Conducător științific: ȚURCANU DUMITRU, doctor în științe p olitice, conferențiar universitar Autor: TABARANU IRINA Chișinău, 2018 2 Introducere… [618637]

Licență

Conducător științific: ȚURCANU DUMITRU, doctor în științe p olitice, conferențiar universitar Autor: TABARANU IRINA Chișinău, 2018 2 Introducere… [618637]

Byadmin ianuarie 1, 2024

MINISTERUL EDUCA ȚIEI , CULTURII ȘI CERCETĂRII AL
REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA
Facultatea Jurnalism și Științe ale Comunicării
Departamentul Radio și Televiziune

TEM ATICA POLIȚIENEASCĂ LA TV
Teză de licență de cercetare

Conducător științific: ȚURCANU DUMITRU,
doctor în științe p olitice,
conferențiar universitar

Autor: TABARANU IRINA

Chișinău, 2018

2
Introducere
Actualitatea temei. Tematica polițienească a înc eput în ultimele două decenii să fie tot mai
prezentă în spațiul mediati c de la noi din țară, iar unele posturi de televiziune o includ sistematic
pe agenda programelor . Ea este fre cventă în buletinele de știri și telejurnale, iar la unele posturi
sunt programate în ediții informative tematice . Spațiul mediatic este conturat din ce în ce mai
mult de tendința de a atrage publicul prin subiecte controv ersate, senzaț ionale și criminale , care
se încadrează în conceptul unei televiziuni moderne orientate spre comercial. Modul în care
unele posturi de televiziune își formează politica editorială spre senzațional, spectacole , crime și
„ aventuri” polițienești, de cele mai multe ori denotă revizuirea normelor deontologice și al e
bunului simț, al e jurnaliștilor. P ublicul este transformat într-un consumator dependent de aceste
subiecte criminale , care dese ori sunt însoțite de imagini s ângeroase, scene de scandal și situații
din viața privată a unor persoane ce nu prezintă un interes public . Iată de ce este oportun și actual
de a cerceta acest fenomen, a monitoriza esența și manifestările lui și prin această, a sug era unele
soluții de ameliorare a impactului a acesto r subiecte asupra publicului. Es te important să se
stabilească anumite norme pentru că numai respectându -le poate să se dezvoltă o socie tate
sănătoasă, cu respectarea și promovarea valori lor unui jurnalism profesional.
Actualitatea temei rezidă și din materialul monitorizat, și concluziile pe care le formul ăm
în lucrare. Abaterile de la normele etice și deontologice în reflectarea acestei tematici, supra
saturarea emisiei cu subiecte senzaționale, care „fabrică” un public pasiv, indiferent fașă de
violență și nihilism juridic faț ă de respectul de om și valorile lui, viața lui privată , impune o
cercetare multiaspectuală a problemei prin p rizma identificări căilor de soluționare a problemei
legate de acest fenomen.
Actualitate temei este direcționată și de impactul no civ al modalităților de reflectare a
tematicii respective, asupra publicului în special minorilor.
În fundamentarea actualității temei se determină nivelul studierii temei respective până la
etapa actuală, se referă la noutatea cercetării și evoluția ei până în prezent.
Scopul lucrării îl constitui e cercetarea modului în care mass -media reflectă tematica
polițienească , atât din punct de vedere al analizei cantitative, cât și cel al analizei calitative.
Aceasta ar permite identificarea unor metode, forme și practici mai corect e de abordare a acestei
tematice la posturile TV.
Obiective
 Conturarea unui tablou mediatic privind tematic a polițienească în urma analize a două
posturi TV din spațiul mediatic a ctual;
 Sintetizarea și analizarea informației teoretice existente în domeniu ;

3
 Stabilirea cadrului lega l și deontologic în aspectele ce țin de reflectarea acestei
tematici ;
 Identificarea modalităților prin care jurnalismul ui prezentă informațiile cu tematica
dată fără afectarea emotivă a acelor din jur ;
 Examinarea s pecificului materialelor care abordează această tematică ;
 Analiza comparativă a materialelor realizate în emisiunea „ Unitatea de Gardă” de la
postul de televiziune „Canal 3 ” și „Patrula 902” de la postul de televiziune „Jurnal
TV”
 Elaborarea recomandărilor practice de realizare a materialelor cu tematică
polițienească
Realizarea scopului tezei propune pentru cercetare a următoarele teze:
Ipoteze. (1) Tematica polițienească la posturile de televiziune , ce vor fi analizate , este prezentată
cu abateri de la codul și normele deontologice .
(2) Stilul în care sunt scrise materiale le jurnalistice din emisiunile date nu corespunde stilului
publicistic.
(3) Imaginile video prezentate în cadrul emisiunilor cu tematica abordată pot afecta emoțional
publicul și prezintă abateri grave de la normele deontologice ale jurnalismului.
Suportul metodologic al lucrării . Pentru a îndeplini obiectivele propuse înt ru realizarea
acestei lucrări, am aplicat în lucrare modalități teoretice și practice .
Metode teoretice : Vom aplica metoda analizei, si ntezei, inducției și deducției. Metodele
inductive și deductive oferă posibilitatea de a trage concluzii relevante. Toate acestea ne vor
permite să am o prezentare generală a materialelor anal izate. Datorită acestor metode vom putea
cerceta și obține concluzii g enerale asupra modului de mediatizare a materialelor ce conțin
tematica polițienească.
Metode empirice: Aici vom folosi metoda observației. Ea este una din principalele metode
de cercetare care presupune obiectivitate, veridicitate și adevăr. Observația înseamnă a examina
un proces și a face concluzii la obiectul observației. Metoda analizei de conținut a sub iectului
studiului de caz și studiul documentelor legislative c e se refe ră la această tematică, aceasta î mi
va permite să realizez o bază legal -juridică a fenomenului cercetat.
Gradul de investigare . Tematica p olițienească a fost abordată în puține lucrări științifice
ale cercetătorilor naționali, deși în literatura de specialitate de peste hotare acest subiect este mai
vizibil. Lipsește o bază informațională, teoretică în literatura de socialitate din spațiul românesc .
În schimb, s -a constat at că există o multitudine de ghiduri ce expl ică cum ar trebuie să fie
aborda te și scrise materialele ce conțin tematica poliț ienească. Printre acestea le putem evidenția

4
„Ghidul de stil cu norme etice pentru jurnaliști” și „Ghidul de bune practici jurnali stice. Protecția
minorilor în mass media”. O carte ce stabilește această tematică ca una folosită incorect de
jurnaliști trans formând -o în divertisment este Media and Enterteiment scrisă de cercetătorul
american Carey Veraw. O altă cercetare ce abordează e voluția acestei tematici în viitor este
„Noua televiziune și jurnalismul de spectacol” de Mirela Lazăr . De asemenea tematica studiată
în lucrare este larg dezbătută în mai multe studii din Federația Rusă, Криминальная
журналистика: теоретический аспект , Долгина Екатерина . Un alt aspect al ac estei tematici
sunt conflictele, iar manualul „ Conflictologie aplicată pentru jurnaliști ” oferă o abordare
sistematica a efectelor și originile acestora. Cercetătorii din domeniul mass mediei de acolo
stabilesc limite concrete în subiecte cu tematică polițienească limite care sunt după c um arată
practica dese ori încălcate.
Noutatea științifică a studiului . Lucrarea de față este unică în spațiul științific din
Republica Moldova prin fenomenul abordat , și prin scopurile pe care și le propune.
Originalitatea lucrării este pusă în valoare de cercetare a tematicii polițienești prin prisma a două
emisiuni televizate la două posturi de televiziune dife rite din Republica Moldova. Studiul oferă o
sistematizare a produsului acest or emisiuni cu tematica abordată în perioada 30 septembrie 2017
– 3 decembrie 2017 , adică 10 emisiuni, „Unitatea de Gardă” de la postul Canal 3 și 10 emisiuni
„Patrula 902” de la Jurnal TV.
În procesul de studi ere a tematicii polițienești prin prisma materialelor difuzate în
emisiunile menționate, s -au identificat o serie de încălcări a codului deontologic și chiar a
legislației naționale . Iar conștientizarea și înlăturarea acestor încălcări propunând soluții ,
considerăm că este necesară pentru a avea o presă profesionistă .
Structura lucrării. Teza: „Tematica polițienească la posturile TV ” cuprinde: I ntroducerea,
două capitole c are redau conținutul de bază cercetării și bibliografie. Primu l capitol cuprinde o
analiză teoretică a probleme i și viziunea mai multor specialiști care au st udiat fenomenul
abordat , dar și privind rolul jurnalismului ca instrument de modelare și educare a publicului . Al
doilea capitol reprezintă studiul de caz propriu – zis care reprezintă o oglindă a moda lității de
abordare a tematicii polițieneșt i de către mass media de la noi, în baza criteriilor teoretice
abordate în primul capitol. Concluziile și recomandările sunt realizat e în urma observării
modului în care este abordată această tematică , analizei lacunel or și abaterilor jurnaliștilor în
procesul abordării acestui fenomen, dar și ale tendințelor , manifestărilor jurnalismului autohton
în acest domeniu . Recomandările au o natură practică și încearcă să ofere o nouă viziune în
abordarea tematici i poliție nești, repere de care ar trebuie să se conducă jurnaliștii pentru a
produce un mate rial calitativ, la abordarea subiectelor din cronicile polițienești.

5

CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL 1 . CONCEPTE TEORETICE ȘI METODOLOGICE PRIVIND
TEMAT ICA POLIȚIENEASCĂ ÎN MASS MEDIA TV
I.1 Tematica polițienească în abordare teoretică
I.2 Aspecte legislative și profesional -deontologice ale reflectări tematicii polițienești la T V
CAPITOLUL 2 TEMATICA POLIȚIENEASCĂ ÎN EMISIUNILE „UNITATEA DE
GARDĂ” CANAL 3, „PATRULA 902” JURNAL TV . STUD IU DE CAZ
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
BIBLIOGRAFIE
ANEXE

6
CAPITOLUL 1. CONCEPTE TEORETICE ȘI METODOLOGICE PRIVIND
TEMAT ICA POLIȚIENEASCĂ ÎN MASS MEDIA TV
1.1 Tem atica polițienească în abordare teoretică

Pe parcursul anilor în istoria mass media TV din perspectiva tematică a fost observată ”o
evoluție a diverselor practici jurnalistice în domeniul urmăririi subiectelor de scandal sau a
urmăririi subiectelor cu o latură violentă și criminală. Aceasta este motivată de scopul pe care îl
urmăresc instituțiile media în ultimul timp , cel de crește în audiență, astfel jurnalismul devine
unul „funcțional” marcat de ascensiunea informației ludice și practice” , spunea cercetătorul
francez François Demers încă în anul 1994 , în lucrarea Impacts des NTIC : destruction (et
restruction?) du journalisme . Acum la o diferență de 24 de ani informația spectaculoasă de
atunci a devenit în prezent în mare parte cea cu tematică polițienească. [1 p. 1-4],
Subiectele care alcătuiesc tematica polițienească provin din sfera socială ceea ce cuprinde
evenimente extraordinare cu implicarea poliției , acțiuni/ fapte de corupție , cazuri de violență,
perturbarea ordinii publice, evenimente ce provoacă un interes larg, însă , de puține ori aduc un
plus de valoare în societate . În Dicționarul Explicativ al Limbii Române cuvântul polițienesc ar
însemna ceva c are aparține sau este propriu poliției, privitor la poliție, [2] deci, aceste materiale ,
cu o astfel de tematică sunt din mediul polițienesc, are legătură cu structuril e de forță. Reflectă
activitatea organelor de drept ș i a cazurilor investigate de ei.
În literatura de specialitate rusă, temati ca polițienească este întâlnită cu o altă denumire ,
jurnalismul penal sau criminal Криминальная журналистика . Savantul rus Dolgina Ekaterina ,
identifică principala sarcină a jurnalismului penal sau a materialelor cu tematică polițienească de
a informa publicul cu privire la incidente care amenință viața societății și a omului ca persoană
privată . O altă sarcină este cea de avertisment, de exemplu, despre prezența unui criminal în oraș.
În lucrarea sa , Jurnalismul penal: aspecte teoretic e (Криминальная журналистика:
теоретический аспект ) mai scrie că c ei mai mulți escroci și criminali, mediatizați în presă, la
final ajung în închisori. Prin urmare, încă o sarcină a materialelor cu tematica dată este educația
juridică și morală a publicului [3, p.1111].
Din funcțiile identificate mai sus de către cercetătoarea Dolgina Ekaterina , vreau să
subliniez importanța acestei tematici , anume prin p risma educării juridice și morale a publicului ,
ea fiind esenț iala pentru înțelegerea drepturilor ș i a libertăț ilor noastre . În procesul de
conștientizare a dreptului d e a ne proteja viața privată, de a cunoaște riscurile și realitatea din
exterior , din situațiile deja produse cu alte persoane , care s -ar putea întâmpla cu fiecare din noi,
fiind membrii a unei societăți . Anume astfel de materiale ar trebuii să ne pregătească pentru a

7
face față situațiilor cu tentă polițienească. Însă acesta este modelul perfect al mediatizării
tematicii date, parcursul teoretic, care în practică pierde multe din sarcini și scopuri.
Pentru aceasta ca aceste sarcini să își atingă scopul , publicul trebuie sa cunoască rostul
justiției și importanta independenț ei sale. În altă ordine de idei , funcția de educare și de
cunoaștere a urmăr ilor care pot fi în cazul efectuării unor infracțiuni de cele mai multe ori nu își
atinge scopurile , fiind inferioară în fața altei provocări aduse de televiziune, cea de a educa un
public care devine indiferent față de violență și mereu în cutarea informației senzaționale. [3, p.
1111. ]
Specific acestei tematici este colaborarea jurnaliștilor cu structurile de forță, menținerea
unor relații de parteneriat ale mass mediei cu instituțiile date. Astfel cercetătoarea , Dolgina
Ekaterina , identifică structurile de forță ca principalii furnizori de informație cu tematică
polițienească, organele de forță atingând astfel ce puțin două obiective , mass -media ca o
modalitate și canal pentru promovarea imaginii acestor instituții , dar și difuzarea informațiilor
despre criminali daț i în că utare sau care sunt extrem de periculoși.
După cum am menționat în începutul lucrării , interesul față de subiectele criminal e a
crescut enorm. Acest aspect este evidenți at și de cercetătoare . Prezența pe micile ecrane a
programe lor de televiziune criminală, povestiri despre orice caz criminal sau caz cunoscut din
lumea infractorilor a devenit tot mai prezentă . [3, p. 1112 ]. Această tendință a fost observată și de
mine , cu câțiva ani în urmă numărul știrilor și a reportajelor cu tematica dat ă nu era atât de des
întâlnită, iar relația mass media cu instituțiile de forță se limita la comunicate despre cazurile
deja dezvăluite, retrospective săptămânale sau cutări ale unor infractori de către poliție. Acum
însă jurnaliștii sunt deși oaspeți în inspectoratele din țară, deți n informații de ultimă oră de la
polițiști și merg împreună la unele chemări scandaloase. În Ghidul de stil cu norme etice pentru
jurnaliști se vorbește deja despre un clișeu, în legătură cu această tendință „cu cât știrile
sângerează mai mult, cu atât se vând mai bine” aceasta exprimă succint o fixație a unor mass –
media pe tragedii personale, pierderi, accidente, crime sau acte de violență. [4, p. 41 ]
Aceste programe iau în considerare toate aspe ctele legate de acțiunile făptuitorului,
începând cu descrierea infracțiunii însăși, încheiată c u "experiențe " în calitate de deținut . Făcând
din acestea o poveste interesantă, care poate să îi inspire pe spe ctatori și să își dorească să simtă
pe propria piele asemenea trăiri. [3, p. 1112]
Tematica abordată în lucrare face parte din tr-un domeniu vast, numit jurnalismul social. Iar
despre implicațiile jurnalismului în domeniul social a scris în teza de doctor, Jurnalismul social
din Republica Moldova: proces de creație, cadru relațional și produse mediatice , cercetătoarea
Georgeta Stepanov, care a identificat că rezultatul acestor implicații de către mass media în acest

8
domeniu . Aceasta se realizează prin interm ediul informației sociale – materia primă a jurnaliștilor
ce scriu despre acest domeniu – care, odată descoperită, prelucrată și pusă în circuitul
informațional, facilitează clarificarea divers elor probleme din sfera socială, așa cum este și
tematica polițienească. Informația dată contribuie la crearea unei imagini adecvate despre
realitate și despre viitor și la formarea gândirii și acțiunilor sociale ale publicului. Iar a spectul
funcțional al informației sociale mediatice se manifestă în faptul că ac easta „apare și se
concretizează în cadrul activității umane, reflectă faptele din punctul de vedere al semnificației
lor sociale și servește pentru comunicarea între oameni ” [5, p.83 ], iar tematica polițienească este
o reflectare directă a acțiunilor indivizilor în societate, acțiuni care pot influența un număr mare
de oameni. [6, p. 75 ]
Cercetătorul rus Евгений Прохоров (Eugen Prohorov) a distins mai multe caracteristici ale
informației sociale , am ales unele dintre ele, care se referă expre s la tematica polițienească :
– „este orientată spre public și corespunde necesităților acestui public;
– mediatizează evenimentele și problemele sociale, asigurând publi cul cu date concrete;
– creează o opinie publică unică care facilitează adoptarea unor norme general -morale
acceptate;
– facilitează receptarea și asim ilarea informației sociale” [ 7, p. 31].
De asemenea , jurnalismul social reactualizează domeniul social pr in informații noi,
specifice tematicii a bordate care impun următoarele:
– utilizarea unui spectru mai larg de surse, în afară de cele tradiționale și oficiale;
– reflectarea mai frecventă a situației minorităților sociale;
– mediatizarea scenelor din viața socială a anumitor grupuri sociale;
– abordarea subiectelor despre diverse comunită ți sociale și tradițiile lor [8 , p. 43].
Așadar, implicațiile jurnali smului social în tematica polițienească se manifestă în faptul că,
reflectând realitatea și asigurând a stfel circuitul informațional pe verticală și pe orizontală, el
contribuie la construirea raporturilor între individ și grup, între grup și mediul social, participând
la reglarea proceselor sociale din societate și influențând structurile și instituțiile s ociale, precum
și factorii de decizie să acționeze, în general, în interesele societății, și, în particular, în interesele
individului social. [5, p. 83]. Relațiile de interdependență individ – grup – mediu social, care se
stabilesc în baza criteriilor individuale și a normelor sociale, sunt influențate de accentele pe care
le pune mass -media în abordarea realității sociale, or, însele criteriile individuale și normele
sociale sunt produse ale mai multor practici, inclusiv ale celei mediatice. [5, p. 84 ]
Masivul informațional potențial al tematicii abordate, include; evenimente, situații,
întâmplări, fenomene și problem e cu o valoare socială , care, fiind transformate în informație

9
mediatică, exercită un anumit impact asupra consumatorului de produse media tice și generează
variate efecte în societate și asupra ei. [5, p. 201 ].
Procesul de mediatizare a realității sociale și de valorificare a acestui masiv informațional,
care după părerea mea nu poate fi neglijat, începe cu realizarea și punerea în circuit a
materialelor cu caracter informativ , care au menirea să disemineze informații generale și să
contureze, într -un final, dimensiunile reale ale evenimentelor, fenomenelor, problemelor etc.
Această informare trebuie să aibă un caracter pluridimensional și a mplu, care se face cu scopul
reducerii vidului informațional și incertitudinii cunoașterii problemelor și fenomenelor existente,
or, în lipsa informației suficiente pot apărea diverse zvonuri, deseori neîntemeiate, care pot
urgenta alterarea situației de m oment, situații des create în abordarea cazurilor ce reflectă
tematica polițienească.
Dar pentru ca un eveniment din această sferă informațională sa fie materializat într -o formă
de expresie specifică genurilor informative, el trebuie să aibă caracter de noutate. Noutatea, ca
dimensiune de bază a genurilor informative, se regăsește în faptul ziaristic care poate fi redat
prin constatări în formă textuală sau prin informații factol ogice. Nu orice eveniment dintr -o
cronică polițienească sau un raport de rut ină a forțelor de ordine poate constitui subiect pentru
un eventual material de presă, or, pentru a ajunge în vizorul jurnalistului și, ulterior, în materialul
jurnalistic, evenimentul trebuie să întrunească anu mite caracteristici, valori, să corespundă un or
anumite criterii. J. Galtung și M. H. Ruge identifică o matrice a predictibilității evenimentelor și
problemelor care pot deveni potențiale subiecte de reflecție a mass -mediei grație a 12 factori , 10
din care consider că se referă masivul informațional al tematicii polițienești : frecvența, pragul de
pornire, claritatea, însemnătatea, consonanța, impredictibilita tea, continuitatea, compoziția,
personalizarea , referirea la lucruri negative. [9]
Toți acest factori reprezintă punctele de pornire în formarea unui text jurnalistic care
trebuie să corespundă unui gen jurnalistic. În cadrul domeniului social din care derivă tematica
polițienească , cele mai des întâlnite genuri jurnalistice utilizate de mass media pentru a transmite
evenimente cu tematica dată sunt cronicile poliț ienești, știrile, reportajele, investigațiile
jurnalistice , comentariile și recenzia de la fața locului . [3, p. 1111] Reportajele, comentariile sau
recenziile permit jurnaliștilor să prezint e detaliile faptul jurnalistic produs, cu lux de amănunte,
aceste tehnici de exprimare specifice lor, nu sunt mereu bi nevenit e, în subcapitolul II vom da o
analiză mai minuțio asă a acestor tehnici .
„Pe de o parte, prin amplificarea dramatizării evenimentului printr -o poveste ficționalizată,
pe de altă parte, prin urmărirea permanentă a denunțării, publicul nu mai este tratat precum un
cetățean, ci ca un spectator al unei lumii care devine obiect de fa scinație de care este atras sau pe

10
care îl respinge ”. [3, p. 1111] Aceste tendințe ale tematicii dat e au fost observate de către Patrick
Charaudeau în 1997 , doctor în li ngvistică generală , subliniind asupra efectului pe care îl are
această tematică asup ra publicului. [10, p. 240] Această a mplificare și ficționalizare poate fi
obținută cu ajutorul genurilor informative mai sus menționate.
În cartea Noua televiziune și jurnalismul de spectacol poate fi ob servată o îngrijorare a
autoarei Mirela Lazăr privind urmările pe care le are tematica polițienească difuzată mai mult
într-o manieră de d ivertisment decât de informare. Ea spunea că „multe dintre practicile actuale
ale jurnaliștilor țin de formulele jurnalismului „popular” care face aud iență, distrând masele.
Stilul este colorat, de multe ori senzaționalist, tonul e populist, iar conținutul informației cultivă
conflictul , divergența, contradicția, dezordinea și anormalul. Captarea p ublicului devine
prioritară [11, p.15]. ” Iar difuzarea materialelor cu o astfel de tematică satisface pe deplin
așteptările comerciale. Un alt aspect prezent în cartea citată se referă la canalele care difuzează
emisiuni cu o as tfel de temati că și anume faptul că sunt mult ai prezente la canalel e private decât
la cele publice, ele fiind percepute ca aducătoare de bani, lucru ce nu corespunde mereu cu
cerințele maselor. [11, p.16]. Acest fenomen este observat și la noi, o simplă analiză a grilei d e
emisie a postului de televiziune public din Republica Moldova , și anume a canalului TV
Moldova 1 ne demonstrează faptul că astfel de emisiuni cu tematica dată nu se regăsește , la
televiziunile necomerciale, pentru că de obicei existența acestor televiziu ni nu depinde de
audiență .
De fapt, t eleviziunea deține un monopol de facto asupra modelării creierelor a unei părți
importante a populați e” afirma Pierre Bourdieu încă în 1998, acest lucru ne spune despre
impactul pe care îl au mat erialele cu infractori, locuri î n acare au fost uciși oameni, imagini
violente cu un limbaj licențios. [12, p.17] Iar televiziunile publice de obicei au o acoperire
națională de aceea ele dețin într -o oarecare măsură monopolul fără a include în grilă astfel de
emisiuni cu tematica dată, ceea ce ar putea fi un lucru pozitiv. Î nsă, cele private construiesc acest
monopol anume cu astfel de tipuri de informații menționate mai sus , de savantul francez.
Și anume în televiziune această tematică este cel mai des a bordată , ea fiin d una din ce le
mai prezente și accesibile surse de informare , care se vinde bine . În studiul său despre
jurnalismul criminal Ekaterina Dolghina specifică că tematica polițienească este fără precedent
populară printre fanii cărților, filmelor și jocurilor pe calculator. Cu cât mai violente sunt
scenele de violență, cu atât mai mult interes apare la public . Prin urmare, mass -media este u na
dintre cele mai reprezintă cel mai elocvent exemplu despre cum poate atrage o imagine de pe
micul ecran interesul audienței față de evenimentele criminale. Iar datorită difuzării știrilor cu
tematică polițienească se ridică și ratingul canal ului, deci managerii media nu pot să nu

11
folosească aceste subiecte în scopul atragerii maselor. Accentul în astfel de emisiuni de ridica re a
atragere a maselor este pus pe nevoile de bază ale psihologiei umane, considerat unul din
momentele cheie pentru a obține ve nit din mass -media. [3, p. 1112 ]
Există mai multe teorii care explică popularitatea acestei tematici la TV . Experții s-au
împărțiți în două categorii . Potrivit savantului rus a derenții din prima categorie afirmă că în
timpul vizionării scenelor de violență, unii oameni nu sunt înspăimântați, dar au o stare de
entuziasm plăcut. Adică nu au o stare de frică, îngrijorare, spaimă de la cele văzute în emisiu ne,
dar au o stare de înflăcărare imagini ce nu -l resping dar din contra îi provoacă interes. Alți
cercetători cred c ă o persoana în momentul în care vizionează o cronica criminală, este într-o
stare de eu forie. La sfârșitul vizionării , telespectatorului îi este evident că aceste imagini c orori
și comportamente criminale nu s-au întâmplat cu el, și evenimentele pe care le vede l-au ocrotit
de data aceasta, dar îl vor învăța să fie vigilent în viitor. Știrile criminale provoacă emoții
puternice în public, as tfel încât popularitatea acestor subiecte se datorează și faptului că oamenii
încearcă trăiască senzații puternice, ceva nou . [3, p.111 3]
Publicul, cu toat e acestea, ca și jurnaliștii , sunt împărțiți în două fronturi. U nii jurnaliști
spun că difuzarea materialelor cu aceste tematici este normală și destul de famil iarizat cu
publicul. Alții dimpotrivă cred că scenele sângeroase și dezmățul nu trebuie să fie difuzat. [3,
p.1113 ] Societatea civilă și experții media recomandă editorilor de televiziunii să indice li mite de
vârstă pe ecran: 16 +, 18 + , iar timpul de emitere în eter este nocturn , anume pentru conținutul pe
care îl au aceste materiale. Aceste limite sunt impuse pentru a proteja într -o oarecare măsură
minorii.
În susținerea ideii precum că prezența unor emisiuni cu tematica dată este doar una
comercială se pronunță și Ramonet Ignasio în lucrarea Tirania Comunicării , afirmând că „șocul
emoțional care produce imaginea televizat ă – mai ales cele care aduc pe ecran necazuri,
suferință, moarte – nu este comparabil cu cel pe care îl pot produc e celelalte medii de informare. ”
[13, p. 29 ] Acest lucru întărește ideile expuse mai sus precum că tematica polițienească este un
gen specific televiziunii, datorită posibilității de a pune pe post imagini împ reună cu text și sunet,
înglobând astfel p resa scrisă și radioul. Anume pentru emoțiile pe care le poate transmite
televiziunea persistă și acest interes .
„Principalul mod de a mediatiza emoția este de a o dramatiza , prima punere în tr-o formă și
ulterior de a o dezvoltă în traumă narativă prin a pune emoția în; opoziție/contrast, alternantă
așteptare/ surpriză, simplificare/reducție, deform are și amplificare emoțională. [11, p. 45 ] Toate
aceste procedee le întâlnim în emisiunile cu tematica studiată în lucrare .

12
În abordarea acestui fenomen nu trebuie să fie excluse a spectele conflictuale în cadrul
tematicii polițienești la posturile TV . Aceasta după cum am menționat are un caracter social,
unul ce vi zează oamenii din societate, în care sunt prezente conflicte în care are un subiect este
în contradicție cu legea. Deci presa trebuie să f ie în măsura necesități , doar cea care relatează
despre conflict nu și o parte activă a conflictului. În măsura necesității deoarece nu toate cazurile
de conflict cu legea își a u loc în media și nu toate au un interes sporit din partea publicului.
Mihail Melnikov în lucrarea „Conflictolo gie aplicată pentru jurnaliști ”, afirmă că
jurnaliștii se folosesc mai des de niște clișee sau mai bine zis stereotipuri – percepția dură,
deseori simplificată, despre un anumit grup sau categorie de oameni. Deoarece, în general, se
vrea o simplificare a situației pentr u a fi mai aproape de om . Aceste stereotipuri sunt deseori
negative și se bazează pe prejudecăți și discriminare. De regulă, stereotipurile conțin un oarecare
grăunte de adevăr. Acestea sunt împărtășite de un număr impunător de oameni, ceea ce în
general c ontribuie la înrădăcinarea lor . Stereotipurile generează agravarea situației și escaladarea
conflictului. Într -o mare măsură, stereotipurile se creează și sunt susținute de mass -media, anume
prin difuzarea a astfel de programe. [14, p. 21 ]
Cei mai des vizați în materialele cu tematică polițienească sunt tinerii, peroanele din
grupuri sociale vulnerabile, persoanele în stare de ebrietate sau persoane în conflict permanent cu
legea ce au un comportament agresiv. Sau persoane fizice ce nu au o răspundere față de public,
nu prezintă interes general și care sunt protejate de lege prin protecția datelor personale și a vieții
personale la un nivel ma i sporit ca persoanele publice. [15 p. ]
Cercetătorul rus consideră că e tichetele al imentează stereot ipurile în presă este des
propagat că persoanele de etnie romă, fură, tinerii sunt iresponsabili și se droghează, femeile sunt
des catalogate ca femei ușuratice. De regulă, conținutul unor asemenea articole incisive și
emotive nu doar că nu corespunde rea lității, dar mai și tirajează stereotipurile, fapt ce duce la . [8
p. 24] În acest caz observăm că o astfel de abordare doar escaladează un conflict. După cum este
arătat în lucrarea Conflictol ogie aplicată pentru jurnaliști , „diferențele etnice, etnicitatea în sine
nu poate fi un criteriu determinant în relatarea unui conflict. Sau chiar dacă acesta este folosit
jurnalistul trebuie să își aducă aminte de o calitate pe care trebuie să o posede și anume toleranța.
Dacă el nu o are atunci nu va putea reda corect un conflict , fără să apeleze la etic hete etnice de
sex sau religie. [14, p. 43]. La capitolul etichetări John Herbert McManus spunea în cartea
Jurnalismul orientat spre piață: Să se ferească cetățeanul? că ele vin să sublinieze alinierea la
logica pieței, virajul spre un jurnalism de lifestyle, de divertisment și de scandal. [16, p. 43 ].
Afirmație cu care sunt total de acord, consider că anume folosirea acestora face ca materialul

13
jurnalistic să își piardă din calitate și îi face pe cititori mult mai dependenți de aceste materiale
anume pentru folosirea etichetărilor.
Tematica polițienească es te un domeniu vast de conflicte, situații care pot evol ua într -o
direcție negativă din cauza implicării și amplificării situați ei de către jurnaliști, i ar implicarea
jurnaliștilor de c ele mai dese ori amplifică și răspândesc conflicte, ură, stereotipuri și
promovează un jurnalism de scandal și neprofesionist. [14, p.54]
Despre necesitatea emisiunilor și materialelor cu o astfel de tematică continue să se discute
în socie tate. La noi uni i experț i din mass media au abordat această problema la scară largă cu
privire la necesitatea cronicilor criminale la televiziune . Viorica Zaharia, expertă media și
președintă a Consiliului de Presă a atras de nenumărate ori atenția la modul în care este abordată
această tematică în special în emisiunea Unitatea de Gară la postul de televiziune Canal 3 ,
emisiune pe care o vom analiza în capitolul 2 . În unul din articolele la această temă experta și -a
pus câteva întrebări reieșind din problemele care apar : unde trece granița dintre curiozitatea
bazată pe consumul de detalii picante și interesul firesc de a afla mai multe pentru a înțelege cine
sunt vinovații, cine nu a prevenit, cine este responsabil, cum pot fi evitate alte crime? [17]
Existența acestor întrebări deja dă de înțeles că există o problem ă în abordarea tematicii
polițienești la TV.
V. Zaharia consideră că a tunci când se întâmplă niște tragedii jurnaliștii, fără excepții,
satisfac curiozitatea publicului: oferă detalii pe măsură ce ei înșiși le află de la poliție, martori,
victime etc. Unii le trec prin filtrul deontologiei, al legii, al interesului public și al bunului -simț.
Alții se mulțumesc însă cu „filtrul” senzaționalului și a l numărului de accesări. [17] În arti colul
scris de aceasta este menționată o datorie pe care o are jurnalistul când scrie despre tragedii:
„Jurnalistul este dator să respecte dreptul la viață privată și demnitate al persoanelor”, spune
Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova [18]. Chiar dacă în Cod nu este
specificat direct , moartea este un moment intim din viața omului, iar persoana care a murit și
rudele aceste ia are dreptul la demnitate, deci, jurnalistul es te dator să țină cont de acest moment .
Legea din Republica Moldova protejează demnitatea persoanelor decedate, chiar dacă articolul
respectiv se referă, în special, la defăimare , ea asigură dreptul persoanelor interesate să reclame
în instanță recunoașterea faptului că celui deced at i-a fost lezată demnitatea și onoarea anume
prin abordarea lor în materialele jurnalistice. Experta spune că în pofida dilemelor editoriale
deloc ușoare, pe care le reprezintă astfel de cazuri pentru jurnaliști, editorii sunt obligați să
urmărească dacă cele relatate aduc sau nu atingere demnității umane a persoanei decedate. [17]
La fel, trebuie de văzut dacă acestea servesc informării publicului sau simpli i curiozități a

14
indivizilor ori, și mai rău, interesului de a crește audiența datorită caracterului de senzație al
informației.
Expert S.K . Shayhitdinova (С.К.Шайхитдинова ) consideră materialele cu subiecte de
crimă ca "scenarii naturale numite și "povești înfricoșătoare". În multe cazuri , scr ie S.K.
Shayhitdinov a, incidentele teribil e cu tematică polițienească în sine, nu pot fi ridicate la nivelul
interesului publicului, nu intră în sfera jurnalistului, consideră aceasta. [19] Argumentând că
moartea, descrisă în detaliu pe ecranele TV, afectează puternic psihicul uman și efectul lui , acest
impact nu este i mediat realizat. Dereglările psihice ale omului în timpul vizionării constant e a
scene lor de crimă se manifestă printr -o percepție inadecvată de către spectatorii a realității. În
emisiunile cu tematică polițienească pot fi incluse într -o singură ediție câteva materiale în care să
se relateze cu imagini despre crime, omoruri , aceste scene vor fi consta nt în vizorul publicului.
Cu alte cuvinte, pe fundal psihozei , individul este într-o stare de frică constantă , de pericol
pentru viața lui creat artificial de aceste emisiuni [19].
Efectele negative nu se răsfrâng doar asupra t elespectatorilor , dacă vorbim de jurnaliștii
care realizează aceste materiale , cei care merg în teren, cei care intervievează martorii .
Confruntare a constant ă direct cu infractorii și cu victimele lasă, de asemenea, o ampre ntă asupra
situației sale psihologice . Un jurnalist care a lucrat în acest domeniu aproximativ un an, nu mai
este capabil să scrie pe nici unul alt subiect cu interes mai puțin senzațional , alte istorii sunt deja
pierdute, pentru el și pentru public, constată Shayhitdinov a. [19]
Totuși nu putem exclude un astfel de content în televiziune, el este cerut și este uneori
neapărat reieșind din sarcinile aceste i tematici menționate anterior. Ca audiența să înțeleagă
corect sensul informațiilor trebuie să fie respectate anumite reguli spune savantul rus
E.Dolghina , reguli de lucru a jurnaliștilor . Pentru început, informațiile trebuie să fie clar și
confirmată de fapte, iar limba jul este trebuie să fie clar și lipsit de ambiguitate – material ul ar
trebui să îi facă pe spectatorii interesați din pu nct de vedere in formațional, nu distractiv . Multe
depind de profesionalismul în sine a reporterulu i. El nu trebuie să abuzeze de puterea pe care i-o
dă legitimația de jur nalist. Astfel, succesul se bazează pe onestitate. Următorul punct, subliniat
de cer cetăto are, se bazează pe fapte , cu cât mai multe , cu atât mai bine. Detalii sunt cheia spre a
interesa publicul din punct de vedere informativ , de a -i cultiva anumite deprinderi, cultură și
educație civică, juridică etc. [3, p 1113 ]
Zilnic în țară în orașe și sate se întâmplă infracțiuni , serviciile de presă ale poliției fie n u
spun, sau nu au timp să informeze despre aceasta . Prin urmare, este necesar ca jurnalistul să
mențină contactul cu toate sursele de informații: servicii de presă, poliție și nu doar, jurnalistul
nu ar tre buie să aibă încredere , doar în s erviciul de presă al forțelor de ordine , ele având un

15
interes de promovare și „laudă” a instit uției. Principala sarcin ă a jurnalistul ui este să obțină de la
ofițeri aplicarea legii.
Un alt lucru care trebuie să fie cunoscut des pre tematica dată este că e ste una din cel e mai
complicate sfere, acoperirea evenimentelor criminale este una dintre cele mai dificile sarcini
jurnalistice. Pe lângă faptul că necesită o acțiune profesională deliberată, clară, profesională a
unui jurnalist, este imposibil să fie efectuată fără asemenea trăsături de caracter precum
onestitatea, sensibilitatea și exactitatea.
Un citat din „Jurnalistul Universal” al lui David Randal spune despre c ultura jurnalistică
ce trebuie să fie posedată de un astfel de jurnalist, care este ca „un secret de breaslă transmis de
la maestru la învățăcel – o înțelepciune profesională care evoluează (sau degenerează) în
permanență. Ea stabilește ceea ce redactorii și șefii lor consideră a fi un articol bun sau ceea ce
aceștia resping, ca fiind „plictisitor”; cultu ra jurnalistică hotărăște care subiecte sunt „sexy” și
care nu. Tot cultura jurnalistică dictează atitudinea morală a unui ziar și prin aceasta are o
influență mai mare decât orice canoane teoretice asupra principiilor deontologice după care se
ghidează an gajații unei publicații”. [20, p 45 ]
Cei mai mulți teoreticieni, cercetători aici acestei tematici sau a i acestui gen aparte în
Rusia , insistă asupra faptului că tematica dată este abordată incorect și dacă este percepută ca o
informație cu substrat de divertisment tendin ța pe care ar trebuie să o dezvolte j urnaliști ar fi cea
informativă.

1.2. Aspecte legislative și profesional -deontologice ale reflectări tematicii polițienești la T V
Reflectarea tematicii poliți enești presupune comunicarea zi de zi cu oamenii simpli cu
serviciile de presă a organelor de drept și cu polițiștii , acest factor de multe ori îngreunează, dar
și ușurează munca jurnalistului. D eoarece trebuie să se conducă d e mai multe reguli și norme
când reflectă ca zuri în care sunt implic ați oamenii simpli, și trebuie să aibă grijă de relația pe
care o au cu surs ele sau cu organele de drept. Pentru jurnaliș ti cod ul de căpătâi trebuie să f ie
Codu l Deontologic.
În reflectarea tematici polițienești , codul deontologic recomandă și impune respectarea
anumitor puncte:
2. ASIGURAREA ACURATEȚEI INFORMAȚIILOR
Obținerea și tratamentul informației
2.1 Jurnalistul prezintă informațiile într -o manieră onestă, echilibrată și numai după ce a
făcut demersuri pentru verificarea lor.
3. REGIMUL SURSELOR

16
Relațiile pecuniare cu sursele
3.3 În relațiile pe care le menține cu autoritățile publice, cu diverse structuri economice
sau persoane fizice în timpul îndeplinirii îndatoririlor sale profesionale, jurnalistul trebuie să
evite orice raport care ar putea să-i afecteze independența și imparțialitatea.
3.4 Jurnalistul nu plătește bani și nu acordă alte beneficii în schimbul informațiilor
4. PROTECȚIA DREPTURILOR OMULUI
Viața privată
4.1 Jurnalistul este dator să respecte dreptul la viață privată și demnitate al persoanelor.
4.2 Imixtiunea în viața privată este permisă numai atunci când interesul public în
dezvăluirea faptelor prevalează în fața protecției imaginii persoanei.
4.4 Jurnalistul relatează despre comportamentul privat al unei persoane private doar dacă
acest comportament tulbură ordinea publică sau încalcă drepturile altor persoane.
4.5 Jurnalistul nu furnizează publicului detaliile morbide ale crimelor, accidentelor și
catastrofelor naturale sau detaliile privind tehnicile suicidare. Aceleași regul i se aplică și
materialelor vizuale (fotografii, materiale video).
4.6 Jurnalistul respectă intimitatea persoanelor și cere permisiunea de a le
fotografia/filma, cu excepția cazului în care acestea se află într -un loc public.
4.7 Imaginile reprezentând nuduri trebuie procesate electronic, pentru protejarea zonelor
intime. Excepție fac imaginile artistice.
4.8 Imaginile trebuie să reprezinte realitatea cu acuratețe. Procesarea electronică nu
trebuie folosită pentru a crea o impresie falsă asupra persoanel or și evenimentelor. Fac excepție
colajele, care trebuie marcate ca atare.
Prezumția de nevinovăție
4.9 Jurnalistul respectă prezumția de nevinovăție și consideră că orice persoană este
nevinovată până la pronunțarea unei sentințe definitive și irevocabile împotriva sa.
4.10 În relatările privind procesele în justiție, jurnalistul respectă dreptul la viață privată
și cel la un proces echitabil al tuturor celor implicați.
Protecția persoanelor în situații vulnerabile
4.11 Jurnalistul nu dezvăluie identitatea victimelor accidentelor, calamităților,
infracțiunilor, cu precădere ale agresiunilor sexuale.
4.12 Fac excepție cazurile în care există acordul acestora sau al familiei (când persoana
nu este în măsură să -și dea acordul) sau când prevalează interesul pub lic.
Protecția minorilor

17
4.13 Jurnalistul protejează identitatea minorilor implicați în evenimente cu conotație
negativă (accidente, infracțiuni, dispute familiale, sinucideri etc.), inclusiv ca martori. În acest
sens, înregistrările video și fotografiile trebuie modificate, pentru protejarea identității minorilor.
Toleranță și nediscriminare
4.15 Jurnalistul tratează echitabil toate persoanele cu care intră în contact în exercițiul
meseriei sale și nu face discriminări pe criterii de gen, vârstă, etnie, re ligie, stare socială sau
orientare sexuală.
6. TEHNICI ȘI ECHIPAMENTE SPECIALE DE COLECTARE A INFORMAȚIILOR
6.1 Folosirea tehnicilor speciale de investigație jurnalistică (cameră video ascunsă,
dictafon mascat etc.) este justificată doar atunci când există un interes public și când informațiile
nu pot fi obținute prin alte mijloace.
6.2 Utilizarea tehnicilor speciale de investigație trebuie să fie menționată explicit în
momentul publicării informațiilor. [18]
Multitu dinea de puncte ce se referă la activitatea nemijlocită a jurnalistului , care scrie
despre tematica abordată ne demonstrează faptul că este un areal informațional foarte dificil, care
necesită cunoașterea în primul rând a codului deontologic.
Subiectele cu tematica polițienească sunt pr intre primele cu care se întâlnesc învățăceii ,
cum le spunea David Randal, și deseori din lipsa de timp sau experiență sau din lipsa unui
mentor bun ei comit greșeli. Eu sunt de părere că începătorii nu trebuie să își înce apă drumul cu
reflectarea acestui domeniu, anume din cauza efectelor pe care le poate avea asupra jurnalistului,
nu doar asupra publicului. [20, p. 47 ] Mai sunt cercetători ca au a astfel de părere și spun însă că
acest subiect trebuie să fie departe de primele subiecte pe care le scrie un începător, deoarece ei
trebuie să țină cont de anumite reguli, în scr ierea acestor cronici criminale, Sitnikova Maria
(Ситникова Марина), magistrat al Universității de Stat din Nizhnevartovsk , Rusia, a identificat
un set de regul i pe care trebuie să le ur meze un tânăr jurnalist când scrie pe tematica
polițienească ;
1. Acoperirea unui subiect criminal în mass -media impune jurnalistului nu numai
evaluări obiective, ci și delicatețe ;
2. Materialul trebuie să fie de înaltă calitate. Concentrat pe fapte, nu pe presupuneri ;
3. Un caz trebuie prezentat obiectiv cu o imagine a ceea ce se întâmplă, evitând ideile
greșite sau impuse de unele comentarii a căror intenții nu le cunoașteți;
4. Detalii – în primul rând. Un articol interesant nu este un ma terial de conținut general, ci
o reducere maximă a faptelor ;

18
5. Contactele sunt una din cele mai importante „arme”, e necesară o legătură cu băncile,
poliția, organizațiile publice etc., atunci informațiile ne cesare vor curge rapid către jurnalist;
6. Citi torul are mai multă încredere în materialul în care este utilizată o sursă sigură, așa
că ea trebuie indicată . În cazul în care sursa dorește să rămână anonimă, jurnalistul trebuie să fie
gata să îi apere interesele până la capăt ;
7. Când avem un contact cu infractorii, nu trebuie să fie depășite anumite limite, ei sunt
pe cealaltă parte a legii ;
8. Nu este necesară păstrarea informațiilor confidențiale în formă electronică – aceasta nu
este cea mai fiabilă cale ;
9. Acoperiți activitățile criminale dintr -un unghi adecvat, nu faceți eroi din infractori ;
10. Jurnalistul nu trebuie să exagereze ; [21, p. 1113 ]
Câteva din aceste 10 reguli , în special punctul, 1, 2, 3 și 6 sunt asemănătoare cu unele
puncte din codul Deontologic, aceasta asemănarea ne demonstrează cât este de important să se
scrie corect despre acest subiect. Anatol Gulia ev (Анатолий Гуляев ) în cartea Etica
profesională a jurnalistului (Профессиональная этика журналис та) a observat o schimbare
în ceea ce privește e tica, spunând că începând cu secol ul XX, etica poate fi numită ca o reacție
intelectuală privind catastrofele sociale și divergențele culturale, care au început a fi mediatizat
mai des începând cu această perioadă . [22 , p.16], deci acest număr mare de puncte ce se referă
la modalitate de scriere și abordare a tematicii date , vine din multitudine subiectelor ce reflectă
această realitate din societate, deoarece odată cu apariția lor au început să fie observate diferite
erori etice.
În anul 1923 , când a fost înf iințată comunitatea jurnaliștilor din Suedia împreună cu
primul Codul de Etică Jurnalistică – cod acceptat în mod voluntar , au fost introduse reguli în
scrierea materialelor ce țin d e respectarea vieții personale, modul în care sunt folosite
fotografiile, numele celor implicați și acuratețea faptelor. Acele puncte arătau astfel;
Respectarea vieții private și a confidențialității
– Aveți grijă atunci cân d publicați fapte legate de viața privată a cetățenilor. Utili zați
numai atunci când există prezența unui interes public clar exprimat.
– Fii extrem de sensibil la publicarea materialelor sau încercări de sinucidere, luând în
considerare sentimentele familie i și prietenilor și ținând cont de principiul inviolabilităț ii, vieții
private.
– Acordați o atenție deosebită victimelor violenței și a accidente lor. Publicarea numelor în
astfel de cazuri poate să provoace daune morale grave victimelor și rudelor lor.

19
10. Nu vă conce ntrați pe rasă și naționalitate, domeniul său, profesia, politică și religie ,
dacă astfel de detalii nu sunt contextuale.
– Regulile de mai sus se aplică și fotografiilor.
În ceea ce privește publicarea numelor, primul cod deontologic, a prevăzut și acest fapt;
-Luați în considerare cu atenție posibilele efecte dă unătoare ale publicării a numel e
oamenilor. Publicați numele persoanei numai în cazul în care, atunci când interesul public o cere.
– Dacă nu intenționează să indice numele persoanei, abțineți -vă de la de la p ublicarea
fotografiilor sale, p recum și de menționarea datelor care permit identificarea acestuia , cum ar
fi, de exemplu, ocupația, poziție, vârstă, sex sau naționalitate.
– Țineți cont de faptul că toată responsabilitatea pentru publicarea numelor și fotografiile
se află complet pe persoana care le -a publicat. [ 22, p. 27 -28]
Existența acestor reguli cu 95 de ani în urmă și prezența unora din ele în Codul
Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova din ediția revăzută în 2011 , ne persistența
acesta problemelor etice în timp, și îngrijorarea față de modalitatea în care jurnalist scrie despre
viața so cială a individului cu elemente din viața personală, ce includ situații c e țin de tematica
polițienească. Probleme care sunt și a stăzi și care nu au fos t încă rezolvate timp de aproape 100
de ani. Necesitatea eticii în abordarea tematicii date vine din esența ei, fiind definită ca o știință
ce studiază valorile și condiția umană din perspectiva principiilor morale. Etica se ocupă cu
stabilire a rolurilor pe care le au valor ile, principiile morale în viața socială, cum sunt și nu
respectate . [23] Iar deontologia profesională în jurnalism vine să mai accentueze încă odată
importanța respectării au unor valori, reguli ce vin să protejeze această mes erie în fața unor
obstacole.
Deși carențele de natură deontologică se atestă destul de frecvent în jurnalismul social
autohton, Georgeta Stepanov în cadrul tezei sale de doctor a atestat în ultimii ani interesul breslei
jurnalistice pentru calitatea informației de presă pusă în circuit a sporit considerabil, organizațiile
neguvernamentale pe domeniul mediatic, inclusiv Consiliul de Presă din Republica Moldova,
inițiind activități de monitorizare a modului în care sunt respectate principiile deontologi ce. Step
p. 30 Vreau să exclud din această generalizare jurnaliștii care scriu și fac parte din redacțiile
emisiunilor cu tematica polițienească, de oarece, chiar Consiliului de Presă autohton la care face
referire savanta este îngrijorat de activitatea lo r. Lansând nenumărate articolele pe portalul
Mediacritica.md atenționând la modul în care jurnaliștii scriu despre această tematică.
Câteva din aceste articole: „ Titlurile cu interpretări amplifică scandalurile ” [24]
în acest material președinta Consiliului de presă Lilia Z aharia vorbește despre modul în
care titlul unui repor taj poate amplifica situațiile de conflict între poliție și cetăț eni și ulterior a

20
persoanele implicate în material cu publicul. Un alt articol scris de expertă Reportaj Canal3 cu
stereotipuri sexiste și alte abateri deontologice , [25] aduce un exemplu de material ce reprezintă
o mostră de abateri de la deontologia jurnalistică. Aceasta menționând că j urnaliștii au folosit un
limbaj beletristic și stereotipizat, nerespectând dreptul cetățenilor la viața privată. Cultura
jurnalistică și jubilarea pe nenorociri: cum au fost reflectate câteva cazuri de violență în presa
autohtonă , este un alt exemplu de astfel de materiale în care experții media se îngrijorează și
taxează jurnaliștii ce încalcă codul deontologic. În acest material se subliniază că fiecare om are
demnitate umană, inclusiv după moarte .[26]
Din aceste materiale , care nu sunt unicele, observăm că experți au scris d e nenumărate ori
că în abordarea aceste tematicii se fac foarte mari erori deontologice, dar și legale.
Erorile legalele de cadrul legal evidenția de Lilia Zaharia cele mai dese ori țin de
informația cu impact negativ asupra copiilor . În R epublica Molda a fost adoptată în 2013, legea
organică cu privire la cu privire la protecția copiilor împotriva imp actului negativ al informației
ce prev ede în articolul 3 că;
(1) Se consideră informație cu impact negativ asupra copiilor informația
accesibilă public:
a) despre violență, care încurajează agresivitatea și disprețul față de viață;
b) care încuviințează deteriorarea sau nimicirea bunurilor;
c) care aduce în prim plan cadavrul sau corpul unei persoane în agonie fie un
corp mutilat ca urmare a unui tratament cru d, cu excepția cazurilor în care o
asemenea prezentare este necesară pentru identificarea persoanei;
g) care incită la provocarea de leziuni corporale sau la suicid, care descriu
mijloacel e sau circumstanțele de suicid;
h) care apreciază pozitiv o infracțiune sau care idealizează infractorii;
i) care încurajează comportamente ce jignesc demnitatea umană;
j) care relatează batjocorirea sau înjosirea unui om ori a unui grup de oameni
în legătură cu originea etnică, apartenența națională, rasială, sexu ală, în legătură cu
boala, starea socială, limba vorbită, religia practicată, convingerile sau opiniile
împărtășite;
m) care folosește limbajul licențios și gesturile indecente;
Din acest articol al legii am ales acele puncte care se regăsesc în emisiunile pe care le
vom analiza în studiu. Potrivit căreia d ifuzarea informației cu impact negativ asupra copiilor este
interzisă sau limitată în condițiile prezentei legi. [27, p. 3]

21
Un alt articol ce se referă la protecția copiilor se refera la i nterdicția difuzării informației
ce conține date personale cu impact negativ asupra copiilor, și anume;
(1) În mijloacele de informare în masă se interzice publicarea informației ce
conține date cu caracter personal în cazurile în care:
a) se dau publicității date cu caracter personal ale unui copil bănuit, acuzat ori condamnat
pentru săvâ rșirea unei infracțiuni sau contravenții, dacă acesta nu se ascunde de organele de
drept ori de instanțele judecătorești, sau ale unui copil care este victima unei infracțiuni ori
contravenții, ceea ce permite identificarea acestuia;
b) se dau publicității datele cu caracter personal ale unui copil care fie și -a provocat
leziuni corporale ori a încercat să o facă, fie s -a sinucis ori a făcut o tentativă de sinucidere, ceea
ce permite identificarea acestuia;
c) se prezintă fotografii ale copiilor sau materiale video despre aceștia în contextul unor
fenomene sociale negative, ceea ce permite identificarea copiilor;
d) informația respectivă jignește demnitatea copilului identificat și/sau lezează interesele
sale superioare.
(2) În serviciile de programe radio și televizate se interzice difuzarea informației cu
impact negativ asupra copiilor ce conține:
a) imagini ori fotografii ale corpului copilului decedat;
c) orice referire defavorabilă sau discriminatorie la originea etnică, naționalitatea, rasa ori
religia unui copil, precum și la dizabilitatea acestuia;
d) orice indicii care ar putea duce la identificarea copiilor implicați în situații cu conotație
negativă (accidente, infracțiuni, ab uz sexual, abuz fizic sau psihic, dispute familiale, sinucideri,
consum de droguri, abuz de alcool etc.), inclusiv în calitate de victime sau martori. Fac excepție
situațiile în care jurnalistul acționează cu acordul părinților (tutorilor, curatorilor) în interesul
superior al copilului;
e) orice indicii care ar putea duce la identificarea unui copil implicat în acte de
autovătămare corporală de orice natură, inclusiv în tentative de suicid sau în sinucideri;
g) reconstituiri ale infracțiunilor, abuzurilor și ale altor situații cu conotație negativă în
care su nt folosiți copiii;
h) interviuri și d eclarații în care copiilor le su nt solicitate păreri referitoare la probleme
intime de familie sau probleme care le depășesc puterea de judecată.
(3) În cazul copii lor cu v râsta cuprinsă între 16 și 18 ani, aflați în diferite forme de
detenție (reținut, arestat, deținut în penitenciar) sau care au calitatea procesuală de bănuit,
învinuit, inculpat sau condamnat pentru comiterea unor infracțiuni în cadrul unei urmărir i penale,

22
fie în cazul copiilor victime sau martori ale abuzurilor fizice, psihice sau sexuale, aceștia pot
apărea în programele audiovizuale dacă su nt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a) există acordul scris al copilului;
b) au fost luate măsur i de protecție a identității copilului. [27, p. 4]
În special vrea să evidenți ez necesitatea protejării coliilor pentru că și Ghidul de stil cu
norme etice pentru jurnaliști oferă acestei probele un capitol întreg. Iar atunci când avem de
afacere cu fapte de violență și ne gândim că poate nu poate fi prezentat public în ghid este
recomandat să ne punem o întrebare ce n e ajută să tragem linia dintre ceea ce poate fi publicat și
difuzat , „ți-ar plăcea ca aceste texte și imagini să fie văzute de copiii t ăi la televizor atunci când
luați împreună mi cul dejun înainte de școală?”. [4 , p. 41 ]Dacă nu , atunci acest conținut nu își are
locul în spațiul public. Autorii ghidului ne atenționează că „a intervieva un copil supus violenței
sau aflat în altă situație de risc este un lucru deli cat și chiar riscant. Există cel puțin trei
argumente spun autorii pentru a NU intervieva un copil:
 Copilul retrăiește o trauma psihică
 Copilul ar putea fi hărțuit, mai târziu, de abuzator
 Copilul ar putea oferi informații inexacte.
Dacă un copil care răspunde la întrebările jurnalistului trăiește din nou momentele
traumatizante și suferă din această cauză, atunci și acțiunea reporterului poate fi calificată drept
abuz. Î n cazul în care subiectul dezvă luie identitatea copilului și mărturiile lui pot fi privite ca
acuzații, copilul ar putea fi urmărit de agresor și supus altor acte de violență. Iar a tunci când
jurnalistul caută informații veridice, copilul nu este si ngura sursă relevantă. Atunci când un
jurnalist îndeamnă copilul: „Spune ce s -a întâmplat!”, aceasta sună pentru copil ca un ordin al
unui adult. Oare este vorba de o decizie conștientă, matură a copilului de a răspunde la întrebări?
Nu, mai degrabă este v orba de un raport de putere dintre un adult și un copil. Iar acesta este un
abuz. Nu este ilegal să intervievăm un copil sub 16 ani, dar de cele mai multe ori se arată în ghid
că nu este etic. Este vorba despre ceea ce se numește consimțământ informat. La fel, nu vom
fotografia un copil, nici în cadrul privat, nici în cel public, fără permisiunea părinților, a tutorelui
sau a unui reprezentant legal. Excepție sunt situațiile în care surprindem că acest copil este
agresat, este implicat într-un accident sau i se încalcă drepturile. Și vom folosi aceste poze dozat,
fără ca acest copil să fie recunoscut, doar pentru a restabili demnitatea copilului, drepturile lui,
pentru a genera discuții publice asupra unor fenomene îngrijorătoare sau periculoase, și nu în
calitate de produs mediatic. Toate acestea reprezintă tehnicile pe care un jurnalist trebuie să le
evite, pe lângă ele autorii oferă și tehnici demne de urmat. [4 p. 44 -45] „Ce vom face pentru ca
interviul să nu fie o experiență traumatizantă pentru copil?

23
 Vom cere permisiunea persoanei responsabile de copil (părinte, tutore) ;
 Vom intervieva copilul în prezența unui adult în care el are încredere ;
 Vom urmări starea psihologică a copilului pe toată durata interviului ;
 Vom renunța la interviu, dacă retrăirea traumei îl face pe copil să sufere; [4, p. 46]
Viața privată este un al aspect ce se repetă și în Codul Deontologic din RM și în primul
Cod Deontologic al Suedie de acum aproape 100 de ani. Articolul 8 din Convenția Europeană
pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale , se refera direct la Dreptul la
respectarea vieții private și de familie acesta garantează;
1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliul ui
său și a corespondenței sale;
2. Nu este admis amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept decât în
măsura în care acesta este prevăzut de lege și constituie, într -o societate democratică, o măsură
necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea ec onomică a țării, apărarea
ordinii și prevenirea faptelor penale, protecția sănătății, a moralei, a drepturilor și a libertăților
altora ; [28, p.159 ]
Republica Moldova este obligată să respecte Convenția pentru apărarea drepturilor
omului și a libertăților fundamentale, precum și a unor protocoale adiționale la această , din 1999 ,
după ratificarea acestea de către P arlament, deci este u drept ce trebuie respectat. Acesta are și
unele subtilități și anume că persoanele private au în mai mare măsu ră drept la intimitate decât
vede tele sau oficialitățile publice, deoarece viața lor funcțiile și activitățile lor țin de domeniul
public. Ghidul de stil ș i norme etice recomandă în legăt ură cu acest drept fundamental al omului
în aborda rea tematicii poliț ienești să nu dezvăluim identitatea victimelor, în special a victimelor
agresiunilor sexuale. Să nu publicăm numele lor fără permisiunea în scris a acestora. Impactul
unei astfel de fapte asupra vieții personale a victimei este imens și nu ar trebui adânci t și de
aducerea identității acesteia la cunoștința publicului. Vom folosi mozaicul în fotografii și
fotografierea din spate a victimelor. Nu dezvălui m detalii (nume, adresă, domiciliu, numele
părinților, rudelor etc.) care ar putea duce la identificarea victimelor. [4, p.24]Resp ectarea tutu ror
acestor recomandări va ajuta ca tematica polițienească și jurnaliștii din acest domeniu să capete o
latură profesionistă, obiectivă și echidistantă. [4, p.24]
De multe ori în cadrul acestei tematici este folosită si ntagma „prezumția nevinovăției ”, În
conform itate cu art. 21 din Constituția Republicii Moldova, acest principiu înseamnă o rice
persoană este considerată nevinovată până la pronunțarea în justiție a vinovăției printr -o sentință
definitivă și irevocabilă. [29]

24
Deseori în emisiunile cu tematica dată se regăsesc formulări care ar indica cu certitudine
că suspectatul a să vârșit crima respectivă. Formulări care trebuie înlocuite cu cele relative de
genul “este bănuit că ar fi intrat, ar fi furat, ar fi violat , ar fi lovit, ar fi omorât…”. [4. p.24] Pe
parcu rsul anchetei reportericești este recomandat de utiliza t, în funcție de caz, termeni precum;
„persoana suspectată”, „suspect/suspectat”, „bănuit”, „cercetat penal”, „audiat în calitate de…”
(până la înaintarea învinuirii) „acuzat”(după înaintarea învinuirii) „anunțat în urmărire generală”,
„inculpat” (după prima ședință de judecată) „condamnat” (după pronunțarea deciziei irevocabile
de către instanță) „reținut” (persoană reținută pentru maxim 72 de or e) „arestat preventiv”
(persoană aflată în arestul preventiv al organelor de ordine conform deciziei judecătorului de
instrucție) „deținut” (persoană condamnată la detenție) “recidivist” (persoană condamnată de mai
multe ori pentru crime) “achitat” (persoa nă a cărei nevinovăție a fost demonstrată în instanță și
confirmată printr -o decizie irevocabilă). [4, p.24] „Vom evita sa utilizăm pentru persoana
suspectată orice fel de calificative de genul criminal, ucigaș, violator, hoț, escroc ș.a. ” [4, p.24]
Atitudinea ironică și încriminatoare în raport cu persoanele aflate în conflict cu legea, de
asemenea este nu trebuie sa fie prezentă în materiale. P ersoanel e implicate în material trebuie
tratate de pe o poziție neutră și nu de pe cea a unui acuzator. Vom scrie despre comportamentul
amoral al unei persoane private, dacă acest comportament provoacă probleme de ordin social
altor persoane. Însă emi siunile cu te matica dată, în goana după subie cte reflectă nu doar astfel de
cazuri. [4 , p.26]
Însă jurnalismul penal cum a fo st identific at de cercetătoarea E. Dolghina , care
abordează zona anormalității în scopul corectării realității este la fel de importantă ca reflectarea
zonei normalității – spre a o proteja de abuzuri. Or, dacă se urmărește ca materialele ju rnalistice
despre problemele sociale cu care se confruntă indivizii și grupurile sociale ale unei societăți să
aibă un impact benefic, să producă efecte de lungă durată, care să genereze înțelegerea și
corectarea nedreptăților, instituțiile mediatice, în g eneral, și jurnaliștii, în particular, trebuie să
abordeze realitatea cotidiană responsabil, calitativ și corect din punct de vedere deontologic. [5,
p. 31]

25
CAPITOLUL 2. TEMATICA POLIȚIENEASCĂ ÎN EMISIUNILE „UNITATEA DE
GARDĂ” CANAL 3, „PATRULA 902” JURNAL TV . STUD IU DE CAZ

Tematica polițienească a devenit tot mai prezentă la posturile de televiziune di n
Republica Moldova. Astfel, din opiniile și studiile cercetătorilor citați în capitolul 1 cunoaștem
că interesul pentru acest subiect este tot mai p rezent , dar nu cunoaște modalitatea în care este
această tematică transmisă publicului din Republica Moldova . Astfel, ne -am propus prin
prezentul studiu cantitativ și calitativ în cadrul tezei de licență să conturăm și să stabilim cadrul
real al acestei te matici și să urmărim modalitatea prezentării acestea în timp și spațiu.
Pe lângă funcțiile pe care le deține, mass -media este responsabilă să informeze publicul,
să soci alizeze cu el, să educe audiența , dar și să promoveze anumite valori care țin atât de
societate, cât și de familie, să -l asigure cu informație privind drepturile fundamentale ale omului
și altele. De aceea, presa, prin diferite genuri jurnalistice, asigură reflectarea tematicii polițieneș ti
și promovează respectarea cadrului legal, informează publicul privind anumite întâmplări ce i -ar
putea afecta viața și siguranța, ține o legătură directă cu organele de drept, condamn ă direct sau
indirect agresorii și scot la iveală anumite infracțiuni de intere public întâmplate în societate.
Televiziunea câștigă în fața altor surse media prin gradul de emotivitate și autenticitate de
reflectare a realității , dacă presa scrisă este responsabilă de analiza, comentarea, sintetizarea,
interpreta rea evenim entelor, fenomenelor, iar radioul , căreia îi este caracteristic faptul că trebuie
să informeze cel mai rapid și să transmită informații proaspete către public. Televiziunea are ma i
multe atuuri care îi oferă posibilitate de a îmbina toate canalele media: p romptitudine, imagine,
sunet, text, poate interpreta date și comenta faptele.
Pentru a prezentata modalitatea în care tematica polițienească este prezentată vom studia
starea lucruri lor în jurnalismul autohton din perspectiva tematicii date, în baza a do uă emisiuni.
Unitatea de Gardă de la canalul de televiziune Canal 3 și Patrula Jurnal TV de la canalul de
televiziune Jurnal TV , pe parcursul a 12 săptămâni, 4 emisiunii din aceeași perioadă de la postul
Jurnal TV și 15 emisiunii de la Canal 3 , am ales un număr mai mare de la emisiunea Unitatea de
Gardă , deoarece durata acestea est e mai mica ca durata emisiunii Patrula Jurnal TV , iar aceasta
având o frecvență de zilnică fără zilele de sâmbătă și du minică, probabilitatea că este mai privită
de o audiență mai mare cu un public constat e este mai ridicată . Prima având o rută de 8 -9
minute , iar cea de a doua de 50 de minute . Patrula Jurnal TV este difuzată în fiecare duminică la
19:00 începând cu anul 2015 , cu o durată de 50 de minute, Unitatea de Gardă este difuzată d e
luni până vineri la 19:50 și în reluare la ora 22:20, începând cu anul 2016, cu o durată de 8 -9
minute. Am ales aceste două emisiuni, deoarece sunt cele mai populare și consecvente din toate

26
celelalte existente pe piață, care reflec tă această tematică.
Emisiunea Unitatea de Gardă are un număr de vizualizări și aprecieri foarte mare, pagina
sa de facebook este apreciată de 22.397 persoane , și urmărită de 24.087 persoane, iar fiecare
ediție a emisiunii are sute de mii de vizua lizări, doar în mediul online. Patrula Jurnal TV, de
asemenea este foarte populară și în mediul online având sute de mii de vizualizări fiecare ediție.
Interesul publicului față de aceste emisiuni este înalt, însă modul în care relatează și
prezintă aceas tă tematică poate fi dăunător. Unitatea de Gardă se prezintă ca o emisiune de știri
din cronica criminală, investigații de amploare, detaliile celor mai răsunătoare scandal uri, dar și
materiale exclusive, aceasta este prezentarea pe site-ul oficial al Canalului. Patrula Jurnal TV în
descriere se arată ca o emisiune de retrospectivă a săptămânii ce scoate în lumină cele mai
ascunse inf racțiun i. Din perioada monitorizată am observat că aceste două emisiuni de conduc
după descrierea ini țială în să cu m ici abateri în cazul emisiunii Patrula JurnaL TV , abateri pe
care le voi expune mai detailat.
Vreau să remarc mai întâi interesul care este în continuă creștere pe piața media din
Republica Moldova pentru tematica polițienească. Postul de t eleviziune NTV Moldova , din
octombrie 2017 a lansat o emisiune asemănătoare cu cea de la Canal 3 , cu denumirea Echipa
902, fapt ce ne confirmă interesul, aceasta se identifică ca, p rogram televizat despre accidente și
incidente criminale din Republica Mold ova, difuzat z ilnic pe NTV Moldova .
În timpul monitorizării și analizării a acestor două emisiuni am folosit arhivele acestora
plasate pe paginile electronice ale canalelor media. Iar c ercetarea a fost realizată în baza
următoarelor variabile:
Ghidul de ob servație
Scopul: Analizarea emisiunilor Unitatea de Gardă de la canalul de televiziune Canal 3 și
„Patrula 902” de la canalul de televiziune „Jurnal TV” pentru a înțelege modul de abordarea a
tematicii polițienești.
Obiective : O(1) Identificarea materialelor cu tematică polițienească și modul de abordare la
general a acestora.
O (2) Observarea limbajului folosit la realizarea acestor emisiuni
O (3) Analiza materialelor video în raport cu textul
Fișa de observație
Doua canale media Jurnal TV și Canal 3 de la fiecare câte o em isiune. Unitatea de Gradă și
Patrula 902
Durată: zece săptămâni – 2 octombrie/ 10 decembrie
Prin observare directă a emisiunii – Unitatea de Gardă de luni până vineri la orele 19:50 Patrula

27
Jurnal TV duminica la 19:00
Analiza de conținut
Analiza de conținut – calitativă a tematicii polițienești la posturile de televiziune vizate în
cercetare.
Scopul
 S. 1. De a identifica tipul materialele cu tematică polițienească și de a analiza conținut ul
acestora;
 S. 2. Analizarea materialelor din punct de vedere a respectării normelor deontologice și a
eticii jurnalistului în raport cu persoanele vizate de jurnalist;
 S. 3. Principiile limbajului folosit în materialele jurnalistice difuzate publiculu i
 S. 4. Cercetarea materialelor video și identificarea abaterilor de la cadrul legislativ și etic
a acestora.
Obiective
 O.1 Analiza emisiunilor din perioada propusă și identificarea modului în care este
abordată tematica polițienească
 O.2 Identificarea abaterilor de la normele deontologice a jurnalistului la fiecare materiale
și emisiune.
 O.3 Observarea cazurilor în care persoanele vizate în materialele din cadrul emisiunilor
sunt prezentate cu încălcări ale normelor deontologice.
 O.4 De a analiza compor tamentul reporterului în teren și a prezentatorului în teren după
criteriile etice și deontologice .
 O.5 De a identifica sursa de proveniență a materialelor și cum este prezentată informația
operativă din sursele de forță a statului.
 O.6 Dea a identifica scopul acestor emisiuni și materiale în vederea funcțiilor
fundamentale ale jurnalismului.
Analiza de conținut cantitativă a tematicii polițienești la posturile de televiziune vizate în
cercetare.
 Genurile jurnalistice în care este încadrată tematica dat ă; știri, reportaje, interviuri,
investigații, cronici ;
 Încălcările deontologice ale autorilor materialului;
Scopul
De a analiza cantitativ emisiunile alese pentru cercetare și de a stabili anumite concluzii și
de a realiza o bază statistică a factorilor ce domină acest fenomen , care î mi va permite să
stabilesc cadrul real în care este abordată această tematică să formulez concluzii și recomandări

28
pentru o mai bună informare a societății.
Formatul acestor două emisiunii diferă, începând cu dura ta acestora și cu terminând cu
modalitatea de prezentare la TV, însă ceea ce le face asemănătoare este tematica pe care o
abordează.
Emisiunea Unitatea de Gardă a avut pe parcursul a celor doi ani de la apariție mai multe
schimbări, la început aceasta era difuzată o singură dată în săptămână cu o durată de 20 -30 de
minute, și avea prezentator, Inesa Voscoboinic , acum însă, aceasta este foarte rar moderată de
prezentatoare, în perioada monitorizată de două ori . De obicei prezența moderatorului este
înlocuită de vocea de după cadru și materialele sunt despărțite între ele cu genericul emisiunii
care durează la început ediției 11 secunde și între materiale 5 secunde. Emisiunea are o singură
rubrică, Sinteza Opera tivă, este o prezentare grafica o celor întâmplate în ultimele 24 de ore în
țară și în municipiul Chișinău.
Emisiunea Patrula Jurnal TV nu a suferit mari schimbări din 2015. Aceasta este
prezentată de atunci de către Vlad Marcoci, iar timpul și frecvența difuzării a rămas neschimbată
de atunci. Emisiunea are o rubrică Știri pe Scurt ce conține știri scurte despre accidentele și
infracțiunile întâmplate, rubri că ce se aseamănă cu emisiunea Unitatea de Gară . Sunt aici incluse
deoarece au o durată de maxim două minute și în nici într -un caz din perioada monitorizată în
rubrică nu au fost știri de la fața locului, sunt știri ce provin de la autorități cu imagini din aceeași
sursă. Patrula Jurnal TV are o diversitate de materiale mai mare ca cealaltă emisiune
monitorizată, conține mai multe reportaje și investigații. Are o abordare mai complexă și da că în
prima nu se simte politica editorială a canalului media în aceasta este prezentă, sunt dese ori
incluse știri cu caracter politi c fapt ce nu este binevenit într -o emisiune cu un astfel de format.
Sun vizate unele și aceleiași persoane, iar stilul cu care sunt scrise demonstrează unele preferințe
editoriale ale canalului. Jurnal TV se identifică ca o televiziune d e opoziție, iar ac est fapt se
simte și în emisiunea dată, ce are o tematică polițienească, nu una ce reflectă viața politică, din
Republica Moldova.
Formele de expresie cel mai des folosite în abordarea tematicii polițienești din cadrul
acestor două emisiunii sunt : știrile , reportajele și cronicile . La Unitatea de Garadă prezența
știrilor este în proporție de 58%, iar la „Patrula Jurnal TV” în proporții de 52%. Tematica
polițienească, care face parte din jurnalismul social explorează eficient știrea și aceasta pentru că,
potrivit lui Curtis MacDougall, știrile comprimă toate activitățile curente care au un interes uman
general, iar cea mai bună știre este aceea care îi interesează pe cei mai mulți oameni [217, p.
183].
Caracterul știrilor analizate este unul social, având scopul final de a relatat

29
comportamentele individuale și pe cele colective, precum și de a educa juridic și moral publicul.
După același autor, c onstatăm că știrile se referă la tot ce interesează un individ în relațiile,
activitățile, opiniile sau compor tamentele sale. Ceea ce se impune pregnant este faptul că, oricum
ar fi definită știrea, elementul ei fundamental este noutatea, fapt care și justifică interesul
continuu al jurnalismulu i pentru știre ca gen jurnalistic. Interes ce este demonstrat în urma
analizării și observării dominației acestui tip de material.
Reportajul este genul informativ ce se află pe locul doi după tipul materialelor folosite în
reflectarea tematicii date, acesta permite reprezentarea integrată a evenimentelor, spre deosebire
de știre care le reflectă succint și secvențial. La Unitatea de Garadă prezența reportajelor es te în
proporție de 16%, iar la Patrula Jurnal TV în proporții de 33%. Scopul reportajului este să facă
claritate și să pună în corelație succesivitatea etapelor, proceselor, actorilor implicați în
eveniment, să transfere telespectator în momentul și la fața locului desfășurării evenimentului.
Semnificativă în acest sens este și formula propusă de M ichel Voirol, conform căreia: „regula de
aur într -un repo rtaj este rigoarea informației, iar scopul redactării unui reportaj este acela de a -i
face pe cititori să vadă, să audă și să simtă ceea ce jurnalistul însuși a văzut, a auzit și a simțit”
[33, p. 57], – aceste particularități înarmând reportajul cu o deos ebită forță a convingerii .
Specificul acțiunilor jurnalistului în procesul de creare a produselor jurnalistice cu
caracter informativ ce reflectă tematica polițienească depinde nu doar de tipul de eveniment care
urmează a fi reflectat, ci și de forma de expresie pe care și -a ales -o jurnalistul pentru a mediatiza
acest eveniment , Step p. 212 însă tematica dată are un șir de evenimente limitate, dintr -un singur
domeniu și tematică. Și am observat, din punct de vedere a tipurilor de materiale că, datorită sa u
din c aza aceasta predomină mai mult știrile.
Cronicile realizate de către jurnaliști ambelor emisiunii sunt în tr-un număr destul de
mare, la Unitatea de Gardă 26%, iar la Patrula Jurnal TV 9%. Cronicele de la Canal 3
reprezintă reformularea, rescrierea într -o formă grafică a datelor , care au fost preluate separat de
la serviciile de presă a organelor de forță ce realizează o statistică int erne a celor întâmplate.
Cronicile de la Jurnal TV sunt mai diferite acestea f iind numite, într-un limbaj jurnalistic, of -uri
mici, cu informație preluată de asemenea de la ofițerii de presă. Este o prezentare pe larg a
informației factuale despre un eveniment, care a avut loc sau despre consecințele respectivului
eveniment. Nu este o povestire a evenimentului în detalii de oarece jurnaliștii nu dețin mai multe
informații, ci doar esenț a, cronologia celor întâmplate .
Investigații le sunt un alt tip de material ce reflectă această tematică, însă acest tip este
prezent doar în cadrul emisiunii Patrula Jurnal TV , 6% . Investigațiile din cadrul emisiunii
prezintă rezultatele un ei anchete efectuate pe teren nu doar de către jurnaliștii Jurnal TV dar și

30
jurnaliștii Ziarului de Gardă , materialul prezentat la TV constă, la modul simplist, într -o
dezvăl uire a unor fapte care afectează î n mod negativ interesul public, demonstrează
mecanismele de încălcare a legii și unele scheme frauduloase în defavoarea cetățenilor. Cazurile
fiind dezvăluite în ziar mai apoi prezentate la TV dar cu o doză de informație nouă decât cea
prezentată în ziar.
În nici o emisiune nu au fot prezente interviurile ca gene aparte.

Figura1.1

Figura1. 2
Elaborat de autor
În proporție de 70% din toate știrile de la emisiunea Unitatea de Gard ă sunt preluate și
obținute din comunicatele de presă a serviciilor de presă din cadrul structurilor de forță a
Republicii Moldova. Acest lucru este în defavoare conținutului mediatic și în defavoarea
publicului , o știre trebuie să aibă minim două surse, î n știrile din cadrul emisiunii predomină
cele cu o singură sursă, cea a autorităților. Astfel jurnalistul poate ușor deveni cel care lustruiește
imaginea unei instituții de stat devenind astfel serviciul de presă a acestea. Citarea unei singure
surse mai e ste o încălcarea a Codul Deontologic al Jurnalistului care mai prevede (art. 2.5) că
reporterul „verifică, de regulă, informațiile din două surse independente una de alta”. Nu putem Știri
58%
Interviuri
0% Reportaje
16% Investigaț
ii
0% Cronice
26% Tipul materialelor: Unitatea de
Gardă
Știri
52% Reportaj
e
33% Investigaț
ii
6% Cronice
9% Tipul materialelor: Patrula
Jurnal TV

31
considera o știre completă dacă avem poziția unei singure părți. Însă aces t lucru nu a fost
efectuat de către jurnaliștii de oarece în cazul știrilor jurnalistul nu a fost la fața locului în
proporție de 70%, așa că nu avea cum obține o a doua poziție, acest lucru nu îl justifică, doar îl
impune să nu difuzeze pe post o știre ca re nu este documentată și verificată din mai multe surse.
Un alt lucru care i -a împiedicat pe jurnaliști să obțină o a doua opinie este din cauza specificul ui
tematicii polițienești, poliția nu are dreptul să ofere datele cu caracter personal, date care ar putea
ajuta pe jurnalist sau telespectator să identifice sursa ca ulterior aceasta să ofere o declarație.
Faptul că reporterii nu plecă la fața locului în cazul știrilor influențează și imaginile care însoțesc
știrea de asemenea nu le aparțin ci sunt luat e de la ofițerii de presă, cât sunt ele aproape de
adevăr și cât de mult corespund celor întâmplate jurnalistul nu poate ști, de aceea difuzarea unor
imagini care nu aparține echipei de filmare pot fi mere u puse la îndoială, iar responsabilitatea
pentru d ifuzarea lor în eter aparține postului de televiziune, nu ofițerilor de presă de la care au
fost ele preluate. Acestea sunt încălcările doar la capitolul sursei de provenință a informației și a
imaginilor.
Știrile de la Unitatea de Gardă sunt mai multe l a număr deoarece perioade de apariție
între emisiunii este mai mica ca cea d e la Jurnal TV , iar numărul infra cțiunilor și întâmplărilor cu
tematică polițienească întâmplate într -o zi este mai mic, ca numărul celor întâmplate într -o
săptămâna , timp n care e le pot fi documentate mai profund și dezvol tate în reportaje și
investigații. . Însă după numărul de încălcări știrile sunt prezentate mai echidistant cu mai puține
abateri deontologice și legale , decât reportajele.
Alegerea titlurilor s -a dovedit a fi o încercare prea gre a pentru jurnaliștii emisiunii
Unitatea de Gardă, de oarece titlurile în mai multe cazuri au fost tendențioase, sexiste și
amplificatoare la conflict. Ghidul de stil cu norme etice pentru jurnaliști recomandă ca titlurile să
fie neutre și fără nuanțări: „Vom da informația scurt, brut, la obiect, neutru, fără nuanțări. Vom
reda faptele fără a exagera” [4, p. 31] . În următoarele cazuri vom vedea că unele titluri din
știrile de la această emisiune nu corespund acestor norme. „Și-a tăiat gâtul într -o farmacie”;
„…Și se jură că nu fură”; „Și-a tăiat penisul și l -a dat la găini ”; „Adolescentă specializată pe
furturi din locuințe”; . Aceste titluri provoacă emoții puternice, invocă la panică și neliniște, astfel
este în călcat principul neutral ității. Scrise într -un limbaj beletristic, luat din proverbe, nu fac
parte din limbajul jurnalistic specific, iar în unele sunt date despre metode de sinucidere și
vătămare corporală.
Reportajele fiind de dimensiunii mai mare conțin și un număr mai mari de abateri , unul
din cel e mai neprofesioniste reportaje a fost cel din ziua de marți, 24 noiembrie, un reportaj cu
titlul „Și-a băut mințile și a uitat că e domnișoară” , publicându -l mai târziu și pe portalul

32
Canal3.md. , la secțiunea știri , nu doar la se cțiunea emisiunii. În reporta j se relatează despre două
persoane de gen feminin din orașul Chișinău , care ar fi tulburat ordinea publică. Acestea au fost
escortate la Inspectoratul de Poliție. Ulterior, acțiunea reportajului s -a mutat la Poliție, unde
jurnaliștii de la Canal 3 au filmat fără a estompa fața uneia dintre femei. Jurnaliștii au continuat
să filmeze, chiar dacă între timp femeia devenise agresivă. Reportajul reprezintă o mostră de
abateri de la deontologia jurnalistică. Jurnaliștii au folosit un limbaj beletristic și stereotipizat,
nerespectând dreptu l cetățenilor la viața privată.
Titlul, și întregul tex al materialului, abundă în expresii ne specifice stilului jurnalistic: „a
uitat că e domnișoară”, „și -a băut mințil e”, „bunul simț de domnișoară ”, „criză de isterie ”, „a
început să înjure de mama focului ”. Utilizarea repetată a apelativului „domnișoară” accentuează
stereotipurile existente în societate în privința femeilor, prin care li se aplică standarde morale și
de comportame nt mai înalte decâ t bărbaților, de asemenea în privința lor a fost numite „tipe”.
În acest sens, Ghidul de stil cu norme etice pentru jurnaliști recomandă sobrietate și
evitarea stereotipurilor referitor la stilul jurnalistic: „Vom evita determinativele expresive, de
obicei cu funcțiune de adjectiv (epitete), în special la redactarea știrilor. Vom căuta să fim cât
mai laconici și mai neutri, fără a ap ela la calificative subiective. De asemenea, Ghidul recomandă
privind identificarea suspecților: „Vom avea în vedere că persoa nele private au în mai mare
măsură drept la intimitate decât vedetele sau oficialitățile publice. Vom folosi mozaicul în
fotografii și fotografierea din spate a suspecților sau a acuzațiilor, precum și fotografierea
acestora din față contra luminii”. Acest ea sunt reguli de care jurnaliștii emisiunii Unitatea de
Gardă nu au ținut cont. În plus pentru faptul că au continuat să filmeze tânăra l -a mușcat pe
reporterul plecat la fața locului, fapt pentru care va fi cercetată pentru huliganism și vătămarea
corporală a reporterului emisiunii Unitatea de Gardă . Polițiștii aflați la fața locului nu
interveneau în timpul filmării fiind și ei partea a „spectacolului” . Tematica polițienească a fost
reflectat ă în acest reportaj din perspectiva jurnalismului de scandal și în scopul creșterii în
audiență. Un alt reportaj care de asemenea a fost realizat cu multe încălcări este, materialul cu
titlul „Petrecere cu bucluc”, o pereche din comuna Budești au perturba t ordinea publică, aceștia
au început a avea un comportament a gresiv la venirea echipei de filmare foloseau cuvinte
necenzurate, iar echipa operativă a poliției a venit în urma jurnaliștilor. Din cauză că erau filmați
persoanele au devenit și mai agresive . Au fost provocate de către reporter în mod evident, ca
urmar e femeia a aruncat cu un lemn în mașina cu care au veni t reporterii, iar jurnaliștii au
explicat această situație în felul următor: ”femeia a avut tupeul ”, și iau învinuit pentru deteriorare
a bunurilor străine, însă aceștia nu și -au dat seama că singuri încalcă lege prin încălcarea
dreptului la viață privată. Acesta e ste un alt caz în care reporterul amplifică conflictul fiind o

33
parte activă a acestuia. Un alt su biect de mare interes public –cazul fetei bătute și umilite în satul
Cărbuna jurnaliștii de la Unitatea de Gardă au difuzând imagini le filmate de agresori, imagini cu
un impact puternic emoțional. [Anexa 1 ] Au fost prezentate imagini în pilea goală cu o tânără de
16 ani, în ipostaze ab solut degradante și umilitoare, chiar dacă erau blurate se înțelegea evident
imaginea. Este clar că filmarea a fost făcută cu telefonul mobil de către unul dintre participanții
la scenă. Cu scopul de a umili perso ana, prin publicarea ulterioară, acest fapt a fost făcut și de
către jurnaliști. Sursa de scurgere a imaginilor nu a fost Canala 3 , drept sursă este indic ată „o
prietenă a victimei”. „Prietena” apare în alte știri drept cea care a sesizat poliția. Putem
conc luziona că imaginile au de venit publice prin implicarea poliției. Încă o dovadă a faptului că
la modul în care este reflectată această tematică se implică și organele de forță. Nu a fost
respecta dreptul la demnitatea umană care trebuia respectată în aces t caz, obligațiile presei la
realizarea materialelor despre copii – Codul Deontologic al Jurnal istului, Codul
Audiovizualului [30] în cazul televiziunilor și Legea cu privire la protecția copilului împotriva
impactului negativ al informației [4]. Știrea despre acest caz (victimă fiind o minoră) nu era mai
puțin gravă sau completă dacă presa se limita la publicarea imaginilor de la reținerea
abuzatorilor. Iar faptul că filmulețul a fost publicat peste 10 zile de la infracțiune, când deja
indivizii erau reț inuți, iar victima era plasată pentru reabilitare, anulează cu desăvârșire
necesitatea publicării „detaliilor șocante”. Mai mult, fiecărui minor implicat în evenimente cu
tentă negativă îi este asigurat dreptul de a nu i se face publică identitatea, indif erent dacă se află
în postura de victimă, inculpat sau martor. Pe această dimensiune, UNICEF și Federația
Internațională a Jurnaliștilor recomandă instituțiilor mediatice să nu divulge identitatea minorilor
abuzați (îndeosebi când este vorba despre un abuz sexual), în cazul în care identificarea le poate
afecta viața pe viitor. În plus, identitatea persoanei este o componentă a vieții private, iar dreptul
la viața privată este protejat de legislația internațională și națională. În acest sens, reiese că
autorul ce a realizat materialele analizate anterior a încălcat legislația națională și internațională.
Un alt exemplu care ne demonstrează încălcarea drepturilor omului este c azul „s -au
bătut… ca fetele” relatat la emisiunea Unitatea de Gardă relatează cât de violente pot fi două
femei care au băut până la inconștiență cum spune jurnalistul și ce spectacol pot face în fața
camerei și microfonului care le este întins insistent. Una dintre femei, cu o vânătaie la ochi,
plângea și se ferea de cameră, își acoper ea fața și îi spunea răstit reporterului să nu o filmeze și
că nu vr ea să vorbească. Ca și în cazurile de mai sus ea s-a comportat agresiv la vederea camerei
de filmare. Dacă nu ar fi fost echipa de la TV, aflarea ei în sediul poliției ar fi fost, poate, m ult
mai calmă. Din nou este observată com plicitatea poliției, faptul că i s-a dat voie echipe i de
filmare în sediul poliției c a să filmeze un subiect ce nu este de interes public stringent . Interviul

34
cu omul legii a fos t luat afară, fapt ce ne spune că nu era necesară filmare și în interior . Au fost
vădit încălcate drepturile la prezumția de nevinovăție și respectarea drepturilor și demnității
persoanei de către insti tuțiile chemate să ne protejeze. În toate cazurile de mai sus jurnaliștii au
comis abuzuri asupra dreptului pe rsoanei la demnitate și imagine și a supra dreptului
consumatorului de presă .
De asemenea a fost observată o concentrație d e materiale ce implică minorii și încălcarea
drepturilor fundamentale ale omului, în capitolul 1 este expres luat din lege punctele pe care
trebuie să le respecte jurnalistul când abordează materiale cu implicarea minorilor , și cele în
privința vieții private. În emisiunii cei mai des vizați au fost copii cu vrâsta cuprinsă între 16 și
18 ani, aflați următoarele for me de detenție: reținut, arest at, și care aveau calitatea procesuală de
bănuit, învinuit și inculpat în cad rul urmăriri lor penale . Apariția lor putea fi justificată doar dacă:
a) există acordul scris al copilului;
b) au fost luate măsuri de protecție a identității copilului. [27 p. 4]
În materialele difuzate la această emisiune a fost respectate doar punctul b. protecția identității
acestora.
Un alt drept încălcat de către jurnaliștii de la Canal 3 este că f iecare om are dreptul
demnitate umană, incl usiv după moarte. În două materiale a fost încălcat acest drept, „ A căzut în
gol de la etajul șase al unui spital” și „Moarte subită pentru un bătrân de 80 de ani” , au fost
difuzate imagini cu corpul neînsuflețit a acestora, astfel fiind lezată demnitate și onoarea car e se
pedepsește prin lege. [Anexa ] „Reclamant în cauzele cu privire la defăimare poate fi: a) orice
persoană fizică a cărei onoare, demnitate sau reputație profesională a fost lezată prin răspândirea
unei informații; b) în numele persoanei de cedate, dacă aceasta nu a înaintat o acțiune cu privire
la defăimare – persoana interesată, însă fără dreptul de a cere compensarea prejudiciului moral”,
prevede articolul 20 din Legea cu privire la libertatea de exprimare[1]. „Jurnalistul este dator să
respecte dreptul la viață privată și demnitate al persoanelor” prevede și Codul Deontologic al
Jurnalistului din Republica Moldova[2]. Chiar dacă să ne abatem de la normele legale și să
tragem atenția la cele morale și etice în acest caz, publicarea a astfel de imagini provoacă emoții
puternice telespectatorilor.
În perioada monitorizată au fost depistate 20 de abaterile de la normele și codul
deontologic și doar în 5 cazuri jurnaliști emisiunii Unitatea de Gardă și-au făcut meseria
profesi onist din acest punct de vedere.

35

Figura 2.1
În afară de încălcările deontologice și cel e etice jurnaliștii au comis și încălcări
legislative.

Figura 2.1
Elaborat de autor
În cazul acestor încălcări cele mai frecvente ai fost: Legea cu privire la cu privire la
protecția copiilor împotriva impactului negativ al informației și nerespectarea prezumției
nevinovăției , aceasta fiind cea mai des încălcată. Prezumția de nevinovăție este garantată și de
Constituția Republicii Moldova, care prevede că „orice persoană acuz ată de un delict este
prezumată nevinovată până când vinovăția sa va fi dovedită în mod legal”. Prezumția
nevinovăției este și o normă profesională jurnalistică. Codul deontologic al jurnalistului din
Republica Moldova precizează că „jurnalistul respectă p rezumția de nevinovăție și consideră că
orice persoană este nevinovată până la pronunțarea unei sentințe definitive și irevocabile
împotriva sa”. Jurnaliștii de Unitatea de Gardă au încălcat această normă în acordarea stat ului
persoanelor aflate în conflic t cu legea. Specialiștii ne informează că în jurisprudență există trei
termeni care definesc statutul juridic al persoanei aflate sub urmărire – „bănuit”, „învinuit” și
„inculpat”. [31] În materiale emisiunii au fost folosite: „Noapte cu ghinion pentru ho ți”,-
bănuitul nefiind condamnat încă pentru că este suspectat de furt, nu poate fi numit „hoț”. Un alt
material este „Adolescentă specializată pe furturi din locuințe” , în acest titlu ca și în textul
material ului sunt mai multe încălcări – adolescentă nu poate fi numită specializată în furturi,
0102030
Respectă Nu respectăUnitatea de Gardă: Norme
deontologice/Etice
051015
Respectă Nu respectăUnitatea de Gardă: încălcări
legislative

36
jurnaliștii neavând probe că aceasta ar mai fi for condamnată pentru acțiuni similare. În reportaj
a mai fost numită „recidivistă” , Dicționarul E xplicativ al Limbii Române oferă cuvântului dat
următ oarea explicație, „ Persoană) care comite din nou un delict sau o crimă pentru care a mai
fost condamnată ”, adolescenta în cauza nu a mai fost condamnată. Jurnalistul nu este cel care
stabilește cine este vinovat, de altfel, ca și poliția sau procuratura. J udecătorul are această
prerogativă exclusivă. Până la pronunțarea unei sentințe definitive, oricine este bănuit, învinuit
sau inculpat, se află sub protecția prezumției nevinovăției.
De asemenea, cu privire la prezumția nevinovăției, Ghidul de stil cu norm e etice pentru
jurnaliști recomandă să se aibă în vedere că orice persoană este considerată nevinovată până la
pronunțarea în justiție a vinovăției printr -o sentință definitivă și irevocabilă. În acest sens, Ghidul
recomandă ca atunci când ne referim la pe rsoane suspectate să fie evitate orice fel de
calificative, de genul „hoț” sau „criminal”: „În text vom evita formulări care ar indica cu
certitudine că suspectul a săvârșit crima respectivă. Vom prefera formulări de genul „ar fi
furat””.
Cea dea doua emi siune monitorizată în cadrul tezei de licență , Patrula Jurnal TV de
asemenea a comis încălcări și abateri de la normele deontologice și legale însă , într-un număr
mai mic și în unele cazuri au fost depistate materiale nespecifice acestei tematici. Subiectele
abordate de Patrula Jurnal TV , au un caracter mai amplu și mai profund în abordarea subiectelor
cu tematica analizată , nu se axează doar pe infracțiuni și întâmplări investigate de poliție, dar
aduc pe agenda zilei și subiecte investigate și de scoperite de jurnaliști. E misiunea dată în
comparație cu Unitatea de Gardă , mediatizează și cazuri judiciare de interes general, realizează
investigați și analize mai complexe. În cazul emisiunii de la Jurnal TV este simțită politica
editorială a canalului , alegerea subiectelor și durata unor din ele subliniază preferințele și
accentele pe are vrea acest canal să le fa că. Au fost identificate și materială cu substrat politic
ceea ce nu este specific acestei tematici.
Jurnaliștii acestui canal încearcă prin toate metodele să transmi tă un mesa j contra unor
persoane publ ice de la noi din țară, cazuri î n care sunt implicați unele persoane de la guver nare,
și o altă direcție a acestor mesaje sunt cele pro opoziție pro anumitor organ izații politice ca de
exemplu „Platforma Demnitate și Adevăr” .
Emisiunea se identifică vizibil ca una ce abo rdează tem atica polițienească, subiecte din
justiție și investiții , iar aceste materiale ce nu corespund tematicii nu își au locul, iar includerea
loc în astfel de emisiuni duce publicul în eroare, el căutând altfel de informații , nu cele care fac
parte din buletinele de știri, emisiunii politice sau de dezbateri.
În abordarea a astfel de subiecte este necesar echilibru de surse însă am observat că

37
anume în știrile și reportajel e cu substrat politic es te cel mai des încălcat echilibrul surselor.
În ediția din 15 octombrie în emisiunea a fost inclus un reportaj , „Începe lupta pentru
fotolii în CSM” de șase minute . La construcția știrii a fost încălcat principiul echilibrului: s -a
dat prioritate unor surse în defavoarea altora. Autorul a inclus mai multe detalii din biografia a
doi candidații evidențiind despre faptul că presa a scris anterior despre aceștia dintr -o latură
negativă, momentul în care se vorbește despre ei au fost incluse mai multe inserturi cu aceeași
opinie. Despre unul din posibilii candidați s -a vorbit foarte neutru accentuând că este împotriva
regimului de la guvernare. Contrar nor melor deontolo gice, acuzațiile făcute față de candidații
criticați nu au fost contrabalansate cu reacția celui vizat. Într-un alt reportaj intitulat „Împotriva
proiectului de secretizare” , difuzat în aceeași ediție de sâmbătă 15 octombrie, despre protestul
din fața sed iului Consiliului Superior al Magistraturii, unde urma să fie examinat proiectul ce
prevede modalitatea de publicare a hotărârilor judecătorești. În reportaj au fost folosite mai multe
adjective și expresii ce pot manipula telespectatorii, să fie critici f ață de autorități ca de ex: „Este
o încercare a demnitarilor de a secretiza informații ce i -ar arăta într -o lumină proastă,
„Nemulțumiți”, „Deși manifestanții au așteptat ca în fața lor să iasă vreun membru al CSM care
să ofere o reacție, acest lucru nu s -a întâmplat”. De asemenea n u a fost respectat echilibru de
surse, cinci peroane din partea celor ce protestau și doar două din partea sistemului judecătoresc.
Faptul că jurnaliștii au acordat, în știre, un spa țiu important pentru cei care protestau și nu au
făcut demersuri suficiente ca să afle realitate a obiectivă – cum ar fi să întrebe mai mulți
judecători din CSM despre decizia care urma să fie luată da că e adevărat ce spune societatea
civilă. Reportajul dat a avut și scopul de a oferi trib ună pentru la nsarea acuzațiilor și
nemulțumirilor protestatorilor. Astfel, materialul a fost transformat într-un produs tendențios,
construit după tehnici apropiate de cele ale manipulării, nu ale jurnalismului obiectiv.
Pe parcursul monitorizării au fost observate și alte abateri nu doar cele ce țin de echilibrul
surselor. Normele deontologice și etice au fost încălcate de 15 ori și doar în două cazuri
emisiunile au respectat acestea.
Figura 3.1 05101520
Respectă Nu respectăPatrula Jurnal TV: Norme
deontologice/Etice

38
Unele încălcări sunt i dentice cu cele de em isiunea Unitatea de Gardă , chiar dacă
formatul știrilor prezente la Canal 3 sunt incluse în rubrica Știri pe Scurt în cazul Jurnal TV , care
are o durată de 6 -8 minute aproximativ cât durează o ediție din emisiunea „Unitatea de Gardă” .
În această ru brica sunt incluse comunicatele de presă venite de la Inspectoratul General de
Poliție, Procuratura Generală, Centru Național Anticorupție și alte instituții de stat care
documentează cazurile ce tine de tematica polițienească, infracțiuni și cazuri de corupție. La
Jurnal TV acestea sunt prezentate exact ca în forma scrisă de ofițerii de presă fără ca jurnaliștii să
documenteze cazurile fără să obțină informații suplimentare , iar imaginile care însoțesc aceste
știri de asemenea provin din cadrul organelor de presă, despre cât de corectă este această
abordarea am scris în începutul capitolului 2.
Totuși nu to ate materialele cu această tematic ă sunt incluse în rubrică și sunt abordate
superficial, sub forma comunicatelor de presă. Jurnaliștii aleg din masivul informațional subiecte
care merită să fie documentate, la care reporterii să plece la fața locului, după criterii mai mult
politice și influențate d e politica edito rială, de exemplu știrea cu titlul „Acuză poliția de
intimidări” din ediția din 8 octombrie , care este o știre ce se include in tematica polițienească. În
Material se vorbește despre șefa organizației teritoriale Bălți a „Platformei Demnitate și Adevăr ”,
Arina Spătaru, dar și despre veteranul de război Constantin Boeștean , care este un apropiat al
platformei . Cei doi susțin că și -au găsit într -o zi mașinile fără plăcuțele de înmatriculare, deși își
parcau automobilele în locur ile unde le țineau ani la rând. Reporterul Jurnal TV a plecat la locul
desfășurării acțiunii, a intervievat ambele persoane, inclusiv și declarațiile autorităților din Bălți
și de la Ministerul de Interne. Știrea ca structură este realizată obiect iv, însă faptul că anume cu
această știre s -a început ediția și i-a fost acordată o atenție mai mare nu este întâmplătore anume
pentru persoanele implicate. Acesta este unul din materialele care susțin ideea că emisiunea are
și un caracter politic.
Ce ține de încălcările legale, Jurnal TV a încălcat de patru ori legislația Republicii
Moldova : nerespectarea dreptului la prezumția nevinovăției , nerespectarea prezumției
nevinovăției, l egea cu privire la cu privire la protecția copiilor împotriva im pactului nega tiv al
informației, și faptul că au fost detailat descrise modalitatea prin care un tânăr a încerca să se
sinucidă . Și în două cazuri jurnaliștii le -au respectat.

39

Figura 3.2
Elaborat de autor
Dacă despre primele trei am vorbit în cazul primei emisiunii vreau să acord atenție
încălcării privind oferirea detaliilor de sinucidere. În ediția din 5 noiembrie în rubrica „Știri pe
Scurt” a fost reflectă o tentativa de suicid a unui tânăr, identitatea acestuia a fost protejată. Însă
au fost dezvăluite metodele prin care tânărul a încercat să își ia viața. A fost precizată vârsta
acestuia, faptul că are 19 ai și este din Vulcănești, a fost specificat locul unde s -a întâmplat
acțiunea și din ce cază tân ărul a recurs la această acțiune. „După ce s -ar fi certat cu iubita sa
tânărul care era în stare de ebrietate s-a tăiat la gât”. Oferirea detaliilor în ceea ce ține de
metod ele utilizate ar trebui evitată, scrie Ghidul pentru media: Reflectarea suicidului în presă . O
descriere de tipul instrucțiunilor de folosire poate duce la un efect nedorit asupra persoanelor
vulnerabile și la imitarea actului de către acestea. Spre exemplu, în cazul relatării de mai sus a
metodei că a folosit anume cuțitul și în ce zon ă a corpului îi poate inspira pe unele persoane care
au o situație emoțională instabilă . Jurnaliștii au oferit și detalii privind motivul unei astfel de
acțiuni ceea ce de asemenea nu se recomandă, de oarece poate fi perceput ca o ieșire din situ ație
dacă altcineva care vede această știre se afl ă într -o situație similară.
Ghidul scrie că d acă este absolut necesară specificarea modului în care s-a întâmplat, ar fi
suficient de menționat sinuciderea prin spânzurare, fără a oferi detalii precum „s-a spânzurat de
balustradă, folosindu -și eșarfa”, sau ca în cazul nostru „tentativă de sinucidere prin vătămare
corporală” și atât.
Cele mai interesante știri sunt cele neobișnuite. Ele fac senzație. Și deși unele cazuri de
suicid, în special cele în care metoda utili zată este una non -clasică, pot face o știre extraordinară,
relatarea lor în acest mod poate duce la consecințe nedorite și grave, cum ar fi imitarea de către
alte persoane. Uneori, un anumit loc poate avea repu tația unui „loc de sinucidere” de aceea faptul
că a fost dezvălui locul acțiunii la fel este o încălcare.
Ghidul recomandă ca î n prezentarea unei știri sau relatări despre un caz de suicid, ar
trebui evitate detaliile despre anumite locuri, în special dacă acestea sunt locuri publice, precum 0246
Respectă Nu respectăPatrula Jurnal TV: Norme legale

40
și limit area expresiilor și formulărilor senzaționale care ar putea instiga la imitare. De asemenea,
este recomandabil să nu se specifice numărul cazurilor de suicid care s -au întâmplat într -un
anumit loc.
Un efect negativ în urma vizionării a astfel de materiale se întâmplă de obicei atunci când
prezentările unui suicid sunt mult pre a detaliate, oferind telespectatorilor informații despre
metoda utilizată, folosind un limbaj de senzație și glorificare. Pe de altă parte, relatările și
prezentările responsabile și de sensibilizare pot educa publicul și pot încuraja persoanele
vulnerabile să caute ajutor sau chiar să apeleze la asistență specializată. În știrea analizată mai
sus jurnaliștii de la Jurnal TV nu au încercat să ofere un umăr de contact a unei organizații care
se ocupă cu prevenirea sau consultarea persoanelor aflate în astfel de cazuri. Nici cei de la
„Unitatea de Gardă” nu respectă normele menționate mai sus ca de exemplu în știrea , „Și-a tăiat
gâtul într -o farmacie” , care oferă detalii și despre modali tate și despre loc ul unde s -a întâmplat
acțiunea.
Deontologia jurnalistică reprezintă un set de norme și principii meritorii, menite să
orienteze acțiunea și comportamentul profesional al jurnaliștilor în situațiile nestandarde,
nereglementate din punctul de vedere al normelor de dr ept, în situațiile de excepție, tematica
polițienească oferă jurnaliștilor astfel de situații. Și în continuare aș vrea să dau câteva exemple
în care jurnaliștii de la Canal 3 se află sau chiar provoacă situații nestandarte și conflictuale.
Știre a, „Frați gemeni surprinși consumând droguri”, relatează despre două persoane care au fost
reținute de polițiști fiind bănuți că aceștia consumau droguri. Jurnaliștii au folos imagini de la
fața locului, au filam fața celor doi fără să o acopere , ei fiind împotrivă de a fi filmați și erau
împotrivă să fie intervievați , au devenit agresivi . Polițiștii le -a permis jurnaliștilor sa filmeze
persoanele, chiar daca aceștia erau împotrivă, jurnaliștii au mers până la inspectorat unde le -a
fost permisă intrarea. Jurnaliștii mergeau peste tot după cei doi acumulând cât mai multe imagini
senzaț ionale. De asemenea a u apărut imagini cu substanțele bănuite a fi droguri, și a fost
explicată metoda de preparare a acestora , jurnaliștii nu ar fi trebui e să difuzeze aceste detalii și
un astfel de comportament este inacceptabil cu meseria de jurnalist.
O altă ș tire, „ De la ceartă, la răfuială sângeroasă” care de asemenea rep rezintă pentru
jurnaliști situație nestandartă , din primele secunde au fost difuzate imagini cu persoane
însângerate, echipa de filmare a plecat la fața locului după care la inspectorat. Au fost
intervievate două persoane, posibilele victime are certei , din nou jurnaliștii au mers împreună cu
poliția fiin d într-un tandem . Reportaj ul „Petrecere cu bucluc”, relatează despre o pereche din
comuna Budești ce au perturbat ordinea publică, aceștia erau agresiv și foloseau cuvinte
necenzurate, iar echipa de filmare a venit din nou la fața locului împreună cu poliția. Din cauză

41
că erau filmați persoanele au devenit ș i mai agresivi. Au fost provocați de către reporter în mod
evident, ca urmare femeia a aruncat cu un lemn în mașina cu care au venit r eporterii, iar
jurnaliștii au explicat această situație în felul următor: ”femeia a avut t upeul ”, și iau învinuit
pentru deteriorare a bunurilor străine, însă aceștia nu și -au dat seama că singuri încalcă lege prin
încălca rea dreptului la viață privată. Jurnaliștii singur încep a deveni persoane active în
materiale mediatizate, iar menirea lo r de a relata obiectiv se pierde aceștia amplifica conflictele
fiind persoane active în ele. Reportaj ul , „La un pas de a fi violată de vecin”, echipa de filmare s –
a deplasat la fața locului, au fost intervievate 4 surse, iar suspectul văzând că îi sunt ad resate
întrebări a devenit foarte agresiv și a încercat să înceteze filmare, reporterul însă continua să
filmeze. A fost prezentată și versiunea oficială a organelor de drept. Iar victima era vădit
intimidată de prezența jurnalistului. Nu a fost corect pre zentarea victimei într-un caz de violență
sexuală. Jurnaliștii de la Jurnal TV nu au prezentat un astfel de comportament, iar prezenț a lor la
fața locului n a fot simțită, așa cum și ar fi trebuit să fie. De asemenea nu a fost observat și o
legătură cu org anele de drept la fel de strânsă ca cea a jurnaliștilor de la Canal 3 care mergeau cu
ei la fața locului.
Responsabilitatea, ca dimensiune a personalității, reprezintă un anumit comportament
intenționat care contribuie la realizarea obligațiilor sociale, profesionale și care este orientat spre
promovarea valorilor sociale și profesionale. Responsabilitatea jurnaliștilor se corelează cu valori
și atitudini, valorile determinând căile și direcțiile posibile de evoluție optimă a actului de
creație. Astfel, responsabilitatea devine dimensiune comportamentală impusă jurnalistului de
activitatea lui profesională. Ca dimensiune comportamentală pe care jurnalistul și -o însușește
liber și conștient, responsabilitatea însăși devine valoare. În ce măsură jurnaliștii, responsabili de
viața personajelor articolelor lor, au respectat normele și principiile meritorii în realiz area
obligațiilor sociale, profesionale? Ce dimensiu ne comportamentală și -a însușit o reporterul atunci
când a abordat subiectul violenței domestice? Dacă în cazurile relat ate mai sus au fot enumerate
abateri grave. C onform codului deontologic, în relația cu sursele ș i comportamentul lor în
materiale sunt următoarele puncte (4.11) jurnalistul nu dezvăluie identitatea victimelor
accidentelor, calamităților, infracțiunilor, cu precădere ale agresiunilor sexuale; (4.12) fac
excepție cazurile în care există acor dul acestora sau al familiei (când persoana nu este în măsură
să-și dea acordul) sau când prevalează interesul public; (4.13) jurnalistul protejează identitatea
minorilor implicați în evenimente cu conotație negativă (accidente, infracțiuni, dispute famili ale,
sinucideri etc.), inclusiv ca martori. În acest sens, înregistrările video și fotografiile trebuie
modificate, pentru p rotejarea identității minorilor.
Autoresponsabilizarea, sau comportamentul jurnalistului motivat de propria persoană,

42
lipsește în mă sura în care am descoperit încălcări ale Codului Deontologic al Jurnalistului . Însă,
înainte de a fi jurnalist, reporterul este om, iar factorul uman, necesar fiecărui dintre noi, lipsește,
pentru că reporterul a trecut peste umanitate și din anumite motiv e, poate să distrugă, indirect sau
direct, viața unui om. Interesul pentru aspectul etic, moral al activității jurnalistice este
determinat de situația actuală a sferei mediatice, încât presa din Republica Moldova este marcată
de tendința spre comercializa re. Astfel, dorința instituțiilor mediatice de a acumula cât mai mult
venit, implică iresponsabilitate socială față de personajele subiectelor sensibile. La fel cum
reporterii au uitat de normele deontologice și au mizat pe excluziv, spre șocant, spre ceea ce
atrage atenția și se cumpără. Responsabilitatea socială a jurnalistului înseamnă obligația de
presta servicii informaționale societății și de a da socoteală pentru calitatea acestor servicii în
fața aceleiași societăți.
Atât timp cât activitatea mass -mediei are importante funcții sociale, problema respectării
unor principii de etică și moralitate, rămâne a fi una principială, pentru că într -o societate
democratică, instituțiile mass -media trebuie să ofere publicului doar informație veridică și de o
înaltă calitate. Cât de calitativă și obiectivă va fi aceasta dacă cea mai citată și uneori unica sursă
în cazul emisiunii Unitate de Gardă este poliția? Însă impunerea respectării cu strictețe a acestor
principii, în lipsa unui standard etic, este aproape nerealizabil, pentru că fiecare situație
întâmplată și intrată în vizorul presei nu se aseamănă în totalitate cu alta. De aceea, aplicarea
normelor deontologice depinde, în cea mai mare măsură de fiecare jurnalist în parte, de modul în
care acesta apreciaz ă, analizează și raportează un caz anumit, în raport cu standardele
profesionale precum și în raport cu conștiința și responsabilitatea pentru efectele și consecințele
materialului său. Autorii materialelor în nici într -o emisiune nu sunt prezentați, nici o știre sau
reportaj nu este semnat, este cunoscut doar prezentatorul, această secretizare este intenț ionată
pentru a nu cunoaște cine este jurnalistul ca ulterior personajele să nu le poată i dentifica. Po ate
este o normă de a proteja reporterii, acest luc ru nu îl specifică nicio emisiune de ce nu este
semnat materialul. Însă dacă ar fi for semnate acest lucru i -r fi responsabilizat pe reporteri și
atunci când ar fi realizat un material cu a bateri s -ar fi gândit că e nume le lor și po ate numărul
acestora ar fi mai mic.
Modul în care sunt abordate aceste subiecte cu tematica polițienească a început să
îngrijoreze și pe unii critici de media declarând că f enomenul știrilor -spectacol pe seama stării de
ebrietate și de inconștiență a unor oameni ajunși pe mâna poliției nu este nou pentru Republica
Moldova. Totuși, în ultimul timp interesul pentru astfel de „mostre de jurnalism” părea să fi
scăzut, întrucât nu mai erau atât de des difuzate. Iată că Unitatea de Gardă de la Canal 3 a
reînviat genul,” scrie pe portalul mediacritica.md , Viorica Zaharia, expertă media . Într-adevăr de

43
la apariția emisiunii date până în prezent aceasta realizat foarte multe încălcării însă datorită sau
din cauza interesului pentru această tematică, emisiunea dată ma i continue să fac un jurnalism de
spectacol neprofesionist.
Numărul materialelor (și calitatea lor) , reprezintă atitudinea mass -mediei față de tematica
polițienească . În unele s -au abordat doar la nivel de relatare și fapt împlinit prin prisma
comunicatel or de presă în altele s -a observa o documentare a jurnalistului prin contactarea altor
surse, prin plecarea la fața loculi , unele au încălcat Codul Deontologic , iar în altele s -a observat
profesionalismul. Aceasta înseamnă că nu toate sunt utile societății anume pentru încălcările
observate. Însă un ele vor fi utile societății, mai ales că jurnaliștii au expus subiectele clar, într -un
limbaj accesibil tuturor. Astfel, sunt necesare ele pentru educarea juridică pe care o oferă.
Fiecare al doilea materiale se încheia cu pedeapsa pe care o așteptă suspectul pentru infracțiunea
comisă , acestea încercau să prevină întâmplarea lor în viitor, cetățenii Republicii Moldova își
cunosc drepturile la un nivel foarte redus, aceste emisiunii pot contribuii la cunoașterea lor în
viitor însă aceasta se poate întâmpla doar dacă materialele vor fi r ealizate profesionist.
Se recomandă să se abordeze tema polițienească cu scopul de prevenire și combatere a
cazurilor de infracțiune, de multe ori acestea devenind o porta voce a poliției.
Însă, ce se întâmplă pe partea cealaltă a foii dacă numărul mater ialelor va crește
considerabil? Există riscul ca presa să promoveze infracțiunile violența, criminalitatea, un model
de viaț ă vicios și jurnalismul de scandal și să formeze o societate agresivă , indiferentă față de
vița criminală . Există sigur acest risc, însă doar atunci când se va pune accentul tot mai insistent
pe latura spectaculoasă a tematicii polițienești , a violenței în general, prin utilizarea la maximum
a forței sugestiei, informației ce amplifică anxietatea telespectatorilor . Descrierea actelor v iolente
cu toate detaliile înfiorătoare, poate produce un traumatism la nivelul afectiv al omului prin
efectul său șocant, ceea ce duce la o manifestare latentă a agresivității, incluzând și propria sa
experiență emoțională negativă. Pe lângă informare, om ul este pus, totodată, în condiția de
preluare a comportamentului agresiv descris, prin forța sugestiei informației.
Imaginile video sunt o componentă foarte importantă în procesul mediatizării tematicii
polițien ești. În cazul emisiunii Patrula Jurnal TV acestea sunt simbolice , adică imagini
reprezentative luate din arhiva, care nu reprezintă întocmai cele întâmplate în reportaj nu au fost
întâlnite imagini sângeroase sau care ar putea provoca emoțional . Nu putem constata același
lucru, și în cazul emisiuni i Unitatea de Gardă , aici pentru că sunt mai multe plecări în teren și
imagini de la fața locului imaginile au un o natură mai re ală prezintă direct persoanele vizate și
impactul este mai puternic. Codul Deontologic al Jurnalistului recomandă anumite norme
morale, etice care impun jurnalistul să protejeze personajele și să nu le dezvăluie identitatea în

44
anumite cazuri, precum și să nu pătrundă în viața privată a victimelor. De altfel, imaginile, spre
exemplu, în materialul „La un pas de a fi violată de vecin” femeia implicată, de pe poziția
victimei nu a dorit ca identitatea acestea să fie recunoscută , însă jurnalistul a difuzat imagini cu
ea, soț ul ei și casa în care locuiesc. Un alt za este „De la ceartă, la răfuială sângeroasă” au fost
prezentate imagini cu persoane însângerate care se aflau în stare de ebrietate care se înjurau și
urmele de sânge erau peste tot. Potrivit Codului Deontologic al Jurnalistului „jurnalistul nu
furnizează publicului detaliile morbide ale crimelor, accid entelor și catastrofelor naturale sau
detaliile privind tehnicile suicidare. Aceleași reguli se aplică și materialelor vizuale (fotografii și
materiale video)”. În acest sens, jurnaliștii evită publicarea fotografiilor tragice și le înlocuiesc cu
imagini s imbolice mai subiective. Așa cu procedează jurnaliștii de la Jurnal TV .
Jurnalistul mizează pe faptul că dreptul și obligația de a reflecta realitatea neredactată și
necenzurată, pentru a aduce publicului tematica dată așa cum este și problemel e cu care s e
confruntă diverse categorii de oameni, dar, în realitate, nu reușește să corecteze greșelile și
nedreptățile sociale, pentru că calitatea acestor materiale și reflectarea realității brute duce la
încălcări grave. Pentru a tematica dată și a avea un impact benefic asupra societății, să producă
efecte de lungă durată care să genereze înțelegerea și corectarea nedreptăților, instituțiile
mediatice, în general, iar jurnaliștii, în particular, trebuie să abordeze realitatea cotidiană, precum
și cazurile în care oamenii se află în conflict cu legea , într -un mod responsabil, calitativ și cel
mai important – corect din punct de vedere deontologic.
Subiectul „tematica polițienească ” se poate încadra cu ușurință în temele și materialele
„always green”, adică to tdeauna verzi, totdeauna actuale, astfel, această caracteristică permite
autorului să ofere textului său orice structură. Cele mai utilizate de autorii articolelor studiate
sunt: piramida inversată sau clepsidră. Se utilizează și planul „flash -back” când m aterialul
debutează cu cele mai recente evenimente și se pune accent nu pe desfășurarea lor, ci pe
consecințele, urmările lor. Astfel, Unitatea de Gardă practică un mod de relatare scur t cu știri în
forma piramidei răsturnate la fiecare material să nu depă șească minim 1 minut și 20 de secunde
și maxim 4 minute cel mai des – expun informația cronologic, adică structurarea în piramidă.
Jurnal TV la fel, utilizează pe alocuri materialel e scurte cu știri piramidă invers ate, însă mai rar
și în dependență de subi ect, dar sunt observate materialele mai lungi cu mai multe surse și cu un
background , de oarece sunt incluse și materialele social -politice ce au o continuitate în timp mai
îndelungată. Sau în cazul investigațiilor materialul este împărțit în blocuri iar personajele diferă
de la un bloc la altul însă este menținut firul roșu al materialului ce îi leagă pe toți.
Mediatizarea tematicii date , în general și a infracțiunilor , în particular, trebuie să
comporte și un caracter pozitiv, nu numai negativ. Realizarea rolului pozitiv al tematicii

45
polițienești se face prin plasarea discursului jurnalistic în contextul de prevenire socială.
Formarea unei atitudini ale publicul ui în r aport cu evenimentele criminale este unul din
obiectivele mass -mediei. Mai mult, alt scop primordial ce se află în contact cu tematica dată este
este prevenirea și combaterea criminalității și a infracțiunilor în cadrul societății. Astfel, plasarea
subiect ului într -o poziție pozitivă, adică de prevenire, combatere va duce treptat la realizarea
eficientă a scopului propus de către mass -media.
În încercarea de a realiza un material despre tematica polițienească cât mai corect,
profesionalist, bun, vizionat un număr mare de public, iese cu totul altceva. Pentru că, dacă
respecți Codul Deontologic al Jurnalistului , înseamnă că nu trebuie să dai nume, prenume,
localitate, vârstă și alte detalii ce duc a identificarea victimelor. Astfel, riști să cazi în groapa
poveștii, adică, trebuie să găsești un pseudonim pentru personajele principale, în cazul uni
reportaj, detalii despre viața lor puține trebuie să dai și în rezultat, totul pare o poveste inventată
de reporter sau preluată de undeva. Pe de cealaltă parte, vre i ca subiectul să fie cu un impact
educațional moral , să fie dramatic ca să ajungă la sufletul și conștiința oamenilor, ca ei să nu
procedeze la fel să aleagă o altă cale, să intervină atunci când au loc cazuri de acest în societate ,
să apeleze liber fără frică la poliție . În acest sens, autorul riscă să r ealizeze deja un film dramatic
care să ofere mai multă emoție decât informație. Până la urmă cititorul rămâne emoționat, însă cu
un gol informațional. Deși astfel de materiale nu au fost întâlnite în nicio emisiune mediatizată
de la ambele canale media.
În procesul de mediatizare a aceste tematici sunt foarte multe lucr uri care depind între
ele, chiar și perioada a anului, de oarece sunt perioade în care infracționalitatea este mai ridicară,
perioada pe ca re am analizată eu a fost identică la ambele pentru a ex clude acest factor. Mai sunt
ți alți factori care organizează a genda zilnică a aceste tematici. Factorii economii starea luc rurilor
din țară sistemul judecătoresc din țar ă toți acești factori di ctează direcția în care merge această
tematică, nu în ultimul rând cerința publicului, care așteaptă aceste subiecte. Cei d e la Canal 3
primesc doza de criminal itate de lui până vineri, cei de la Jurnal TV în cantități mai mari , dar o
dată pe săptămâna. Alcoolismul, sărăcia, nivelul scăzut de educație și șomajul sunt cauzele
principale care îi determină pe agresori să treacă limita legalului . Dar, cât de justificate, din
punct de vedere uman, sunt explicațiile: „m -am îmbătat și …”; „nu am avut bani să iau d e
mâncare… ”; „l-am lovit că …” ( pentru nivelul scăzut de educație și șomaj nu am găsit niște
replici adecvate) ? Toate aceste replici sunt și motive ale agresiunilor, însă sunt ele îndreptățite?
Ipotezele prezentate în începutul lucrării precum că acesta este prezentată cu abateri de l a
codul și normele deontologice, a fost demonstrate în urma monitorizării a două emisiunii cu
această tematică și identificării acestora prin prezentarea exemplelor cu ar fi trebuie să fie și cum

46
este.
Cea de a doua ipoteză a fost că s tilul în care sunt scrise materialele jurnalistice din
emisiunile date nu corespunde stilului publicistic, acest lucru fost observ at în special în scrierea
titlurilor, în expresiile alese de jurnalist în legătură cu sursel e abordate și în legătură cu acțiunile
înfăptuite de acestea.
Cea de a treia ipoteză a fost că i maginile video prezentate în cadrul emisiunilor cu
tematica abordată pot afecta emoțional publicul și prezintă abateri grave de la normele
deontologice ale jur nalismului, în anexa unde am prezentat imagini din em isiuni putem o bserva
direct aceste încălcări și abateri care nu ar fi trebuie să își aibă loc în emisiuni cu un rating at ât de
înalt nu doar la televizor la dar și în mediul online.
Am menționat la înc eput și eu și unii experți citați în lucrare că t ematica polițienească a
început în ultimele două decenii să fie tot mai prezentă în spațiul mediati c de oare după cum s -a
observat este o metodă foarte ușoară de obține și mări public, vizualizări și prezen ță în mediul
online și a audiovizual ului. Iar tendința spre subiecte cât mai controversate, senzaționale și
criminale, care se încadrează în conceptul unei televiziuni moderne orientate spre comercial ,
mereu a fost și cred cu părere de rău că încă va fi. Iată de ce pe această cale vreau să evidențiez
abordarea distructivă a acesteia în special în cadrul emisiunii Unitatea de Gardă de la canalul de
televiziune Canal 3 . Este important, consider eu ca despre această să se vorbească cât mai mult,
pentru ca în final să obținem un jurnalism de calitate fără încălcări deontologice etice sau legale.

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: Conducător științific: ȚURCANU DUMITRU, doctor în științe p olitice, conferențiar universitar Autor: TABARANU IRINA Chișinău, 2018 2 Introducere… [618637] (ID: 618637)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

Conducător științific: ȚURCANU DUMITRU, doctor în științe p olitice, conferențiar universitar Autor: TABARANU IRINA Chișinău, 2018 2 Introducere… [618637]

Copyright Notice

Proiect Ingrijirea Copilului Cu Hepatita Virala Acuta.docx [619412]

University POLITEHNICA of Bucharest [622508]

Chestionar privind alegerea unei grădinițe potrivite pentru copilul dumneavoastră [611469]

Oficiul European de Brevete – European Patent Office (EPO) [616126]

1. autoreglementarea activității de evaluare. 11 1.1. Organizațiile obștești – scopuri și principii de constituire 11 1.2. Rolul și importanța… [303480]

1.1 Martingales. Stopping Times and Filtration . . . . . . . . . . 2 1.1.1 Stochastic Processes, Filtration and Stopping Times . . 2 1.1.2 Continuous… [625483]

Copyright Notice

Similar Posts