Conf. univ. dr. Adrian-Aurel BALTĂLUNGĂ Candidat, Prof. TATU V. Dumitru TÂRGOVIȘTE 2018 CUPRINS INTRODUCERE 1. Poziția și localizarea geografică a… [309638]

UNIVERSITATEA „VALAHIA” [anonimizat] 1990

[anonimizat]. univ. dr. Adrian-Aurel BALTĂLUNGĂ

Candidat: [anonimizat]. TATU V. Dumitru

TÂRGOVIȘTE

2018

CUPRINS

INTRODUCERE

1. Poziția și localizarea geografică a [anonimizat] / 5

2. [anonimizat] / 7

3. Repere istorice în evoluția orașului / 10

4. Rolul potențialului natural în evoluția orașului / 14

4.1.Geologia / 14

4.2.Relieful / 14

4.3.Clima / 17

4.4.Apele (subterane și de suprafață) / 20

4.5.Vegetația / 22

4.6.Fauna / 25

4.7.Soluri / 25

4.8.Resurse naturale de subsol / 25

5.Potențialul uman / 27

5.1.Evoluția numerică a populației / 27

5.2.Densitatea populației / 28

5.3.Mișcarea natural / 29

5.4.Mișcarea migratorie /30

5.5.Structura populației pe grupe de vârstã și sexe / 32

5.6.[anonimizat] / 37

5.7. Strucura etnică / 42

5.8.Structura lingvistică / 43

5.9.Structura confesională / 43

6. [anonimizat] / 44

6.1.Zone funcționale / 50

6.2.Bilanțul teritorial și organizarea spațiului urban / 53

6.2.1.Caracteristicile locuirii / 56

6.2.2.Distanța medie între doi locuitori / 57

6.3. [anonimizat] / 57

6.4.[anonimizat] / 60

6.5.Indicatori ai calității vieții urbane / 63

7. Funcțiile și aria de influență / 70

8. Impactul activităților antropice asupra mediului / 78

9. Disfuncționalități și programe de dezvoltare / 81

9.1.Identificarea zonei de acțiune urbană / 81

9.2.Domenii vizate pentru implementarea planului de dezvoltare urbană / 82

10.Direcții și modele de restructurare a spațiului urban / 90

11.[anonimizat] / 96

Concluzii / 164

Bibliografie / 168

[anonimizat], poate fi considerată o știință a amenajării raționale a teritoriului, iar în al doilea rând dorința de a descoperi prin documentare problematica complexă a modificărilor dirijate sau mai puțin dirijate care s-au produs în structura urbană a [anonimizat] 1990, au conturat ideea acestei lucrări.

[anonimizat], încercând să ofere soluții la problematica vastă cu care se confruntă orașele în prezent. Tema lucrării a pornit de la o [anonimizat]-Scăeni. Orașul, cu o industrie extractivă foarte dezvoltată până în anul 1990 a intrat după această dată într-o [anonimizat], [anonimizat]. Astfel, dintr-un oraș în care șomajul la începutul anilor ʼ90 era foarte redus, a ajuns în perioada 1995 – 2005 [anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat], în special al celor sociale. În același timp pot fi identificate unele soluții pentru remedierea acestor situații și a efectelor lor negative, în special al celor sociale.

Fiind membru al comunității orașului, consider că realizarea acestei lucrări este o modestă contribuție adusă la cunoașterea problematicii actuale a orașului. Pentru a obține informațiile necesare am utilizat o multitudine de resurse, de la datele statistice existente în cadrul Direcției Județene de Statistică Prahova sau primăriei Boldești, până la cele disponibile pe site-urile oficiale ale guvernului României.

Îmi propun ca prin această lucrare să aduc noi date geografice referitoare la orașul Boldești-Scăeni, iar prin opționalul propus pentru anul școlar 2018-2019 cu titlul "Orizontul local-Orașul Boldești-Scăeni" să amplific curiozitatea și dorința de cunoaștere a orizontului local în rândul elevilor.

Capitolul I

POZIȚIA ȘI LOCALIZAREA GEOGRAFICĂ A ORAȘULUI

BOLDEȘTI-SCĂENI

Orașul este situat din punct de vedere geomorphologic, în zona de contact dintre Subcarpații Curburii și Câmpia Română, prin diviziunea ei nordică Câmpia Ploiești, rezultată în urma depunerilor sedimentare ale râului Prahova și afluenților acestuia. Având o structură alungită pe direcția N-S, orașul se întinde pe aproximativ 11 km de la un capăt la altul. Situat pe partea stângă a văii asimetrice a râului Teleajen, orașul se desfășoară altitudinal între 180-205 m altitudine minimă, specifică extremității sudice a orașului și altitudinea maximă de 408 m în Dealul Hârsa, parte componentă a Dealurilor Bucovelului. Geologic, orașul este situat în zona miopliocenă, situată între flișul paleogen în nord și Platforma Moesică în sud. Orașul Boldești-Scăeni este așezat în partea de sud-est a României, la 11 km de orașul Ploiești, la 15 km de orașul Vălenii de Munte și la 70 km de București. Coordonatele geografice ale orașului sunt următoarele:

– in nord paralela de 45° 1′ 48″  latitudine nordică;

– în sud paralela de 45° latitudine nordică;

– în est meridianul de 26° 1ʹ 48ʺ longitudine estică;

– în vest meridianul de 26° longitudine estică;

Orașul Boldești-Scăeni se învecinează cu următoarele localități:

– în est, cu comuna Plopu, limita urmărește valea Știrbețului și șoseaua ce coboară dealul Gâlmeia;

– în sud, cu comuna Pleașa, limita urmează o porțiune de câmpie pe o distanță de peste 2 km;

– în vest, cu comunele Blejoi, Lipănești și Găgeni, limita pornește de la podul peste râul Teleajen, apoi urmează drumul național DN 1A și calea ferată Ploiești-Măneciu;

– în nord-est cu comuna Balțesti, limita urmărește valea Bucovelului pâna la confluența cu pârâul Știrbețul.

Sursa:PUG Boldești-Scăeni

Fig.1 Încadrarea în teritoriu a orașului Boldești-Scăeni

Capitolul II

ISTORICUL CERCETĂRILOR ÎN ZONA ORAȘULUI

BOLDEȘTI-SCĂENI

2.1 Lucrări generale

Fiind o zonă cu un potențial natural și uman deosebit, specialiști din toate domeniile și-au îndreptat privirea spre această regiune, efectul fiind aparția de-a lungul timpului a unor studii, cercetări, hărți, tratate, articole și alte lucrări de specialitate. Deși localitatea Boldești-Scăeni a fost declarată oraș în anul 1968 fără a întruni la acea dată toate caracteristicile unei așezări urbane, în documentele din arhivă cartierele componente apar cu istoria lor proprie. Astfel în lucrarea "Marele Dictionar Geografic al României" (1898-1902), scos în cinci volume de Grigore G. Tocilescu, G.I. Lahovari și C. I. Bratianu se specifică faptul că localitatea Scăeni este una din cele mai vechi comune ale județului Prahova.

Nicolae Simache și George Potra, în cartea "Contribuții la istoricul orașelor Ploiești și Târgșor", menționează faptul că satul Balaca era numit Valea Căpușeștilor, după numele unui proprietar de terenuri din zonă. Localitatea Seciu este menționată în lucrarea "Dictionar Geografic al Judetului Prahova", scrisă de Paulina Brătescu, Ioan Moruzi și C. Alessandrescu (Tip. Viitorul, Târgoviste, 1897).

Emmanuel de Martonne aduce contribuții importante în studiul geografic al regiunii subcarpatice, ca de altfel pentru multe regiuni ale României, în lucrarea din anul 1907 "Recherches sur l’évolution morphologiques des Alpes de Transylvanies".

Lucrări referitoare la Subcarpații Curburii și regiunile învecinate, au mai publicat și E. Zaharescu în anul 1922, "Vechiul județ al Saacului în lumina istorică și antropogeografică", N.Popp în 1934, "Câteva cazuri de captare la est de Teleajen" iar în 1939, George Vâlsan lucrarea cu titlul "Morfologia văii superioare a Prahovei și regiunilor vecine". N.Popp, prin lucrările "Subcarpații dintre Dâmbovița și Prahova. Studiu geomorfologic", publicată în 1939; "Raionarea geomorfologică a raionului administrativ Ploiești" publicată în 1955; "Terasele Teleajenului în zona Subcarpatică, cu privire specială asupra mișcărilor neotectonice cuaternare" publicată în 1963; "Caracterizarea geomorfologică și regionarea Subcarpaților Teleajenului" din 1971, aduce contribuții valoroase la studiul acestor regiuni.

Gheorghe Niculescu cu lucrarea "Valea Teleajenului" publicată în anul 1981, afirmă că există o asimetrie a mișcărilor neotectonice prin faptul că sinclinalul Măgurele coboară, iar anticlinalele mărginașe au tendința permanentă de ridicare. În lucrarea "Ghidul turistic al Vãii Teleajenului", Gheorghe Niculescu oferă informații despre Boldești-Scăeni, pe lângă alte localități situate pe vechiul drum al sării. Vintilă Mihăilescu, în lucrarea "Dealurile și Câmpiile României" (1966), menționează apariția unei discontinuităti în zona subcarpatică, determinată de inserarea unei porțiuni a Câmpiei Ploieștilor. Grigore Posea publică în 1983 lucrarea "Terasele din Câmpia Târgoviște-Ploiești și raporturile lor cu Subcarpații", iar N. Muica, publică în 1989 lucrarea "Subcarpații dintre Teleajen și Slănicul Buzăului: Studiu geomorfologic".

Alte studii și lucrări referitoare la zona Subcarpaților Curburii au mai publicat și R. Saucan în anul 1996, "Studiul degradărilor de teren. Evoluția și aspectele caracteristice în peisaj. Evaluarea bonitativa, organizarea spațiului geografic cu privire specială asupra Dealurilor Bucovelului" precum și M. Sandu, D. Bălteanu în anul 2005, "Hazardele naturale din Carpații și Subcarpații dintre Trotuș și Teleajen. Studiu geografic". George Vâlsan în lucrarea "Câmpia Română", oferă date despre devierea cursurilor râurilor din nord–estul câmpiei, fapt descoperit recent în curgerea râului Teleajen pe sub albia de pietriș.

Valeria Velcea, Velcea Ion și Savu Alexandru în lucrãrile "Valea Prahovei" și "Geografia Carpatilor și Subcarpatilor românesti" realizează o analiză geografică a regiunilor menționând și formele de relief specifice localității.

2.2 Lucrări speciale

Prima monografie a orașului, cu titlul "Industrializare și urbanizare, cercetare de psihosociologie concretă la Boldești", a realizat-o profesorul universitar Traian Herseni și a fost publicată în 1970 de Editura Academiei R.S.R. Pe lângă caracteristicile naturale ale localității, sunt individualizate aspecte istorice, economice, sociale precum și caracteristicile arhitecturale ale construcțiilor, fiind remarcate obiceiurile și tradițiile locuitorilor. În anul 1999, N.Popp publică lucrarea cu titlul "Dealurile Boldeștilor ,unitate aparte a Subcarpaților prahoveni".

Cristian Petru Bălan în "Monografia orașului Boldești Scăeni (meleagul viselor ce trebuie împlinite)" publicată în anul 2007, face o caracterizare a elementelor care au contribuit la apariția și dezvoltarea orașului, dar și o analiză a problemelor cu care se confruntă acesta.

Importanța orașului în industria extractivă, situarea într-un cadru natural favorabil locuirii și nu în ultimul rănd populația eterogenă stabilită aici, au constituit factorii care au determinat interesul și apariția unor lucrări despre orașul Boldești-Scăeni.

Capitolul III

3. REPERE ISTORICE ÎN EVOLUȚIA ORAȘULUI

Numele orașului apare în anul 1968, când comunele Boldești și Scăeni și satele Balaca și Seciu au fost unite pentru a forma actualul Boldești-Scaeni. Deși nu existau toate condițiile unei așezari urbane, resursele de petrol din zonă, dar și anumite schimbări sociale și politice au determinat apariția acestui oraș.

Primele urme de locuire datează din neolitic (5500-900 î.Ch.) și cuprind printre altele, vase de lut ars, obiecte de silex, opaițe, statuete și fragmente de vase ornate în relief. Toate aceste obiecte au fost descoperite de un elev în anul 1973 și prezentate profesorului de biologie-geografie Ion Dumitru. Acesta a luat legătura cu autoritățile competente care au studiat obiectele și au ajuns la concluzia științifică menționată mai sus. Toate aceste urme descoperite, dovedesc că populația din acea perioadă era concentrată în lungul râurilor sau în apropierea pădurilor , acestea din urmă constituind și zone de adăpost și apărarare. Strate din epoca fierului apar suprapuse celor neolitice, fiind caracteristice culturilor Halstatt, La Tene dar și culturii Gumelnița. Pe teritoriul comunei Lipănești au fost descoperite obiecte ceramice ce datează din secolele III și IV dH, confirmând existența în acest loc a unei așezări daco-romane.

Rolul de apărare al constructiilor antice de pe Valea Teleajenului este evidențiat și prin descoperirile unor cetăți dacice la Gura Vitioarei și Bughea. Poziția geografică favorabilă a Văii Teleajenului, a permis apariția unui drum roman în lungul căruia au fost construite mai multe castre, între care cele de la Mălăiesti, Drajna și Gura Vitioarei aveau funcție de apărare. Acest drum antic făcea legătura între Dunăre și zonele situate dincolo de Carpații Meridionali, având funcționalități diferite (comercială ,militară).

Popularea acestui teritoriu a continuat și în perioada marilor migrații ale popoarelor. O amprentă deosebită asupra acestor meleaguri au pus-o popoarele slavone, în special bulgarii, deoarece multe denumiri ale unor locuri, obiceiuri bisericești, au pronunțat caracter slavon. Aș menționa aici hidronimul Teleajen, care provine din cuvăntul slavon "telegi", cu sensul de a căra, a transporta, numele satului Bucov, care în slavonă înseamnă fag (bukov).

Formarea statului medieval al Țării Romănești și a necesității construirii unor puncte de apărare împotriva atacurilor inamice, ce acționau dinspre sud (Carpații constituind ei înșiși un bastion de apărare în nord), au determinat construirea unor centre de apărare. Unul dintre acestea a fost și "Cetatea Teleajnei", construită la decizia domnitorilor români prin secolul al XIV-lea, cetate care în timpul unei incursiuni a domnitorului Ștefan al Moldovei a fost arsă din temelii. Importanța Văii Teleajenului pentru traficul comercial dintre localitățile din Țara Românească și cele din Transilvania, apare intr-o înștiințare către brașoveni prin anii 1434-1435, unde există îndemnul "să păstreze libertatea comercială…pe Teleajen".

Constituirea și consolidarea statelor feudale românești în secolele XVII-XVIII au determinat o intensificare a schimburilor de mărfuri și în același timp o dezvoltare economică în lungul acestui drum comercial vechi. Intensitatea traficului comercial este confirmată și de faptul că, la Vălenii de Munte, a fost dată în folosință în această perioadă o vamă. Efectul acestor activități comerciale, dar și a faptului că Valea Teleajenului a oferit de-a lungul timpului numeroase oportunități pentru sedentarizarea populației, a fost că, în lungul acesteia au apărut numeroase localități, printre care și cele care astăzi formează orașul Boldești-Scăeni.

În anul 1503 apare prima menționare documentară despre localitatea Boldești-Scăeni în registrele sașilor, unde există mențiunea " satele din Țara Românească ce făceau comerț cu Brașovul". În aceste registre apare și localitatea Boldești pe vremea aceea aparținând de județul Saac. În registrele sașilor mențiuni despre comerțul Brașovului cu satele din Țara Românească în care mai apare localitatea Boldești se întind pînă spre anul 1600, dovedind faptul că localitatea era inclusă în activitătile comerciale și că importanța ei nu era una neglijabilă. În aceleași registre, figurează după anul 1534 și localitatea Scăeni, în lungul Văii Teleajenului, având de asemenea schimburi comerciale cu Brașovul, confirmând și ea o dezvoltare economică importantă.

În hrisovul trimis de Mihnea Voievod la 15 ianuarie 1591 către Ion Logofătul, se menționează cumpărăturile făcute la Scăeni : "vaduri de moară în apa Teleajenului, prunet, păduri și altele". Mihai Viteazul, într-un hrisov la 4 iunie 1598, întăreste lui Ion Logofătul și lui Mihai din Târgșor "vii la Rogozești și Scăeni vândute din cauza foametei și birului". Cronicarul Miron Costin amintește faptul că armatele lui Mihai Viteazul, prin anul 1600 treceau dealurile și poposeau la Schitul Boldescului. Ruinele acestuia existau încă în anul 1930. Poziția favorabilă în lungul Văii Teleajenului, cadrul natural favorabil, resursele naturale au influențat dezvoltarea economică a localității Boldești-Scăeni din secolul XVII până în secolul XX. Fiind o localitate în care inițial activitățile economice erau legate de agricultură, în special activitătile viticole, apar o mulțime de documente în care se face referire la activitățile de vânzare-cumpărare ale podgoriilor sau de danie către mănăstiri.

În anul 1649, Matei Voievod, printr-un hrisov în care se află și numele lui Stoica Boldescu din Boldesti și popa Voicea feciorul lui Căpușă din Scaeni, dă întărire Mănastirii Provița pentru "trei pogoane și jumatate de vii …în gura Teleajenului" . Apelativele "jupân","jupâneasă" apar frecvent în hrisoavele vechi scrise în alfabetul chirilic. Astfel într-un document din anul 1665 se face precizarea că "Necula și Gheorghe cu jupânesele lor Teodora și Mira împreună cu fiul lor Alexandru fac danie mănăstirii Seciu 4 pogoane de vie, vad de moară și livadă de la Mistreața". Parte componentă a orașului Boldești – Scăeni este cartierul Seciu, nume care apare pentru prima dată în documente la 1 septembrie 1632 pe un zapis către biserica Seciu, în care o localnică vindea unui jupân trei pogoane de vie la "Scăiani" (probabil unul din vechile nume ale Scăenilor). Constantin Brâncoveanu, în anul 1689 întarește Mănăstirii Plumbuita "mila de Vinariciu din dealul Secuienilor".

În decursul timpului, populația orașului a devenit mai numeroasă nu numai datorită sporului natural ridicat, ci și datorită bilanțului migratoriu pozitiv. Majoritatea locuitorilor care s-au stabilit aici au provenit din zonele apropiate subcarpatice, sau din zona Carpaților Curburii (în special depresiunea Chiojd). Una din teorii, susține că primii locuitori ar fi fost un grup de secui din zona Transilvaniei și de aici ar proveni și numele localității Scăeni. În prima jumătate a secolului al XIX–lea, cea mai mare parte a terenurilor se aflau în proprietatea moșierului Gheorghe Boldescu (probabil de aici numele orașului). Ulterior, acesta vinde moșiile altui boier de origine greacă, C.Stavridis. Pe baza legii din anul 1864 din această moșie au fost împroprietăriți 44 de țărani.

Localitatea Boldești apare ca o singură unitate administrativă până spre mijlocul secolului al XIX- lea. Această unitate făcea parte din vechiul județ al Secuienilor. Odată cu decizia înființării comunelor pe baza legii din timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, localității Boldești i se adaugă câteva așezari vecine: Lipănești, Seciu, Șipot (cunoscut sub numele Colacul de Piatră). Ulterior Lipaneștii și Sipotul se despart, iar Boldeștii rămân cu Seciu, ambele aparținând plasei Podgoria cu sediul la Urlați. Această organizare administrativă durează pâna în anul 1968 când comunei Boldești i se alătură Scăienii și Balaca, noua organizare administrativă devenind orașul Boldești-Scăeni.

În anul 1835, Teodor Diamant a înființat pe moșia lui Emanoil Bălăceanu un falanster fourierist numit "Societatea agronomică și manufacturieră", cu promisiunea eficientizării muncii pe moșie. La început s-au înscris în societate doar 10 familii, ulterior numărul acestora a ajuns la 60. Elemenele progresiste pentru acea perioadă constau în faptul că lucrau 8 ore pe zi timp de o săptămînă, exista o anumită egalitate între sexe, țiganii erau dezrobiți, exista educația pentru copii. După doar un an societatea s-a desființat din cauza lipsei investițiilor și nemulțumirii arendașilor, care au deschis procese moșierului Bălăceanu.

Capitolul IV

ROLUL POTENȚIALULUI NATURAL

ÎN DEZVOLTAREA ORAȘULUI

4.1 Geologia

Din punct de vedere geologic, Boldeștii aparțin zonei miopliocene, situată în estul aliniamentului cutelor diapire, iar din punct de vedere tectonic există un anticlinal asimetric afectat de evenimente tectonice, din cauza unei activități orogenetice intense.

Anticlinalul este alungit pe direcția E-V, cu pante mai reduse spre sud, faliat în ax. În urma forajelor efectuate pe teritoriul orașului s-a observat că formațiunile geologice aparțin pliocenului și miocenului. La suprafață este foarte dezvoltat etajul levantinului, înconjurat de depozite ce aparțin cuaternarului.

4.2 Relieful

Situat în zona de contact dintre Subcarpații Curburii și Câmpia Ploieștilor, în lungul Văii Teleajenului, putem spune că relieful în care este situat orașul Boldești–Scăeni este destul de variat. Astfel, din punct de vedere geomorfologic se individualizează: Dealurile Bucovelului, Câmpia Ploieștilor și Valea Teleajenului.

Dealurile Bucovelului

Cuprind partea sudică a Subcarpaților Curburii, cu dealuri ce au altitudini scăzute (270-300m), altitudinea maximă fiind în dealul Hârsa (408) m, iar cele mai mici altitudini sunt în zona de câmpie (180-200 m). Fiind o zonă cu intense defrișări de-a lungul timpului, dar și din cauza substratului argilos, aici au apărut fenomene și procese legate de eroziune: alunecările de teren (cum au fost cele din anii ʹ80 sau cele din 2017-2018 care au afectat și câteva locuințe), procesele de șiroire, ravenare și formare a ogașelor, specifice pentru V.Largă.

Sursa: geografilia.blogspot.com

Fig.2 Dealurile Bucovelului –harta hipsometrică

Sursa: PUG Boldești-Scăeni

Fig.3 Cadrul natural al orașului Boldești – Scăeni

Câmpia Ploieștilor

Trecerea între zona deluroasă și cea de câmpie nu se face brusc, ci printr-o zonă de tranziție, reprezentată de una din terasele Teleajenului. Câmpia este alcătuită predominant din pietrișuri, parte din conul de dejecție al râului Teleajen și este fragmentată de microdepresiuni. Câmpia este împărțită în două subdiviziuni:

– câmpia piemontană înaltă, situată în partea estică a teritoriului;

– câmpia pleistocenă, formată pe aluviunile transportate și depuse de Teleajen și de afluenții lui (Iazul Morilor și Scârnava, în partea nordică și vestică a teritoriului orașului).

Valea Teleajenului

În perimetrul orașului Boldești-Scăeni, Valea Teleajenului are un aspect asimetric, fiind mai largă pe partea stângă. Porțiunea de luncă este foarte largă pe aceeași dispunere, cu o lățime de aproape 3 km, această caracteristică fiind datorată mișcării de înălțare a anticlinalului Boldești, mișcare ce a împins cursul Teleajenului spre vest.

Fiind parte a conului de dejecție al Teleajenului, în alcătuirea petrografică predomină pietrișurile și nisipurile cu structură orizontală. În cadrul albiei s-au individulaizat ostroavele din partea sudică (de lângă podul de la Blejoi), formarea acestora dovedind faptul că în această zonă râul a atins un anumit profil de echilibru, panta medie a luncii fiind de 3-3,5 m/km. O contribuție însemnată la atingerea profilului de echilibru îl au eroziunea torențială și depunerile aluviale efectuate de pârâurile care coboară dinspre dealurile vecine (Iazul Morilor).

4.3 Clima

Orașul Boldești Scăeni, este situat din punct de vedere climatic în etajul dealurilor joase și al câmpiilor. Anumite condiții locale, cum ar fi orientarea sudică a versanților, valea Teleajenului cu orientare nord-sud, versanții despăduriți ai dealului Seciu, situarea între două unități deluroase, influențează anumite caracteristici climatice (în special temperaturile și evapotranspirația ridicată). Brizele deluroase dinspre dealurile Bucovelului, dar și curenții de aer care pătrund pe valea Teleajenului tulbură uneori calmul atmosferic. În acest context putem vorbi despre formarea unor topoclimate specifice:

– topoclimatul de vale în lungul Văii Teleajenului, unde curenții de aer acționează fie pe direcția nord-sud fie în sens contrar;

– topoclimatul de depresiune, datorită poziționarii localității între dealul Găgeni situat în vest și Dealul Seciu în est;

– topoclimatul de câmpie înaltă în sud-est;

– topoclimatul de deal, unde datorită creșterii altitudinii, elementele climatice sunt etajate.

Radiatia solară globală variază în funcție de mai mulți factori, printre care altitudinea, gradul de nebulozitate, durata strălucirii soarelui, orientarea și înclinarea versanților. Radiația globală depinde de expoziția versanților. Valorile radiației solare sunt de 123.5 Kcal/cm²/an.

4.3.1 Temperatura aerului

Temperatura medie anuală este specifică etajului dealurilor joase și câmpiilor, cu valori cuprinse între 8°C (pentru versanții umbriți cu orientare nordică) și 10°C (valoare corespunzătoare versanților cu orientare sudică).

Fenomenele de insolație au condus la apariția unor temperaturi de 11-12°C în anii mai călduroși. Temperatura maximă absolută pe teritoriul localității a fost de -30°C la data de 21 ianuarie 1942, iar temperatura maximă absolută a fost de 39°C în anii 1960 și 1973.

Sursa: https://rp5.ru/Arhiva_meteo_în_Ploiești

4.3.2 Precipitațiile atmosferice

Precipitațiile medii anuale ating valori de 500-650 mm. Cele mai mari valori se înregistrează în lunile mai și iunie, iar valorile minime în februarie și martie. Media multianuală a precipitațiilor atinge valoarea de 588 mm.

Sursa: https://rp5.ru/Arhiva_meteo_în_Ploiești

4.3.3 Vânturile

Pe lângă vînturile permanente (Vânturile de Vest, Vânturile Continentale, Vânturile Polare și Vânturile Tropicale), o importanță deosebită o au vânturile periodice (brizele de deal) și cele locale (Crivățul cu direcție dinspre NE, Foehnul, canalizat pe Valea Teleajenului cu direcție dinspre zona montană primăvara, favorizează creșterea gradului de umiditate). Acțiunea maselor de aer polar face ca primul îngheț să apară în a doua jumătate a lunii octombrie, iar ultimul în prima jumătate a lunii aprilie. Din fig.6 se observă predominarea vînturilor din direcția NE, iar cea mai mica valoare o au vînturile care bat dinspre SSE (fig 7.)

Sursa:https://rp5.ru/Arhiva_meteo_în_Ploiești

Sursa:https://rp5.ru/Arhiva_meteo_în_Ploiești

4.4 Hidrografia

Scurgerea râurilor reprezintã un fenomen hidrologic complex, determinat de interacțiunea factorilor fizico-geografici, precum și de acțiunea exercitată de către factorul uman.

4.4.1 Apele subterane

Situat în zona conului aluvionar format de râurile Prahova și Teleajen, potențialul apelor subterane ale acestuia ating după datele hidrologice, valoarea de 7.7 m³/s, fiind considerat cel mai important depozit de ape freatice al acestei zone. Stratele freatice sunt situate fie în cadrul conului de dejectie al Prahovei și Teleajenului, fie în cadrul stratelor de Cândești, aici fiind situate sub presiune. Adâncimea la care pot fi interceptate variază de la 20 m în zona deluroasă, la 0.5 m în zona de câmpie.

4.4.2 Apele de suprafață

Rețeaua hidrografică de pe teritoriul administrativ al orașului Boldești-Scăeni, nu este foarte densă, fiind alcătuită din:

– cursuri permanente de apă;

– cursuri temporare;

– canale de desecare;

– lacuri (iaz piscicol).

Bazinul hidrografic al râului Ialomița este cel care adună indirect toate râurile de pe teritoriul orașului, râul Teleajen fiind cel mai important curs de apă al localitații Boldești-Scăeni. Teleajenul izvorăște din Munții Ciucaș de la 1350 m și se varsă în râul Prahova la o altitudine de 50 m, având o lungime de la izvor până la vărsare de 113 km și un bazin hidrografic de 1677 km². Cursul superior desfășurat în zona montană are o lungime de 27 km cu o pantă de 34.15 m/km, în cursul mijlociu din regiunea deluroasă lungimea este de 43 km cu o pantă de 8.37 m/km, iar în sectorul inferior din câmpie lungimea este de 43 km, iar panta are valori de 1.81 m/km. Datorită depozitelor litologice neconsolidate din terasă, se manifestă cu mare intensitate eroziunea laterală, în terasă avansând până la 20 – 50 m în ultimii ani. Efectul acestei eroziuni îl reprezintă afectarea terenurilor agricole, punând în pericol și obiective socio-economice (rampa ecologică, fabrica de oxigen, Școala de Subofițeri "Pavel Zăgănescu").Debitul mediu al râului Teleajen crește dinspre zona montană, unde are valori de 0.68 m³/s spre zona de câmpie, unde atinge valoarea maximă de 5.23 m³/s. În perimetrul localitătii Boldești debitul este de 5.72m³/s, iar afluenții sunt Scârnava și Bălăcuța. Teritoriul orașului Boldești-Scăeni este străbătut de pârâul Iazul Morilor, ce are sensul de curgere de la nord-vest la sud-est, paralel cu cel al râului Teleajen, la o distanță aproximativă de 500 m de acesta și nu are un debit foarte mare. Acesta colectează o parte din canalele de desecare (irigații) din sistemul de canale de desecare din zona de nord a localității și astfel debitul lui variază în funcție de cantitatea de precipitații din zonă.

Pârâul Iazul Morilor alimentează iazul piscicol din sudul teritoriului localității, la aproximativ 500 m de podul prin care DN1A traversează râul Teleajen, prin suplimentarea debitului de apă asigurată de priza de captare a apelor din râul Teleajen, situat pe raza localității Lipănești. Pârâul Bălăcuța, ce marginește la vest cartierul Balaca, are același sens de curgere, se alimentează din izvoarele din aceeași zonă și preia apele pluviale din acest cartier, trecând pe teritoriul administrativ al localității învecinate și se varsă în râul Teleajen.

4.5 Vegetația

Repartiția vegetației este influențată de o multitudine de factori fizico-geografici și antropici. Aceasta este influențată în principal de caracteristicile climatice, etajate la rândul lor în funcție de latitudine și altitudine. Teritoriul orașului este situat pe paralela de 45° latitudine nordică și meridianul de 26° longitudine estică, iar din punct de vedere altitudinal între 180 m și 400 m. Domeniul biogeografic aparține dealurilor joase și câmpiilor și reprezintă trecerea între zona de silvostepă și zona pădurilor, cu etajul stejarului.

4.5.1 Pădurile

Pădurea (altădată cu raspândire foarte mare), se prezintă astăzi sub forma unor pâlcuri mai mult sau mai puțin întinse. Pe versantul sud-estic al dealului Seciu se află o pădure degradată alcătuită din stejar (Quercus robur). Degradarea are drept cauză pașunatul intensiv. Arborii nu s-au dezvoltat normal, având tulpini curbate, noduroase, ceea ce înseamnă că pădurea a fost folosită la pășunat în fazele de creștere.

Pădurea de pe interfluviile vestice umbrite este mai diversificată, cuprinzând la bază specii de Quercus robur în amestec cu teiul (Tilia), frasin ( Fraxinus angustifolia), jugastrul (Acer campestre), cireșul (Prunus avium). Etajul următor este alcătuit din părul pădureț (Pyrus pyraster), păducel (Crataegus monogyna), sângerul (Cornus sanguinea), mărul pădureț (Malus sylvestris). Fagul (Fagus sylvatica) apare insular în special pe culmile mai înclinate și umbrite. La baza pădurilor, stratul erbaceu este alcătuit din specii vegetale ca: sălățica (Ficaria verma), fragul (Fragaria vesca), iar în zonele ceva mai umede, specii ca Anemone nemorosa, Asperula odorata, Euphorbia amygdaloides, Cardamine bulbifera. Fânețele au o mare varietate de specii erbacee, însă apar și arbuști cum sunt: sângerul (Cornus sanguinea), măceș (Rosa cana), păducel (Crataegus monogyna), lemn câinesc (Ligustrum vulgare). Pe interfluviul dintre Valea Largă și Valea Știrbetului se află o pădure mai bine păstrată, dezvoltată pe soluri brun-roșcate, întinzându-se pe o suprafață mult mai mare decât cele anterioare, iar din punct de vedere structural predomină Quercus robur, Carpinus betulus. Lânga fosta fabrică de mucava, a fost plantată o padure de pin care s-a degradat neavând condițiile naturale dezvoltării.

4.5.2 Pajiștile

Au o mare varietate floristică și sunt puternic influențate de intervenția antropică, acestea fiind folosite ca pașuni, fânețe, pentru cultivarea unor plante. Activitățile de exploatarea petrolului și-au pus amprenta, prin faptul că zone întregi au fost poluate cu petrol. Pășunea dintre Boldești și Scăeni a suferit modificări structurale în cadrul compoziței floristice, deoarece vegetația specifică de păiuș de stepă (Festuca sulcate), Stipa, au fost înlocuite cu pelin (Artemisia absinthium) și anghinara (Cynara scolymus). Din cauza umidității mari, apar și specii higrofile cum sunt rogozul (Carex riparia), stânjenei de baltă (Iris pseudacorus) sau papura (Typha latifolia). În cadrul pajiștilor din nord-estul localității apar două asociații ierboase în funcție de poziția în cadrul versanților însoriți sau umbriți. Astfel, pe versanții însoriți se dezvoltă asociații cu caracter mezoxerofil, iar pe cei umbriți asociații cu caracter mezofil și xerofil.

4.5.3 Vegetația de luncã

Specifică aluviunilor fine sau grosiere din lunca râului Teleajen, vegetația de luncă depinde de fluctuațiile nivelului apelor dar și de intervențiile antropice. Se remarcă asociații de obsigă (Brachypodium sylvaticum), iarba șarpelui (Echium vulgare), cătină (Tamarix romosissima). În zonele afectate de alunecări și de eroziunea torențială se dezvoltă rogozul (Carex riparia), sau potbalul (Tussilago farfara).

4.5.4 Vegetația ruderală

Situată în lungul drumurilor și a căii ferate cuprinde specii de Polygonum aviculare, Agrimonia eupatoria etc.

4.5.5 Zăvoaiele

Au dispuneri discontinue și lățimi ce pot atinge 1 km. Speciile vegetale cuprind plopii (Populus alba,Populus canescens) și sălciile (Salis alba, Salis fragilis). Arbuștii sunt reprezentați de Cornus sanguinea, Rosa canina, Cornus mas, Clementis vitalda. Construcția gropii de gunoi și a drumurilor care duc la aceasta au afectat zăvoiul și vegetația caracteristică luncii pe o mare suprafață. De o parte și de alta a șoselei ce traversează localitatea a fost plantat un hibrid de plop alb cu plop negru a cărui înălțime depașește 9 metri.

4.6 Fauna

Poziția geografică a țării noastre permite întrepătrunderea faunei central europene cu cea mediteraneană și pontică. Vegetația reprezintă pentru animale biotop (loc de viață și hrană), fiind condiționată de caracteristicile climatice, relief, activitatea antropică. Altitudinea impune o anumită etajare a vegetației și de aici o etajare a speciilor faunistice. Defrișarea pădurilor de stejar, apariția culturior agricole de cereale și viță de vie, au redus arealul unor animale specifice zonei, unele dintre acestea cum este lupul (Canis lupus) având prezențe extrem de rare. De asemenea, prezențe rare au și iepurele (Lepus capensis), vulpea (Vulpes vulpes), mistrețul (Sus scrofa). În zona de câmpie animale caracteristice sunt rozătoarele (Ratus ratus,Ratus norvegicus), printre tufișuri se întâlnesc dihorul (Mustela putorius) și iepurele (Lepus europeus), iar dintre păsări se remarcă cioara (Corvus corone), coțofana (Pica-Pica). Pe malul înalt al Teleajenului își au cuib prigoriile (Merops apiaster), lăstunul de mare (Riparia riparia). Este prezentă și codobatura (Motocilla cinerea), iar printre insect, lăcusta (Tetrix tuerki). În zăvoi, pe portiuni restrânse, fauna cuprinde păsări precum boicușul (Remis pendulinus), insecte fitofage cum este Sfredelitorul roșu al sãlciilor (Cossus cossus), Molia frunzelor de plop (Lithocolletis populifoliella). Fauna ihtiologică, specifică regiunilor deluroase este alcătuită din clean (Leuciscus cephalus), mreană (Barbus barbus), iar dintre batricieni Bombina variegate.

Lunca neinundabilă a fost transformată antropic, vegetația naturală fiind înlocuită cu vegetație cultivate, modificând structura ecosistemului respectiv. Unele specii existente aici în trecut, cum este bufnița (Buho buho), au devenit din ce în ce mai rare din cauza intoxicării cu rozătoare contaminate cu substanțe chimice. Din cauza pesticidelor și-au micșorat efectivele cucuveaua (Athene noctua), vânturelul roșu (Falco tinnuculus). În același timp, populația șoarecelui de câmp devine din ce în ce mai numeroasă, provocând pagube culturilor de cereale. Crește și numărul populației de gândaci de Colorado (Leptinotarsa decemlineata) și coropișniței (Gryllotalpa gryllotalpa). Sunt prezente numeroase reptile, atât în vegetația azonală ( vegetația de luncă), dar și în cadrul vegetației zonale (stepă, paduri de foioase). Între reptile se remarcă gușterul (Lacerta viridis) și broasca râioasã verde (Bufo viridis).

4.7 Solurile

Situarea în cadrul mai multor forme de relief, tipuri de vegetație și rocă, a permis formarea unei game variate de soluri. Astfel, în zona de deal sunt caracteristice luvisolurile cu subtipurile brune luvice și luvisolurile cu un PH acid și o textură fină. În regiunile cu pante accentuate și substrat nisipos-argilos apar solurile brune eumezobazice, regosolurile și erodisolurile. La baza versanților, datorită depunerilor aluviale s-au format coluvisolurile, iar în porțiunile cultivate cu viță de vie antrisolurile (solurile desfundate). Solurile brune eumezobazice sunt caracteristice câmpiei piemontane sau la contactul acesteia cu zona deluroasă. În microdepresiunile din regiunile de câmpie unde nivelul apei freatice este la 0.5m, au existat condiții de formare pentru hidrisoluri (solurile gleice). În cadrul luncilor pârâurilor și râurilor situate în cadrul teritoriului localității, s-au individualizat protisolurile cu diverse texturi.

4.8 Resursele naturale de subsol

Resursele de petrol și gaze naturale sunt cele care au determinat dezvoltarea economică a orașului în ultimii ani. Ele aparțin meoțianului și par a avea un caracter de origine primară. Structura Boldești a fost descoperita încă din 1907, ulterior realizându-se numeroase prospecțiuni geologice pentru descoperirea și exploatarea altor structuri geologice, care conțineau resurse de hidrocarburi. Alte resurse importante sunt nisipurile și pietrișurile (balastul), exploatat în cadrul balastierelor din lunca Teleajenului.

Relieful relativ variat, situarea la contactul dintre zona de câmpie și zona deluroasă, existența unor resurse importante de petrol, climatul temperat continental, situarea în lungul râului Teleajen, elementele vegetale și faunistice au constituit baza dezvoltării orașului Boldești-Scăeni.

Capitolul V

POTENȚIALUL UMAN

5.1 Evoluția numerică a populației

Spre deosebire de alte localități, orașul Boldești-Scăeni a cunoscut o mișcare naturală diferită a populației. După unele aprecieri, populația localității Boldești era în anii 1830-1840 de aproape 500-600 locuitori. Dupa datele statistice în anul 1912, Boldeștiul avea o populație de 841 locuitori, iar Seciu 750 locuitori. O creștere importantă a numărului de locuitori (118,5% față de 1966) are loc după anul 1966, odată cu constituirea orașului Boldești-Scăeni (1968) prin unirea localităților Boldești și Scăeni.

Tabelul nr 1. Evolutia numarului populatiei în perioada 1912-2011

pe ani de recensaminte în orașul Boldești-Scăeni

Sursa – INSSE Tempo online

La recensământul din anul 1992 erau 11757 locuitori, creșterea față de anul 1977 fiind de 17,6%. În perioada 1977-1992, din punct de vedere al dinamicii populatiei, orașul Boldești-Scăeni ocupă locul 11 intre localitãtile urbane din judetul Prahova. În ultima perioadã (1992-2002) din cauza relocării Schelei Boldesti și închiderea mai multor unități economice, are loc o scădere a numărului de locuitori.

După anul 2002 are loc o creștere ușoară a populației (166 locuitori). Conform datelor preluate de la INSSE Tempo online, la data de 01.01.2015 populația orașului era de 11.610 persoane, cifră superioară chiar și recesământului din 2002, dar inferioară celei din 2011. Creșterea numerică a populației din ultima perioadă se datorează fenomenului de stabilire în localitate a unor persoane din afara acesteia și nu ca urmare a creșterii natalității.Principalele cauze care au dus la scãderea numãrului populatiei orasului Boldesti-Scăeni în ultima perioadă sunt:

– stagnarea și regresul economic al regiunii;

– scăderea natalității și creșterea mortalității care au dus la un deficit natural al populației;

– bilanțul migratoriu negativ.

5.2 Densitatea populației

Densitatea populației în orașul Boldești-Scăeni este de 333 locuitori/kmp (conform datelor statistice aferente anului 2015 peste media județului (173 locuitori/kmp). În anul 1992 densitatea medie a fost de 336 locuitori/km², față de 186.2 locuitori/km² câți se înregistrau la acelasi recensãmânt pe județ și 95.8 loc/km² înregistrati pe țară. Densitatea populatiei a avut o creștere continuă din anul 1968 până în 2015 astfel:

– în anul 1968 – 238.2 loc./km²;

– în anul 1977- 284.9 loc./km²;

– în anul 1992 – 336 loc./km²;

– în anul 2015 – 333 loc/km²;

Comparativ cu celelalte localități, orașul Boldești-Scăeni se numără printre localitățile din județul Prahova cu o densitate mare de locuitori pe km². Astfel, în Ploiești densitatea este de peste 3000 loc/km², în Vălenii de Munte peste 500 loc/km², iar dintre localitățile vecine, cea mai mare densitate este în comuna Blejoi (441.4 loc./km²) .

5.3 Mișcarea naturală a populației

Prin mișcarea populației înțelegem modificarea numărului, compoziției și distribuției teritoriale a populației. Indicatorul de bază este sporul natural(diferența dintre natalitate și mortalitate). Atunci când valorile sporului natural sunt pozitive se poate vorbi despre o creștere numerică a populației, iar când are valori negative acesta se numește deficit natural.

5.3.1 Natalitatea.

Este cel mai important factor, inducând dinamica creșterii numerice a populației și depinde la rândul lui de mai multe elemente sociale, economice, culturale, astfel că, în timp poate avea multe oscilații. Urmând regulile tranziției demografice, în orașul Boldești – Scăeni valorile natalității au fost în anii ʹ40 de 33‰, pentru ca la ultimul recensământ această valoare să fie de doar 9,35‰. În același timp valorile mortalității au scăzut foarte mult. Natalitatea a înregistrat fluctuații deosebite după anul 1984. O valoare de 9,27 ‰ în anul 1992, dupã care a urmat o scădere , ajungând în 2011 la 8,79‰ .

5.3.2 Mortalitatea.

Cunoaște o creștere de 61,4% între 1984 și 1996 apoi o scădere până în anul 2011 de

22,7 %. După această perioadă, după datele statistice ale primăriei Boldești-Scăeni indică faptul că mortalitatea are din nou o creștere de 6,12 % până în anul 2013.

5.3.3 Sporul natural.

Reprezintă diferența dintre natalitate și mortalitate, fiind unul din indicatorii luați în calcul în programele de dezvoltare ale localităților. În orașul Boldești-Scăeni a suferit transformări destul de importante de-a lungul timpului, cu cele mai mari valori în anul 1989, iar cele mai mici în anul 1996 când se poate vorbi despre un deficit natural al populației (vezi tabelul nr.2).

Tabelul nr 2. Natalitatea, mortalitatea, sporul natural în perioada 1984-2016 (nr.persoane)

Sursa – INSSE Tempo online

5.4 Mișcarea migratorie

Situarea pe Valea Teleajenului, pe vechiul drum roman ce lega sudul țării de localitățile transilvănene, a făcut ca orașul să nu fie o localitate izolată, ci din contră, să fie supusă de-a lungul istoriei marilor mișcări demografice. Deși nu are o istorie îndelungată, orașul Boldesti–Scăeni a trecut prin câteva perioade de mișcări ale populațiilor urmate de perioade de sedentarizare. Prezența resurselor de petrol și gaze naturale și dezvoltarea industrială a orașului au constituit de asemenea factori care au contribuit la atragerea unor populații eterogene, venite fie din regiunile învecinate, fie din țară. Numeroșii imigranți au contribuit esențial la creșterea numerică a populației orașului, spre deosebire de alte localităti, în special rurale, unde creșterea numerică a populației s-a datorat exclusiv sporului natural pozitiv. Principalul factor economic care a contribuit la apariția acestor migrații după anul 1930 l-a constituit înființarea Schelei Boldești, care a avut nevoie de forță de muncă calificată sau necalificată, transformând orașul într-un centru industrial important la nivelul județului Prahova și chiar național.

Declinul și relocarea sediului schelei la București și falimentul unor întreprinderi, cum a fost Fabrica de geamuri au condus în ultimii ani la un proces invers, mulți muncitori preferând să se întoarcă spre zonele rurale de unde au venit. Dacă până în 1991 bilanțul migratoriu este pozitiv, după aceasta perioadă din cauza restructurărilor economice acesta devine negativ, pâna în anul 2012, când valorile sunt din nou pozitive. Cea mai mare valoare a bilanțului migrator s-a înregistrat în 2012 (+18 persoane), iar cel mai mic în 2007 (- 43 persoane).

Tabelul nr 3 .Bilanțul migrator între 1991 și 2016 (nr.persoane)

Sursa – INSSE Tempo online

5.4.1 Navetismul.

Dacă până în anul 2000 exista un navetism intens dinspre localitățile vecine datorită faptului că orașul Boldești-Scăeni constituia o atracție pentru forța de muncă, după anul 2000 fenomenul de navetism zilnic s-a diminuat considerabil. Fiind foarte apropiat de orașul Ploiești sau chiar de București, o parte a cadrelor calificate (medici, ingineri, profesori) au preferat să facă naveta. Se pot identifica două fluxuri migratorii:

– unul intern-extern dinspre orașul Boldești spre regiunile urbane vecine (Ploiești și Văleni)

– unul extern –intern dinspre regiunile rurale vecine spre Boldești

Se poate spune că predomină în ultimul timp fluxul migratoriu dinspre orașul Boldești spre regiunile urbane vecine.

5.5 Structura pe grupe de vârstă și sexe

Are importanță deosebită pentru că cele mai multe elemente demografice sunt influențate de structura pe grupe de vârstă și sexe (fertilitatea , natalitatea, mortalitatea)

Tabelul nr 4 .Structura populației pe sexe între anii 1956-1992 (nr.persoane)

Sursa – INSSE Tempo online

Se poate observa că la recensămintele din anii 1956 și 1966, predomina populația masculină. Un factor important pentru această situație este dezvoltarea schelei Boldești, care avea nevoie de forță de muncă masculină , astfel că un mare număr de imigranți s-au stabilit în localitate.

După această data, la recensămintele din anii 1977 și 1992 situația se schimbă, predominând populația feminină. Această situație poate fi pusă tot pe seama Schelei, deoarece în perioada respectivă aceasta a cunoscut un ușor declin.

Tabel nr.5 Structura populației pe grupe mari de sexe și vârstă în anul 2002 (nr.persoane)

Sursa – INSSE Tempo online

Tabel nr. 6 a Structura populației pe grupe de vârstă și sexe la nivelul anului 1992

Tabelul nr.6.b . Structura populației pe grupe de vârstă și sexe la nivelul anului 1992

Sursa – INSSE Tempo online

Tabelul nr.7 Structura pe grupe de vârstă și sexe la nivelul anului 2002

Sursa: INSSE- Tempo-online

Pentru anul 2002, la nivelul celor trei grupe mari de vârstã: tineri (0-14 ani), adultă (15-59 ani), bătrână (+60 ani) se pot identifica câteva elemente specifice.

În tabelul nr.7 se observă că procentul populației tinere (0-14 ani) este de 23.09 %, al populației adulte 63.1%, iar al populației vârstnice de 13.7%.

Tabelul nr.8 Structura pe grupe de vârstă și sexe la nivelul anului 2011

Sursa: INSSE- Tempo-online

Din interpretarea datelor din acest tebel se pot trage urmatoarele concluzii:

Pentru anul 2011, numărul persoanelor de sex feminin este cu 263 mai mare decat cel al persoanelor de sex masculin, în procente populația de sex feminin reprezintă 51,12%, iar cea de sex masculin 48,87%. Populația tânără cu vârste cuprinse între 0-14 de ani deține 15,97% din totalul populației. Populația adultă cu vârsta între 15-59 de ani deține cel mai mare procent din total, cu 65,49 %. Populația vârstnică cu vârsta peste 60 ani deține 18,54 % din totalul populației. În segmentul de populație tânără cu vârsta cuprinsă între 0-14 ani, persoanele de sex masculin (967 persoane) au un procent de 8,29% spre deosebire de populația feminină (896 persoane) în procent de 7,68%, iar în segmentul de populație de vârstă înaintată (peste 60 de ani), predomină populația de sex feminin cu 1230 persoane (10,55%) față de 882 persoane de sex masculin (7,56%). Numărul populației tinere (cu vârsta cuprinsă între (0-14 ani) este de 1863 persoane, fiind mai mic decât al populației de vârstă înaintată (peste 60 ani) cu un număr de 2112 persoane, procentul acestora fiind peste 18,11% , de unde se poate trage concluzia că în orașul Boldești-Scăeni are o populație îmbătrânită. Înaintarea contingentelor de vărstă adultă spre partea superioară a piramidei vârstelor și scăderea ratei natalității, transformă geometric piramida într-o "umbrelă", pe care putem să o numim " bombă demografică", în sens peiorativ, din cauza impactului negativ asupra unor elemente sociale și economice.

5.6 Structura socio-profesională

Cuprinde trei sectoare de activitate (primar, secundar și terțiar) și reliefează gradul de participare al populației la activitatea economică. Din acest punct de vedere populația poate fi activă sau inactivă.

5.6.1 Populatia activă

Pentru localitatea Bodești-Scăeni populația activă reprezenta în 1992 aproximativ 45,5% din totalul populației, ea fiind structurată pe cele trei sectoare de activitate astfel : 174 persoane (3,2% din populatia activă) în sectorul primar, 3753 persoane (70,1%) în sectorul secundar și 1224 persoane (22,8%) în sectorul terțiar. Ponderea populatiei masculine în cele trei sectoare se prezenta astfel : 47,1% în sectorul primar, în sectorul secundar 60,2%, iar în sectorul tertiar 50,4%.

Tabelul nr 9. Populația activă pe sexe la nivelul anului 1992

Sursa – INSSE Tempo online

Tabel nr. 10 Populația activă și ocupată la recensământul din anul 2011

Sursa – INSSE Tempo online

Din tabelul nr.10, la nivelul anului 2011 se observă predominarea populației de sex masculin, atât în cadrul populației active cât și în cea ocupată. În tabelul nr 12 este prezentat numărul mediu al salariaților din orașul Boldești – Scăeni, pentru ultimii ani. Pentru a avea o imagine cât mai clară a evoluției numărului de salariați la nivelul localității, în tabelul nr.12 este redată evoluția pentru o perioadă mai mare de timp și anume între anii 1992-2016, practic pentru perioada de după Revoluția din anul 1989. Din datele prezentate, se pot trage urmatoarele concluzii:

– numărul salariaților a scăzut de patru ori;

– cea mai mare scădere a numărului de salariați în localitate s-a înregistrat în anul 2016 când numărul salariaților a ajuns la nivel minim, ajungând de la 8.984 în anul 1992 salariați la 2.574 salariați.

Dacă la nivelul orașului numărul de salariați este în scădere , la nivelul județului se constată o creștere a acestora (tabelul nr.12). Cauzele principale, ale scăderii numărului de salariați sunt:

– restructurarea economiei, care a condus la reducerea activității sau închiderea principalelor societăți comerciale aflate pe raza localității

– relocarea sediului și restrângerea activității fostei Schele de Producție Boldești,

– acordarea de salarii compensatorii atractive pentru salariații disponibilizați

– apariția de prevederi legale pentru pensionarea anticipată a salariaților;

– criza economică și gradul scăzut de atragere al investitorilor în localitate.

Tabel nr. 12 Numărul mediu al salariaților (1992-2016)

Sursa – INSSE Tempo online

5.6.2 Șomajul

În tabelul nr 13 este redată evoluția numărului șomerilor înregistrați și rata de șomaj din anii 2010-2018, la nivelul orasului Boldești-Scăeni. Din interpretarea datelor din Tabelul nr.13 rezultă că la nivelul orașului, în perioada 2010-2014, rata șomajului aproape s-a înjumătățit, ajungând în anul 2018 la minimum istoric după anul 1990.

Tabel nr.13 Evoluția numărului șomerilor înregistrați și rata șomajului în orasul Boldești-Scaeni

Sursa – INSSE Tempo online și AJOFM Pra

5.7 Structura etnică

Din structura populației pe naționalități a orasului Boldești-Scăeni, pentru anul 1992, constatăm faptul că în ambele perioade populația de etnie română predomină. Se produce o scădere importantă a acesteia în anul 2002 (10.922 persoane) față de anul 1992 (11.750 persoane).

De asemenea, se observă creșterea masivă a numărului de rromi la nivelul orașului, creștere care nu se datorează unui flux imigraționist, ci faptului că această comunitate a primit anumite depturi ce au contribuit la schimbarea statutului etnic.

Tabelul nr.15 Structura populației pe naționalităti la nivelul anilor 1992 și 2002

Sursa – INSSE Tempo online

5.8 Structura lingvistică

Din acest tabel se poate spune ca limba română este vorbită de mai puțini locuitori în anul 2011 (10633 persoane) față de anul 2002 (11476). De asemenea, din datele statistice se remarcă creșterea numărului celor care vorbesc limba romani, deși populația rromă din orașul Boldești – Scaeni are un număr mult mai mare (550 persoane) decât vorbitorii limbii respective.

Dacă la recensământul din 2002 erau prezente în structura lingvistică a localității limbile maghiară și armeană, la recensământul din anul 2011 acestea nu mai apar în statistici.

Tabel nr.16 Structura lingvistică pentru anii 2002 și 2011

Sursa – INSSE Tempo online

5.9 Structura confesională

În structura populației pe religii este redat procentul foarte mare al populației de cult orthodox, cu un procent de 97,95% în anul 1992 și 91,75 % în anul 2011. Pentru anul 2011 se remarcă scăderea numerică a populației de cult ortodox, de la 97,9 % (în 1992) la 91,75 % și creșterea spectaculoasă a membrilor cultelor evanghelic, de la 0,08% la 1,24%, dar și penticostal, de la 0,30% la 0,94 %. Remarcabil este și faptul că aproximativ 440 persoane nu au declarat apartenența la o religie în anul 2011. În cadrul structurii confesionale a populației există și alte culte (romano-catolici, reformați, baptiști), dar cu un număr mult mai mic de adepți ( tabel nr.17).

Tabelul nr.17 Structura confesională a populației la nivelul anilor 1992, 2002 și 2011

Sursa – INSSE Tempo online

Orașul Boldești – Scăeni a trecut în perioada 1990- 2018 printr-o serie de transformări structurale determinate de schimbările politice și de deciziile luate la nivel local. Afectat profund de restructurarea industriei petroliere a orașului, unde lucrau cei mai mulți localnici, orașul a găsit în ultimii ani căile pentru adaptarea la economia de piață, devenind din nou un oraș important la nivelul județului Prahova.

Capitolul VI

EVOLUȚIA TERITORIALĂ, DINAMICA MORFOLOGIEI ȘI STRUCTURII URBANE

Prima informație cartografică despre orașul Boldești-Scaeni este reprezentată de o hartă austriacă din anul 1797, unde sunt reprezentate localitățile Boldești, Scăeni și Seciu prin vetrele acestora, dar și vatra satului Șipot (astăzi parte componentă a comunei Lipănești).

Localitățile s-au dezvoltat diferit în teritoriu. Satul Boldești s-a dezvoltat în lungul drumului care lega satele Scăeni și Șipot, fiind traversat de un drum orientat est-vest. La intersecția celor două drumuri s-a dezvoltat vatra satului menționată pe harta austriacă. Direcția de dezvoltare a vetrei a fost nord-sud și est-vest. Satul Scăeni avea vatra la intersecția drumului care traversa de la nord la sud teritoriul și care asigura legătura cu localitățile Tufeni ,Bucovel și Pleașa. Forma vetrei satului era circulară. Pe harta din 1797, satul Seciu apărea cu o vatră alungită pe direcția nord-sud, situată în lungul drumului care asigura legătura cu satul Lipănești.

In anul 1904, harta județului Prahova ilustrează o evoluție teritorială a localităților din zonă, prin faptul că apare satul Balaca, satul Lipănești își modifică vatra prin unirea cu satul Șipot, localitatea Scăeni apare împreună cu satul Balaca, iar limita localităților Boldești și Scăeni este poziționată în lungul râului Teleajen. În general, limitele din vest, nord și sud ale orașului Boldești-Scăeni le urmează pe cele consemnate în harta judțului din 1904, cu excepția modificarii generate de apariția localității Lipănești. Planul moșiei Boldești din anul 1905, prezintă delimitările proprietăților de la acea dată. "Sunt consemnate proprietățile moșnenești cu limita de vest pe râul Teleajen, spre nord limita era dată de moșia moșnenilor podeni, spre sud cu moșia Bucov, iar spre vest moșia Balaca. Acest teritoriu se învecina la nord cu proprietatea obștii care avea nucleul la Podenii Vechi și includea terenuri aferente comunelor Podenii Vechi, Podenii Noi, Gornet și Măgurele.La est se întindea o proprietate moșnenească ce includea teritoriul comunelo Hîrsa, Valea Călugărească, Albești și Urlați al cărui nucleu este posibil să se fi aflat la Urlați".

Fig. 21 Harta austriacă a localității Boldești în anul 1797

Sursa: PUG Boldești-Scăeni

Fig.22 Harta topografica a județului Prahova 1904

Sursa: PUG Boldești-Scăeni

Sursa: PUG Boldești-Scăeni

Sursa: PUG Boldești-Scăeni

Fig.23 Harta topografică a județului Prahova

Sursa: PUG Boldești-Scăeni

Fig.24 Planul moșiei Boldești în anul 1905

Fig. 25 Zonele funcționale ale orașului Boldești Scăeni înainte de anul 1990

Sursa: PUG Boldești-Scăeni

6.1. Zone funcționale

Zona funcțională este un teritoriu pe care se desfășoară activitățile umane ce se pot înscrie într-o funcție urbană principală și alte funcțiuni urbane secundare.

Zonele centrale reprezintă o parte a structurii orașului în care sunt prezente instituții administrative, culturale,spații comerciale, de agrement,cu influență majoră asupra orașului

Zonele funcționale ale intravilanului orașului Boldești-Scăeni sunt următoarele:

– Zona rezidențială (locuințe și funcțiuni complementare);

– Zona unităților industriale și depozite;

– Zona unităților agrotehnice;

– Zona instituțiilor și serviciilor de interes public;

– Zona căilor de comunicație și transport ;

– Zona spațiilor verzi, sport,agrement, protecție;

– Zona construcțiilor tehnico-edilitare și zone protecție;

– Zona gospodărire comunală;

Zona cu destinație specială;

6.1.1 Zona rezidențială

Ocupă cea mai mare parte din suprafața intravilanului 56,72 %, fondul de locuințe fiind compus atât din case cât și blocuri de locuințe. O locuință are în medie 2-3 camere, iar suprafața medie este de 43 m².

6.1.2 Zonele cu activități industriale și depozitare

Ocupă 8,67 % din suprafața intravilanului, de aici rezultând caracterul industrial al orașului. Industria s-a dezvoltat pe tot teritoriul orașului mai puțin în cartierul Seciu. Cele mai multe unități industriale sunt situate în lungul drumulu național DN 1A.

6.1.3 Zona unităților agrotehnice

Sunt de dimensiuni mici ocupând doar 1,03 % din suprafața intravilanului .Există doua unități agrotehnice dezvoltate la periferia orașului:

Cristim Ecoferm

S.C AGRISOL S.A.

Sursa: PUG Boldești-Scăeni

Fig.26 Zona centrală a orașului Boldești – Scăeni

6.1.4 Zona căilor de comunicație și transport

Căile de comunicație rutieră ocupă 8,22 % din intravilan, iar suprafețele destinate circulației feroviare 0,43%.

6.1.5 Zona spațiilor verzi, sport, agrement, protecție

În general majoritatea spațiilor verzi (0,6% din intravilan) sunt situate în lungul căilor de comunicație sau în spații amenajate de tipul parcurilor. Spațiile verzi ocupă 2.05 ha fără aliniamentele verzi din lungul străzilor.

6.1.6 Zona constructiilor tehnico – edilitare și zone protecție

Zona ocupă 0,31 % din intravilan. În orașul Boldești-Scăeni există un serviciu de alimentare cu apă , canalizare și o stație de epurare. Apa provine din foraje subterane ( din sursa Petromservice în Seciu și 14 străzi din cartierele orașului). Rețeaua de distribuție acoperă 90% din populație. Alimentarea cu gaze acoperă aproape întreaga localitate și este administrată de S.C. Distrigaz Sud. Alimentarea cu energie electrică este asigurată de S.C.Electric Enel S.R.L firmă cu capital privat. Energia termică se produce individual în sobe sau prin intermediul cenrtralelor termice de apartament.

6.1.7 Zona de gospodărie comunală

Ocupă doar 1,89 % din suprafața intravilanului. În NV localității a fost dată în folosință o rampă ecologică, cu o capacitate de 750.000 tone anual, fiind depozitate 80.000 tone. Salubrizarea stradală, a persoanelor fizice și juridice este realizată de S.C.Salub S.A..Problema principală o constituie colectarea selectivă a deșeurilor.

Comparativ cu anul 2006 din tabelul nr. 18 se constată că suprafața ocupată de locuințe și funcțiuni complementare din total intravilan, în anul 2014 este de aproape trei ori mai mare. În ultima perioadă se constată o creștere a investițiilor în domeniul construirii de locuințe. Se constată deasemeni o creștere a suprafeței pentru căi de comunicație și transport (rutier) ca urmare a extinderii intravilanului.

6.2 Bilanțul teritorial și organizarea spațiului urban

Tabel nr.18 – Bilanțul teritorial intravilan

Sursa: PUG 2006 și 2014

Fig.27 Unitățile teritoriale ale orașului Boldești-Scăeni

Sursa: Birou Urbanism, Primăria Boldești-Scăeni

Sursa: Birou Urbanism, Primăria Boldești-Scăeni

Fig.28 Unități teritoriale și zone funcționale 2014

O altă creștere se observă la zona Gospodarie comunală, . Prin PUZ-urile întocmite cât și prin noul PUG au fost alocate suprafețe de teren pentru extinderea cimitirelor existente și pentru suprafețe de teren necesare extinderii Rampei Ecologice, a Stației de sortare a deșeurilor și a Stației de epurare.

6.2.1 Caracteristicile locuirii

Fondul locativ constituie totalitatea încăperilor locative, indiferent de forma de proprietate, inclusiv case de locuit, case specializate (cămine, case speciale pentru bătrâni și altele), apartamente, alte încăperi utile pentru locuit.

Fondul locativ pe forme de proprietare se împarte astfel:

fondul locativ public – fondul locativ care se află în proprietatea statului și în deplină administrare gospodărească a întreprinderilor de stat

fondul locativ privat – fondul care se află în proprietatea privată

fondul locativ cu forma de proprietate mixtă – fondul care se află în proprietatea personală, în proprietatea comună sau în diferite cote-părți a subiecților spațiului locativ

proprietatea întreprinderilor mixte – fondul locativ care se află în proprietatea întreprinderilor mixte cu participare străină.

Evoluția fondului locativ din orașul Boldești Scăeni în perioada 2010-2014 este prezentată în tabelul nr.19 .

Tabel nr.19 – Evoluția fondului locativ din orașul Boldești – Scăeni în perioada 2010-2014

Sursa: INSSE Tempo online, Birou Urbanism, Primăria Boldești-Scăeni

Din interpretarea datelor din tabelul nr.19 se poate constata tendința de creștere a numărului de locuințe. În ultimii cinci ani numărul acestora crescând cu 103 u.l datorită construcției unor locuințe private noi. În perioada de criză ( 2010-2014) s-au eliberat un număr de 145 de autorizații de construire pentru locuințe și s-au recepționat un număr de 136 locuințe. În anul 2010 unui locuitor al orașului îi reveneau 15.76 mp/loc. spațiu de locuit, iar în anul 2014 acesta a ajuns la 16,97 mp/loc arătând o creștere a spațiului de locuit pe cap de locuitor.

6.2.2 Distanța medie între doi locuitori

Este un element care aparține indicatorului densitatea populației și se calculează utilizănd formula Dm=1,2 unde:

Dm reprezintă distanța medie între doi locuitori

Ia reprezintă indicele de arealitate care se calculează utilizând formula

Ia = Km²/loc în care:

S – reprezintă suprafața orașului

P – reprezintă numărul total de locuitori ai orașului

Suprafața orașului Boldești-Scăeni este de 34.89 km² iar numărul de locuitori în anul 2011 era de 11.657 persoane .

Ia = =0.0029 km²/loc astfel că Dm=1,2 =0.064 km

Pentru orașul Boldești-Scăeni distanța medie dintre doi locuitori la nivelul anului 2011 este de 0.064 km. În anul 1977, la primul recensământ după formarea orașului valoarea era de 0.072 km.

6.3 Dotări socio-culturale

6.3.1 Biblioteci

Biblioteca orășenească se află în cadrul casei de cultură "Mihai Eminescu" din cartierul Scăeni. Biblioteca dispune de 15.603 volume, accesate în anul 2014 de 3.120 vizitatori , majoritatea fiind reprezentată de elevii scolilor generale și liceului din localitate, dar și persoane vârstnice. În anul 2014 erau 1.330 de utilizatori activi. În cadrul bibliotecii s-au desfășurat numeroase activități educative. Biblioteca mai dispune de patru calculatoare, un skaner, o imprimantă și un videoproiector.

6.3.2 Case de cultură

Orașul Boldești-Scăeni dispune de două case de cultură, una aflată în stare de conservare, situată în cartierul Boldești, iar alta funcțională în cartierul Scăeni situată pe strada Bucovului nr.5. Clădirea dispune de o sală de festivități cu 200 locuri, dotată cu instalație de sonorizare, centrală termică, gaze, internet. În cadrul casei de cultură își desfășoară activitatea formația de dansuri populare "Ansamblul Voinicelul ", o formație de dansuri moderne, canto popular și cercul de pictură. În cartierul Seciu funcționează un cămin cultural cu o sală de festivități. În cadrul căminului cultural funcționează și grădinița din localitate. În fosta locație a școlii generale a fost amenajat un mic muzeu destinat activităților de explotarea petrolului.

6.3.3 Monumente istorice

Pe teritoriul orașului există următoarele monumente cu valoare istorică:

– ruinele bisericii "Sf. Arhangheli Mihail și Gavril ";

– cruce de pomenire în fața bisericii "Adormirea Maicii Domnului " din cartierul Scăeni;

– biserica"Sfânta Treime din cartierul Seciu ";

– Casa Rusescu situată în cartierul Seciu.

6.3.4 Sărbători și tradiții cu specific local

Fiind un oraș muncitoresc cu locuitori veniți din alte zone ale țării, în scurtul timp de existență al localității nu s-au individualizat tradiții și sărbători locale. Totuși, în fiecare an, pe data de 5 iunie se sărbătorește "Ziua Orașului", iar în luna octombrie se organizează "Festivalul Toamnei". Orașul este înfrățit cu localitatea Leova din Republica Moldova și are relații de colaborare cu localitatea Pavlikeni din Bulgaria. În luna august se organizează cupa "Viorel Mateianu", cu participarea echipei de fotbal din localitate și a unor echipe din Republica Moldova și Bulgaria.

6.3.5 Cultele

Conform ultimelor recensăminte populația ortodoxă a orașului deținea peste 90% din totalul populației urmată de creștini după evanghelie, adventiști, penticostali. Pe lângă bisericile cultului ortodox există și case de rugăciuni pentru celelalte culte religioase.

6.3.6 Unități de învățământ

În orașul Boldești–Scăeni există 6 unități destinate învățământului preșcolar, 4 pentru învățământ primar și gimnazial, o unitate pentru învățământ liceal și una pentru învățământ special.

Tabel nr 20 Evoluția numărului de elevi pe ani școlari

sursa: Biroul Urbanism, Primăria Boldești-Scăeni

6.3.7. Serviciile de sănătate

În domeniul sănătății în orașul Boldești–Scăeni există o unitate de asistență medico-socială, cu obiect de activitate asigurarea de servicii persoanelor cu nevoi medico-sociale și o clinică privată, care acordă servicii medicale de recuperare. Pe lângă acestea, mai funcționează patru cabinete medicale familiale și patru cabinete de specialitate–stomatologice și medicină generală.

Tabel nr.21 Evoluția numărului de medici între 2010 și 2014

Sursa:PUG Boldești-Scăeni

6.4 Dotări tehnico-edilitare

6.4.1 Căile de acces

Căile de acces sunt reprezentate de drumurile naționale, județene și comunale, iar transporturile feroviare de calea ferată Ploiești Sud-Măneciu, drumuri foarte importante pentru circulație, datorită numărului mare de navetiști. Drumul național DN 1A străbate localitatea de la sud la nord, realizând legătura orașului Boldești cu principalele orașe vecine (Vălenii de Munte și Ploiești). Drumul județean DJ 232 în lungime de 8 km străbate localitatea de la vest la est, iar DJ 250 străbate orașul de la sud la nord.

Tabelul nr.22 Structura rețelei de străzi mici din orașul Boldești-Scăeni

Sursa:Biroul Urbanism, Primăria Boldești-Scăeni

Calea ferată Ploiești Sud–Măneciu străbate orașul de la sud la nord, transportul public fiind oprit în anul 2012 datorită ineficienței. Transportul feroviar a fost reluat în anul 2014 de către o societate de transport particulară (halta Boldești și gara Scăeni fiind transformate în puncte de oprire). Rețeaua de drumuri a orașului are o lungime de 92,5 km. Aproximativ 70% din străzi sunt asfaltate, majoritatea celor neasfaltate sunt situate în extravilan, însă și acestea sunt pietruite. Excepție face drumul comunal DC55 B, care necesită lucrări de reabilitare. Trotuarele sunt amenajate pe străzile principale, pe cele secundare lățimea mică a străzilor nu a permis construcția acestora.

6.4.2 Rețeaua de alimentare cu apă

Principala sursă de apă este apa subterană, extragerea acesteia fiind realizată cu puțuri forate Sunt patru puțuri funcționale pe raza localității Lipănești cu adâncimi de 80-100 m în zona Recea. Apa este transportată printr-o conductă cu D=300mm într-un rezervor situat în Gospodăria de apă Lipănești unde este clorinată, apoi pompată într-un rezervor cu o capacitate de 1000 m³ din cartierul Boldești. De aici, printr-o conductă de azbociment, apa este trimisă gravitațional sau prin pompare cartierelor orașului.

Rețeaua de alimentare cu apă are o lungime de 73.661 km. Din totalul de 4.125 locuințe, la sistemul de alimentare sunt racordate 3.687 locuințe ( 89,38%). Majoritatea racordărilor sunt reprezentate de casele particulare.

6.4.3 Rețeaua de canalizare

Rețeaua de canalizare are o lungime de 20.5 km și 1.796 racordări. Serviciul de canalizare este concesionat unei firme private. Stația de epurare a fost construită în anii '80 dispune de treapta mecanică și treapta biologică cu o capacitate de 40 l/s. Din cauza tehnologiei vechi, stația nu se înscrie în normele din domeniu.

Tabel nr.23 Tipuri de utilizatori ai serviciilor de alimentare cu apă 2013-2014

Sursa:Biroul Urbanism, Primăria Boldești-Scăeni

6.4.4 Energia termică

Dacă pâna în anul 1990 majoritatea locuitorilor din blocuri foloseau încălzirea centrală, schimbările intervenite după acest an au făcut ca activitatea de termoficare să fie oprită în anul 2001, iar centralele termice ale orașului dezafectate. Rețeaua de distribuire a gazelor naturale acoperă 90 % din totalul străzilor.

6.4.5 Rețeaua de iluminat public

Este alcătuită din puncte de aprindere, cutii de distribuție și alte elemente și are o lungime de 61.84 km. Există două stații de sistem:

stația 110/20/6 kv situata pe DN 1A;

stația 20/6 kv Scăeni.

Stațiile electrice s-au dezvoltat în primul rând pentru alimentarea cu energie electrică a consumatorilor urbani. Astfel, s-a asigurat alimentarea cu energie electrică atât a obiectivelor industriale cât și a orasului.

Distribuția energiei electrice la consumatori se face la tensiune de 20 kv aerian și la 6 kv subteran, prin intermediul posturilor de transformare. Rețelele de distribuție de medie tensiune de 20 Kv si 6 Kv sunt realizate cu cabluri subterane precum si cu rețele electrice aeriene. Rețelele de distribuție de joasa tensiune sunt realizate cu cabluri subterane la blocurile de locuințe si prin rețele electrice la ceilalți consumatori.

6.4.6 Poșta și telecomunicațiile

Orașul are un oficiu poștal și este conectat la serviciile de telefonie fixă (Telekom), serviciile de telefonie mobilă (Vodafone, Orange, Cosmote), servicii de televiziune prin satelit (Dolce, Focus Sat și BoomTV) ,televiziune prin cablu (S.C UPC ROMÂNIA S.R.L)

Rețeaua de internet este asigurată de Telekom, S.C.RDS & RCS, S.C. UPC ROMÂNIA S.R.L și OPTIC NET S.R.L.

6.5 Indicatori ai calității vieții urbane

6.5.1Chestionar calitatea vieții urbane în Boldești- Scăeni

Întrebări;

1.Vârsta ?

2.Sexul ?

3.Studii ?

4.Venituri nete ?

a) până în 1.450 lei

b) între 1.450 și 2.700 lei

c) peste 2.700 lei

5. Statutul socio-economic ?

a) salariat

b) pensionar

c) antreprenor

d) elev/student

e) alte situații

6. Locuința este racordată la :

a) apă și canalizare Da/Nu

b) energie electrică Da/Nu

c) rețeaua de gaze Da/Nu

7.Folosiți serviciile de televiziune și internet ?

a) doar televiziune

b) televiziune și internet

c) niciunul

8. În ce măsură sunteți mulțumit de transportul local de persoane ?

a) foarte mulțumit

b) mulțumit

c) nemulțumit

9. Sunteți mulțumit de calitatea serviciilor sanitare din Boldești-Scăeni ?

a) foarte mulțumit

b) mulțumit

c) nemulțumit

10.Sunteți mulțumit de posibilitățile de participare la activitățile culturale și sportive din Boldești – Scăeni ?

a) foarte mulțumit

b) mulțumit

c) nemulțumit

11. În ce măsură folosiți spațiile de agrement ale orașului ?

a) foarte des

b) des

c) rar

d) foarte rar

Interpretarea chestionarului

1.Vârsta ?

2. Sexul ?

3. Studii ?

4. Venituri nete ?

5. Statutul socio – economic ?

6. Locuința este racordată la :

7. Folosiți serviciile de televiziune și internet ?

8. În ce măsură sunteți mulțumit de transportul local de persoane ?

9.Sunteți mulțumit de calitatea serviciilor sanitare din Boldești-Scăeni ?

10.Sunteți mulțumit de posibilitățile de participare la activitățile culturale și sportive din Boldești – Scăeni ?

11.În ce măsură folosiți spațiile de agrement ale orașului ?

Capitolul VII

FUNCȚIILE ȘI ARIA DE INFLUENȚĂ

După anul 1989, o parte din agenții economici care își desfășurau ativitatea în orașul Boldești–Scăeni au fost nevoiți să-și închidă porțile, din cauza neadaptării la cerințele economiei de piață și restructurării economice.

Principalii agenți economici de astăzi acoperă aproape toate domeniile de activitate, de la activitățile extractive, (diminuate considerabil), la cele industriale, agricole și de servicii. Activitățile de tradiție ale orașului (industria sticlei, extracția petrolului, fabricarea cartoanelor, întreținerea utilajului petrolier), fie au dispărut complet prin închiderea unităților industriale, fie și-au diminuat activitatea, cum este cazul Schelei de Petrol.

Tabel nr.24 Structura agenților economici din Boldești-Scăeni după domeniul de activitate

Sursa:PUG Boldești-Scăeni

7.1 Funcția industrială

În anul 1989 orașul Boldești–Scăeni era situat din punct de vedere economic pe locul trei în cadrul județului Prahova, în urma orașelor Ploiești și Câmpina. Orașul era recunoscut la nivel județean și național prin Schela de Petrol, Fabrica de Geamuri, Fabrica de Cartoane și Mucava, Întreprinderea de Foraj. Astăzi aceste unități, cu excepția Schelei de Petrol (aparține grupului OMV PETROM) și-au închis activitatea. În locul lor au apărut altele, de dimensiuni mici, mai adaptabile economiei de piață, cum este SC ARTEMA PLAST S.R.L., cu activitate în fabricarea ambalajelor flexibile pentru industria alimentară

7.2 Funcția agricolă

Suprafața agricolă este de 2.195 ha. În tabelul sunt redate suprafețele și ponderea suprafețelor pe categorii de folosință.

Tabel nr.25 Suprafața agricolă, pe categorii de folosință în anul 2014

Sursa:PUG Boldești-Scăeni

În această figură se observă ponderea mare a pășunilor urmate de terenul arabil.

Tabel nr.26 Exploatații agricole după modul de deținere a suprafeței

Sursa:pbs.infoprimarie.ro

Cele mai multe exploatații agricole sunt în proprietate.

Tabel nr.27 Suprafața cultivate (ha) conform recensământului agricol din 2010

Sursa:pbs.infoprimarie.ro

Cele mai multe suprafețe sunt cultivate cu porumb (31.08%) urmate de cele cultivate cu grâu (22.76%).

Tabel nr.28 Efectivele de animale la nivelul orașului Boldești-Scăeni

Sursa:PUG Boldești-Scăeni

În cadrul creșterii animalelor se remarcă predominarea creșterii păsărilor și a ovinelor.

7.3 Funcția comercială

Schimbările economice care au avut loc după anul 1990 s-au reflectat și în activitățile principale ale locuitorilor orașului. Funcția comercială ( caracteristică tuturor orașelor) a căpătat un impuls pentru dezvoltare și diversificare, deși orașul nu este cunoscut prin existența unor activități comerciale importante. Factorii care au contribuit la dezvoltarea acestei funcții sunt:

-situarea localității în lungul drumului național DN 1A;

-existența căii ferate Ploiești Sud-Măneciu;

-situarea în apropierea orașului Ploiești unde se află sursele de alimentare cu produse;

-existența unor tradiții meșteșugărești.

În fiecare an în lunile iunie și octombrie se desfășoară Zilele orașului și Festivalul Toamnei, activități organizate de primăria Boldești-Scăeni unde pe lângă activitățile culturale au loc și activități comerciale diverse la care participă comercianți din toate colțurile țării.

Tabel nr.29 Tipuri de activități comerciale din orașul Boldești-Scăeni

Sursa – Biroul Urbanism, Primăria Boldești-Scăeni

După anul 2010 în orașul Boldești Scăeni au apărut supermarket-urile. Primul a fost supermarketul "Maya", iar mai târziu supermarketurile S.C Lemar S.A. și Carrefour Market (ultimul a fost înființat în decembrie 2016)

7.4 Funcția administrativă

Administrația locală este organizată și funcționează dupa principiile autonomiei locale. Aparatul de specialitate al Primăriei Boldești cuprinde 130 de posturi structurate astfel:

– demnitari – 2 posturi;

– funcții publice – 42 posturi ( din care 6 funcții publice de conducere și 6 funcții publice de execuție);

– contractuali – 88 posturi (2 posturi de conducere și 84 posturi de execuție).

Cheltuielile primăriei au crescut în perioada 2010-2017 cu peste două milioane lei, după cum arată tabelul nr.

Tabel nr.30 Total cheltuieli (mil. lei) între 2010-2017

Sursa:PUG Boldești-Scăeni

Ajutoarele sociale au cunoscut o scădere între 2010 și 2014 cu aproape 975 mii lei, după care a urmat o ușoară creștere, în anul 2016 totalul ajutoarelor sociale fiind de 2.372.369 lei

Tabelul nr.31 Total cheltuieli (mil.lei) ajutoare sociale

Sursa: PUG Boldești-Scăeni

7.5 Funcția turistică

Situat într-o zonă cu un potențial turistic natural scăzut, turismul din orașul Boldești – Scăeni a cunoscut o dezvoltare foarte slabă de-a lungul anilor. Fără capacități de cazare importante, numărul turiștilor a fost foarte redus. Amplasata pe vârful dealului Seciu la circa 3 km de centrul orașului și la 4 km de DN 1A, Crama Seciu prin potențialul peisagistic si baza turistica dezvoltata (Hotel-Restaurant si Vinotecă), cu spații pentru recepții, congrese si festivitați, constituie singura carte de vizită turistică a orașului Boldești- Scăeni și un obiectiv cuprins in circuitul turistic al județului.

Tabel nr.32 Capacități de cazare și fluxul turistic în orașul Boldești – Scăeni între anii 1992 – 2016

sursa:INSSE Tempo online

7.6 Funcția de transport

Accesul spre orașul Boldești – Scăeni se realizează prin intermediului drumului național DN 1A care asigură legătura cu orașul Ploiești și orașul Vălenii de Munte, DJ 32 care străbate orașul de la vest la est și Dj 250 care străbate orașul de la sud la nord.

Tabel nr.33 Detalierea structurii rețelei de drumuri din orașul Boldești-Scăeni

Sursa – Biroul Urbanism, Primăria Boldești-Scăeni

7.2 Aria de influență

Din punct de vedere administrativ, orașul Boldești – Scăeni este situat în partea centrală a județului Prahova, la 12 km distanță de orașul Ploiești, 25 km de orașul Vălenii de Munte și 13 Km de orașul Plopeni. Distanța pâna la București este de 58 km.

Din punct de vedere al suprafeței, orașul Boldești-Scăeni se înscrie în categoria orașelor de rangul III cu un teritoriu administrativ de aproximativ 3.489 ha.

Tabel nr.34 Relația orașului cu zona de influență

Sursa : INS, Direcția de statistica județeană Prahova

Cu reședința de județ, orașul Ploiești, existî relații economice, sociale, culturale, de asigurare a asistenței medicale (spitalizare, etc.).

Determinarea ariei de influență a unui oraș a constituit o problemă abordată de specialiști încă din secolul XIX. W.J.Reilly, un geograf american și mai apoi P.D. Converse au dezvoltat o formulă prin care se poate determina aria de influență a unui oraș:

dA= în care :

dA = distanța până la orașul A

dAB = distanța între orașele A și B

și = populația orașelor A și B

Astfel că : = = = = 2.62 km

Această valoare (2.62 km) reprezintă raza sferei de influență a orașului Boldești-Scăeni față de orașul Ploiești. După aceeași metodă de calcul se obțin următoarele rezultate pentru celelalte orașe ale Județului Prahova.

Tabel nr. 35 Aria de influență a orașului Boldești-Scăeni în sistemul urban al jud. Prahova

Din tabelul nr. 35 se observă că la nivelul județului Prahova ariile de influență cele mai mari către orașul Boldești – Scăeni le au municipiile Ploiești și Câmpina, la care se adaugă orașele Breaza, Băicoi, Mizil, Comarnic și Vălenii de Munte, iar aria de influență a orașului Boldești Scăeni este mai mare spre orașele Azuga, Slănic, Plopeni, Urlați, Bușteni și egală cu cea a orașului Sinaia.

Capitolul VIII

Impactul activităților antropice asupra mediului

Orașul Boldești–Scăeni se distinge printr-un relief variat, o vegetație specifică treptelor de relief, un climat de dealuri joase și câmpie cu temperaturi medii de 10-11°C și o direcție predominantă a vânturilor dinspre NE. Pe mari suprafețe pădurea a fost defrișată pentru a face loc culturii viței de vie,.Vegetația de silvostepă și cea a zăvoaielor au fost înlocuite aproape în întregime cu culturi agricole.

Intervenția antropică asupra elementelor mediului s-a amplificat odată cu descoperirea petrolului în perimetrul localității, acest fapt antrenând construcția unor drumuri, rețele de conducte, construcții care au avut în timp un impact amplu asupra elementelor mediului. Printre sursele importante care poluează aerul se numără automobilele, în număr tot mai mare de la an la an. Poluanții eliminați sunt: oxidul de carbon, hidrocarburi, oxizii de azot, plumb. Limitarea vitezei în interiorul localității la 50 km/h, formarea unor perdele forestiere, devierea circulației autovehiculelor de tonaj mare sunt condiții necesare pentru reducerea poluării fonice și a atmosferei. În cea mai mare parte concentrațiile acestor poluanți sunt sub CMA (concentrația maximă admisă). În anul 2001 a fost pusă în funcțiune Rampa ecologică pentru deșeuri care a contribuit la scăderea poluării aerului prin tehnologiile moderne limitând apariția unor incendii.

Surse de poluare ale aerului înainte de anul 2000 erau SC AGRISOL INT. RO. S.A. si Ecoferm S.R.L., care astăzi și-au modernizat procesele de producție. Evaluarea nivelurilor de impurificare este făcută în raport cu concentrațiile maxime admisibile. Sursa principală de impurificare o constituie încălzirea rezidențială.

În lungul DN 1A și a căii ferate Ploiești-Văleni există poluanți generați de circulația rutieră: CO2, NO2, SO2, pulberi în suspensie. Substanțele organice, anorganice, apele uzate din gospodării, din fermele de creștere a animalelelor sunt greu epurate datorită prezenței încărcăturii organice și microorganismelor patogene provenite din dejecții animale.

Tabel nr.22 Cantitatea de poluanți în orașul Boldești- Scăeni

Sursa: PUG Boldești-Scăeni-Raportul de mediu

Orașul Boldești–Scăeni cu o activitate agricolă redusă, este inclus în cadrul celor 40 de localități din jud.Prahova unde există vulnerabilitate în poluarea cu nitrați a apelor. În prezent poluarea a scăzut datorită reducerii efectivelor de animale, aplicarea normelor sanitare, racordarea la sistemul de canalizare. Orașul are o rețea de canalizare lungă de 20.5 km. Stația de epurare este situată în lunca râului Teleajen în apropierea podului peste râu și are o capacitate de preluare de 321 l/s. Stația nu dispune de personal calificat pentru laboratorul de analize necesare. Îndepărtarea particulelor grosiere se execută manual. Încărcările poluanților la intrarea și ieșirea din stație sunt reprezentați în tabelele 23 a și b.

Tabel nr. 23 a Cantitatea de poluanți la Stația de Epurare Boldești-Scăeni

Încărcările poluanților la ieșirea din stație sunt:

Tabel nr. 23 b Cantitatea de poluanți la Stația de Epurare Boldești-Scăeni

Încărcările poluanților la ieșirea din stație sunt:

Sursa: PUG Boldești-Scăeni-Raportul de mediu

După cum se observă din tabele, în cea mai mare parte poluanții se înscriu în normele admisibile, cu excepția azotului și fosforului rezultați în urma activităților agricole.

În ceea ce privește poluarea solului, industria de extracție a petrolului și gazelor naturale deține un rol fruntaș. Scurgerea unor reziduuri petroliere, uleiuri și alte produse petroliere fac improprie folosirea unor terenuri, iar infiltrarea acestora în sol pot produce poluarea pânzei freatice. Lucrările agrotehnice defectuoase, poluanții agricoli, reziduurile industriale, îngrășămintele organice excedente au de asemenea un rol important în poluarea solului. Odată cu construcția Rampei ecologice, dar și prin acțiuni de conștientizare a locuitorilor și a firmelor care își desfășoară activitatea în perimetrul localității, nivelul de poluare al solului a scăzut foarte mult.

Un aport important în reducerea poluării l-a avut SC OMV PETROM, care a închis 4 batale pentru depozitarea fluidelor de foraj și a adus la starea inițială câteva suprafețe folosite în procesul de extracție. Multe terenuri au rămas însă poluate cu apă sărată, hidrocarburi sau ciment.

Orașul Boldești-Scăeni a trecut din faza de oraș cu multe probleme de mediu într-o fază în care se fac eforturi pentru reducerea efectelor poluării cu hidrocarburi și adoptarea celor mai optime soluții pentru evitarea în viitor a problemelor de poluare.

Capitolul IX

DISFUNCȚIONALITĂȚI ȘI PROGRAME DE DEZVOLTARE

9.1 Identificarea zonei de acțiune urbană

Zona de acțiune urbană identificată la nivelul orașului Boldești-Scăeni este reprezentată de întreaga suprafață a teritoriului orașului de 3.489 ha. Situat în partea centrală a jud.Prahova orașul este alcătuit din cartierele Boldești, Scăeni, Balaca și un sat aparținător – Seciu.

9.1.1 Disfuncționalități

Disfuncționalitățile la nivelul teritoriului și a localității sunt cuprinse în următoarele domenii:

1. Fondul construit și utilizarea terenurilor;

– existența unor zone destinate dezvoltării de locuințe, care nu sunt echipate edilitar;

– starea precară a dotărilor culturale;

– structuri turistice slab dezvoltate (capacități de cazare, unități de alimentație publică și structuri de agrement);

– clădiri situate în regiuni afectate de alunecări de teren;

– zone industriale cu clădiri degradate.

2. Spații plantate, agrement și sport

– lipsa unor spații pentru agrement;

– insuficiența spațiilor verzi amenajate.

3. Căi de comunicație și transport

– rețea stradală nemodernizată și subdimensionată;

– lipsa/discontinuitatea trotuarelor;

– intersecții neamenajate;

– insuficiența parcărilor publice;

– traficul greu prin localitate.

4. Echipare edilitară

– lipsa hidranților pentru incendiu în cadrul rețelei de distribuție a apei;

– izolarea termică necorespunzătoare a clădirilor de locuit.

6. Probleme de mediu

– depozitarea necontrolată a deșeurilor menajere;

– sunt supuse poluării apa și solul;

– existența unor zone cu alunecări de teren.

7. Dezvoltarea economică

– restructurarea unor unități economice.Cele mai importante unități au activitatea suspendată;

-slaba dezvoltare a structurilor turistice și dotărilor aferente.

8. Evoluție demografică

– scăderea continuă a numărului populației;

– numărul mic al populației ocupate.

5.Protejarea zonelor cu valoare de patrimoniu

– slaba protecție și întreținere a monumentelor istorice.

9.2 Domenii vizate pentru implementarea planului de dezvoltare urbană

Strategia de dezvoltare la nivelul orașului Bpldești-Scăeni se axează pe următoarele domenii de intervenție:

1.Infrastructură și echipare edilitară

Obiectiv strategic:

– Creșterea calității apei potabile și asigurarea normelor de igienă

Plan de acțiune:

Scăderea durității apei;

Micșorarea timpului de intervenție în cazul avariilor;

Asigurarea continuității livrării apei în cartierul Seciu;

Înlocuirea conductelor uzate;

Reducerea consumului de energie electrică;

Creșterea numărului de abonați;

Modernizarea stației de epurare.

Sursa:PUG Boldești-Scăen

Fig. 31 PUG orașul Boldești-Scăeni – Disfuncționalități

Proiecte propuse:

Montarea unei stații de dedurizare a apei potabile;

Reabilitarea împrejurimilor la forajele de captare și rezervoarelor de stocare;

Înființarea unei echipe pentru monitorizarea activității de transport și distribuire a apei;

Amplasare grup pompe nou în Gospodăria de apă Scăeni;

Înlocuire rețea distribuție și branșamente;

Montarea unor sisteme automatizate la rezervoarele existente;

Înlocuirea pompelor de extracție a apei și a celor de distribuție;

Reabilitarea și modernizarea stației de epurare.

Infrastructura rutieră și utilități în zonele nou introduse în intravilan

Plan de acțiune:

– Extinderea și modernizarea căilor de comunicație;

– Crearea de noi căi de comunicație rutieră;

– Extinderea rețelelor de apă și canal în zonele de extindere a căilor de comunicații;

– Introducerea rețelei de apă și canalizare pe străzile nou construite;

– Extinderea alimentării cu energie în zonele de extindere și modernizare;

– Extinderea rețelei de alimentare cu gaze.

Proiecte propuse:

Extinderea și modernizarea unor străzi: Sondelor, Turcului, Liceului;

Înființarea a două noi străzi;

Extinderea rețelei de alimentare cu apă pe str.Sondelor,Liceului;

Extinderea rețelei de canalizare pe str. Liceului;

Extinderea alimentării cu energie electrică și iluminat public pe străzile Sondelor, Turcului, Liceului;

Extinderea rețelei de distribuție a gazelor naturale pe străzile Sondelor, Turcului, Liceului.

2. Învățământ

Obiectiv strategic:

Creșterea calității învățământului

Plan de acțiune:

Modernizarea, extinderea și contruirea unor noi spații destinate pentru desfășurarea procesului de învățământ;

Diversificarea pregătirii elevilor;

Creșterea gradului de pregătire al cadrelor didactice.

Proiecte propuse:

Construirea unui teren de sport multifuncțional în cadrul liceului;

Construirea unei săli de sport la Scoala nr.2;

Reamenajarea grădiniței și folosirea ei pentru instruirea practică a elevilor de liceu;

Construirea a patru săli de clasă la școala"Mihai Viteazul".

3. Cultură, culte, sport și agrement

Obiectiv strategic:

Dezvoltarea agendei cultural sportive

Plan de acțiune:

Reabilitarea și modernizarea infrastructurii;

Punerea în valoare a aptitudinilor cetățenilor;

Punerea în valoare a obiectivelor turistice;

Participarea activă în competițiile turistice;

Înfrățiri cu alte localități din U.E.;

Organizarea de serbări câmpenești.

Proiecte propuse:

Reabilitarea clubului Boldești;

Modernizarea și reabilitarea stadionului de fotbal "Viorel Mateianu";

Înființarea unei trupe de teatru și a unui concurs artistic pentru tineri;

O integrare mai bună a localității în cadrul traseului "Drumul Vinului";

Montarea unor hărți electronice ale localității cu principalele repere turistice;

Înființarea unei echipe de judo;

Organizarea anuală a întrecerii de ciclism;

Organizarea memorialului "Viorel Mateianu" cu participare internațională;

Organizarea "Festivalul Toamnei";

Organizarea de manifestări prilejuite de "Zilele Orașului".

4. Social-economic

Obiectiv de referință:

Îmbunătățirea condițiilor social-economice ale populației

Plan de acțiune:

Dezvoltarea serviciilor sociale;

Atragerea de investitori în localitate;

Asistența pentru I.M.M.

Proiecte propuse:

Diversificarea activităților de asistență socială;

Realizarea unor broșuri "Oportunități de afaceri în Boldești-Scăeni";

Încheierea unor parteneriate public-private;

Înființarea unei echipe de consultanță pentru IMM –uri în cadrul primăriei.

Analiza SWOT a localității Boldești-Scăeni.

Capitolul X

Direcții și modele de organizare a spațiului urban

Strategia de dezvoltare a orașului presupune existența unor proiecte realizabile pe un anumit interval de timp. În elaborarea proiectelor de dezvoltare trebuie să se țină cont de condițiile naturale ale localității (relief, hidrografie, vegetație).

Ținând cont de aceste elemente în orașul Boldești-Scăeni pot fi luate în considerare următoarele aspecte:

– Cartierul Seciu reprezintă o zonă cu păduri extinse și cu posibilități turistice. Pentru acest cartier primăria trebuie să se implice în protejarea pădurilor (poate chiar plantarea unor copaci) și să renunțe la exploatările petroliere care ar putea rămâne doar în zonele marginale ale cartierului. În partea de nord-vest a cartierului Seciu există o dezvoltare rezidențială, care trebuie însoțită de proiecte legate de ridicarea nivelului de civilizație (dotări tehnico-edilitare). Datorită altitudinilor de 300-400 m ale Dealurilor Bucovelului și prezența brizelor deluroase, trebuie studiat potențialul eolian al zonei, pentru construcția unor centrale eoliene.

Cartierele Boldești și Scăeni cuprind cea mai mare parte a populației orașului. În cadrul acestora există probleme legate de rerțelele de apă, canalizare, izolarea termică a clădirilor. O problemă de asemenea importantă o reprezintă sondele de extracție prezente chiar în inima orașului. În nordul orașului sondele sunt puține, densitatea populației este mare, fiind necesare investiții în infrastructură. Pentru cofinanțarea unor proiecte de dezvoltare ar trebui să se implice și OMV, principalul poluator din zonă. Schimbarea structurii economice impune ca populația să găsească modalități de reprofesionalizare sau să caute locuri de muncă în regiunile vecine (amplificând navetismul zilnic). După industrializarea din anii '60-80 a urmat o perioadă de restructurare economică cu multe probleme sociale și chiar de infrastructura economică. Multe spații ocupate de fostele întreprinderi s-au transformat în timp, schimbând peisajul economic al orașului. Zona cuprinsă între calea ferată și râul Teleajen trebuie reamenajată, râul Teleajen îndiguit deoarece linia cu pericol de inundabilitate intră mult în interiorul zonei locuite. Spațiul foarte întins ar putea fi utilizat pentru construcția unor spații de agrement, elementul de favorabilitate fiind reprezentat de apropierea față de dumul național DN 1A, cu circulație intensă. Constituind o cale de legătură directă cu orașele Ploiești și Vălenii de Munte, drumul național DN 1A constituie un spațiu ideal pentru dezvoltarea unor activități comerciale sau industriale, în condițiile efectuării unor lucrări de infrastructură rutieră, existând posibilitatea lărgirii drumului pentru fluidizarea traficului rutier. De asemenea se impune o împădurire masivă în acest spațiu, modernizarea stației de epurare a apelor, un mai bun control al depozitării deșeurilor în zona Rampei Ecologice.

Deși a trecut printr-o perioadă de restructurare economică după revoluția din anul 1989, amplificată apoi de criza economică mondială (din anii 2010-2014), orașul Boldești a găsit modalități de a se adapta acestor schimări. Creșterea numerică a populației din ultima perioadă arată că orașul are în continuare posibilități de dezvoltare economică.

MODELE ÎN ORGANIZAREA SPAȚIULUI URBAN

Problema organizării spațiului urban a suscitat un interes deosebit datorită importanței practice pe care o prezintă. Există mai multe modele și teorii care încearcă să lămurească aceste aspecte și să acopere întreaga varietate de situații existente, având astfel un grad de aplicabilitate ridicat. De asemenea, datorită legăturilor foarte strânse cu spațiile periurbane, s-a încercat și explicarea legităților de interacțiune dintre acestea și orașele respective. Rolul important pe care îl dețin orașele, singure sau în rețea, determină structurarea spațiului geografic în nivele ierarhice caracteristice.

Aceste structuri se conturează în funcție de intensitatea relațiilor dintre părțile componente ale orașului, dintre oraș și spațiul adiacent, dintre orașe și rețelele de localități împreună cu teritoriul aferent60 . După I. Ianoș, (1987) spațiile geografice urbane sunt spații elementare, care se suprapun, teritorial, pe vatra construită a orașului respectiv. Complexitatea lor este determinată de trei elemente principale: terenul, populația și activitățile urbane, care prin configurația, dimensiunile și, respectiv, profilul lor generează forme specifice de organizare a teritoriului.

Spațiile urbane ale unor centre mici sunt simplu structurate, pe când ale centrelor mari prezintă structuri de o mare complexitate, urmare a dezvoltării etapizate și intensificării permanente a relațiilor interne. Modele în organizarea spațiului urban. Spațiul urban a constituit un obiect de cercetare începând cu secolul XIX, studiile ulterioare fiind în concordanță cu intensificarea procesului de urbanizare.

Pe baza studiilor de detaliu s-au elaborat o serie de modele, obținute prin generalizarea concluziilor și a observațiilor concrete. Primele modele datează din perioada interbelică și ele generalizează unele trăsături morfologice ale orașelor. În literatura de specialitate modelele utilizate în organizarea spațiului urban sunt clasificate astfel: modele descriptive (morfologice), care rețin principalele elemente ale structurii interne a orașelor, prezentând dispunerea ordonată a acestora; modele explicative, care, utilizând metode cantitative, explică modul de structurare a spațiului urban; modele futuriste, care încearcă să proiecteze pentru viitor anumite modele de dezvoltare a spațiului urban, unde concepțiile ecologiste se situează în prim plan.

Un indicator sugestiv în acest sens, este după cum s-a mai amintit și anterior, de unitatea așezărilor. Orașele se raportează la 1.000 km2 (satele la 100 km2 ). La nivel mondial, raportându-ne la suprafața totală a usactului, orașele prezintă o densitate de 0,228/1.000 km2 (satele 1,34/100 km2 ). Ca element de comparație, în cazul României orașele au o densitate de 1,34/1.000 km2 (satele 5,43/100 km2 ).

Dintre teoriile de bază care sunt cunoscute în literatura de specialitate se remarcă teoria zonelor concentrice, teoria sectorială și teoria nucleelor multiple.

Teoria zonelor concentrice a fost formulată pentru prima dată de E.W. Burgess (1925), pe baza studiilor de detaliu întreprinse asupra orașului Chicago și regiunii sale. Modelul elaborat de Burgess este insiprat din ideea emisă de von Thünen, referitoare la ordonarea terenurilor din regiunile agricole în relație cu centrele de desfacere a produselor.

Fig.32 Modelul zonelor concentrice după E.W.Burges

sursa:https://planningtank.com/settlement-geography/burgess-model-or-concentric-zone-model

Teoria zonelor concentrice a fost criticată pentru că nu ține seama de intervenția altor elemente cu rol important în organizarea spațiului urban. Spre exemplu, în cadrul acestei teorii nu își găsesc locul zonele industriale, căile de transport pe de o parte, iar pe de altă parte ideea unui singur centru, general valabilă în perioada de început a urbanizării, nu poate fi extrapolată la toate centrele urbane.

În deformarea structurii concentrice elaborate de Burgess un loc de bază îl are rețeaua de căi de transport. Datorită avantajelor pe care le prezintă spațiul din apropierea acestora, modelul zonelor concentrice capătă o formă stelară evidentă (fig. nr. 19B). Influența căilor de comunicație asupra modelului zonelor concentrice a fost explicată printre alții de Alonso și Wingo, iar modelul zonelor concentrice a fost identificat de H. Blumenfeld pentru Philadelphia și Smith pentru Calgary (A.S. Bailly, 1973).

Teoria sectorială se bazează pe ideile lui H.Hoyt (1933), care, analizând în profunzime orașul Chicago și alte 142 de orașe americane, verifică unele concepte elaborate la începutul secolului. El constată că zonele rezidențiale se dispun de-a lungul axelor rutiere și feroviare, zonele industriale de-a lungul căilor ferate și râurilor canalizate, zonele comerciale pe străzile cu cea mai mare fluență de populație, iar spațiile verzi sunt axate pe unele forme topografice locale. Prin urmare, ajunge la concluzia că spațiul urban nu se organizează concentric ci sectorial, datorită dispunerii radiare a drumurilor.

Fig.33 Modelul sectorial după H.Hoyt

Sursa:https://en.wikipedia.org/wiki/Sector_model

Teoria nucleelor multiple fundamentată de Ch. Harris și E.D. Ullman (1945) are în vedere faptul că în cele mai mari orașe terenul nu se organizează în jurul unui singur centru, ci în jurul mai multor nuclee. Acestea sunt generate de dezvoltarea centrelor urbane, de creșterea distanțelor față de centrul orașului, de dezvoltarea zonelor industriale, a spațiilor verzi, de recreere, care reorientează fluxurile de călători și de produse.

Fig.34 Modelul nucleelor multiple după Ch. Harris și E.D. Ullman

sursa:https://en.wikipedia.org/wiki/Multiple_nuclei_model

Alături de aceste trei teorii au fost elaborate numeroase altele, cuprinzând diferite aspecte ale organizării spațiului urban. Dintre acestea se remarcă teoria densității urbane și teoria echilibrului spațial.

Conform primei teorii, densitatea la distanța “D” față de centru este o funcție exponențială de timp, putându-se astfel calcula cu oarecare precizie acest parametru, ținând cont de populația totală a orașului, densitatea centrului și “vârsta” orașului (B.J.L. Berry, 1967).

Teoria echilibrului spațial aparține lui W. Alonso (1964), care a plecat de la ideea că în afara funcției rezidențiale, orașul este sediul multor activități de ordin industrial, comercial și administrativ.

Ecuația preconizată pentru determinarea echilibrului spațial este:

y = Pz x Z + Pt x q + Kt unde:

Pz – prețul unei unități de bunuri și servicii

Z – cantitatea de bunuri și servicii

Pt – prețul unei unități de teren în funcție de distanța t de la centru

q – suprafața de teren

Kt – dependența de transport în funcție de distanța t de la centru

Teoria lui Alonso face abstracție de unele elemente ce aparțin atât orașului, cât și cartierelor marginale, iar aplicarea ei în câteva cazuri concrete nu a dat rezultate deosebite.

Capitolul XI

CONSIDERAȚII METODICO-DIDACTICE PRIVIND ABORDAREA PROBLEMELOR DE GEOGRAFIE URBANĂ ÎN ACTIVITĂȚILE CU ELEVII

11.1 Aspecte metodice teoretice

Apariția revoluției industriale în Anglia sec. XVII-XVIII a constituit la nivel regional și apoi mondial, un impuls pentru explozia urbană ce a urmat. Orașele, pe lângă vechile funcții (comercială, de aparare), au căpătat altele noi (industrială) astfel că, în structura acestora au apărut noi zone funcționale, care au determinat extinderea în teritoriu și în același timp creșterea numerică a populației urbane.

Geografia urbană, studiază așezările urbane cu toate caracteristicile (poziția geografică, vechimea, importanța, funcțiile ,dezvoltarea) și elementele lor componente, inclusiv mediul în care sunt situate.

Geografia urbană, și-a câștigat în timp, un loc bine meritat în rândul disciplinelor geografice, deoarece odată cu explozia urbană a existat și o dezvoltare economică puternică, orașele constituind de fapt polii acestei dezvoltări.

După criteriile O.N.U. o așezare urbană are cel puțin 20000 locuitori, însă există și situații diferite de la stat la stat. Astfel în Islanda pentru ca o așezare să fie declarată oraș aceasta trebuie să aibă cel puțin 200 de locuitori în timp ce în Japonia un oraș trebuie să aibă 50000 locuitori. Evident că aceste diferențe sunt impuse de anumite particularități locale între care densitatea locuitorilor, dotările tehnico-edilitare, activitățile economice non-agricole.

Alături de celelalte discipline geografia urbană contribuie la stimularea interesului elevilor pentru știință și la formarea unei gândiri logice. Elementele de geografie urbană apar încă din clasele mici atunci când elevii încep să cunoască geografia locală chiar prin studiul altor discipline (istorie, limba română etc.) Participarea activă a elevilor la studiul elementelor de geografie urbană sporesc importanța acestora, subliniind eficiența unor procedee (studiul intravilanului orașului, vizite la unități industriale). Elevii vin în contact cu elementele de gografie urbană încă din clasele mici prin studiul grografiei orizontului local cu ajutorul informațiilor cu caracter geografic.

Geografia trebuie să arate pe lângă elemntele cadrului natural și elementele de geografie umană și urbană. Elementele de geografie urbană au și un caracter pragmatic fiind prezente în experiența de zi cu zi a elevilor. Folosirea elementelor de geografie urbană în lecții îi ajută pe elevi la însușirea temeinică a cunoștințelor stimulând în același timp gândirea și spiritul de observație al elevilor. Integrarea lor în lecții asigură o învățare transdisciplinară presupunând respectarea unor cerințe pedagogice:

să fie veridice (fără interferențe cu elemente subiective);

să fie evitat excesul de material didactic;

să asigure un orizont larg de reprezentare;

să fie accesibile, adaptabile la nivelul de pregătire al elevilor;

să fie grupate din punct de vedere cronologic.

11.1.1. Învățarea cu ajutorul metodelor

Metoda reprezintă un drum sau cale de urmat în activitatea elevilor și profesorilor pentru îndeplinirea scopurilor învățământului. Reprezintă o succesiune de operații practice și mentale cu ajutorul cărora se dezvăluie esența elementelor studiate (fenomene, procese).

Asimilarea cunoștințelor de geografie urbană trebuie realizată cu ajutorul unor metode care activizează procesele cognitive, mobilizând funcțiile intelectuale și emoționale ale elevilor în procesul educativ. Metodele includ o serie de procedee care însoțesc fiecare operație, constituind un ansamblu al modurilor de realizare a operațiilor. Metodele au rolul de a activiza elevii, fie printr-o activitate individuală, fie una frontală sau de grup. Ele servesc scopurilor cunoașterii având rol formativ (formarea și perfecționarea personalității).

Maria Eliza Dulamă clasifică metodele de învățământ după următoarele criterii:

După criteriul istoric:

metode tradiționale sau clasice;

metode moderne.

După gradul de participare al elevilor:

metode pasive sau expozitive centrate pe ascultarea pasivă;

metode active centrate pe explorarea personală a realității.

După mijlocul de prezentare a conținutului:

metode verbale bazate pe cuvântul rostit sau scris;

metode intuitive bazate pe observații asupra realității sau elemente substitutive ale acesteia.

După demersul cunoașterii:

metode algoritmice bazate pe segmente instrucționale stabile, construite anterior;

metode euristice, bazate pe demersuri de cunoaștere și rezolvarea unor probleme.

După procesul psihic stimulat:

metode de memorare;

metode bazate pe gândire și imaginație.

După forma de organizare a activității pot fi:

metode individuale;

metode de predare-învățare pe grupe, metode frontale.

După funcția didactică principală:

metode de predare;

metode de învățare;

metode de fixare a cunoștințelor;

metode de evaluare.

Nicolae Ilinca a identificat o altă taxonomie a metodelor de predare-învățare a geografiei. Se propune următoarea clasificare a metodelor de învățământ:

1.După izvorul principal al învățării școlare:

a) Metode de transmitere și însușire a cunoștințelor:

– metode de comunicare orală expozitive (descrierea, explicația, povestirea);

– metode de comunicare scrisă : lectura explicativă.

b) Metode de explorare și descoperire:

– metode de explorare și descoperire (dirijată sau nedirijată);

– metode de explorare directă a obiectelor și fenomenelor geografice;

– metode de explorare prin intermediul substitutelor realității;

– instruirea programată.

c) Metode bazate pe acțiune:

– metode bazate pe acțiune reală (lucrări practice, exerciții);

– metode de învățare prin acțiune fictivă (jocuri didactice);

2.După criteriul registrului în care operează :

– registrul simbolic (algoritmizarea, exercițiul, instruirea asistată de calculator);

– registrul acțional (lucrul cu manualul, experimentarea, jocul didactic, referatul);

– registrul verbal (conversația, dezbaterea, povestirea, prelegerea, explicația, descoperirea, problematizarea etc.).

Se individualizează următoarele metode de învățământ:

I.Metode didactice tradiționale

1. Expunerea didactică

2. Conversația didactică

3. Demonstrația didactică

4. Observația didactică

5. Lucrul cu manualul

6. Exercițiul

II.Metode didactice de dată mai recentă

7. Algoritmizarea

8. Modelarea didactică

9. Problematizarea

10. Studiul de caz

11. Instruirea programată

12. Jocul de rol

III.Metode didactice de ultimă generație

13. Brainstorming

14. Brainwriting sau tehnica 6-3-5

15. Philips 6-6

16. Sinectica

17. Mozaicul

18. Cubul

19. Știu – Vreau să știu – Am învățat

1. Expunerea didactică

Presupune expunerea verbală a unor informații. Din cauza utilizării îndelungate este considerată o metodă tradițională. În funcție de particularitățile elevilor poate avea variante diferite:

Povestirea

Eplicația

Descrierea

Prelegerea

Povestirea presupune o prezentare narativă (cu respectarea cronologiei) a evenimentelor, fenomenelor și proceselor geografice.

Explicația este o formă de expunere cu argumentare rațională a problemelor, teoremelor, legilor științifice.Este folosită frecvent în geografie.

Descrierea presupune prezentarea caracteristicilor unor fenomene, procese, obiecte.

Prelegerea este o formă de expunere caracterizată prin complexitate presupunând comunicarea unui volum mare de informații de înalt nivel științific.

2. Conversația didactică

Este o metodă verbală ce folosește ca mijloc de comunicare dialogul. Există următoarele variante:

Conversația catehetică – presupune învățarea mecanică. Este utilizată pentru memorarea unor altitudini, taxonomii etc.).

Ex. Care sunt componentele unui oraș ?

Conversația euristică – presupune învățarea pe baza dialogului

Ex. Care sunt cauzele dezvoltării orașului Boldești – Scăeni ?

Dezbaterea – presupune schimb de opinii bazate pe un studiu aprofundat al unei teme de discuție, încheiată cu deliberări validate de profesor.

Ex. Problemele de mediu din orașul Boldești – Scăeni (poate fi utilizată metoda Philips 6-6 )

3. Demonstrația

Este o metodă de predare – învățare unde mesajul este transmis printr-un obiect concret (machete, mulaje, imagini). În funcție de mijloacele folosite există:

– demonstrația cu obiecte în stare naturală (roci, plante);

– demonstrația cu substitute ale obiectelor, fenomenelor, proceselor( planșe, hărți, imagini);

– demonstrația cu ajutorul mijloacelor tehnice (audio,video);

– demonstrația cu acțiuni (realizarea unor deprinderi de calcul);

– demonstrația de tip combinat (demonstrația prin desen didactic).

4. Observația

Presupune observarea sistematică sau independentă de către elevi a obiectelor și fenomenelor pentru identificarea caracteristicilor acestora. Ea presupune distribuția atenției pentru sesizarea unor aspecte relevante ale elementului studiat cu scopul clasificării și încadrării informațiilor în categorii și concepte diferite. Observația poate fi făcută independent sau sub îndrumarea profesorului și are caracter formativ și informativ conducând la formarea unor deprinderi sau calități comportamentale (imaginația, perspicacitatea, răbdarea).

5. Lucrul cu manualul

Este o metodă prin care învățarea are ca sursă manualul sau alte surse de același tip. Are dublă finalitate prin dobândirea de către elevi a fondului aperceptiv necesar înțelegerii textului și crearea deprinderii utilizării manualului.

6. Metoda exercițiului

Constă în repeterea conștientă a unor acțiuni pentru însușirea practică a unui model de acțiune sau pentru a îmbunătăți performanța. Pe lângă formarea unor priceperi și deprinderi este vizată și fixarea cunoștințelor. Pot fi:

După formă:

Exerciții orale, scrise, practice.

După scop și complexitate

Exerciții introductive;

Exerciții de însușire a modelului dat;

Exerciții de legare a cunoștințelor;

Exerciții de creație.

Exercițiul este o metodă care derivă de fapt din celelalte metode prin transformarea lor în exercițiu.

Ex. Realizați un profil topografic între orașele București și Boldești – Scăeni.

7. Algoritmizarea

Este o metodă de predare-învățare, care presupune folosirea algoritmilor (succesiune de operații care conduc la rezolvarea unor probleme). Presupune succesiunea relativ fixă a oprațiilor pe care un elev trebuie să le urmeze și stabilirea inițială a lor de către cadrul didactic.

8. Modelarea didactică

Este o metodă care utilizează substitute ale realității – modelele- care permit înțelegerea unei realități greu de explorat în mod direct. Modelele pot fi:

modele obiectuale (mulaje,machete);

modele figurale (grafice, animații);

modele simbolice (formule chimice, matematice);

Tipuri de modele grafice:

diagramele – sunt reprezentări grafice ale unor date statistice, fenomene sau procese.Se individualizează:

diagrama de tip coloane pentru compararea unor date diferite care aparțin aceluiași grup de fenomene

Ex. Reprezentarea prin diagrama în coloane mișcarea naturală din Boldești-Scăeni între anii 1984 – 2016

Cronograma (historiograma) – este reprezentarea dinamicii unui fenomen într-o perioadă de timp.

Ex. Evoluția numerică a locuitorilor orașului Boldești – Scăeni între 1912 – 2011

Diagrama prin cerc structural (fig.17)

Ex. Reprezentarea grafică printr-un cerc structural a populației active pe sectoare de activitate

Piramida structurală este utilizată pentru reprezentarea grafică a populației pe grupe de vârstă și sexe (fig.15)

Modelele matematice (simbolice). În cadrul lor sunt utilizate formule și simboluri pentru reprezentarea realității.

Ex. Bm= I – E unde:

Bm este bilanțul migratoriu;

I = numărul de imigranți;

E= numărul de emigranți.

9. Problematizarea

Este o metodă care presupune crearea unor situații problemă, în sensul că profesorul nu oferă elevilor informații complete pe care aceștia le reproduc, ci creează situații contradictorii prin care elevii contribuie la descoperirea cunoașterii. Este o metodă care dezvoltă elevilor gândirea, spiritul critic, identificarea și rezolvarea problemelor, de fapt procesul cognitiv pentru elev.

Ex. Explicați scăderea ratei șomajului în România după anul 2010

10. Studiul de caz

Presupune analiza unor situații reale, relevante pentru educația elevilor. Această metodă presupune parcurgerea unor etape finalizate prin prezentarea rezultatului obținut. Prin intermediul acestei metode elevii învață să adune informații, să le analizeze, să ia decizii, să argumenteze un punct de vedere.

După gradul de implicare al elevilor se deosebesc:

metoda situației – profesorul descrie și explică situația, iar elevii intervin cu întrebări;

studiul analitic al cazului când profesorul explică parțial o situație iar elevul intervine în analiza completă a cazului;

studiul de caz individual unde profesorul prezintă cerințele iar analiza, interpretarea și stabilirea concluziilor revin elevului.

Ex. În partea nordică a orașului Boldești – Scăeni dotarea tehnico-edilitară și gradul de educație al locuitorilor este foarte scăzut.Care sunt soluțiile pentru îmbunătățirea acestei situații?

11. Instruirea programată

Este o aplicație a informaticii la metodologia didactică și se bazează pe o structurare a materiei și respectarea unor principii:

Principiul pașilor mici și al progresului gradat (fragmentarea materiei și parcurgerea unităților)

Principiul participării active sau al răspunsului efectiv (parcurgerea tuturor secvențelor date)

Principiul confirmării imediate (confruntarea răspunsurilor elevilor cu cele corecte)

Principiul respectării ritmului individual de studiu (gestionarea individuală a timpului de lucru)

Principiul reușitei sau al răspunsurilor corecte (dimensionarea corectă a programei pentru parcurgerea integrală)

Programarea poate fi:

liniară (de tip Skinner)- trecerea la următoarea secvență se face numai dacă raspunsul la secvența precedentă a fost corect;

ramificată (tip Crowder) – elevul alege răspunsul corect dintr-un ansamblu de răspunsuri;

mixtă – o combinație a celor precedente.

13. Brainstorming

A fost propusă de A. Osborn fiind denumită și metoda asaltului de idei. Este utilizată pentru dezvoltarea imaginației, creativității și personalității elevilor. Este aplicată unor grupuri de până în 30 persoane și are următoarele reguli

toate ideile sunt acceptate;

pot fi emise mai multe idei (chiar superficiale);

Imaginația este liberă pentru emiterea ideilor;

combinările și ameliorările de idei sunt acceptate;

O condiție pentru reușita acestei metode este ca elevii să cunoască tema pusă în discuție pentru a evita unele opinii superficiale.

14. Brainwriting sau tehnica 6-5-3

Este asemănătoare cu metoda brainstorming, numai că ideile sunt scrise pe hârtii care apoi circulă printre elevi. Clasa este împărțită în grupuri de 6 elevi, care vor nota trei soluții pe foaia de hârtie în timp de cinci minute.

15.Philips 6-6

A fost inițiată de J.Donald Philips. Sunt constituite grupuri de 6 persoane care vor discuta timp de 6 minute o problemă propusă. Discuțiile sunt libere, iar ideile sunt prezentate de liderii de grup profesorului.

16.Sinectica

A fost propusă de William Gordon, fiind denumită și metoda asociațiilor de idei. Sunt exprimate opinii în legătură cu o problemă abordată din perspectivă nouă.

17.Mozaicul

În cadrul acestei metode se lucrează cu grupuri de 3-4 elevi, fiecare elev deținând un număr. Profesorul propune tema și o împarte în sub-teme, fiecare membru de grup trebuie să aprofundeze subtema propusă. Cei care devin specialiști pe un subiect se vor grupa în funcție de numărul deținut pentru a dezbate subiectul apoi se reîntorc în grup unde îi vor învăța pe ceilalți, reținând la rândul lor cunoștințele transmise de colegii lor.

18. Cubul

Este utilizată frecvent când se urmărește asimilarea multor cunoștințe despre o temă pusă în discuție. Pe fețele cubului sunt scrise șase sarcini pe care elevii le vor îndeplini:

Descrie

Compară

Asociază

Analizează

Aplică

Argumentează

Elevii sunt împărțiți în șase grupe, pentru fiecare sarcină scrisă pe fețele cubului.

19. Știu – Vreau să știu – Am învățat
Este o metodă inițiată de Donna Ogte. Tabla este împărțită în trei coloane corespunzătoare enunțurilor metodei. În funcție de tema lecției, profesorul completează prima coloană cu răspunsurile elevilor. În coloana din mijloc sunt trecute întrebările referitoare la cunoștințele pe care elevii vor să le descopere despre subiectul lecției, iar în coloana a treia vor fi trecute cunoștințele învățate.

Ex. Caracterizarea geografică a orașului Boldești – Scăeni

Prin utilizarea acestei metode am constatat că elevii devin foarte activi, colaborează în cadrul grupelor dezvoltând capacitatea de comunicare, operează ușor cu noțiunile învățate anterior și le pot adapta situațiilor noi de învățare.

11.2 Competențele lucrării și cercetarea pedagogică

11.2.1 Competențele lucrării

Reprezintă ansambluri structurate de cunoștințe și deprinderi dobândite prin învățare. Competențele se formează prin procese de instruire cu o anumită structurare internă (prin selectarea conținuturilor strict necesare și adecvate) și prin activități de învățare specifice acestora. În final, acestea permit identificarea și rezolvarea în contexte diverse a unor probleme caracteristice unui anumit domeniu.

Competențe – cheie. După Comisia Europeană reprezintă un "pachet transferabil și multifuncțional de cunoștințe, deprinderi (abilități) și atitudini de care au nevoie toți indivizii pentru împlinirea și dezvoltarea personală, pentru incluziune socială și inserție profesională. Acestea trebuie dezvoltate până la finalizarea educației obligatorii și trebuie să acționeze ca un fundament pentru învățarea în continuare, ca parte a învățării pe parcursul întregii vieți".

Competențe generale – se formează pe durata unui ciclu de învățământ (sau mai mulți ani), în cadrul unui obiect de studiu și au grad mare de generalitate orientând procesul de învățare către achizițiile finale dobândite de către elevi

Competențele specifice – se formează pe o perioadă scurtă de timp (un an de studiu) și constituie etape în dobândirea competențelor generale..În programele școlare sunt redate competențele specifice minimale, însă în condițiile unor elevi cu bună pregătire pot fi incluse și alte competențe specifice cu grad crescut de complexitate. Acestora li se asociază unitățile de conținut.

Introducerea competențelor s-a realizat în cadrul mai multor etape:

– în perioada 2001-2002 au fost realizate programele pe competențe pentru clasele XI – XII)

– în perioada 2003 – 2004 au fost realizate programele pe competențe pentru clasele IX – X

– în perioada 2005 – 2006 au fost revizuite programele pe competențe pentru clasele XI – XII

– în anul 2009 au fost introduse competențele generale și specifice, înlocuind obiectivele cadru și obiectivele de referință pentru clasele V – VIII

În prezent (2012), în literatura pedagogică, competențele sunt interpretate ca rezultate ale învățării (ieșiri), prin opoziție cu obiectivele educaționale (considerate intrări). În clasele gimnaziale (V – VIII) conținuturile din programele școlare permit o percepere obiectivă a eterogenității mediului geografic, de la unități cu desfășurare limitată la cele cu desfășurare globală. Dimensiunea culturală și umană este predominantă pentru programa clasei a – X – a.

În ciclurile de învățământ există opt domenii de competențe – cheie:

a) competențe de comunicare în limba română și limba maternă;

b) competențe de comunicare în limbi străine;

c) competențe de bază de matematică, științe și tehnologie;

d) competențe digitale de utilizare a tehnologiei informației ca instrument de învățare și cunoaștere;

e) competențe sociale și civice;

f) competențe antreprenoriale;

g) competențe de sensibilizare și de expresie culturală;

h) competența de a învăța să înveți;

Între competențele – cheie europene și competențele generale din programele școlare există anumite legături cu caracter supradisciplinar care constituie baza predării integrate. Pentru clasele din ciclurile inferioare există competențe cheie în toate disciplinele, unele care se dezvoltă în cadrul anumitor discipline (competența de comunicare în limbi străine regăsită parțial la disciplina geografie), se individualizează o polarizare a unor competențe pe discipline ( competența matematică, științe și tehnologie dezvoltate în aria matematică și științe ale naturii, dar și în educație tehnologică). Dealtfel competența matematică excede competența cheie europeană prin gradul de dificultate și generalitate. Unele competențe cheie europene se regăsesc doar în cadrul unor opționale (ex. Inițiativă și antreprenoriat). Competențele generale se referă la:

Utilizarea corectă a terminologiei specifice pentru explicarea mediului geografic, folosind limbaje diferite.

Raportarea elementelor semnificative din societate, știință și tehnologie la mediul înconjurător ca întreg și sistemele sale componente.

Integrarea aspectelor din natură și societate într-o structură obiectivă (mediul înconjurător) și o disciplină de sinteză (geografia).

Relaționarea elementelor și fenomenelor din realitate (natură și societate) cu reprezentările lor cartografie și grafice, pe imagini satelitare sau modele.

Dobândirea unor priceperi, deprinderi, metode și tehnici generale de învățare (inclusiv TSI) care să faciliteze o pregătire permanentă asumată.

Dobândirea unor competențe sociale, interpersonale, interculturale, civice și antreprenoriale pe baza studierii geografiei.

Corelarea dintre domeniile de competențe cheie și competențele generale ale geografiei:

Competența de comunicare în limba română și limba maternă

1. Utilizarea limbajului specific în prezentarea și explicarea realității geografice.

Competența de comunicare în limba străină

2. Utilizarea corectă a numelor proprii și a termenilor în limbi străine.

Competențe de bază în matematica, științe și tehnologie

3. Transferarea unor elemente din matematică științe și tehnologie în studierea mediului terestru.

4. Raportarea realității geografice la un suport cartografic și grafic.

Pe lângă utilizarea suporturilor grafice și cartografice în cadrul lucrării există activități specifice matematicii (utilizarea coordonatelor geografice, operații numerice, elaborarea unor diagrame etc.)

Competența digitală

5. Accesarea și utilizarea conținuturilor cu caracter geografic prin tehnologiei informației și comunicării.

Competența socială și competențe civice

Identificarea și explicarea dimensiunii sociale, civice și culturale a caracteristicilor spațiului geografic.

Competența a învăța să înveți

Dobândirea unor deprinderi și tehnici de lucru pentru pregătirea permanentă.

Competența Inițiativă și antreprenoriat

Elaborarea unor modele și soluții de organizare a spațiului geografic din perspectiva dezvoltării durabile.

Competența Sensibilizare și exprimare culturală

9. Identificarea și explicarea dimensiunii sociale, civice și culturale a caracteristicilor spațiului geografic.

Competențele specifice sunt detalieri ale competențelor generale fiind asociate unor domenii, capitole și teme din fiecare disciplină.

Corelarea între competențele generale și cele specifice:

1. Utilizarea terminologiei în prezentarea și explicarea realității geografice

1.1. Recunoașterea termenilor geografici în texte diferite

1.2. Precizarea, în cuvinte proprii, a sensului termenilor geografici de bază

1.3. Utilizarea termenilor geografici simpli în contexte cunoscute sau în contexte noi

1.4. Elaborarea unui text coerent utilizând termeni geografici

2. Utilizarea corectă a numelor proprii și a unor termeni în limbi străine

2.1. Identificarea denumirilor și termenilor din geografia locală în limbi străine

2.2. Citirea corectă a denumirilor și a termenilor geografici din limbile străine europene

3. Transferarea unor elemente din matematică, din științe și tehnologie în studierea mediul terestru

3.1. Transferarea elementelor din matematică și științe pentru explicarea realității geografice locale

3.2. Explicarea fenomenelor și proceselor naturale și umane specifice geografiei locale

3.3. Prezentarea structurată a componentelor geografice ale orașului

3.4. Analiza comparativa a elementelor din realitatea geografică locală după caracteristicile solicitate, stabilind asemănări și deosebiri

3.5. Utilizarea operațiilor și noțiunilor matematice la nivel elementar

3.6. Identificarea influențelor tehnologiilor asupra caracteristicilor geografice ale mediului local.

4. Raportarea realității geografice la un suport cartografic și grafic

4.1. Identificarea principalelor elemente naturale și socio-economice reprezentate pe un suport cartografic

4.2. Citirea hărții și utilizarea corectă a semnelor convenționale

4.3. Poziționarea corectă a elementelor geografice pe reprezentările cartografice ale orașului

4.4. Utilizarea reprezentărilor grafice simple pentru ilustrarea elementelor de geografie ale localității

4.5. Utilizarea sistemului de coordonate geografice în localizarea elementelor și fenomenelor pe teritoriul localității

5. Accesarea, prelucrarea și prezentarea informației cu caracter geografic prin tehnologia informației

5.1. Identificarea informațiilor cu caracter geografic referitoare la orașul Boldești – Scăeni, în baze de date accesibile prin internet

5.2. Prezentarea caracteristicilor geografice ale orașului pe baza unor date accesate prin internet

6. Identificarea și explicarea dimensiunii sociale, civice și culturale a caracteristicilor spațiului geografic

6.1. Explicarea importanței mediului geografic local pentru om

Dobândirea unor deprinderi (abilități) și tehnici de lucru pentru pregătirea permanentă

7.1. Aplicarea cunoștințelor și deprinderilor învățate

7.2. Utilizarea metodelor simple de investigare (observare, analiză, interpretare)

7.3. Utilizarea reperelor convenționale de timp

7.4. Prelucrarea informației: completarea unui tabel cu date extrase din alte surse, analizarea datelor din tabele, interpretarea unei diagrame simple etc.

7.5. Ordonarea elementelor, fenomenelor și proceselor folosind diferite criterii de clasificare: cantitative, calitative, cronologice și teritoriale

7.6. Caracterizarea elementelor, fenomenelor și proceselor după un algoritm dat

7.7. Explicarea relațiilor între grupuri de elemente, fenomene și procese ale mediului geografic

7.8. Analizarea elementelor din realitatea locală observată (direct sau indirect)

8. Elaborarea unor modele și soluții de organizare a spațiului geografic din perspectiva dezvoltării durabile

8.1. Identificarea soluțiilor de protecție a mediului geografic local

11.2.2 Cercetarea pedagogică.

Este o strategie care urmărește surprinderea relațiilor noi dintre variabilele educaționale și găsirea unor soluții pentru problemele procesului educativ. Cercetarea pedagogică are caracter prospectiv, vizând dezvoltarea personalității elevilor în perspectiva exigențelor dezvoltării sociale și proiectează tipul de personalitate al elevului. Cercetarea pedagogică trebuie să determine optimizarea actului pedagogic (să fie ameliorativă) și să aibă caracter interdisciplinar. Criterii de clasificare a cercetării pedagogice:

1.După scopul și complexitatea subiectului de cercetat:

– cercetări teoretico – fundamentale, care deschid noi orizonturi asupra fenomenului educațional;

– cercetări practico – aplicative, care abordează o problematică restrânsă și vizează îmbunătățirea domeniului explorat.

2. După metodologia de lucru:

– cercetări observaționale – concluzii teoretice;

– cercetări experimentale – conduc la descoperirea unor relații cauzale între elementele acțiunii educaționale.

Funcțiile cercetarii pedagogice:

• funcția explicativă – se rezumă doar la a constata, a descrie și a explica fenomenele

educative manifestate;

• funcția praxiologica – cercetarea pedagogicp este importanta atunci cand depaseste

stadiul descriptiv-explicativ si purcede benefic in maniera interventionista, determinand

modificari, transformari, apropieri de optim si armonie;

• funcția predictivă – cercetarea pedagogică se carcaterizează prin a spune ceea ce trebuie

să fie sau ceea ce va evolua în mod deosebit într-o direcție anumită;

• funcția de sistematizatoare;

• funcția referențial-informatională.

Practica educativă constituie, pentru cercetător, o sursă de cunoaștere, un mijloc de experimentare, de verificare a ipotezelor și de generalizare a experienței pozitive. În același timp, cercetarea pedagogică, prin concluziile ei, contribuie la inovarea și perfecționarea procesului de învățământ și de educație.

Rolul cercetării pedagogice constă în: explicarea, interpretarea, generalizarea și inovarea fenomenului educațional prin schimbări de structură, sau prin introducerea de noi metodologii mai eficiente.

Proiectul de cercetare este o sinteză a organizării cercetării pe etape și poate să aibă următoarea structură:

• tema (problema) de cercetat: importanță și actualitate;

• motivarea alegerii temei: scopul și modul de evaluare;

• istoricul cercetării problemei; stadiul actual;

• ipoteza generală, ipoteze parțiale și obiectivele cercetării;

• metodologia cercetării: durata cercetării, locul, echipa de cercetare, etape, variabile dependente și independente, eșantion, metode, tehnici și mijloace de învățământ, instrumente de cercetare (teste, proiecte didactice);

• verificarea ipotezei de cercetare prin teste finale sau alte modalități;

• finalizarea cercetării și valorificarea ei (elaborarea unei lucrări științifice, implementarea concluziilor etc.).

Metodele de cercetare ale pedagogiei pot fi clasificate în funcție de obiectivele fundamentale urmărite. Din acest punct de vedere, putem vorbi despre :

a) metode de culegere a datelor (observația, experimentul, interviul, chestionarul, metoda cazului, testul etc.) ;

b) metode de prelucrare a datelor (metoda statistică, metoda matematică, reprezentarea grafică) ;

c) metode de interpretare a concluziilor (metoda istorică, metoda hermeneutică, metoda psihanalitică etc.).

Cele mai importante metode folosite în cercetarea pedagogică:

1.Metoda observației.

Este o metodă care constă în urmărirea intenționată a unor fenomene educaționale , a unor manifestări comportamentale fiind considerată cea mai veche metodă de cercetare. Observația are loc după întocmirea unui plan sau poate fi lipsită de reguli (neformală).

2. Metoda experimentului pedagogic.

„Experimentul este observarea și măsurarea efectelor manipulării unei variabile independente asupra variabilei dependente, într-o situație în care acțiunea altor factori (prezenți efectiv, dar străini studiului) este redusă la minimum“ (Festinger&Ratz, 1963).

Metoda experimentală poate fi definită ca o „observație provocată” și constă în modificarea experimentului urmărit. Experimentul se poate desfășura în laborator, în condiții naturale, ca un proces de investigare, poate fi experiment de confirmare a unei ipoteze sau experiment de probă sau poate avea caracter funcțional

3. Interviul.

Interviul presupune relaționarea verbală a participanților situați față în față. După Traian Herseni "nu există nici o diferență între interviu și convorbire". Cel mai utilizat este interviul individual.După structură se deosebesc:

– interviul structurat- presupune o serie de întrebări bine stabilite care nu permite flexibilitate în răspunsuri

– interviul nestructurat- se utilizează întrebări deschise și permite flexibilitatea răspunsurilor.

4. Chestionarul.

Presupune adresarea unor întrebări scrise unor subiecți urmând o logică stabilită de cel ce realizează chestionarul. De obicei într-un chestionar se pornește de la întrebări simple, complexitatea crescând odată cu numărul întrebărilor. Uneori însă taxonomia întrebărilor este inversă.

5. Metoda cercetării produselor activității.

Rezultatele activităților elevilor reprezintă de fapt materializarea abilităților, priceperilor și cunoștințelor dobândite de elevi în procesul de învățământ și depind de calitatea procesului educativ. Există o multitudine de realizări pornind de la notițele, temele, tezele, referatele, desenele realizate de aceștia, până la realizarea unor portofolii sau alte lucrări de o complexitate ridicată. Realizarea lor presupune o implicare a elevilor și în același timp ele reflectă înclinațiile, interesele, aspirațiile elevilor și scot în evidență nivelul de pregătire și implicarea cadrelor didactice

6. Metoda studiului de caz.

Este o metodă care presupune studiul unei sitații (unor situații) pentru a constata niște concluzii teoretice sau practice. Există mai multe etape ce trebuie parcurse:

– selecția subiecților ;

– colectarea datelor despre subiecți prin utilizarea unor metode diferite ;

– sintetizarea datelor ;

– concretizarea măsurilor adoptate.

Testul.

Reprezintă un element standardizat, de obicei sub formă scrisă administrat elevilor prin care se urmărește ca măsurarea unui fenomen comportamentel, achizițional, psihic să fie cât mai obiectivă.Pentru realizarea unui test sunt necesare mai multe etape:

– redactarea testului;

– aplicarea la clasă;

– interpretarea rezultatelor testului;

Testul docimologic este tipul cu cea mai mare rată de aplicare.Dacă rezultatele obținute prin aplicarea testelor nu sunt rlevante, pot fi aplicate și alte instrumente de verificare a realității educționale.

Metodele sociometrice.

Metodele sociometrice au în vedere investigarea relațiilor interpersonale și fenomenelor care apar în cadrul unor colective de subiecți pe baza acestor relații (de comunicare,competiție, colaborare, tensiune, etc.). Pentru eficiență membrii grupului trebuie să se cunoască între ei, să fie sinceri în răspunsurile date, să aibă o scară a valorilor bine conturată, iar cercetătorul să cunoască subiecții să formuleze concluzii corecte

– Testul sociometric. A fost introdus de Jacob Moreno, un sociolog american.Presupune redactarea unui set de întrebări prin care să fie aduse în evidență anumite preferințe socio-emoționale în cadrul unui grup.

– Matricea sociometrică. Este un tabel bidimensional cu două intrări unde sunt reprezentate rezultatele testului

– Sociograma. Este reprezentarea grafică a celor două elemente prezentate mai sus.

Etapele cercetării

Selecția temei de cercetare.

Alegerea unei teme depinde de o serie de factori subiectivi sau obiectivi cum sunt : gradul de competență atins în domeniul studiat, elementele de natură financiară, personalitatea cercetătorului etc.

Formularea ipotezelor. Dicționarul explicativ al limbii române ne oferă următoarele sensuri uzuale ale ipotezei:

presupunere, enunțată pe baza unor fapte cunoscute, cu privire la anumite (legături între) fenomene care nu pot fi observate direct sau cu privire la esența fenomenelor, la cauza sau la mecanismul intern care le produce;

presupunere cu caracter provizoriu, formulată pe baza datelor experimentale existente la un moment dat sau pe baza intuiției, impresiei;

presupunere formulată pe baza unor fapte cunoscute;

presupunere, supoziție pe baza unor fapte cunoscute asupra relației între anumite fenomene sau asupra legăturii dintre aceste fenomene și cauzele lăuntrice care le determină;

Ipoteza trebuie să fie plauzibilă și testabilă.

Operaționalizarea sau construirea variabilelor : sociodemografice, socio-structurale

Stabilirea metodelor de cercetare și elaborarea instrumentelor de culegere a datelor care depind în mare măsură de opțiunea cercetătorului sau de resursele materiale

Eșantionarea – este o etapă când colectivitățile studiate sunt de dimensiuni mari astfel că se recurge la eșantionare sau la selectarea unui grup reprezentativ

Desfășurarea cercetării pe teren

Prelucrarea informaților – de la verificarea datelor până la prelucrarea lor

Analiza datelor si redactarea lucrării

În studiile de geografie (după Panaite Liudmila.) sunt trei etape importante :

Etapa de documentare

Este realizată în cabinet, unde se face o analiză a materialelor existente (texte scrise, situații demografice, hărți, diagrame etc).

Utilizarea hărților, a planurilor topografice, individualizează anumite aspecte legate de spațiul fizico-geografic, vechimea și dezvoltarea vetrelor localității (harta austriacă, planul localității din anul 1904), a structurii și formei vetrelor, repartiția anumitor elemente naturale sau antropice. Pentru identificarea anumitor elemente specifice sunt folosite hărțile  hipsometrice (Dealul Bucovel), climatice, hidrologice, ale repartiției vegetației. Studierea elementelor de geografie economică se bazează pe studiul hărților economice în care sunt trecute zonele funcționale, unitățile teritoriale, adică ansamblul economiei unei localități. Analiza hărților cu caracter istoric poate elucida anumite aspecte demografice, sociale, economice și umane (evoluția numărului de locuitori, dezvoltarea vetrei localității, evoluția rețelei de drumuri. Pentru studiul geografiei populației am folosit datele recensămintelor populației, date extrase de pe site-urile guvernului Românei (Tempo-online), Direcția județeană de Statistică Prahova, Primăria Boldești.

În cadrul etapei de documentare, un rol esențial îl are documentarea bibliografică, fără de care, cercetarea pe teren ar fi ineficientă. În acest sens am identificat documentația necesară pentru realizarea lucrării, realizând după lectură, sinteza elementelor necesare (generale sau particulare). Activitatea de documentare în cabinet s-a finalizat prin gruparea elementelor pe categorii de probleme.

Etapa de cercetare pe teren

Reprezintă etapa în care se face o colectare și o sistematizare a materialelor informaționale. Pentru stadiul informativ al etapei am obținut informații de la Stația meteo Ploiești, Primăria Boldești-Scăeni prin birourile Urbanism și Cadastru și persoanele chestionate. Informațiile au fost esențiale pentru realizarea capitolelor referitoare la geografia industriei, agriculturii, căilor de comunicație etc.

Studiul de orizont permite o observare obiectivă a elementelor fizico-geografice și economice și realizarea unor material fotografice pentru a realiza o imagine mai clară asupra elementelor studiate.

Un rol de asemenea important îl are și cartarea fenomenelor pentru studiul particularităților localității (tipuri de gospodării, înzestrări utilitare, utilizarea terenurilor).

Etapa de redactare

După ce au fost strânse informațiile necesare în etapele precedente, etapa de cabinet și cercetarea pe teren și are loc o sistematizare a acestora se trece la redactarea lucrării științifice.

11.3 Metodologia de cercetare

Termenul metodă include totalitatea acțiunilor care conduc la cunoașterea obiectului cercetării. Deși metodele de cercetare sunt comune tuturor științelor, inclusiv geografia, putem spune ca există și metode specifice pentru fiecare disciplină în parte. Mediul geografic, obiectul de studiu al geografiei, conferă geografiei un caracter complex datorită interacțiunii cu alte domenii științifice, acesta conferind altor științe elemente și idei de cercetare. Înțelegerea unor fenomene, necesită studii îndelungate (mișcarea naturală a populației), efectele unor procese actuale determină identificarea cauzelor și implicit în cadrul unor efecte negative, măsuri pentru ca acestea să nu se mai producă.

Metodele generale :

– metoda dialectică, permite identificarea și înțelegerea relațiilor și proceselor dintre componentele sistemelor geografice. Termenul dialectic vine din limba greacă însemnând raționare, proces prin care cercetătorul caută să afle un adevăr prin intermediul cunoașterii, referitor la un subiect.

– metoda analizei implică studierea fiecărui component, cu toate caracteristicile lui, inclusiv legăturile cu celelalte elemente sau componente. Această metodă permite studierea în profunzime a elementelor, a structurii unui sistem și a funcționării acestuia.

– metoda inductivă permite trecerea de la singular la plural, de la cunoașterea unor procese singulare la generalizare, permițând apaRiția legilor, teoriilor.

– metoda deductivă este opusul metodei inductive, deoarece, se pleacă de la generalizare la singular

– metoda sintezei se bazează pe metoda analizei. Datele unor fenomene sunt grupate în date comune și date particulare, primele constituind baza de unde se pornește o analiză.

– metoda comparativă. Comparând elementele între ele, se pot stabili anumite asemănări și deosebiri, atât din punct de vedere temporal cât și spațial.

Metode folosite în științe apropiate:

– metoda stratigrafico-paleontologică permite interpretarea structurii unor formațiuni geologice (resturi de plante și animale), care facilitează emiterea unor concluzii, cu privire la mediul în care s-au format, (clima, vegetația, specificul mediului).

– metoda analizei polenice constă în identificarea polenului plantelor ce populau un anumit teritoriu.

– metoda alternanței de soluri și depozite loessoide este utilizată pentru stabilirea vârstei anumitor forme de relief;

– metoda cantitativă se referă la utilizarea unor mijloace matematice în cercetarea geografică (înălțimea unei forme de relief,variația unui proces.etc.);

– metoda modelării se referă la construcția unui model, care are trăsăturile esențiale ale modelului real;

– metoda experimentală implică reproducerea în laboratoare, dar și pe teren a unor fenomene și procese reale fizico-geografice.

Metode specifice ale geografiei

– metoda geografică – urmărește aspecte legate de repartiția spațială a unor elemente fizico-geografice, dar și raportul dintre elementele mediului și socitatea umană. După S. Mehedinți (1930), verificarea metodei geografice se face prin însăși evoluția învelișurilor plenetare și prin structura operelor de sinteză geografică. Analiza compoziției, a formelor, a mișcărilor și a legăturilor dintre învelișurile planetare, l-a condus pe S. Mehedinți la determinarea metodei particulare a geografiei și anume metoda geografică.

– metoda cartografică – constă în reprezentările grafice ale suprafeței terestre. Această metodă permite și redarea unor elemente speciale (repartiția animalelor, resursele naturale, elemente climatice etc.).

Lucrarea are la bază o documentare bibliografică complexă, realizată din surse diverse, de la datele statistice puse la dispoziție de biroul de urbanism și biroul de cadastru al primăriei Boldești–Scăeni, până la siteu-rile oficiale ale guvernului României. Am încercat să interpretez obiectiv datele obținute și să realizez o analiză pragmatică și concretă a elementelor cadrului natural, care au favorizat sedentarizarea populației în orașul Boldești-Scăeni și dezvoltarea economică a acestuia. Au existat și unele probleme care au necesitat o cercetare mai amănunțită.

Abordarea analitică a elementelor cadrului natural a permis individualizarea unor particularități și caracteristici care au avut impact asupra dezvoltării orașului în întregul său. Printre metodele utilizate în cercetarea spațiului orașului Boldești-Scăeni se pot individualiza: metoda analizei (care a implicat și metoda sintezei), metoda inductivă, metoda deductivă, metoda comparativă, metodele cartografică și grafică. Studiul localității are și un caracter interdisciplinar, combinând elementele fizico-geografice cu cele istorice, economice, umane, matematice.

Metodele utilizate

Metoda analizei

Se folosește cu scopul înțelegerii întregului prin urmărirea fiecărui element și a relațiilor stabilite între acestea. Ioan Donisă (1987), arată că descompunerea prin analiză a unui obiect se poate realiza în două moduri: “printr-o descompunere materială, reală sau printr-o descompunere imaginară, mentală”. Metoda analizei se bazează pe alte douâ metode : metoda inductivă și metoda deductivă. În primul caz se trece de la singular la plural, de la acumulări singulare la generalizări. Metoda inductivă, după Simion Mehedinți trebuie să aibă și o funcție prognostică.

În metoda deductivă situația este inversă, trecându-se de la general la particular. Versanților care prezintă alunecări de teren, li se pot stabili evoluțiile viitoare raportate la acest fenomen, sau se poate face o analiză anamnetică în care se reconstituie datele din trecut.

Metoda sintezei

Bazată pe metoda analizei, grupează datele obținute în date comune și date particulare, realizându-se pe baza datelor comune sintezele geografice, ce reprezintă o închegare a informațiilor într-o reprezentare unitară a sistemului. S. Mehedinți (1930) spune că “explicarea fenomenelor geografice din fiecare înveliș nu este posibilă, dacă nu ținem seama de cunoștințele dobândite cu privire la învelișul sau învelișurile superioare”.

Metoda comparativă

Presupune compararea fenomenelor, proceselor de același tip. Se poate face comparație atât pe elementele fizico-geografice (vegetație), cât și pe elemente de geografie umană (structura populației etc.). Elementele comparative din lucrare sunt susținute de elemente specifice documentelor mai vechi (harta austriacă dina nul 1797), sau mai noi (din ultimele două decenii).

Metoda cartografică

Specifică geografiei, constă în reprezentările grafice ale lucrării (imagini, diagrame, hărți hipsometrice), care permit o evidențiere mai bună a peisajului urban al localității, dar și evoluțiile spațiale și temporale ale unor elemente specifice.

Metoda anchetei

Este o metodă prin care anumite atitudini, mentalități, pot fi studiate prin două modalități : interviul și chestionarul. În cazul lucrării, am optat pentru aplicarea unui chestionar structurat (standardizat).

Metoda statistico-matematică

Este utilizată în scopul înregistrării ,prelucrării și generalizării datelor acumulate din analizele fizico-geografice sau umane

Metoda istorică

Pentru realizarea acestei lucrări, metoda istorică a reprezentat o modalitate de investigație, de operare cu ajutorul documentelor istorice, care au oferit date despre fapte, acțiuni, nu numai istorice, ci și economice, sociale sau culturale.

Metoda dialectică

În conformitate cu această metodă, elementele și obiectele nu au un caracter de singularitate,ele relaționând între ele, fiind într-o schimbare permanentă. Elementele de bază pentru studiu au fost datele statistice din recensămintele populației dintre anii 1990 și 2011, care au conferit o imagine clară a structurii populației orașului. Pe baza acestor informații și tinând cont de structura populației orașului a fost redactat un chestionar care cuprinde 11 întrebări referitoare la calitatea vieții în orașul Boldești-Scăeni. Alegerea familiilor a fost aleatoare,,un sprijin important fiind dat de elevii Școlii "Mihai Viteazul" din localitate. S-a ținut cont totuși în distribuirea chestionarelor de anumite aspecte structurale (grupe de vârstă, etnie, confesiune, starea socială etc). Participarea elevilor în acest studiu a avut și un rol educativ familiarizându-i pe aceștia cu anumite aspecte ale orizontului local si cu cercetarea geografică.

11.4 Modalități practice de lucru cu elevii

Activitățile practice reprezintă acele activități desfășurate cu elevii în cabinetul de geografie, sau în orizontul local, cu scopul aplicării cunoștințelor teoretice și formarea unor deprinderi și priceperi. Geografia ca știință, contribuie la formarea unei gândiri geografice la elevi iar aplicațiile practice contribuie la o mai bună cunoaștere și înțelegere a elementelor și obiectelor studiate, la posibilitatea evaluării cantitative și calitative a acestora și la înțelegerea unor relații stabilite între acestea. Deasemenea geografia dezvoltă gândirea logică, pragmatică, capacitatea de analiză, sintetizare,calități care în contextul activităților practice contribuie la formarea unor deprinderi și priceperi în rândul elevilor.

Activitățile practice susțin activitățile intelectuale ale elevilor, prin observarea unor aspecte de bază, identifică elemente comune sau de diferențiere, analizează obiectul de studiu, acordând o atenție deosebită acestuia. În final are loc o sintetizare a rezultatelor obținute și elaborarea unor concluzii, construirea unor grafice sau tabele de date. Pe de altă parte, priceperile, deprinderile, în general achizițiile geografice pot servi și în celelalte domenii științifice. Explicarea unor fenomene sau procese geografice naturale situate în orizontul local, cu care elevul vine în contact direct, este urmată de activități de investigare prin care elevii realizează anumite tipuri de reprezentări cartografice sau hărți, studiul unor elemente ale cadrului natural sau uman.

Cercetarea pe teren este precedată de studiul desfășurat în cabinetul de geografie unde se studiază bibliografia, hărțile localității, accesarea unor date pentru studiul componentelor naturale sau socio-umane, realizarea de chestionare pentru împrospătarea datelor existente. Alegerea activităților practice este o sarcină a profesorului de geografie care trebuie să țină seama de vârsta elevilor.

Modalitățile practice de lucru sunt complexe fiind clasificate în funcție de mai multe criterii.Acestea implică utilizarea metodelor cu caracter practic. Dintre acestea pot fi aduse în discuție :

Metoda lucrului cu harta

Metode de explorare și descoperire

Metode de explorare a realității prin substitutele acesteia

Calculatorul și instruirea asistată de calculator

Metode bazate pe acțiune

Metoda lucrului cu harta

Harta este unul din cele mai importante mijloace de învățământ geografic. Spre deosebire de textul scris, unde are loc o sistematizare a cunoștințelor după anumite criterii, harta oferă o imagine complexă a coținutului geografic. Profesorul trebuie să-l învețe pe elev încă de la primul contact cu harta, să citească (să cunoască semnele convenționale) și să interpreteze harta (de exemplu legătura dintre formele de relief ale localității și distribuția vegetației). Atingerea acestor deprinderi se formează în timp de aceea se impune utilizarea frecventă a hărții atât în cadrul activităților la clasă cât mai ales în cele care presupun o activitate pe teren.

Pe lânga hărțile din manual, din atlasele școlare sau cele murale o activitate practică este și utilizarea hărții mute. Harta mută se caracterizează prin faptul că elementele reprezentate nu au denumiri, acestea reprezentând sarcini pentru elevi (harta oraselor României, harta județelor,etc).

Metodele de explorare și descoperire

Cuprind două categorii :

metodele de explorare directă

metodele de explorare a realității geografice prin intermediul substitutelor acesteia

Metodele de explorare directă sunt reprezentate de :

observarea sistematică și independentă a obiectelor și fenomenelor geografice. Elevii observă elementele mediului înconjurător, însă nu reușesc să înțeleagă elementele comune sau de contrast. Deplasările în orizontul local pot activa la elevi perceperea observației (prezența alunecărilor de teren, observații asupra Vaii Telejenului și efectele eroziunii fluviatile)

lucrările experimentale de tip demonstrativ sau aplicativ

metoda descoperirii de tip inductiv sau deductiv

Metode de explorare a realității prin substitutele acesteia

Demonstrația cu ajutorul obiectelor, fenomenelor și proceselor în starea lor naturală, poate fi realizată cu ajutorul colecției de roci din cabinetul de geografie, prin studiul unui orizont de sol, formarea tipurilor de relief carstic, fluvial, glaciar, vulcanic etc.

demonstrația cu ajutorul materialului intuitiv poate fi realizată prin realizarea unor desene schematice (ex. elementele unui râu)

Fig.35 Elementele componente ale unui râu

demonstrația cu ajutorul planșelor.

Planșele reprezintă materiale grafice de diferite dimensiuni diferite, cuprind schițe, grafice și trebuie dispuse în cabinetul de geografie astfel încât să aibă o vizibilitate bună din orice unghi

demonstrațiile cu ajutorul fotografiilor, ilustrațiilor tematice (elemente referitoare la erupția vulcanilor, formele reliefului carstic, eroziunea în suprafață etc.)

demonstrația cu ajutorul mijloacelor audio–video permite observarea elementelor din orizontul local sau depărtat în mișcarea lor reală.

Calculatorul și instruirea asistată de calculator

Utilizarea calculatorului în activitățile practice favorizează pe de o parte dezvoltarea unor deprinderi și priceperi transdisciplinare la elevi și în același timp oferă o paletă variată de materiale supuse studiului. Studiul elementelor, proceselor, fenomenelor geografice devine astfel independent, elevul având posibilitatea unei informări variate asupra unui subiect.

Metode bazate pe acțiune

Exercițiul

Este o metodă didactică care se bazează pe acțiuni motrice sau intelectuale, repetitive care au ca scop dobândirea unor deprinderi sau îndemânări. În funcție de conținutul lor ele pot fi (după I.Nicola,1996) :

exerciții motrice (mânuirea aparatelor,uneltelor)

exerciții operaționale ( formarea operațiilor intelectuale)

După forma de organizare (Maria Eliza Dulamă,1996) pot fi : individuale, pe echipe, frontale

După gradul de intervenție al profesorului : dirijate, semidirijate, libere

După funcții există exerciții de : inițiere, de bază, aplicative, de evaluare și verificare, recapitulative, operatorii, de observare și analiză, de exprimare concretă, de exprimare abstractă, de creație.

După locul de desfășurare aplicațile practice pot fi

desfășurate pe terenul geografic

în anumite puncte de observații neamenajate

vizite la diferite unități economice

Jocul geografic

Reprezintă o activitate care se desfășoară după anumite reguli stabilite de comun acord care determină o atmosferă relaxată, o ieșire din reguli rigide înlăturându-se monotonia. Exemple de jocuri geografice :

jocul denumirilor geografice-presupune realizarea unui tabel unde se cer noțiuni sau denumiri geografice care vor completa spațiile lacunare

lanțul denumirilor geografice – prin tragere la sorți un elev precizează denumirea unui element geografic iar al doilea trebuie să continue lanțul cu ultima literă a primei denumiri (ex.Teleajen-Neajlov-Volga)

rebusul geografic – este organizat după o temă anume și este foarte mult folosit în evaluările conținuturilor predate

harta de contur- este o activitate practică ce ajută la formarea unor deprinderi de orientare la hartă, Harta poate fi realizată de elevi din diferite materiale (ex.carton),de asemenea unele semne convenționale,

Orizontul local reprezintă un adevărat teren geografic în care elevii experimentează realitatea geografică. Aplicațile practice nu au o limită, putând fi realizate pe orice temă propusă :

studiul formelor de relef și realizarea unor profiluri topografice

studiul elementelor climatice, hidrografie, soluri

studii de geografie umană și economică a orașului

ecologia localității

Reprezentările geografice pot fi realizate și în cadrul unor activități extracurriculare (vizita, excursia, drumeția). Observarea dirijată a elementelor mediului în starea lor naturală sau în vizitele efectuate la muzee, expoziții, grădini botanice, grădini zoologice îmbogățesc cunoștințețe elevilor și contribuie la formarea unor deprinderi și priceperi.

Metodele activ-participative au un rol bine definit în aplicațiile practice ale elevilor.Între acestea se remarcă tehnicile de reprezentare grafică a unor informații. Figurile geometrice înlocuiesc tabelele și prezintă o imagine simplificată și esențializată a elementelor de studiu.Se individualizează :

Tabelul incomplet-pe grupe de elevi se va completa un tabel pe o anumită temă cu informațiile lacunare

Organizatorul grafic comparativ–pe un tabel se face comparația anumitor caracteristici geografice (caracteristicile raselor umane, distribuția în teritoriu a religiilor).

Diagrama Venn- sunt desenate două cercuri suprapuse .În cercuri se scriu elementele comune ale obiectului de studiu (ex.două orașe) iar în spațiul suprapus se scriu elementele de diferențiere

Soarele caracteristicilor-presupune trasarea unui cerc din mijlocul căruia pornesc raze, sau realizarea unei diagrame. În interiorul fiecărui sector sunt scrise caracteristicile unui element (caracteristicile populației județului Prahova)

Graffiti- presupune ca fiecare grupă de elevi să primească o foaie pe care este scris un cuvânt iar membrii grupei, fără să discute între ei, își vor scrie simultan ideile pe această foaie, apoi foile sunt schimbate între grupe pentru adăugarea altor noțiuni, după care foile se întorc la grupurile inițiale unde ideile sunt sintetizate și analizate

Copacul ideilor-la baza paginii se scrie un cuvânt cheie dispus într-un dreptunghi (ex.vegetația orașului Boldești – Scăeni). Pornind de la acest dreptunghi, se vor trasa linii asemănătoare unor ramuri, unde vor fi trecute cunoștințețe evocate.

Ciorchinele–se scrie în centrul unei foi un termen cheie (ex.megalopolisul Boswash). Elevii vor scrie toate cuvintele care definesc termenul cheie. Se poate trece de la activitate individuală la activitate frontală. Cunoștințele vor fi trecute în graficul desenat la tablă

11.5 Principiile și proiectarea didactică

11.5.1 Principiile didactice

"Principiile didactice sunt teze fundamentale,norme generale care stau la baza proiectării, a organizării și desfășurării activităților de predare – învățare în vederea realizării optime a obiectivelor educaționale " (M.Ionescu, I.Radu,1995)

J.A.Comenius (Jan Amos Komenský) a realizat prima prezentare a acestor principii, care de-a lungul timpului au fost adaptate la noile cerințe educaționale. Prin cerințele logice acestea corespund obiectivelor de învățământ, iar respectarea lor reprezintă o condiție de bază pentru eficiența procesului pedagogic.

Caracteristicile principiilor didactice sunt: caracterul general, caracterul normativ, caracterul dinamic, evolutiv și deschis, caracterul sistemic.

Caracterul general se referă la aplicatibilitatea amplă, fiind valabile pentru toate ciclurile de învățământ, pentru toate disciplinele și formele activității didactice.

Caracterul normativ constă în faptul că, datorită cerințelor clare, orientează profesorul în organizarea activităților cu elevii, de la definirea obiectivelor la alegerea mijloacelor adecvate în procesul educativ.

Caracterul dinamic rezidă în faptul că, a avut loc în timp o adaptare a acestora la cerințele educaționale prin aportul altor idei generate de specialiști. Dintre factorii care au contribuit la apariția unor nuanțări, precizări, refolmulări ale principiilor putem aminti :

dezvoltarea cunoașterii științifice;

dezvoltarea sistemului de educație în concordanță cu dezvoltarea societății;

dezvoltarea conceptelor de natură pedagogică.

Caracterul sistemic constă în faptul că, deși există cerințe diferite pentru fiecare principiu, există totuși între ele o unitate (au același scop) și dependență (respectarea cerințelor unui principiu depinde de respectarea cerințelor altor principii).

În cadrul sistemului principiilor didactice se individualizează:

Principiul însușirii conștiente și active a cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor;

Principiul intuiției sau unității dintre senzorial și rațional, dintre concret și abstract;

Principiul accesibilității, sau al orientării după particularitățile de vârstă ale elevilor;

Principiul sistematizării și continuității;

Principiul legării teoriei cu practica;

Principul repartiției spațiale;

Principiul repartiției în timp;

Principiul cauzalității;

Principiul actualizării cunoștințelor;

Principiul integrării geografice;

Principiul corelării cunoștințelor și al predării intra și interdisciplinare.

Principiul însușirii conștiente și active a cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor

Acest principiu pornește de la ideea însușirii eficiente a noțiunilor prevăzute în programe, ghiduri metodologice, manuale. Înțelegerea cunoștințelor de către elevi presupune respectarea unor conditii:

– prezentarea și perceperea unui material didactic;

– folosirea cunoștințelor anterioare în predare;

– expunerea coerentă, clară, sistematică a cunoștințelor de către profesor;

– efectuarea unor operații logice ca analiza, comparația abstractizarea.

Formarea unor motive superioare față de activitatea de învățare care cuprind

Motive externe (dorința de a primi note mari, teama de repercursiuni, dorința de ieșire în evidență);

Motive interne (interesul pentru cunoaștere,dorința de a cunoaște o profesie, dorința pentru rezolvarea unor probleme);

Formarea gândirii independente (generalizări pe baza unor observații, rezolvarea și realizarea unor probleme, capacitatea de a găsi argumente pentru susținerea sau infirmarea unor teorii.

Principiul intuiției sau unității dintre senzorial și rațional, dintre concret și abstract

Este o normă didactică, ce presupune ca procesul de formare a deprinderilor, să aibă la bază un element concret sau fapte concrete, realizându-se unitatea dintre imagine și abstract. Se impune ca materialul didactic să fie adecvat scopului și conținutului lecției, sub aspect cantitativ și calitativ și să fie prezentat într-un moment oportun. Cerințe importante sunt participarea activă a elevului în procesul perceperii elementului intuitiv, dar și capacitatea profesorului în orientarea percepției elevilor.

Materialul intuitiv poate fi vizual, auditiv, natural, confecționat, mijloace tehnice moderne. Indiferent de natura lui, eficacitatea materialului intuitiv este maximă atunci când toate cerințele acestui principiu sunt respectate.

Principiul accesibilității sau al orientării după particularitățile de vârstă ale elevilor

Necesitatea acestui principiu constă în faptul că, în dezvoltarea ontologică a omului se deosebesc anumite stadii, diferite de la o vârstă la alta, fiecărui stadiu îi corespunde anumite particularități psihologice, fiind recunoscut faptul că limbajul, gândirea, memoria, imaginația cunosc stadii de dezvoltare diferite de la o vârstă la alta.

Profesorul trebuie să țină cont de aceste aspecte și să adapteze gradul de dificultate al activităților didactice la nivelul de dezvoltare fizică și mentală al elevilor. Profesorul trebuie să cunoască și particularitățile individuale ale elevilor, uneori foarte diferite în aceeași grupă de vârstă (specific psihologic, dezvoltare intelectuală, priceperi, deprinderi, stil de învățare) și să folosească metodele și procedeele optime pentru închegarea dezvoltării intelectuale ale elevilor. Pentru dezvoltarea capacităților intelectuale ale elevilor, cunoștințele predate trebuie să aibă o anumită taxonomie în ceea ce privește gradul de dificultate, trecându-se de la ușor la greu, de la simplu la complex, de la cunoscut la necunoscut ( de la cunoștințele anterioare la cele noi ).

Principiul sistematizării și continuității

Reprezintă o normă didactică, care susține că trebuie să existe o continuitate și o logică în transmiterea cunoștințelor și în însușirea acestora. Programele și manualele școlare asigură o structură logică a conținuturilor, deci o înlănțuire logică a cunoștințelor. De aici, derivă și prima cerință a acestui principiu, referitoare la expunerea coerentă, sistematică a cunoștințelor de către profesor

O altă cerință se referă la însușirea de către elevi a unor noțiuni fundamentale, nu numai dintr-un domeniu, ci din diferite domenii științifice, care impun și verificarea acestora.

Principiul legǎrii teoriei de practicǎ

Participarea activă în activitățile sociale și economice, presupune dobândirea unor priceperi și deprinderi bazate pe cunoștințele teoretice acumulate. Acest principiu presupune ca elevii, independent sau dirijat, să participe la activități de natură practică și să aplice cunoștințele dobândite în activitatea teoretică. Pentru realizarea acestor deprinderi, elevii trebuie să participe activ atât în desfășurarea activităților, cât și în finalizarea lor, să gândească independent, să descopere și să rezolve problemele cu care se confruntă. Intervenția profesorului are loc atunci când, în activitatea elevului se produce un blocaj și acesta nu mai poate continua activitatea.

Între modalitățile de aplicare a cunoștințelor în practică se află:

rezolvarea unor probleme;

efectuarea unor operații de măsurare pe hartă;

realizarea unor experimente în cadrul platformei geomorfologice;

realizarea unor planșe;

construirea unor profiluri diverse;

drumeții, vizite, excursii.

Efectele respectării acestui principiu sunt:

formarea unor deprinderi și priceperi, cunoștințele teoretice devenind operaționale;

conștientizarea valorii cunoștințelor teoretice însușite;

dezvoltarea gândirii, imaginației, spiritului de observație;

însușirea mai temeinică a cunoștințelor prin aplicarea lor.

Principiul repartiției în timp

Acest principiu impune ca orice fenomen, proces sau element, să fie analizat din punct de vedere al evoluției cronologice, sau de integrarea lor în timp. Evoluția în timp poate fi de scurtă durată (cutremurele), sau de lungă durată (formarea solurilor,mișcările orogenetice)

Principiul repartiției spațiale

Principiu fundamentat de Karl Ritter, precizează faptul că elementele, fenomenele și procesele geografice, au o anumită repartiție spațială, care implică anumite legături cauzale cu fenomene învecinate. Precizarea poziției geografice a unui oraș necesită analiza unor elemente diverse (coordonatele geografice, întinderea, vecinii).

Principiul cauzalității

Constă în descoperirea relațiilor de cazualitate între elemente, fenomene și procese geografice, pentru explicarea formării și desfășurării lor. Introdus în geografie de Al. Von Humboldt, acest principiu explică relațiile dintre cauze și efecte, întrebările cauzale fiind "de ce?" și "cum se explică faptul că". Nu există fenomene care să nu fie supuse unor determinări cauzale. Fenomenele, procesele inițiale pot constitui cauze pentru apariția altor fenomene, la rândul lor fiecare poate constitui atât cauză cât și efect. Uneori efectele pot avea mai multe cauze.

Principiul actualizării cunoștințelor

Ținând cont de faptul că există anumite perioade în care programele școlare și manualele au o anumită stabilitate, iar realitățile reprezentate suferă anumite dinamici în timp, profesorul are rolul determinant în actualizarea unor informații geografice cum sunt:

mișcarea naturală a populației;

migrațiile;

modificări ale unor elemente ale cadrului natural(vegetație,faună,alunecări de teren);

surse de poluare;

Actualizările pot fi generale sau se pot referi doar la orizontul local.

Principiul integrării geografice

Pentru a asigura un caracter sintetic geografiei, acest principiu pornește de la faptul că fiecare element geografic trebuie corelat cu alte elemente legate între ele, în cadrul unor taxonomii diferite. Fiecare element trebuie raportat la sistemul din care face parte și trebuie stabilită poziția sa în cadrul sistemului.

Principiul corelării cunoștințelor și al predării intra și interdisciplinare

Constă în analiza relațiilor dintre diferite discipline, pentru a individualiza un element și a realiza sinteze între elementele mediului geografic. Mediul geografic, obiectul de studiu al geografiei, reprezintă zona de contact dintre învelișurile Terrei. Aceste învelișuri numite geosfere, stabilesc relații între ele, dându-le în acest context un caracter interdisciplinar. Astfel, elementele geografice pot constitui puncte de plecare pentru studiu în alte discipline (istorie, chimie, fizică) chiar în domeniul artelor. De asemenea elemente specifice din alte domenii științifice, pot constitui elemente de reper în anlizele geografice

11.5.2 Proiectarea didactică

Reprezintă o activitate complexă în cadrul căreia se produc o serie de operații de planificare și organizare, pentru pregătirea activităților educative, de anticipare a momentelor ce vor fi parcurse de la nivelul general al procesului de învățământ, la cel al activităților didactice zilnice. Acest concept s-a impus datorită unor preocupări de a impune rigurozitate științifică și metodică, dar și datorită apariției unor orientări moderne, care presupun creșterea calității și eficienței procesului de instruire.

Proiectarea didactică trebuie sa-i ofere profesorului, posibilități de adaptare la condițiile unor situații educaționale diverse. Reforma curriculară precizează că, în procesul de instruire acțiunea începe de la obiectivele de referință, apoi la conținuturi și în ultimul rând la procesul de evaluare. Reforma curriculară subliniază importanța profesorului în conceperea și organizarea procesului educativ, solicitând competențe în alegerea obiectivelor operaționale, o imagine cuprinzătoare asupra curriculumului anual, pentru a realiza corelațiile necesare. În proiectarea pedagogică se urmărește realizarea următoarelor cerințe:

obiectivele de referință să fie selectate în funcție de conținuturi;

realizarea unităților de învățare cu conținuturi instructiv-educative și corelarea acestora cu obiectivele propuse;

Stabilirea unei succesiuni în parcurgerea unităților de învățare;

Alegerea unor strategii de învățare prin folosirea unor mijloace și metode adecvate;

Stabilirea unor resurse de timp pentru parcurgerea fiecărei unități de învățare;

Stabilirea unor tipuri de evaluare pentru cunoașterea asimilării cunoștințelor și pentru remedierea unor întârzieri;

În dirijarea desfășurării activităților profesorul exercită următoarele funcții;

orientarea și planificarea activităților educative;

conceperea și desfășurarea lecțiilor în corelație cu obiectivele vizate;

adaptarea activității în funcție de feed-back;

evaluarea activităților;

optimizarea procesului de învățare.

Etapele proiectării didactice

Etapele activității de proiectare sunt:

încadrarea lecției în planul tematic;

stabilirea obiectivelor;

sintetizarea conținuturilor;

realizarea strategiei didactice;

stabilirea structurii lecției;

evaluarea (modalități de evaluare stabilite de profesor și modalități de autoevaluare folosite de elevi).

Întrebările pe care trebuie să le pună profesorul sunt:

Ce voi face ?

Cu ce voi face ?

Cum voi face ?

Cum voi ști dacă ceea ce trebuia făcut a fost făcut ?

Prima întrebare se referă la obiectivele care trebuie realizate care trebuie formulate prin utilizarea unor verbe de acțiune:

Cu ce voi face ?

Vizează stabilirea resurselor educaționale. Eficiența procesului educativ constă și în alegerea celor mai adecvate mijloace și metode.

Cum voi face?

Are în vedere stabilirea strategiilor didactice. Rolul profesorului este esențial în alegerea strategiilor didactice și să stabilească scenariul didactic.

Cum voi ști dacă ceea ce trebuia făcut a fost făcut ?

Se referă la alegerea tipului de evaluare. Eficiența activității didactice este mai mare dacă obiectivele au fost realizate fără o solicitare mare pentru elevi și într-o atmosferă relaxată.

Niveluri ale proiectării pedagogice

În funcție de timpul alocat se deosebesc:

proiectarea globală;

proiectarea eșalonată;

proiectarea activității semestriale;

proiectarea unei lecții.

Proiectarea globală, se înscrie pe o perioadă lungă de timp, de la un an ciclu școlar la un an școlar. Este reprezentată de planurile de învățământ și programa școlară.

Proiectarea eșalonată, se înscrie pe perioade medii de timp (proiectarea anuală) și presupune identificarea obiectivelor, analiza conținuturilor, alocarea numărului de ore pentru pentru fiecare unitate, precizarea calendarului de desfășurare a activităților.

Exemplu :

An școlar:

Unitatea școlară:

Profesor:

Aria curriculară:

Disciplina:

Clasa:

Nr.ore:

PLANIFICARE CALENDARISTICĂ ANUALĂ

Proiectarea activității semestriale este o defalcare a planificării anuale și include strategiile didactice, modalitățile de evaluare în funcție de conținuturile detaliate. Aceasta cuprinde:

planificarea unităților de învățare în perioade de timp;

elaborarea strategiilor, metodelor, procedeelor,folosirea materialelor didactice;

proiectarea sistemică a lecțiilor.

Exemplu:

An școlar:

Unitatea școlară:

Profesor:

Aria curriculară:

Disciplina:

Nr. ore:

Anul școlar:

Proiectarea unităților de Învățare

Proiectarea unei lecții

Este demersul educațional concret, desfășurat într-o perioadă scurtă de timp (o oră). În rubricile proiectării apar obiectivele operaționale, desfășurarea lecției, strategiile didactice, tipurile de învățare, feed-back-ul. În proiectarea lecției sunt patru etape:

1. Identificarea obiectivelor lecției;

2. Analiza resurselor (umane, materiale, de conținut didactic), locul pentru desfășurarea activității (cabinetul de geografie, clasa, orizontul apropiat, excursii, vizite etc.), timpul afectat desfășurării activității didactice;

3. Realizarea strategiilor didactice. Cunoscută și ca etapa selectării și corelării celor trei M ( metode, materiale și mijloace de învățământ) este o etapă importantă pentru o mai bună eficientizare a activității didactice. Factorii care contribuie la îmbinarea acestora sunt reprezentați de specificul activității, identificarea obiectivelor, nivelul de pregătire al elevilor, caracteristicile didactice ale profesorului.

4. Elaborarea instrumentelor de evaluare. Prin precizarea clară a obiectivelor urmărite, se oferă un sprijin procesului de evaluare prin alegerea unor instrumente de evaluare adecvate .

11.6 Proiecte de lecții și teste de evaluare

Proiecte de lecții

Planul unei lecții are o structură flexibilă, permite adoptarea unor acțiuni alternative și oferă profesorului o perspectivă complexă de abordare a lecției. Scopul unui plan de lecție este transferul conținutului științific într-o manieră care să permită asimilarea ușoară a cunoștințelor și să imprime o participare activă a elevilor in procesul educativ. Un element comun al lecțiilor este randamentul, observabil într-o perioadă lungă de timp, deoarece are un caracter subiectiv, neputând fi măsurat la sfârșitul unei lecții. Randamentul unei lecții este maxim si lecția a fost eficientă, atunci când rezultatele elevilor au atins potențialul maxim al acestora. Pentru o mai bună eficientizare a lecțiilor sunt mai multe cerințe:

Claritatea scopului urmărit. Stabilirea cu claritate a scopului urmărit duce la apariția unor rezultate bune în procesul educativ, deoarece exprimă esența acestuia. Orice lecție urmărește un scop derivat din tema lecției. Pentru fixarea scopului sunt necesare trei elemente: conținutul temei, nivelul de dezvoltare al elevilor și sarcinile de lucru;

b) Alegerea conținutului lecției. Pentru a realiza o lecție eficientă, profesorul trebuie să aleagă materialul optim pentru atingerea scopului lecției. Prezentarea unor exemple formează la elevi noțiuni noi, prezentarea unor obiecte spre comparație conduce la emiterea unor concluzii pe bază de comparație, iar aplicațiile practice duc la formarea unor deprinderi și priceperi;

Selectarea metodelor și procedeelor. Pentru ficare lecție se folosesc mai multe metode didactice, alese pentru îndeplinirea scopului lecției. Folosirea acestora în diferite momente sporesc eficiența lecțiilor;

Organizarea lecției

Orice activitate, pentru a ajunge la un final eficient, trebuie să aibă o organizare foarte bună, să aibă un plan bine definit, să existe o succesiune logică în desfășurarea momentelor lecției (aici intervenind și respectarea principiilor didactice).

Pe lângă faptul că asigură o informare sistematică a elevilor, lecțiile contribuie și la dezvoltarea personalității acestora (dezvoltarea imaginației, voinței, întărirea disciplinei).

Planul unei lecții presupune anticipare și nu aplicarea unui șablon, a unei scheme corespunzătoare unui anumit conținut.

Tipuri principale de lecții:

Lecția mixtă

Lecția de comunicare de noi cunoștințe

Lecția de formare de deprinderi și priceperi

Lecția de fixare și sistematizare

Lecția de verificare și apreciere a cunoștințelor

Lecția de evaluare scrisă a cunoștințelor (extemporale, teze)

Lecția mixtă

Lecția mixtă are în vedere realizarea mai multor scopuri, fiind cea mai frecventă variantă de lecție, fiind utilizată în special la clasele gimnaziale datorită activităților diverse implicate. Structura lecției poate cuprinde:

Momentul organizatoric;

Verificarea cunoștințelor anterioare;

Pregătire aperceptivă – comunicarea unor noțiuni care fac legătura cu lecția nouă;

Precizarea obiectivelor și titlului lecției. Profesorul prin comunicarea obiectivelor lecției comunică așteptările pe care le are de la elevi la finalul activității;

Comunicarea cunoștințelor;

Fixarea cunoștințelor prin recapitulare și exerciții practice;

Formularea temei pentru acasă;

Sunt utilizate fișe de lucru,de dezvoltare,de fixare a cunoștințelor.

PROIECT DE LECȚIE

DATA:

CLASA:

DISCIPLINA – GEOGRAFIA ROMANIEI

UNITATEA DE INVATARE – Așezările umane. Organizarea administrativ-teritorială

SUBIECTUL LECTIEI – ASEZARILE URBANE. TIPURI DE ORASE

TIPUL LECTIEI –mixta (predare, invatare, evaluare)

PROFESOR –

COMPETENTE GENERALE

1. Utilizarea limbajului specific în prezentarea și explicarea realității geografice

4. Raportarea realității geografice la un suport cartografic și grafic

6. Identificarea și explicarea dimensiunii sociale, civice și culturale a caracteristicilor spațiului geografic

7. Dobândirea unor deprinderi și tehnici de lucru pentru pregătirea permanentă

COMPETENTE SPECIFICE

1.2 Definirea, în cuvinte proprii, a sensului termenilor geografici de bază

3.6 Identificarea influențelor tehnologiilor asupra caracteristicilor geografice ale României

4.1 Identificarea principalelor elemente naturale și socio-economice reprezentate pe hărți

4.4 Localizarea unor elemente din realitate pe reprezentări cartografice

6.2. Explicarea diversității naturale, umane și culturale a țării noastre, realizând corelații cu informațiile dobândite la alte discipline școlare

7.1 Aplicarea cunoștințelor și deprinderilor învățate

OBIECTIVE OPERATIONALE. La sfarsitul lectiei toti elevii vor fi capabili :

O1 – sa defineasca notiunea de asezare urbana pe baza informatiilor din manual

O2 – sa indentifice partile componente ale asezarilor urbane analizand textul din maual

O3 . sa enumere principalele criterii de clasificare a oraselor din Romania

O4 – sa indentifice pe harta din manual sau pe harta murala diferite tipuri de orase

STRATEGII DIDACTICE – dirijata, cognitiva, euristica

METODE SI PROCEDEE – expunerea si explicatia, conversatia, comparatia, lucru cu

harta si manualul, harta conceptuala, organizatorul grafic

MATERIALUL DIDACTIC – Harta administrativa a Romaniei,

– reprezentari grafice,

– atlasul geografic, manualul

– harti si fise de evaluare individuala,

MATERIAL BIBLIOGRAFIC –

1.Mandrut, O., 2000, “Geografia României”- manual pentru clasa a VIII- a, Editura Corint, Bucuresti 2. -Dulamă, Maria Eliza. (2002); Modele, strategii și tehnici didactice activizante, Editura Clusium, Cluj-Napoca

DESFASURAREA LECTIEI

Lecția de comunicare de noi cunoștințe

Însușirea cunoștințelor noi determină dezvoltarea capacităților intelectuale ale elevilor. Se individualizează: lecția introductivă, lecția prelegere, lecția seminar. Are similitudini cu lecția mixtă, numai că, intervalul de timp în care se desfășoară momentul de dirijare a învățării este mai mare.

Exemplu :

SCHIȚA LECȚIEI

Data:

Clasa

Disciplina Europa – România- Uniunea Europeană. Probleme fundamentale

Unitatea de ȋnvățare: Europa și România.Elemente de geografie umană

Subiectul lecției: Sistemul de orașe al Europei. Analiza geografică a unor orașe din Europa și România

Durata de desfășurare a lecției: 50 minute

Tipul lecției: de dobândire de noi cunoștinte

Competente specifice :

1.2. Raportarea rezultatelor documentării (informării) asupra problematicii fundamentale a Europei și României ;

2.3. Explicarea relațiilor observabile dintre științe, tehnologie și mediul ȋnconjurător, la nivelul continentului prin conexiuni sugerate de analiza unor sisteme și structuri teritoriale și funcționale;

2.4. Explicarea relațiilor observabile dintre sistemele naturaleși umane ale mediului geografic european, utilizând date statistice, modele geografice și reprezentări cartografice

2.6. Prezentarea unor informații geografice structurate pe baza activității de documentare independentă;

Competente derivate :

C1 – să precizeze factorii urbanizării Europei ;

C2 –să identifice tipurile de orașe după diferite criterii: vechime, funcțiile economice și mărimea demografică;

C3– să identifice caracteristicile principalelor orașe din Europa și România completând tabelul conceptelor, utilizând manualul și informațiile obținute ȋn urma documentării individuale;

C4 – să ȋncadreze fiecare oraș ȋn tipul corespunzător, având ȋn vedere clasificarea orașelor după vechime

Conditii prealabile: elevii au unele cunoștinte despre Structura populației ȋn Europa și România

Resurse materiale: Fisa de lucru, manual, harta politică a Europei, coli A4,

Resurse procedurale: conversatia euristica, analiza, observatia , ȋnvățarea prin cooperare , documentare individuală

Evaluare:

Ce dovezi exista ca elevii au invatat lectia?

a).De continut: raspunsurile la intrebarile orale

b).De utilizare a operatiilor gandirii: explicarea cauzelor, desfasurarii si consecintelor fenomenelor, efectuarea analogiilor si comparatiilor

Bibliografie:

Erdeli G.,Serban C.-„Geografie”,Ed.Economica-Preuniversitaria,2005

Erdeli G, Serban C.-„Geografie”, Ed.Economica,2004

Ilinca N-„Geografia Urbana”, Ed.Atlas Multimedia,1999

Desfășurarea activităților de ȋnvățare

Lecția de formare de priceperi și deprinderi

Este specifică mai multor domenii științifice (geografie, desen, muzică, educație fizică).

Structura lecției:

– moment organizatoric;

– anunțarea temei și precizarea obiectivelor;

– actualizarea unor cunoștințe pentru desfășurarea lecției;

– participarea activă a elevilor sub îndrumarea profesorului;

– aprecierea activității elevilor.

Structura lecției cuprinde momentul organizatoric (3min.), efectuarea unor aplicații practice diverse (40 min), feed-back ( 5-6 min.). În cadrul ei se pot forma diferite priceperi și deprinderi.

Lecția de fixare și sistematizare

Este o lecție în care se pune accent pe consolidarea și aprofundarea cunoștințelor însușite, descoperirea și acoperirea unor lacune. Structura unei astfel de lecții cuprinde:

precizarea conținuturilor, obiectivelor și existența unui plan de recapitulare;

recapitularea pe baza planului;

realizarea unor lucrări de către elevi;

aprecierea elevilor pentru activitățile realizate;

precizarea temelor.

Momentele lecției :

moment organizatoric (2-3 min.);

reactualizarea cunoștințelor (35-40 min.);

realizarea feed-back-ului (5-6min.);

precizarea temei pentru acasă.

PROIECT DE LECȚIE

PROFESOR:

ȘCOALA:

CLASA: a IX a

DISCIPLINA: Geografia fizică

SUBIECTUL: Recapitulare atmosfera,hidrosfera,biosfera

TIPUL LECȚIEI: lecție de sistematizare dupa plan

SCOPUL LECTIEI: consolidarea cunoștințelor,aprofundarea și completarea unor lacune referitoare la caracteristicile principale ale acestor învelisuri

COMPETENȚE SPECIFICE :

Utilizarea terminologiei științifice și disciplinare specifice (concepte, noțiuni) pentru prezentarea unei informații pertinente;

1.2. Argumentarea unui demers explicativ;

3.2. Sesizarea unor succesiuni de fenomene și procese naturale;

4.1. Citirea și interpretarea informației grafice și cartografice;

4.5. Construirea unui text structurat utilizând o informație cartografică sau grafică;

4.6. Descrierea și explicarea faptelor observate pe teren sau identificate pe modele;

5.4. Utilizarea unor metode și tehnici simple, specifice diferitelor discipline științifice, pentru analiza unor elemente ale climei, hidrografiei și învelișului biogeografic în contextul mediului înconjurător;

5.5. Utilizarea reprezentărilor cartografice în investigarea mediului geografic.

6.2. Îmbinarea diferitelor tipuri de analiză (empirică, holistică etc).

Competențe derivate (obiective operaționale)

Elevii vor fi capabili sa:

O1: Precizeze straturile atmosferei si caracteristicile lor principale

O2: Compare doua tipuri climatice

O3: Caracterizeze elementele climatice ale tipurilor de clima (temperatura, precipitatiile, vanturile)

O4. Localizeze pe harta lumii oceanele

O5: Localizeze pe harta fizică a lumii fluviile si lacurile principale

O6: Localizeze pe harta fizică a lumii principalele zone de vegetație

O7: Manifeste interes,curiozitate stiințifică pentru elementele studiate

Metode folosite: conversația, comparația, descoperirea, demonstrația, problematizarea, lucrul cu harta;ciorchinele ,cubul

Mijloace de învățământ: harta fizică a Europei,suport de curs,manualul, fișe de lucru,videoproiectorul,laptopul

Organizarea activității: frontala și pe grupe

Locul de desfășurare: sala de clasă;

Evaluarea: pe parcursul activității prin chestionare orală și la final prin fișe de lucru

Material bibliografic:

Geografie-Manual pentru clasa aIX a – Ed.Didactica și Pedagogică

Dicționar de geografie fizică- Mihai Ielenicz, Geografia Continentelor-Europa-N. Caloianu, V. Gârbăcea

Structura organizatorică a lecției

Lecția de verificare și apreciere a rezultatelor școlare

Acest tip de lecție urmărește constatarea gradului de pregătire și actualizarea cunoștințelor elevilor. Se individualizează:

– lecția de evaluare orală;

– lecția de evaluare prin lucrări scrise;

– lecția de evaluare prin lucrări practice;

– lecția de evaluare prin intermediul calculatorului;

Momentele lecției:

– moment organizatoric (2-3 min.);

– verificarea cunoștințelor (35-40 min.);

– anunțarea temei și importanței;

– precizarea planului de lucru;

– ascultarea elevilor;

– notarea elevilor, feed-back(5-6 min.);

– tema pentru acasă.

Lecția de evaluare scrisă a cunoștințelor (extemporale, teze)

Momentele lecției:

– moment organizatoric (2-3min.);

– efectuarea lucrării scrise (45min.);

Testele de evaluare

Testul reprezintă un instrument metodologic de evaluare format dintr-un ansamblu de sarcini de lucru ce permit măsurarea nivelului de pregătire al elevilor, precum și nivelul de formare și dezvoltare a unor capacități și competențe. El reprezintă un indicator subiectiv al eficienței activității profesorului, deoarece prin rezultatele obținute oferă informații despre realizarea obiectivelor didactice.

Între avantajele testelor docimologice se remarcă obiectivitatea, dezvoltarea capacității de autoevaluare la elevi, permit adoptarea unor decizii pentru ameliorarea actului didactic. Între dezavantaje, putem menționa dificultatea elaborării testelor datorită complexității itemilor, timpul îndelungat pentru eleborare.

Exigențele metodologice presupun ca întrebările să fie formulate precis, elevul să înțeleagă ce i se cere, să existe o acoperire a materiei studiate, să fie adaptat ca dificultate într-o taxonomie graduală, punctaj corespunzător gradului de dificultate al itemului. Orice test este compus din obiective didactice, itemi, rezolvarea itemilor, performanța maximă (nivelul comportamental maxim atins de elev), performanța minimă.

În proiectarea unui test trebuie să se țină cont de următorii pași:

stabilirea competențelor ce vor fi evaluate;

realizarea unei matrici de specificații;

construcția itemilor;

realizarea baremelor de corectare;

Calitățile unui test cuprind

relevanța textului (gradul în care itemii testează comportamentele așteptate);

echilibrul ( testare proporțională a fiecărei componente a comportamentului);

eficiența (administrarea timpului pentru realizare și evaluarea testului);

obiectivitatea (claritatea itemilor și a răspunsurilor);

specificitatea ( obținerea unor rezultate obiective și evitarea unor situații în care elevii obțin rezultate fără o pregătire corespunzătoare).

Tipuri de teste

După timpul evaluării se deosebesc :

– testele inițiale – administrate la startul unei perioade de instruire (test diagnostic)

– testele de progres – adnministrate în timpul periadei de instruire

– testele finale – administrate la sfârșitul perioadei de instruire

După modul de administrare pot fi: frontale și individuale

După modalitatea de elaborare se deosebesc testele standardizate și nestandardizate

Itemii

Itemii sunt unități de lucru în cadrul unui test, fiecare test fiind alcătuit din mai mulți itemi diferiți ca formulare și adresabilitate proceselor psihice. Criteriile pentru clasificarea itemilor sunt:

1.După criteriul obiectivității există itemi obiectivi și subiectivi

1.a Itemii obiectivi înlătură subiectivitatea abordând un element precis solicitând elevulu selectarea răspunsului corect

Ex. Orașul Ploiești este reședința județului……..

– Itemi cu alegere duală (alegerea unui răspuns corect din două răspunsuri posibile)

Ex. În România populația urbană este majoritară A/F

– Itemi cu alegere multiplă (alegerea răspunsului corect din mai multe răspunsuri posibile)

Ex. Orașul Boldești – Scăeni datează din perioada:

civilizației grecești

civilizației romane

Evului mediu

-Itemi de tip pereche (asociere) constă în realizarea unor corespondențe între două mulțimi de elemente distincte)

Ex. În coloana A există numele unor orașe, iar în coloana B numele unor râuri.Scrieți litera corespunzătoare din coloana B în dreptul cifrei din coloana A.

Coloana A Coloana B

1. Oradea a. Olt

2.Sibiu b. Crișul Repede

3.Arad c. Jiu

4.Craiova d. Mureș

e. Cibin

1.b Itemii subiectivi se referă la un complex de abilități cognitive

Ex. Explicați creșterea numerică a populației urbane pe glob

2.După modul de construire a răspunsurilor există:

2.a Itemi cu răspunsuri deschise

2.b Itemi cu răspunsuri închise

2.a Itemii cu răspunsuri deschise pot fi :

– itemi de explicare

Ex. Din ce cauză în orașe predomină activitățile sectoarelor secundar și terțiar

Itemi de analiză

Ex. În ultimul timp orașul Boldești – Scăeni se confruntă cu o emigrație masivă. Care sunt soluțiile pentru diminuarea emigrației ?

– Itemi de argumentare

Ex. Argumentați faptul că dezvoltarea orașului Boldești-Scăeni s-a datorat exploatării petrolului.

-Itemi de comparare

Ex.Comparați structura pe grupe de vârstă în orașul Boldești-Scăeni în anul 1992 și anul 2011

-Itemi de descriere

Ex.Descrieți structura străzilor din orașul Boldești – Scăeni.

-Itemi de interpretare a unui document

Ex. Interpretați graficul "Evoluția numerică a populației în orașul Boldești – Scăeni între anii 1992 și 2011"

2.b Itemii cu răspunsuri închise – abordează aspecte strict delimitate, precise din temele învățate.

Există:

Itemi de clasificare

Ex. Clasificați popukația orașului Boldești –Scăeni în funcție de gradul de instruire

Itemi de completare a lacunelor

Ex.Orașul Boldești – Scăeni se află în partea de …….. a României

Itemi de reprezentare grafică

Ex. Reprezentați grafic structura etnică a populației orașului Boldești – Scăeni

Itemi de calcul

Ex. Calculați valorile sporului natural în orașul Boldești Scăeni în valori absolute și promile (‰), știind că în anul 2012 au fost 213 născuți și 245 decedați, iar populația totală a orașului era de 11.757 locuitori

Numele

Prenumele

Clasa

Test la geografie

Subiecte

I. Încercuiți litera corespunzătoare răspusului corect pentru fiecare din întrebările de mai jos:

1) Orașul Boldești Scăeni este situat pe paralela de :

a) 45 grade latitudine sudică; b) 45 grade latitudine nordică; c) 26 grade longitudine estică; d) 26 grade longitudine vestică.

2) Altitudinea maximă în orașul Boldești Scăeni este de :

a) 400 m; b) 406 m; c) 408 m; d) 456 m.

3) Râul Teleajen străbate orașul Boldești – Scăeni prin partea de:

a) est; b) vest; c) nord; d) sud.

4) Vegetația predominantă pe teritoriul orașului este:

a) stepa; b) pădurea de stejar; c) pădurea de fag; d) zăvoiul.

5) Vânturile predominante sunt cele care bat din direcția:

a) SE ; b) NV; c) NE; d) SV.

2. Alegeția varianta corectă de răspuns pentru fiecare întrebare de mai jos și argumentați alegerea răspunsului:

a) Orașul Boldești Scăeni este municipiu A/F

b) În orașul Boldești – Scăeni sporul natural este negativ A/F

3.Caracterizați orașul Boldești – Scăeni precizând:

a) poziția geografică;

b) vechimea;

c) importanța;

d) zonele funcționale.

4) În figura 36 sunt trecute orașele mari ale României. Identificați pe hartă orașele vecine pentru orașul Boldești – Scăeni.

Fig. 36 Orașele României

CONCLUZII

Orașul Boldești–Scăeni, situat la contactul Subcarpaților Curburii cu Câmpia Română este un oraș în care, după anul 1990, au avut loc numeroase modificări structurale, care au determinat restructurări în spațiul geografic al acestuia și în cadrul structurii populației. Această lucrare aduce în atenție aceste modificări, le analizează cauzele și dinamica, iar în timp poate fi un punct de reper pentru studiile despre geografia localității.

Pentru a reda starea de astăzi a habitatului orașului Boldești–Scăeni au fost efectuate interpretări ale elementele naturale, economice și sociale, au fost identificate transformările structurale și efectele pe care acestea le-au avut asupra vieții locuitorilor.

Situat la distanțe mici față de principalele orașe ale județului Prahova (12 km până la municipiul Ploiești, 25 km până la Văleni de Munte și 13 km până la orașul Plopeni), orașul s-a dezvoltat pe baza resurselor naturale de petrol și gaze naturale, fiind un oraș nou, declarat în anul 1968, deși atestările documentare se întorc în timp până în Evul Mediu, iar în context regional până în antichitate.

Poziția geografică pe paralela de 45° latitudine nordică îi conferă orașului climatul temperat cu un caracter continental, pe fondul predominanței vânturilor dinspre NE. Situarea într-un cadru natural de câmpie și dealuri joase în care predomină vegetația de silvostepă și pădurile de stejar, în care sunt prezente solurile fertile de tipul cernisolurilor și luvisolurilor și–a pus amprenta pe activitățile economice (funcția agricolă fiind printre cele mai importante și de tradiție între celelalte funcții ale orașului).

De asemenea, situarea în lungul Văii Teleajenului, pe drumul care făcea legătura între satele din Țara Românească și cele din Transilvania a constituit un avantaj prin faptul că spațiul geografic a reprezentat un factor important în sedentarizarea populației și dezvoltarea economică. Localizarea populației pe un anumit teritoriu depinde de condițiile naturale ale acelui teritoriu, iar abordarea acestora în cadrul lucrării a fost cu scopul sublinierii influenței acestora asupra elementelor structurale și modificării lor în timp.

Orașul a rezultat în urma unirii unor localități care astăzi reprezintă cartiere (Boldești, Scăeni, Seciu). Vetrele acestora s-au dezvoltat separat și au căpătat forme și structuri diferite în timp.

Numărul populației a crescut continuu până în anul 2009, ajungând la 11.726 locuitori. După acest an populația a scăzut până în anul 2017 (11.569 locuitori), majoritatea sunt români, însă cu o minoritate numeroasă de romi. Din punct de vedere confesional se constată o scădere a numărului de creștini-ortodocși și o creștere a numărului adepților cultelor penticostal, creștinilor după evanghelie, baptișt. Activitatea religioasă are un rol important în viața comunității orașului, fapt evidențiat de existența a patru biserici ale cultului ortodox și câteva case de rugăciune pentru celelalte culte. Participarea la sărbătorile religioase a devenit o adevărată tradiție în rândul credincioșilor de cult ortodox.

Factorii demografici reprezentați de scăderea numărului de locuitori, fenomenul migraționist (în special în rândul tinerilor), au contribuit la scăderea natalității și la apariția fenomenului de "îmbătrânire demografică" cu efecte negative asupra unor elemente legate de structura populației, dar și asupra unor elemente legate de mișcarea naturală a populației cum sunt natalitatea și indicele de fertilitate.

Dezvoltarea orașului datorită resurselor naturale, dar și datorită condițiilor naturale a determinat densități mari ale populației în cadrul cartierelor componente (peste 300 loc/km² la nivelul orașului), iar densitatea locuitorilor în cadrul vetrelor ajunge la valori mult mai mari. Majoritatea locuințelor au fizionomie modernă, rareori individualizându-se case tradiționale (casa Rusescu).

Structura socio–profesională a populației reflectă caracteristicile economice ale localității, majoritatea locuitorilor fiind ocupați în sectorul secundar și terțiar. Situarea în apropierea municipiului Ploiești a constituit un factor pentru amplificarea navetismului zilnic. Modernizarea orașului este evidențiată și de dotările edilitare, prin faptul că majoritatea gospodăriilor sunt racordate la utilitățile publice (apă curentă, gaze, energie electrică) și prin faptul că majoritatea drumurilor din localitate sunt asfaltate.

Prezența celor trei cartiere ale orașului (Boldești, Scăeni și Seciu),dezvoltate separat în timp, dar și a satelor componente, are un rol important în distribuția zonelor funcționale ale orașului. Din acest punct de vedere se remarcă faptul că zona turistică are o pondere importantă în cartierul Seciu iar zonele industrială și agricolă sunt prezente cu o pondere mai mare în cartierele Boldești și Scăeni.

Prezența căii ferate Ploiești-Măneciu și a drumului național DN 1A au determinat concentrări ale zonelor comercială și industrială în lungul acestor două căi de comunicație. Orașul Boldești-Scăeni are o suprafață de 3.489 ha din care predomină terenurile agricole și suprafețele acoperite de păduri

Prezența acestor suprafețe, dar și activitățile tradiționale ale locuitorilor au determinat adezvoltarea zonei funcționale agricole în jurul vetrelor.

Fluxul imigraționist determinat de dezvoltarea industrială și în special prin dezvoltarea Schelei Boldești a determinat ca legătura între populație și teritoriu, exprimată și prin distanța medie între doi locuitori să cunoască valori diferite între recensământul dina nul 1977, primul după înființarea orașului, când valoarea a fost de 0.072 km și valoarea de la ultimul recensământ (2011) când valoarea distanței între doi locuitori a fost de 0.064 km.

Activitățile economice la nivelul orașului au cunoscut o dinamică diversă în timp. Inițial orașul s-a dezvoltat datorită prezenței resurselor de petrol și gaze naturale, pentru ca astăzi vechile activități să fie drastic reduse, în locul lor finnd prezente activități specifice domeniului serviciilor sau activități industriale diferite de exploatarea petrolului, producția de geam și cartoane (activități tradiționale înainte de anul 2000).

Activitățile agricole sunt prezente prin cultura plantelor și creșterea animalelor, în special în cadrul gospodăriilor private. Prezența drumului național DN 1A a favorizat amplasarea în lungul acestuia a unor unități industriale și de servicii, aici fiind înregistrată cea mai intensă activitate economică a orașului.

Activitatea turistică, nesemnificativă până astăzi, ar putea beneficia mai mult de includerea orașului în traseul turistic ce leagă mai multe localități în așa-numitul "Drumul vinului" și de prezența Cramei Seciu situată în vârful dealului Seciu la o altitudine de 400 m.

Prezența la nivelul localității a patru școli pentru învățământul primar și gimnazial, a unui liceu tehnologic și o unitate pentru învățământ special, pune bazele dezvoltării pe mai departe a comunității orașului, asigurând o educație modernă locuitorilor Activitățile culturale desfășurate la nivelul orașului prin intermediul casei de cultură din Scăeni și la nivelul bibliotecii orașului sunt, de asemenea, activități care au căpătat o anumită tradiție Orașul Boldești-Scăeni beneficiază de o poziție geografică cu multe avantaje economice și de un potențial uman care pot construi mai departe o societate urbană bazată pe valori ale civilizației moderne.

Orașul Boldești-Scăeni este un oraș mic, influența lui în teritoriu determinată prin calcularea ariei de influență Railly-Converse este dominată de prezența municipiilor Ploiești și Câmpina, aria de influență a orașului prezintă valori mai ridicate față de alte orașe de dimensiuni mici vecine.

Din perspectiva activităților didactice în subcapitolele destinate metodicii am reliefat rolul important al folosirii metodelor de predare-învățare în procesul educativ cu accent pe geografia orizontului local, în condițiile folosirii acestei lucrări în opționalul propus pentru anul școlar 2018-2019, cu titlul "Orizontul local – Orașul Boldești-Scăeni".

Descoperirea elementelor geografice ale orizontului local constituie un punct de plecare pentru învățarea geografiei, iar cercetarea geografică în context geografic local contribuie la dezvoltarea unor priceperi și deprinderi ale elevilor, la dezvoltarea capacităților cognitive. Activitățile practice cu elevii desfășurate în predarea conținuturilor geografiei urbane sunt reprezentate de exerciții, lucrările practice individuale sau de grup, metodele de cercetare.

Un rol important în pregătirea elevilor îl are formarea deprinderilor și priceperilor în a citi și interpreta hărțile, materialele grafice, în a utiliza mijloacele moderne de informare. Activitățile cu rol activ-participativ al elevilor, trezesc curiozitatea și interesul acestora pentru studiul și cercetarea independentă a geografiei urbane și implicit a geografiei orizontului local. Folosirea unor tipuri diferite de lecții în proiectarea didactică determină dezvoltarea capacităților intelectuale, stabilește gradul de pregătire al elevilor, contribuie la consolidarea cunoștințelor.

Evaluarea este un element important în procesul educativ permițând elevilor să-și descopere capacitățile și să proiecteze soluțiile pentru remedierea unor întârzieri în pregătire. Prin evaluare se urmărește atingerea unui nivel de cunoștințe geografice cât mai ridicat, la un înalt nivel științific.

Prin propunerea opționalului "Orizontul local – Orașul Boldești-Scăeni" la clasele a VI-a pentru anul școlar 2018-2019, urmăresc să îmbunătățesc bagajul de cunoștințe al elevilor, referitoare la orizontul local, iar prin cercetarea mediului local elevii să conștientizeze faptul că protecția mediului și păstrarea calității componentelor esențiale ale acestuia (inclusiv cele antropice), reprezintă o componentă a dezvoltării durabile în context local. Formarea convingerii că ocrotirea mediului local este o datorie morală a fiecăruia dintre noi este o misiune a profesorului de geografie.

Învățarea geografiei urbane prin prisma orizontului local contribuie la dezvoltarea unor procese intelectuale (memoria, analiza, sinteza, observarea), iar prin valorile pe care școala le promovează elevul își dezvoltă trăsăturile de personalitate.

BIBLIOGRAFIE

Ardelean, A., Mândruț, O., (2012), Didactica formării competențelor, "Vasile Goldiș" University Press, Arad;

Baltălungă, A.A.,(2010), Geografia așezărilor, Editura Cetatea de Scaun,Târgoviște;

Catană, Monica Carmen, (2012), Municipiul Ploiești – remodelarea urbană și calitatea vieții, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște;

Cândea, Melinda, Bran, Florina, Cimpoeru, Irina. (2006), Organizarea,amenajarea și dezvoltarea durabilă a spațiului geografic, Editura Universitară București;

Cerghit, I., (1980), Metode de învățământ, Editura Didactică și Pedagogică, București;

Cerghit, I., (1993), Perfecționarea lecției în școala modernă, Editura Didactică și Pedagogică, București;

Cerghit, I., (1998), Curs de pedagogie, Universitatea București; București

Crișan, Al., (1998), Curriculum școlar, ghid metodic, Institutul de Științe al Educației, București;

Coteț, P., (1973), Geomorfologia României, Editura Tehnică, București;

Cucoș,C., (coord.), (1998), Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice;Curs elaborat în tehnologia învățământului deschis la distanță,Editura Polirom,Iași;

Cucu,V., (1981), Geografia populației și așezărilor umane, Editura Didactică și Pedagogică, București;

Cucu, V., (1998), Geografie umană și economică, Editura Printech, București;

Donisă, I., (1987), Bazele teoretice și metodologice ale geografiei, Editura Didactică și

Pedagogică, București;

Dulamă, M., (1996), Didactică geografică, Editura Clusium, Cluj-Napoca;

Dulamă, M., (2000), Strategii didactice, Editura Clusium, Cluj-Napoca;

Erdeli, G., (colab.), (1999), Dicționar de geografie umană, Editura Corint, București;

Erdeli, G., Cucu,V., (2005), România. Populație. Așezări umane. Economie., Editura Transversal, București;

Herseni, T., (1970), Industrializare si urbanizare.Cercetări de psihologie concretă la Boldești, Editura Academiei , București;

Ianoș, I., (2000), Sisteme teritoriale, Editura Tehnică, București;

Ilinca, N., (1999), Geografie umană. Populația și așezările omenești, Editura Corint, București;

Ilinca,N., (2008), Didactica geografiei, Editura Corint, București;

Ionescu, M., Radu, I., (1995), Didactica modernă, Editura Dacia,Cluj- Napoca;

Luncan,R., Predescu, N.,(1971), Cunoașterea geonaturală a orizontului local, Editura Didactică și Pedagogică, București;

Mândruț, O., (1996), Geografia și educația prin geografie în perspectiva reformei învățământului preunuiversitar- ghid metodologic, Institutul de Științe al Educației, București;

Mândruț, O., Apostol,G., (1998), Curriculum școlar geografie. Ghid metodologic, Editura Corint, București;

Mândruț,O.,Ilinca, N., Pârvu Cristina, (2009) -Competențele – cheie și geografia școlară. Modelul curricular al disciplinei. Elemente ale programelor școlare pentru gimnaziu. Proiectarea instruirii pe competențe – Suport de formare-Consfătuirea inspectorilor de geografie, Târgu Secuiesc;

Mihăilescu, V.,(1966), Dealurile și câmpiile României studiu de goegrafie a reliefului , Editura Științifică, București;

Munteanu, Rodica., (1997), Metodica predării geografiei, Editura Mirton, Timișoara;

Mutihac, V., Ionesi I., (1974), Geografia României, Editura tehnicã , Bucuresti;

Niculescu, G., Velcea I., (1973), Judetul Prahova.- Monografie”, Editura Academiei,

Bucuresti;

Niculescu. G., (1982), Valea Teleajenului. Monografie, Editura “Sport-turism”,

Bucuresti;

Panaite, Liudmila, (1974), Metodologia cercetării economico-geografice, Universitatea București, București;

Petrea, D.,(2005) Obiect, metodă și cunoaștere geografică, Editura Universității Oradea, Oradea;

Posea, G., (1992), Câmpiile României. București;

Roșu, Al., (1973), Geografia fizică a României, Editura Didactică și Pedagogică, București;

Ungureanu, Al., (2002), Populația. Forța de muncă și așezările umane în tranziție, Editura Corson, Iași;

Zamfir, C., (1990), Calitatea vieții, Academia Română, Institutul de cercetare a calității vieții, București;

Velcea, Valeria Amelia, A,Savu., (1982), Geografia Carpților si Subcarpaților românești, Editura didactică și pedagogică, București;

***, (1975-1979), Atlasul Geografic al R.S.România, Editura Academiei Române, București;

***, (1983), Geografia României, vol. I, Geografia Fizică;

***, (1985), Geografia României, vol. II, Geografia Umană și Economică;

***, (1992), Geografia României, vol.IV, Editura Academiei Române, București;

***, (2008), Primăria Boldești-Scăeni, Actualizarea strategiei de dezvoltare locala pentru orasul Boldesti – Scaeni pentru perioada 2008-2028 in vederea atragerii fondurilor structurale;

***, (2009), Primăria Boldești-Scăeni, Memoriu general;

***, (2010), Primăria Boldești, Regulament local de urbanism;

***, (2014), (2006), P.U.G. Boldești-Scăeni;

***, (2014), Primăria Boldești-Scăeni, Strategia de dezvoltare durabilă a orașului Boldești-Scăeni în perioada 2014-2020;

***, ( 2017), Primăria Boldești-Scăeni, Studiu de fundamentare;

***, (2018), Biroul Urbanism, Primăria Boldești-Scăeni,

Resurse web.

www.insse.ro;

www. http://colectaredate.insse.ro/phc/public.do

www.geografilia.blogspot.com;

www.pbsinfoprimărie.ro;

https://planningtank.com/settlement-geography/burgess-model-or-concentric-zone-model;

http://www.recensamantromania.ro;

https://en.wikipedia.org/wiki/Sector_model;

https://en.wikipedia.org/wiki/Multiple_nuclei_model;

https://geografie.uvt.ro/wp-content/uploads/2015/07/Analiza-geodemografica.pdf;

https://fsu.valahia.ro/images/avutgs/1/2012/201212123.pdf;

http:geografiaturismului.ro/wp-content/uploads/2013/05/Geo-Carpathica-15.pdf;

https://rp5.ru/Arhiva_meteo_în_Ploiești;

www.wikipedia.ro;