Conf. Dr. Ing. Viorel Panaitescu Absolvent Elena-Maria Tăbăcaru 2017 UNIVERSITATEA MARITIMĂ DIN CONSTANȚA FACULTATEA DE ELECTROMECANICĂ NAVALĂ… [309602]

UNIVERSITATEA MARITIMĂ DIN CONSTANȚA

FACULTATEA ELECTROMECANICĂ NAVALĂ

PROIECT DE DIPLOMĂ

Coordonator științific

Conf. Dr. Ing. Viorel Panaitescu

Absolvent: [anonimizat]-Maria Tăbăcaru

2017

UNIVERSITATEA MARITIMĂ DIN CONSTANȚA

FACULTATEA DE ELECTROMECANICĂ NAVALĂ

Specializarea Ingineria și Protecția Mediului în Industrie

Turbină eoliană cu ax vertical de 2 kw

Coordonator științific

Conf.Dr.Ing. Viorel Panaitescu

Absolvent: [anonimizat]-Maria Tăbăcaru

Constanța

2017

Declarație

Prin prezenta declar că Proiectul de Diplomă cu titlul “Turbină eoliană cu ax vertical de 2 kw” este scris de mine și nu a mai fost prezentată niciodată la o altă facultate sau instituție de învățământ superior din țară sau străinătate. [anonimizat], [anonimizat], cu respectarea regulilor de evitare a plagiatului.

Constanța,

Absolvent: [anonimizat]-Maria Tăbăcaru

Cuprins

1. Energii convenționale și neconvenționale…………..pagina 8

1.1 Energia convențională………………………..pagina 8

1.2 Energia neconvențională……………………..pagina 8

1.3 Energia geotermala…………………………………….pagina 8

1.4 Energia solară…………………………………………….pagina 10

1.5 Energia biomasei………………………………………..pagina 11

1.6 Energia valurilor si mareelor………………………pagina 12

2. Energia eoliană…………………………………………………….pagina 15

2.1 Introducere în energia eoliană…………………….pagina 15

2.2. [anonimizat],variația vântului cu altitudinea .Aparate de măsurare a direcției și vitezei vântului……………………………………………………………pagina 15

2.3. Teoria generală a [anonimizat]…………………………………………………………………pagina 19

3. Turbine cu ax vertical…………………………………………..pagina 21

3.1 Tpuri de turbine cu ax vertical……………………pagina 21

3.2 Proiectarea unei turbine Savonius……………….pagina 23

4. Construcția și prezentarea unei turbine Savonius…………………………………………………………………..pagina 31

4.1 Elemente necesare pentru constructie………….pagina 32

4.2 Etapele construcției……………………………………..pagina 33

Concluzii………………………………………………………………….pagina 52

Bibliografie………………………………………………………………pagina 53

Lista figurilor

Figura 1.1 Gheizer……………………………………………………………………………………………pagina 9

Figura 1.2 Uzină Geotermală……………………………………………………………………………pagina 9

Figura 1.3 Conversia energiei solare in energie electrică……………………………………pagina 10

Figura 1.4 Panouri fotovoltaice…………………………………………………………………………pagina 10

Figura 1.5 Surse de biomasă…………………………………………………………………………….pagina 11

Figura 1.6 Functionarea turbinei in dublu sens…………………………………………………pagina 12

Figura 1.7 [anonimizat]…………………………………………………………………..pagina 13

Figura 1.8 Camera de compresie………………………………………………………………………pagina 13

Figura 1.9 Bazinul captator………………………………………………………………………………pagina 14

Figura 2.1.Schema formării vânturilor în funcție de coordonatele de presiune…..pagina 16

Figura 2.2. Giruete…………………………………………………………………………………………..pagina 18

Figura 2.3. Anemometre…………………………………………………………………………………..pagina 19

Figura 2.4 Curba puterii în funție raportul vitezelor…………………………………………pagina 20

Figura 3.1 Panemonă……………………………………………………………………………………….pagina 21

Figura 3.2 Turbină Lafond………………………………………………………………………………pagina 21

Figura 3.3 Turbină Savonius……………………………………………………………………………pagina 22

Figura 3.4 Turbină Darriues……………………………………………………………………………pagina 22

Figura 3.5 Vederea de sus a unei secțiuni a turbinei eoliene și efortul aerului de a se roti în jurul axei sale………………………………………………………………………………………………….pagina 23

Figura 3.6. Forța de forfecare și momentul de încovoiere pe axă……………………….pagina 23

Figura 3.7 Cuplul pe axă…………………………………………………………………………………pagina 24

Figura 3.8 Deformarea axei……………………………………………………………………………..pagina 24

Figura 3.9 Vedere de sus a forțelor de forfecare pe lame…………………………………..pagina 25

Figura 3.10 Deformarea lamei "pozitive"…………………………………………………………pagina 25

Figura 3.11 Deformarea lamei “negative”…………………………………………………………pagina 26

Figura 3.12 Înainte și după aplicarea șurubului care ține împreună axa și lamele……………………………………………………………………………………………………………..pagina 27

Figura 3.13 Forțele radiale și axiale pe rulmenți……………………………………………….pagina 27

Figura 3.14 Selectarea rulmentului…………………………………………………………………..pagina 28

Figura 3.15 Forțele radiale și axiale pe cilindrul lateral…………………………………….pagina 29

Figura 3.16 Masa pieselor turbinelor până în present………………………………………pagina 30

Figura 4.1 Turbina Savonius – creație proprie…………………………………………………pagina 31

Figura 4.2 Elemente necesare………………………………………………………………………….pagina 32

Figura 4.3 Trasarea cotelor……………………………………………………………………………..pagina 33

Figura 4.4 Trasarea cotelor…………………………………………………………………………….pagina 34

Figura 4.5 Cotarea placii…………………………………………………………………………………pagina 34

Figura 4.6 Infiletarea șurubului………………………………………………………………………pagina 35

Figura 4.7 Lipirea intăriturilor pe picioarele de susținere a turbinei Savonius…………………………………………………………………………………………………………pagina 35

Figura 4.8 Lipirea intăriturilor pe picioarele de susținere a turbinei Savonius…………………………………………………………………………………………………………pagina 36

Figura 4.9 Lipirea picioarelor de baza turbinei Savonius…………………………………pagina 36

Figura 4.10 Suprapunerea si lipirea a două straturi de carton………………………….pagina 37

Figura 4.11 Suprapunerea si lipirea a două straturi de carton………………………….pagina 37

Figura 4.12 Construcția bazei rotorului…………………………………………………………..pagina 38

Figura 4.13 Continuarea construcției scheletului turbinei………………………………..pagina 38

Figura 4.14 Finalizarea construcției scheletului tubinei si intărirea acestuia……..pagina 39

Figura 4.15 Înfășurarea bobinei………………………………………………………………………pagina 39

Figura 4.16 Finalizarea și asigurarea unei bobine…………………………………………….pagina 40

Figura 4.17 Finalizarea și asigurarea unei bobine…………………………………………….pagina 40

Figura 4.18 Prinderea firelor de cupru de electrozii aparatului de măsură……….pagina 41

Figura 4.19 Verificarea circuitului…………………………………………………………………..pagina 41

Figura 4.20 Așezarea bobinelor pentru a creea statorul……………………………………pagina 42

Figura 4.21 Așezarea bobinelor pentru a creea statorul……………………………………pagina 42

Figura 4.22 Statorul finalizat………………………………………………………………………….pagina 43

Figura 4.23 Decuparea bazelor palelor……………………………………………………………pagina 43

Figura 4.24 Modelul bazelor palelor turbinei…………………………………………………..pagina 44

Figura 4.25 Decuparea bazelor palelor…………………………………………………………….pagina 44

Figura 4.26 Trasarea liniilor si trasarea centrului…………………………………………….pagina 45

Figura 4.27 Așezarea șăibilor…………………………………………………………………………..pagina 45

Figura 4.28 Construcția palelor……………………………………………………………………….pagina 46

Figura 4.29 Construcția palelor………………………………………………………………………..pagina 46

Figura 4.30 Atașarea si lipirea bazelor si palelor intr-o singura construcție……….pagina 47

Figura 4.31 Depistarea polilor nordici ai magneților…………………………………………pagina 47

Figura 4.32 Baza rotorului finalizată………………………………………………………………..pagina 48

Figura 4.33 Ansamblul final al turbinei Savonius……………………………………………..pagina 48

Figura 4.34 Rotorul față de stator……………………………………………………………………pagina 49

Figura 4.35 Masurarea energiei……………………………………………………………………….pagina 49

Figura 4.36 Măsurarea energiei……………………………………………………………………….pagina 50

Figura 4.37 Măsurarea energiei……………………………………………………………………….pagina 50

Figura 4.38 Proiectul final………………………………………………………………………………..pagina 51

Lista tabelelor

Tabel.2.1 Scara Beaufort………………………………………………………………………………….pagina 16

Introducere

Datorită consumului foarte mare de energie produsă de surse neregenerabile, omenirea s-a îndreptat către surse de energie regenerabilă. Energiile regenerabile sunt asternativa cea mai bună pentru a scădea consumul de energie convențională și au un impact asupra mediului mult diminuat față de cele conveționale. Una din cele mai folosite energii la ora actuală este energia eoliană.

Energia eoliană prin intermediul Turbinelor Eoliene este transformată în energie electrică. Cele mai cunoscute tipuri de turbine și cele mai folosite sunt turbinele cu ax orizontal, dar pe lângă acestea mai sunt și turbinele cu ax vertical care sunt mult mai plăcute ochiului având un designe futurist.

Astfel, scopul acestei lucrări este de a prezenta turbinele eoliene cu ax vertical și cum se poate realiza macheta funcțională a unei turbine cu ax vertical.

Capitolul 1: este destinat prezentării surselor de energie convețională si neconvențională.

Capitolul 2 : face referire la geneza vânturilor și parametrii care influențează producerea de energie eoliană.

Capitolul 3: prezintă tipurile de eoline cu ax vertical și proiectarea unei turbine Savonius.

Capitolul 4: prezintă cum poate fi realizată o machetă de Turbină Savonius funcțională.

Macheta proiectului este realizată din materiale reciclabile, în special palele turbinei care au fost realizate dintr-un pet .

Proiectarea turbinei Savonius a fost realizată cu ajutorul programului SolidWorks împreună cu personalul calificat al unei firme de producer a energiei electrice. Datele oferite de firmă sunt confidențiale si nu pot dezvălui numele firmei sau alte date despre acesta.Pentru a putea primi datele de care am avut nevoie în cadrul proiectului am semnat un contract de confidențialite.

1. Energii convenționale și neconvenționale

1.1 Energia convențională

Energia convențională este generată din surse epuizabile, in special combustibilii fosili, cei mai răspândiți fiind cărbunii, petrolul și gazele naturale. Acest tip de energie are dezavantajul de a fi din ce in ce mai scumpă, deoarece resursele sunt epuizabile și din ce in ce mai puține, iar cererea este in creștere, din acest motiv și prețul este unul in creștere continuă.

Datorită consumului accelerat si cerinței foarte mari de energie, se preconizează că in urmatorii 50 – 60 de ani, energia convențională va dispărea. Desi este utilizată pe scară largă, energia convențională sau tradițională are dezavantajul de a depinde de cantitatea de cărbuni, petrol și gaze naturale existentă, care este limitată. Prin arderea acestor combustibili se elimină in atmosferă gaze nocive, precum dioxidul de carbon, care dăunează mediului inconjurător, producând binecunoscutul efect de seră.

1.2 Energia neconvențională

Sursele de energie neconvențională au căpătat so vor căpăta in continuare o pondere din ce in ce mai mare in cadrul sistemelor energetice din intreaga lume, atât datorită efortului de cercetare și voinței politice implicate in dezvoltarea lor, cât si datorită creșterii prețului energiei obținute prin metodele tradiționale. Sursele de energie primară, numite in general energie regenerabilă, sunt acele surse de energie din mediul natural care sunt disponibile in cantități practic nelimitate sau care se regenerează, prin procese naturale, mai repede decât sunt consumate.

Energiile regenerabile sunt, la scara noastră a timpului, irosite continuu de natură. Ele sunt produse, in mare parte, de razele Soarelui, nucleul Pământului și interacțiunile gravitaționale ale Lunii și ale Soarelui cu oceanele. Există energii regenerabile de origine eoliană, solară, hidro, geotermală și provenind de la biomasă.

1.3 Energia geotermală

Energia geotermală este o formă de energie obtinută din căldura aflată in interiorul Pământului. Apa fierbinte si aburii, captati in zonele cu ativitate vulcanică si tectonică, sunt utilizati pentru incălzirea locuințelor și pentru producerea electricității. Energia geotermală este, evident, o formă de energie regenerabilă.

Energia geotermală este energia termică a magmei topite, aflată in centrul Pământului. Căldura este adusă aproape de suprafață prin conducție termică sau prin pătrunderea magmei până în apropierea scoarței terestre. Deoarece nu sunt implicați combustibili fosili, energia geotermală produce emisii neglijabile de dioxid de carbon comparative cu sursele convenționale de energie.

În primul rând, folosirea energiei geotermale reduce cererea de combustibili fosili. Sistemele geotermale pot opera continuu, fara a tine cont de condițiile de climă. Totodată, atunci când sunt folosite astfel de sisteme de incălzire, costurile de transport sunt reduse la zero, deoarece captarea energiei se face chiar în locul în care se află consumatorul. Fiind regenerabilă, energia geotermală are un impact scăzut asupra mediului.

În prezent, în țăril europene există aproximativ 365.000 de pompe care captează căldura geotermală. În studiul “Blue Book on Geothermal Resources”, specialiștii europeni în energii alternative arată că producerea energiei termice din surse geotermale e mult mai eficientă decât orice altă sursă regenerabilă precum Soarele, vântul sau biomasa.

Prima instalație de acest gen a fost construită și instalată în orasul german Prenzlau, unde a fost necesară o forare la 2,9 km adâncime în pământ pentru a se extrage caldură. În Ferrara, un oraș Italian, 63 % din sistemul de termoficare local este pus în functiune de energia geotermală.

Figura 1.1 Gheizer (Sursă: https://lefo.wikispaces.com/energia+geotermala)

Figura 1.2 Uzină Geotermală (Sursă: https://www.totb.ro/energie-verde-romania-a-treia-tara-cu-potential-geotermal-din-europa/#prettyPhoto)

1.4 Energia solară

Pentru utilizarea energiei solare este nevoie de conversia acesteia în alte forme de enrgie, cum ar fi:

-conversia fototermică: prezintă o mare importanță în aplicațiile industriale (încălzirea clădirilor, prepararea apei calde de consum, uscarea materialelor, distilarea apei, etc.). În cazul conversiei fototermice, adică a termoconversiei directe a energiei solare, se obține căldura înmagazinată in apă, abur, aer cald și alte medii lichide, gazoase sau solide.

-conversia fotomecanică: prezintă importanță deocamdată în energetica spațială, unde conversia bazată pe presiunea luminii dă naștere la motorul tip “velă solară”, necesar zborurilor navelor cosmice. Este folosită la echiparea navelor cosmice destinate calatoriilor lungi cu așazisele “pânze solare”, la care, datorită interacției între fotoni și mari suprafețe reflectante, desfașurate după ce nava a ajuns în “vidul cosmic”, se produce propulsarea prin impulsul cedat de fotoni la interacție.

-conversia fotochimica: Soarele poate fi utilizat prin două reacții chimice, fie direct prin excitații luminoase a moleculelor unui corp, fie indirect prin intermediul plantelor (fotosinteza) sau a transformării produselor de dejecție a animalelor.

-conversia fotoelectronică: are aplicații foarte mari atât în energetica solară terestră, cât și în energetica spațială. Este aplicabilă folosind proprietățile materialelor semiconductoare din care se confecționează pilele fotovoltaice.d

Figura 1.3 Conversia energiei solare in energie electrică (Sursă: http://apollo.eed.usv.ro/~elev6/obt_en_el.html)

Figura 1.4 Panouri fotovoltaice (Sursă: http://apollo.eed.usv.ro/~elev6/obt_en_el.html)

Având in vedere că nu există dezavantaje in utilizarea acestui tip de energie, instalațiile solare aduc foarte multe beneficii din toate punctele de vedere.Ideea utilizării efectului termic al radiației solare este veche, efecte ale energiei solare sunt cunoscute de pe vremea lui Arhimede, din antichitate, când acesta a incendiat o flota romană concentrând razele solare cu ajutorul unor oglinzi.

În concluzie, datorită mișcării Pământului și datorită unor factori meteorologici, energia solară la nivelul scoarței terestre este o sursă energetică dependentă de timp.

1.5 Energia biomasei

Biomasa este partea biodegradabilă a produselor, deșeurilor si reziduurilor din agricultură, inclusiv substanțelor vegetale și animale, silvicultură și industriile conexe, precum și partea biodegradabilă a deșeurilor industriale și urbane.

Biomasa reprezintă resursa regenerabilă cea mai abundentă de pe planetă. Aceasta include absolut toată materia organică produsă prin procesele metabolice ale organismelor vii. Biomasa este prima formă de energie utilizată de om, odată cu descoperirea focului.

Figura 1.5 Surse de biomasă (Sursă: http://iassarathi.com/india-first-bio-cng-fuel-plant-at-pune/)

Din biomasă rezultă biocarburanți, carburanți lichizi sau gazoși utilizați pentru transport. Lista produselor considerate biocarburanți cuprinde cel puțin următoarele:

bioetanol: etanol produs din biomasă și fracția biodegradabilă a deșeurilor.

-biodiesel: ester metilic, de calitatea motorinei, produs din ulei vegetal sau animal.

biogaz: Carburant gazos produs din biomasă si partea biodegradabilă a deșeurilor, care poate fi purificat pana ajunge la calitatea gazului natural.

biometanol: metanol extras din biomasă.

biodimetileter: dimetileterextras din biomasă.

1.6 Energia valurilor si mareelor

Energia valurilor si a mareelor este fără limită, fiind un izvor nesecat, cum nesecat este și oceanul. Valurile și mareele oceanelor poartă cantități masive de energie, dar această energie este greu de exploatat eficient și ieftin.

Oceanele si mările ocupa 72 % din suprafața Pământului și, în plus, dețin o resursă inepuizabilă, și anume valurile. Energia mărilor și oceanelor se reprezintă sub formă de energie mecanică și termică. Apele Oceanului Planetar dețin un imens potențial energetic care poate fi valorificat pentru producerea de energie electrică, rezervele de energie ale Oceanului Planetar fiind imense.

Mareele, datorate atracției lunare, se produc cu regularitate in anumite zone de litoral de pe glob, cu aplitudini care pot ajunge uneori la 14 – 18 metri, determinând oscilații lente de nivel ale apelor marine. Principiul de utilizare a energiei mareelor în centrale mareomotrice constă în amenajarea unor bazine îndiguite care să facă posibilă captarea energiei apei declansată de aceste oscilații, atât la umplere (la flux), cât si la golire (reflux).

Energia mareelor este utilizată prin construirea unui baraj care izolează un golf sau un estuar de restul oceanului. Mareele trebuie să aibă câtiva metri amplitudine. În timpul fluxului se va ridica nivelul apei în ocean, egalizarea nivelului golfului făcându-se prin scurgerea apei pe un tub amplasat în baraj. În timpul refluxului, se produce efectul invers. În tub există o turbină rotită din dublu sens.

Figura 1.6 Functionarea turbinei in dublu sens (Sursă: http://geografilia.blogspot.ro/2015/12/tehnologii-moderne-de-obtinere-energiei.html)

Figura 1.7 Centrală mareo-motrică ( Sursă: http://geografilia.blogspot.ro/2015/12/tehnologii-moderne-de-obtinere-energiei.html)

Valurile reprezintă o formă de stocare a energiei transmise de vânt, energie calculabilă și demnă de luat în considerație. Mișcarea valurilor este datorată tot radiațiilor solare. Un experiment, urmat de anumite calcule au evidențiat că valurile cu înalțime de 1 metru, lungime de 40 metri și perioadă de 5 secunde, au o putere disponibilă de aproximativ 5 kW pe un front de 1 metru lațime.

Numeroase instituții de cercetări hidraulice și energetice din SUA, Franța, Marea Britanie, China și Japonia au in programul lor de activitate realizarea uno instalații de captare a energiei valurilor, dar, totuși, judecând după potențialul imens oferit de mprile si oceanele lumii, energia valurilor este insuficient exploatată.

Energia valurilor poate fi captată in diferite moduri, cu diferite instalații. Iată cateva dintre acestea:

energia valurilor – camera litorală de compresie: este o incăpere contruită pe țărm, cu deschiderea spre apă. În momentul apropierii vaului, aerul din interior este comprimat și evacuat printr-un tub în care se află turbina. În momentul retragerii valului, presiunea din interior scade, determinănd absorția aerului prin tubul cu turbină. Turbina respectivă este rotită indiferent de sensul de circulație a aerului.

Figura 1.8 Camera de compresie (Sursă: http://geografilia.blogspot.ro/2015/12/tehnologii-moderne-de-obtinere-energiei.html)

energia valurilor – bazinul captator litoral: Bazinul este amenajat chiar pe țărm și este prevăzut cu o fantă care permite trecerea valurilor deferlate dinspre mare, dar se inchide in timpul retragerii. Astfel, nivelul apei din bazin este mai ridicat decât nivelul mării. Un tub asigură evacuarea apei din bazin spre mare, după principiul vaselor comunicante (de echilibrare gravitațională a nivelurilor). Circulația apei prin tub pune în mișcare o mică turbină.

Figura 1.9 Bazinul captator (Sursă:http://geografilia.blogspot.ro/2015/12/tehnologii-moderne-de-obtinere-energiei.html)

2.Energia eoliană

2.1. Introducere în energia eoliană

Din secolul trecut, dat fiind progresele înregitrate în plan tehnico-științific, ca urmare a înfăptuirii revoluției industriale, energia eoliană a început să fie folosită la producerea energiei electrice. Cu toate că în prezent dispozitivele eoliene produc mai puțin de 1 la sută din electricitatea mondială, totuși ritmul înalt al creșterii anuale a capacitații instalate de peste 20 la sută, performanțele tehnice și tehnologice obținute de țări precum Germania,Olanda,SUA sau Japonia demonstrează că energia eoliană er putea deveni o sursă de energie importantă.

În spațiu românesc, morile de vânt ,au fost utilizate din timpuri străvechi până la mijlocul secolului trecut, cu deosebire în Dobrogea. Utilitatea acestora era exclusiv pentri măcinarea cerealelor.

Utilizarea energiei eoliene este foarte atractivă pentri generarea de electricitate, deoarece această tehnologie nu este complicată, nu este poluantă, iar potențialul de plicare este foarte înalt în multe locuri de pe suprafața țării noaste. De asemenea, această tehnologie s-a dovedit a fi viabilă și din punct de vedere economic, în cele mai multe cazuri prețul de producție fiind comparabil cu prețul energiei obținute din surse convenționale sau în anumite cazuri inferior acestiu preț.

Avantajele majore ale energiei produsă de vânt constă în impactul minim am centralelor eoliene asupra mediului, respectiv:

resursele naturale utilizate au caracter regenerabil în cazul vântului și reversibile în cazul solului(terenurile pe care sunt amplasate centralele eoliene);

nu comportă utilizarea de materii prime și producerea de deșeuri sau substanțe poluante;

zgomotul produs de genratorul eolian este neglijabil fiind parțial acoperit de fondul acustic al vântului;

efecte negative asupra peisajului reduse la minim, datorită soluțiilor tehnice adoptate

eficiența economică

2.2. Geneza vânturilor, parametrii vântului,variația vântului cu altitudinea .Aparate de măsurare a direcției și vitezei vântului.

Cauza principală a formării vântului este diferența presiunii atmosferice între două regiuni. Aerul cald fiind mai ușor se înalță producându-se un minim de presiune, locul lui va fi preluat de masele de aer din zona rece (maxim de presiune atmosferică), până când se va egala diferența de presiune dintre cele două regiuni. Această circulație a maselor de aer stă la baza aerodinamicii. Intensitatea vântului depinde direct proporțional de diferența de presiune dintre cele două zone geografice.

Direcția vântului este influențată de forța Coriolis care ia naștere prin rotația pământului, deviind, de exemplu, vânturile spre vest în emisfera nordică. Un alt factor care schimbă direcția și eventual temperatura vântului sunt obstacolele topografice ca: munți, văi sau canioane. Föehnul, de exemplu, este un vânt rece din Munții Alpi care la trecerea peste Alpi (urcare și coborâre) se încălzește prin fenomenul de frecare a maselor de aer de munte.

Figura 2.1.Schema formării vânturilor în funcție de coordonatele de presiune

(Sursă:https://ro.wikipedia.org/wiki/V%C3%A2nt#/media/File:Wind_und_Druckguertel_der_Erde.png)

Viteza vântului poate fi măsurată precis cu un anemometru și exprimată în metri pe secundă, kilometri pe oră sau noduri. Era însă utilă o estimare a vitezei vântului doar printr-o singură observație a efectelor vântului asupra mării. În acest scop, în 1805 amiralul Francis Beaufort (1774-1857) a elaborat o scară destul de precisă pentru aprecierea vitezei vântului, scară care a permis o mai bună informare în marină. Ulterior s-au adăugat și caracterizările pentru a se putea estima forța vântului pe sol.Scara are 12 grade Beaufort. Estimarea gradului privind forța vântului se face pentru media vitezei vântului pe o durată de 10 minute, iar viteza vântului se măsoară la înălțimea de 10 metri. În acest sens, estimarea vitezei rafalelor de vânt pe scara Beaufort este improprie. Simbolul unității pe scara Beaufort est „bf”.

Tabel.2.1 Scara Beaufort

Formula prin care se poate calcula gradul Beaufort în funcție de viteza vântului v, exprimată în km/h este:

Beaufort

Rezultatul se rotunjește la întregul cel mai apropiat. Această formulă se aplică până la viteze ale vântului de până la 118 km/h, peste care fiind lipsită de sens.

Aparate de măsurare a direcției și vitezei vântului:

Giruetele: măsoară atât viteza cât si direcția vântului

Figura 2.2. Giruete (Sursă:http://google.com)

Anemometrele: efectuează măsurări precise asupra vitezei vântului.

Figura 2.3. Anemometre(Sursă:http://google.com)

2.3. Teoria generală a recuperării energiei eoliene-Legea lui Betz.

Din energia cinetică totală a vântului chiar cel mult 59 la sută se poate recupera și converti în energie mecanică utilizând o turbină eoliană.

Legea lui Betz a fost formulată de fizicianul german Albert Betz în 1919.

Considerăm că valoarea vitezei medii în turbine este :V=v1+v2/2

Masa de aer ce trece prin rotor timp de o secundă este:

m=dF(V1+V2)/2

Unde:

m=masa pe secundă;

d=densitatea cercului;

F=aria rotorului;

În baza legii a doua a lui Newton puterea extrasă din vânt de către rotor este egală cu căderea de viteză:

P=(1/2)m(V12 – V22)

Înlocuim m din relația de mai sus :

P=(d/4)(V12-V22)(V1+V2)*F

-puterea totală pe această suprafață în absența rotorului va fi:

P0=(d/2)*V13*F

-adimensionăm puterea:

P/P0=1/2[1-(V2/V1)*2]*[1+V2/V1]

-trasăm curba P/P0 în funcție de V2/V1 și obținem:

Figura 2.4 Curba puterii în funție raportul vitezelor (Sursă: https://en.wikipedia.org/wiki/Betz%27s_law#/media/File:Ratio.gif)

-maximul funcției se găseste la:

(V1+V2)=1/3

-căreia îi corespunde puterea maximă:

P/P0=16/27=0,59

3.Turbine cu ax vertical

3.1. Tipuri de turbine cu ax vertical.

Această clasă de turbine cuprinde:

-turbine diferențiale;

-turbine cu pale batante;

-turbine cu ecran;

-turbine cu pale turnate;

-alte tipuri.

Clasificarea turbinelor cu ax vertical:

1.Panemone au fost folosite la pomparea apei și măcinatul cerealelor.

Figura 3.1 Panemonă (Sursă: http://carpool.actrix.co.nz/projects/panemone.htm)

2.Turbina Lafond. La aceste turbine o parte din pale funcționează datorită difetenței de tracțiune, iar pe de altă parte un flux traversează mașina și lucrează de două ori în ansamblul de pale.

Figura 3.2 Turbină Lafond (Sursă:http://google.com)

3.Turbina Savonius este realizată în principiu dintr-un butoi secționat având decalate cele două sectoare în planul de secționare.

Figura 3.3 Turbină Savonius (Sursă: https://vawt.ro/VAWT/savonius/feed/)

4.Turbina Darrieus. Are cupluri de torsiune relative scăzute, dar viteze mari de rotație și de aceea o capacitate mare de energie pe greutate.

Figura 3.4 Turbină Darriues (Sursă: http://www.finex-energy.ro/energia-eoliana/turbine-eoliene-cu-ax-vertical)

3.2 Proiectarea unei turbine Savonius

Pentru a realiza calculele elementelor mașinii, am efectuat calcule și simulări teoretice și computerizate(figura 3.5).

Condițiile care au fost stabilite: viteza vântului 27m/s, direcția vântului constantă, temperatură de 293.2 K, presiune 101 325 Pa.

Figura 3.5 Vederea de sus a unei secțiuni a turbinei eoliene și efortul aerului de a se roti în jurul axei sale. (Sursă confidențială)

Conform simulărilor, o viteză a vântului de 27 m / s este egală cu o forță de forfecare de 169,1 N (figura 3.6). Această forță este distribuită uniform între suprafața lamelor astfel încât să o putem reprezenta ca forța rezultantă. Primul lagăr a fost plasat la 10 mm la capătul lamelor. Astfel, momentul de îndoire se calculează după cum urmează:

𝛭=169,1 𝛮∗( 0.35𝑚+0.01𝑚)=169.1𝑁∗0.36𝑚=𝟔𝟎.𝟖 𝑵𝒎

Figura 3.6. Forța de forfecare și momentul de încovoiere pe axă (Sursă conidențială)

Și cuplul de torsiune este T = 8.68 Nm. Acum, când am calculat cuplul de forfecare și cuplul de torsiune, putem găsi diametrul axei:

d≥

Folosind factorul de siguranță N = 3:

d≥

d≥0.017m=17mm

Figura 3.7 Cuplul pe axă(Sursă confidențială)

Din cauza viitoarei lucrări mecanice și a rigidității pe care o are axa, este selectat următorul diametru standard de 20 mm. După ce simulările s-au desfășurat cu Simulation Xpress, sa concluzionat că stresul mecanic total conform teoriei Von Misses este deasupra numărului de randament al materialului. Aceasta înseamnă că axa funcționează în siguranță. De asemenea, așa cum este arătat în figura 3.8, deformarea (maximul a fost de 4,5 mm) se situează între limitele care permit turbinei eoliene să funcționeze fără probleme. În cele din urmă, factorul de siguranță în partea cu forța cea mai mare este N = 7,2.

Figura 3.8 Deformarea axei(Sursă confidențială)

Există două tipuri de încărcătură pe care aripile le primesc. Primul este în partea concavă unde vântul contribuie la rotația turbinei, iar al doilea este la partea convexă în care vântul se deplasează împotriva rotației.

Figura 3.9 Vedere de sus a forțelor de forfecare pe lame.(Sursă confidențială)

Note: Lamele sunt stabilizate în partea superioară și în partea inferioară. Materialul paletelor este din aliaj de aluminiu 3105.

Figura 3.10 și 3.11 de mai jos arată cum lamelele "pozitive" și "negative" pot fi deformate în cazul unor puteri foarte mari ale vântului.

Figura 3.10 Deformarea lamei "pozitive" (Sursă confidențială)

Concluzia pentru prima figură (lama "pozitivă") constă în faptul că efortul compozit al lamei este foarte departe de puterea de curgere a materialului utilizat, ceea ce duce la factori de siguranță foarte mari. În plus, cea mai importantă ieșire a acestei analize este mica deformare la mijlocul lamei în cazul unor puteri foarte mari ale vântului. Această deformare este de aproximativ 0,079 mm și nu este de magnitudinea pe care imaginile le arată, deoarece figurile sunt plasmatice și explică doar tipul de deformare. În concluzie, factorul de siguranță în cel mai rău punct și fără suport suplimentar, la mijlocul lamelor, este N = 48,4.

Figura 3.11 Deformarea lamei “negative”(Sursă confidențială)

Pentru a conecta lamele cu axa, se va folosi o legătură cu un diametru de 60 mm. De asemenea, trebuie să aibă o gaură cu diametrul de 20 mm în mijloc, prin care va fi amplasată axa. Acest element va fi un inel cu două găuri mici, unul opus celuilalt, astfel încât să poată fi aplicate două șuruburi și să fie ținute. Figura 3.12 prezintă această conexiune în mod ilustrativ. Sarcina pe care o vor primi șuruburile va apărea numai datorită mișcării lamelor. În acest moment, trebuie remarcat faptul că lamele nu vor fi ținute doar de șuruburi, ci vor fi de asemenea sudate cu bazele de sus și de jos și vor fi susținute dintr-un fir subțire la înălțimea lor de mijloc.

După calcule detaliate, având în vedere viteza vântului, masa lamei, faptul că vom folosi 2 șuruburi, ceea ce înseamnă că sarcina este împărțită de două, bolțul care a fost decis cel mai potrivit este șurub cu filet metric cu diametrul d = 2,9 mm. Având în vedere acest lucru, următorul diametru standard este M3. Au fost efectuate calcule pentru un factor de siguranță de N = 3. Imaginile de mai jos arată lamele înainte și după legătura cu șuruburile.

Figura 3.12 Înainte și după aplicarea șurubului care ține împreună axa și lamele

Pentru a selecta rulmenții corespunzători a trebuit să facem o analiză a tensiunilor mecanice pe care le suporta și a combina acest lucru cu orele de lucru dorite, am putea calcula mărimea lor finală.

Figura 3.13 Forțele radiale și axiale pe rulmenți(Sursă confidențială)

Primul lagăr este distanțat la 10 mm de la baza lamelor, iar celălalt este distanțat la 200 mm de primul rulment. Această distanță a fost decisă după teste și în funcție de limitele de bază. Ecuația de calcul al forței prezentată în Figura 3.13 a fost:

=>-169.1+F1-F2=0 (1)

=0=>169.1N*0.555m-F1*0.2m=0=>F1=469.2N

(1): F2=300.1N

Forțele F1 și F2 sunt forțele radiale ale lagărelor în punctele A și B. De asemenea, lagărele sunt supuse forței axiale din cauza greutății. Greutatea este W = 5,1 kg, care este egală cu 51 N forță. Deci, încărcarea radială pe care lagărele se suprapun în timpul funcționării lor este:

P= maxP=max

V = 1 atunci când inelul intern al rulmentului se mișcă și V = 1,2 atunci când inelul exterior al rulmentului se mișcă. În cazul nostru V = 1.

Conform bibliografiei, durata de viață a unui motor electric de joasă putere este între 8000 și 10000 de ore. Deci:

Viteza unghiulară pentru viteza vântului de 27 m / s este de 1512 rpm. Avem un rulment cu bile astfel, p = 3. Pentru durata de viață am folosit limita superioară. Deci:

10000= =>= => =9.6 => = 9.6

Și factorii Y sunt calculați astfel: Dacă Fa / Fr<= e -> X = 1 și Y = 0 în caz contrar X = 0.56 și Y = 2

Figura 3.14 Selectarea rulmentului(Sursă confidențială)

Cilindrul lateral-lateral este fabricat din oțel C45, identic cu caracteristicile anterioare ale materialului.

Cilindrul va fi supus stresului în punctele unde sunt amplasate rulmenții, așa cum arată figurile 3.13 și 3.15. Aceasta înseamnă că vom avea și moment de îndoire. Tensiunea la lagăre se calculează numai la rulmentul cu cea mai mare solicitare mecanică. Deci:

= 1.42 MPa

Figura 3.15 Forțele radiale și axiale pe cilindrul lateral(Sursă confidențială)

Având în vedere greutatea totală a construcției până în prezent care este de 5,1 kg (figura 3.16) și în proiectarea dorită a turbinei eoliene se vor folosi trei baze de sprijin. Primul este situat pe partea inferioară și susține motorul, în timp ce celelalte două de deasupra suportă cilindrul lateral-lateral. Aceste trei niveluri sunt conectate și susținute de patru axe egale, care formează un pătrat. Materialul folosit pentru baze a fost foaia de metal de S235JRG4 în conformitate cu EN 1025 (Rezistența de randament: 275 MPa și Forța de tracțiune: 450 MPa). Analiza va fi aplicată pe una dintre cele trei baze, cea care este pe partea de sus și care suferă cele mai înalte forțe. Greutatea turbinei eoliene dezvoltă o forță de forfecare pe bază. Conform "Manualului de mașini" atunci când efortul de forfecare al unui material nu există este calculat aproximativ: 0,5 * (Rezistența la tracțiune). Deci în cazul nostru :

=m

Conform simulărilor putem folosi o foaie de metal foarte subțire, dar trebuie să fie standardizată în funcție de foile de metal de pe piață. Astfel se va folosi o placă metalică cu lățimea de 2,5 mm.

Figura 3.16 Masa pieselor turbinelor până în present(Sursă confidențială)

Cele trei baze de mai sus sunt conectate cu patru axe dispuse în mod egal și ciclic care susțin bazele. Înălțimea axelor este de 0,35m, iar materialul folosit a fost oțel C45. Ele se supun stresului din cauza forfecării datorită bazelor și, de asemenea, momentului de încovoiere. Mai jos se calculează momentul de îndoire din partea inferioară a axelor de bază.

Momentul de inerție în funcție de diametru este: I=

Rezistența la curgere a materialului este de 340 MPa, deci: și ,

Deci, axa corespunzătoare este cea cu diametrul de 15 mm. Dacă considerăm că avem 4 axe, încărcările vor fi împărțite. Singura problemă este că în partea de jos a fiecărei axe există o deschidere specială în care șuruburile vor conecta baza cu axa. Se va dezvolta mare stres, deci diametrul axelor poate fi recalculat.

Șuruburile din bază au o importanță deosebită. Există patru șuruburi, câte unul pentru fiecare axă. Aceste patru șuruburi vor susține întreaga construcție. Șuruburile sunt realizate din oțel, prevăzut cu filet normal și metric. Șuruburile sunt supuse forței de forfecare și momentului de încovoiere. Momentul de îndoire a fost calculat mai sus și a fost de 199,2 Nm, iar tensiunea de forfecare este de 169,1 Nm. Stresul asupra șurubului este:

4. Construcția și prezentarea unei turbine Savonius

Figura 4.1 Turbina Savonius – creație proprie (Sursă proprie)

4.1 Elemente necesare pentru construcție

Figura 4.2 Elemente necesare (Sursă proprie)

Placă lemn 30×30 cm

2 * băț lemn 40cm (2×2 cm)

1 * băț lemn 30 cm (2×2 cm)

1 * băț lemn 35 cm cilindric

6 * băț lemn 3 cm (cu capete tăiate la )

Belciug cu filet

Banda izoltoare

Cutter

Aparat de masură

Pistol de lipit cu plastic

Banda abraziva

Fir cupru

Aracet

Foarfecă

Clești de prindere

Riglă

4 * șaibă 3cm

4 * magnet neodium 2,5 cm , 5kg greutate de susținere

4.2 Etapele construcției

Figura 4.3 Trasarea cotelor (Sursă proprie)

Utilizați un creion, o riglă și un compas pentru a marca placa de bază în funcție de dimensiunile ce sunt afișate in figura 4.4.

Figura 4.4 Trasarea cotelor (Sursă: www.google.com)

Figura 4.5 Cotarea placii (Sursă proprie)

Avand cotată baza turbinei, in centrul acesteia, infiletăm un șurub ce va avea rol de susținere al axului central.

Figura 4.6 Înfiletarea șurubului (Sursă proprie)

Folosind pistolul de lipit cu plastic, vom lipi cate 3 bețe din lemn cu capetele taiate la pe fiecare băț de 40 de centimetri lungime. Această operațiune are rol de a intări picioarele de susținere a turbine Savonius.

Figura 4.7 Lipirea intăriturilor pe picioarele de susținere a turbinei Savonius (Sursă proprie)

Figura 4.8 Lipirea intăriturilor pe picioarele de susținere a turbinei Savonius (Sursă proprie)

După lipirea bețelor cu capetele taiate la , tot ansamblul se va lipi de baza turbinei Savonius, cotate anterior. Atenție la lipituri, lichidul este fierbinte și trebuie lucrat cu atenție pentru a se evita accidentarea.

Presați foarte bine fiecare lipitură pentru cateva secunde. Eventual puteți intari picioarele de susținere de placa de baza cu țintisoare.

Figura 4.9 Lipirea picioarelor de baza turbinei Savonius (Sursă proprie)

Lăsăm lipiturile să se intărească. Intre timp, ne vom apuca de construcția palelor. Vom folosi aracet pentru a suprapune și lipi două bucăti de carton pentru a avea o bază solidă pentru palele turbinei Savonius.

Figura 4.10 Suprapunerea si lipirea a două straturi de carton (Sursă proprie)

Figura 4.11 Suprapunerea si lipirea a două straturi de carton (Sursă proprie)

Repetam același lucru și cu baza rotorului. Tot din bucăți suprapuse de carton și lipite cu aracet, doar de formă diferită.

Figura 4.12 Construcția bazei rotorului (Sursă proprie)

Cât timp baza palelor si baza rotorului se va usca, vom reveni la construcția scheletului turbinei Savonius.

Figura 4.13 Continuarea construcției scheletului turbinei (Sursă proprie)

Figura 4.14 Finalizarea construcției scheletului tubinei si intărirea acestuia (Sursă proprie)

Scheletul este finalizat, deci ne putem apuca de construcția părții electrice. Cu ajutorul firului de cupru și cu ajutorul unui tub metalic de diametrul 3 centimetri (sau orice alt obiect cilindric cu diametrul de 3 centimetri), incepem sa construim 4 bobine a câte aproximativ 200 de înfășurări fiecare. De specificat a se lăsa aproximativ 40 de centimetri de fir neînfășurat intre bobine pentru a avea loc de manevrare (se lasă aproximativ 10 cm înainte de a începe construcția fiecărei bobine).

Dupa ce am realizat o bobină, se recomandă asigurarea ei cu bandă adeziva pentru a nu se desfășura.

Figura 4.15 Înfășurarea bobinei (Sursă proprie)

Figura 4.16 Finalizarea și asigurarea unei bobine (Sursă proprie)

Figura 4.17 Finalizarea și asigurarea unei bobine (Sursă proprie)

După finalizarea celor patru bobine, vom verifica circuitul. Cu ajutorul cleștilor, vom prinde capetele firelor de elctrozii aparatului de măsură, ca în figura 4.18.

Figura 4.18 Prinderea firelor de cupru de electrozii aparatului de măsură (Sursă proprie)

Figura 4.19 Verificarea circuitului (Sursa proprie)

După verificarea circuitului, formăm statorul lipind bobinele cu ajutorul pistolului de lipit cu plastic ca în figura 4.20 (in sensul acelor de ceasornic).

Figura 4.20 Așezarea bobinelor pentru a creea statorul (Sursă: www.google.com)

Figura 4.21 Așezarea bobinelor pentru a creea statorul (Sursă proprie)

Figura 4.22 Statorul finalizat (Sursă proprie)

În timp ce așteptăm să se usuce lipiturile de la stator, ne reapucăm de construcția palelor turbinei Savonius. Dupa modelul de mai jos din figura 4.24, decupăm bucățile de carton.

Figura 4.23 Decuparea bazelor palelor (Sursă proprie)

Figura 4.24 Modelul bazelor palelor turbinei (Sursă: Paint)

Figura 4.25 Decuparea bazelor palelor (Sursă proprie)

Începem și constructia bazei rotorului. Diametrul acestuia trebuie să fie tot de 6 centimetri. Trasăm două linii fix prin centrul acestuia, iar fiecare linie cu cealaltă linie sa formeze patru unghiuri de .

Figura 4.26 Trasarea liniilor si trasarea centrului (Sursă proprie)

Pe marginea cercului ce formează baza rotorului, in dreptul fiecărei lini, se va așeza câte o șaibă în așa fel încât linia trasată să fie pe mijlocul șăibi (ca in figura 4.27).

Figura 4.27 Așezarea șăibilor (Sursă proprie)

Pentru construcția palelor turbinei vom folosi un pet (de preferat ar fi un pet de 1,5 L, dar în cazul în care nu dispuneți de unul, puteți folosi altul mai mare, dar vă va lua ceva tip cotarea si decuparea acestuia).

Figura 4.28 Construcția palelor (Sursă proprie)

Figura 4.29 Construcția palelor (Sursă proprie)

Odată construite palele, putem lipi bazele palelor de acestea.

Figura 4.30 Atașarea si lipirea bazelor si palelor intr-o singura construcție (Sursă proprie)

Pentru a continua construcția rotorului, trebuie sa aflăm polul nordic al fiecărui magnet de neodium. Pentru acest lucru aven nevoie de o busola.

Figura 4.31 Depistarea polilor nordici ai magneților (Sursă proprie)

Baza rotorului finalizat trebuie să arate ca in figura 4.32.

Figura 4.32 Baza rotorului finalizată (Sursă proprie)

Rotorul si palele fiind construite, pot fi atașate pe axul turbinei. Axul trebuie introdus prin centrul palelor si rotorului, așa cum au fost cotate fiecare. Ansamblul final trebuie să arate precum cel din figura 4.33.

Figura 4.33 Ansamblul final al turbinei Savonius (Sursa proprie)

Figura 4.34 Rotorul față de stator (Sursă proprie)

Așa cum se poate observa in figura 4.34, rotorul trebuie să aibă o distanță de aproximativ 5 milimetri fată de stator.

Acum, fiindcă avem turbina Savonius completă, putem efectua un experiment pentru a ne asigura reușita și pentru a putea observa energia generată.

Pentru a produce miscare palelor, am înlocuit briza unui vânt natural cu un ventilator de 12 V. Destul de mic, dar suficient pentru a înregistra niște valori pe aparatul de masură.

Figura 4.35 Masurarea energiei (Sursă proprie)

Figura 4.36 Măsurarea energiei (Sursă proprie)

Figura 4.37 Măsurarea energiei (Sursa proprie)

Dupa cum se poate observa în figurile 4.35, 4.36, 4.37, avem o creștere a energiei.

Figura 4.38 Proiectul final (Sursă proprie)

Concluzii

Energiile neconvenționale, in viitorul apropiat, vor ramâne singurele surse de energie folosite. Acest lucru se datoreaza poluări excesive, consumului necontorizat si necontrolat al resurselor conveționale și datorită progresului tehnologic continuu.

Resursele regenerabile sunt considerate formele de materie și energie din natură, a căror utilizare este posibilă la nesfârșit, cel puțin din punct de vedere teoretic. Aceste resurse, spre deosebire de hidrocarburi sau minereuri radioactive, se reînnoiesc. Au fost considerate alternative sau neconvenționale mai ales în perioada lor incipientă, de impact asupra societății, când au apărut ca înlocuitori la combustibilii tradiționali.

Cea mai populară, economică și utilizată energie neconvențională este și va fi pentru o bună perioadă de timp, energia eoliană.

Energia eoliană este o energie destul de usor de exploatat, cu o investiție modestă, implicând resurse puține și ușor de introdus pe piața energetică datorită certificatelor verzi și condițiilor climatice favorabile cam în toate zonele țării și nu numai. Aceasta energie poate fi folosită ca și sursa de energie pentru locuința proprie, pentru o firmă, dar și pentru domeniul industrial.

Turbina Savonius este un mecanism rudimentar, inventat de inginerul finlandez Sigurd J. Savonius în 1924 și brevetată în 1930 în SUA, ce capteaza văntul și îl transformă in energie eoliană. Este o turbină cu ax vertical, având, inițial, două pale. Din nefericire, turbinele Savonius au pirdut teren detașat față de turbinele cu ax orizontal din diferite motive, însă construcția și proiecția destul de ușoară m-a ajutat suficient cât să îmi pot duce la bun sfărșit acest proiect.

Bibliografie

Cazacu, Mircea și Bădescu, Viorel, Surse noi de energie, București,Editura Academiei Române, AGIR,2002

Cârlea, Filip, Căi de asigurare a necesarului de resurse energetice prin atragerea în condiții de eficiență econimică a surselor de energie neconvențională, Academia de Studii Economice , Facultatea de Management , București , 1999

Fara ,Vladimir și Grigorescu , Radu, Conversia energiei solare în energie termică: principia și aolicații , București Editura Științifică și Enciclopedică, 1982

Manea , Dumitru, Șanse ale surselor noi de energie în competiție cu combustibilii clasici, Institutul Național de Informare și documentare , București , 1991

Zaides,Ioana Akina și emilian Petre, Conversia energiei, București, ICPE,2000

Comunicarea Comisiei Europene către Consiliul ți Parlamentul European, Energiile regenerabile în secolul XXI: construirea unui viitor mai durabil, COM(2006) 848 final Bruxelle, 7 decembrie 2005

https://ro.wikipedia.org/wiki/V%C3%A2nt

https://ro.wikipedia.org/wiki/Scara_Beaufort

https://prezi.com/rzulgoiw4cwl/surse-de-energie-conventionala-vs-surse-de-energie-neconve/

https://ro.wikipedia.org/wiki/Energie_de_biomas%C4%83

https://ro.wikipedia.org/wiki/Biocarburant

http://geografilia.blogspot.ro/2015/12/tehnologii-moderne-de-obtinere-energiei.html

http://www.agir.ro/buletine/821.pd