări, acesta se întocmește doar la solicitarea în scris a organelor abilitate. Pot apărea
solicitări și asupra documentelor medico -legale ori a unui raport de nouă expertiză medico -legală
chiar dacă au primit Avizul Comisiei de control și avizare.
După efectuarea unei evaluări științifice, Comisia superioară poate:
– aviza documentele medico -legale, care au fost întocmite conform metodologiei medico –
legale și poate deveni mijloc de prob ă, putând fi însoțit uneori cu anumite precizări și completări
indiferent dacă avizul este pentru întregul document sau doar o anumită parte a documentului
medico -legal După primirea avizului, din partea Comisiei superioare, nu se mai poate dispune
efectua rea unei noi evaluări medico -legală în speța respectivă, decât dacă au apărut elemente
medicale noi, ori se va efectua o altă exepertiză în cadrul Institutul Național de Medicină Legală
„Mina Minovici” București,
– recomandă organelor juridice care au disp us avizul refacerea parțială sau în totalitate a
documentelor medico -legale respective,
– formulează concluzii proprii care vor anula orice altă concluzie rezultată din documentele
anterior întocmite,
– propune către organele în drept efectuarea unei noi expertize medico -legale, cand este
necesară examinarea personei respective, urmând ca raportul de nouă expertiză întocmit conform
recomandării, acesta fiind supus avizului Comisiei superioare, toate acestea având loc în cadrul
I.N.M.L. „Mina Minovici” Buc urești.
Toate documentele menționate mai sus sunt întocmite penrtu a nu fi supuse vreunei
suspiciuni apărută din partea uneia dintre părți, ele avănd contribuție decisivă în procesul de
soluționare juridică, pentru desfășurarea speței respective.
Trebuie menționat că medicul care va desfășura examinare medico -legal este obligat să
confirma indentitatea personei pentru a nu crea simcope asupra examinări persoane și actului de
justoție . În cazul persoanelor minore care nu au împlinit vârsta de 14 ani , examinarea medico -legală
fizică inertnă se desfășura cu prezența unului dintre părinți, sau la solicitarea acestora.
Pe tot parcusul examinări medcico -legală a persoanei , indifernt dacă constă într -o examinare
externă sau internă a „corpului unei persoan e ori recoltarea de probe biologice trebuie efectuate de
un medic, asistent medical sau de o persoană cu pregătre medicală de specialitate, cu respectarea
vieții private și a demnități umane.”10
Toate probele bilogile care au fost recoltate pe durata examin ări și „nu au fost consumate cu
ocazia analizelor efectuate (în cazul persoanele aflate sub influența băuturilor alcoolice sau altor
substanțe în timp ce conduc) sunt conservate și păsteate în instituția unde au fost recolatate, pe o

10 Anane Ivan, Elemente de drept procesual penal , Ed. Pro Universitaria, București, 2015, p.110

11
perioadă de cel puțin 10 ani de la epuizarea căilor de ordinare de atac ale hotărârii judecătorești.”11
Redactarea actului medico -legal „se face imediat dup ă examinarea persoanei sau ulterior,
după obținerea rezultatelor tuturor investiga țiilor suplimentare solicitate ”12. Documentul find
structura dintr -o parte introductivă, parte descriptivă și concluzii. Însă în cazuri excepționale și la
solicitare organelor juridice, se pot înain ta constatări preliminare, care se bazează pe rezultatele
lucrări i medico -legale de până la acel moment, neavând însăși valoar e de concluzii medico -legale și
nu înlocuiesc documentul medico -legal final .
În concluzie , examinarea medico -legală se desfășoară doar în instituțiile de medicină legală
din țară , la cere rea în prealabilă a persoanei care dorește efe ctuarea examinării medico -legal , sau la
cererea organelor de justiție, pentr u întocmirea documentului medi co- legal, pentru înfă ptuirea
actului de justiție.

11 Anane Ivan, Investigația organelor de urmărire penală , Ed. Pr o Universitaria, București, 2014, p.22 0
12 Morar Silviu, Medicină legală: curs , Ed. Universității „Lucian Blaga”, Sibiu, 2006, p. 128

12
Capitolul II: Normele procedurale privind efectuarea examinării
medico -legale

Secțiunea II.1. Principale motive în utilizare examinări medico – legale a persoanei
Examinarea medico -legală se desfășuară pe persoanele aflate în viaț ă, în conformintate cu
metodologia și normele prodedurare care legiferează expertiză. Examinare se poate efectua la cerea
persoanei în viață, prin completarea și depunera unei creie către cabinetul de medicină ori pe bază
de unei ordonanță emisă de organele de urmărire penală sau a instanța d e judecată. Dacă examinării
medico -legale se desfășuară la cerere persoanie, în acest caz se întocmește un Certificatul Medico –
Legal, iar dacă acesta se efectuarea solicitate prin ordonanță a examinării medico -legale, în acest
caz se va emite Raportul de C onstatare sau Expertiza Medico -Legală .
Expertiva medico -legală este solicitată în diverse situți în pratic a juridică pentru rezovarea
problemelor complexe aparute într-o cauză penală , întrucât există o mulțime de moduri în care se
pot produce leziuni asup ra corpului unei persone și criterile pentru care poate fi solicitate expertizei
sunt multipe. Motivele ce le mei frecvent utilizate sunt următoarele:
1. Stabilirea naturii leziunilor, mecanismului prin care a fost produse, vechimii și gravității a cestora
în cazuri de lovire sau vătămare a integrității corporale.
2. În stabilirea circumstanțelor faptice în cazuri de infracțiuni privitoare la viața sexuală .
3. Pentru s tabilirea capacității de muncă.
4. Stabilirea stării de sănătate.
5. Stabilirea vârstei.
6. Pentru stabilirea filiației.
7. Stabilirea gradului de intoxicație (alcool sau droguri).
În general, examinarea medico -legală a persoanelor în viață se efectuează la sediile
instituțiilor de medicină legală sau în cadrul compartimentelor de medicină legală clinică, în
raza căruia persoana își are domiciliu . Însă sunt situați în care nu sunt necesare examinări speciale
și nu se vor încălcate normele deontologice, efectuarea acesteia se poaterealiza și în unitățile
spitalicești, locuri de dete nție sau în alte instituții .
Concluziile formulate de expertale după încheirea examinare se bazează pe următoarele
criterii :
a) examinarea nemijlocită a corpului persoanei expertizate;
b) datele examinărilor suplimentare (radiografii, echografii, examinări tomog rafice,
examinări de laborator etc.);
c) datele din documentația medicală pusă la dispoziție de organele de urmărire pena lă sau
instanță (fișe medicale, adeverințe medicale, foi de observație, note sau referate medicale).
În concuziile formulate de către medical specialist se va tine cont de toate datele prezente în
anchetă privitoare la circumstanțele de producere a faptei, care au determinat examinare persoanei.
Perioada de timp în care se d esfășuară examinare medico -legală diferă pentru fiecare
persoană în funcție de specificul cazului, pentru realizarea unei examinări concrete și completă în a
fii de ajutor aganelor penale trebuie să include următoarele etape principale:
1. Examinarea corpului persoanei expertizate. Acesta constă examinarea completă și
obiectivă a corpului persoanei, exepertul având obligația să documenteze leziunile și modificările
constatate pe corpul personei prin descriere, fotografiere sau alte metode.
2. Examinarea îmbrăcăminții. Pentru posibități prezen teței de urme biologice sau
constatarea defectelor , acestea având doar rol orientativ pentru stabilirea mecanismului de
producere a leziunilor.
3. Examene suplimentare. În rezolvare cerințelor formulate de către oragnele de urmărie
penală sau instanță pentru stabilirea unei diagnostic , în astfel de situați se aplează la medici din alte
domeni de specializate cum ar fi chirurgie , neurochirurgie, ginecologie , precum și pentru efectuarea
examenelor suplimentare de laborator: toxicologice, radiologice, ser ologice .

13
4. Întocmirea actului medico -legal. Acesta find format din trei părți componente principale:
partea introductivă (consemnează datele privind expertul și motivele efectuării examinări) , partea
descriptivă (sunt notate datele obținute pe parcursul examinării) , partea de sinteză (cuprinde
concluziile ).
Secțiunea II.2. Traumatologia în domeniul examinării medico -legale .
În domeniul examinări medico -legale , traumatologia reprezintă un element importa nt,
întrucât traumele pot fi mortale sau nemortale, cele din urmă fiind examinate de către medicul
legist, pentru obținerea unui certificat medico -legal sau a unui raport de expetiză medico -legal,
expertul descriind cum au fost provocate traumatismele, dar și consecințele posttraumatice apărute
asupra pers oanei expertizate, prin gradul de gravitate și a caracterului leziunilor corporale prezente.
Tramatologia reprezintă următoarele:
– leziune traumatică sau traumă este orice modificare locală sau generală prezentă pe organismul
uman, apărută în urma unu i traumatism;
– traumatismul, este acțiunea agentului traumatic asupra organismului uman, reprezintă modul prin
care se produce leziunea traumatică în sine;
– agentul traumatic poate fi orice substanță lichidă, solidă ori gazoasă sau o formă de energie
naturală sau artificială, care acționând asupra organismului uman poate produce leziuni traumatice.
În timpul examinări persoanei de către medicul legist, acesta va analiza posibile traumatisme
prezente pe corpul victimei și va face o clasificare a agenților traumatici astefel:
a) După caracteristicile leziunilor traumatice produse, acestea pot fi:
– mecanici: leziunile au fost p roduse de corpuri contondente,. cum ar fi obiect ascuțit, piatră sau
pumn;
– fizici: temperatura, electricitatea;
– chimici ori toxic i: stupefiante, medicamente sau pesticide.
b) După natura lor sunt:
– biologici sau vii, tipul acesta de leziuni traumatice se produc în mod independent fără vreo altă
intervenție din partea altui factor; traumatismele agenților biologici, pot fi umani sau non-umani, la
răndul lor aceștea putând fi reprezentați prin agenți traumatici animali ori vegatali;
– inerți, leziunile traumatice sunt produse numai prin acționarea unei alte forțe.
c) După proveniența lor:
– naturali;
– artificiali;
– micști.
d) După p osibilitatea perceperii prin intermediul simțurilor:
– perceptibili;
– imperceptibili.
e) După compoziție:
– materiali, aceștea sunt perceptibili și au o consistență lichidă, solidă sau gazoasă;
– imateriali sau spirituali, inaccesibili majorității ființelor umane.
Acestea sunt doar câteva categori de clasificări ale agenților traumatici, în trucât aces tea
diferă în funcție de diferite criterii, de complexitatea și mu ltitudiniea agenților vulneabili ce ar putea
acționa aspura organismul ui uman, rezult ând în leziuni traumatice, astel, în cele mai mult e cazuri
evaluarea medico -legală întâmpină dificultăți, mai ales în cazul în care medicul specialist nu
dispune și de date din a nchetă.
În examinarea medico -legală pentru traumatismele nemortale , există obiective generale la
care medicul legis t va răspunde prin intermediul documentului întocmit , după desfașurarea
expertizei asupra persoanei , indifer ent dacă ace asta a avut loc la cererea persoanei sau a organelor
abilitate.
Obiectivele generale pe care le urmăr ește medicul legist , să raspundă pentru completarea
docu mentelor medico -legale sunt:
1. Confirmarea prezențe i traumatismelor declara te de către victimă, putând fi demo nstrate în mod
obiectiv astfel:

14
− leziuni le traumatice externe vor fi evidențiate și desc rise în mod sistematic de la drepta la stănga ,
și de preferabi l după gravitatea acestora;
− se va estima vechimea aces tora, pentru a se putea infirma sau susține data la care au fost
produse;
− o să fie stabilit fondul organic -patalogic, anterior apariției traumatismului, întrucât unele leziuni
traumatice prezentate de victimă pot fi leziuni posttraumatice.
2. Circumstanțele care au produs leziunile traumatice vor fi obiectivizat e, acest ea pres upunâd:
− caracteristicile ag entului traumatic se va esti ma în funcție de particul aritățile leziunilor
traumatice descop erite pe corpul persoane i, cum ar fi forma sau mărimea lor.
− se va stabili mecanismul prin care au fost produse, ex emplu loviturile active sau pasive , fie alte
leziuni;
− estimarea asupra circumstanțelor în care au fost produse lezi unile traumatice, cum ar fi print -un
accident de mașină sau o agresiune.
3. Preciz area cauzalități medico -legale, respectv a:
a) Legăturilor de cauz alitate, care ar putea fi:
− directe sau primare;
− necondiționate sau imediate;
− imediată ori condiționată, pe fondul patalogi c preexi stent, fie este agravat de traumatis m, fie
agravează efectele traumatismelor;
− asociate sau ter țiară;
− indirecte ori secundare, presu pune apariția unei complicații.
b) Raportul de cauzalitate.
4. Evaluarea gravități leziunilor traumatice.
Prin documentul pe care îl întocmește medicul legist ,se va răspunde la obiectivele esențiale ,
pentru a contribui la înfăptuirea actului de justiție, prin oferi rea elementelor necesare , în baza
cărora se va face încadrarea faptei produse cu vinovăție, in forma cerută de lege, realizanduse în
conformitate cu prevederile Codului penal, întrucât acest document va rep rezenta un mijloc de
probă în actul de justiție.
Obiectivele folosite de către medicul legist se pot împărți pe mai multe categori i, având
legături cu partea jur idică, cum ar fi: obi ectivul juridic general, obi ectivul juridic special, obiectivul
material .
Obiectivul juridic general, reprezintă punctul comun a tuturor infra cțiunilor asupra
persoanei, descrise de to talitatea ralațiilor sociale , făcând referi re la dreptu la viață a persoanei ,
indiferent de naționa litate, sex, convingeri religioase, v ârstă, dreptul la integritate corporală,
apartenență politică, s ănătate, libertate a fiecăruia și demnitate individuală. Î ntr-o existență normală ,
desfășurare a și dezvoltare individuală , nu poate fi posibilă dacă fapta care le aduce ati ngeri nu este
sancți onată. P rin respe ctarea aces tor o biective este asigurată siguranț a, existența fizică cât șă cea de
afirmare personală.
Obictivul juridic special „constă în relați ile sociale care ocrotesc persona , nerespectare a de
către ceilalți membri ai societății aduc atingeri intergrității corporale , sănătății victemei ”.13
Pentru persoanele care își prov oacă singuri o vătămare corpora lă, care se dovedește că prin
comiterea sa, se dorește din partea personei sustragerea de la anumite obligații prevăzute expres
prin lege, poate fi considerată o infracțiune.
Obiectul material este repr ezentat de corpul unei pr esoane ( victima) , astfel orice acț iune de
lovire sau vătămare asupra inte grități corporale sau sănătăți , care este î ndreptată asup ra omului viu.
Prin îndeplin irea acestor obiective medicul legist ajută prin intermediul examinări medico –
legale la încadrare înfrațiunilor la care a fost supusă persona examinată.
În decursul examinări medicol -legale traumtologice la care es te supusă per sona vie , se pot
indentifica următ oarele obiective :
 realitatea traumatismului;

13 Valetin Iftenie, Dan Dermengiu , Medicină legală, ediția a 2 -a revizuită , Curs universitar, Ed. C. H. Beck, București,
2014, p. 212

15
 data când au fost produse leziunile și vechimea leziunilor ;
 mecanis mului de producere a leziunilor și a modului și împrejurărilor producerii acestora;
 tipului de agent vulnerant și eventual, a particularităților care pot permite identificarea acestuia;
 aprecierea gravități leziunilor traumatice;
 precizarea legături de cauzalitate între acțiunea agentului traumatic și survenirea consecințelor
prejudiciante.
Criterii le medico -legale de evaluare a gravități unui traumatism nemortal asupra persoanei
examinate sunt:
 numărul de zile de îngrijire medicală ;
 infirmitatea ;
 pierderea unui organ ;
 pierderea unui simț ;
 încetarea funcționării unui simț sau organ ;
 sluțirea ;
 punerea în primejdie a vieții persoanei ;
 avortul posttraumatic .
Numai prin intermediul acestor crite rii, medicul legist poate evalua gravitatea unui traumatis m aflat
pe organismul uman, acești a fiind prevăzuți de Cod Penal.
Numărul de zile de îngrijire mediclă se estimează în mod direct, din punct de vedere al
gravități unei/unor l eziuni sau boli posttraumatice, în stabilirea „zile de îngrijire medicală” se ține
cont de următoarele principi i medico -legale :
 „criteriul diagnostic – timpul, localizarea, mărimea și numărul leziunilor traumatice;
 criteriul terapeutic – pronostic (recuperator) – perioada de timp necesară aplicării unei terapii
(medicamentoase, chirurgicale, recupe -ratorii) în ambulatoriu sau prin internare în spital – pentru
leziunea traumatică respec tivă;
 criteriul antecedentelor patologice – starea de sănătate existen -tă anterior traumatismului suferit
de victimă; „terenul” pacientului/vic -timei este determinat de vârstă, boli preexistente, stare de
nutriție, sex etc „.14
Zilele de ingrijire medicala î n conformitate cu Cod Penal, distingem următoarele:
 0-20 zile îngrijiri medicale -Leziuni traumatice ușoare și de gravitate medie ;
 21-60 zile îngrijiri medicale – Leziuni traumatice grave;
 peste 60 zile îngrijiri medicale – Leziunile traumatice foarte grave (Art. 182 Vătămarea corporală
gravă).
Aceste criteri i medico -judiciare nu trebuie confu ndate cu cele pentru timpul de vindecare , timpul
de incapacitate temporară de muncă (concediu medical), perioada de spitalizare,perioada
recuperatorie. Dacă medicul legist cu ocazia efecutări examinări medico -legale constată întârzieri
în apli carea tratamentului, deficiențe terapeutice sau agravarea intenționată a leziunilor, pentru
creșter ea numă rului de zile de îngrijiri medicale, este obligat să menționeze concluziile pe
documentul medico -legal, motivele care au generat creteșterea acestora față de numărul real care ar
fi fost acordate dacă aceste împrejurări nu ar fi existat.
Infirmitatea repre zintă vătămare corporală gravă, parțială sau totală, cu caracter
permanent, ce produce un handicap fizic sau psihic, care generează persoanei respective o stare de
inferioritate.
Handicapul fizic este reprezentat prin:
 pierderea unui organ și/sau î ncetarea sau diminuarea semnifi cativă și permanentă a
funcționalității acestuia;
 pierderea sau reducerea semnificativă și permanentă a unui simț;
 lipsa unui unei părți corporale și/sau para lizia ori alterarea semnificativă (permanentă) a
sensibilității locale.

14 Valentin Iftenie, Medicină legală din perspectiva juridică , Ed Fundației România de M âine, București, 2006, p. 75

16
Handicapul psihic, are un substrat organic obiectivabil (ex:cicatricea maningocerebrală).
Infirmitate a este consecința posttraumatică care trebuie să aibă un caracter de permanență, adică să
nu fie susceptibilă refaceri naturale sau medico -chirurgicală.
Infirmitatea se poate constitui:
 imediat posttraumatic, când gravitatea inițială a leziunilor traumatice este deosebită și permite
acest lucru (exe mplu dintr -un accident rutier , personei i se amputează un membru) ;
 după un interval de timp de la traumatism s i anume: prin aplicarea măsurilor terapeutice impuse
de situație sau după epuizarea metodelor terapeutice -recuperatorii prin care s -a încercat remedierea
consecințelor posttraumatice.
Pierderea unui organ are caracterul de permanență a consecinței posttra umatice,
considerânduse infirmitate , fiind mențion at și în legea penală repectiv în Art. 194 Noul Cod Penal.
Prin organ se înțelege parte din corpul unei ființe vii, care îndeplinește una sau mai multe funcții
vitale sau utile vieții15, având o formațiune anatomică cu o topografie precisă, cu structură bine
diferențiată și individualizată, formată dintr -un țesut specific, cu o vascularizație și o inervație
proprie sau alături de alte organe.
Pierderea unui simț reperzintă atunci când unul dintre simțurile o rganismului uman cum ar
fi văzul, auzul, pipăitul, mirosul și gustul a fost pirdut chair dacă partea exterioară a corpului nu
prezintă vr eo infir mitate, spre exemplu, deși victima unui traumatism cranio -cerebral își păstrează
globii oculari întregi, totuși nu mai vede, datorită leziunilor traumatice ale creierului.
Sluțirea , se înțelege forma calificată a infracțiuni de vătămare corporală gravă, prin care
înțelegm multilare a gravă a persoanei , cu caracter perman ent si substrat morfologic care indiferent
de localizare, alterează aspectul estetic .
Precizăm că din punct de vedere medico -legal nu se poate accepta drept sluțire:
– tăierea, smulgerea, ruperea, arderea sau vopsirea părului capilar, a bărbii, a mustății, a
genelor sau a sprâncenelor, acesta având do ar un caracter temporal;
– pierderea dinților, inclusiv cei f rontali deoarece aceș tia pot fi suplin iți prin proteze fixe sau
mobilizabile.
Punerea în primejdie a vieții persoanei este traumasimul care necesitat 12 -14 zile de
îngrijiri medicale, ce constituie tentativă la infracțiunea de omor, omor calificat sau, după caz,
omor deosebit de grav, indiferent dacă, potrivit actelor medico -legale, leziunile traumatice au pus
sau nu în primejdie viața victimei, iar condiționată de punerea în primejdie a v ieții.
Secțiunea II .3. Clasificarea agenților traumatici
În acestă clasificare se face refeință la agenti traumatici duri, solizi, care la contactul cu
corpul unei pesoane, din urma unei acțiuni violenta produc leziuni traumatice datorită . Agenți
traumatici se clasifică în:
A) Agenti traumatici mecanici
Se definesc ca reunienea obiectelor vulnerabile durea, ce produc leziuni traumatice la venirea
în contact cu corpul uman datorită enegiei cinetice care apre într-un cadrul unei acțiuni de violență.
1. Obiecte contodente se clasifică funcție de:
a) forma suprafeție de impact sunt:
 cu suprafață plană: pătrată , triunghiulară , rotundă, dreptunghiulară;
 cu suprafață încurbat ă, cilindro -sferică;
b) dimensiuneea suprafaței de impact:
 cu suprafață de lovire mai mare (peste 16 cm2)
 cu suprafață de lovire mică (sub 16 cm2);
c) refelieful suprafeței de impact:
 cu suprafață rugoasă -neregulată, colțuroasă;
 cu suprafață netedă -regulată.

15 https://dexonline.ro/definitie/organ accesat la data 25 Aprilie 2018 ora 14:30

17
2. O biecte/instrumente/arme ascuțite, cunoscute cu denumite de „arme albe”, deoarece reflectă
lumina :
 obiecte înțepătoare, cu un vârf ascuțit: acul, cuiul, sau cu mai multe vârfuri: furculița, furca .;
 obiecte tăietoare, cu una (de regulă) sau mai multe lame ascuțite: briciul, lama, cuțitul de masă;
 obiecte înțepătoare -tăietoare și tăietoare -despicătoare , cu vârf și lamă ascuțită , unele arme pot
prezenta mai multe lame tăietoare cum sunt cele bi sau poli tăietoare, și pot fi : briceagul, pumnalul,
șișul, foarfeca, cuțitul de bucătărie, iar cobiectele tăietoar e-despicătoare au un corp masiv și o lamă
ascuțită cum ar fi sapa, toporul.
3. Proiectile se caracterizate prin dimensiuni mici, dar cu o viteză de deplasare mare.
4. Unda de șoc, apărută datorită unei exploziei.
Modalitaț i de realizare a leziunilor traumatice prin ageț i traumatici mecanici:
a) smulgere – ruperea unui tesut ;
b) târârea(frecare) – zgâriere ;
c) impușcarea ;
d) ințepare a – injunghierea cu un obiect dur de tip taietor ;
e) taiere a-secționare a, despicare a cu un obiect dur , taietor ;
f) lovirea activă – lovirea cu un corp dur , lovitura generează leziuni traumatice localizate numai în
zona de impact . Acestea având o gravitate mai mare în intestate, apar din unrma unei agresiuni.
g) lovirea pasivă – lovirea de un corp dur , ; leziunile traumatice sunt produ -se prin cădere . Acestea
se carecterizea prin o mai bună localuzare a leziunilor traumatice pe corpul victemei find mai
proieminente.
h) comprimarea, strivirea – zdrobire intre două corpuri dure .
Circumstanțe de producere a leziunilor traumatice reprezintă modalităților și a
împrejurărilor de realizare a leziunilor traumatice, corelată cu cercetarea criminalistică specifică,
oferă medicului legist posibilitatea de a stabili circumstanțele în care s -au produs aceste leziuni:
agresiune, provocate sau autoprovo cată ori accident, astfel încât după evaluarea medico -legală a
gravității tra umatismului suferit de victimă în care se aplicarea criteriile medico -legale spefice,
organul penal să poată încadra în mod obiectiv fapta agresorului, în conformitate cu preveder ile
Cod P enal.
Circumstanțele în care se produc leziunile traumatice prin angenți mecanice se face doar prin
colerarea datelor obiținute prin cercetarea criminalistică a organelor penale acestea putând fi
produși prin: cădere pe același plan sau de la înăl țime, diverse forme de asfixiere mecanică și
traumatisme de trafic feroviar ori rutier.
Leziunile traumatice se produc din urma acțiunilor agenților traumatici mecani clasificându -se
în trei categori:
 leziunile traumatice sistematice
 leziunile traumatice s uperficiale
 leziunile traumatice topografice
Leziunile traumatice elementare , cunoscute și cu denumirea de leziuni traumatice primare sau
superficiale, aceste tipuri de leziuni, sunt întâlnite foarte frecvent în parte pratică activi tăți medico –
legală, se caracterizează prin faptul că interesează pielea ,rspectiv tegumentul sau învelișul cutanat al
corpului uman, format din trei straturi: epiderm, derm și hipoderm, și straturile imediat subcutanate.
Leziunile traumatice elementare fără soluț ie de continuare se prod uc printr -un mecanism vascular,
vasodilatație sau efrac -ție vasculară po sttraumatică, se vindecă fără a lăsa urme pe piele și nu sunt
periculoase pentru viață .
Leziunile traumatice elementare fără soluț ie de continuare sunt:
 eritemul posttraumatic cum ar fi iritaț ile;
 echimoza , cunoscută și ca vână taie, reprezintă ruptu ra sau zdrobirea unor vase de sâ nge
hematonul de culoarea roș ie-violet.

18
Echimoza este l eziune tr aumatică elementară fară soluț ie de continuare , de culoare roșiatică . Acesta
apare prin ruptura unor vase de sănge, pentru inceput zona se face roșiatică ,schimbându -și apoi
culoarea pe parcursul vindecari, devenind albăstrie, cafenie, verzuie, gă lbuie.
Hematonul repezintă l eziune traumatică elementară fără soluție de continuitate ,de culoare roșiatică –
violace e pe fond tumefiat care nu dispare la presiune digitală .
Hematoanele intinse in suprafață pot introduce starea de ș oc(posttraumatic sau hemoragic)sau chiar
pot determina dece sul victimei(hematon celebral).
Leziunile traumatice element are cu solutie de continuitate au o gravitate mai mare, uneori
provocând decesul persoanei, acestea se vindecânduse cu sechele respectiv cicatrici .
Leziunile traumatice elementare cu solutie de continuare sunt:
 plaga – distrugerea t uturor straturilor pielii uneori si a unei parti din tesutul muscular ;
 excoriatia – distrugerea straturilor superficiale ale pielii , numită și jupuitată.
Excoriatia este l eziune traumatica elementara cu solutie de continuitate , se caracterizata prin
distru gerea straturilor superficiale ale pielii, ea putând fi:
 superficiala – nu sangereaza si se acopera cu o crusta galbuie
 profunda – manifestata printr -o sangerare redusa cantitativ si se acop era cu o crusta bruna sau
brun-galbuie .
Plaga este o l eziune traum atică elementară cu solutie de continuitate, carectizânduse prin
distruge rea tuturor straturilor pielii ș uneori chiar a unor parti din tesutul muscular .
Plagile pot fi clasificate astfel:
a) În functie de adancime
 plăci superficiale
 plăci profunde, care la rândul lor pot fi penetrante sau nepenetrante.
b) În funcț ie de gravitate:
 ușoare
 grave
 foarte grave
 mortale
c) În funcție de evoluț ie:
 simple
 complicate
Din punct de vedere medico -legal ș i criminalistic aceste sunt:
 plagi de atac , sunt localizate în anumite r egiuni ale corpului victimei, caz în care plăgile
interesează proiecția unor organe vitale, desfigurarea ;
 plagi de aparare , apare ca urmare a încercărilor victimei de a se apăra: victima încearcă să apuce
arma albă . Acestea find ofensive sa defensive în fu ncție de localizarea lor.
Plaga tăiata este produsa de obiecte dure cu lama ascutita,taietoate , prin apasare – alunecare pe
suprafata corpului uman. De regulă în cauzlt marginile plagii tăiate sunt regulate si netede.
Plagile taiate pot fi:
 cu lambou – obiectul ascutit actioneaza asupra suprafetei corpului oblic ;
 liniare – obiectul taietor actioneaza perpendicular pe o linie imaginara ;
 cu amputare – cand in urma taierii se produce detasarea unei parti a organismului(ureche, deget,
etc)
Plaga zdrobită sunt produse prin lovire cu sau de un corp dur, manifestând o săngerare redusa,
marginile plagii sunt neregulate si zdrentuite, iar fundul plagii fiind plin de cheaguri sanguine.
Placa zdrobita poate fi:
 plaga plesnita ;
 plaga strivita ;
 plaga muscata ;
 plaga smulsa ;

19
Plaga muș cata pot fi produsa de om dar de regulă sunt produse de animal si reproduce forma
arcadelor dentare.
Plagile muș catel pot fi:
 leziuni traumatice
 plagile profunde cu imprimarea formei dintilor
 plagi urmate de detasarea zonei muscatel
Leziunile traumatice carac teristice agresiunii umane sunt: cădere; traumatisme: de trafic – rutier
accidente de circulatie si feroviar sau prin folosirea armelor de foc(arme de vanatoare, pistoale,
carabine); diverse forme de asfixiere mecanica sau traumati sme de natura mecanica.
B) Agenți traumatici fizici
Aceste se produc asupra corpului uman prin „determinarea aparției unui complex de
modificare morfo -funcțională fie la nivel local sau general ”16. Acesțea apar cu ajutorul unor agenții
naturali, fizici sau arficiali și sunt reprentați prin:
 radiațiile;
 sunetul;
 temperature;
 electicitatea;
 presiunea atmosferică.
Temperatura reprezintă agresiunea termică generate asupra organismului uman, manifestănduse
prin prezență unei temperature scăzute sau ridica, atât l a un nivel general cât și pe plan local , având
efect asupra întregului organism.
„Termperatura înaltă sau termograsiunea provoacă la nivel local arsuri, iar la nivel general starea de
hipertermie.”17
Leziunile care pot apărea pe corpul uni persone ca rezult at a unei termoagresiuni sunt
arsurile, leziuni rezultate din contactul cu lichidelor sau aburilor fierbinți opăria, iar în funcție de
profunzime pot fi:
 arsuri de gradul I –eritematoasă , când ocupa peste 75% din suprafața corporală și pot provoca
decesul .
 arsuri de gradul II – flictenulară, care dacă ocupa peste 50% din suprafața corporală pot genera
moarte .
 arsuri de gradul III caracterizată fie prin apariția unor vezicule cu conținut lichid , fie prin lipsa
veziculelor si apari ția, în schimb, a escarei al be – zonă albicios -cenusie, subțire, moale, umedă care
este letală , îm situația în care afectează mai mult de 30% din suprafața corporală.
 arsura de gradul IV – carbonizarea, ce presupune distruger ea în totalitate a tegumentului
împreună cu țesutul moale subiacent si, uneori, chiar si a oaselor; apare sub forma escarei brune –
zonă brun -negricioasă, dură, sfărâmicioasă.
„Temperatura scazută, frigul sau criogresiune poate fie la nivel local, determinând, prin acțiuni
rapide, degerături, iar prin acțiune len tă, îndelungată, o serie de modificări anatomo -clinice reunite
sub denumirea de pernio, fie la nivel general situație în care se produce hipotermia. ”18
În cazul crioagresiuni pe o perioadă lungă de timp asupra corpului uman, rezultând în apariția
degerături lor, respectă următoarele etape :
1. perioada expunerii la frig – de înghețare;
2. perioada de încălzire – de dezghețare;
3. perioada de degerătură constituită;
• degerătura de gradu l I, eritemato -edematoasă ce se vindecă fără sechele după câteva săptămâni;

16 Valetin Iftenie, Dan Dermengiu, Medicină legală, ediția a 2 -a revizuită, Curs universitar, Ed. C. H. Beck, București,
2014, p. 331
17 Valetin Ift enie, Dan Dermengiu, Medicină legală, ediția a 2 -a revizuită, Curs universitar, Ed. C. H. Beck, București,
2014, p . 331
18 Valetin Iftenie, Dan Dermengiu, Medicină legală, ediția a 2 -a revizuită, Curs universitar, Ed. C. H. Beck, București,
2014, p . 340

20
• degerătura de gradul II, flictenulară; se vindecă fără sechele dar mai greu;
• degerătura de gradul III sau degerătura -necroză care se cicatrizează în 2 -3 luni;
• degerătura de gradul IV sau degerătura -gangrenă.
5. perioada sechelelor: trofice, nervoase, vasculare.
Presiunea atmosferică reprezintă presiunea exercitată de aerul din atmosferă asupra scoarței terestre.
Acesta însumează presiunile parțiale ale gazelor componente și care devine periculoasă pentru
organismul uman fi e când crește excesiv, fie cân d scade prea mult. În funcție de altitudine
(înălțimea) la care o persoană se față de nivelul mării (p resiunea atmosferică find de 760 mmHg).
Presiunea atmosferică scăzută, pentru l o scurtă durată de expuner , determină:
 răul de munte; apare la persoanele care se află la altitudini de aproximativ 2500 -3000m , se
manifestă prin : amețeli , oboseală, somnoloență și tulburări respiratorii și ale ritmului cardiac , în
cazuri extetme poate aparea decesul;
 răul de altitudine, apare la persoanele care se află la alti tudini de aproximativ 6000 -7000 m, pot
apărea dureri în regiunea inimii .
Presiunea atmosferică crescută apare datorită modificărilor concentrației de Nitrogen în aer. Acestea
apar: la coborârea în adâncuri, în aceste cazuri exită apariția lezini aspra corp ului personae,
spargerea timpanului , aprația rupturilor pulmonare și hemoragilor.

C) Agenți traumatici toxici
Toxicologia este știința care se ocupă cu studiul substanțelor cu potențial nociv, considerate
toxice și influenței lor asupra organismelor vii (animale sau vegetale), inclusiv asupra omului.
Substanțele toxice reprezintă o sursă frecventă de agresiune și moarte violentă care au constituit pe
parcursul anilor o preocupare constantă a medicinei legale.
Agenți traumatici toxici sunt reprezntați ca o substanța toxică sau un agentul traumatic
chimic, care oadată pătrunși în organismul personaei și produc un dezichilibrul fiziologic al
organismului care permite adaptarea la mediu, provocând modificări,leziuni, funcționale și/sau
structurale, care se ca racterizează printr -o starea patologică numită intoxicație sau poate avea ca
rezultat decesul persoanei respective.
Substanțele toxice se pot clasifica astfle:
1. În funcție de starea de agregare în substanțe solide, lichide și gazoase.
2. După originele lor na turale în: vegetale (opiu), animale, de sinteză (metamfetamină), de
semisinteză (heroina) și minerale.
3. După natură chimică a substantelor toxice pot fi organice (alcool metalic, etilic, medicamentele
si nicotina) și anaorganici (plumbul, acidul cianhifri c)
4. În funcție de operațiunile necesare pentru extragere substanței toxice din mediu sau din material
biologic se descriu pe următoare grupe de toxice în gazoși, volatili și minerale.
5. În funcție de modul și locul în care acționează substantele toxice pot f i:
 morfolezionale, produc leziuni la poatea de intrare (sofa caustică), în organele care se
depozitează (alcoolul poate determina apariția crizei sau cancerul, în zona ficatului) sau la locul de
ieșire (literații ale colonial induse de mercur);
 toxice fun cționale, aceste alterează funcț ionalitatea organelor sau diferitelor sisteme din
organismul uman.
Tipuri de intoxicați:
1. Intoxicația cu alcool etilică ;
2. Intoxicația cu oxid de carbon ;
3. Intoxicația cu alcool metilic ;
4. Intoxicația cu pesticide ;
5. Administrarea de stupefiante .
În cazul intoxicație cu alcool etilic sau intoxicației cu stuprfiante crează asupra persoanei o
stare de bine sau euforie, delir și apari ția halucinați lor.

21
Capitolul III: Legislația și cauzalitatea în examinarea medico -legală a
persoanelor

Cauzalitatea în examinarea medico -legală a persoanelor definește relațile ce sunt stabilite
între actiunea traumatică și efectul contatat produs; cu alte cuvinte legăturile de cauzalitate explică
depedența ce apare între traumatis și vătămare generată.
„Medicina legala contribuie decisiv la conturarea conțin utului infracțional cu cele două
laturi ale sale:
– latura subiectivă – elemente ce stabilesc forma vinovă ției – intenție directă, intenție
indirectă, culpa cu prevedere, culpa fara prevedere.
– latura obiectivă – pune in evidență relația cauzală sau mijloacele utilizate ”.19
Pentru îndeplinirea acestora , medicul legist va folosi o serie de crite ri medico -legale
prevăzuți de legiuitor în Codul Penal și Codul de Procedură Penală care vor ajuta la evaluarea
garvități leziunilor traumatice prezen te pe corpul victimei, și a consecințelor care au apă rut aspra ei.
Aceste criteri sunt g asite în cate goria infracți unilor cont ra persoanei , care aduc referiri celor
care aduc atingeri asupra integrități corporale și sanătăți , fiind menționa te în Par tea specială din
Codul Penal respectiv Titlul I, Capitolu I Î.
Latura subiectiv ă reprezintă cer cetare a elementelor ce stabilesc vinovăția , subiectul activ
care a produs infracțiuni asupra unei persoane, sau latura subiectivă a conținut ului constitutiv al
infracțiuni, pentru a se afla dacă lezi unile traumatice sau alte elem ente găsite pe corpul persoanei
au fost provocate de ace asta, în mod intenționat d e către victimă sau de către altă persoană, în acest
caz este nevoe de stabilirea discernământului făptuitor ului sau persoanei suspecte, care se va
realiza printr -o exper tiză medico -legală psihiatrică, chemată pentru a aduce lămuriri.
Toate acete formănd elemetul subiectiv prin care se dorește indetificare motivului care a
determinta făptuitor să comită actiune cât și scopul acestuia care formează lautura subiectivă a
infractiuni dar și vinovăția ce poate fi prezentă în conformitate cu Art 16 Codul P eanal, sub trei
forme:
– Intenția , apare atunci câ nd făptu itorul dorește producerea lui (careterizăndu -se a fi
inteția directă) și acc epetarea când acest a este conștie nt de posibilitate a produceri lui
(reprezentănd intenția indirectă);
– Culpa care are două forme: cu prevedere, făptuitorul es te conștient de rezult atul faptei
sale, dar consideră că nu are temei și nu -l acceptă, și următorul este fără preve dere, apare
în situația cand făptuitorul nu prevede rezultul faptelor sale.
– Praeterintenția acesta forma mixă din reuninunea a două elemte r epectiv unul
intenționare și a unuia din culpă avănd un rezultat mult mai grav decăt cel prevăzut de
făptuitor.
Latura obiectivă reprezintă punerea în evidență a laturei materiale, infracțiunea care a
determinat apar iția a gentului tram atic, punctul vulnerabil caracteristic,precum și mecan ismul său de
acțiune, cum ar fi o cădere sau o lovitură , mijloacele care realizează, individualizează acț iunea prin
stabilirea particularită ților, prin locul și natura lor. Tot în latura obictivă se pun în evidență leziunile
traumatice reuz ultate dintr -o stare de pericol infracțional,aceasta reprezentând urmările im ediate
apărute, pentru detrminare a legăturilor de cuzalitate , prin constituirea elem entului infracțional
evidențiindu -se cauza care a determinato și condi ția produceri.
În latura obictivă se runesccele trei elemente cunoscute ca find activitate infracțională,
uramrea consecutivă și legătura de cauzlitate ce poate apărea între cele două.
Activitate infracțională reprezintă momentul în care intrgritate corporală sau sănătate
victemei a fost vătămată, realizănduse prin:
– Latura pozitivă (acțiune) , care se traduce a fi „o mișcare a corpului aptă să lezeze
interesul protejat de norma penală” (F. Mantovani menționat de Fl. Streteanu), acesta putând fi

19 http://www.esanatos.com/ghid -medical/medicina -legala/Examinarea -medicolegala -a-pers44949.php accesat la data 2
mai 2018 ora 18:30

22
directă (victima este lovită cu un corp dur de către făptuitor), sau indirectă (agresorul asumă un
câine asupra victemei).
– Latura ne gativă (inacțiune) sau omisiune, are loc atunci când făptuitorul nu ceva
care să se afle sub sancțiune penale.
Agresiune la care poate fi supusă victimă de cătr e făptuitor nu se ralizează doar prin
intermediul unor mijloace materiale (persoane este lovită cu pietre sau îi se pune piedică de către
făptuitor) putăn apărea urmări fizice pe corpul personei, dar șî prin mijoace psihice (victimă este
amenițată sau speriată intenționat de către făptuitor) avand urmări asuprea stări psihice a personei.
Uramare apărut de activitate antipersonale și antijuridică constă în modificare fizică
perceptibilă și vibilă asupra persoanei . Acestea reprezentâ faptu că „lovirea sau orice acte de
violență cauzatoare de suferințe fizice se pedepsesc ”20 în prezedările Art. 193 și Art. 194 din Noul
Codul Penal.
Legătura de cauzlitate reprezetând activitate infracțională și suferință victemei.
„In practica judiciară și medico -legală există două criterii pentru incadrarea juridică a faptei
privitoare la lovirea si vatămarea integritații corporale sau a sănătații:
a) Criteriul general – al perioadei de ingrijiri medicale necesare vindecării leziunilor ,
perioada ce este direct proporțională cu gravitatea leziunilor (modificarilor) traumatice.
b) Criteriul specific – al existenței consecințelor posttraumatice considerate drept vătămare
corporală gravă ”.21
Examinării medico -legale a personei vie reprezintă un element important în desfășurarea
anchetei pentru organele judiciare , ajutănd astfel în cazuri de lovire și vătămare corporale sau a
sănătăți i reieșind din textul articolelor corespun zătoare din Codul Penal.
Prin folosirea criterilor enumerați în Capitolul II se va realiza încadrarea faptelor exercitate
asupra intergități persoanie supuse examinări medico -legale, de către organele de justiție abilite, cu
ajutorul legislație preznte în România:
„Art. 191 Lovirea sau alte violențe
(1) Lovirea sau orice acte de violență cauzatoare de s uferințe fizice se pedepsesc cu închisoare de la
o lună la 6 luni sau cu amendă.
(2) Fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afecta tă sănătatea unei persoane, fiind
necesare îngrijiri medicale pentru vindecare, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu
amendă.
(3) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Art. 192 Vătămarea corporală
(1) Fapta prevăzută în art.191 care a cauzat vreuna din următoarele consecințe:
a) o infirmitate;
b) un prejudiciu estetic grav și permanent;
c) avortul;
d) punerea în primejdie a vieții persoanei,
se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.
(2) Când fapta a fost săvârșită în scopul produ cerii uneia dintre consecințele prevăzute în alin. (1)
lit. a) și b) pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.
(3) Tentativa la infracțiunea prevăzută în alin. (2) se pedepsește.
(4) Acțiunea penală pentru fapta prevăzută în alin. (1) se pune în mișcare la plângerea prealabilă a
persoanei vătămate.
Art. 194 Vătămarea corporală din culpă
(1) Fapta prevăzută în art. 191 alin.(2) săvârșită din culpă de către o persoană aflată sub influența

20 Art. 193 Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte, alin. (1), Conform Noul Cod Penal Lovirea Partea specială,
Titlul I Infracțiuni contra persoanei, Cap .II Infracțiuni contra integrității corporale sau sănătății., din Legii nr.
286/2009, Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 757 din 12 noiembrie 2012, intrat în vigoare de la 01 februarie
2014
21 http://www.esanatos.c om/ghid -medical/medicina -legala/Examinarea -medicolegala -a-pers44949.php accesat la data 2
mai 2018 ora 18:30

23
băuturilor alcoolice ori a unei substanț e psiho active sau în desfășurarea unei activități ce constituie
prin ea însăși infracțiune se pedepseșt e cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(2) Fapta prevăzută în art. 192 alin.(1) săvârș ită din culpă, se pedepsește cu închisoare de la 6 lu ni la
2 ani sau cu amenda.
(3) Când fapta prevăzută în alin. (2) a fost săvâ rșită ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale sau
a măsurilor de prevedere pentru exerci țiul unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei
anumite activități, pedeap sa este în chisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.
(4) Dacă urmările prevăzute în alin. (1) – (3) s -au pr odus față de două sau mai multe persoane,
limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.
(5) Dacă nerespectarea dispozițiilor legale o ri a măsurilor de prevedere sau desfășurarea activității
care a condus la comiterea faptel or prevăzute în alin.(1) și (3) constituie prin ea însăși o infracțiune,
se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.
(6) Acțiunea penală se pune în mișcare l a plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Art. 217 Agresiunea sexuală
(1) Actul de natură sexuală, altul decât cele prevă zute în art. 216, cu o persoană săvârșit prin
constrângere, punere în imposibilitate de a se ap ăra sau de a -și exprima voința, ori p rofitând de
această stare, se pedepsește cu închisoare d e la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani și interzi cerea exercitării unor drepturi atunci când:
a) victima se află în îngrijirea, ocro tirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului;
b) victima este rudă în linie directă, frate sau soră;
c) victima nu a împlinit vârsta de 15 ani;
d) fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice;
e) fapta a avut ca urmare vătămare a corporală.
(3) Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pe deapsa este închisoarea de la 7 la 15 de ani și
interzicerea exercitării unor drepturi.
(4) Dacă actele de agresiune sexuală au fost pre cedate sau urmate de săvârșirea actelor sexuale
prevă zute în art. 216 alin. (1) și (2), fapta constituie viol.
(5) Acțiunea penală pentru fapta prevăzută în alin. (1) se pune în mișcare la plângerea prealabilă a
persoanei vătămate.
(6) Tentativa la infracțiunile prevăzute în alin. (1) și (2) se pedepsește.
Art. 340 Conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau altor substanțe
(1) Conducerea pe drumurile publice a unui ve hicul pentru care legea prevede obligativitatea
deținerii permisului de conducere de căt re o persoană care, la momentul prelevării m ostrelor
biologice, are o îmbibație alcoolică de pest e 0,80 g/l alcool pur în sânge, se pedepsește cu
închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează și pers oana, aflată sub influența unor substanțe psihoactive,
conduce un vehicul pentru care legea prevede obligativitat ea deținerii permisului de conducere.
(3) Dacă persoana aflată în una dintre situațiile prevăzute în alin. (1) și (2) efectuează transport
public de persoane, transport de substanțe sau pro duse periculoase ori se află în procesul de instruire
practică a unor persoane pentru obține rea permisului de conducere sau în timpul desfășurării
probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, pedeapsa este
închisoarea de la 2 la 7 ani.
Art. 3 36
Conducerea unui vehicul sub influența a lcoolului sau a altor substanțe
(1) Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea
deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor
biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare
de la unu la 5 ani sau cu amendă.
(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează și persoana, aflată sub influența unor substanțe psihoactive,
care conduce un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deț inerii permisului de conducere.
(3) Dacă persoana aflată în una dintre situațiile prevăzute în alin. (1) și alin. (2) efectuează transport
public de persoane, transport de s ubstanțe sau produse periculoase ori se află în procesul de instruire

24
practică a unor persoane pentru obținerea permisului de conducere sau în timpul desfășurării
probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, pedeapsa este
închisoarea de la 2 la 7 ani. ”22

22 Conform Noului Cod Pena l, Legii nr. 286/2009, Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 757 din 12 noiembrie
2012, intrat în vigoare de la 01 f ebruarie 2014, Partea Specială, Titlul I Infracțiuni contra persoanei, Cap . II – Infracțiuni
Contra integrității corporale sau sănătății, art. 191 -194, Cap .VIII Infracțiuni contra libertății și integrității sexuale, art
217, Titlul VII, C ap. II Infracțiuni contra siguranței circulației pe drumurile publice, art. 340 -336

25
Capitolul IV: Examinarea medico -legală pentru persoanele aflată sub
influnță bauturilor a lcoolice sau intox icația cu alcool etilic
Secțiunea IV .1. Caracteristici intoxicației cu alcool etilic
Alcoolul etilic se prezintă sub forma unui lichid incolor, volatil (punctul de fierbere 78,3°C),
inflamabil, mai ușor decât apa (densitate: 0,789 g/cm3) și miscibil cu aceasta în orice proporție, cu
gust arzător și miros caracteristic, este componenta esențială a băuturilor alcoolice . Acesta mai este
cunoscut în popor sub diverse denumiri : băutură cu grad ridicat de tărie, obținută din fermetația
anumitor fructe , cerealelor sau din plantelor cu un conținut mare în carbohidrați cum ar fi țuica,
pălincă, rachiu, vinul (avănd și denumirea de sângele Domnului în sfera religioasă) , berea , ”licoara
divină” ori ”biocombustibil”sau cu intrebuință se dezinfectant spi rt (acesta în unele cazuri înlocuid
băturile alcoolice clasice).
Alcoolul în societate este folosit conc omitent ca aliment și ca substanță psihoactivă.
Consumat în cantități mici și de către oameni care care beau numai pentru că așa este
obiceiul.Aceasta model se datoreaza faptului că băuturile alcoolice sunt ușor accesibile, iar efectul
alcoolului este resi mtit într -o primă etapă ca fiind plăcut.
Băuturile alcoolice se pot clasifica după modul în care sunt obținute în :
A. Naturale, ce se ob țin prin fermenta ția alcoolic ă a glucidelor din materii vegetale (fructe,
cereale, cartofi ) cu ajutorul drojdiilor. B ăuturile alcoolice naturale, la randul lor, sunt:
a) nedistilate sau fermentate (alcoolul r ămane in lichidul din care se formeaz ă): berea, vinul.
b) distilate (alcoolul este concentrat prin distilarea lichidelor fermentate) din fructe –
rachiuri: țuica de prune, șlibovi ța (țuica distilat ă de dou ă ori), rachiul de tescovin ă, palinca etc. – sau
din grâne: whisky, rom, gin etc.
B. Industriale , obținute prin diluarea alcoolului etilic cu apă și adăugarea unor ingrediente
(votcă, bitter etc.). Prin încorporarea unei cantități de 20 -40% zahăr în rachiuri (naturale sau
industriale), se obțin lichiorurile.
Tăria băuturilor alcoolice este exprimatî în grade ce reprezintă proporția de alcool absolut
conținut în lichidul respectiv (volum la sută); cifra gradelor alcoolice s e înmulțită cu 0,79
repezetând densitatea alcoolului, permite calculul cantității sale, în grame de etanol dintr -o sută ml
de lichid . La bere, conținutul în extract sec – reziduu de evaporare – poate fi exprimat în procente.
Spre exemplu, E.P. (extract pri mar) 12,5%, extract sec și nu tărie alcoolică.
Băuturile alcoolice, în funcție de conținutil acestuia prezent în ele, se pot î mpărți in trei
categorii:
 Slabe – pană la 12o alcool cum sunt : berea, mustul și vinul slab;
 Mijlocii – ce con țin intre 12o și 20o alcool (vinuri tari, vechi și dulci, vermut);
 Tari – intre 20o și 60o alcool (vodka, lichoruri, rachiu, țuică, rom, gin ).B ăuturile tari se
consum ă ca atare sau in amestec.
În organismal uman este present o cantitate foarte redusă de alcool etilic, rezultată din
procesele metabolice de fermentație și a cărei valoare de 0,002 -0,003 g‰ nu are semnificație
clinică.
Alcoolul poate pătrunde în organism prin căile respiratorie, transcutanată (transmucoasă) și
în special pe cale digestivă, prin ingestie ace stuia. Absorbția alcoolului prin sistemul digestivă are
loc, în principal, la nivelul stomacului și duodenului, viteza de absorbție a acestuia depinde de
alimentelor prezente în stomac la momentul respective , putând fi o absorbție lent sau rapidă . După
ingerare, alcoolul, ajunge în stomac unde începe să fie resorbit, restul de alcool trece în intestinul
subțire unde este absorbit în circulația sanguină. Odată ajuns în corpul uman și abosorbit de acesta
este tranportat către ficat prin venea poartă. Modul î n care alcoolul este absorbit depinde de
cantitatea, concentrația alcoolului și cantitatea și compoziția alimentelor aflate în stomac și intestine
la momentul pătrunderi acestuia în corp.

26
Alcoolemia este definite ca find concetrația (cantitate) de alcool prezentă în sânge exprimată
în grame la litru. Acesta se poate măsura în aerul expirat, prin probe de sânge sau de urină.
Alcoolemia mai este cunoscut ă și cu denumirile de "concentrația de alcool în sânge", îmbibație
alcoolică", "grad de intoxicație alcoolică ” sau "nivelul de alcool în sânge", .
După ingestie, alcoolemia este maxim ă după:
 20-30 minute dac ă stomacul este gol;
 1 oră – 1 oră și 30 minute, cand stomacul con ține alimente (proteinele și lipidele intarzie
absorb ția; cel mai rapid se absorb băuturile cu o concentrație alcoolică de 10 -20‰ și carbonatate).
”Alcoolul în organis nu este împărțit egal în tot oraganismul uman, fiind direct proportional
cu conținutul diverselor organe și țesuturi în apă și invers proporțională cu conținutul acestora în
grăsimi; astfel, în ordine descrescătoare a concentrației, alcoolul se găsește în creier, plămân, splină,
rinichi .”23
O mare cantitate a alcoolului din sânge este metabolizată prin ficat, astfel doar o cantitate
redusă este transformată și extrahepatic: în rinichi, pancreas, mușchi. „În ficat, există trei căi de
biotransformare a alcoolului etilic: o cale principală și două secundare, ce intră în acțiune atunci
când calea principală este suprasolicitată. Astfel:
a) calea princip ală, desăvârșită prin intermediul enzimei alcooldehidrogenază și care se
soldează cu formarea de C02 și H20;
b) calea secundară mediată de oxidaza microzomală;
c) calea secundară mediată de catalază.”24

Secțiunea IV .2. Aprecierea gradului de intoxicație etilică
Dovedirea stări de ebrietate a unei personae suspectă că ar fi consumat băuturi alcoolice
etilice se poate realiza prin:
A. Printr -o examinare clinică a personei suspectate de către un medic legist într -o instituție
medico -legală, în cele mai multe cazuri, ob iectivânduse intensitatea tulburărilor psiho -neurologice
generat de consumul recent de alcool etilic sau de diverse substanțe psihoactive.
Examinarea medico -legală a persone este obligatory în situțile din urma unei eveniment de
traffic din care rezultat ă au fost produse lezinu traumatice corporale personelor implicate sau
decesul. Acesta se realizează la solicitarea expresă a polițistului de la rutieră, asupra persoanei
căreia i se va recolta mostre biologice în vedeare stabiliri cantități de aclcoolemie s au a altor
substanțe psihoactive. La încheierea examinări medico -legale, medicul specialist va întocmi
formularul de examinare și va concluziona dacă au fost constatate sau nu elemente clinice
convingatore pentru consumul recent de băuturi alcoolice sau de substanțe pshioatice.
Formularul examinări clinice medicale redeactată de către medicul legist cuprinde
următoarele:
1. Indicați antropologice: grutate (kg), înalțime (cm);
2. Ținută: ordonată/ dezordonată;
3. Atitudine: adecvată/neadecvată situției; cooperant/ necooperant;
4. Comportament: liniștit/neliniștit/agitat/ ostli/revendicatv/expansiv/agrsiv (verbal/fizic);
5. Orientare: temporală, spațială, alopsihică, autopsihică: orintată/dezoreientată;
6. Comunicarea verbală: coerentă/incoerentă;
7. Tulburări emoționale – instictuale (râs/plâns/dezinhibiție): prezente / absente;
8. Icoordonare motorie: tremor: prezente/absente; imprecizie în mișcări (prin proba: indice –
ureche, indice -ureche, indice -indice): prezente/absente;
9. Tulburări de echilibru: stati c (se realizează prin proba Romberg, proba brațelor intise):
prezente/absente; dinamic (mers cu ochii deschiși/închiși): prezente/absente;

23 Valetin Iftenie, Dan Dermengiu, Medicină legală , ediția a 2 -a revizuită, Curs universitar, Ed. C. H. Beck, București,
2014, p. 377
24 Valetin Iftenie, Dan Dermengiu, Medicină legală, ediția a 2-a revizuită, Curs universitar, Ed. C. H. Beck, București,
2014, p. 378

27
10. Halena alcoolică: prezentă/absentă;
11. Facie: necaracteristic/palid/hiperemeic;
12. Examinare oculară:
a) pupilă: normală/ine galiate pupilară/midriază/mioză;
b) reflex de acomodare – convergentă: prezente/absente/diminuat;
c) reflex fotomotor: prezente/absente/diminuat;
d) nistagmus: prezent/absent;
e) îngustarea fantei palpebrale: prezentă/absentă;
13. Alte aspecte (medicamente administrate, boli declarate).
B. Detectarea prezenței alcoolului în se realizaez ă prin:
1. Aerul expirat – se verifică concentra ția alcoolului preznt în organis, find exprim at în
grame la litru, aceasta find o metod ă orientativ ă.
Etilometrele folosite in activitatea practic ă pot fi:
a) simple sau mai pu țin sensibile:
 alcooltestul Dr ăger realizat de Grosskopf – se bazeaz ă pe un detector chimic;
 alcoolscopul sa u alcooloscopul utilizat in România, având performan țe mai reduse ;
 drunkometrul (bicromat);
 breathanalyser -ul – dispozitiv cu m ăsurare foto -electric ă bazat pe unindicator bicromat;
 intoximetrul Harger – cu un reactiv (permanga -nat) ce i și modific ăculoarea;
 alcooltestul Kita gawa – cu un traductor specific.
b) complexe, mai perfec ționate și mai sensibile, deci mai performante. Aceste aparate cu detectori –
traductori de bioxid de seleniu, prev ăzute cu microprocesoare și dispozitive de termoimprimare a
rezultatului sunt cunoscute sub indicativul AAK (ătem alcohol Konzentration )
 alcooltest 7301 și alcooltest 7010 – detec ție spec -trofotometric ă in infraro șu (realizate de firma
Drager);
 alcooltest Alert – detec ție prin senzori de gaz sau celule electrochimice;
 alcotest 7110 MK III cu dozare in infraro șu și alcotest 7410 Plus cu senzor electrochimie;
 Lion-auto-alcoolmeter.
2. Urină sau alcooluria se realizare prin prevalea a unei probe de urine de la persoana :
 prin comparare cu alcoolemia, permite ap recieri asupra diferitelor faze ale curbei alcoolemiei in
care se g ăsește subiectul in momentul recolt ării;
 alcooluria maxim ă are un decalaj de aproximativ 1 or ă față de alcoolemia maxim ă, deci nu poate
permite aprecierea retrospectiv ă după dispari ția alcoolului din sange;
3. Salivă (unii autori consider ă că exist ă similitudine intre concentra ția alcoolului in saliva și
alcoolemie, in timp ce al ții afirm ă că in saliv ă concentra ția alcoolului ar fi cu 20% mai mic ă);
4. Sânge – este determinarea cea mai fidel ă, care stabile ște cu precizie cantitatea de alcool
existent ă; sunt utili zate metodele: Nicloux, Newman, Widmark, Corde -bard. (In Romania se
folosesc metodele Nicloux și Corde -bardmodificat ă de Banciu și Droc).
Alcoolul etilic se mai poate pune din eviden ță in lichidul cefalo -rahidian și uneori in stomac.
Conform legisla ției ac tuale din Roman ia, determinarea alcoolemiei se realizeaz ă după prelevarea a
două prize de sange, la interval de o or ă una fa ță de cealalt ă; numai dup ă astfel de recolt ări a prize
duble de sange de la acela și individ, se poate solicita o eventual ă recalculare a alcoolemiei. Acestea
realizînduse regul ă in cadrul institu ției medico -legale sau în cadrul secției de urgență din spital.

28
PARTEA a II-a: Studiu de caz
Examinarea medico -legala a inculpatului S.M. pentru conducere sub
influența băuturilor alcoolice din data de 12.06.2017.

La data de 12.06.2017, în jurul orelor 22:23, lucrătorii de poliție din cadrul Secției 5 Poliție
din Municipilu Constanța, în timp ce patrula cu autospeciala de serviciu, au fost dirijați de către
dispeceratul Secției 5 P oliție din Municipilu Constanța să se deplaseze la intersecția străzilor
Pandurului cu S trada Meșterului Manole întrucut două autoturisme au intrat în coliziune și s -au
avariat neexistînd victime. După ce și -au declinat identitatea și calitatea lucrătorii de poliție din
cadrul Secției 5 Poliție din Municipilu Constanța , Agent șef principal M.P. și agent V.C., au
procedat la legitimarea și identificarea conducătorilor auto. În urma legitimării și identificării
conducăroeului auto al autoturismului marca Volk swagen Passat cu nr. de înmatriculare TX -5161 –
XA s -a stabilit că acesta se numește S.M., care a declarat lucrătorilor de poliție că nu posedă permis
de conduere și că a consumat bere la un bar de pe strada Liliacului împreună cu doi prieteni după
care s -a uracat la volanul au totur ismului său proprietate marca Volkswagen Passat cu nr. de
înmatriculare TX -5161 -XA pe care l -a condus de pe S trada Liliacului din Municipilu Constanța
până pe strada Pandurului iar la intersecția cu strada Meșterului Manole a intrat în coliziune cu
autoturismul marca BMW seria X3 cu nr. de înmatriculare CT -96-MRG care rula din sensul opus
pe Strada Pandurului iar în intersecție semnaliza stînga, fiin condu s de către numitul S.C..
Cei doi conducători auto au fost testați cu aparatul Drager, iar în uram testării numitul S.M.,
acestuia i -a ieșit valoareav de 0,75 mg./l alcool pur în aerul expirat așa cum reiese din testul nr.
00318/12.06.2017 ora 22:55. A fos t testat și conducătorul auto al autoturismului marca BMW seria
X3 cu nr. de înmatriculare CT -96-MRG , S.C., căruia i -a ieșit valoarea de 0,00 mg./l alcool pur în
aerul expirat așa cumreiese din testul 00319/12.06.2017 ora 23:06. În urma testării, conducăt orul
auto S.M. a fost condus la Spitalul Județean de Urgență Constanța unde i -au fost recoltate probe
biologice de sânge. Din efecturea analizei toxicologice în cadrul Servicului de Medicină Legală
Constanța reise că numitul S.M la ora 23:30 cândi s -a reco ltat proba de sân ge avea p alcoolemie de
1,50, așa cum reiese din buletinul de analiză toxicologică nr. 11803 din 08.09.2017. De asemenea ,
în urama verficărilor efectuate în bazele de date speciale al epoliție reiese ca numitul S.M. nu a
posedă permis de conducere și de adresa nr 34018/20.08.2017 a Serviciului Rutie Constanța.
 Situația de fapt expusp mai sus se devedește cu următoarele mijoacele de probă:
 Procesul verbal de depistare.
 Testul nr. 00318/12.06.2017 ora 22:55 – 0,75 mg/l.alcool în aerul expirat.
 Buletinul de analiză toxicologică nr. 11803 din 08.09.2017 – 1,50gr.alcool/100 0ml.sânge.
 Adresa nr 34018/20.08.2017 a Serviciului Rutie Constanța.
 Declarațiile mortorilor.
 Declarațiile inculpatului
Încadra juridică a faptelor inculpatului S.M., ca re la data de 12.06.2017, a condus
autoturismul marca Volkswagen Passat cu nr. de înmatriculare TX -5161 -XA, pe Strada Pandurului,
din Municipiul Constanța, fără permis de conducere și având în sânge o alcoolemie de 1,50
gr.alcool/1000 ml. sânge , înturneșt e elementele constitutive de ”conducere unui vehicul fara permis
și conducere sub influnța alcoolului sau a altor substanțe”, prev. de art. 335 alin. 1 și art. 336 alin. 1
Noul Codul penal cu aplicarea art. 38 din Noul Codul Penal.

29
CONCLUZII

În concluzie, examinarea medico -legală a persoanei ajută la înfăptuirea actului de justiție,
prin dovedirea trumatismelor descoperite pe corpul uman de către medicul legist. Toate aceste a
fiind prezentate în cadrul documentelor medico -legale oferite de către medicul specialist, în care vor
fi constatate și evaluate toate efectele aplicate ființei umane, examinarea fiind efectuată conform
legi speciale. Aceasta va prez enta în detaliu toate informațiile care au legaătură cu leziunile
traumatice constat ate, și prezentarea lor detaliată, descrierea leziunilor, cauzele care au determinat
apariția lor, precum și efectele lor asupra v ictimei, prin opinia expertului.
Tot de -a lung u lucrări au fost prezn etate locuri unde este efectuată examinarea medico –
legală clinică , aceste instituții de medicină legală și cabinetel e de medicină legală aflate pe teritori ul
Romăniei. Au fost prez entate documentele emise de aceste a, raspectiv certificatul medico -legal,
raportul de expetiz ă medico -legală, raportul de nouă expert iză medico -legală și avizul , căt și
meotivele pentru care sunt eliberate.
Au fost prez entate exami narea medico -legală a persoanei în cazul traumatolo gie, unde sunt
clasificați agenții traumatici care ar putea fi descoperiți pe corpul uman ș i modul în care au fost
produse traumele.
În ultimile capit ole au fost pr ezentate motiv ele pentru care examinarea medico -legală ajută
la încadrarea faptelor și cauzliatea acestora în legislaț ia din Româ nia. În ultima parte a fost
prezentată examinarea meidco -legală în cauzul perso anelor aflate sub inflența băuturilor alcolice.
Pe tot parcusul acestei lucrări s -a evedițiat impotanței examinări medico -legale a personei
în corcodanță cu legile exite în Rom ânia.

30
BIBLIOGRAFIE

A. Cărți, tratate, cursuri, monografii
1. Anane Ivan (coord) , Elemente de drept procesual penal , Ed. Pro Universitaria, București,
2015,
2. Anane Ivan (coord), Investigația organelor de urmărire penală, Ed. Pro Universitaria,
București, 2014,
3. Constantin Valentin Iftenie , Medicină legală , manual de studiu individual, Ed. Pro
Universitaria, București, 2012 ;
4. Morar Silviu, Medicină legală: curs , Ed. Universității „Lucian Blaga”, Sibiu, 2006 ;
5. Valetin Iftenie, Dan Dermengiu, Medicină legală , ediția a 2 -a revizuită, Curs universitar,
Ed. C. H. Beck, București, 2014 ;
6. Valentin Iftenie, Medicină legală din perspectiva juridică , Ed. Fundației România de Mâine,
București, 2006.
B. Articole și lucrări conferințe
………………………………….
C. Legislație
1. Codul de procedură penală , Legea 135/2010, publicată în Monitoriul Oficial nr.486 din 15
iulie 2010, intrată în vigoare la 01 ferbruaie 2014, cu modificări și completările ulterioare.
2. Codul penal , Legea 286/2009, publicată în Monitoriul Oficial nr.510 din 24 iulie 2009,
intrată în vigoare la 01 ferbruaie 2014, cu modificări și completările ulterioare.
3. Decizia CCR nr. 48/2017 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a
dispozițiilor art. 172 alin. (5) din Codul de procedură penală și ale art. 20 -25 din Ordonanța
Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină
legală, publictă în M.Of. al Romăniei la data de 08 mai 2017
D. Surse
1. http://www .esanatos.com/ghid -medical/medicina -legala/Examinarea -medicolegala -a-
pers44949.php accesat la data 2 mai 2018 ora 18:30
2. https://dexonline.ro/definitie/organ accesat la data 25 Aprilie 2018 ora 14:30