Conduita Cadrului Didactic

Conduita cadrului didactic

Conduita cadrului didactic  reprezintă unul din factorii esențiali în dezvoltarea creativității copiilor preșcolari. Pe lângă o bună pregătire teoretică despre conceptul de creativitate și o cunoastere a particularitătilor psiho-fizice de stadiu si cele individuale ale copiilor de 3-6/7 ani, educatoarea trebuie să fie ea însăsi creativă, capabilă sa-și maniferste această creativitate în toate demersurile educaționale pe care le întreprinde în grădiniță și să aibă o atitudine tolerantă față de opiniile copiilor. Acest lucru presupune organizarea unui mediu de învătare interactiv, dinamic și incitator și o atmosferă generală neautoritară. Un cadru didactic creativ încurajează pocesele gândirii creatoare și îndeamnă copii să participe activ la propriul proces de învățare. Activizarea invatarii nu înseamnă o supraaglomerare a preșcolarilor cu activitati, ci ea trebuie percepută mai mult ca o intensificare a muncii cadrului didactic de a oferi copiilor oportunitati de învatare activă și creativă Educatoarea creativă poate stimula aceste manifestări creative prin modul cum organizează activitățile de predare- învățare-evaluare și prin modul cum solicită răspunsurile la o probemă. Înterbările folosite ar trebui să fie deschise, să aibă sens și, nicidecum, să fie predeterminate sau să reclame o expunere a faptelor. Întrebările operaționale le dezvoltă curiozitatea, îi incită la explorare, îi determină să caute singuri răspunsul la o problemă, provocând astfel conduita creatoare a copiilor. Educatoarea nu va transmite copiilor cunostinte.,,de-a gata”, ci îi va îndemna pe copii să caute noi conexiuni la idei, să facă diverse asociații, să-și imagineze, să rezolve probleme, să pună intrebări, etc, chiar dacă ,,descoperirile” copiilor nu sunt noi pentru societate, ci numai pentru ei înșiși. În ceea ce privește evaluarea prescolarilor, modul in care este făcută, precum și criteriile pe care le folosește si le comunică preșcolarilor, educatoarea poate cultiva capacitatea copiilor de autoapreciere. Aprecierile pozitive ale educatoarei, repetate, duc la formarea imaginii de sine a copiilor, le creează o stare afectivă pozitivă, ce îi va motiva în rezolvarea sarcinilor primate

Atmosfera creata în clasă de către cadrul didactic, constituie un factor important care influenteaza dezvolatrea creativității. Instaurînd un climat caracterizat printr-o tonalitate afectiva, pozitivă, va duce la realizarea unei conlucrari fructuoase între educatoare și copii. Educatoarea creativă oferă posibilitatea preșcolarilor de a-și spune părerea într-o atmosfera neautoritară, va promova o atitudine deschisă, receptivă, prietenoasa, apreciind ideile bune ale copiilor, neridiculizându-le nereușitele. Ea îngaduie elevului să-și manifeste curiozitatea, indecizia, interesul pentru schimbul de informații. Climatul propice manifestrii creativității este acela în care cadrul didactic tratează întotdeauna întrebarile copiilor cu interes și chiar îi incurajează să formuileze cât mai multe, încercând să le întărească convingerea că, ei înșiși, pot emite idei valoroase.

Un rol important în demersul realizării unei invătări active și creative, îl are stimularea efortului personal al copiilor, prin fructificarea tendintei acestora de a-și aduce o contributie proprie, de a fi originali, inventivi, creativi. Misiunea educatoarei nu se sfârșește odată cu terminarea activităților din grădiniță, ci continuă și în afara ei. Ea trebuie să cunoască potențialul creativ al fiecărui copil și modalitățile prin care le poate dezvolta, să sesizeze manifestarile creative ale preșcolarilor și în cadrul activitatile extrașcolare, să-i facă pe aceștia constienti, atât cât se poate la acestă vârstă, de propriile capacitati, dezvoltându-le, totodată, capacitatea și obișnuinta autoevaluării.

Atitudinea educatoarei față de manifestările creative ale copiilor, joacă un rol deosebit de important, în vederea creării unui climat adecvat creativitătii. Valorile morale și intelectuale, aspirațiile copiilor, apreciate de educatoare, acționeaza asupra personalității, ce acum se formează. Ceea ce va prețui si va promova dascălul, va prețui si va dezvolta si copiii, în mod conștient sau involuntar. Pe drept cuvânt se afirmă ca dascălii creativi determină elanul creativității copiilor, fără a depune eforturi deosebite, iar acest lucru se realizează prin transferul setului de valori favorabile creativitatii de la cadrele didactice la elevi, fenomen urmat de automodelarea atitudinilor și convingerilor copilului, care au devenit acum “ale lui”. La fel se intâmplă și in cazul profesorilor noncreativi. Cadrele didactice convenționale, mai rigide, nu numai că nu vor agrea independența, spiritul de contrazicere, nonconformismul-încadrat în anumite limite-, curiozitatea, etc., acestea fiind caracteristicile specifice copilului creativ, dar le vor cataloga ca fiind obrăznicii, în acest fel subestimând și punînd frână potențialului creativ ridicat al acestora.

O altă condiție ce trebuie realizată în cadrul procesul instructiv-educativ ,pentru indeplinirea cerințelor creativitătii o reprezintă schimbarea poziției față de copil. El trebuie considerat drept un patricipant activ si creativ la propria formare, iar dascălul să medieze între copil și mediul ce îl înconjoară. Așadar, în grădinița de copii, educatoarea este cea care crează situațiile de învățare, ce au ca scop modelarea – pas cu pas – a personalitătii copiilor.

Pornind de la ideea că potențialul creativ poate fi dezvoltat prin activități instructiv-educative, educatia preșcolara trebuie să țină pasul cu noile tendințe, prin actualizarea atât a cunoștintelor, cât si a metodelor. Cunoscând foarte bine particularitățile psihofizice ale copiilor, pentru a depista si dezvolta creativitatea acestora, educatoarea trebuie să folosească acele metode active-participative, care pun accentul pe participarea copiilor la găsirea răspunsurilor, posibilitatea de a pune întrebări, de a a vea inițiativă, de a discuta si a propune soluții.

Învătarea creativă nu urmărește formarea fiecărui copil ca un mic geniu, dar educatoarea are responsabilitatea de a face din fiecarea copil un participant activ la,, redescoperirea” adevărurilor despre lucruri și fenomene, indicîndu-i direcțiile de cercetare. Aceasta trebuie , nu numai să organizeze mediul educațional și activitătile didactice, ci trebuie să participe alături de copii la elaborarea cunoștințelor, să fie model pentru aceștia în legăturile interpersonale, să încurajeze efortul propriu al copiilor dar și interactiunile cooperante dintre ei, să dirijeze copilul sau grupul de copii să extragă din experiențe valori, idei și informații necesare si să le evalueze.

Stimularea creativitatii copiilor e necesar a fi realizată încă de la cea vârsta cea mai fragedă. Trebuie avut în vedere că, formarea unor deprinderi de învatare interactiv-creativă, antrenand efortul intelectual din partea copiilor , cu cât sunt mai de timpuriu formate, fixate si apoi consolidate, cu atât efectul lor formativ este mai eficient și se va materializa în dezvoltarea capacitatilor intelectuale superioare, precum și a aptitudinilor specifice actului creator. Prin încurajări permanente din partea părinților și a educatoarei, sustinând și stimulănd inițiativa și independența intelectuală și în acțiune a copiilor, aceștia își vor dezvolta încrederea în sine, ce are un rol esențial în creație.

Câteva din conduitele educatoarei stimulative creativității prescolarilor, au fost evidențiate de Elena Rafailă:

,,sa nu utilizeze întrebări reproductive, ci cognitive, convergente, divergente;

să-i stimuleze pe copii în formularea răspunsurilor printr-o asculare activă și aprobatoare;

să-i mobilizeze pe toți copiii pentru a pune ei înșiși întrebări;

să respecte întrebările copiilor și să-i ajute să găsească răspunsurile la propriile întrebări sau la cele formulate de colegi;

să permită copiilor să-și exprime soluțiile, părerile personale;

să arate copiilor că ideile lor sunt valoroase;

să utilizeze în anumite situații ideile copiilor, adaptându-le ;

să aprecieze ideile originale, neobișnuite;

să elimine din propria conduită tendința de a critica;

sa-i obișnuiască pe copii să respecte ideile colegilor;

sa-i obișnuiască să utilizeze, în răspunsurile lor, ideile colegilor;

să creeze cu ajutorul obiectelor concrete sau a imaginilor, probleme divergente;

să-i stimuleze pe copii să aleagă dintre mai multe soluții pe cele convenabile, utile, elegante;

să respecte și să educe spontaneitatea copilului, să-i obișnuiască pe copii să trăiască empatic cu obiecte, fenomene, personaje;

să-i obișnuiască să lucreze nu numai individual ,ci și în echipă;

să utilizeze frecvent activitatea independentă;

să utilizeze umorul;

să-i facă pe copii receptivi la umor;

să stimuleze ingeniozitatea și inițiativa copiilor;

să-i pună în situații interogative și situații care să declanșeze uimirea, mirarea;

să instaleze un climat simpatetic, o atmosferă permisivă;

să-i familiarezeze pe copii cu procedee și conduite stimulative ”(El.Rafailă, 2002, p 82-83).