Conexiuni Intre Organele Administratiei Publice Locale

CAPITOLUL 1

ADMINISTRATIA PUBLICA-CONCEPT SI TEMEI LEGAL

1.1 Concepte

1.1.1 Consideratii introductive

Conform Constitutiei , Romania este un stat national , suveran si independent, unitar si indivizibil, ce se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului celor trei puteri : Legislativa , Executiva si Judecatoreasca . Daca functia legislativa in stat este asigurata de Parlament, iar cea Judecatoreasca de Instantele Judecatoresti, autoritatea executiva este reprezentata de Presedintele tarii, care are atributia de a veghea la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritatilor publice, precum si de Guvern , care are rolul de a asigura politica interna si externa a tarii si de a exercita conducerea generala a administratiei publice .

Activitatea executiva are asadar doua componente de baza, respectiv :

guvernarea – trasarea deciziilor esentiale pentru prezentul si viitorul unei tari, inclusiv din perspectiva relatiilor cu alte state sau cu organizatii internationale si

administrarea – rezolvarea nevoilor curente, cotidiene ale statului respectiv .

Statul,termen care sugereaza un,,nucleu central”, in realitate este o retea de oragnizatii si institutii centrale si locale diverse, care se ocupa cu asigurarea ordinii si securitatii sociale, politice a unei comunitati nationale date.

Administratia este una din institutiile publice care compun statul si este formata,la randul ei,din alte institutii si organisme permanente cum ar fi : Banca Centrala, Politia, Administratiile Fiscale, adica totalitatea puterilor de guvernamant asupra uni teritoriu fara dreptul de a dispune de acesta. Astfel ca notinea de ,,administratie publica” se poate intelege facand conexiunea intre cele mentionate anterior cu adjectivul ,,public,-a” care arata apartenenta unei colectivitati sau provenienta de la o colectivitate.

Etimologic, cuvantul ,,administratie” provine din limba Latina si este format din prepozitia ,,ad=la” si ,,minister,r=servitor, supus mai mic”. De aici, cuvantul legat ,,administer” ne apare atat intr-o semnificatie directa: ajutor al cuiva, slujitor, executant, cat si intr-o semnificatie figurativa de unealta. Plecandu-se de la sensul etimologic s-a ajuns la o prima semnificatie a notiunii de ,,administratie”.

Administratia publica, in mod traditional, presupune doua elemnte de baza:

-executarea legii-cuvantul ,,lege” fiind inteles in acceptiuna ,, lato sensu” , de act normative cu forta obligatorie si nu in acceptiunea ,,stricto sensu” de act juridic al Parlamentului.

-prestarea de servicii publice in limitele legii . Prin serviciul public se intelege activitatea organizata sau desfasurata de o autoritate a administratiei publice pentru a satisface nevoi sociale in interes public.

Administartia publica, de regula, era inteleasa ca fiind activitatea de prestare a serviciilor publice, un ansamblu de servicii publice, astfel ea era considerata drept ,,actiune a puterii executive prin procedee de putere publica”. In acest fel pentru a se desemna continutul administratiei publice se facea referire atat la ordinea publica , cat si la serviciul public , prima fiind o activitate prescriptiva, iar a doua prestatoare, dupa care administratia publica, sub aspectul continutului, presupune o activitate de prescriptie si una de prestatie.

Modernizarea administrației publice centrale, pe baza tehnologiilor informaționale actuale, implică atât o serie de acțiuni administrative, cât și schițarea unei strategii, crearea infrastructurii tehnologice care să permită aplicarea lor, și identificarea instrumentelor organizatorice și operaționale necesare atingerii obiectivelor propuse.

1.1.2 Notiunea de administratie publica in doctrina autorilor straini

In conceptia profesorului Andre de Laubadere adminstratia se defineste ca un ansamblu de autoritati, agentii si organisme, insarcinate sub impulsul puterilor politice, de a asigura multiplele interventii ale statului modern .

Cat priveste conceptual de administratie, autorul, prof. Jean Rivero, releva ca in limbajul curent, cuvantul adminstratie desemneaza o activitate faptul de ,,a adminstra”, cu alte cuvinte de a gira o afacere dar si organe, adica structurile care exercita aceasta activitate, primul fiind sensul material, cel de-al doilea fiind sensul organic . Prin adminstratie publica se desmneaza un ansamblu de organe prin care se dirijeaza si se executa problemele publice.

Cat priveste scopul adminstratiei publice, se subliniaza ca acesta il reprezinta interesul public deoarece actiunea administratiei tinde sa satisfaca interesul general .

Pentru a delimita administratia publica de celelalte activiati publice, autorul opereaza cu cele doua criterii, criteriul material si criteriul organic. Din punct de vedere material, se face o distinctie intre administratie, lgislativ, justitie si guvernare.

Concret se precizeaza ca legislativul stabileste regulile generale la nivelul comunitatii nationale pentru activitatile private sau publice, pe cand administratia asigura o gestiune; administratorul efectueaza o serie de acte prin care se urmareste realizarea unui anumit scop. Actiunea administrativa este de fiecare data, continua si concreta, acestea fiind cele doua elemente prin care ea se distinge de activitatea legislativa. Pe de alta parte, dreptul constituie pentru administratie o limita sin nu un scop; administratia se desfasoara in cadrul dreptului, dar nu numai pentru a face sa fie respectat dreptul ci pentru a satisface necesitatile publice care sunt mereu in schimbare deoarece administratia se ocupa de problemele cotidiene cum ar fi coordonarea agentilor care vegheaza circulatia.

Profesorul Rivero considera administratia publica, in mod succint ca fiind activitatea prin care autoritatile publice asigura, folosind cand este cazul prerogativele puterii publice, satisfacerea nevoilor de interes public.

1.1.3 Notiunea de administratie in doctrina romaneasca

In doctrina romaneasca retinem preocuparea constanta a autorilor de drept public de a explica functiile statului prin prisma a doua acceptiuni: cea materiala (continut) sic ea formala (organica).

Explicarea conceptului de administratie sau de administratie publica se realizeaza prin raportare la alte notiuni, cum ar fi: serviciul public, putere publica, autoritate administrativa, organ administrativ, interes public.

Profesorul Paul Negulescu a acceptat divizarea dreptului in public si privat, precizand ca ,,dreptul administrativ se ocupa de activitatea unei puteri a statului, ori statul este o colectivitate asezata pe un anumit teritoriu, oraganizat sub forma de guvernanti si guvernati”. Astfel in explicarea administratiei ca activitate a statului, Paul Negulescu, precizeaza ca administratia cuprinde intreaga activitate a statului, care nu este nici legislatie si nici justitie. Profesorul Negulescu admite existenta unei activitati administrative si dincolo de autoritatile puterii executive, mentionand ca administratia cuprinde activitate statului reglementata de lege.

Dreptul administrativ este inteles ca fiind acea parte a dreptului ce cuprinde totalitatea normelor juridice in conformitate cu care se exercita activitatea administrativa a statului, precizandu-se ca toate serviciile publice care exercita aceasta activitate sunt servicii administrative si ca totalitatea serviciilor administrative poarta, de asemena, numele administratiei, de aici se desprinde ideea ca sfera administratiei, ca activitate a statului, este determinate de sfera actelor ce fac obiectul contenciosului administrativ.

Din acestea se ajunge la definirea administratiei publice ca fiind o institutie complexa care reuneste toate serviciile publice destinate sa satisfaca anumite interese generale, regionale sau comunale, precizandu-se ca sunt administratii publice statul, judetul si comuna. Acest motiv il face pe Paul Negulescu sa concida ca administratiile publice sunt personae juridice, politico-teritoriale, adica persoane juridice care au dreptul de comanda, putand aplica constrangerea in limitele unui teritoriu.

Profesorul Anibal Teodorescu cosidera ca statul este format din trei elemente: teritoriu, populatie si putere publica sau suveranitate, prin aceasta intelege ,,puterea pe care o are statul de a comanda tuturor indivizilor ce intra in compunerea populatiei sale, unita cu aceasta de a nu recunoaste pe teritoriul sau nici o alta vointa venita din afara”.

Facand egalitaea dintre notiunea de administratie si sintagma autoritate administrativa, A.Teodorescu precizeaza ca aceasta isi indeplineste rolul cu ajutorul unor organe alcatuite din personae fizice sau grupari de personae fizice, care sunt: ministrii, prefectii, consiliile judetene, consiliile comunale.

Profesorul Constantin Rarincescu mentioneaza ca functia administrativa consta in a asigura functionarea continua si regulata a serviciilor publice administrative, care constitue, in totalitatea lor, administatratia unui stat. Functia administrativa este definita ca fiind acea functiune a statului care consta in savarsirea de acte juridice cu caracter individual si concret, respectiv in acte si operatiuni materiale necesare functionarii serviciilor publice administrative.

In conceptia lui Marin Vararu intreaga administratie publica se infaptuieste prin mijlocirea serviciilor publice, iar cat priveste numarul serviciilor publice, se precizeaza ca acesta este direct proportional cu gradul de civilizatie si invers proportional cu initiativa particulara. Autorul intelege administratia ca o forma de manifestare a puterii executive.

In viziunea sa, dreptul administrativ ar avea ca obiect organizarea autoritatilor administrative si functionarea serviciilor publice administrative, la baza sa aflandu-se principiul interesului generalsi notiunea de serviciu public.

Din continutul administratiei de stat reiese ca aceasta este o activitate de organizare, indrumare, coordonare si control din partea organelor excutive a activitatii tuturor participantilor la infaptuirea ei.

Notiunea de administratie publica este folosita in doua acceptiuni:

-prima acceptiune este consacrata drepturilor, libertatitlor si indatoririlor fundamentale desemnand orice organ cu prerogative de putere publica, indiferent daca este prevazut sau nu in Constitutie,

– a doua acceptiune are in vedere un sens restrans, organele prin care se exercita clasicele functii ale statului.

Faptul ca intalnim, in Constitutie, un capitol cu denumirea ,,administratie publica “ nu inseamna ca autoritatile publice precizate acolo( ministere, alte organe centrale de specialitate, prefect organe locale de specialitate subordinate ministerelor, consiliul judetean, consiliul local, primar) sunt singurele autoritati ale administratiei publice, implicit ca sfera administratiei publice, ca activitate coincide cu sfera de activitate a autoritatilor respective.

Notiunea de administratie publica, fata de precizarile de mai sus, in acceptiunea formal-organica, evoca urmatoarele autoritati publice: Presedintele Romaniei, Guvernul, ministerele si alte organe subordonate direct guvernului, organe centrale de specialitate autonome, institutii subordinate ministerelor, prefectul, organe locale de specialitate subordonate ministerelor si conduse de prefect, consiliul judetean, consiliul local, primarul si alte institutii subordinate lor.

In sens material functional, notiunea de administratie publica evoca acte juridice si operatiuni materiale prin care se executa legea, fie prin emiterea de norme sucsecvente, fie prin organizarea sau, dupa caz, prestarea directa de servicii publice, deoarece administratia publica este ansamblul acestor activitati.

1.2. Administratia publica reglementata in acte normative

Administratia publica este reglementata in acte normative cum ar fi: Constitutia Romaniei, legi, Ordonante de Urgen si dincolo de autoritatile puterii executive, mentionand ca administratia cuprinde activitate statului reglementata de lege.

Notiunea de administratie publica este folosita in doua acceptiuni:

-prima acceptiune este consacrata drepturilor, libertatitlor si indatoririlor fundamentale desemnand orice organ cu prerogative de putere publica, indiferent daca este prevazut sau nu in Constitutie,

– a doua acceptiune are in vedere un sens restrans, organele prin care se exercita clasicele functii ale statului.

1.2. Administratia publica reglementata in acte normative

Administratia publica este reglementata in acte normative cum ar fi: Constitutia Romaniei, legi, Ordonante de Urgenta ale Guvernului, Ordonante de Guvern, Hotarari de Guvern si ordine care reglemnteaza in materia administratiei publice.

1.2.1 Administratia publica reglementata in Constitutie

Conform art.116 alin 1 si 2 din Constitutia Romaniei Ministerele se organizeaza numai in subordinea Guvernului, iar alte organe de specialitate se pot organiza in subordinea Guvernului ori a ministerelor sau ca autoritati administrative autonome.

Conform art.120 alin.1 din Constitutie administratia publica din unitatile administrativ-teritoriale se intemeiaza pe principiile descentralizarii, autonomiei locale si deconcentrarii serviciilor publice.

In art. 120 se mentioneaza ca autoritatile administratiei publice, prin care se realizeaza autonomia locala in commune si in orase, sunt consiliile locale si primarii alesi in conditiile legii.

Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local si conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitatile administrative teritoriale.(art 123 alin 2 din Constitutie.)

1.2.2.Administratia publica reglementata in legi

Prin legea 90/2001 modificata prin legea 161/2003 privind organizarea si functionarea Guvernului si a ministerelor art.1 alin. 1 spune ca ,, Guvernul este autoritatea publica a puterii executive, care functioneaza in baza votului de incredere dat de Parlament si care asigura realizarea politicii interne si externe a tarii si exercita conducerea generala a administratiei publice “.

Tot in legea 90/2001, modificata prin legea 161/2003, art.13 spune ca Prim-ministru conduce Guvernul si coordoneaza activitatea membrilor acestuia, cu respectarea atributiilor legale care le revin. Primul-ministru reprezinta Guvernul in relatia acestuia cu Parlamentul, Presedintele tarii, Curtea Suprema de Justitie, Curtea Constitutionala, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Ministrul Public, celelalte autoritati si institutii publice, partidele si aliantele politice, sindicatele, cu alte organizatii neguvernamentale, precum si in relatii internationale.

Ministerele sunt organe de specialitate ale administratiei publice centrale care realizeaza politica guvernamentala in domeniile de activitate a acestora.(art.34 din legea 90/2001, modificata prin legea 161/2003).

Prin autoritate sau institutie publica se intelege orice autoritate sau institutie publica, precum si orice regie autonoma care utilizeaza resurse financiare publice si care isi desfasoara activitatea pe teritoriul Romaniei, potrivit art. 2 din legea 544/2001 (actualizata).

Administratia publica in unitatile administrativ-terotoriale se organizeaza si functioneaza in temeiul principiilor autonomiei locale, descentralizarii serviciilor publice, eligibilitatii autoritatilor administratiei publice locale, legalitatii si al consultarii cetatenilor in solutionarea problemelor locale de interes public.(art.1, alin 1 din legea 215/2001, modificata prin OUG 20/2008)

Prefectul este reprezentantul guvernului pe plan local(art.1 alin) si acesta conduce institutiile publice deconcentrate ale ministerelor si a celorlalte organe ale administratiei publice locale din subordinea Guvernului, organizate la nivelul unitatilor administrative-teritoriale (art.4 alin 1din legea 340/2004).

1.2.3 Administratia publica reglementata prin Ordonante si Hotarari de Guvern

Potrivit Ordonantei de Urgenta nr.48/2007 art. Unic alin 1, prin derogare de la prevderile art.34 din legea nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici de conducere pot fi numiti in functii de demnitate publica din cadrul autoritatilor sau institutiilor publice din administratia publica centrala in care isi desfasoara activitatea, precum si din cadrul autoritatilor sau institutiilor publice aflate in raporturi ierarhice cu aceasta.

Functionarii publici de conducere din cadrul autoritatilor si institutiilor publice din administratia publica centrala pot fi desemnati sa reprezinte autoritatea sau institutia publica in cadrul careia isi desfasoara activitatea, pe functii de demnitate publica sau functii asimilate acestora din cadrul unor organisme reprezentative constituite in temeiul actelor normative in vigoare.(OUG nr. 48/2007)

Accesul liber si neingradit al persoanei la orice informatie de interes public constitue unul dintre principiile fundamentale ale relatiilor dintre persoane si autoritatile publice, in conformitate cu Constitutia Romaniei si cu documentele internationale ratificate de Parlamentul Romaniei.

Hotararea nr.460 din 5.04.2006 precizeaza ca, in calitate de reprezentant al Guvernului pe plan local, prefectul asigura legatura operativa dintre fiecare ministru, respectiv conducator al organului administratiei publice centrale din subordinea Guvernului si conducatorul serviciului public deconcentrat din subordinea acestuia.

Subprefectii indeplinesc, in numele prefectului, atributii in domeniul conducerii serviciilor publice deconcentrate, al conducerii operative a institutiei prefectului, precum si alte atributii prevazute de lege ori sarcini date de Ministerul Administratiei si Internelor sau de prefect.

CAPITOLUL 2

2. Administratia publica locala

2.1 Definitie si trasaturi

Administratia publica locala este o institutie locala apartinand administratiei centrale care isi exercita competenta pe teritoriul in care este organizata prin reprezentantii sai doar la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale in care au fost alese autoritatile respective.

Administratia publica, ca si categorie de autoritati repezentand puterea executiva, este un subsistem in cadrul autoritatilor statului. Ea reprezinta o reunire de elemente dispuse intr-o anumita structura si supusa unor interactiuni intre partile care o compun. In functie de nivelul competentei sale putem spune ca exista administratie publica centrala si locala.

Administratia moderna pe plan local in Romania se institute prin Legile lui Cuza, din 1864. In ceea ce priveste organele locale de specialitate remarcam evolutia acestora de la ,,sfaturile populare “(Constitutia din 1948) la consiliile populare si comitetele executive (Constitutia din 1965), iar azi la consiliile locale (Constitutia din 1991) reglementate prin Legea nr.215/2001 privind administratia publica locala.

Actualul cadru constitutional se regaseste in Capitolul V intitulat ,,Administratia publica”, din titlul III (Autoritati publice).

In ceea ce priveste principiile organizarii si functionarii autoritatilor administratiei publice locale, organizarea administratiei publice locale din Romania se bazeaza pe aplicarea principiilor fundamentale dominante in prezent nu doar in Europa ci si in intreaga lume. Astfel sunt analizate in mod traditional pricipiul descentralizarii raportat la cel al centralizarii si deconcentrarii. Un alt principiu constitutional este principiul autonomiei locale, considerat a fi una din cele mai eficiente forme de autogestiune administrativa.

Teritoriul Romaniei, din punct de vedere administrativ este organizat in urmatoarele unitati teritoriale: comuna, orasul, judetul.

Comunele pot fi formate din mai multe sate, iar orasele mai importante pot fi declarate municipii. Acestea pot avea subdiviziuni administrativ-teritoriale, a caror delimitare si organizare sunt stabilite prin lege. In cadrul acestora se pot constitui autoritati ale administratiei publice locale.

Deasemenea, comunele, orasele si judetele sunt delimitate tot prin lege. Orice modificare a limitelor teritoriale ale acestora se poate efectua numai in temeiul legii.

Administratia publica in unitatile administrativ-teritoriale se realizeaza pe baza urmatoarelor principii;

autonomie locala;

descentralizarea serviciilor publice de interes local;

alegerea autoritatilor administratiei publice locale;

consultarea cetatenilor in problemele locale de interes deosebit;

Autonomia locala este exclusiv administrativa, ea se refera la organizarea si functionarea administratiei publice locale.

Aceasta reprezinta dreptul si capacitatea efectiva a autoritatilor administratiei publice locale de a rezolva si de a gestiona, in nume propriu si sub responsabilitatea lor, o parte importanta a treburilor publice, in interesul colectivitatilor publice, pe care le reprezinta.

Exercitarea autonomiei locale nu poate aduce atingere caracterului de stat national al Romaniei.

Autoritatile administratiei publice centrale nu intervin in domeniile care nu tin de competenta lor exclusiv, decat in cazul in care obiectivele actiunii nu pot fi realizate de catre autoritatile administratiei publice locale, din cauza fie a dimensiunilor, fie a efectelor pe care le-ar putea produce.

Dupa cum se arata in Legea administratiei publice locale, comunele, orasele si judetele sunt persoane juridice, avand deplina capacitate. Ele poseda un patrimoniu, un buget propriu si hotarasc in tot ceea ce priveste administrarea intereselor publice local, exercitand, in conditiile legii, autoritatea in teritoriile stabilite.

Unitatile administrativ-teritoriale intrunesc o dubla calitate, atat de persoane juridice civile, avand in proprietate bunuri din domeniul privat, cat si de persoane juridice de drept public, avand in proprietate bunuri din domeniul public de interes local, potrivit legii.

Daca privim dintr-o alta perspectiva organele administratiei publice locale dispun de o competenta materiala ce se circumscrie in jurul interesului local. Desigur mai e si promovarea interesului localitatii respective.

Administratia publica locala a beneficiat mai putin de o abordare strategica si definitiva care ar consolida activitatile autoritatilor locale si ar contribui la sporirea calitatii serviciilor publice prestate de catre acestea.Pentru sporirea eficientei administratiei publice locale in anul 2006 a fost creat cadrul institutional si legislativ adecvat.Astfel a fost instituit Ministerul Administratiei Publice Locale si aprobat un pachet de legi (Lega privind administratia publica locala in redactie noua, legea privind descentralizarea administrative si legea privind dezvoltarea regionala) care au intrat in vigoare incepand cu anul 2007.Desi aceste legi, au tinut cont de practicile europene in domeniul in cauza, aplicarea corecta a acestora constitue o conditie indispensabila promovarii autonomiei locale si consolidarii comunitatilor.

Activitate autoritatilor publice locale trebuie sa fie orientate spre satisfacerea necesitatilor populatiei din teritoriu prin prestarea serviciilor de calitate si sustinerea in oferirea locurilor de munca.

Activitatea excutiva (constand in organizarea si executarii si executarea in concret a actelor normative este realizata de un sistem de organe ce poarta denumirea de organe executive.Totalitatea acestor organe ce exercita atributii executive formeaza puterea executiva.

Doctrina administartiva din ultimii ani, dezvoltand doctrina interbelica, cand se refera la modul de organizare a administratiei teritoriale, administratia locala, in sensul larg al termenului, se opreste la trei principii fundamentale: principiul centralizarii, principiul desconcentrarii si principiul descentralizarii.Prin aceste principii se incearca sa se rezolve cele doua tendinte care se manifesta in guvernarea si administrarea unei tari: tendinta la unitate si tendinta la diversitate. Este vorba de tendinta centralizatoare si tendinta descentralizatoare, deoarece organizarea administrativa nu exprima niciodata numai centralizarea sau numai descentralizarea.

Principiul centralizarii, ca principiu de baza al organizarii administratiei locale, presupune exclusiv dependenta organelor locale de organele administratiei centrale. Din punct de vedere juridic, organele centrale sunt singurele care adopta decizii aplicabile in teritotiu, iar autoritatile din teritoriu, fiind vorba exclusiv de autoritati statale, au doar competenta excutarii deciziilor autoritatilor centrale.

Principiul desconcentrarii este, in realitate, o forma a centralizarii, el consta in recunoasterea agentilor statului, repartizati pe intregul teritoriu al tarii, a unei anumite puteri de decizie.Centralizarea exista in orice moment, deoarece agentii sunt subordonati ierarhic puterii centrale, pe de o parte, iar deciziile lor sunt imputabile exclusiv statului, pe de alta parte.

Principiul descentralizarii presupune existenta unor personae publice locale, desemnate de comunitatea teritoriului, care au atributii proprii, intervenind direct in gestionarea si administrarea afacerilor colectivitatii. Ideea de descentralizare, cum sustine si doctrina noastra din perioada interbelica, implica ideea de autonomie locala.

Autonomia locala, in opinia lui Anibal Teodorescu, in ordinea evenimentelor istorice, este anterioara statului, ea pastrandu-se ca realitate socio-psihologica chiar si atunci cand puterea politica centrala a aplicat cele mai directe si brutale mijloace de guvernare locala.Ca realitate juridica, autonomia locala a variat si variaza dupa mai multi factori, intre care: traditia istorica, cadrul geografic, resursele economice, gradul de instructie civica sau politica, stadiul atins de reglementarile nationale si internationale.

Se poate spune ca la acest sfarsit de secol si de mileniu, cel putin in spatiul European, problemelor autonomiei locale li se acorda o importanta mare in ceea ce priveste mentinerea pacii sociale si a stabilitatii politice, pe de o parte si prefigurarea viitoarei organizari politice a continentului, aceasta importanta este cu atat mai mare daca ne referim la asocierea care se face tot mai mult intre autonomia locala si rezolvarea problemelor minoritatilor etnice, culturale sau lingvistice.

La ora actuala, ca regula, principiul descentralizarii sau idea autonomiei locale comporta doua forme: descentralizarea teritoriala si descentralizarea tehnica.

Descentralizarea teritoriala presupune existenta unor interese commune ale locuitorilor dintr-o parte geografica, ce reprezinta o portiune din teritoriul unui stat, interese ce conduc la probeleme locale in cele mai diverse domenii de activitate, distincte de problemele nationale.

In alti termeni descentralizarea teritoriala presupune existenta unor autoritati locale alese, care au competenta materiala generala.

Descentralizarea tehnica presupune existenta unor personae morale de drept public care presteaza anumite servicii publice, detasate din masa serviciilor prestate de autoritatile statale.Aceste persoane morale sunt denumite, traditional stabilimente publice locale.

Doctrina actuala retine ideea dupa care descentralizarea teritoriala este o repartizare de afaceri administrative comandata de diversitatea sociala si politica a tarilor asupra ansamblului teritoriului, pe cand descentralizarea tehnica corespunde exigentelor unei repartizari armonioase a functiilor intre diferitele ramuri ale administratiei. Prima raspunde unor aspiratii politice, pe cand a doua unor preocupari de eficacitate, ceea ce face ca ideea de autogestiune sa fie mai putin pronuntata in cazul descentralizarii tehnice, decat in cel al descentralizarii teritoriale.

Indiferent de forma, autorii contemporani sunt unanimi in a aprecia descentralizarea ca o problema exclusiv de natura administrativa, spre deosebire de federalism care este o problema de natura politica, de putere politica, presupunand constitutie si clasica trinitate a separatiei puterilor. Oricat de larga este autonomia locala, deci competenta autoritatilor alese sau, dupa caz, a stabilimentelor publice de a rezolva problemele locale , aceste autoritati desfasoara o activitate in cadrul unui stat nu si in afara acestuia. Sunt doua lucruri total distincte, anume natura de autoritati autonome fata de stat a autoritatilor prin care se realizeaza descentralizarea administrativa si limita statala a activitatilor acestora.

Legea administratiei publice locale, Legea nr. 69/1991, reprezinta pentru colectivitatile locale legea de baza, “Constitutia” acestora.potrivit acestei legi, prin “colectivitate locala” se intelege totalitatea cetatenilor din colectivitatea administrativ-teritoriala respectiva: comunele, orasele si judetele sunt persoane juridice.
Trei sunt principiile constitutionale care stau la baza constituirii si functionarii administratiei publice locale: eligibilitatea autoritatilor, autonomia locala si descentralizarea serviciilor publice.
Autoritatile administratiei publice locale sunt: consiliile locale (pentru comune si orase) si consiliile judetene; ambele categorii de consilii sunt autoritati deliberative. Primarii sunt autoritati executive.
Consiliile locale sau autoritatile deliberative sunt compuse din consilieri alesi prin vot universal, egal, secret si liber exprimat, in conditiile stabilite de Legea privind alegerile locale. Numarul membrilor fiecarui consiliu local sau judetean se stabileste prin ordin al prefectului, in functie de numarul de locuitori ai comunei, orasului sau judetului. Constituirea consiliilor locale si judetene se face in termen de 20 de zile de la data alegerilor, ca urmare a convocarii facute de prefect.
Spre exemplu, constituirea autoritatii deliberative la nivelul Consiliului General al Municipiului Bucuresti urmeaza procedurile stabilite in Regulamentul de functionare al Consiliului General, conceput in spiritul Legii privind administratia publica locala; prefectul convoaca Consiliul General al Municipiului Bucuresti si Primarul General ales intr-o sedinta de constituire in termen de 20 de zile de la data alegerilor.
In sedinta de constituire, Secretarul Municipiului Bucuresti prezinta celui mai in varsta consilier dosarele tuturor consilierilor, inclusiv cele ale supleantilor de pe liste, primite de la comisia electorala. Pentru validarea mandatelor de consilier se alege o comisie de validare care va reflecta configuratia Consiliului General. Aceasta comisie de validare este aleasa pe intreaga durata a mandatului a Consiliului General si se intruneste ori de cate ori este necesar. Consiliul general este legal constituit daca s-au validat mandatele a cel putin doua treimi din numarul membrilor. In acesta conditii, Consiliului General este legal constituit si isi alege un presedinte de sedinte care preia conducerea lucrarilor. Dupa ce aceste proceduri au fost indeplinite, presedintele de sedinte invita Primarul General sa depuna juramantul in fata Consiliului. Urmeaza alegerea viceprimarilor din randul consilierilor care se face pe baza propunerilor din randul consilierilor. Acestia se aleg prin vot secret din candidatii care au obtinut cel putin jumatate plus unu din numarul de voturi al consilierilor prezenti.
Consiliului General al Municipiului Bucuresti, la fel ca celelalte consilii judetene, alege comisii de specialitate si le organizeaza activitatea.

2.2 Organele administratiei locale

Autoritatile administratiei publice prin care se realizeaza autonomia locala in comune si orase sunt consiliile locale, comunale si orasenesti, ca autoritati deliberative, si primarii, ca autoritati executive.

Consiliile locale si primarii functioneaza ca autoritati administrative autonome si rezolva treburile publice din unitatile administrativ-teritoriale in care functioneaza.

In fiecare judet se alege un consiliu judetean, care coordoneaza activitatea consiliilor locale in vederea realizarii serviciilor publice de interes judetean.

Pe langa aceste organe ale administratiei publice locale un rol important il are si prefectul care este reprezentant al Guvernului pe plan local.

2.2.1 Prefectul – notiuni generale

Institutie de traditie a sistemului administratiei publice din Romania, prefectul, functionar politic sau inalt functionar public, a fost si ramane o institutie de insemnatate deosebita in administratia publica a statului roman.

Odata cu unirea Principatelor romane si intrarea in epoca moderna a Romaniei, in contextul reformelor promovate de domnitorul Alexandru Ioan Cuza si de Guvernul acelor vremuri, modernizarea nu putea evita administratia publica.

Intr-o scurta retrospectiva istorica observam ca destinul si regimul juridic al prefectului este indisolubil legat de evolutia istorica, sociala si politica a Romaniei. Aceasta institutie a cunoscut o evolutie sinuoasa ce a culminat cu desfiintarea ei in regimul communist si reinfiintarea sa dupa evenimentele din decembrie 1989.

Intr-o evolutie care poate fi considerate lenta, dar care corespunde evolutiilor inregistrate in societatea romaneasca de dupa 1989 in ansamblul ei, administratia publica in general si institutia prefectului, in special, face un pas inainte odata cu Legea 24 din 12 aprilie 1996 pentru modificarea si completarea Legii administratiei publice locale nr. 69/1991 si nu in ultimu rand odata cu noua lege a administratiei publice locale nr. 215/2001.

Aceste legi, si in special Legea nr 215/2001, evidentiaza in mod definitoriu, rolul si locul institutiei prefectului in cadrul sistemului administratiei publice, subliniind necesitatea unui act normativ dedicat prefectului, prefigurand astfel adoptarea de catre Parlamentul Romaniei a Legii organice nr. 340 din 21 iulie 2004 privind institutia prefectului, modificata prin Legea 181 din 16 mai 2006 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 179/2005 pentru modificarea si completarea Legii nr. 340/2004.

La 12 ani dupa numirea primilor prefecti de dupa 1989, prin Legea nr. 340/2004 privind institutia prefectului, inregistram o reforma profunda a acestei institutii, marcata in primul rand de profesionalizarea prefectului, de trecerea acestuia din randul demnitarilor in randul functionarilor publici, mai exact in randul Inaltilor Functionari Publici. In acest sens, art. 22 alin 3 din legea sus amintita dispune ,, Prefectul si subprefectul nu pot fi membrii ai unui partid politic, sub sanctiunea eliberarii lor din functie”.

Atat Legea 340/2004 initiala cat si modificarea si completarea Legii nr. 340/2004 de catre Legea 181 din 16 mai 2006 pune in valoare mai multe aspecte, dintre care cele mai importante ar fi :

– pe termen lung, evolutia institutiei prefectului nu a atins o finalitate

– trecerea de la prefectul politic la prefectul Inalt Functionar Public s-a realizat legal dar, in mod subiectiv, aceasta trnzitie nu s-a petrecut, procesul fiind de mai lunga durata

– cu toate aceste lipsuri, suntem in prezenta unui pas important spre profesionalizarea functiei de prefect si spre depolitizarea administratiei publice

In exercitarea functiilor conferite prin lege, gradul de responsabilizare si de responsabilitate este mai mare la prefectul de cariera, lipsit de sustinere politica decat la prefectul politic. Prefectul de cariera se va putea angrena in proiecte pe termen lung si va capacita mai usor aparatul propriu al institutiei.

Pe termen lung, eventualele schimbari de Guvern nu ar trebui sa conduca la inlocuirea prefectilor care, profesionisti fiind, nu ar trebui sa intampine probleme in monitorizarea si aplicarea in teritoriu a Programelor de guvernare ale diferitelor Guverne . Desigur, acest lucru este posibil doar in situatia in care prefectul indeplineste cumulativ doua conditii:

– are o pregatire profesionala necesara si suficienta pentru indeplinirea in conditii de maxima eficienta a atributiilor conferite de lege; in acest sens, se impune stabilirea conditiei de studii juridice sau administrative pentru operarea functiei de prefect. De altfel, observam ca Legea nr. 340/2004, cu modificarile si copletarile ulterioare nu mai contine dispozitii speciale referitoare la conditiile de ocupare a functiei de prefect, fiind aplicabile textele si conditiile generale referitoare la Inaltii Functionari Publici cuprinse in Legea 188/1999, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare. Ca urmare se impune modificarea Legii nr 340/2004 prin stabilirea distincta de Statutul functionarilor publici a conditiilor si modalitatilor de organizare a concursurilor pentru ocuparea functiilor de prefect si subprefect sau, cel putin, adoptarea unei legi privind Statutul Inaltilor functionari publici, cuprinzand conditiile specifice, inclusiv de studii, in cazul prefectilor.

– se ridica deasupra oricarei suspiciuni fata de eventualele simpatii sau preferinte politice. Pentru reusita reformei institutiei prefectului, aceasta conditie trebuia a fi avuta in vedere inca de la inceput. Potrivit art. 2 din O.U.G 179 din 14 decembrie 2005 ,,prefectii in functie la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, precum si cei care vor ocupa posturile ramase vacante dupa data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta si pana la data de 31 decembrie 2005 pot fi numiti in functiile publice de prefect in urma promovarii unui examen de atestare pe post”.

Pornita de la un text legal criticabil, favorabil prefectilor politici aflati in functie, reusita si credibilitatea transformarii si depolitizarii institutie incumba prefectilor in primul rand.

Daca ne referim la competenta teritoriala observam ca, in statele U.E nu exista un model general valabil. Astfel spre exemplu in Italia, Guvernul numeste un prefect ca reprezentant al sau in fiecare oras mare, in timp ce, in Franta competenta teritoriala a prefectului este mai larga, fiind circumscrisa unei regiuni.

In Romania, ambele modele si-au gasit adepti atat in randul teoreticienilor cat si in randul practicienilor. Gandita la inceput ca o replica romaneasca a Institutiei Prefectului din Franta, la acest moment varianta limitarii competentei prefectului pare sa capete tot mai multi adepti, in special pe fondul unei sustineri puternice a ideii de descentralizare accentuate si a desfiintarii unor servicii publice deconcentrate ale autoritatilor administratiei centrale de specialitate, aflate actualmente sub conducerea prefectului si preluarea acestor atributii de catre administratia publica locala.

Pledand pentru o Institutie a Prefectului puternica, in domeniul competentei de conducere a serviciilor publice deconcentrate de catre prefect se impune modificarea si completarea legislatiei, in caz contrar, aceasta competenta fiind atribuita prefectului doar declarativ.

Prin legea 340/2004, modificata si completata de O.U.G. nr. 179/2005 observam ca s-au facut cativa pasi in acest sens. Astfel conform art. 25 al Legii 340/2004 asa cum a fost modificat prin O.U.G. nr.179/2005 isi va desemna in mod obligatoriu un reprezentant in comisia de concurs pentru ocuparea postului de conducator al unui serviciu public deconcentrat si va putea propune ministrilor si conducatorilor celorlalte organe ale administratiei publice centrale organizate la nivelul judetului sanctionarea conducatorilor serviciilor publice deconcentrate din subordinea acestora. Aceasta ultima competenta pune in evidenta si subliniaza odata in plus dreptul de control al prefectului asupra activitatii desfasurate la nivelul serviciilor publice deconcentrate, drept care deriva din atributia de conducere a serviciilor publice deconcentrate.

Dat fiind faptul ca potrivit Legii nr. 215/2001 a administratiei publice locale se comunica din oficiu prefectului, de catre secretarii unitatilor administrativ-teritoriale spre verificarea legalitatii doar dispozitiile si hotararile emise/adoptate de autoritatile administratiei publice locale, se impunea prelungirea termenului de introducere a actiunii prefectului, eventuale acte nelegale cu obiectul sus amintit putand fi identificate din oficiu pe baza unor verificari la sediul emitentului sau pe baza unei reclamatii dupa termenul initial de 30 de zile.

In practica, largirea sferei actelor supuse verificarii de legalitate a prefectului, poate insa sa ridice probleme de eficacitate, legate de modalitatea si resursele de verificare de catre aparatul de specialitate al prefectului a acestor acte asimilate de legea actelor administrative. Aceasta, in conditiile in care la majoritatea Prefecturilor numarul functionarilor publici cu studii juridice este redus, rareori compartimentul de verificare a legalitatii actelor fiind oraganizat la nivel de directie desi detine cca. 70-75% din activitatea institutiei, ponderea fiind reprezentata de functionarii publici cu studii superioare generale organizati de regula in directii de integrare europeana, dezvoltare economica, monitorizare servicii publice deconcentrate, fara a avea insa o activitate continua si consistenta.

2.2.2 Prefectul – definitie si trasaturi

Prefectul este un reprezentant al statului, mai exact al executivului central, care are rolul de a veghea asupra aplicarii legii de catre autoritatile administratiei publice locale.

Incepand cu 1 ianuarie 2006 prefectul face parte din categoria inaltilor functionari publici, asa cum este precizat in Legea nr. 340/2004 privind institutia prefectului art.9, alin 1.

Sediul institutiei prefectului, denumit Prefectura, este in municipiul resedinta de judet, intr-un imobil proprietate publica a statului, a judetului sau municipiului, dupa caz.

Capacitatea juridica de drept public a institutiei prefectului se exercita in exclusivitate de prefect. Exercitarea drepturilor si asumarea obligatiilor civile ale instituiei prefectului se realizeaza de catre prefect sau de catre o o persoana anume desemnata prin ordin al acestuia.

Institutia prefectului poate beneficia de programe cu finantare internationala pentru sustinerea reformei in administratia publica.

2.2.3 Atributiile prefectului

Conform Legii nr 340/2004, prefectul indeplineste urmatoarele atributii principale:

– prefectul este ordonator de credite;

– activitatea prefectului se intemeiaza pe pricipiile: legalitatii; impartialitatii; obiectivitatii; transparentei; eficientei; responsabilitatii ; orientarii catre cetatean.

– activitatea institutiei prefectului este finantata de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Administratiei si Internelor;

– pentru indeplinirea atributiilor si prerogativelor ce ii revin potrivit legii, prefectul este ajutat de un subprefect;

– asigura, la nivelul judetului sau, dupa caz, al municipiului Bucuresti realizarea intreselor nationale , aplicarea si respectarea Constitutiei, a legilor, a ordonantelor si hotararilor Guvernului, a celorlalte acte normative, precum si a ordinii publice;

– actioneaza pentru realizarea in judet, respectiv in municipiul Bucuresti, a obiectivelor cuprinse in Programul de guvernare, si dispune masurile necesare pentru indeplinirea lor, in conformitate cu competentele si atributiile ce ii revin, potrivit legii;

– conduce, prin compartimentele proprii de specialitate, activitatea serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale;

– actioneaza pentru asigurarea climatului de pace sociala mentinerea unui contact continuu cu toate nivelurile institutionale si sociale, acordand o atentie constanta prevenirii tensiunilor sociale;

– stabiliste impreuna cu autoritatile administratiei publice locale si judetene prioritatile de dezvoltare teritoriala;

– verifica legalitatea actelor administrative adoptate sau emise de autoritatile administratiei publice locale si judetene cu exceptia actelor de gestiune;

– asigura, impreuna cu autoritatile si organele abilitate, pregatirea si aducerea la indeplinire, in conditiile stabilite prin lege, a masurilor de aparare care nu au caracter militar;

– asigura, la nivelul judetului realizarea intereselor nationale, aplicarea si respectarea Constitutiei, a legilor, a ordonantelor si hotararilor Guvernului, a celorlalte acte normative, precum si a ordinii publice;

– actioneaza pentru realizarea in judet a obiectivelor cuprinse in Programul de guvernare si dispune masurile necesare pentru indeplinirea lor, in conformitate cu competentele si atributiile ce ii revin, potrivit legii;

– actioneaza pentru asigurarea climatului de pace sociala, mentinerea unui contact continuu cu toate nivelurile institutionale si sociale, acordand o atentie constanta prevenirii tensiunilor sociale;

– asigura, impreuna cu autoritatile si organele abilitate, pregatirea si aducerea la indeplinire, in conditiile stabilite prin lege, a masurilor de aparare care nu au caracter militar, precum si a celor de protectie civila;

– dispune masurile corespunzatoare pentru prevenirea infractiunilor si apararea drepturilor si a sigurantei cetatenilor prin organele legal abilitate;

– dispune, in calitate de presedinte al Comitetului Judetean pentru situatii de urgenta, masurile care se impun pentru prevenirea si gestionarea acestora si foloseste in acest sens sumele special prevazute in bugetul propriu cu aceasta destinatie;

– asigura realizarea planului de masuri pentru intensificarea relatiilor externe;

– dispune masuri de aplicare a politicilor nationale hotarate de Guvern si a politicilor integrarii europene;

– hotaraste, in conditiile legii, cooperarea sau asocierea cu institutii similare din tara si strainatate, in vederea promovarii intereselor comune;

Tot prefectul conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitatiele administrativ-teritoriale si in calitatea sa de ordonator de credite propune bugetele acestora.

Prefectului ii revine dreptul de a propune numirea si eliberarea din functie a conducatorilor serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale.

In exercitare atributiei cu privire la verificarea legalitatii actelor administrative ale autoritatilor administratiei publice locale ori judetene, prefectul poate ataca, in fata instantei de contencios administrativ, aceste acte, daca le considera nelegale, cu exceptia actelor de gestiune. Actul atacat este suspendat de drept.

Invesirea in functie a prefectilor si a subprefectilor se face dupa anumite conditii, pot ocupa functia de prefect respectiv de subprefect persoana care:

– are varsta de cel putin 30 de ani pentru prefect, respectiv 27 de ani pentru subprefect;

– indeplineste conditiile specifice prevazute de lege pentru ocuparea functiei publice;

– are studii superioare de lunga durata, absolvite cu diploma de licenta sau echivalenta si o vechime in specialitatea absolvita de 5 ani pentru prefect si 3 ani pentru subprefect;

– a absolvit programe de formare si perfectionare in administratia publica, organizate, dupa caz, de Institutul National de Administratie sau de alte institutii specializate, din tara sau din strainatate, ori a dobandit titlul stintific de doctor in stiinte juridice sau administrative ori a exercitat cel putin un mandat complet de parlamentar;

La numirea in functie, prefectul si subprefectul depun un juramant, iar refuzul depunerii acestui juramant atrage revocarea actului administrativ de numire in functie.

Incetarea de drept a functiei de prefect, respectiv subprefect, intervine in caz de:

demisie

imposibilitatea de a-si indeplini atributiile mai mult de 3 luni

– condamnare prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva si irevocabila, la o pedeapsa privata de libertate

– pierdere drepturilor electorale

– punerea sub interdictie judecatoreasca, in conditiile legii

– destituire

– obtinerea calificativului nesatisfacator

– deces

Constatarea incetarii de drept a exercitarii functiei de prefect sau subprefect, ca urmare existentei unei situatii de natura celor de mai sus, se face de catre Ministerul Administratiei si Internelor, care va propune Guvernului, respectiv primului-ministru numirea altor persoane in functiile vacante.

2.2.4 Actele prefectului

Pentru indeplinirea atributiilor ce ii revin, prefectul emite ordine cu caracter individual sau normativ, in conditiile legii. Ordinele prin care se stabilesc masuri cu caracter tehnic sau de specialitate sunt emise dupa consultarea conducatorului serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din subordinea Guvernului. Ordinele cu caracter normative emise de prefect se publica conform legii.

Ordinul prefectului, care contine dispozitii normative, devine executoriu numai dupa ce a fost adus la cunostinta publica. Ordinul prefectului, cu caracter individual, devine executoriu de la data comunicarii catre persoanele interesate. Ordinele cu caracter normativ se comunica de indata Ministerului Administratiei si Internelor, care poate propune Guvernului anularea ordinelor emise de prefect, daca le considera nelegale sau netemeinice.

Ministerele si celelalte organe ale administratiei publice centrale comunica de indata prefectilor actele cu caracter normativ emise, iar acestia au obligatia sa le transmita serviciilor publice deconcentrate.

Prefectul poate sesiza institutiile emitente cu privire la actele pe care le considera inoportune.

2.3 Consiliul Judetean

2.3.1 Consideratii introductive

Consiliul Judetean este autoritatea administratiei publice locale, constituita la nivel judetean, pentru coordonarea activitatilor consiliilor comunale si orasenesti in vederea realizarii serviciilor publice de interes judetean. Acesta este compus din consilieri alesi prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat, in conditiile stabilite de Legea privind alegerile locale.

Consiliul judetean se alege pentru un mandat de 4 ani, care poate fi prelungit, prin lege organica, in caz de razboi sau de catastrofa.

Numarul membrilor fiecarui consiliu judetean se stabileste, in functie de populatia judetului raportata de Institutul National de Statistica si Studii Economice la data de 1 ianuarie a anului in curs sau, dupa caz, la data de 1 iunie a anului care precede alegerile, dupa cum urmeaza:

pana la 350000 de mii de locuitori- 31 de consilieri;

intre 350001-500000 = 33 de consilieri;

intre 500001-650000 = 35 de consilieri;

peste 650000 = 37 de consilieri;

Potrivit Legii 215/2001, consiliul judetean, ca autoritate deliberativa a administratiei publice locale constituita la nivel judetean, indeplineste urmatoarele atributii principale:

alege din randul consilierilor un presedinte si 2 vicepresedinti;

aproba, la propunerea presedintelui, regulamentul de organizare si functionare a consiliului judetean, numarul de personal in limitele normelor legale, organigrama, statutul de functii, regulamentul de organizare si functionare a aparatului propriu de specialitate, a institutiilor si serviciilor publice, precum si a regiilor autonome de interes judetean;

adopta strategii, prognoze si programe de dezvoltare economico-sociala a judetului sau a unor zone din cuprinsul acestuia pe baza propunerilor primite de la consiliile locale, dispune, aproba si urmareste, in cooperare cu autoritatile administratiei publice locale comunale si orasenesti interesate, masurile necesare, inclusiv cele de ordin financiar, pentru realizarea acestora;

coordoneaza activitatea consiliilor locale ale comunelor si oraselor in vederea realizarii serviciilor publice de interes judetean;

aproba bugetul propriu al judetului, imprumuturile, virarile de credite si modul de utilizare a rezervei bugetare, aproba contul de incheiere a exercitiului bugetar, stabileste impozite si taxe, precum si taxele speciale, in conditiile legii; hotaraste repartizarea pe comune, orase si municipii a cotei din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat sau din alte surse, in conditiile legii;

administreaza domeniul public si domeniul privat al judetului;

hotaraste darea in administrare, concesionarea sau inchirierea bunurilor proprietate publica a judetului sau, dupa caz, a serviciilor publice de interes judetean, in conditiile legii; hotaraste cu privire la vanzarea, concesionarea si inchirierea bunurilor proprietate private a judetului, in conditiile legii;

hotaraste infiintarea de institutii publice si de servicii publice in interes judetean, in conditiile legii; numeste si elibereaza din functie conducatorii institutiilor si serviciilor publice pe care le-a infiintat si le aplica, daca este cazul, sanctiuni disciplinare, in conditiile legii;

hotaraste asupra reorganizarii regiilor autonome de interes judetean; exercita in numele unitatii administrativ-teritoriale toate drepturile actionarului la societatile comerciale pe care le-a infiintat; hotaraste asupra privatizarii acestor societati comerciale;

stabileste pe baza consultarii autoritatilor administratiei publice locale comunale si orasenesti, proiectele de organizare si amenajare a teritoriului judetului, precum si de dezvoltare urbanistica generala a judetului si a unitatilor administrativ-teritoriale componente; urmareste modul de realizare a acestora in cooperare cu autoritatilor administratiei publice locale comunale si orasenesti implicate;

aproba construirea, intretinerea si modernizarea drumurilor, podurilor, precum si a intregii infrastructuri apartinand cailor de comunicatii de interes judetean; acorda sprijin si asistenta tehnica de specialitate autoritatilor administratiei publice locale comunale si orasenesti pentru construirea, intretinerea si modernizarea drumurilor comunale si si orasenesti; in acest sens consiliul judetean poate infiinta servicii publice specializate;

asigura, potrivit competentelor sale, conditiile materiale si financiare necesare in vederea bunei functionari a institutiilor de cultura, a institutiilor si serviciilor publice de educatie, ocrotire sociala si asistenta sociala, a serviciilor publice de transport de sub autoritatea sa, precum si a altor activitati, in conditiile legii;

infiinteaza institutii sociale si culturale, precum si pentru protectia drepturilor copilului si asigura buna lor functionare, prin alocarea fondurilor necesare;

analizeaza propunerile facute de autoritatile administratiei publice locale comunale si orasenesti, in vederea elaborarii de prognoze si programe de dezvoltare economico-sociala sau pentru refacerea si protectia mediului inconjurator;

hotaraste, in conditiile legii, cooperarea sau asocierea cu alte autoritati ale administratiei publice din tara sau din strainatate, precum si aderarea la asociatii nationale si internationale a autoritatilor administratiei publice locale, in vederea promovarii unor interese comune;

hotaraste, in conditiile legii, cooperarea sau asocierea cu persoane juridice romane sau straine, cu organizatii neguvernamentale si cu alti parteneri sociali, in vederea finantarii si realizarii in comun a unor actiuni, lucrari, servicii sau proiecte de interes public judetean;

coordoneaza activitatile Corpului Gardienilor Publici, in conditiile legii;

hotaraste asocierea cu consiliile locale, pentru realizarea unor obiective de interes comun, scop in care pot infiinta impreuna cu acestea institutii publice, societati comerciale si servicii publice;

2.3.2 Functionarea Consiliului Judetean

Consiliul Judetean se intruneste in sedinte ordinare o data la doua luni, la convocarea presedintelui consiliului judetean, dar acesta se poate intruni si in sedinte extraordinare ori de cate ori este necesar, la cererea presedintelui sau a cel putin o treime din numarul membrilor consiliului ori la solicitarea prefectului, adresata presedintelui consiliului judetean, in cazuri exceptionale care necesita adoptarea de masuri imediate pentru prevenirea, limitarea sau inlaturarea urmarilor calamitatilor, catastrofelor, incendiilor, epidemiilor, precum si apararea ordinii si linistii publice.

Ordinea de zi a sedintei consiliului judetean se aduce la cunostinta locuitorilor judetului prin mass-media sau prin orice alt mijloc de publicitate.

Pentru exercitarea atributiilor ce ii revin, consiliul judetean adopta hotarari cu votul majoritatii membrilor prezenti, in afara de cazurile in care legea sau regulamentul de organizare si functionare a consiliului cere o alta majoritate.

In cazul in care consiliul judetean nu se intruneste timp de 6 luni consecutive sau nu a adoptat, in 3 sedinte ordinare consecutive, nici o hotarare, precum si in situatia in care numarul consilierilor se reduce sub doua treimi sin nu se poate completa prin supleanti acesta se dizolva de drept.

Pe perioada in care consiliul judetean este dizolvat sau in care nu s-a putut constituii potrivit legii, problemele curente ale administratiei judetului vor fi rezolvate de secretarul general al judetului in baza unei imputerniciri speciale date de Guvern prin Ministerul Administratiei Publice.

In fiecare judet se constitue un consiliu judetean, ca autoritate a administratiei publice locale, pentru coordonarea activitatii consiliilor comunale si orasenesti, in vederea realizarii serviciilor publice de interes judetean. Consiliul judetean este ales in conditiile Legii privind alegerile locale. Alesii locali sunt primarul, cosilierii locali si consilierii judeteni.

In asigurarea liberului exercitiu al mandatului lor acestia indeplinesc o functie de autoritate publica, beneficiind de dispozitiile legii penale cu privire la persoanele care indeplinesc o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat.

2.4 Consiliul Local

2.4.1 Consideratii introductive

Consiliul local este autoritate a administratiei publice locale deliberative cu rol de a rezolva treburile publice din comune si orase in conditiile legii. Exercita o competenta generala in baza autonomiei locale de care dispune.

Sfera administratiei publice locale se circumscrie autoritatii publice locale alese prin care se realizeaza autonomia locala in commune si orase. Consiliile locale sunt autoritati ale administratiei publice locale definite din art. 21 din legea 215, autoritati locale care isi desfasoara activitatea in limita unui teritoriu si exercita atributii de interes pentru actiuni la nivel teritorial, au competenta generala in unitatea in care exista, sunt organe alese, constituite pe baze colegiale alcatuite din persoane alese functionand in baza majoritatii celor care le compun, organe deliberative si autoritati reprezentative ale colectivitatilor locale.

2.4.2 Constituirea Consiliilor Locale

In conformitate cu Legea 67/2004 privind alegerile locale, consiliile locale se aleg prin vot direct, secret, liber exprimat si universal. Formarea consiliului local se face pe mai multe etape: depunerea candidaturii; propunerea candidaturii pentru consilierii locali se fac pe circumscriptiile electorale de partid, formatiuni politice, cel mai tarziu cu 30 de zile inainte de data alegerilor cu respectarea anumitor conditii de forma prevazute de lege.

Pentru alegerea consiliilor locale fiecare comuna, oras, municipiu si subdiviziune administrativ-teritoriala constitue o circumscriptie electorala.

Candidatii independenti sustinuti de minim 1% din numarul total de alegatori inscrisi in liste, impartiti la numarul de consilieri ce urmeaza a fi alesi in acea comunitate, dar nu mai putin de 50 .

Propunerile insotite de declaratiile de acceptare a candidaturii (o singra candidatura e permisa). Biroul electoral de circumscriptie verifica intrunirea conditiilor si inregistrarea candidaturii legale- termen de contestatie 5 zile. La sfarsitul termenului de depunere a candidaturii biroul electoral de circumscriptie incheie un proces-verbal si face publica candidaturile definitive.

Campania electorala permite aducerea la cunostinta publica a desfasurarii alegerilor pana inainte cu 2 zile de desfasurarea alegerilor.

Daca din totalitatea alegatorilor inscrisi pe liste electorale dintr-o circumscriptie electorala au votat mai putini de jumatate plus 1 biroul electoral de circumscriptie mentioneaza intr-un proces-verbal si se organizeaza noi alegeri, valabile indiferent de numarul alegatorilor care participa la vot, la 2 saptamani.

Consiliile locale, compuse din consilieri alesi prin vot direct, secret si liber exprimat au un mandat de 4 ani. Numarul membrilor care alcatuiesc consiliile locale se stabileste prin ordin al prefectului in functie de populatia comunei raportata la Comisia Nationala de Statistica la 1 ianuarie al anului in care au loc alegerile. Numarul consilierilor este cuprins intre 11-35 pentru 3000-400000 locuitori. Consiliul General al Municipiului Bucuresti este format din 65 de consilieri.

Conditiile de eligibilitate pentru a fi consilier local:

sa aiba calitatea de alegator;

sa aiba minim 23 de ani;

sa aiba domiciliul in orasul sau comuna in care candideaza;

sa nu aiba functia de magistrat sau angajat al Ministerului Administratiei si Internelor;

O persoana nu poate fi concomitent membru in 2 consilii locale sau sa exercite in acelasi timp functia de consilier local si judetean sau consilier si deputat.

Fiecare consilier este obligat sa prezinte un raport annual de activitate facut public.

In al doilea aliniat al art.15 din Legea 69/1991, modificata si completata, se precizeaza ca alte incompatibilitati se pot stabili prin lege, dupa cum se prin introducerea acestui aliniat s-a dorit ca incompatibilitatile cu functia de consilier sa nu aiba un caracter restrictiv, ci dimpotriva, se da posibilitatea ca prin lege sa poata fi stabilite si alte incompatibilitati.

Constituirea consiliilor locale se face in termen de 20 de zile de la data alegerilor. Convocarea consilierilor in sedinta de constituire se face de catre prefect: sedinta este legal constituita daca participa cel putin doua treimi din numarul consilierilor alesi. De altfel in literatura noastra de specialitate s-a propus o mentiune expresa a legiuitorului atat cu privire la proportia in care consilierii alesi trebuie sa participe la sedinta de constituire a consiliului local care se tine de drept, 3 zile mai tarziu, cat si la consecintele neindeplinirii acestei cerinte.

Astfel, se arata ca in cazul in care nu se poate asigura participarea a cel putin doua treimi din numarul consilierilor alesi, sedinta se va tine, de drept, peste 3 zile, in aceleasi conditii. Daca nici la a doua convocare sedinta nu se poate constitui legal, se va proceda la o noua convocare, peste alte 3 zile. La noua convocare, sedinta va fi legal constituita, daca se asigura prezenta majoritatii consilierilor alesi. Dupa cum se observa, la a treia convocare, pentru ca sedinta sa fie legal constituita, este suficienta participarea majoritatii consilierilor alesi.

Se precizeaza ca in situatia in care consiliul nu se poate constitui nici la ultima convocare, datorita absentei, fara motive temeinice a consilierilor, prefectul va declara vacante locurile consilierilor alesi, care au lipsit nemotivat la cele 3 convocari anterioare, daca acestia nu pot fi inlocuiti cu supleanti de pe listele respective si se vor organiza alegeri de completare, in termen de 30 de zile in conditiile Legii privind alegerile locale.

Remarcam cele 2 posibilitati consacrate prin lege in cazul in care la a treia convocare a sedintei de constituire nu este prezenta majoritatea consilierilor si anume:

inlocuirea consilierilor care au absentat nemotivat de la cele 3 convocari anterioare cu supleanti de pe listele respective;

prefectul declara vacante locurile consilierilor alesi care au lipsit nemotivat de la cele 3 convocari anterioare si nu pot fi inlocuiti cu supleanti, urmand sa se organizeze alegeri de completare, in termen de 30 de zile, in conditiile Legii nr.70/1991 modificata si completata.

In acelasi aliniat 2 se mai precizeaza ca ordinul prefectului prin care se declara vacante locurile consilierilor care au lipsit nemotivat poate fi atacat de cei in cauza, la instanta de contencios administrativ, in termen de 5 zile de la comunicare. Hotararea primei instante este definitiva si irevocabila. Prin aceste prevederi, se pune la dispozitia consilierilor nemultumiti, ce se considera neindreptatiti prin declararea ca vacante a locurilor pentru care au fost alesi, actiunea la instanta de contencios administrativ. Precizarea ca hotararea primei instante este definitiva si irevocabila se explica prin necesitatea de a se clarifica intr-un timp cat mai scurt situatia consilierilor ale caror locuri au fost declarate vacante de prefect, si de a se putea constitui cat mai rapid autoritatea administratiei publice locale cu caracter deliberativ.

Absenta consilierilor de la sedinta de constituire este motivata, daca, din cauza bolii, acestia sunt netransportabili, sau daca sunt plecati in strainatate in interes de serviciu.

Conducerea lucrarilor sedintei de constituire este asigurata de cel mai in varsta consilier, asistat de doi consilieri dintre cei mai tineri.

Comisia de validare, pe intreaga durata a mandatului, consiliile locale aleg, dintre membrii lor, o comisie de validare, alcatuita din 3- 7 consilieri.

Principala atributie a acestei comisii este examinarea legalitatii alegerii fiecarui consilier si propunerea catre consiliu a validarii sau invalidarii mandatelor.

Invalidarea mandatului poate fi propusa de comisia de validare numai in doua situatii si anume: daca constata existenta unor incompatibilitati sau incalcarea conditiilor de eligibilitate si daca alegerea consilierului s-a facut prin frauda electorala, constatata de Biroul Electoral Central, sau prin orice alta incalcare a Legii privind alegerile locale.

Validarea sau invalidarea mandatelor se face cu votul majoritatii consilierilor prezenti la sedinta. Desigur, persoana al carei mandat este supus validarii sau invalidarii nu participa la vot.

Hotararile privind validarea sau invalidarea mandatelor de consilier pot fi atacate de cei interesati, la instanta de contencios administrativ, in termen de 5 zile de la adoptare sau de la comunicare, in cazul celor absenti de la sedinta. Hotararea este definitiva si irevocabila.

Consiliul este constituit dupa validarea mandatelor a cel putin doua treimi din numarul membrilor acestuia.

Consilierii ale caror mandate au fost validate depun in fata consiliului un juramant, al carui text este cuprins in art.18 alin.2.

Consilierii care refuza sa depuna juramantul sunt considerati demisionati de drept. Dupa depunerea juramantului de catre toti consilierii validati, consilierul cel mai in varsta, care a condus si sedinta de constituire declara consiliul legal constituit.

Mandatul consilierilor este de 4 ani si el se exercita de la data depunerii juramantului pana la data constituirii noului consiliu ales. Inainte de acest termen mandatul de consilier poate inceta in urmatoarele conditii:

– in caz de deces;

– demisie;

– incompatibilitate;

– schimbare a domiciliului in alta unitate administrativ-teritoriala;

– lipsa nemotivata de la mai mult de 3 sedinte ordinare consecutive ale consiliului;

– imposibilitatea de a fi exercitat mandatul pe o perioada mai mare de 6 luni;

– in cazul in care s-a constatat, prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva, dupa validarea mandatelor, ca alegerea s-a facut prin frauda electorala sau prin orice alta incalcare a Legii privind alegerile locale;

– in caz de condamnare prin hotarare judecatoreasca definitiva la o pedeapsa privata de libertate;

– in caz de punere sub interdictie pentru debilitate sau alienare mintala;

– in cazul pierderii drepturilor electorale;

In toate aceste conditii, incetarea mandatului de consilier se constata prin hotarare a consiliului local. Daca mandatul inceteaza inainte de termen prin demisie, consilierul poate reveni asupra acesteia pana la adoptarea hotararii.

Dupa constituire, consiliul local isi organizeaza comisii de specialitate, in principalele domenii de activitate. Pot fi membrii ai comisiilor de specialitate numai consilierii.

Comisiile de specialitate isi aleg cate un presedinte si un secretar. Potrivit legii, comisiile de specialitate lucreaza in plan si iau hotarari cu votul majoritatii membrilor lor.

Organizarea, functionarea si atributiile comisiilor de specialitate se stabilesc prin Regulamentul de functionare a consiliului local. Conform dispozitiilor din Regulament, pe langa avizarea proiectelor de hotarari, atributie prevazuta de lege, comisiile de specialitate hotarasc asupra altor probleme trimise de consiliu spre avizare, intocmind rapoarte pe care le prezinta consiliului.

Rapoartele contin propuneri motivate pentru admiterea sau respingerea proiectului de hotarare sau a actului examinat. Pentru ca propunerile sa poata fi cunoscute de catre toti consilierii, acestea se difuzeaza cu cel putin 3 zile inainte de data stabilita pentru dezbaterea proiectelor de hotarare in sedinta consiliului.

2.4.3 Functionarea consiliilor locale

Consiliile locale functioneaza, in conditiile legii, ca autoritati administrative autonome si rezolva treburile publice din comune si orase.

Mandatul consiliului local este de 4 ani, care poate fi prelungit prin lege organica, pe timp de razboi sau catastrofa. Consiliul isi exercita manadatul de la data constituirii sale pana la data declararii ca legal constituit a noului consiliu ales.

Consiliul legal constituit alege prin vot deschis, cu majoritate simpla pentru durata unei sedinte, un presedinte. Atributiile acestuia sunt precizate in Regulamentul de functionare al consiliului.

Primarul este obligat sa puna la dispozitia consilierilor, la cererea acestora, in termen de cel mult 15 zile, conform Regulamentului de functionare al consiliului, informatiile necesare indeplinirii mandatului.

Forma de lucru a consiliului local este sedinta. Sedintele consiliului local sunt de doua feluri: ordinare si extraordinare.

Sedintele ordinare au loc lunar la convocarea primarului, iar sedintele extraordinare au loc de cate ori este necesar, la cererea primarului sau a cel putin o treime din numarul membrilor consiliului.

Convocarea consiliului local se face in scris si se consemneaza in procesul-verbal al sedintei. Convocarea trebuie efectuata cu cel putin 5 zile inaintea sedintei ordinare sau cu cel putin 3 zile inaintea sedintelor extraordinare.

Lege nr.69/1991, modificata si completata, contine o noua prevedere, si anume, se precizeaza ca in caz de forta majora si de maxima urgenta pentru rezolvarea intereselor locuitorilor comunei sau orasului, convocarea se poate face de indata.

Prin norma cu caracter imperativ se stabileste ca ordinea de zi se aduce la cunostinta locuitorilor comunei sau orasului prin presa locala, ori prin alte mijloace de publicitate. In unitatile administrativ-teritoriale in care minoritatile nationale au o pondere insemnata, ordinea de zi se aduce la cunostinta cetatenilor in limba acestora.

Invitatia la sedinta va cuprinde ordinea de zi, data, ora si locul desfasurarii sedintei.

Sedintele consiliului local sunt legal constituite daca este prezenta majoritatea consilierilor in functie.

In lege se prevede ca este obligatorie prezenta consilierilor la sedinte, ceea ce este firesc, avand in vedere ca altfel consiliu nu ar putea functiona. In continuare, se precizeaza ca acel consilier care absenteaza de doua ori consecutiv, fara a avea motive temeinice, poate fi sanctionat in conditiile stabilite de Regulamentul de functionare a consiliului.

Caracterul sedintelor consiliului este unul public, cu exceptia cazurilor in care consilierii decid, cu majoritate de voturi ca acestea sa se desfasoare cu usile inchise. Sedinta este publica intotdeauna cand se vor discuta probleme de buget. Lucrarile sedintelor se vor desfasura intodeauna in limba oficiala a statului.

Ordinea de zi a sedintelor se aproba de consiliu, la propunerea celui care a cerut intrunirea consiliului in conditiile art .23 din Legea administratiei publice locale. Modificarea ordinii de zi este permisa numai pentru problemele urgente, aceasta inseammna ca daca nu au caracter urgent, nu exista motiv pentru modificarea ordinii de zi.

Problemele inscrise pe ordinea de zi a sedintei consiliului local nu pot fi dezbatute, de regula, daca nu sunt insotite de raportul de specialitate al compartimentului de resort din aparatul propriu al consiliului, care va fi elaborat in termen de 30 de zile la solicitarea initiatorului, precum si de avizul comisiei de specialitate a consiliului.

Cetatenii satelor si ai catunelor care nu au consilieri alesi in consiliile locale vor fi reprezentati la sedinta de catre un delegat satesc. Acesta este ales pe perioada unui mandat al consiliului local de catre o adunare sateasca, constituita din cate un reprezentant din fiecare familie, desfasurata in prezenta primarului sau a viceprimarului.

La discutarea problemelor ce privesc satele respective delegatii satesti vor fi invitati in mod obligatoriu. Votul acestora are caracter consultativ.

La inceputul fiecarei sedinte, secretarul consiliului prezinta proces-verbal al sedintei anterioare si il supune aprobarii consiliului. Consilierii au dreptul sa conteste continutul procesului-verbal si sa ceara mentionarea exacta a opiniilor exprimate in sedinta anterioara. Este posibil ca in procesul-verbal de sedinta, opiniile unor consilieri sa fi fost consemnate inexact, ori, fata de o asemenea situatie este foarte importanta recunoasterea dreptului consilierilor de a contesta continutul procesului-verbal si a cere mentionarea exacta a opiniilor exprimate in sedinta. In procesul-verbal trebuie consemnate cu fidelitate modul de desfasurare a sedintei, inclusiv opiniile consilierilor, procesul-verbal reprezentand principalul element probator al sedintei consiliului local.

Procesul-verbal si documentele care au fost dezbatute in sedinta se depun intr-un dosar special al sedintei respective, care va fi numerotat, sigilat si semnat de presedintele de sedinta si de cei trei consilieri mentionati mai sus.

2.4.4 Dizolvarea consiliului local

Dizolvarea de drept, in art. 24 alin.3 din Legea nr.69/1991 modificata si completata, sunt prevazute trei situatii in care consiliul local se dizolva de drept si anume:

consiliul nu se intruneste timp de 3 luni consecutiv;

consiliul nu a adoptat in 3 sedinte consecutive nici o hotarare;

in situatia in care numarul consilierilor se reduce sub jumatate plus unu si nu se poate completa prin supleanti;

Referitor la producerea dizolvarii de drept, in redactarea actuala a art.24 alin.4 sunt incluse precizari suplimentare. Daca in reglementarea initiala se prevedea doar ca dizolvarea de drept a consiliului se comunica prefectului si atrage organizarea de noi alegeri, in prezent se precizeaza ca dizolvarea de drept a consiliului se comunica de catre primar prefectului, care prin ordin, ia act de dizolvarea consiliului si propune Guvernului organizarea de noi alegeri.

Ordinul prefectului prin care constata dizolvarea de drept a consiliului poate fi atacat de consilieri la instanta de contencios administrativ, in termen de 10 zile de la comunicare.

Stabilirea datei alegerilor pentru noul consiliu se va putea face numai dupa expirarea termenului de 10 zile de la comunicare sau dupa ramanerea definitiva a hotararii prin care s-a respins actiunea consilierilor, in termen de 30 de zile(art.24 alin. 6).

Dizolvarea conform dispozitiilor art.33 din Legea nr. 69/1991. potrivit acestui articol, consiliul local poate fi dizolvat, daca a adoptat hotarari repetate care au fost anulate irevocabil de catre instanta de judecata intrucat au contravenit intereselor generale ale statului sau au incalcat Constitutia si legile tarii.

In primul rand, legiuitorul foloseste sintagma ,, poate fi dizolvat daca…” ceea ce inseamana ca ne aflam in prezenta unei norme de drept administrativ cu caracter permisiv.

In al doilea rand, consiliul local poate fi dizolvat numai daca sunt intrunite cumulativ anumite conditii si anume:

a adoptat hotarari repetate, deci trebuie sa existe mai multe hotarari, nu numai una sau doua, care au fost anulate irevocabil de catre instanta de judecata;

motivul anularii irevocabile a acestor hotarari il constitue faptul ca prin continutul lor au contravenit intereselor generale ale statului sau a incalcat Constitutia si legile tarii;

Fata de reglementarea initiala a Legii nr. 69/1991, se introduce cerinta anularii irevocabile de catre instanta de judecata a hotararilor consiliului local care contravin intereselor generale ale statului sau au incalcat Constitutia si legile tarii. Totodata, remarcam ca, in actuala forma a Legii nr.69/1991, modificata si completata, nu se mai prevede motivul dizolvarii consiliului local pentru compromiterea cu rea credinta a intereselor comunei sau orasului.

In ce priveste procedura propriu-zisa de dizolvare, intalnim, iarasi, elemente de nouate, conform redactarii initiale a Legii nr. 69/1991, dizolvarea consiliului se facea prin hotarare a Guvernului, la propunerea motivata a prefectului.

In prezent, dizolvarea consiliului local se face tot prin hotarare a Guvernului, la propunerea motivata a prefectului, dar propunerea trebuie sa se bazeze pe hotararile definitive ale instantei de judecata (art.33, alin.2).

In acelasi aliniat se mai prevede, tot cu caracter de noutate, ca hotararea si motivele care au stat la baza emiterii acesteia se aduc la cunostinta membrilor consiliului de catre prefect in termen de 5 zile de la publicarea acesteia in Monitorul Oficial al Romaniei.

Hotararea de dizolvare poate fi atacata de catre consilieri in termen de 10 zile de la data aducerii la cunostinta. In acest caz procedura prealabila nu se mai efectueaza.

Data pentru organizarea alegerii noului consiliu local se stabileste de catre Guvern, la propunerea prefectului, in termen de 30 de zile de la expirarea celor 10 zile in care consilierii puteau ataca hotararea de dizolvare la instanta de contencios administrativ sau, dupa caz, de la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti prin care a fost respinsa actiunea consilierilor.

Pana la constituirea noului consiliu, primarul va rezolva problemele curente ale comunei sau ale orasului.

2.4.5 Atributiile consiliilor locale

Consiliul local are initiativa si hotaraste, cu respectarea legii, in problemele de interes local, cu exceptia celor care sunt date prin lege, in competenta altor autoritati publice.

Principalele atributii ale consiliilor locale sunt prevazute in art.38 din Legea 215/2001.

Clasificarea atributiilor consiliilor locale. In functie de specificul activitatii la care se refera, avem urmatoarele categorii:

Atributii in domeniul economic si financiar

Atributii in domeniul social, urbanistic, cultural si stiintific

Atributii de natura organizatorica

Atributii referitoare la respectarea drepturilor si libertatilor cetatenesti

Atributii referitoare la acordarea unor titluri de onoare si stabilirea legaturilor cu alte localitati

Alte atributii

Atributiile in domeniul economic si financiar. Din aceasta categorie fac parte urmatoarele atributii ale consiliilor locale:

aproba studii, prognoze orientative si programe de dezvoltare economico-sociala, de organizare si amenajare a teritoriului;

aproba bugetul local, formarea, administrarea si executarea acestuia, aproba virarile de credite si modul de utilizare a rezervei bugetare, aproba imprumuturile si contul de incheiere a exercitiului bugetar;

stabileste impozite si taxe locale, precum si taxele speciale, pe timp limitat, in conditiile legii;

administreaza domeniul public si privat al comunei ori al orasului si exercita drepturile prevazute de lege cu privire la regiile autonome pe care le-a infiintat; infiinteaza institutii si agenti economici de interes local; hotaraste asupra concesionarii sau inchirierii de bunuri sau de servicii publice de interes local, in conditiile legii;

institue norme orientative pentru institutiile publice si agentii economici de interes local, care se afla sub autoritatea sa, cu respectarea criteriilor generale stabilite prin lege;

asigura libertatea comertului si a concurentei loiale si incurajeaza libera initiativa;

organizeaza targuri, piete, oboare si parcuri de distractii si asigura buna functionare a acestora;

Atributii in domeniul social, urbanistic, cultural si stiintific. In aceasta categorie se incadreaza:

organizeaza servicii publice de gospodarire comunala, transport local, retele edilitare si altele, in conditiile de eficienta si operativitate si asigura buna functionare a acestora;

aproba, in conditiile legii, planurile de organizare si de dezvoltare urbanistica a localitatilor din componenta unitatilor administrativ-teritoriale, precum si de amenajare a teritoriului si masurile necesare realizarii acestora; aproba potrivit competentelor legale, documentatiile tehnico-economice pentru lucrarile de investitii de interes local si asigura conditiile necesare realizarii lor, la termen, in conditii de calitate;

in cadrul competentei lor, asigura conditiile necesare bunei functionari a institutiilor locale de invatamant, sanitare, de cultura, de tineret si sport, potrivit legii;

ia masuri pentru crearea conditiilor necesare petrecerii timpului liber al cetatenilor si asigura desfasutrarea activitatilor stiintifice, culturale, artistice si de agrement;

actioneaza pentru refacerea si protectia mediului inconjurator in scopul cresterii calitatii vietii; contribuie la protectia si conservarea monumentelor istorice si de arhitectura, a parcurilor si rezervatiilor naturale;

contribuie la realizarea masurilor de protectie si asistenta sociala;

infiinteaza si asigura functionarea unor institutii de binefacere de interes local;

Atributii de natura organizatorica. Din aceasta categorie fac parte:

alege, din randul consilierilor, pe viceprimar sau pe viceprimari;

aproba Statutul comunei sau al orasului si Regulamentul de functionare a consiliului, pe baza Statutului si Regulamentului-cadru orientativ elaborate de Guvern; aproba la propunerea primarului, organigrama, numarul de personal din aparatul propriu al consiliului, precum si regulamentul de organizare si functionare al acestuia. De asemenea , aproba organigramele si numarul de persoane la regiile autonome si la serviciile publice de specialitate ale consiliului local;

numeste si elibereaza din functie, in conditiile legii, pe conducatorii agentilor economici si a institutiilor publice care se afla sub autoritatea sa;

institue norme specifice pentru institutiile publice si agentii economici de interes local, care se afla sub autoritatea sa, cu respectarea criteriilor generale stabilite prin lege;

Atributii referitoare la apararea drepturilor si libertatilor cetatenesti. Asigura apararea ordinii publice, respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor si sprijina activitatea cultelor religioase, in conditiile legii

e) Atributii referitoare la acordarea unor titluri de onoare si stabilirea legaturilor cu alte localitati. Din aceasta categorie fac parte:

– confera pentru persoanele fizice romane si straine, cu merite deosebite, titlul de cetatean de onoare al comunei sau orasului;

– hotaraste, in conditiile legii, asocierea cu alte autoritati ale administratiei publice locale sau judetene pentru realizarea unor lucrari si servicii de interes public, precum si colaborarea cu agenti economici din tara sau strainatate, in scopul realizarii unor actiuni sau lucrari de interes comun.

f) Consiliul local exercita si alte atributii stabilite prin lege sau prin statutul comunei sau orasului.

Din examinarea acestor atributii rezulta ca din punct de vedere al competentei materiale, consiliile locale au o competenta generala, iar din punct de vedere al competentei teritoriale, aceasta este limitata la nivelul unitatii administrativ-teritoriale in care au fost alese.

2.4.6 Actele consliului local

In exercitarea atributiilor ce-i revin consiliul local adopta hotarari. Persoanele indreptatite, potrivit legii, sa propuna proiectele de hotarari sunt consilierii si primarul. In mod firesc, redactarea proiectelor de lege se face de cei care le propun.

Hotararile se adopta cu votul majoritatii membrilor prezenti. De la aceasta regula fac exceptie hotararile pentru care legea sau chiar Regulamentul de functionare al consiliului cere o alta majoritate.

In situatia paritatii de voturi, hotararea nu se adopta si se reiau dezbaterile in sedintele urmatoare.

Pentru anumite domenii, adoptarea hotararilor se face numai daca se intruneste majoritatea calificata de cel putin doua treimi din numarul consilierilor in functie. Aceste domenii sunt: administrarea domeniului public si privat al comunei sau orasului, organizarea si dezvoltarea urbanistica a localitatiilor, amenajarea teritoriilor, asocierea cu alte consilii, institutii publice sau agenti economici din tara sau strainatate. Faptul ca hotararile ce privesc aceste domenii trebuie adoptate cu votul a cel putin doua treimi din numarul membrilor consiliului se explica prin importanta deosebita a activitatilor in care intervin si care intereseaza pe toti locuitorii si agentii economici din comune si orase.

Referitor la modul de adoptare a hotararilor privind bugetul local, precum si cele prin care se stabilesc impozite si taxe locale, actuala reglementare a optat pentru o alta solutie. Astfel daca pentru adoptarea hotararilor consiliului local in aceste domenii, se cerea aceeasi majoritate calificata de doua treimi din numarul membrilor consiliului, in prezent se stabileste ca hotararile privind bugetul local si cele prin care se stabilesc impozite sit axe locale se adopta cu votul majoritatii consilierilor in functie. In continuare se prevede ca daca bugetul nu poate fi adoptat dupa doua lecturi consecutive care vor avea loc la un interval de cel mult 5 zile, activitatea se va desfasura pe baza bugetului anului precedent, pana la adoptarea noului buget.

Schimbarea de optica a legiuitorului se datoreaza faptului ca bugetul trebuie adoptat cat mai rapid si in timp util, de aceea s-a socotit suficient votul majoritatii consilierilor in functie si nu cel calificat de doua treimi din numarul consilierilor in functie. Aceasta nu inseamna ca adoptarea bugetului nu ar fi importanta, dimpotriva, este cea mai importanta, atat pentru colectivitatile locale, cat si pentru consiliile locale.

Hotararile consiliului local se semneaza de catre presedintele de sedinta, se contrasemneaza de secretar si se comunica primarului.

Consiliul poate hotara ca ca unele hotarari sa fie luate prin vot secret. Hotararile cu privire la persoane vor fi luate intotdeauna prin vot secret.

Caracterul hotararilor adoptate de consiliul local este un caracter normativ sau individual, iar hotararile normative ale consiliului local devin obligatorii de la data aducerii la cunostinta publica

Aducerea la cunostinta publica a hotararilor cu caracter normativ se face numai dupa expirarea termenului in care prefectul poate exercita calea de atac in fata instantei de contencios administrativ sau dupa ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti prin care actiunea prefectului a fost respinsa.

Hotararile cu caracter individual devin obligatorii de la data comunicarii lor, iar in unitatile administrativ-teritoriale in care minoritatile nationale au o pondere insemnata, hotararile se aduc la cunostinta cetatenilor si in limba acestora.

Hotararile adoptate de consiliile locale sunt prin excelenta acte administrative unilaterale si executorii.

2.5 Primarul

2.5.1 Consideratii introductive

Functia de primar este o functie traditionala in administratia publica locala, nu numai in Europa, dar si pe alte continente, cum ar fi America, unde a patruns influenta europeana. Legislatia contemporana contine mai multe solutii cu privire la modalitatea de investitura, la atributii si la raporturile sale cu organul colegial ori cu alte autoritati publice autonome sau guvernamentale.

De exemplu Elvetia, in zona germana, cel putin, primarul se alege odata cu consiliul comunal, el trebuind sa fie si membru al consiliului, cetatenii voteaza pentru persoana respectiva de doua ori, ca membru in consiliu si ca primar, existand mai multe candidaturi pentru functia de primar, postul ocupandu-l cel care obtine cel mai mare numar de voturi. In Franta, consiliul este cel care alege primarul si adjunctii acestuia, prin vot secret, cu majoritatea absoluta, alegerea avand loc in prima sedinta a consiliului. Cu toate acestea primarul , in sistemul francez, este si presedinte al consiliului municipal, asigurand buna desfasurare a sedintelor si respectarea ordinii in cadrul consiliului. In Belgia primarul este numit de Rege dintre membrii consiliului comunal, la propunerea consilierilor, inaintata prin guvernatorul provinciei.

La noi, prin Legea comunala din 1 aprilie 1864 s-a impus solutia alegerii consiliului comunal si a primarului de locuitorii comunei rurale, pe baza votului cenzitar, fiind scutiti de cens numai anumiti functionari si liber profesionistii. Primarul era magistratul comunal, caruia legea ii incredinta intreaga administratie a comunei, dar in acelasi timp era si delegatul puterii centrale, in comunele rurale, el trebuia confirmat de prefect, in comunele urbane, insa primarul era numit de Domn dintre primii trei consilieri care au intrunit cele mai multe voturi.

O inovatie a Legii din 1904 a constatat in faptul ca orice cetatean putea cere primarului sa intenteze actiunile ce credea ca apartin comunei, iar daca primarul refuza neintemeiat, cel interesat avea dreptul sa reclame prefectului. Legile ulterioare, pana la instaurarea dictaturii regale, s-au inscris cand intr-o formula, cand in alta, cu anumite variatiuni date de modul in care a fost conceputa administratia judeteana de la nivelul plasei. La un moment dat legislatia reglementa doi prefecti, unu propus de Guvern si altul administrativ, ales.

Legislatia actuala in vigoare a optat pentru solutia alegerii primarului, la fel ca si a consiliului, direct de comunitatea locala, indiferent ca este vorba de mediul rural sau urban, stabilind incompatibilitatea intre functia de consilier si cea de primar. De asemenea, legislatia actuala, a desfiintat functia de presedinte al consiliului local, oprindu-se la o solutie mai simpla, cea de presedinte de sedinta ,, Consiliul legal constituit alege prin vot deschis cu majoritate simpla, pentru durata unei sedinte, un presedinte” (art.21 alin 3 din Legea nr 69/1991, republicata).

Pentru functia de primar se depun candidaturi separate de catre partide, aliante politice, aliante electorale sau candidaturi independente, candidatii independenti inscrisi pe listre trebuind sa fie sustinuti de minim 1% din numarul total al alegatorilor inscrisi in liste, dar nu mai putin de 150 de sustinatori.

Centralizarea rezultatelor pentru alegerea primarilor se face de biroul electoral de circumscriptie, fiind declarat ales candidatul care a intrunit majoritatea voturilor valabil exprimate. Daca nu exista un candidat cu o atare majoritate, se organizeaza al doilea tur de scrutin, in cel mult 2 saptamani, intre candidatii situati pe primele 2 locuri, fiind declarat cel care a strans cel mai mare numar de voturi.

In ipoteza unei paritati de voturi, a cel putin doi candidati pentru functia de primar, se declara balotaj si se vor organiza, de drept, noi alegeri, in termen de 2 saptamani. La aceste alegeri vor participa numai candidatii care s-au aflat in situatia de balotaj.

Daca unul dintre candidatii la functia de primar, intre care urmeaza sa se desfasoare turul al doilea de scrutin, decedeaza, renunta sau numai indeplineste conditiile prevazute de lege spre a fi ales, la turul al doilea va participa candidatul situat pe locul urmator, cel de pe pozitia a treia in primul tur. Daca una din aceste situatii se produce in cazul unuia din candidatii aflati in situatia de balotaj, atunci nu se vor mai organiza alegeri, biroul electoral de circumscriptie il va declara primar pe celalalt candidat.

De vreme ce sunt candidaturi separate, chiar daca alegerile pentru primar se desfasoara concomitent cu cele pentru consiliul local, biroul electoral de circumscriptie incheie procese-verbale separate.

Dosarul alegerii primarului se inainteaza, cu paza militara, in cel mult 48 de ore, la judecatoria in a carei raza teritoriala se afla localitatea pentru care a fost ales, iar certificatul alegerii ca primar se elibereaza de biroul electoral de circumscriptie.

Validarea alegerii primarului se face in termen de 20 de zile de la data alegerilor, in camera de consiliu, de catre un judecator desemnat de presedintele judecatoriei in a carei raza teritoriala se afla comuna sau orasul. Validarea alegerii primarului general al Capitalei se face de catre tribunalul municipiului Bucuresti. Invalidarea alegerii unui primar se poate produce in cazurile prevazute de legea alegerilor locale. In conditiile invalidarii mandatului primarului ales, se organizeaza noi alegeri in termen de cel mutl 45 de zile de la data invalidarii, in conditiile stabilite de legea privind alegerile locale.

Rezultatul validarii se prezinta in sedinta de consituire a consiliului local sau, dupa caz, intr-o sedinta extraordinara de catre un magistrat sau un delegat al prefectului.

Primarul, dupa ce a fost validat depune in fata consiliului local juramantul prevazut de lege si pentru consilieri, iar primarul care refuza sa depuna juramantul este considerat demisionat de drept.

Mandatul primarului este de 4 ani si se exercita pana la depunerea juramantului de primarul nou ales, el poate fi prelungit la fel ca si in cazul Parlamentului sau al Presedintelui Republicii, prin lege, numai in doua situatii cu totul exceptionale:a) pe timp de razboi sau; b) in caz de catastrofa.

Mandatul primarului inceteaza inainte de termen in urmatoarele cazuri:

deces;

demisie;

incompatibilitate;

schimbarea domiciliului intr-o alta unitate administrativ-teritoriala;

imposibilitatea de exercitare pe o perioada mai mare de 6 luni;

constatare prin hotarare judecatoreasca, ramasa definitiva dupa validarea mandatelor, ca alegerea s-a facut prin frauda electorala sau prin orice alta incalcare a Legii privind alegerile locale;

condamnare definitiva la pedeapsa privativa de libertate;

punere sub interdictie pentru debilitate sau alienare mintala;

pierderea drepturilor electorale;

Legea precizeaza obligatia consiliului local de a adopta o hotarare prin care sa ia act de incetarea mandatului primarului si declara vacanta functia acestuia.

La fel ca si in cazul demisiei consilierului, legea, in redactarea din 1996, ingaduie posibilitatea revenirii primarului asupra demisiei, dar numai pana la adoptarea consiliului local a hotararii prin care ia act de incetarea mandatului si declara vacanta functia.

Mandatul primarului este de 4 ani si expira la depunerea juramantului de catre noul primar, el poate inceta, inainte de termen, in cazurile de mai sus.

Primarul participa, de drept, la sedintele consiliului local, el avand 2 categorii de sarcini asa cum este general admis in dreptul comparat: a) de autoritate executiva a consiliului local, deci de realizare a autonomiei locale; b) de autoritate ce reprezinta puterea statala la nivelul comunei, deci de realizare a unor servicii statale.

2.5.2. Atributiile primarului

Primarul indeplineste urmatoarele atributii: conform art.68 din Legea 215/2001

asigura respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor, a prevederilor Constiutiei, precum si punerea in aplicare a legilor, a decretelor Presedintelui Romanie, a hotararilor si ordonantelor Guvernului; dispune masurile necesare si acorda sprijin pentru aplicarea ordinelor si instructiunilor cu caracter normativ ale ministrilor si ale celorlalti conducatori ai autoritatilor administratiei publice centrale, precum si a hotararilor consiliului judetean;lit. a

asigura aducerea la indeplinire a hotararilor consiliului local. In situatia in care apreciaza ca o hotarare este ilegala, in termen de 3 zile de la adoptare il sesizeaza pe prefect; lit.b

poate propune consiliului local consultarea populatiei prin referendum, cu privire la problemele locale de interes deosebit. Pe baza hotararii consiliului local ia masuri pentru organizarea acestei consultari, in conditiile legii; lit c

prezinta consiliului local, anual sau ori de cate ori este necesar, informari, privind starea economica si sociala a comunei sau a orasului, in concordanta cu atributiile ce revin autoritatilor administratiei publice locale, precum si informari asupra modului de aducere la indeplinire a hotararilor consiliului local; lit.d

intocmeste proiectul bugetului local si contul de incheiere a exercitiului bugetar si le supune spre aprobare consiliului local; lit.e

exercita functia de ordonator principal de credite; lit f

verifica din oficiu sau la cerere, incasarea si cheltuirea sumelor din bugetul local si comunica de indata consiliului local cele contestate;lit.g

ia masuri pentru prevenirea si limitarea urmarilor calamitatilor, catastrofelor, incendiilor, epidemiilor, impreuna cu organele specializate ale statului. In acest scop poate mobilize populatia, agentii economici si institutiile publice din comuna sau oras, acestea find obligate sa execute masurile stabilite in planurile de protectie si interventie elaborate pe tipuri de dezastre; lit.h

asigura ordinea publica si linistea locuitorilor, prin intermediul politiei, jandarmeriei, gardienilor publici, pompierilor si unitatilor de protectie civila, care au obligatia sa raspunda solicitarilor sale, in conditiile legii; lit i

indruma si supravegheaza activitatea gardienilor publici, conform angajamentelor contractuale; lit.j

ia masurile prevazute de lege cu privire la desfasurarea adunarilor publice; lit.k

ia masuri de interzicere sau de suspendare a spectacolelor, reprezentatiilor sau alte manifestatii publice care contravin ordinii de drept sau atenteaza la bunele moravuri, la ordinea si linistea publica; lit.l

controleaza igiena si salubritatea localurilor publice si produsele alimentare puse in vanzare pentru populatie, cu sprijinul serviciilor de specialitate; lit.m

ia masuri pentru prevenirea si combaterea pericolelor provocate de animale, in conditiile legii; lit.n

ia masuri pentru elaborarea planului urbanistic general al localitatii si il supune spre aprobare consiliului local; asigura respectarea prevederilor planului urbanistic general, precum ale planurilor urbanistice zonale si de detaliu; lit.o

asigura repartizarea locuintelor sociale pe baza hotararii conliului local; lit p

asigura intretinerea si reabilitarea drumurilor publice, proprietate a comunei sau orasului, instalarea semnelor de circulatie, desfasurarea normala a traficului rutier si pietonal, in conditiile legii; lit.q

exercita controlul asupra activitatilor din targuri, piete, oboare, locuri si parcuri de distractii si ia masuri pentru buna functionare a acestora; lit.r

conduce serviciile publice locale;asigura functionarea serviciilor de stare civila si de autoritate tutelara, supravegheaza realizarea masurilor de asistenta si ajutor social;lit.s

indeplineste functia de ofiter de stare civila; lit.s

emite avizele, acordurile si autorizatiile date in competenta sa prin lege; lit.t

propune consiliului local spre aprobare, in conditiile legii, organigrama, statutul de functii, numarul de personal si regulamentul de organizare si functionare a aparatului propriu de specialitate; lit.t

numeste si elibereaza din functie, in conditiile legii, personalul din aparatul propriu de specialitate al autoritatilor administratiei publice locale, cu exceptia secretarului, propune consiliului local numirea si eliberarea din functie, in conditiile legii, a conducatorilor regiilor autonome, ai institutiilor si serviciilor publice de interes local;lit.u

raspunde de inventarierea si administrarea bunurilor care apartin domeniului public si domenilui privat al comunei sau orasului; lit.v

organizeaza evidenta lucrarilor de constructii din localitate si pune la dispozitie autoritatilor administratiei publice centrale rezultatele acestor evidente;lit.x

ia masuri pentru controlul depozitarii deseurilor menajere, industriale sau de orice fel, pentru asigurarea igienizarii malurilor cursurilor de apa din raza comunei sau a orasului, precum si pentru decolmatarea vailor locale si a podetelor pentru asigurarea scurgerii apelor mari; lit y

In exercitarea atributiilor de autoritate tutelara si de ofiter de stare civila, a sarcinilor ce ii revin din actele normative privitoare la recensamant, la organizarea si desfasurarea alegerilor, la luarea masurilor de protectie civila, precum si a altor atributii stabilite prin lege, primarul actioneaza si ca reprezentant al statului in comuna sau orasul in care a fost ales. Art.69 alin.1 din Legea 215/2001. In aceasta calitate primarul poate solicita, inclusiv prin intermediul prefectului, in conditiile legii, concursul sefilor serviciilor publice descentralizate ale ministerelor si ale celorlalte organe centrale din unitatile administrativ-teritoriale, daca sarcinile ce ii revin nu pot fi rezolvate prin aparatul propriu de specialitate.

Primarul deleaga viceprimarul sau, dupa caz, viceprimarii, prin dispozitie emisa in cel mult 30 de zile de la validare, exercitarea atributiilor ce ii revin. Art70.alin 1 din Legea 215/2001.

2.5.3. Actele si raspunderea primarului

In exercitarea atributiilor sale primarul emite dispozitii cu caracter normativ sau individual. Acestea devin executorii numai dupa ce sunt aduse la cunostinta publica sau dupa ce au fost comunicate persoanelor interesate, dupa caz. Art.71, alin.2 din Legea 215/2001.

Legea nu dispune expres, dar din modul in care sunt reglementate atributiile primarului se subintelege ca dispozitia, ca act administrativ specific primarului, poate avea atat caracter normativ, cat si caracter individual. De vreme ce primarul are si calitatea de organ al persoanei juridice, se presupune ca el va incheia si contracte de drept civil, in sensul larg al termenului.

Pe de alta parte, in lege gasim o precizare cu valoare de principiu, dupa care pimarul constata incalcarea legii si adopta masurile legale pentru inlaturarea acestora sau, dupa caz, sesizeaza organele competente. Din modul in care este redactat textu nu se poate retine consacrarea unei alte categorii de acte ale primarului. Prima parte a textului vizeaza in mod clar masuri de politie administrativa ale primarului, care se concretizeaza prin dispozitii, precum si sanctiunile cu caracter contraventional, pe care le poate aplica primarul prin intocmirea actelor specifice regimului contraventional, care, ca natura juridical sunt considerate tot acte cu caracter administrativ. Partea a doua a textului la care ne referim vizeaza sesizarea de primar fie a organelor administratiei de stat competente a realize un control specializat (control administrativ specializat) fie a Ministerului Public , in cazul in care apreciaza ca sunt savarsite infractiuni. Dreptul de sesizare nu conduce si la existenta unui act specific de realizare a acesteia sesizarea facandu-se printr-o simpla adresa care imbraca forma unei dispozitii cu toate consecintele teoretice si practice ce decurg de aici.

Primarii, la fel ca si consilierii, in exercitarea functiei sunt ocrotiti de lege dar ei raspund, in primul rand, administrativ-disciplinar pentru modul in care isi indeplinesc atributiile. Astfel, primarul poate fi demis din functie pentru aceleasi motive pentru care prefectul poate propune dizolvarea consiliului local aplicandu-se, in mod corespunzator aceeasi procedura si cai de atac.

Prefectul poate dispune suspendarea din functie a primarului in aceleasi conditii in care poate dispune suspendarea consilierului. Atat hotararea de demitere, cat si decizia de suspendare pot fi atacate in instanta, in conditiile legii contenciosului administrativ. Se subintelege ca nici in acest caz nu mai opereaza obligatia operatiunii prealabile. Legea mentioneaza ca pe timpul suspendarii din functie a primarului, sau pana la alegerea unui nou primar atributiile acestuia vor exercitate de drept de viceprimar.

Daca primarul suspendat din functie a fost gasit nevinovat, acesta are dreptul la despagubiri, in conditiile legii.

Cum s-a aratat, legea vorbeste si despre o raspundere a primarului in fata consiliului pentru modul in care functioneaza administratia publica locala, al carei sef este. Deducem din cele de mai sus ca este vorba de o raspundere exclusiv politica si nu de o raspundere juridica. Raspunderea juridica, in final, nu se poate concretiza decat prin sanctiunile suspendarii sau, respectiv, demiterii, iar competenta aplicarii acesteia revine prefectului si, respectiv, Guvernului.

Intre cosiliul local si primar nu exista raporturi de subordonare si, deci, nu poate fi conceputa, fata de principiile constitutionale evocate, tragerea la raspundere, concretizata prin sanctiunea suspendarii sau a demiterii a primarului de catre consiliul local. Daca o lege ar prevedea asemenea dispozitii, atunci fara nici un dubiu, ne-am afla in prezenta unui text neconstitutional. In schimb, Legea reglementeaza competenta consilierului local de a suspenda sau de a demite pe viceprimar, efect firesc al alegerii viceprimarului de catre consilieri.

2.6 Secretarul si serviciile publice locale

Traditional, in administratia noastra, pe plan local, pe langa organele alese sau numite in virtutea unor criterii politice, au existat si functionari care au avut statutul de profesionisti, functionari de cariera, care, intr-un fel, au asigurat si continuitatea. A existat o traditie foarte puternica, mai ales in Transilvania, pentru pregatirea notarilor, care au avut un rol important in ceea ce priveste educatia civica a oamenilor de-a lungul anilor.

Dupa modelele europene, impuse de revolutia franceza prin Procurolul Sidnic, alaturi de notar, a inceput sa apara si la noi functia de secretar al consiliului comunal, care, incet, incet, prin diferite organizari administrative, a inlocuit functia de notar, preluand si atributiile acestuia. A existat o preocupare in acest sens si in perioada interbelica, mai ales prin Institutul de Stiinte Administrative al Romaniei, dar si dupa razboi, creandu-se la un moment dat, in cadrul Facultatii de drept si o specializare pentru administratia publica locala, care a fost abandonata in primii ani dupa Revolutia din decembrie 1989 si reluata, in ultimul timp, in cadrul unor universitati, cum ar fi: Universitatea din Sibiu, Universitatea din Craiova, Universitatea din Resita, dar ca specializare de sine statatoare.

Legea nr.24/1996, pe linia accentuarii spiritului European occidental, face o schimbare, transformand functia de secretar al consiliului in cea de secretar al unitatii administrativ-teritoriale. Fiecare comuna, oras si subdiviziune administrativ-teritoriala are un secretar salarizat din bugetul local. Secretarul este functionar public si trebuie sa aiba studii superioare juridice sau administrative. In mod exceptional, prefectul poate aproba ca, la comune, in functia de secretar sa fie angajate, dupa examenul de capacitate, si persoane care au numai bacalaureatul. Secretarul nu poate fi membru al unui partid sau a unei formatiuni politice.

Numirea si eliberearea din functie a secretarului consiliului comunal si orasanesc se face de catre prefect, la propunerea consiliului local. Numirea se face pe baza de concurs, organizat potrivit legii. Secretarul se bucura de stabilitate in functie si se supune reguliolor cuprinse in statutul functionarilor publici.

Secretarul indeplineste, in conditiile legii, urmatoarele atributii principale:

participa la sedintele consiliului local;

asigura buna functionare a actvitatilor si compartimentelor cu caracter juridic din aparatul propriu;

avizeaza proiectele de hotarari ale consiliului local;

primeste si distribuie corespondenta;

asigura efectuarea lucrarilor de secretariat;

asigura convocarea consiliului local;

pregateste lucrarile supuse dezbaterii consiliului local;

comunica si inainteaza, in termen de 10 zile, daca legea nu prevede altfel, autoritatilor si persoanelor interesate, actele emise de catre consiliul local sau de catre primar;

asigura aducerea la cunostinta publica a hotararilor si dispozitiilor de interes general;

elibereaza extrase sau copii de pe orice act din arhiva consiliului, in afara celor cu caracter secret, stabilite potrivit legii; elibereaza extrase sau copii de pe actele de stare civila;

asigura functionarea compartimenetelor de strare civila, autoritate tutelara si protectie sociala;

tine legatura cu organizatiile de cult si face propuneri primarului si consilierului pentru buna functionare a acestora;

legalizeaza semnaturi si confirma autenticitatea copiilor cu actele originale cu exceptia celor care se elibereaza de autoritatile publice centrale.

Secretarul indeplineste si alte atributii prevazute de lege sau incredintate de catre consiliul localsau de primar.

La dispozitia secretarului si a primarului exista si un corp de functionari publici, care asigura prestarea serviciilor publice de interes local. Angajarea si eliberarea din functie a personalului din aceste servicii se face de catre primar, in conditiile legii, iar Regulamentul de organizare si functionare a acestui aparat si salarizarea se stabilesc de catre consiliul local, in conditiile legii.

Este de mentionat ca functia de secretar se regaseste si la nivel judetean.astfel, judetul si municipiul Bucuresti au un secretar numit de catre Departamentul pentru Administratie Publica Locala, la propunerea consiliului judetean din initiativa presedintelui acestuia. Numirea se face de presedintele consiliului judetean, in termen de 45 de zile de cand postul a devenit vacant, pe baza de concurs, organizat potrivit legii. Secretarul este functionar public si trebuie sa aiba studii superioare juridice sau administrative. Secretarul nu poate fi membru al vreunui partid sau formatiuni politice, sub sanctiunea eliberarii din functie.

CAPITOLUL 3

CONEXIUNI INTRE ORGANELE ADMINISTRATIEI PUBLICE LOCALE

3.1 Consideratii introductive

Raportul juridic in general este o relatie sociala reglementata prin norma de drept.

Raportul de drept administrativ reprezinta acea relatie sociala care a fost reglementata direct printr-o norma de drept administrativ sau indirect prin interventia unui fapt juridic. In doctrina s-au exprimat urmatoarele pareri cu privire la categoriile de rapoarte de drept administrativ:

1. Opinia potrivit careia ele nu pot imbraca decat forma raportului de subordonare fiind vorba despre subordonarea altui subiect de drept fata de un organ public, de regula unul administrativ.

2. Conceptia potrivit careia aceste rapoarte pot imbraca pe langa prima forma si forma raportului de colaborare cand ele se stabilesc intre subiecti aflati pe aceeasi pozitie juridica.

3. Recunoasterea, pe langa celelalte doua, a inca unei categorii – raportul de participare recunoscut a fi prezent in situatiile existentei unui organ colegial si privind membrii acelui organ.

In realitate, aceasta forma de raport juridic nu are o identitate de sine statatoare pentru ca membrii organului colegial nu participa la formele de lucru ale acestuia ca subiecte distincte de drept, ci ca membri ai autoritatii respective.
In concluzie, in mod traditional se recunoaste existenta raportului de drept administrativ sub forma raportului de colaborare si subordonare.

In afara lor, Constitutia actuala mai permite si identificarea altor forme de astfel de rapoarte (raportul de tutela administrativa care se stabileste intre Guvern si autoritatile autonome locale din unitatile administrativ teritoriale).

Potrivit art. 101 Guvernul are doua misiuni constitutionale pe care le exercita in baza programului sau de guvernare care a fost acceptat de Parlament si anume: Aceea de a asigura realizarea politicii interne si externe a tarii.De a exercita conducerea generala a administratiei publice. In aceasta ultima calitate el vegheaza la respectarea legalitatii de catre unitatile administratiei publice alese in unitatile administrativ teritoriale. Aceasta activitate si rapoartele care se stabilesc in temeiul ei sunt denumite traditional rapoarte de tutela administrativa si ele il instruiesc pe prefect, reprezentantul Guvernului in teritoriu, sa atace in fata instantelor de contencios actele pe care le considera ilegal emise de acestea, acte care sunt suspendate de drept.

Alte tipuri de rapoarte sunt cele reglementate de art. 121 care consacra rolul coordonator al Consiliului Judetean asupra Consiliului Local in vederea realizarii serviciilor publice de interes judetean. Rapoartelor de drept administrativ, indiferent de modalitatile de concretizare, le sunt caracteristice urmatoarele trasaturi.
1) Din punct de vedere al subiectelor, raporturile de drept administrativ au in mod obligatoriu un purtator al autoritatii publice, care, potrivit Constitutiei ar putea fi: statul, prin organele sale, unitatile administrativ teritoriale, un organ al administratiei publice, dar poate fi si o alta autoritate publica, potrivit art.48 din Constitutie.
2) Cel de-al doilea element, continutul, particularizeaza raporturile de drept administrativ prin aceea ca ele sunt formate din drepturile si obligatiile partilor care participa la procesul de infaptuire a administratiei, respectiv executarea legii si prestarea de servicii publice in limitele legii, precum si emiterea de acte normative cu forta juridica inferioara legii.
3) Trasatura generala a raporturilor de drept administrativ prin prisma obiectului lor este aceea ca actiunea sau inactiunea lor, in general conduita partilor, se realizeaza intr-un regim de putere publica, raporturile de drept administrativ fiind “raporturi de putere”.

Doctrina occidentala utilizeaza expresia de “executiv” pentru a evoca generic pe cei doi sefi ai “puterii executive”, pe ministri si alti demnitari, rolul constitutional al acestor autoritati publice neputand fi redus la clasica functie a executivului, adica numai la aplicarea legilor, intrucat activitatea administratiei publice este o specie a activitatii publice.

Raporturile dintre autoritatile administratiei publice locale din comune si orase si autoritatile administratiei publice de la nivel judetean se bazeaza pe principiile autonomiei, legalitatii, responsabilitatii, cooperarii si solidaritatii in rezolvarea problemelor intregului judet (art.6 alin.1), iar in relatiile dintre autoritatile administratiei publice locale si consiliul judetean, pe deo parte, precum si intre consiliul local si primar, pe de alta parte, nu exista raporturi de subordonare (art.6 alin.1 din Lega 215/2001).

Relatia dintre prefectura si autoritatile publice este singura relatie in care gasim raporturi de subordonare: conform art.134 din Legea nr.215/2001, prefectul, ca reprezentant al Guvernului pe plan local, indeplineste urmatoarele atributii de subordonare fata de Guvern:

asigura realizarea intereselor nationale, aplicarea si respectarea Constitutiei, a legilor, a hotararilor si ordonantelor Guvernului, a celorlalte acte normative, precum si a ordinii publice;

exercita controlul cu privire la legalitatea actelor administrative adoptate sau emise de autoritatile administratiei publice locale si judetene, precum si ale presedintelui consiliului judetean, cu exceptia actelor de gestiune curenta;

dispune masurile corespunzatoare pentru prevenirea infrectiunilor si apararea drepturilor cetatenilor, prin organele legal abilitate;

asigura, impreuna cu autoritatile si organele abilitate, pregatirea si aducerea la indeplinire, in conditiile stabilite de lege, a masurilor de aparare care nu au caracter militar, precum si a celor de protectie civila; autoritatile militare si organele locale ale Ministerului de Interne au obligatia sa informeze si sa sprijine prefectul pentru rezolvarea oricarei probleme de interes national sau judetean, in conditiile legii;

prezinta anual Guvernului un raport asupra stadiului realizarii sarcinilor ce ii revin potrivit programului de guvernare, precum si in legatura cu controlul exercitat asupra legalitatii actelor autoritatilor administratiei publice locale;

Potrivit art.142 alin.1 din Legea nr.215/2001,, in judetele care au o suprafata intinsa, cu localitati amplasate la mari distante de resedinta judetului sau in mari aglomerari urbane, prefectul poate organiza, cu aprobarea Ministerului Administratiei Publice, oficii prefecturale”.

3.2 Institutia prefectului si administratia publica centrala

Intre prefectura si autoritatile centrale exista relatii functionale pentru ca in situatii de criza sau de urgenta, autoritatile militare si organele locale ale Ministerului Administratiei si Internelor au obligatia sa informeze si sa sprijine prefectul pentru rezolvarea oricarei probleme de interes national sau judetean, in conditiile legii, in mod deosebit pentru gestionarea situatiilor care pun in pericol sau afecteaza siguranta populatiei, a bunurilor, a valorilor si a mediului inconjurator.

Prefectul pentru a-si indeplini atributiile care ii revin emite ordine cu caracter normativ sau individual, iar ordinele cu caracter tehnic sau de specialitate sunt emise dupa consultarea serviciilor descentralizate ale ministerelor si ale celorlalte organe centrale din unitatile administrativ-teritoriale si sunt contrasemnate de conducatorii acestora.

Prefectul colaboreaza cu administratia centrala pentru imbunatatirea activitatii serviciilor publice deconcentrate, organizate la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale, prefectul mai are si o relatie de reprezentare cu administratia centrala el fiind reprezentantul Guvernului pe plan local.

3.3 Institutia prefectului si administratia publica locala

Relatia dintre prefectura si autoritatile administratiei locale exista relatii de control deoarece prefectul vegheaza ca activitatea consiliilor locale si a primarilor, a consiliilor judetene si a presedintilor consiliilor judetene sa se desfasoare in conformitate cu prevederile legii, conform art.132 alin 1 din Lgea 215/2001.

Prefectul in calitate de reprezentant al Guvernului, indeplineste urmatoarele atributii principale: verifica legalitatea actelor administrative adoptate sau emise de autoritatile administratiei publice locale si judetene cu exceptia actelor de gestiune, verifica stadiul realizarii masurilor din cadrul Programului si informeaza lunar Guvernul cu privire la concluziile rezultate, conform art.24 alin 1, Lgea 215/2001.

O alta relatie cu administratia locala este cea functionala deoarece prefectul: asigura, impreuna cu autoritatile si organele abilitate, pregatirea si aducerea la indeplinire a masurilor de aparare care nu au un caracter militar, precum si a celor de protectie civila;

– dispune, in caliatate de presedinte al consiliului judetean pentru situatii de urgenta, masurile care se impun pentru prevenirea si gestionarea acestora si foloseste, in acest sens, sumele special prevazute in bugetul propriu cu aceasta destinatie

– utilizeaza, in calitate de sef al protectiei civile, fondurile special alocate de la bugetul se stat si baza logistica de interventie in situatii de criza, in scopul desfasurarii in bune conditii a acestei activitati.

Prefectul are si o relatie de colaborare cu oraganele administratiei publice locale, el stabilind, impreuna cu aceste autoritati prioritatile de dezvoltare teritoriala.

In fiecare judet si in municipiul Bucuresti se oragnizeaza o comisie consultativa care este formata din: prefect si presedintele consiliului judetean; subprefect si vicepresedintii consiliului judetean; secretarul general al judetului; primarul municipiului resedinta de judet, respectiv primarul general, viceprimarii si secretarul general al municipiului Bucuresti; primarii oraselor si comunelor din judet, respectiv primarii sectoarelor municipiului Bucuresti; sefii serviciilor publice descentralizate ale ministerelor si ale celorlalte organe centrale organizate la nivelul judetului sau al municipiului Bucuresti; sefii compartimentelor din aparatul propriu de specialitate al consiliului judetean; conducatorii regiilor autonome de interes judetean, ai sucursalelor regiilor autonome de interes national si ai societatilor nationale din judetul respectiv sau din municipiul Bucuresti, precum si conducatorii altor structuri organizate in judet sau municipiu Bucuresti, conform art.145 alin 2 din Legea 215/2001.

CONCLUZII SI PROPUNERI

Reiesind din obiectivele expuse este necesar de a spori autonomia locala si capacitatile administratiilor publice locale, in special de nivelul I, in asigurarea primariilor cu venituri proprii, gestionarea eficienta a resurselor si stimularea dezvoltarii potentialului economic al primariilor. In contextul descentralizarii administrative este necesar de elaborat planul de actiuni care va stabili etapele distincte de implementare a procesului de descentralizare administrativa. Aceasta va permite sa se evite neclaritatile si suprapunerile in delegarea competentelor, de a clarifica transferul de resurse financiare si materiale, abordand, de asemenea, corelarea dintre transferul de competente si necesarul de resurse. Ca urmare a aprobarii legislatiei cu privire la administratia publica locala si privind descentralizarea administrativa urmeaza de revizuit legislatia cu privire la finantele publice locale, stabilind o formula clara si simpla de estimare a transferurilor interbugetare.

Activitatea autoritatilor publice locale trebuie sa fie orientata spre satisfacerea necesitatilor populatiei din teritorii prin prestarea serviciilor de calitate si sustinerea in oferirea locurilor de munca. Necesitatea conferirii administratiei publice locale unei eficiente si calitati ireprosabile este vadita. Acest lucru poate fi realizat in special prin prisma investirii in capitalul uman si instruirea functionarilor publici. In acest context, Guvernul va asigura implementarea strategiei nationale de instruire a functionarilor publici si alesilor locali, elaborata in conformitate cu recomandarile Consiliului Europei. Aceasta strategie pune bazele unei instruiri continue a functionarilor si alesilor locali din administratia publica locala in scopul cresterii competentelor, performantelor si competitivitatii acestora.

Administrația publica reprezinta o “mare afacere publica“, în care suntem cu totii implicati în calitatea noastra de cetateni si, ca urmare, este necesar sa nu ramanem pasivi la lucrurile care ne privesc si pe care le putem schimba sau îmbunatati în mod direct sau indirect. Acest proiect este o sansa pentru mine de a-mi exprima parerea si am convingerea ca cel putin una din propunerile mele va avea aplicabilitate în viitorul apropiat.

Conform Constitutiei Romaniei, art. 119 “administratția publica din unitatile administrativ-teritoriale se întemeiaza pe principiul autonomiei locale si pe cel al descentralizarii serviciilor publice “. Principiul autonomiei locale are în vedere organizarea și functionarea administratiei publice locale pornind de la “dreptul și capacitatea efectiva a autoritatilor administratiei publice locale, de a rezolva și gestiona in nume propriu si sub responsabilitatea lor, o parte importanta a treburilor publice, în folosul colectivitatilor locale pe care le reprezinta“, autoritatile administratiei centrale, potrivit principiului subsidiaritatii, intervenind daca si în masura in care obiectivele actiunii nu pot fi realizate de autoritatile locale.

Autonomia locala se manifesta pe mai multe planuri. Pe planul capacitatii juridice, colectivitatile teritoriale locale sunt subiecte de drept distincte, avand propriile interese publice, iar pe plan institutional, ele dispun de autoritati administrative proprii. Pe planul autonomiei decizionale, aceste autoritati au competente proprii si iau decizii in interesul colectivitatilor pe care le administreaza. De asemenea, autonomia nu poate fi reala, efectiva, fara prezenta autonomiei in planul mijloacelor umane, materiale, financiare, colectivitatile teritoriale locale avand proprii functionari publici, domeniu(public si privat) propriu, autonomie financiara(buget propriu). Autoritatile locale sunt autonome dar nu si suverane. Autonomia este exclusiv la nivel administrativ, iar nu si legislativ, de guvernare sau judiciar. Autoritatile locale sunt supuse unui control de tutela administrativa exercitat de administratia de stat. Astfel, autonomia locala nu se poate interpreta si aplica decat în cadrul caracterelor statului roman care este un stat unitar complex.

Administratia publica locala din tarile dezvoltate are la baza principiul autonomiei locale si consider ca si în Romania energia trebuie canalizata catre o reala, eficienta si functionala autonomie locala, administrativa si financiara. Acest lucru ofera avantajul aplicarii unor strategii si tactici adaptabile si pliate pe specificul realitatilor locale.

Realitatea demonstreaza ca de aproape 10 ani se încearca adaptarea la transformarile de natura administrativa, politica si juridica ce au loc in statele dezvoltate. O analiza a cadrului legislativ si institutional arata ca nu au fost gasite cele mai bune instrumente pentru realizarea reformei în administratie:

~ nu s-a reușit optimizarea procesului decizional, autonomia locală nefiind asumată complet de autoritățile locale;

~ neidentificarea, în mod cert, a responsabilităților și relațiilor dintre diferite instituții;

~ descentralizarea este incompletă, nereușindu-se apropierea de interesul cetățeanului, a unor atribuții și decizii. Nu s-a reușit nici transferul complet de resurse materiale și financiare care asigură apropierea deciziei de realitatea economică și care conferă o mai bună valorificarea a resurselor.

~ bugetele colectivitatilor locale sunt dependente in mare masura de resursele bugetului de stat, veniturile proprii bugetelor locale nedepasind 25% din necesarul de resurse locale, reforma finantelor vizand, dupa model european, o cota de aproximativ 50%.

~ o insuficienta comunicare intre autoritatea publica si cetatean;

~ nu s-a reusit implementarea unui sistem informational în toate ramurile administratiei;

~ exista o nemultumire a cetatenilor determinata de necorelarea dintre confortul urban oferit de autoritati si suma ridicata de bani pe care trebuie sa o verse anual la bugetul local;

~ intrarea în vigoare a Legii finantelor publice locale a fost amanata datorita insuficientei pregatiri a acestui moment, consiliile locale si judetene neorganizandu-si propriile compartimente fiscale.

Este evident ca incepand cu recunoasterea constitutionala a autonomiei locale, multe legi adoptate in perioada postdecembrista au vizat crearea unui cadru legal necesar aplicarii acestui principiu(Legea privind statutul functionarilor publici; Legea privind raspunderea ministeriala; Legea finantelor publice locale; Legea administratiei publice locale; Legea privind dezvoltarea regionala) si, totodata, armonizarea cu legislatia europeana. Acest demers a culminat prin obtinerea de catre Romania a statului de parte la “Carta europeana a autonomiei locale” prin decretul nr.131/1997 si prin Legea nr.199/1997.

Cu toate aceste eforturi, sunt inca necesare o serie de masuri legislative si administrative care sa confere eficienta acestui scop.

Pentru a putea vorbi de o reforma în administratia publica, asupra acestui proces trebuie sa existe amprenta marketingului si managementului public. Administratia este o afacere si trebuie condusa corespunzator pentru a avea randament.

Nu se poate face reforma fara a fi facuta o analiza prin care sa se identifice avantajele si dezavantajele, oportunitatile si pericolele. Reforma trebuie structurata în scopuri, obiective principale și secundare, strategii, toate stabilite prin raportare la rezultatele analizei mentionate mai sus. Dupa o elaborare riguroasa, aceste planuri trebuiesc implementate cu elementele de rigoare: activitati, responsabili, executanti, supervizori, timp, buget. Toate elementele reformei trebuiesc monitorizate si controlate, iar cand este cazul actualizarea planului. Pasii reformei trebuiesc stabiliti în urma unei abordari manageriale care sa confere dinamica procesului de transformare a organizatiilor publice.

Elaborarea unei legi a descentralizarii reprezinta un punct de plecare pentru o reforma administrativa. Prin intermediul ei se vor clarifica problemele privind repartitia puterilor intre alesi si functionari, competentele colectivitatilor teritoriale si ale statului. Transferul de competenta trebuie insotit de transferul resurselor necesare exercitarii competentelor. Sporirea capacitatii decizionale presupune si existenta raspunderii persoanelor decidente fara a exista posibilitatea imputarii raspunderii in sarcina altor persoane decat in anumite conditii riguros stabilite; asta pentru ca toate autoritatile doresc sa decida, dar toate ”fug” de responsabilitati.

De asemenea, trebuiesc create conditiile democratiei participative prin asigurarea informarii si participarii cetatenilor la rezolvarea problemelor majore ale comunitatii, intarirea dreptului de expresie al alesilor locali, asigurarea transparentei actelor administrative. Procedurile de consultare a cetatenilor in problemele fundamentale, trebuiesc prevazute intr-o viitoare lege privind organizarea si desfasurarea referendumului prevazut în Constitutie.

Relatia fiscala dintre administratia centrala si autoritatile publice locale este, inca, una de dependenta, autoritatile locale nebeneficiind de un cadru de acces la piata de credit. Corespunzator legii și limitelor acesteia, autoritatilor locale le-ar fi necesara libertatea deplina de a fixa nivelul impozitelor si taxelor locale. Astfel fixarea se va face prin corelare directa la capacitatea de plata a contribuabililor, crescand totodata interesul asupra modului cum sunt utilizati banii.

Pentru o mai buna si rapida colectare a impozitelor, ar fi necesara utilizarea unor mijloace moderne: cardul, biletul la ordin. Utilizarea aceleasi baze de calcul pentru stabilirea mai multor impozite ar fi o masura ce ar diminua timpul necesar operatiunii de impunere si costurile aferente. Pentru valorificarea resurselor financiare locale disponibile temporar, ar fi oportuna infiintarea unei banci proprii colectivitatilor locale ce ar crea posibilitatea finantarii unor lucrari de investitii, obtinandu-se totodata, si o dobanda pentru sumele depozitate, lucru ce nu are loc prin trezoreria statului.

Orice decizie financiara locala trebuie sa se ia numai în baza unor proiecte, prin intermediul unor liste de prioritati a investitiilor. Ar fi oportuna si întocmirea unui plan financiar multianual de investitii.

Veniturile bugetare se formeaza prin impovararea contribuabililor, care unii dintre ei au venituri sub salariul mediu pe economie, în timp ce multi ”investitori si oameni sus pusi fac averi monstruoase” din activitati frauduloase; unde este acel control financiar riguros si de ce suntem aratati cu degetul ca avem o economie subterana care se ridica la cca. 50% din PIB-ul economiei oficiale?

Este bine-cunoscut faptul ca majoritatea oamenilor este nemultumita de calitatea serviciilor locale. Pentru o mai bunacomunicare intre administratia locala si cetateni, este necesar ca periodic sa se efectueze cercetari (monitorizarea plangerilor, instituirea unor linii telefonice, chestionarea scrisa) din care sa se afle gradul de satisfacere a nevoilor consumatorilor si masura in care serviciile corespund necesitatilor beneficiarilor.

Anumite servicii, prin crearea cadrului legislativ necesar, pot fi prestate de catre agenti economici privati, sub controlul autoritatilor locale, in schimbul unor facilitati fiscale. Asemenea situatii exista deja (ex: transportul în comun), dar lipsa unei coordonari riguroase din partea organelor abilitate determina unele nemultumiri in randul cetatenilor.

Avand in vedere faptul ca serviciile publice sunt caracterizate ca fiind perisabile (nu pot fi stocate sau inventariate), oferta lor trebuie sa corespunda tot timpul cererii, si cu multa precautie in situatiile cand aceasta este fluctuanta. Administratia publica trebuie sa fie pregatita si sa anticipeze perioadele de varf ale cererii, iar în condiaiile unei cereri reduse sa nu mai fie consumate inutil resurse financiare si materiale.

De asemenea trebuie rezolvata si problema utilajelor și instalatiilor care sunt uzate tehnic si moral. Mecanizarea sarcinilor administrative va oferi avantajul unor servicii de calitate, iar cheltuielile cu investitia vor fi amortizate prin reducerea cheltuielilor cu personalul care va fi substituit de masina.

Este necesar sa se evite dublarea serviciilor publice prin prestarea, în domenii de competenta administratiei publice locale, a unor servicii desconcentrate ale ministerelor de aceeasi natura; e recomandata o mai buna comunicare pe orizontala.

Se investeste foarte putin in invatamant, cultura, în sistemul pensiilor și asigurarilor sociale, asta si pentru ca nu s-au gasit metode de atragere a agentilor privati spre a investii in aceste domenii prin oferirea unor facilitati fiscale. Este necesara revizuirea cheltuielilor cu protectia sociala si îndreptarea lor spre categoriile cu adevarat defavorizate, precum si dimensionarea lor astfel încat sa fie încurajata munca si nu nemunca.

Referitor la formarea profesionala, desi piata fortei de munca abunda in specialisti in administratia publica ( care pe langa pregatirea de specialitate, sunt pregatiti si în domeniul informatic, limbi strsine si au o viziune moderna asupra reformei în administratie si capacitati de a contribui la realizarea ei), multe din persoanele angajate în administratia locala nu au aceasta pregatire, autoritatile investind timp si bani in formarea lor. Este nevoie de functionari publici profesionisti care sa implementeze programele de reforma, care sa fie sustinatori fideli ai acesteia, sa fie pregatiti și aiba cunostintele necesare sa raspunda la schimbare. Trebuie acordata o mare atentie procesului de recrutare, intervievare si selectie a personalului, avandu-se în vedere profilul candidatului ideal.

Un lucru deloc îmbucurator este faptul ca, potrivit statisticilor, administratia publica ocupa un loc fruntas in cadrul domeniilor corupte. Acest fenomen are o manifestare piramidala si stoparea lui ar trebui facuta ”de la vârf”, dar asta nu presupune ca nu ar trebui luata atitudine si la nivel local. Functionarii publici trebuie sa dea dovada de probitate si demnitate si să aiba conceptia ca sub aspect moral ei se bucura de autoritate, neavand dreptul de a se degrada pe sine sau functia sa. Pentru a preintimpina unele situatii de acest fel, ar trebui sa li se asigure un sistem de salarizare si posibilitatea realizarii unei cariere care să atraga si sa mentinăa oamenii competenti si sa-i motiveze, iar promovarea lor sa se faca pe criterii de performanta si moralitate.

Intrarea în vigoare a Legii privind dezvoltarea regionala demonstreaza ca s-a înteles rolul cooperarii locale si cc aceasta reprezinta cheia îmbunatatirii calitatii vietii prin dezvoltarea capacitatii economii locale de a stimula o crestere economica stabil si conditii pentru valorificarea oportunitatilor.

Într-un document elaborat de Guvernul Romaniei și Comisia Europeană în anul 1996 în cadrului Programului PHARE pentru politica de dezvoltare regionala, se arata ca organizarea administrativ-teritoriala actuala este dezavantajoasa, cu un numar mare de judete. si într-adevar, organizarea administrativ-teritoriala a tarii noastre corespunde unor realitati istorice, din punct de vedere administrativ, economic, social, al dezvoltarii stiintei, existente acum peste o jumatate de secol. Este evident ca anumite orasele, potrivit conditiilor economice si sociale pe care le poseda, nu au nici o sansa de dezvoltare, ele abia reusind sa supravietuiasca; o reorganizare teritoriala le-ar modifica situatia prin asimilarea lor de catre orasele puternice. Nivelul de dezvoltare economica actual nu ar permite, direct si imediat, crearea unor judete de dimensiuni medii ale regiunilor puternice de la nivel european, dar o pozitie realista in prezent ar fi de dublare a suprafetelor judetelor, deci de reducere la jumatate a numarului lor la circa 20. Acest lucru ar duce la reducerea disparitatilor existente intre diferite „regiuni” ale Romaniei si autonomia locala nu va mai fi sufocata, iar colectivitatile teritoriale dependente total de stat.

Acesta este un obiectiv care, probabil, va avea posibilitati de realizare în viitorul îndepartat. Pentru moment trebuie vizata cooperarea locala și dezvoltarea regionala. Cooperarea locala va avea ca scop realizarea unor proiecte comune ale colectivitatilor locale in scopul dezvoltarii economice, amenajarii teritoriale, protectiei si punerii în valoare a mediului, elaborarii planurilor de transport.

Strategia de dezvoltare locala presupune un cadru normativ procedural care sa defineasca întinderea competentelor diferitelor nivele de decizie strategica, identificarea, antrenarea și solidarizarea actorilor locali pe o baza parteneriala pentru sprijinirea si realizarea efectiva a proiectelor locale, evaluarea resurselor locale umane , fizice, naturale, economice ,financiare. Atata timp cat nu se creeaza conditii legale pentru aceasta colaborare locala si administratiile locale nu actioneaza în vederea realizarii ei, investitorii, chiar si cu acordarea unor facilitati, nu vor avea incredere in acest proiect si nu vor contribui la efectuarea lui. Desi strategia de dezvoltare locala ar aduce multe avantaje (îmbunatatirea si dezvoltarea infrastructurii regionale și locale, dezvoltarea turismului (rural, cultural), politici active de ocupare a fortei de munca, promovarea unor politici pliate pe specificul zonal), daca nu se va actiona la nivel administrativ pentru implementarea ei, lucrurile vor arata bine doar „pe hârtie”.

Asa cum am spus si în partea de inceput a lucrarii, trebuie să se asigure o monitorizare a aplicarii reformei, urmarindu-se fiecare pas si adoptandu-se eventualele schimbari de strategie în timp util. Modul de gestionare a banului public trebuie supus uni control riguros. Un impediment în reforma administrativa il constituie birocratia excesiva care determina un circuit lent al documentelor. Trebuie regandit acest circuit prin comasarea unor proceduri sau prin realizarea lor în cadrul aceluias compartiment. Tot in sprijinul debirocratizarii sta si extinderea utilizsrii în administratia publica a tehnologiilor informatice.

Asa cum s-a si propus deja, elaborarea unui cod administrativ si unul de procedura administrativa ar conferii coeziune sistemului. Dupa realizarea unei legi a contraventiilor prin care putem sa spunem ca am rezolvat multe probleme care, efectiv, nu aveau cadru juridic, un Cod al contraventiilor ar reprezenta definitivarea proiectului.

Reforma administrativa în Romania este necesara numai în conditiile in care ea va fi realizata constiincios si va avea efecte pozitive. Desi statele europene dezvoltate constituie un model, sa nu facem reforma doar ca asa spune Uniunea Europeana, ci pentru ca romanii au nevoie de ea.

Repere Bibliografice

Tratate, cursuri, articole

ADINA BERCIU-DRAGHICESCU-OANA IUCU, ,,Manual de secretariat si asistenta manageriala”

ANIBAL TEODORESCU, ,, Tratat de drept administrativ”

ANTON TRAILESCU, ,, Drept administrativ”, volumul I, Editura Presa Universitara Romana, Timisoara, 2000

ANTONIE IORGOVAN, ,,Tratat de drept administrativ”, volumul I, Editura All Beck, Bucuresti, 2001

ANTONIE IORGOVAN, ,,Tratat de drept administrativ”, volumul II, Editura Nemira, Bucuresti, 1996

CORNELIU MANDA, ,,Drept administrativ. Tratat elementar” Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2001

DANA APOSTOL TOFAN, ,, Drept administrativ”, volumul I, Editura All Beck, Bucuresti, 2003

DUMITRU BREZOIANU, ,, Drept administrativ. Partea speciala”, Editura Universitatii Titu Maiorescu, Bucuresti, 2002

IOAN ALEXANDRU, MIHAELA CARAUSAN , SORIN BUCUR, ,, Drept administrativ”, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2005

MIRCEA PREDA, ,, Drept administrativ.Partea speciala”, editura revazuta si actualizata, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2001

VALENTIN PRISACARU, ,,Tratat de drept administrativ roman.Partea generala”, aditia a III-a revazuta si adaugita, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2002

ZAHARIA T.GHEORGHE, BUDEANU ZAHARIA, ODETTE CHINARIU, TUDOR ALEXANDRU, ,,Drept administrativ”, volumul I, Editura Junimea, Iasi, 2000

II. Legislatie in vigoare la 1 februarie 2008

Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.204 din 23.04.2001 si modificarile aduse prin Ordonanta de Urgenta nr.74 din 24 mai 2001; Legea nr.738 din 4 decembrie 2001; Lgea nr.216 din 23 aprilie 2002; Legea nr.161 din 19 aprilie 2003; Legea nr.141 din 30 aprilie 2004; Legea nr.340 din 12 iunie 2004; Legea nr.393 din 28 septembrie 2004

Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.79 din 18 aprilie 1996 (Legea nr.24/1996, republicata)

Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.279 din 21 aprilie 2003 (Legea nr.161/2003)

Lgea nr.215 din 23 aprilie 2001 a administratiei publice locale, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei nr.204 din 23 aprilie 2001

Constitutia Romaniei din 31 octombrie 2003

Legea nr.544 din 12 octombrie 2001 (actualizata) privind liberul acces la informatiile de interes public

Ordonanta de Urgenta nr.48/2007 privind unele masuri pentru imbunatatirea actvitatii in administratia publica centrala

Hotararea nr.460 din 5 aprilie 2006 pentru aplicarea unor prevederi privind prefectul si institutia prefectului

Legea nr.340 din 12 iulie 2004 privind institutia prefectului, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr.658 din 21 iulie 2004

CUPRINS

CAPITOLUL I

1.Administratia publica – Concept si temei legal ………………………………………………………………… 3

1.1 Concepte………………………………………………………………………………………………………………… 3

1.1.1 Consideratii introductive……………………………………………………………………………………….. 3

1.1.2 Notiunea de administratie publica in doctrina autorilor straini……………………………………. 4

1.1.3 Notiunea de administratie in doctrina romaneasca……………………………………………………. 5

1.2. Administratia publica reglementata in acte normative…………………………………………………… 7

1.2.1 Administratia publica reglementata in Constitutie……………………………………………………. 7

1.2.2.Administratia publica reglementata in legi………………………………………………………………. 7

1.2.3 Administratia publica reglementata prin Ordonante si Hotarari de Guvern………………….. 8

CAPITOLUL II

2. Administratia publica locala………………………………………………………………………………………….. 9

2.1 Definitie si trasaturi…………………………………………………………………………………………………. 9

2.2 Organele administratiei locale………………………………………………………………………………… … 13

2.2.1 Prefectul – notiuni generale………………………………………………………………………………….. 13

2.2.2 Prefectul – definitie si trasaturi ……………………………………………………………………………… 16

2.2.3 Atributiile prefectului………………………………………………………………………………………….. 16

2.2.4 Actele prefectului………………………………………………………………………………………………… 19

2.3 Consiliul Judetean……………………………………………………………………………………………………. .. 19

2.3.1 Consideratii introductive………………………………………………………………………………………. 19

2.3.2 Functionarea Consiliului Judetean……………………………………………………… 21

2.4 Consiliul Local……………………………………………………………………………………………………….. 22

2.4.1 Consideratii introductive……………………………………………………………………………………… 22

2.4.2 Constituirea Consiliilor Locale……………………………………………………………………………. 22

2.4.3 Functionarea consiliilor locale………………………………………………………….. 26

2.4.4 Dizolvarea consiliului local ………………………………………………………………………………. 28

2.4.5 Atributiile consiliilor locale………………………………………………………………………………… 29

2.4.6 Actele consliului local……………………………………………………………………………………….. 31

2.5 Primarul………………………………………………………………………………………………………………… 33

2.5.1 Consideratii introductive…………………………………………………………………………………… 33

2.5.2. Atributiile primarului…………………………………………………………………. 35

2.5.3. Actele si raspunderea primarului………………………………………………………………………… 37

2.6 Secretarul si serviciile publice locale………………………………………………………………………… 39

CAPITOLUL III

3.Conexiuni intre organele administratiei publice locale…………………………………………………….. 41

3.1 Consideratii introductive…………………………………………………………………………………………. 41

3.2 Institutia prefectului si administratia publica centrala………………………………………………….. 43

3.3 Institutia prefectului si administratia publica locala…………………………………………………….. 44

CONCLUZII SI PROPUNERI………………………………………………………………… 45

REPERE BIBLIOGRAFICE………………………………………………………………………………………… 51

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: Conexiuni Intre Organele Administratiei Publice Locale (ID: 125937)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

Conexiuni Intre Organele Administratiei Publice Locale

Copyright Notice

.internetul

Organizarea Si Functionarea Administratiei Publice Locale

Termenul Si Cererea de Apel

Sanctiuni Procesuale

.metode Si Mijloace de Detectare a Comportamentului Simulat

Drept Penal. Partea Speciala Santajul

Copyright Notice

Similar Posts