Conducerea Preventiva

CUPRINS

Argument

Importanța vitezei în conducerea preventivă

Accidentele rutiere și implicațiile nefavorabile ale excesului de viteză

Rolul vitezei în deplasarea autovehiculului. Obiective teoretice și practice ale utilizării unei viteze adecvate în trafic

Funcțiile drumului și adaptarea vitezei optime

Cadru conceptual juridic cu privire la adaptarea vitezei legale

Proiect didactic. Strategii didactice utilizate pentru o ședință teoretică.

Managementul riscului în procesul de conceptualizare teoretică a noțiunilor auto

Strategii didactice utilizate în predarea teoretică a profesorilor de conducere auto

Stabilirea obiectivelor ședințelor teoretice

Alegerea și implicarea instrumentelor utilizate în procesul de predare

Predarea lecției despre viteză în cadrul ședințelor teoretice

Metode și procedee didactice

Bibliografie

Concluzii

Anexe

ARGUMENT

Scopul prezentei lucrări este acela de a aduce în prim plan aspectele pe care le atrage după sine viteza autovehiculelor, ca parte integrantă a sistemului de conducere. Vătămările produse de accidentele auto în care mașinile gonesc cu o viteză mult peste medie fac parte din activitatea noastră cotidiană. Consider că este imperios necesar să stăruim câteva clipe asupra acestei tematici, în virtutea stabilirii celor mai importante aspecte care pot duce la limitarea vitezei, la îndepărtarea vitezei excesive și la scăderea numărului de vătămări sau coliziuni care au loc zi de zi în trafic. În momentul de față, în ceea ce privește excesul de viteză, avem nevoie de măsuri clare, specifice și de câteva obiective pe care lucrarea de față le propune. Atât conducătorii auto, cât și ceilalți participanți la trafic sau pietonii sunt cotă integrantă a mișcării pe care o vedem zilnic. Într-o continuă grabă și agitație, atenția distributivă pe care ar trebui s-o avem, indiferent de rolul pe care-l avem în trafic, se pierde și, astfel, evenimentele ocazionale se pot transforma în unele cu caracter permanent. Conducătorii auto ar trebui să funcționeze așteptându-se la neașteptat, având un comportament preventiv, vigilent și raportat la ceea ce îl înconjoară. Viteza reprezintă un punct de interes pentru oameni, iar acest fapt este dovedit începând cu anii 1780, atunci când rușii dezvoltau o pasiune pentru ea, creând o alternativă a bicicletei (mașină cu pedale) prin atașarea unui schimbător de viteză, care înnoia percepția care exista atunci despre automobilism. Nevoia de deplasare a luat o amploare atât de mare în ultima perioadă, întrucât este imperios necesar ca de la o zi la alta să petrecem tot mai mult timp în trafic. În ceea ce privește excesul de viteză, conducătorii auto se află într-o permanentă competiție, dar și într-o defilare a propriei achiziții. Egoismul pe care oamenii îl capătă tot mai accentuat, se mută încet-încet în trafic, iar acest fapt este posibil din cauza dorinței excesive de afirmare. Producătorii de automobile se întrec și ei în lansarea unor serii sau prototipuri care să convingă că poți conduce cu viteză, dar în același timp, ești în siguranță. Niciun membru al autorităților locale, naționale sau internaționale nu susțin această tentativă frauduloasă de marketing care, în final, are doar scopul de a vinde un bolid scump. Ceea ce, de multe ori este lăsat deoparte este importanța factorului uman în cadrul utilizării unei viteze excesive. Nejustificabil, mulți gonesc pe șosea doar pentru a impresiona sau pentru a testa capacitatea propriei mașini. Însă, cel mai adesea, aceste fapte se realizează din grandomanie și inconștiență, oamenii ajungând să omoare oameni doar pe seama acestor aspecte. Ținând seama de toate implicațiile, lucrarea își propune să atingă cele mai esențiale puncte ale unui comportament adecvat în trafic, prin raportare la viteză și la limitele legale în care aceasta se poate desfășura. În acest sens, lucrarea este structurată pe trei capitole, fiecare dintre acestea având menirea de a conchide importanța descurajării vitezei excesive. Primul capitol al lucrării, intitulat Importanța vitezei în conducere preventivă vizează două mari aspecte, anume acel al accidentelor rutiere și al implicațiilor nefavorabile în privința vitezei excesive și, mai apoi, rolul pe care îl are viteza în deplasarea autovehiculelor. Cea de-a doua parte a primului capitol va fi susținută prin elaborarea câtorva scopuri în vederea îndepărtării vitezei excesive din comportamentul conducătorilor auto și a câtorva obiective ale unei utilizări adecvate a vitezei în trafic. Cel de-al doilea capitol vizează Funcțiile drumului și adaptarea vitezei optime, capitol în care mi-am propus trasarea celor mai importante aspecte cu privire la condițiile de drum și la adaptarea unei viteze optime prin raportare la acestea. În același capitol secund voi face referire și la cadrul conceptual juridic cu privire la Codul Rutier și la legislația în vigoare, izvoarele juridice folosite fiind OUG 195 și regulamentul pe care participanții la trafic trebuie să-l aibă în vedere. Ultimul capitol îmbină aspectele teoretice cu cele practice și face referire la întocmirea unui proiect didactic sub forma unui plan de acțiune, prin prezentarea strategiilor și metodelor didactice ce pot fi utilizate în cadrul unei ședințe teoretice de predare- învățare a regulilor existente cu privire la viteză.

CAPITOLUL I

IMPORTANȚA VITEZEI ÎN CONDUCEREA PREVENTIVĂ

Secolul vitezei, așa cum putem denumi era în care ne aflăm, aduce zi de zi noi informații cu privire la accidente rutiere și la persoane vătămate în urma acestora. A vorbi despre viteză într-o lume în care totul este guvernat de grabă și de agitație este imperios necesar, întrucât astăzi, fiecare deplasare dintr-un loc în altul presupune un efort minim, alimentat de necesitatea călcării accelerației. Importanța vitezei și abordarea acestei tematici își propune să ducă la descoperirea unor noi metode de scădere a numărului accidentelor care se petrec tot mai adesea în trafic, indiferent dacă vorbim despre conducători auto profesioniști sau începători, abia inițiați în tainele conducerii.

Accidentele rutiere și implicațiile nefavorabile ale excesului de viteză

Conform statisticilor, viteza este considerată ca fiind principalul motiv pentru care accidentele auto sunt atât de frecvente. Deși de la an la an se încearcă implementarea unui management al vitezei în vederea soluționării problemelor pe care acest factor le generează la nivelul traficului mondial și național, graba șoferilor duce de cele mai multe ori la carnagii. Accidentele rutiere sunt dovada vie a faptului că la fiecare treizeci de secunde o persoană moare din cauza faptului că este călcată excesiv accelerația, iar la fiecare secundă cineva este rănit grav în urma unui accident rutier. Deși pentru a putea explica impactul pe care excesul de viteză îl are asupra vehiculului, asupra șoferului și a carosabilului este nevoie de concepte de natură mecanică, sunt de părere că este suficient să ne limităm la a spune că o viteză în creștere atrage după sine mărirea distanței de frânare în cazul unei coliziuni și, totodată, a energiei cinetice care trebuie ulterior absorbită în potențialul impact. Cauzele care pot duce la accidente rutiere sunt multiple, însă, așa cum menționam și anterior, excesul de viteză primează. Desigur, un autovehicul verificat și adaptabil condițiilor de drum și de vizibilitate micșorează șansa unui impact, însă, aceste condiții se vor a fi corelate cu un grad ridicat de conștientizare a gravității faptelor pe care le poate atrage un conducător auto prin nerespectarea limitelor legale. Siguranța rutieră reprezintă un aspect deosebit de important atât pentru conducătorii auto, pentru pietoni, cât și pentru organele abilitate în menținerea și modificarea legii în acest sens. A te simți sigur în trafic nu presupune numai atenția celorlalți participanți, ci și sporirea atenției tale, ca urmare a unei bune conduite morale. Capacitatea oamenilor de a se perfecționa, în zilele noastre, constă în a face lucrurile în viteză, repede și eficient. Însă, de cele mai multe ori, acest aspect poate dăuna atât integrității noastre, ca factor declanșator al vitezei, cât și integrității celorlalte elemente pasive care ne înconjoară.

Literatura de specialitate aduce în prim-plan importanța factorului viteză în abordarea diferitelor contexte în care se petrec accidentele rutiere din care rezultă vătămarea corporală a unor persoane . De pildă, o explicație pertinentă o oferă cercetătorii în domeniu, cei care specifică faptul că „vătămările periculoase au loc în urma unui transfer de energie”. Privind prin prisma acestei abordări, este imperios necesar să explicităm faptul că energia cinetică acționează prin modificarea funcțiilor și aspectului țesutului uman, ele manifestându-se în momentul coliziunii. Odată cu creșterea vitezei, efectul acesteia crește, iar impactul, de cele mai multe ori, devine iminent. Implicațiile nefavorabile ale excesului de viteză, împreună cu alte imprudențe pe care le exercită conducătorii auto, duc la rezultate dezastruoase. Fie că discutăm despre viteza într-un caz urgent, fie că amintim despre glume sau șicanarea dintre doi conducători auto, aceste exemple caracterizează un comportament agresiv al participantului la trafic, cel mai adesea fiind aspru sancționat de autoritățile competente. Cel mai important aspect pe care trebuie să-l menționăm atunci când vorbim despre viteză în contextul posibilității de coliziune este acela ce face referire la faptul că nu este necesar ca viteza să fie depășită cu mult peste limita legală pentru a se produce un accident. Studiile de specialitate arată și confirmă faptul că este suficientă o depășire a vitezei legale cu 5 km/h pentru ca numărul ori probabilitatea unui accident să se dubleze. Un alt aspect demn de luat în seamă vizează istoria fabricării de automomobile care, dacă nu ar fi pus accent pe numărul de cai putere și pe dorința accentuată a conducătorilor de a se afirma prin călcarea accelerației, ar fi contribuit la un număr al accidentelor semnificativ mai mic decât în prezent. Între 1784 și 1791 apăreau trăsurile autopropulsate, cele cărora li s-a montat de către mecanicul rus Kulîbin „un mecanism care permitea modificarea vitezei de deplasare fără a modifica viteza de rotație a pedalelor, mecanism care constituie primul tip de schimbător de viteze de automobil”. Iată că, începând din acel moment, automobilele au început să evolueze, iar conducătorii auto să genereze o cerere mai mare decât oferta existentă pe piați. În acest fel se poate explica explozia automobilelor apărute pe piață care pot depăși viteza de 150 km/h. Ultimii ani, odată cu progresul tehnologiei auto și nu numai, au atras după sine majorarea acestei constante prin crearea unor motoare ce pot depăși 200 km/h. Din acest punct, putem vorbi despre viteza excesivă, principalul motiv al numeroaselor accidente rutiere.

Definiția pe care literatura de specialitate o acordă conceptului de viteză excesivă cuprinde „excesul de viteză (conducerea peste limita de viteză) sau viteza neadecvată (conducerea cu viteză prea mare față de condiții, dar în interiorul limitelor)”. În acest caz, putem realiza o categorisire a tipurilor de viteză, utilizarea oricăruia dintre acestea fiind irefutabil nejustificabilă de către conducătorii auto. De-a lungul timpului, mass-media a început să asocieze fenomenul de viteză excesivă cu o asumare a riscului din partea conducătorilor auto, punând-o pe seama grandomaniei sau pe a consumului de alcool înainte de a urca la volan. Legislația în vigoare, în afara faptului că reglementează limitele legale ale vitezei, aduce în discuție și faptul că un conducător auto nu trebuie să șofeze în condițiile în care a consumat alcool, acest fapt fundamentându-se pe prevenirea accidentelor și pentru buna funcționare a traficului. Explicațiile pe care specialiștii le aduc vis-a-vis de excesul de viteză fac referire la situațiile de risc în care se identifică acei conducători auto care nu adaptează viteza la condițiile de drum sau la specificul indicatoarelor rutiere.

Rolul vitezei în deplasarea autovehiculului.

Obiective teoretice și practice ale utilizării unei viteze adecvate în trafic

Din toate timpurile, cel mai important aspect al descrierii situației traficului a rămas viața și siguranța oamenilor. Din acest punct de vedere, atât pietonii, cât și cei care participă la trafic prin conducerea automobilelor, trebuie să fie priviți ca elemente primordiale ale unui sistem de siguranță ce previne și stopează creșterea ratei de accident. În acest fel, limitele în care o coliziune s-ar putea produce ar fi net diminuate. În pofida declinului vertiginos a acestui sistem sigur (pentru că iată, din ce în ce mai des asistăm la nenumărate accidente care se produc din cauza vitezei), conducătorii auto încep să fie, paradoxal, mai deschiși atunci când vine vorba despre sancționarea depășirii limitei de viteză. Rolul vitezei în contextul unei societăți care se află într-o continuă grabă este acela de facilitator în deplasare, însă, în condițiile unui control al vitezei, manifestat în sfera limitelor prevăzute de lege. Într-o manieră mai plastică, unii autori compară viteza cu o lipsă a răbdării, generată de culoarea roșie a semaforului sau de barierele căii ferate. Se presupune că „oamenii nu mai au atâta răbdare, sunt mânați să apese accelerația până la fund, mai ales când au atâția cai putere”. Nu putem vorbi despre viteză numai din punct de vedere al acestei continue agitații în fața căreia ne regăsim zi de zi. O sumedenie de factori poate duce la întâmplări nefavorabile, printre care putem aminti neadaptarea la condițiile drum și vizibilitate, atenția, pierderea controlului volanului etc., iar cea mai importantă cred că este discuția despre atenția participanților la trafic. Acest raport viteză-atenție generează o probabilitate mai mică de accident decât în cazul raportului viteză-neatenție. Pentru ca un șofer să poată fi atent în trafic, trebuie avute în vedere câteva aspecte trasate de psihologii americani ce studiază acest domeniu. Ei clasifică aspectele atenției în funcție de maniera în care ar trebui parcurse de către conducătorul auto:

setarea atenției, cea care presupune focalizarea pe elementele principale ale traficului, precum privitul în oglinzile retrovizoare la câteva secunde, activitatea continuă a ochilor, asigurarea stânga-dreapta/față-spate etc.;

vigilența presupune gradul de pregătire al conducătorului auto de a răspunde unor stimuli ce se materializează prin evenimente ocazionale. De pildă, un conducător auto ar trebui să fie vigilent la ceilalți participanți la trafic atunci când trebuie să schimbe banda de deplasare. Acest aspect al atenției în trafic mai apare și sub denumirea de atenție susținută;

concentrarea atenției face referire la activarea maximă a unei scheme, adică la gradul de focalizare a aunui anumit punct în condițiile participării la trafic;

suprimarea schemelor asociate irelevante face referire la schemele cu care un conducător s-a obișnuit de-a lungul unei distanțe lungi parcurse, scheme pe care onducătorul auto are tendința de a continua să le folosească și atunci când nu este cazul; de exemplu, acest punct al atenției poate fi atins atunci când conducătorul auto parcurge sute de kilometri pe autostradă făcând numeroase depășiri, iar apoi, când ajunge în localitate, în apropiere de curbe, intersecții sau sensuri giratorii, procedează la fel;

mobilitatea atenției este cea care dacă este folosită, îi permite conducătorului auto să antreneze succesiv schemele, în condițiile în care el trebuie să schimbe viteza, să urmărească oglinzile, să controleze viteza etc.;

pregătirea pentru ceea ce poate urma presupune combinarea vigilenței cu mobilitatea atenției și îl surprinde, de cele mai multe ori, pe conducătorul auto nevoit să facă o anumită manevră, neintențional.

Din acest punct de vedere, putem spune că a fi conducător auto nu presupune doar cunoașterea legislației, a indicatoarelor și a obținerii permisului auto. Rolul vitezei, așa cum specificam și anterior, este acela de a asigura conducătorul auto că se poate deplasa din punctul A în punctul B fără incidente. Din păcate, acest lucru se poate petrece numai atunci când se circulă cu viteza înscrisă în limitele propuse și stabilite de lege. În continuare mi-am propus să analizez de ce este important ca participanții la trafic să adopte o viteză adecvată drumului, mașinii, siguranței pietonilor.

Utilizarea unei viteze adecvate în trafic sporește atenția conducătorului auto și, totodată, îl pregătește pe acesta să acționeze corect în cazul unor evenimente ocazionale. De pildă, o viteză adaptată condițiilor de drum poate scădea riscul ca mașina să alunece pe carosabil și, de asemenea, poate preveni acvaplanarea în cazul pierderii controlului volanului ca urmare a unui carosabil umed. Ceea ce se urmărește prin impunerea limitelor de viteză duce la un comportament adecvat în trafic și, de asemenea, la o atitudine proactivă a conducătorului auto. Atunci când vorbim despre viteza autovehiculelor, implicăm anumite scopuri care propun văd a fi atinse:

reducerea numărului de accidente și de evenimente în trafic ce se soldează cu victime;

îmbunătățirea comportamentului participanților la trafic în vederea reducerii vitezei;

sporirea numărului de conducători auto care acceptă să adopte viteza legală;

creșterea ratei de respectare a unei viteze limitate;

scăderea vitezei adoptate de participanții la trafic prin implementarea unor limitatoare;

îmbunătățirea infrastructurilor în vederea descurajării depășirii limitei de viteză.

Pentru ca toate aceste scopuri să poată fi atinse, nu este necesară numai implicarea conducătorilor auto. Este cunoscut deja faptul că scopurile stau la baza unor obiective sau ținte ce trebuiesc atinse. Ele trebuie să îndeplinească un criteriu SMART, adică să fie specifice, măsurabile, abordabile, realiste și încadrate în timp. În acest sens, propun o serie de obiective care ar trebui să ducă la scăderea vitezei pe care o folosesc în exces conducătorii auto:

limitarea vitezei pe anumite tronsoane până la maximum 70 km/h;

scăderea numărului conducătorilor auto care folosesc viteza în exces prin impunerea unor noi limitatoare de viteză;

reducerea accidentelor rutiere care au loc din cauza vitezei excesive;

creșterea gradului de conștientizare a pietonilor cu privire la viteza excesivă;

implementarea unei noi strategii de aplicare a sancțiunilor pentru cei care nu respectă limitele legale ale vitezei utilizate.

Deși poate părea imposibil, atingerea obiectivelor se poate realiza pornind de la producătorii de automobile și terminându-se la conducătorul autovehiculului. Autoritățile naționale au o imensă responsabilitate în ceea ce privește aplicarea legislației în vigoare, dar și pentru aplicarea limitatoarelor de viteză, a indicatoarelor sau a semafoarelor, de exemplu. De asemenea, firmele de asigurări pot contribui la factorul decizional în ceea ce privește viteza excesivă, întrucât, pot să acorde despăgubiri doar în anumite condiții de adaptare a vitezei. Un alt factor important este redat de instructorii auto, cei care ar putea insista, în ședințele pe care le predau cursanților, asupra elementului viteză. Toate aceste aspecte favorizează atingerea obiectivelor mai sus amintite.

În anii trecuți se folosea abuziv regula celor 85%, adică stabilirea limitelor de viteză se făcea prin raportare la celelalte 15 procente, despre care se presupunea că alcătuiesc suma vitezomanilor. Cu siguranță în zilele noastre nu se mai poate discuta despre așa ceva, întrucât am putea inversa procentele, vorbind despre regula celor 15%. Stabilirea limitelor de viteză se face, de comun acord cu personalul reprezentativ al autorităților locale din fiecare oraș și, de comun acord, prin raportare la categoria sectorului de drum sau a fluxului de persoane care populează zona respectivă. De asemenea, limitarea vitezei în anumite sectoare se face și ținând seama de frecvența cu care acolo se petrec accidente rutiere, în funcție de vizibilitatea pe care o are conducătorul auto sau chiar în funcție de sensul de mers al acestuia. Consider că lipsa unei abordări adecvate a acestei metode de limitare a vitezei nu face decât să crească gradul de ambiguitate al teoriei pe care conducătorii auto o asimilează.

În orice stat, oraș, comună sau sat trebuie adoptat sistemul sigur, cel care ar garanta măcar scăderea procentului de risc al accidentelor și, în acest fel, implicând toți participanții la trafic, sporirea atenției va deveni un aspect primordial. Pentru a putea vorbi despre funcțiile drumului și despre adaptarea vitezei optime, trebuie să specificăm faptul că aceste sectoare de deplasare create pentru a veni în sprijinul participanților la trafic, se fondează în baza anumitor reguli de amenajare. Indiferent dacă vorbim despre sectoare de drum arteriale, secundare, colectoare sau locale, fiecare dintre acestea prezintă anumite caracteristici și impun un anumit set de norme ce trebuiesc să fie respectate. Prin impunerea la adaptare a vitezei pe care conducătorii auto o exercită în trafic, se urmărește menținerea unui echilibru între siguranța celui care se află la volan și a celor care fac parte din cealaltă jumătate a traficului. Atunci când circulă pe drumurile publice, autovehiculele trebuie să respecte regula de deplasare pe partea dreaptă, cât mai aproape de carosabil, pe acele drumuri unde le este permis accesul. De asemenea, ele trebuie să circule doar pe acele categorii de drum care sunt destinate tipului de autovehicul pe care îl dețin. Acesta este motivul pentru care camioanele sau TIR-urile trebuie să circule pe variantă sau bicicletele pe porțiunile special amenajate. În capitolul imediat următor voi avea în vedere sectoarele de drum în interiorul cărora se impune o anumită viteză de deplasare și, de asemenea, legislația în vigoare cu privire la limitele minime și maxime ale deplasării pe carosabil. Fiecare dintre aceste aspecte au menirea de a trimite la o scurtă incursiune cu privire la maniera în care conducătorul auto trebuie să adapteze viteza de deplasare a autovehiculului pe care îl conduce în pe anumite tronsoane de drum.

CAPITOLUL II

FUNCȚIILE DRUMULUI ȘI ADAPTAREA VITEZEI OPTIME

Impunerea unor limite de viteză adecvate are rolul de a îmbunătăți participarea fiecărui conducător auto la trafic și, de asemenea, are scopul de a preveni evenimentele auto care se soldează cu victime sau persoane decedate. Limitele de viteză impuse de legislația competentă se fundamentează în baza Ordonanței de Guvern 195 și au ca obiect descurajarea folosirii vitezei excesive. Persoanele cu o experiență destul de vastă în conducerea autovehiculelor sau în pilotajul sportiv al acestora pot confirma (și chiar fac acest lucru) faptul că viteza excesivă duce numai la dezastre rutiere care se soldează cu accidentarea ușoară, vătămarea gravă sau chiar decesul altor participanți la trafic, indiferent dacă sunt pietoni sau alți conducători auto. De pildă, în susținerea acestei afirmații, putem aminti de Titi Aur, cel care în colaborare cu Norin Păușan a realizat un volum cu privire la situațiile traficului obișnuit și al celui de pilotaj sportiv. Acesta specifică faptul că „viteza exagerată și nerelaționată corectcu caracteristicile segmentului de drum sau cu condițiile meteorologice este principala cauză a vieților omenești pe șosele, în special în cazul tinerilor; cine nu are experiență și cunoștințe speciale de pilotaj, nu poate ști niciodată cum reacționează autovehiculul la viteze mari”. Iată că, așa cum acești specialiști consideră, neadaptarea vitezei automobilului la diferite condiții impuse de trafic sau de condițiile meteo pot duce la pierderea controlului acestuia și, ulterior, la rezultate morbide.

2.1. Cadru conceptual juridic cu privire la adaptarea vitezei legale

Înainte de toate, utilizarea părții carosabile trebuie să fie primul aspect cu privire la care conducătorul auto trebuie să se asigure că este destinat pentru conducerea propriului autovehicul. Atunci când drumul are două sau mai multe benzi pe sensul de mers, „vehiculele se conduc pe banda situată lângă acostament sau bordură, dacă printr-un mijloc de semnalizare nu se dispune altfel”. În acest sens, conducerea autocehiculului se va face în conformitate cu sectorul de drum special amenajat. În strânsă legătură cu acest aspect se află și limitarea vitezei, întrucât „limitele de viteză care iau în considerare funcțiunea drumului și mediul rutier sunt instrumente fundamentale pentru adaptarea vitezei”. În cazul anumitor sectoare de drum care sunt în localitate, administratorii drumului stabilesc pentru o anumită categorie de autovehicul (A/B) limite superioare de viteză peste limita legală, cea de 50 km/h, însă numai în baza unui consimțământ sau aviz din partea Poliției Rutiere.

În funcție de categoria autovehiculului și în grațiile sectorului de drum pe care se circulă, legislația în vigoare prezintă anumite limite impuse. Spre deosebire de excepția de mai sus, „pe anumite sectoare de drum, ținând seama de împrejurări și de intensitatea circulației, administratorul drumului, cu avizul poliției rutiere, poate stabili și limite de viteză inferioare, dar nu mai puțin de 10 km/h pentru tramvaie și de 30 km/h pentru toate autovehiculele”. Cadrul juridic ce face referire la limitele în care se încadrează viteza se raportează la Codul Rutier actualizat la zi și în baza Ordonanței de Guvern nr. 195/2002, împreună cu modificările făcute prin intermediul Ordonanței de Guvern nr. 69/2007. De asemenea, cadrul legislativ în vigoare își mai are izvoarele juridice și în Ordonanța de Guvern 63/2006. Prin raportare la legislația mai sus menționată, amintim că pentru fiecare sector de drum se dispune o anumită limită de viteză pe care conducătorii auto trebuie să o adopte, după cum urmează:

limite de viteză în afara localităților: 130 km/h pe autostrăzi; drumuri europene sau pe cele naționale 100km/h; pe celelalte categorii de drumuri se va circula cu viteza maximă de 90 km/h.

Aceste limite de viteză se adaptează diferit în funcție de autovehiculul condus. În acest fel, limitele prezentate mai sus se aplică întocmai celor care conduc un autovehicul încadrat în categoria A sau B, cele din categoria C, D și subcategoria D1 fiind obligate să respecte regulile maxime ale vitezei admise după cum urmează:

110 km/h pe autostrăzi, 90 km/h pe drumurile expres sau pe drumurile naționale, respectiv 80 km/h pe celelalte categorii de drumuri.

În ceea ce-i privește pe conducătorii de de autovehicule încadrate în subcategoriile A1, B1, C1, limita maximă a vitezei permise este de:

90 km/h pe autostrăzi, 80 km.h pe drumurile expres sau pe drumurile naționale și o limită maximă de 70 km/h pentru celelalte categorii de drumuri.

Spre deosebire de aceste categorii de autovehicule pe care le-am prezentat mai sus, mopedele și tractoarele nu au voie să depășească viteza maximă de 45 km/h stabilită de lege, indiferent de categoria de drum pe care acestea rulează.

Aceste limite de viteză prezintă și excepții, în condițiile în care persoanele care nu au împlinit încă un an de la obținerea permisului auto sau care conduc în calitate de cursanți în vederea obținerii acestui act, trebuie să ruleze cu o viteză maximă cu 20 km/h mai mică decât limita maximă admisă pentru categoria în care se încadrează autovehiculul condus. Punctele prezentate adineauri fac obiectul legislației în vigoare și își găsesc sursa în articolul 49, respectiv 50, alineatele (1)-(5) ale prezentei Ordonanțe de Guvern nr. 195/2002 revizuită și adăugită. Con ducătorii de autovehicule trebuie să respecte și anumite exepții pe care le prevede legea, întrucât acestora nu le este permis să depășească viteza de 30 km/h (în localitate) sau de 50 km/h (în afara localității) în următoarele cazuri:

în intersecțiile nedirijate (Figura 1);

la intersecția cu animalele care circulă pe partea carosabilă (Figura 2).

pe drumuri cu denivelări, semnalizate ca atare;

în zonele în care se regăsesc indicatoare pentru prezența copiilor sau a accidentelor;

la trecerile pentru pietoni nesemaforizate, „semnalizate prin indicatoare și marcaje, când drumul public are cel mult o bandă pe sens, iar pietonii aflați pe trotuar, în imediata apropiere a părții carosabile, intenționează să se angajeze în traversare”;

la schimbarea direcției de mers prin viraje;

în curbele deosebit de periculoase care nu permit o bună vizibilitate (Figura 3).

atunci când condițiile meteo nefavorabile (ceață, ploi, ninsoare) nu permit vizibilitateala mai mult de 100 metri;

la trecerea pe lângă grupuri organizate, „coloane militare sau cortegii, indiferent dacă acestea se află în mers sau staționează pe partea carosabilă a drumurilor cu o singură bandă de circulație pe sens”;

atunci când carosabilul este ud sau acoperit de gheață sau polei.

Cadrul juridic privind legislația în vigoare mai face referire și la alte contexte în care conducătorii autovehiculelor ar trebui să adapteze viteza în funcție de situația pe care traficul o generează. Deși nu este specificată în articolele de lege vitexa maximă cu care aceștia au voie să ruleze, se presupune un maximum de vigilență din partea conducătorilor de autovehicule, în condițiile în care nerespectarea acestor reguli pot duce la urmări devastatoare. În acest sens, voi prezenta aceste articole împreună cu specificația pe care Codul Rutier în vigoare o atribuie acestora. Așadar, celelalte situații care presupun vigilență și reducerea vitezei autovehicului sunt: în timpul deplasării unor vehicule cu trecere prioritară care au semnalele de culoare albastră în funcțiune (ambulanță, poliție și alte autovehicule autorizate), la culoarea galbenă a semaforului, la semnalele vizuale (prin balansarea brațului drept) sau sonore efectuate de polițiștii rutieri sau de alte persoane autorizate, la apropierea de zonele destinate opririi mijloacelor de transport în comun, la întâlnirea a două vehicule ce circulă pe sensuri diferite de mers, la apropierea unui obstacol ce intervine pe sensul de mers al conducătorului, atunci când din partea opusă circulă un alt autovehicul sau la trecerea la nivel cu cale ferată, indiferent de modul în care aceasta este semnalizată vizual sau sonor. Și în ceea ce privește distanța dintre vehicule, viteza adaptată de conducătorii auto joacă un rol deosebit de important, întrucât o viteză excesivă presupune o distanță mai mică între automobilul celorlalți participanți la trafic, iar acest fapt poate spori riscul de coliziune. Legislația în vigoare prevede faptul că tuturor participanților la trafic li se interzice reducerea bruscă și neîntemeiată a vitezei de deplasare sau să efectueze o oprire neașteptată, întrucât timpul de reacție a celorlalți conducători auto scade vertiginos, în acest context fiind aproape iminent un contact între autovehicule. Anumite sectoare de drum prevăd prin intermediul indicatoarelor rutiere distanța minimă pe care un conducător auto trebuie s-o aibă față de cel din fața sa.

CAPITOLUL III

PROIECT DIDACTIC. STRATEGII DIDACTICE UTILIZATE PENTRU O ȘEDINȚĂ TEORETICĂ.

Școala a avut întotdeauna un rol modelator, menit să transforme oameni fără baze temeinice în adevărate comori ale integrității și cunoașterii. Actul de învățare, fie el prezent în domeniul auto sau în celelalte domenii de referință are un rol definitoriu în definirea oamenilor, educația, învățarea și experimentarea fiind trei procese necesare, strâns legate printr-un lanț indisolubil. Obiectivele pe care le are învățarea teoretică în cadrul școlilor cu profil auto sunt lesne de înțeles, mai ales că acestea vizează, înainte de toate, dezvoltarea unor conducători auto integri, vigilenți și responsabili. Capacitățile pe care le are un cursant în acest domeniu, abilitățile acestuia, împreună cu gradul de aplicabilitate al teoriei în practică formează o caracteristică primordială a viitorilor conducători auto. Acest fapt se manifestă așa în condițiile în care, pentru a putea face față actului de învățare prezent în acest tip de școli, cursantul trebuie să aibă deja, foarte bine pusă la punct, baza de operaționalizare sau de înțelegere a anumitor aspecte teoretice. Forma de învățământ pe care o parcurg viitorii conducători auto reprezintă mediul în care acest fapt se poate transforma în realitate, menirea instructorilor de conducere auto fiind aceea de a se perfecționa continuu în virtutea unei mai bune educații oferite cursanților, educație care nu îi va surprinde nepregătiți pe aceștia atunci când vor obține permisul de conducere. Fiecare instructor trebuie să exploateze și să dezvolte potențialul cursantului, astfel pregătindu-l pentru un proces instructiv- educativ la un alt nivel. Cea mai importantă formă a acestei valorificări a deprinderilor cursantului este redată de ședințele teoretice, cele care sunt capabile să îmbunătățească atât cunoștințele cu privire la trafic și la situațiile în care acesta se poate regăsi, cât și pe cele menite să sporească gradul de responsabilitate al cursantului.

3.1. Managementul riscului în procesul de conceptualizare teoretică a noțiunilor auto

În domeniul educației auto putem vorbi despre risc atât din punct de vedere al viitorului conducător, cât și prin prisma celui care îl instruiește pe acesta. Abordarea discuției despre managementul riscului are rolul de a scoate la lumină riscurile care intervin în cadrul unei abordări neadecvate a teoriei în strategiile didactice utilizate de instructorii auto. Istoria managementul riscului începe odată cu anul 1950, atunci când această noțiune a luat naștere și, de asemenea, atunci când au început să se înființeze funcții pentru departamentul omolog în marile companii ale lumii. La începutul anului 1986 se înființează la Londra Institutul de Management al Riscului; despre acesta aflăm că este orientat către susținerea și formarea domeniul mai sus amintit, iar în acest sens, în același oraș, se lansează un program educațional intensiv, scopul urmărit fiind acela de a se obține o perfecționare constantă și evolutivă a resursei umane și materiale utilizate în domeniu. În vederea unei mai bune înțelegeri din punct de vedere teoretic a ceea ce presupune conceptul de management al riscului sau, mai bine zis, pentru a vedea sensul în care se fundamentează acest concept în abordarea strategiilor didactice privind ședințele teoretice ale școlilor de șoferi, voi încerca să integrez câteva noțiuni conexe ce fac trimitere la didactică și la ceea ce aceasta presupune.

Literatura de specialitate aduce în cunoștința tuturor conceptul de risc, cel care reprezintă „posibilitatea de evoluție spre o situație primejdioasă, factorul destabilizator cu o prezență comună, care manifestă sub multiple forme, în toate sistemele din natură și societate”. În zilele noastre, atunci când vine vorba de conceptul de „risc”, din cauza răspândirii mult prea rapide a influenței acestuia asupra numeroaselor domenii profesionale, putem spune despre domeniul școlilor auto și despre desfășurarea acestuia că este unul care presupune o cunoaștere temeinică atât a conceptelor teoretice, cât și a celor de natură practică, din partea cursantului și din cea a instructorului, deopotrivă. Din punctul meu de vedere, acest fapt nu este aplicabil doar în cazul instituțiilor de învățământ de profil, ci și în cazul tuturor indivizilor care desfășoară o activitate bazată pe conducerea unui autovehicul.

La nivelul discuțiilor cu privire la risc, trebuie precizat și faptul că acesta are și un anumit grad de importanță: fără cunoașterea acestei noțiuni, prevenirea anumitor evenimente nu ar mai fi luată în calcul, iar monitorizarea efectuată pe perioada desfășurării unei acțiuni sau a unui eveniment nu ar mai avea rost. În acest sens, atunci când discutăm despre conducătorii auto sau despre subiectul principal al acestei lucrări, viteza, putem spune că fără cunoașterea riscului pe care îl implică accelerarea peste limita legală a autovehiculului, conducătorul auto nu ar ști cum să prevină eventuale coliziuni sau nu ar ști cum ar putea reacționa autovehiculul în anumite situații. Din acest punct de vedere, rolul profesorului care instruiește viitorii conducători auto este acela de a manifesta cu interes prezentarea riscurilor pe care aceștia le au atunci când nu respectă regulile în trafic sau când nu se adaptează condițiilor acestuia. Riscul este menit să avertizeze și, în ceea ce privește învățământul în vederea obținerii permisului auto, rolul acestuia este acela de a salva participanții la trafic înainte ca ei să fi fost implicați în vreun eveniment neplăcut. Putem aminti și faptul că adesea găsim conceptul de management al riscului făcând referire la existența unei măsuri considerate etalon pentru neconcordanțele „dintre diferite rezultate posibile, mai mult sau mai puțin favorabile sau nefavorabile într-o acțiune viitoare”. Așadar, atât timp cât un cursant află prin intermediul ședințelor teoretice tot ceea ce înseamnă riscul în acest domeniu, punerea în practică a cunoștințelor asismilate va fi mult mai atentă, controlată și realizată în virtutea unei conduite potrivite în trafic. Prin adoptarea unei atitudini proactive, instructorul auto poate avea puterea ca prin ședințele teoretice pe care le predă să diminueze consecințele negative și să valorifice oportunitățile și șansele obținute în urma acțiunii de a risca.

3.2. Strategii didactice utilizate în predarea teoretică a profesorilor de conducere auto

Faptul că profesorii care predau noțiuni auto sunt cei mai importanți factori care contribuie la dezvoltarea, emanciparea și educarea viitorilor șoferi nu mai este de mult un secret. Însă, deși joacă rolul de „formatori ale noțiunilor teoretice” cu privire la trafic, viteză, semnalizare și altele, instructorii trebuie să fie foarte bine pregătiți din punct de vedere profesional, fizic și psihic pentru noile provocări și situații cu care se pot confrunta de la o zi la alta. Lucrul cu acești cursanți presupune existența calmului, a răbdării, a pasiunii și a cunoștințelor temeinice în acest domeniu. Fiecare instructor se folosește de anumite materiale care să-l asigure că elevul va reuși să dobândească și să aprofundeze cunoștințe ce o să-i asigure o bună conduită în calitate de participant la trafic, dar și elemente de ordin practic ce îl vor pune pe cursant în situația de a descoperi noțiunile ce îl vor ajuta în procesul de conducere a autovehiculului. Pentru a putea să garanteze că fiecare din cursanții pe care-i formează în domeniul auto va învăța să manifeste un comportament adecvat și responsabil, instructorul are nevoie de o metodică pe care să se bazeze în lucrul cu elevii și de o clară organizare a activităților didactice pe care le predă în cadrul ședințelor teoretice. Printre documentele pe care orice instructor ar trebui să le aibă în vedere atunci când desfășoară actul de predare- învățare pentru cursanți, se numără Ordonanța de Guvern nr. 195/2002 actualizată la zi, astfel fiind în permanență la curent cu toate prevederile legale și cu cadrul juridic în domeniu, Codul Rutier, programa pe care se fundamentează activitatea școlii de formare a conducătorilor auto în care predă, un ghid de aplicare al acestei programei școlare, fișa cursantului, un caiet special al grupei de cursanți pe care o are în seamă și care apare sub formă de planificare. Cea mai importantă metodă prin care cursanții pot fi ajutați să dezvolte un comportament responsabil și o conduită morală adecvată unui participant la trafic este, cu certitudine, aceea de a îmbina activitățile teoretice cu cele practice, și, în acest sens, procesul de învățare al teoriei auto devenind antrenant și stârnind mai repede interesul cursanților. În acest sens, instructorii apelează la diverse strategii didactice, care să-i facă pe cursanți să înțeleagă scopul învățării, natura noțiunilor teoretice predate și maniera de aplicare a acestora în practica realizată fie la ședințele de condus, fie în trafic, în calitate de viitori conducători auto. Instructorii auto au rolul de a ajuta cursanții în înțelegerea, asimilarea și utilizarea tuturor aspectelor teoretice, iar faptul că aceștia au o pregătire profesională temeinică, îi face pe cei abia inițiați în tainele domeniului auto să manifeste sentimente de încredere în cel care le este îndrumător. O atitudine adecvată, dar și o metodică ce se raportează la necesitățile fiecărui cursant în parte face din instructor persoana care pregătește elevii pentru un alt stadiu al vieții lor, acela de conducător auto. În acest sens, activitățile pe care instructorii le întreprind cu cursanții trebuie să aibă drept scopuri principale dezvoltarea unei atitudini responsabile și stimularea interesului de a fi receptivi la aspectele pe care domeniul auto le presupune. Fără a insista pe aceste aspecte, instructorii auto riscă să pericliteze dezvoltarea capacității acestora de a fi receptivi și de a accesa mental anumite informații, acest lucru determinând apariția unui grad scăzut de independență în trafic și incapabilitatea de a analiza informațiile esențiale pe care un conducător auto trebuie să le dețină.

În elaborarea strategiilor didactice pe care un profesor de instrucție auto le va aplica în cadrul ședințelor teoretice, trebuie să se țină cont de maniera în care va realiza procesul de comunicare cu elevii, și, cel mai important, de felul acestei comunicări. Pentru ca strategiile didactice aplicate să fie eficiente și să garanteze formarea continuă a unor viitori conducători auto, ele trebuie să stabilească exact forma de comunicare pe care instructorul o va aborda în procesul de predare- învățare. Mai exact, eficiența acestui proces constă în îmbinarea corectă a mijloacelor de predare bazate pe comunicarea verbală și pe cea nonverbală. Mai mult decât în alte domenii, comunicarea nonverbală are un rol foarte important în cadrul ședințelor teoretice, întrucât aceasta este cea mai la îndemână metodă prin care cursanții pot înțelege semnalele agenților rutieri, semnificația indicatoarelor și rolul marcajelor rutiere. Atunci când facem referire la toate aceste aspecte (indicatoare, marcaje rutiere, semnalele agentului din trafic), vorbim fără doar și poate despre un semn, element pe care instructorul auto trebuie să-l adauge în explicarea fiecărei ședințe teoretice pe care o are pregătită. Fie ele indiciale, simbolice, sau iconice, semnele sunt cele care stau la baza comunicării nonverbale. Așadar, semnul repezintă „acel ceva care ține locul a altceva pentru (sine)ceva”. De aici se observă importanța majoră a semnului în comunicare, dar și importanța comunicării nonverbale în ceea ce privește înțelegerea necunoscutelor pe care le regăsim vis-a-vis de traficul rutier atunci când suntem începători. Stimulii senzoriali care intervin la nivelul comunicării nonverbale sunt aceia care ne ajută să depistăm un semn în fiecare element pe care-l receptăm, în acest caz, în trafic. Comunicarea nonverbală reprezintă acel tip de comunicare ce presupune utilizarea gesturilor, a semnelor, sau a expresiilor faciale pentru a transmite un mesaj. În domeniul auto, cel mai adesea vine vorba despre comunicare nonverbală atunci când instructorii sau cursanții iau contact cu elementele simbolice din trafic. Luând drept exemplu ședințele teoretice din cadrul școlilor de șoferi, putem observa că elementele de comunicare nonverbală pot avea un impact major asupra manierei în care viitorii participanți la trafic o vor avea la întâlnirea indicilor și a simbolurilor de pe carosabil.

3.3. Stabilirea obiectivelor ședințelor teoretice

Alegerea și implicarea instrumentelor utilizate în procesul de predare

Limitele de viteză și conducerea preventivă în cadrul ședințelor teoretice