Conexiunea Dintre Contabilitate Si Fiscalitate

Conexiunea dintre contabilitate și fiscalitate a fost dezbătută la nivel internațional plecându-se de la influența diferiților factori precum cei politici, sociali, religioși sau de alt tip, până la abordarea acestei teme prin prisma contabilității creative (Van Tendeloo and Vanstraelen, 2005) identificându-se astfel diverse practici de gestiune a rezultatului

Opinăm faptul că chiar dacă ne ancorăm percepției de corelație strânsă între contabilitate și fiscalitate, totuși, nu există o deplină concordanță între acestea. Datorită faptului că cel mai adesea rezultatul contabil diferă de rezultatul fiscal, impunându-se o reconciliere a acestora, iar utilizarea conceptului de impozit pe profit amânat are drept rezultat eliminarea efectelor fiscale din cadrul contabilității. În acest context, considerăm oportună reliefarea necesității procesului de convergență al referențialelor contabile internaționale pe linia impozitului pe profit (IAS 12 versus SFAS 109)

Dacă ne referim la Standardele de Raportare Financiară Internațională (IFRS), impozitul amânat ar trebui determinat avându-se la bază principiile enunțate în Standardul Internațional de Contabilitate IAS 12 „Impozitul pe profit” care este similar, deși nu identic, cu standardul de contabilitate financiară FASB 109 utilizat în SUA. Chiar dacă la nivel internațional au fost introduse Standardele Internaționale de Contabilitate (IAS) și Standardele de Raportare Financiară Internațională (IFRS), acestea nu sunt singurele standarde de contabilitate aplicabile în lume.

Alte standarde contabile care tratează impozitul pe profit amânat sunt:

Directiva a IV-a a a Comunităților Economice Europene 78/660/CEE, care a fost modernizată, îmbunătățită și înlocuită cu Directiva 34/2013/UE, în Uniunea Europeană

Standardul de raportare financiară FSR 19, în Marea Britanie,

Boletín D-4, “El impuesto sobre la renta diferido”, utilizat în Mexic

Secțiunea 3465 a CICA , în Canada

Standardul de Contabilitate AS 22 în India.

Standardul internațional de contabilitate IAS 12 ,,Impozitul pe profit”

Standardul Internațional de Contabilitate nr. 12 (IAS 12) – ,,Impozitul pe profit” are ca obiectiv prezentarea informațiilor referitoare la impozitul pe profit și prescrierea tratamentului contabil al acestuia. IAS 12 ,,Impozitul pe profit” a fost revizuit de către IASB în 2000 și este aplicabil situațiilor financiare începând cu 1 ianuarie 2001. Standardul precedent lua în considerare diferențele dintre profitul contabil si profitul fiscal și se baza pe contul de profit si pierdere.

IFRS sunt folosite în majoritatea statelor lumii inclusiv în statele membre ale Uniunii Europene, în Australia, Rusia, Africa de Sud, Singapore, Hong Kong, Pakistan, Irak, Israel.

Dacă ne referim la un scurt istoric al IAS 12, în literatura de specialitate regăsim faptul că primul proiect de dezbatere al acestui standard a fost publicat in 1978 (Proiect de dezbatere E13 contabilitatea pentru impozitarea profitului), iar în 1979 a fost adoptat pentru prima dată IAS 12 (,,Contabilitatea impozitului pe profit”). De-a lungul timpului însă de la varianta adoptată a IAS 12 din anul 1979, și până la cea din 1996 (intrată în vigoare la 1 ianuarie 1998, care este în vigoare și în prezent), IAS 12 a avut numeroase modificări referitoare pe de parte, la terminologia aferentă (din ,,Contabilitatea impozitului pe profit” în ,,Impozitul pe profit”), iar pe de altă parte la metodele utilizate pentru contabilizarea impozitului amânat (versiunea actuală interzice folosirea metodei amânării și impune utilizarea metodei reportului variabil pe baza bilanțului) și tratamente diferite în ceea ce privește contabilizarea diferențelor temporale versus diferențe temporare.

Pornind de la considerentele prezentate mai sus, considerăm oportună și necesară prezentarea în tabelul nr. 2.1 de mai jos, a sintezei etapelor parcurse in evoluția Standardului Internațional de Contabilitate nr. 12 ,,Impozitul pe profit” .

Tabelul nr. 2.1 Evoluția etapelor parcurse de IAS 12 ,,Impozitul pe profit”

Sursa: Deloitte – IAS PLUS http://www.iasplus.com/en/standards/ias/ias12

Standardul Internațional de Contabilitate nr. 12 ,,Impozitul pe profit” prevede regimul contabil al impozitului pe profit, stabilește principii și oferă recomandări pentru înregistrarea în contabilitate a consecințelor fiscale prezente și viitoare legate de:

recuperarea/decontarea viitoare a valorii contabile a activelor/pasivelor din bilanțul contabil al unei entități;

tranzacțiile aferente perioadei curente recunoscute în contul de profit și pierderi sau direct în capitalurile proprii.

IAS 12 ,,Impozitul pe profit” prevede că, în condițiile în care este probabil ca recuperarea sau decontarea valorii contabile a unui activ sau a unei datorii să ducă la efectuarea unor plăți viitoare mai mari sau mai mici privind impozitul pe profitul curent, decât ar fi valoarea acestora dacă o asemenea recuperare sau decontare nu ar avea consecințe fiscale, o întreprindere trebuie să recunoască o datorie sau o creanță privind impozitul amânat, cu anumite excepții prevăzute de Standardul de contabilitate. Acest impozit amânat se determină conform metodei reportului variabil pe baza bilanțului, potrivit căreia valoarea contabilă a activelor si datoriilor din bilanț este comparată cu baza fiscala (baza lor de impozitare).În acest fel, metoda bilanțieră ia în calcul diferențele temporare care apar între baza fiscală a unui activ sau a unei datorii și valoarea sa contabilă înscrisă în situația poziției financiare.

Conform acestui Standard International de Contabilitate, impozitul pe profit luat în calcul la determinarea și înregistrarea în contabilitate a profitului net/pierderii nete a exercițiului financiar cuprinde impozitul curent și impozitul amânat. Cheltuiala cu impozitul pe profit (venitul din impozitul pe profit) constă în valoarea globală inclusă în determinarea profitului net sau a pierderii nete pe perioada exercițiului în ceea ce privește impozitul curent și pe cel amânat iar cheltuiala cu impozitul pe profit recunoscută de firmă în timpul perioadei de raportare financiară trebuie calculată în funcție de profitul contabil, și nu de cel fiscal.

Impozitul curent este calculat pe baza rezultatului fiscal anual, utilizând cota de impozit în vigoare la data bilanțului. Datoriile și creanțele fiscale curente trebuie luate în calcul la stabilirea impozitului pe profit și trebuie să fie recunoscute pentru perioadele de impozitare curente și anterioare, aplicând cota de impozit pentru perioada respectivă. Beneficiul unei pierderi fiscale ce poate fi utilizată pentru diminuarea impozitului curent al unei perioade trecute trebuie recunoscut ca și activ. Impozitul pe profit curent, indiferent dacă este o creanță sau o datorie, trebuie calculat la valoarea recuperabilă (de plată) de la (către) autoritățile fiscale, folosind rata stabilită prin legile fiscale în vigoare la data bilanțului.