Conducător științific: dr. ing. Șerban Ionel Brașov 2018 CHIPER GABRIELLA PROIECTAREA,REALIZAREA ȘI TESTAREA OTOSCOPULUI PENTRU DIAGNOSTICAREA… [303757]

PROIECT DE DIPLOMĂ

Absolvent: [anonimizat]:

INGINERIE MEDICALĂ

Conducător științific: dr. ing. Șerban Ionel

Brașov

2018

[anonimizat]:

INGINERIE MEDICALĂ

Brașov

2018

CAPITOLUL I

INTRODUCERE

Disfuncțiile și patologiile analizatorului acustic conduc la o [anonimizat] ,produc efecte negative asupra sistemului nervos precum se poate instala depresia sau diferite stări emoționale exagerate.

Deficiențele de auz reprezintă pierderea parțială sau totală a [anonimizat] .[anonimizat],[anonimizat],externă,medie și internă.[anonimizat],pacienții au parte de o [anonimizat].

Diagnosticul corect și stabilit din timp prin recunoașterea corectă a [anonimizat] o viață calitativă bună și o funcționare cât mai precisă a auzului .

[anonimizat] ,să inspire încredere și respect astfel încât să realizeze o comunicare deschisă și completă.

[anonimizat],[anonimizat],[anonimizat] o relație stabilă dintre pacient: [anonimizat].

Obiectivele examinării în domeniul ORL permite îngrijirea corectă a [anonimizat],întocmirea planului de îngrijre și participarea la explorări specifice.

Explorările specifice oferă medicului specialist o vizualizare aprofundată a analizatorului auditiv pentru un diagnostic corect. Se realizează cu diferite manevre precum:otoscopie,metode acumetrice și audiometria .

Metoda de explorare otoscopică permite vizualizarea membranei timpanice ,a [anonimizat] a sistemului auricular fiind un instrument medical folosit frecvent de către medicii audiologi și otologi.

Aparatul medical oferă o mărire iluminată a canalului urechii și a timpanului pentru a colecta informații necesare cu scopul diagnosticării corecte și administrării tratamentelor.

Studiul otoscopic al modificărilor funcționale și fiziologice ale canalului urechii conducând la patologii și asocierea corectă cu simptomatologia clinică perrmite o orientare de mare precizie a diagnosticului.Situația anatomică a urechii capturată într-o [anonimizat] .

Motivația alegerii temei

Scopul lucrării de diplomă este de a scoate în evidență importanța echipamentului medical,otoscopul ,pentru stabilirea diagnosticării corecte .Fiind un aparat foarte des utilizat de către personalul medical specializat, s-au realizat diferite feluri de otoscoape,cât mai performante pentru a îmbunătății vizualizarea canalului sistemului auricular .Motivația alegerii temei derivă din dorința de documentare a aparatului medical care oferă informatizare corectă asupra patologiilor ,fiind un aspect foarte important din punct de vedere a bolnavului pentru recâștigarea independenței sociale și psihice

Obiectivul principal este realizarea și proiectarea unui otoscop sau denumit și aurioscop cu scopul de a studia patologiile din domeniul ORL,și de asemenea de a scoate în evidență avantajele și dezavantajele echipamentului medical.

Importanța studiului otoscopic

Perfecționarea aparatului acustic constă prin eliminarea problemelor,infecțiilor care au apărut prin diferite metode și conduc la distrugerea auzului pot fi:nerespectarea igienei,introducerea accidentală a unui obiect în timpul toaletajului ( de exemplu introducerea bețișoarelor care sunt destinatate pentru e curăța dopul de ceară) sau apariția răcelilor în mod constant și aplicarea necorespunzătoare a tratamentelor,boli infecțioase,plăgi apărute din cauza unor fracturi craniene,efecte secundare ale medicamentelor,expunerea prelungită la zgomot intens .

Studiul otoscopic se consideră important din punct de vedere a prezenței sau al absenței patologiei ORL.Examinarea analizatorului auditiv se realizează în cadrul unui examen fizic complet și se aprofundează în cazul în care personalul medical suspectează o infecție sau o modificare patologică față de funcția normală anatomică a urechii.

Datorită mărimii sale ,otoscopul fiind un instrument mic este întotdeauna la îndemâna medicului sau a asistentului medical.Se folosește atât în cadrul medicinei umane cât și în medicina veterinară.

Cel mai mare avantaj în cazul examinării otoscopice este faptul că nu este necesară realizarea unei pregătiri speciale ceea ce îl face special în cazul copiilor ,să nu prezinte starea de frică în momentul când medicul realizează inspectarea .

Multe otoscoape utilizate în birourile medicilor sunt montate pe perete, în timp ce altele sunt portabile. Otoscoapele montate pe perete sunt atașate printr-un cablu de alimentare flexibil la o bază care servește la menținerea otoscopului atunci când acesta nu este utilizat și servind de asemenea ca sursă de energie electrică, fiind conectat la o priză electrică. Modelele portabile sunt alimentate de baterii în mâner; aceste baterii sunt de obicei reîncărcabile și pot fi reîncărcate de la o unitate de bază. Otoscoapele sunt adesea comercializate cu oftalmoscoape ca un set de diagnosticare.

Utilizarea aparatului medical se învață încă la începutul studiilor medicale de la primele ore ale fiziologiei pentru a atrage atenția viitorului personal sanitar asupra aspectelor importante pe care îl prezintă otoscopul,dar fiind un aparat aflat în plină dezvoltare și vândut la magazinele destinate cu scop medical poate să fie folosit de orice persoană care nu are cunosțiințe medical pentru uz personal.

Scurt Istoric

Specialiaștii ORL au considerat dezvoltarea unei metode tehnice de inspectare a urechii privind cunoașterea exactă a anatomiei pentru a determina starea de sănătate a analizatorului auditiv precum și eliminarea sechelelor severe apărute în urma tulburărilor de auz.

Anatomia analizatorului auditiv a fost bine precisă ,cu funcții bine definite strâns legat de alte organele ale corpului uman dar prin lipsa tehnologiilor avansate pentru observarea amănunțiță și examinarea obiectivă a canalului urechii i-au determinat pe otologi sa realizeze echipamentul medical denumit otoscop. Istoria otoscopiei, inspecția directă a canalului extern și a membranei timpanice reflectă din secolele XVIII și începutul secolului XX. Instrumentele de vizionare,speculii au fost concepute pentru a ajuta la extragerea corpurilor străine de la canalul urechii și nu consta prin examinarea membranei timpanice.

Aparatul pentru diagnosticarea patologiilor urechii ,otoscopul,a fost realizată cu mulți ani în urmă,de către francezul Guy De Chauliac în Franța în anul 1360.Celebrul chirurg francez a declarat în colecția sa "artis chirurgicalis medicinae", publicat în 1363, următorul citat "pentru a diagnostica diferitele corpuri străine în canalul urechii, este mai bine să inspectați urechea, luminată de lumina soarelui, canalul său fiind lărgit cu ajutorul unui specul ".

Totuși ,Guy De Chauliac nu a reușit să extindă modelele realizate ,până când chirurgul german Wihelm Fabry și reprezentatul medical JJ Perret au creat diferite exemplare în jurul aniilor 1600 și 1700.Aceste otoscopa au forma unei perechi de clești și sunt asemănătoare speculilor nazale folosite în prezent.

Primul chirurg care a indus elaborarea specului aural,folosit până în prezent dar cu versiuni modificate,a fost un chirurg care și-a exercitat profesia în Germania,acesta fiind Fabricius Hildanus( 1560-1634).A fost primul chirurg german care a subliniat necesitatea unei cunoașteri exacte a fiziologiei și patologiei analizatorului auditiv.De asemenea ,Fabricius Hildanus a realizat un proiect bazat pe conexiunea nervoasă dintre canalul extern al urechii și laringele,fiind un organ cu o funcție dublă,respiratorie și fonatorie,dar totodată responsabil pentru declanșarea tusei în cazul operațiunii de curățare mecanică a canalului extern al urechii.Pentru a demonstra eficiența și performanța în cadrul specializării Orl,chirurgul german a conceput un specul bivalve pentru otoscop cu scopul de a îndepărtat obiectele străine introduce în canalul urechii,

Fig 1.3.1 Speculul bivalve Hildanus conform ( otoscopy.hawkelibrary

Acest tip de specul bivalve a fost folosit destul de larg în secolele XVI și XVII-lea și a intrat în uz general în secolul al XIX-lea..În prezent este cunoscut speculul bivalve Lempert folosit în chirurgia operativă.

În 1827,Newberg a publicat un articol despre perforarea membranei timpanice iar pentru vizualizarea acest patologii a recomandat pentru examinarea urechii ,introducerea unui tub subțire lung de aproximativ 10 cm.Acest instrument nu a fost de folos din cauza lungimii prea mare,dar a dezvoltat creații noi care ulterior au evoluat.Doctorul Ignaz Gruber de la Viena a privit cu succes această operațiune de vizualizare a canalului urechii și a îmbunătățit într-un mod spectaculos ideea lui Newberg ,aceste specule fiind utilizate și în prezent .În 1838 medicul otolog a conceput o sculptură a otoscopului sub formă de pâlnie din metal,iar forma sa simplă și conică era renumită Un otoscop care se aseamănă și este practicată în ziua de astăzi a fost conceput de A.Hartmann în anul 1881 la Berlin.Tradiționalul otoscop Welch Allyn ,renumit pentru designul său și folosirii la cote maxime în cadre medicale se datorează ideii lui A. Hartmann.Irlandezul Sir William Wilde a realizat o speculă la fel de faimoasă și utilizată în prezent,comentând altfel că specula trebuie să fie ușoară,să prezinte o deschidere mică,și netedă pentru a nu irita canalul extern al urechii la intrare.Din secolul XVIII-lea,s-a declanșat modernizarea tehnicii otoscopice concentrându-se asupra realizării iluminării profunde a urechii cu ajutorul unei lămpi care se prezenta cu o lentilă convexa,Această modernizare se datorează contribuției aduse de către George Arnaud.Continuitatea dezvoltării ideii de luminare a fost preluată de către Philipp Bozzini(1773-1809) care a condus iluminarea echipamentului până la conceptul de endoscopie.Din păcate ,realizarea practică nu a fost acceptată de Academia Joseph și centrul de lumină pentru adaptarea echipamentului medical nu a fost aplicat clinic.În jurul anului 1830,un medic militar Jean Pierre Bonnafont (1805-1891)considerat inventatorul otoscopului a început să studieze scopul iluminării aplicabile aparatului,dar plecarea sa în Algeria l-a determinat să renunțe la studiu,însă un inventator a reluat studiul si a dus la crearea otoscopului care funcționează pe baza luminii.

Fig 1.3.1 Otoscopul realizat de Jean Pierre Bonnafont

Acest model de otoscop l-a inspirat pe inventatorul Desarmeaoux să se înscrie la o sesiune științifică și totodată câștigând două premii academice de o valoarea superioară.

Ideile doctorului militar Jean Pierre Bonnafont au fost preluate de către Brunton ,fiind și el un medic militar de origine engleză.Otoscopul lui era format dintr-un ocular cu o lentilă convergentă având o focalizare mare pentru capturarea luminii,si proiectarea ei pe specul Dezvoltarea progresivă a otoscopiilor a fost perfecționată din secolele XIX și XX-lea prin sofisticarea avansată a combinațiilor cu surse de lumină care au condus la proiectarea și realizarea modelelor actuale.

.

Fig 1.3.1 Otoscopul Lui Brunto

CAPITOLUL II

Evoluția conceptului otoscopic privind analiza profundă a analizatorului auditiv

Privind importanța otoscopică în lumea medicală s-a constat faptul că realizarea otoscoapelor pentru o vedere clară și profundă a analizatorului auditiv este necesară pentru oferi bolnavilor un tratament corespunzător.Prin urmare,în decursul aniilor,modele apărute în piață sunt foarte diversificate și promit diagnosticare eficientă.

Conducerea la un diagnostic fals privește calitatea vieții pacientului,fiind un scop concret de a realiza cât mai multe aparate medicale pentru a asigura bolnaviilor un stil de viață sănătos.Echipamentul disponibil pentru cercetarea patologiilor auditive trebuie să fie cât mai fiabil,să prezinte un design ergonomic și nu în ultimul rând ,iluminarea să fie corespunzătoare și puternică pentru explorarea și verificarea structurilor urechii.

Canalul auditiv a fost investigat prima dată prin intermediul otoscopului în jurul aniilor 1300 ,analiza medicală îndeplinită de Guy de Chauliac în Franța.Designul otoscopului a fost schimbat în decursul aniilor,s-au inventat speculi sub formă de pâlnie sau conic de unică folosință care sunt plasate la capătul otoscopului.În Germania s-au inventat otoscoape care foloseau presiunea aerului cu rolul de a împinge speculul în ureche pentru a testa undele de presiune care sunt introduse în diferite structuri auditive,(de exemplu ,în tamburul urechii) și a fost denumit otoscop pneumatic.Puful de aer perminte examinatorului să testeze mobilitatea membranei timpanice.

În mod general ,otoscopul este alcătuit din doua elemente simple dar principale,cap și mâner.Capul conține o sursă de lumină și o lentilă simplă,de mărime mică.Capătul distal(din față ) al otoscopului are un atașament pentru specula din plastic de unică folosință care este introdus în ureche. Prin avansarea rapidă a tehnologiei ,otoscopul este un instrument indispensabil folosit oricând și oriunde de personalul medical cu scolul evaluării inflamațiilor sau anomaliilor urechii,dar poate să fie folosit și de oamenii care nu au cunoștiinte aprofundate în medicină.Toate otoscoapele ,chiar daca sunt mai moderne sau puțin mai învechite ,au la bază sistemul de iluminare,având un rol principal pentru explorarea canalului auditiv.Odată cu dezvoltarea progresivă a tehnologiei.tipurile de otoscoape sunt sofisticate,ele se pot prezenta sub formă portabilă,echipate cu baterie care pot fi încărcate cu ușurință,sau cu suport video care vizualizează profund urechea și afișează rezultatul pe un ecran,imaginea fiind una foarte clară .Acest tip de model este echipat cu o cameră detașabilă,cu funcții precum capturarea,înregistrarea imaginiilor,examinarea în timp real și de asemenea salvează imaginea sub formă digitală.Aparatul medical poate să fie conectat și la un sistem de perete care funcționează printr-o sursă de alimentare.Ele sunt atașate la o bază printr-un cablu flexibil.Rolul decisiv în stabilirea unui diagnostic după finalizarea examenului fizic,la orice dispozitiv complex sau simplu îl constituie sistemul de iluminare.Prin urmare, pentru a avea parte de un otoscop foarte bun ca să asigure o vizibilitate corectă în interiorul urechii ,trebuie luat în considerare calitatea sistemului de iluminat.

2.1 Stadiul actual al cercetării otoscopice

Instrumentul de diagnostic prin care se facilitează examinarea urechii și utilizarea lor erau limitate în trecut într-o mare măsură, deoarece eșecul lor de o oferi o iluminare adecvată prezenta un procent destul de mare,dar în prezent această dificultate a fost depășită prin studierea amănunțită a caracteristicilor aparatului.

Manevra otoscopică pentru examinarea obiectivă se realizează cu trei tipuri de dispozitive:otoscop,microscop de consultație cu specul auricular și endoscop.Fiecare tip prezintă atât avantaje cât și dezavantaje.Medicul ,în funcție de preferințele lui va folosit otoscopul ideal pentru diagnosticare corectă cu scopul informatizării precise pentru îmbunătățirea stilului de viață otologic

2.1.1 OTOSCOPE CLASICE

Cel mai ușor instrument de gestionat în condițiile de examinare este otoscopul normal,ce are în componență o lumină distală,format dintr-un specul auricular ,mâner ce conține baterii care alimentează un bec situat între specul și lupă .

Fig 2.1.1.1 Otoscop clasic care utilizează speculi de unică folosință cu dimensiuni de 2.4 3 ,4 și 5 mm.(sursă proprie)

Cele mai utilizate otoscoape aflate aproximativ în orice cabinet medical,chiar și la îndemână studenților la medicină sunt cele care au un microscop monocular.Dezavantajul este că oferă doar o vedere bidimensională a canalului urechii ,conținutului său și cel puțin o parte a timpanului în funcție de cât de afectat sau nu este canalul urechii.O altă metodă de vizualizare a urechii este folosirea unui microscop binocular,Acesta se utilizează împreună cu un specul metalic ,mare iar prin înclinarea capului pacientului ,oferă un câmp de vedere foarte mare ,se percepe adâncimea auditivă,și oferă o iluminare superioară față de otoscopul cu microscop monocular.Avantajul major la microscopului binocular este faptul că ambele mâini al examinatorului sunt libere ,deoarece microscopul este suspendat pe un suport.

Specialistul Orl introduce un specul în canalul auditiv al pacientului iar cu ajutorul microscopului se face posibila examinarea.Alegerea speculului este foarte importantă deoarece calitatea examinării depinde în mare măsură de acesta.Diametrul să trebuie să se adapteze cu ușurință dimensiunilor canalului auditiv și să fie cât mai flexibil și subțire pentru a nu perfora membrana timpanică.Puterea de mărire a microscopul este în jur de 40x, ceea ce permite o vizualizare detaliată a întregului canal auditiv și a timpanului,cu excepția cazurilor în care un obiect străin obstrucționează canalul sau edemul pielii îl împiedică.Schimbările subtile apărute în anexele importante a aparatul acustic sunt mai ușor de detectat și interpretat decât prin folosirea unui otoscop cu vedere monoculară.

În mod normal,specialiștii de la Orl ( otolaringologi) și otologii dobândesc microscopale binoculare ,iar competențele și înstruirea necesară pentru a le folosi sunt încorporate în utilizarea lor de rutină în funcție de starea de evaluare a paciențiilor. Avantajele principale al microscopului binocular sunt precizia și vederea clară a imaginii ,ușurează modul de percepere a patologiilor ,are mai multe niveluri de mărire și permite efectuarea unor manipulări fine dar totuși nu oferă o vizibilitate generală bună,și prin urmare este necesară o scanare a canalului auditiv extern pentru a obține o imagine completă.Cheltuielile de achiziție reprezintă un obstacol greu de depășit fiind foarte costisitor,și astfel mulți specialiști aleg să folosească otoscopul simplu .Astfel ,studiile au arătat nivelul scăzut al familiarizării cu otoscopia binoculară în rândul programelor de formare în domeniul orl,iar standardul diagnostical otologic și al îngrijirii generale al urechii râmăne ,în cea mai mare parte folosirea otoscopului monocular învechit în mare măsură. Examinatorul ține cu o mână un specul iar cu cealaltă mână microscopul pentru a vizualiza regiunea canalului urechi

Fig 2.1.2 Otoscopul cu microscop

Fig 2.1.3 Set de 4 speculi reutilizabili cu diametre cuprinse între 2,4-5,00 mm

folosiți pentru microscopul binocular

Prezintă o fixare bună pe otoscop ,se introduc fără a traumatiza canalul auditiv și au un sistem de blocare puternic.

Exactitatea riguroasă prin identificarea prezenței sau absenței afecțiunilor este dificilă chiar și pentru medicii specialiști privind cunoștiințele otoscopice,iar pentru majoritatea, instruirea în otoscopia pneumatică este un proces bogat în informații utile .Metoda otoscopului pneumatic pune la dispoziție studiul amănunțit în legătură cu mobilitatea membranei timpanice și starea generală a auzului acustic. .Imobilitatea membranei timpanice se poate datora patologiilor urechii medii,perforarea ei sau timpanosclerozei Perforarea mobilității membranei timpanice manifestată cu dureri acute și roșeață poate să ducă la surditate parțială sau totală .

Otoscopul pneumatic este de fapt un otoscop simplu ,normal dar echipat cu un instrument special amplasat la porțiunea capului un sistem de pompare.Acest sistem de pompare este formt dintr-un tub și o minge de cauciuc.Datorită oto-pneumoscopului ,presiunea din canalul auditiv este analizată prin măsurarea mobilității membranei timpanice ca răspuns la presiunea pozitivă și negativă exercitată de specialistul Orl.

Caracteristicile funcționale sunt aproximatix asemănătoare cu otoscopul tradițional,se folosește iluminare ,furnizată de un bec alimentat cu baterii.Becurile trebuie schimbate periodic,aproximativ dupa 20 de ore de utilizare , becul poate să fie de tip xenon sau halogeniar bateriile se pot încărca Deosebirea dintre cele două aparate o realizează conexiunea în cazul mingii,etanșeitatea perfectă amplasată la nivelul capului prin care aerul trebuie să treacă doar la nivelul specului.

Fig 2.1.1 Otoscop pneumatic

(https://emedicine.medscape.com/article/1348950-overview#a5)

Comunicarea dintre capul otoscopului si bulbul de umflare se realizarea cu un tub pentru a nu pierde o cantitate mare de aer.

Prin realizarea diverselor evaluări s-a constat faptul că otoscopia pneumatică oferă o determinare mai precisă a prezenței patologiilor față de imitanța și refractometria acustică

Fig 2.1.2 Speculul pneumatic Siegle sau oto-pneumoscop ( imagine conform listersurgicalo

În timpul examinării,medicul utilizează un specul cu diametru mai mare pentru a vizualiza mai larg canalul urechii.Introducerea speculului în ureche este foarte importantă,trebuie manevrat cu mare grijă,deoarece printr-o simplă mișcare greșită sau alegerea unui unghi nepotrivit poate provoca pacientului dureri mari și deteriorarea timpanului .

2.1.1 OTOSCOAPE VIDEO

Manevra medicală obținută prin avansarea tehnologiei de vizualizare a patologiilor din sfera Orl ,se numește video-otoscopie.Se observă apariția termenului ‚video ,care permite proiectarea imaginilor pe un monitor datorată unei camerei de dimensiuni mici .La nivelul monitorului ,se redau imagini și videoclipuri reale cu o rezoluție înaltă având un aspect al calității extraordinar .Iluminarea puternică a canalului auditiv se realizează cu o sursă de lumină ce include fibră optică.Scopul utilizării otoscoapelor video este de a permite vizualizarea profundă a întregului canal,pentru a preciza anomalii,infecții,umflături polipi,iar înregistrarea video oferă informații principale despre mișcările membranei timpanice Avantajul principal este faptul că pozele și/sau videoclipurile se pot înregistra permițând astfel monitorizarea completă a progresului de recuperare sau a aplicării tratamentelor.

Digital MacroView™ este un otoscop avansat ,cu posibilitatea de a oferi pacienților posibilitatea de a vizualiza canalul auditiv. Imaginile se pot trimite,șterge,roti,mări și se pot salva cu extensia JPEG ,BMP sau PNG.Se pot atașa speculi de diferite dimensiuni: 3,4 sau 5 mm. Avantajul principalul pe care îl constitute otoscopul este faptul că observă flexibilitatea membranei timpanice la fel ca și otoscopia pneumatică prin intermediul unui port de aspirație.

FIG 2.1.3 Otoscopul Welch Allyn Digital MacroView și componetele (https://www.welchallyn.com/content/welchallyn/americas/en/products/categories/physical-exam/ear-exam/otoscopes–macroview/otoscopes-digital-macroview.html)

O altă formă de observare a diferitelor afecțiuni,precum inflamația,acumulare de lichid sau cerumen este prin folosirea unui otoscop pe nume Dino-lite.Funcțiile imagistice sunt de calitate superioară,iar inspectarea problemelor urechii nu vor reprezenta o problemă în privința acordării diagnosticului corect.Imaginea se va proiecta pe un monitor,iar pacientul poate să vizioneze propria ureche.Rezultate se pot stoca digital și adăugate în dosar propriu sau pot fi trimise,tipărite.Usb-ul ,este conexiunea dintre monitor si otoscop.

Puterea de iluminare asigură apreciere exactă ,iluminarea poate să fie ultravioletă,infraroșie,fluorescentă, sau combinate între ele.Sunt compatibile cu sistemele de operare Windows și MacOS.Pentru menținerea unei igiene adecvate ,speculul este detașabil pentru a se realiza operația de curățare.Speculul are diverse mărimi: 3,4 și 5 mm.În plus doctorul are posibilitatea de a verifica mobilitatea membranei timpanice cu ajutorul funcției pneumatice care se poate adăuga pentru suflarea unui puf de aer în ureche.

FIG 2.1.4 Otoscop Dino-Lite cu diferite surse de iluminare

(http://www.dino-lite.eu/images/pdfs/Dino-Lite_General_Brochure_EN_2015Q3.pdf)

Fig 2.1.5 Dino-lite cu funcția pneumatică

(https://www.dino-lite.eu/index.php/en/component/k2/item/149-earscope-pneumatic)

Există pe piață trei modele principale de Dino-lite,care toate au în comun ,cercetarea cu atenție a detaliilor profunde ,dar se diferențiază între ele din mai multe puncte de vedere.

Dino-lite basic oferă o cantitate mare de luminozitate,cu patru surse de lumină,camera de 0,3 megapixeli rezoluția de 640×480 cu o putere de mărire de la 20x până la 200x .Se conectează cu ajutorul unui Usb,filmează în mod real ,stochează imagini și le salvează în format Png,Jpeg, Bmp.GIF,prin intermediul soft-ului propriu DinoCapture,iar cu DinXCope,care se folosește pentru sistemele de operare MacOs ,imaginile se pot salva cu extensiile Png și Jpeg.Fiind un otoscop foarte complex trebuie să folosească și un senzor de lumină pentru a stimula calitatea imaginii într-un mod excelent.Are în componență filtru infraroșu care filtrează lungimea de undă peste 650 nm.Seria Am2111 are la bază senzorul Cmos (Senzorul complementar de semiconductor cu oxid de metal) .Tehnologia Cmos folosește un circuit integrat pentru a înregistra imagini,constă dintr-o mulțime de senzor de pixeli,iar fiecare are un fotodetector.În momentul când lumina își face apariția,fotodetectorul are rolul de a acumula o sarcină electrică ce depinde în mod special de cantitatea de lumină.Se realizează convertirea la o citire digitală ,care determină rezistența lumina și culoarea.Software-ul DinoXcope sau Dinocapture convertește ,citirea digitală în pixeli iar împreună cu senzoul Cmos realizează imaginea propriu-zisă.

Numărul de cadre pe secundă până la 30 fps permite o flexibilitate a vitezei de înregistrare și redare pentru camera video.

Otoscopul este însoțit de speculi de unică folosință cu dimensiuni diferite :3 mm,4 mm și 5 mm . Dino-lite Basic prezintă primul model de microscop,iar prin intermediul caracteristicilor sale de captare și înregistrare s-au realizat alte modele cu forme mai înbunătățite și avansate.

Fig 2.1.6 Dino-Lite Basic AM2111 ( conform dino-lite)

Dispozitivul cu o tehnologie avansată este modelul Dino-Lite MEDL4E Pro .

Fig 2.1.6 Dino-Lite MEDL4E Pro

(https://www.dinolite-uk.com/index.php/medical/item/133-earscope-pro)

Acest model permite medicului o vizualizare clară a patologiilor din ureche datorită sursei de lumină puternice,prin intemerdiul folosirii Led-urilor ,în număr de 6,având culoarea albă rezoluție de 1,3 megapixeli ,puterea de mărire reglabilă,cuprinsă între 55 și 90,cu o funcție suplimentară ,200 x.Imaginiile sunt proiectate pe ecranul calculatorului,conexiunea fiind realizată cu ajutorul unui Usb.Sisteme de operare compatibile sunt Window și MacOs,iar software-ul propriu este DinoCapture pentru Windows și DinoXcope pentru MacOs.Caracteristicile funcționale pentru proiectarea imaginii calitative sunt integrarea senzorului Cmos și folosirea filtrului infraroșu,având ca scop filtrarea lungimii de undă peste 650 nm.

Fig 2.1.8 Imagine vizualizată cu Modelul EarScope MEDL4E (http://dino-lite.com.pl/medical/357-dino-lite-medl4e-earscope-pro.html)

Avantajele tehnologiei sunt multiple și benefice atât pentru medicul specialist Orl care inspectează și analizează cât și pentru sănătatea pacientului,fiind extrem de importantă ,iar prin monitorizarea detaliată se pot depista din timp patologiile urechii.

Tehnologia care se bazează pe vizualizarea profundă și clară îi aparține video-otoscopului Firefly.Este un dispozitiv medical cu performanțe uluitoare,de înregistrare a imaginilor și a videoclipurilor având calitate superioară datorita i Led-urilor ultra –luminoase în număr de patru ,rezoluție de 1,3 megapixeli ..Mărirea optică oferită este de 15x până la 30 xiar ,cea digitală este cuprinsă între 15x-30x, frecvența cadrului care transmite la nivelul calculatorului videoclipuri în mod de real este de aproximativ 30 fps .Luminozitatea și constrastul sunt ajustate automat de către aparat.

Este considerat un video-otoscop foarte ușor de utilizat,ce permite vizualizarea în timp real prin intemediul transmisiei wireless ,se potrivește cu sistemele de operare Windows si MacOs .Pentru siguranța pacientului din punct de vedere al igienei și pentru a elimina traume sau disconfort produsul este însoțit cu speculi de unică folosință având dimensiuni cuprinse între 3,4 și mm.

Fig 2.1.8 Firefly Wireless Modelul DE55O ( sursă proprie)

Conexiunea se realizează cu ajutorul unui dispozitiv special conceput pentru Firefly,care se introduce în portul Usb al calculatorului,sau prin cablu Usb.

Fig 2.1.8 Conexiunea la laptop prin intemediul receptorului Wireless ( conform Fireglobal)

Din punct de vedere educațional,Firefly este otoscopul ideal,a fost utilizat pentru predarea în diferite facultăți cu specializarea medicină,pentru a permite viitorilor medici examinarea și diagnosticarea corectă.Prin construirea unui fișier în care sunt prezentate mai multe cazuri clinice,studenții pot prelua aceste informații cu scopul învățării aprofundate.Funcția principală a otoscopului este examinarea directă a membranei timpanice și a timpanului,ceea ce permite practicantului să înțeleagă avantajele imaginilor calitative să exerseze introducere speculilor pentru a nu provoca traume ,și să exerseze capacitatea de a comunica cu pacientul și de a oferi informații necesare într-un timp scurt .Imaginile si videoclipurile se salvează cu extensiile BMP,Jpg ,Avi ,și procesează 30 de imagini pe secundă iar funcțiile multiple precum reglarea luminozității se realizează direct din mânerul otoscopului.Durata de utilizare este ridicată,aproximativ 3 ore, datorită bateriilor reîncărcabile pe bază de Litiu.Avantajul bateriilor litiu este faptul că necesită puțin de timp de încărcare ,longevitate ridicată și sunt special concepute pentru diferite aparate care necesită reîncărcări frecvente.Aproximativ toate bateriile au dezavantajul de a pierde energie acumulată într-un timp relativ scurt după deconectarea de la sursa de alimentare,dar o baterie Litiu nu se va auto-descărca foarte repede.

Fig 2.1.9 Ureche Normală Fig 2.1.10 Ureche cu otită medie

Tehnica de video-otoscopie avansează foarte rapid,și are avantajul de a permite și oamenilor care nu au pregătire medicală să vizualizeze canalul auricular ,din mai multe motive cum ar fi curiozitatea,lipsa unui personal sanitar sau chiar și teama de a se prezenta la un medic ORL,dar dezavantajul este faptul că nu își pot diagnostica corespunzător prezența sau lipsa unei boli.

Modelul MEDSCOPe este un otoscop care poate fi achiziționat de către oricine,se poate utiliza atât la oameni cât și la animale,si datorită ecranului se poate viziona clar urechea umană ,dar cel mai convenabil este utilizarea aparatului de către un medic specialist pentru inspectare corectă. Oferă imagini clare,are funcție de înregistrare,iar prin observarea video-otoscopică prin afișare directă a imaginilor pe ecran ,îi poate prezenta pacientului situația medicală a urechii.Imaginile înregistrare intră în fișierul destinat pacientului,astfel pe baza istoricului medical, se pot explica cu exactitatea problemele și tratamentele care vor fi administrate.

Fig 2.1.11 Otoscop Mdscope (https://www.lelong.com.my/mdscope-video-otoscope-elite-set-warranty-one-year-mymedicstore-I5347452F-2007-01-Sale-I.htm)

.

Inspectează urechea externă,canalul auditiv extern,membrana timpanică și protezele auditive,și vizualizarea realizându-se pe un ecran de afișare integrat ,având tehnolobie avansată,utilizând model TFT ,cu o dimensiune 2.4inch.

TFT LCD, este un afișor cu cristale lichide dar care folosește tranzistor subțire pentru a oferi o calitate perfecționistă .Tehnologia TFT , este un tranzistor utilizat pentru conducerea fiecărui pixel în mod individual ( pentru pixel roșu,verde și albastru) prin stabilirea nivelului de câmp electric în condensatoarele cu cristale lichide .Cantitatea de lumină,constrastul este determinată de cantitatea de polarizarea din cristal.

Puterea de stocare și de înregistrare a imaginilor în memoria proprie ajunge până la o valoare destul de mare,aproximativ 1000 de imagini având rezoluția 640×480 pixeli,se salvează în format JPEG.Se pot transfera imaginile și la calculator prin intermediul unui cablu Usb.Alimentarea prin baterii reîncărcabile de tip Li-on ,oferă o durată de funcționare până la 4 ore fără întreruperi ,are un dispozitiv cu port de ieșire videoși și pune la dispoziție speculi de unică folosință.

Fig 2.1.12 Componentele Otoscopului Mdscope

(http://www.medi-shop.gr/13667/mdscope-video-otoscope.jpg)

Modulul camera se poate detașa prin intermediul inelului de fixare,și se poate atașa alte module în funcție de dificultatea vizionării urechii și de tipul de examinare necesară fiecărui pacient în parte.Sunt dispuse trei mărimi ,iar cel mai lung cablu ajunge până la un metru.

Fig2.1.12 Diferite tipuri de module pentru camera (https://www.hmdmedical.uk.com/image/cache/data/MD%20SCOPE/MD%20SCOPE3-800×800.jpg)

Alt model de otoscop care intră în categoria videotoscopie este modelul Teleview Ev300 dar care funcționează prin modulul Wireless.Are la bază un receptor wireless si o piesă pentru reîncărcare.Prezintă 5 becuri cu Led-uri albe, prin butoane se poate schimba luminozitatea ,focalizarea și mărirea imaginilor până la 2x.Cardul microSd are capacitatea de 1GB,și stochează aproximativ 3000 de imagini în memoria internă.cu extensia JPG.Se poate conecta la calculator sau laptop prin wireless sau cablu usb.Receptorul Wireless este compatibil cu sistemele de operare Windows 7,Vista,Xp ,iar la MacOs,este necesară instalarea unei plăci video suplimentare.Pentru funcționarea cu vizionarea directă pe laptop sau calculator,trebuie să se instaleze un software pentru recunoașterea otoscopului.

Otoscopul are încorporat baterii cu litiu-ion ,este reîncărcabilă prin portul Usb pe orice computer ,sau la o priză de perete.Durata este de aproximativ 300 de încărcări,dar daca este reîncărcat în fiecare zi,va dura doar 1 – 2 ani.Aparatul medical vine însoțit cu speculi reutilizabili de dimensiuni diferite : 3 mm,4 mm și 5.5 mm.

Fig 2.2.14 Teleview Wireless Video-Otoscope

(https://aubankaitis.com/new-wireless-video-otoscope-available/)

Diagnosticarea patologiilor Orl,se află în creștere,în special la copii,boala cea mai frecventă fiind otita medie acută. Numărul vizitelor la medicul specialist,este foarte scăzut,din cauza tratamentului medicamentos pe baza de antibiotice,iar mulți părinți sunt septici mai ales,care au copii sub șase ani,în plus se adaugă și orele multe petrecute în cazul unei boli avansate ,dezavantaj atât pentru părinți din cauza serviciului dar și pentru copil ,deoarece poate lipsi destul de mult din activitățile școlare.Astfel s-a proiectat doar pentru deținătorii de Iphone un otoscop ,numit CellScope,proiectat de Oto Clinic,disponibil atât pentru uz personal cât și medicilor specialiști.Se poate atașa otoscopul la Iphone 5,5S ,și 6,în partea superioară a telefonului se fixează direct o carcasă compatibilă modelului de Iphone,pentru integrarea corectă a atașamentului optic, Oto Clinic ,în partea de jos prezentând și un port pentru insfularea bulbului,urmând atașarea speculilor de diferite mărimi.Nu este compatibil cu modele vechi de Iphone.

Un rezumat dintr-un articol,’’Comparația dintre Cellscope și otoscop tradițional prezentat la Academia Americană de Conferință pentru Experiența Pediatrică din octombrie 2013 a scos la iveală importanța otoscopului atașat la telefon.Constatarea clinică este apeciată de medici,rezidenți și de părinți.Calitatea imaginii este foarte mare,se poate viziona clar urechea și cheltuile pot fi reduse prin folosirea otoscopului.Cellscope înregistrează video interiorul canalului auricular ,se conectează cu un medic pentru diagnosticare la distanță.Se folosește un software Eardrum Finder ,se descarcă aplicația mobilă de pe site-ul cellscope realizându-se astfel și un cont propriu, se oferă instrucțiuni pentru modul de navigare și de folosire .Se îregistrează video,imaginile sunt salvate în istoric,iar datele prezente pot fi adăugate la comenzile diagnosticare,simptom și tratament,dar acest lucrul este ideal mai ales daca este realizat de un medic.Imaginile sunt sortate după date și numele pacientului,se adaugă utilizatori,după nume,data naștere,iar prin istoric se poate vizualizarea progresul patologiilor.

Fig 2.1.15 Otoscop CellScope

(https://store.cellscope.com/products/oto-clinicians)

Folosind acest dispozitiv părinții sunt scutiți de drumul până la medic sau de așteptarea îndelungată la sala de așteptare,însă și copii sunt fascinați de tehnologie.Calitatea imagini este considerată una bună,dar doar la Iphone 6,neclaritea apare la iPhone 5,ceea ce este un dezavantaj major.

Fig 2.1.16 Imaginile înregistate cu CellScope (https://www.imedicalapps.com/2012/06/cellscope-claims-doctors-remotely-exam-infant-ear-infections/)

Instrucțiunile de funcționare sunt ușor de utilizat:

se inspectează pacientului care acuză dureri la nivelul urechii

poziționare corespunzătoare

selectarea urechii:dreapta sau stânga

apasarea butonul pentru înregistrare

introducerea speculilor

se apară un buton pentru încheierea înregistrării.

De asemenea imaginile înregistrare sau videoclipul este vizualizat de medic prin intemediului site-ului web,Oto Connect.Serviciul Web este o strategie interesantă urmărind examinarea la distanță dar încă nu are un stadiu bine lucrat,există posibilitatea ca răspunsul de către un medic să fie întârziat,să nu răspundă în momentul în care imaginea este procesată.În plus dispozitivul pentru examinarea în cadre clinice costă aproximativ 299 de dolari,în comparație cu alte otoscope nu există o diferență enormă,dar multi tind să creadă nu este necesară achiziționarea acestui dispozitiv.Schimbarea designului și a dimensiunilor telefoanelor este avansată,iar odată cu această schimbare trebuie schimbată și carcasa Cellscope-ului.Accesibil este otoscopul CellScope Otohome ,cu doar 79 de dolari,folosit de părinți care include serviciul Oto Connect cu 49 de dolari,dar diagnosticarea târzie poate să conducă la avansarea continuă a bolii.Părinții care pretind cunoștiințe medicale,tind să ofere un tratament medical neautorizat de un medical specialist, iar acest lucru conduce la deteriorarea sănătății.

Tot prin intermediul telefonului Iphone ,o companie din Marea Britanie ,a realizat atașarea unui otoendoscop prin carcasa specială,integrată pe telefonu.În pachet este inclus oto-endoscopul rigid ,suport ,inele de blocare și un mâner cu baterie integrată ,care se încarcă separat.

Fig 2.1.17 Oto-endoscop și Iphone

( http://www.telehealthtechnology.org/innovation-watch/endoscope-i)

Fig 2.1 .18 Comparații cu diferite modele de Iphone : 4S,5,5S

(https://endoscope-i.com/onewebmedia/1.2%20FAQ.pdf

Oto Endoscopul este un instrument rigid cu o lungime de aproximativ 10 cm ,dar cu diametre diferite:1.7 mm,2.7 mm și 3.4 mm,iar unghiul este disponibil la 0 ,30 45,70 de grade.Pentru apariția rezultatelor se conectează cu un sistem de tip cameră ,iar pentru iluminarea cu o sursă de lumină din fibră optică.Endoscopul a fost utiliza prima oară în urmă cu 30 de ani ,în chirurgia nazală,iar la sfârșitul secolului XIX-lea,Max Nitze ( 1849-1906) a introdus endoscopul în urologie pentru explorarea vezicii urinare.Explorarea spațiilor ascunse ale urechii medii,a devenit o dilemă pentru mulți doctori,cunoașterea anatomică fiind esențială ,iar urechea fiind o structură complicată este o adevărată provocare pentru explorarea precisă .Endoscopul are calitatea de viziona detaliile fine,precum sinusul timpanic,spațiile epitimpanic anterios și protimpanic.Avantajele oferite de dispozitiv sunt enorme:nu afectează pacientul prin mișcări bruște,vizualizează membrana timpanică fără manipularea capului,observă structuri ascunse,prin intermediul unghiurilor ,oferă imagini clare cu rezoluții de înaltă calitate,se scot corpurile străine cu ajutoruril forcepsului de aspirație de tip crocodil .

Fig 2.1.19 Otoendoscop (http://www.rcsullivan.com/www/map1voe.html)

A-tijă pentru intarea precisă în ureche;B-specul; C –piesă oculară pentru vederea canalului auricular ;D-Sursă de lumină cu fibră optică

Otologii și chirurgii recomandă introducere endoscopului în timpul operației pentru aprecierea exactă a patologiilor,acest lucru fiind demonstrat și dovedit ștințitific în cazul colesteatomei ,o tumoare la nivelul urechii,concluziile finale constau prin reducerea semnificativă a patologiiei. Aplicarea aparatului poate efectua o procedură mai puțin invazivă,cu detectarea a colesteatomului ascunsă în structurile anatomice. Se descriu și dezavantajele oto-endoscopului din cauza lentilei,dar care este manipulat prin folosirea unei soluții antifog,iar din cauza hemostazei realizate în operației,manipularea vârfului murdărit cu sânge impiedică vederea urechii.

Unghiurile la oto-endoscoape diferă,dar cel mai utilizat este unghiul de 0 grade dar și de 30 de grade,este folosit destul de frecvent.

Fig 2.1.20 Oto-endoscop cu unghiul de 0 (https://www.slideshare.net/reshma14695/otoendoscopy-types-uses-procedures-performed-advantages-and-disadvantages)

Oto-endoscopul cu unghiul de 30 de grade are avantaje precum,vizualizarea oscioarelor din urechea medie,trompa lui Eustachio,sinusul timpanic.

Fig 2.1.20 Oto Endoscope cu unghi de 30ș (https://www.slideshare.net/reshma14695/otoendoscopy-types-uses-procedures-performed-advantages-and-disadvantages

Fig 2.1.21 Otoendoscop cu 70ș

(https://www.slideshare.net/reshma14695/otoendoscopy-types-uses-procedures-performed-advantages-and-disadvantages)

Avantajul esențial este vizualizarea câmpului urechii medii care nu pot fi accesate cu microscopul de operare,poate fii utilizată și pentru inspectarea nazală fără achiziționarea accesorilor suplimentare,iar în comparație cu microscopul are o capacitate mai mare de inspecție și curățare a patologiilor.

În următoarea imagine sunt prezentate diferite părți anatomice ale urechii examinate cu un unghi de 45ș .Se observă claritatea oferită de aparat ale spațiilor discrete.

Fig 2.1.22 Spațiul subpiramidal

A,B-Spațiu retro-timpanic; C-Sinusul posterior și subpiramidal ; D-Spațiu subpiramidal aflat sub eminența piramidală.

(https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3102170/)

Fințele umane au la dispoziție numeroase dispozitive pentru diagnosticare,dar nu doar ei sunt avantajați,ci și animalele sunt inspectați cu otoscoape din ce în ce mai performante.Se folosesc otoscope tradiționale ,cu proiectarea luminii într-un tub conic,dar lumina este insuficientă pentru observarea detaliilor,iar cu avansarea tehnologiei au apărut otoscoape cu redarea imaginilor în timp real. Video-otoscopia este utilă pentru depistarea problemelor auriculare,dispozitivelor blocate precum receptoarele sau microfoane,și se folosește înainte de orice testare audiometrică.

Un otoscop celebru utlizat în clinica veterinară este otoscopul produs de MedRx,aduce calitate superioară a imaginii,clară cu rezoluție mare sistem de luminare pe bază de Led-uri alimentată la baterii reîncărcabile.Produsele din gama MedRx au fost concepute în anul 1994 ,de Ron Buck,iar în prezent ,compania a devenit un distribuitor important de echipamente pentru inspecția otologică și testate a auzului.

Instrumentul necesar introdus în ureche este sonda , formată din aluminiu și oțel inoxidabil,forma vârfului este conică și cu o capacitate de înclinare până la 3 mm,oferă un unghi de vizualizare mare de 110 ș,care permite examinarea canalului urechii cu o dimensiune mică,camera mini, integrată nu necesită focalizare,și are un balans alb pentru precizia necesarăSe atașează speculul la sondă,care după fiecare utilizare trebuie să fie curățate sau înlocuite.,iar lentila de sondă trebuie să fie curățata cu un dezinfectant sau cu alcool de uz medical.

Medicul vizionează imaginea urechii la laptop sau calculator ,conectarea otoscopului realizându-se prin intermediul Usb-ului 2.0.Medicul veterinar poate realiza procesul de spălare și irigare a urechii prin intodrucerea unui tub sau cateter din polipropilenă,folosind pe lângă otoscop și un dispozitiv de aspirare,procedurile fiind văzute pe ecran. .Se instalează modulul Noah pe calculator sau laptop pentru accesarea pe ecran a imaginilor. Dispozitivul de irigare împreună cu otoscopul pot îndepărta excesul de cerumen,păr,bucăți străine ,puroi chiar și insecte care ajung cu ușurință în urechea animalelor,și pot provoca daune major prin deteriorarea excesivă a canalului urechii.Procesul de irigare este simplă,se conectează cateterul de 2 mm la piesă,se introduce în ureche având o soluție de aspirație se începe irigarea și spălare ,iar cu otoscopul se observă la ecran procedura realizată.

Fig 2.1.23 MedRx (http://ecs-ltd.co.nz/wp-content/uploads/2015/09/MedRx-VO.jpg)

Fig 2.1.24 Dispozitivul de irigare/aspirare (http://www.telehealthtechnology.org/toolkits/video-otoscopes/assessment-process/product-cut-sheets/medrx-deluxe)

Pe lângă metodele de irigare și aspirație,scopul echipamentului medical MedRx este de captare a imaginii care se poate salva în fișierul propriu ,utile în vederea consilierii proprietarilor,recomandarea tratamentelor medicamentoase sau chirurgicale în funcție de gravitatea bolii

Evaluarea sănătății al sistemului auricular este important atât pentru oameni cât și pentru animale,în cazul oamenilor ar fi puțin mai simplu din punct de vedere al igienei,se pot folosi diferite metode de îndepărtare a excesului de ceară,de exemplu folosirea uleiului de bebeluș,dar pentru animale vizita la medicul veterinar este specială,folosindu-se doar de produse specializate pentru îndepărtarea fenomenelor străine deranjante.Boliile la nivelul urechii sunt mai frecvente la câini decât la oameni datorită dimensiunilor pavilioanelor.Ei nu își asigura propria igienă la nivelul urechii,iar stăpânul devine direct răspunzător pentru procedura de curățare.Neglijența poate provoca inflamații ,care conduc la otite sau infecții grave și necesită tratament dureros.Câinii cu predispoziție la acumulare de puroi,sau mizerie sunt în special cei care au urechiile lungi precum din rasa Cocker,Teckel,ș.a .Manifestările problemelor auriculare sunt evidente ,semnele ar putea fi:curgerea unui lichid închis la culoare din ureche,miros neplăcut,frecarea urechilor de suprafețe ,roșeața sau umflarea lobului,aplecarea capului într-o parte,irascibilitatea,schimbări comportamentale.Cauzele acestor semne sunt multiple;apar alergiile de la produse din alimentație ,paraziți ;din cauza lor scărpinatul este excesiv provocând răni grave,corpuri străine ,exces de cerumen,dereglări hormonale,infecții genetice și tumori.La primul semn ,stăpânul trebuie să se prezinte împreună cu patrupedul la un medic veterinar pentru examinarea fizică auriculară ,iar prin intermediul otoscopului se pot observa anomaliile,și se poate acorda tratamentul adecvat,fie chirurgical sau medicamentos.

CAPITOLUL 3 OBIECTIVELE TEMEI DE LICENȚĂ

CAPITOLUL 4. CARACTERISTICI STRUCTURALE ȘI FUNCȚIONALE ALE ANALIZATORULUI AUDITIV

Urechea umană are rolul principal de a capta undele sonore în două moduri:regulat iar în această categorie intră sunetele,și aleatoriu,adică prin intermediul zgomotelor .Undele sonore datorită condensării și rarefierii aerului prezintă 3 caracteristici importante:intensitatea,obținută prin amplitudine ,înălțimea constituită de frecvență ,și timbrul în funcție de vibrațiile armonice suplimentare.

Urechea umană se caracterizează printr-o sensibilitate maxima cuprinsă între 1000 -3000 cicli/s dar totuși,frecvența încasată de ureche are o valoare între 25 și 20 000 cicli/s

Îmbunătățirea calității aparatului auditiv a condus la formarea unor părți importante:urechea externă ,medie și internă.Fiecare dispune de o atribuție remarcabilă:urechea externă ,transformă informațiile sonore în semnale electrice,urechea medie ,transmite vibrațiile sonore și urechea internă are rol acustic și vestibular,pentru poziționarea corectă a corpului în mișcare și repaus.

Aparatul auditiv cuprinde în mod normal două organe diferite:organul principal al auzului și organul de echilibrul al conduc excitațiile la nivelul ganglionului spiral Corti și ganglionul vestibular Scarpa .Unindu-se formează nervul stato-acustic VII ,care pătrunde în trunchiul cerebral prin șanțul bulbopontin pentru îndeplinirea funcțiilor de echilibru si auditiv.La om,funcția auditivă este puțin mai slab dezvoltată decât la animale,având un rol de a se adapa societății,prin intermediul comunicării și formării relațiilor ,iar la animale semnificația ,pentru a se potrivi condițiilor de viață extreme,cu scopul de a cerceta pericolele și proveniența surselor de hrană prezintă un rol mai important.Din acest motiv,configurația anatomică este specifică pentru fiecare.La om ,dimensiunile aparatului auditv sunt reduse,iar la animale pavilionul urechii este suficient de mare și mobil.

4.1 Noțiuni de anatomie fiziologică și clinică

Urechea este formată din trei porțiuni:urechea externă,împreună cu pavilionul și canalul auditiv extern ;urechea medie cu timpan și cavitatea timpanică ,oscioare auditiv și trompa lui Eustachio ; și urechea internă,unde se găsește și sistemul vestivular

Figura 4.1.1 Structura organului de auz (http://anatomie.romedic.ro/urechea)

Fig 4.1.2 Structura vizibilă a urechii

4.1.1 Urechea externă

Urechea externă sau în denumire latină auris externa prezintă trei elemente de bază : pavilionul ( auricula) , conductul auditiv extern ( meatus acusticus externus).Cele două elemente formează o structură sub formă de pâlnie în continuitatea analizatorului auditiv conducând undele sonore la nivelul peretelui extern mobil al urechii mijlocii și pe membrana timpanică care realizează legătura dintre urechea externă și medie ,iar prin intermediul acțiunii lor ,aceste sunete vibrează.Poziționarea anatomică a celor două elemente la nivelul extremității cefalice,în dreapta și stânga ,îndreptate oblic ,medial și posterior realizează explorarea ușoară a sunetelor din mediul înconjurător.

Pavilionul urechii (auricula) este localizat pe fețele laterale ale capului,în spatele articulației temporo-mandibulare .Are formă neregulată,care se așează în centrul unui orificiu numit concha ( concha auriculae ),conducând la nivelul conductului auditiv extern,formând fața laterală al pavilionului.Înaintea conductului auditiv extern și anterior de concă de se află o proeminență mică ,numită tragus. Aspectul bine conturat al pavilionului este exprimat de helix,aflându-se în partea superioară și posterioară al acestuia ,pornind din concha și de o ridicătură numită antehelix care se termină în dreptul antitragusului .Între rădăcinile antihelixului se află foseta naviculară,iar între helix și antihelix se află șanțul helixului.Rolul helixului și a antehelixului este de a percepe și conduce sunetele la nivelul conductului auditiv extern.

În patea înferioară ,lobul urechii( lobulus auriculae) se prezintă ca o prelungire mobilă alcătuită dintr-o plică de piele lipită sau dezlipită de cap care nu are în structura sa cartilaj articular și fibre elastice,dar între cele două fețe cutanate se găsește țesut adipos.

Pavilionul urechii este format dintr-un schelet cartilaginos lamelar și fibre elastice acoperite de straturile pielii.Pielea este subțire ,formată din glande sebacee și sudoripare ,țesut lax și ,țesut adipos dar într-o cantitate mai redusă aderentă pe partea anterioară și mobilă pe partea posterioară și este conturată pe toate cavitățiile cartilajului.Cartilajul pavilionului susține pavilionul cu ajutorul mușchiilor auriculari ,anteriori ,superiori și posteriori acoperiți la exterior de piele ,prelungindu-se la porțiunea cartilaginoasă a conductului auditiv extern .Cartilajul prezintă elemente precum:helix cartilaginos ,antehelix,tragus ,antitragus și concă.

Ligamentele pavilionului sunt extrinseci ,în număr de două și intrinseci ,care unesc lamele cartilaginoase.Ligamentele extrinseci sunt de două feluri:anterior care unește tragusul și spina helixului cu tuberculul zigomatic și aponevroza temporală și posterior, care unește conca cu mastoida.Musculatura pavilionului sunt de asemenea de două feluri:extrinsecă și intrinsecă.Mușchii extrinseci sunt mușchi pieloși,care pun în mișcare pavilionul urechii și sunt de trei feluri:auriculari anterior,superior și posterior.Acțiunea mușchiior la om este foarte redusă deoarece nu sunt dezvoltați îndeajuns.Mușchii intrinseci ,chiar dacă sunt în număr de șase ,nu prezintă nici o acțiune asupra pavilionului,funcționalitatea contracției nu pot modifica forma urechii .Se prezintă sub formă de mici fascicule dispuse în jurul concăi.Mușchii sunt următorii:marele și micul mușchi al helixului,mușchiul tragusului,antitragusului,situat ,mușchiul piramidal ,mușchiul transvers și mușchiul oblic.

Din punct de vedere al vascularizației ,pavilionul urechii este alcătuit din artere,vene și limfatice iar inervația este motorie ,prin intermediul nervului facial,senzitivă ,prin nervii auriculo-temporal ,ramul auricular al pneumogastricului și nervul auricular din plexul cervical superficial .

Datorită cavității profunde și neuniforme,pavilionul urechii precizează coerent direcția de unde provin sunetele și conduce vibrațiile percepute din spațiul exterior către conductul auditiv extern

Conductul auditiv extern are o localizare cuprinsă între concă și membrana timpanice.Este un canal turtit ,cu forma S datorită traiectului său ondulat și se caracterizează cu o lungime de aproximatix 1,5 cm.Dimensiunile conductului auditiv extern sunt următoarele:peretele anterior 26 mm,peretele posterior,22 mm,peretele superior 21 mm peretele inferior 27 mm.Diametrul vertical nu este precisă,ci variază între valoriile 8,23 și 9,08 mm,iar diametrul antero-posterior între 4,60 și 6,54 mm.Prezintă două părți ,laterală cu o structură fibrocartilaginoasă acoperită de piele ,în care se află traguși numiți și peri fini anexate de glande sebacee ,care nu mai sunt prezenți în porțiunile osoase,iar partea medială formată de o porțiune osoasă în stânca temporalului.Structura osoasă,nu este prezentă la nou-născut ,iar la adult este formată de porțiunea timpanală a temporalului și de un fragment din scuamă.Pielea prezintă vibrize( fire mici de păr ) care au în structură numeroase glande ceruminoase ,iar prin secreția lor ,împreună cu celulele epiteliale descuamate ,alcătuiește cerumenul,o substanță de culoare gălbuie.Hipoacuzia se datorează acumulării în exces al acestei substanțe prin formarea dopului de ceară.

Vascularizația și inverția este asigurată de artere ,vene și limfatice .Ramurile auriculare ale arterei temporale superficiale,inervează urechea externă,acestea fiind următoarele:artera auriculară din maxilară ,și artera auriculară posterioară din carotida externă.Transportul venelor se realizează la nivelul jugularei externe și la plexul pterigoidian,iar limfaticele sunt îndrumate de ganglioni parotidieni ,retroarticulari și cervicali profunzi ai lanțului jugular.Invervația senzitivă este dată de auriculotemporal și ramura auriculară a plexului cervical și de ramura auriculară a vagului .Excitarea zonei inervate senzitive prin ramura auriculară a vagului stârnește senzații de greață și tuse excesivă.

Pavilionul are o sensibilitate ridicată datorată nervului auriculo-temporal,iar musculatura acestuia este inervată de nervul facial.

4.1.1 URECHEA MEDIE

Urechea medie sau denumită și casa timpanului este o cavitate pneumatică care conține aer la presiune atmosferică și un lanț de oscioare,localizată în stânca temporalului și formată dintr-o mucoasă care comunică anterior prin trompa lui Eustachio cu mucoasa rinofaringelui și posterior cu o serie de cavități pline de aer aflate în apofiza mastoidă numindu-se celule mastoidiene.Lanțul de oscioare articulate între ele ( ciocan ,nicovală și scăriță ) are rolul principal de a conduce vibrațiile percepute de membrana timpanice spre fereastra ovală .Transmiterea sunetelor se realizează atât prin lanțul de oscioare și oasele craniului,cât și pe cale aeriană datorită presiunii aerului la urechea medie sub acțiunea vibrațiilor la nivelul timpanului.Din acest motiv,calitatea auditivă în timpul traumatismelor de timpan ,nu dispare ,ci este diminuată.

Peretele lateral al urechii mijlocii este constituit din membrana timpanică. Membrana timpanică sau timpanul are o formă aproximativ rotundă ,și desparte conductul auditiv extern de cavitatea timpanului.Din punct de vedere al structurii,este de natură fibroasă ,și este formată pe fața externă din tegumente ,iar pe față internă de mucoasa case timpanului .Se comportă ca un aparat de rezonanță ,care prin undele sonore produse de modificările de presiune,vibrează.

Configurația anatomică a timpanului prezintă o înclinație mai accentuată la copii ,și se reduce treptat odată cu înaintarea în vârstă.Colorația normală tinde spre un cenușiu strălucitor ,discret și translucid.Diametrul este de aproximativ 1 cm ,iar grosimea sa are o valoare de 0,1 mm.Chiar dacă valorile sale numerice sunt mici,membrana timpanică este rezistentă și poate să suporte variații de presiune de peste o atmosferă ,dar în cazul vibrațiilor foarte puternice,se poate sparge.Muschii prezenți la nivelul timpanului sunt mușchiul tensor inervat de nervul trigemen și mușchiul scăriței ,inervat de nervul facial.

Timpanul se poate explora dinspre conductul auditiv extern cu ajutorul otoscopului.Prin extinderea pavilionului în direcție postero-superioară se poate realiza explorări otoscopice complexe.Imaginea otoscopică oferă detalii suprinzătoare ,începând de la nivelul depresiunii ombilicului până la cavitatea timpanului.Triunghiul luminos al lui Politzer numit și conul luminos al lui Wilde este prevăzut de la ombilic în jos și se datorează fasciculului luminos proiectat pe timpan.Se poate observa o proeminență albicioasă mică determinată de apofiza ciocanului ,iar prin transparență se pot vedea detaliile precum: ramura verticală a nicovalei ,ombilicul promontoriu .Aspectul normal al timpaniului se modifică în momentul în care apar aspectele patologice ,modifcări inflamatorii sau congestive.

Membrana timpanică este alcătuită din piele,strat fibros și mucoasă.Pielea este reprezentată de un strat subțire de epiderm ,unde se găsesc celule cilindrice și un strat cornos .Țesutul conjunctivo-vascular care se află în grosimea epidermului o leagă de stratul fibros.Stratul fibros este format din fibre conjunctive circulare și radiare care alcătuiesc un strat superficial ,și se desprind de la nivelul inserțiilor osoase ,fixându-se pe spatula ciocanului și la nivelul ombilicului.Fibrele circulare se găsesc sub mucoasa cavității timpanului,și alcătuiesc prin condensarea lor un cadru rotund ,inelar numit cadrul lui Gerlach,prin care timpanul se fixează în șanțul timpanic.

Șanțul timpanic este incomplet,iar la porțiunea terminală cadrul inelar Gerlach părăsește contactul osos sub formă a două cordoane care se îndreaptă către ciocan.Aceste două cordoane se numesc:ligamentul timpano-maleolar anterior și ligamentul timpano-maleolar posterior.Porțiunea timpanului dintre cadru inelar și ligamente se numește pars tensa,și este descrisă porțiunea cu cea mai mare dimensiune a membranei timpanului.Porțiunea pars flaccida sau membrana flaccidă al lui Shrapnell se află deasupra ligamentelor timpano-maleolare și delimitează conductul auditiv extern.

Stratul mucos al cavității timpanului este format dintr-un corion subțire în care se află un epiteliu pavimentos și unistratificat.

Urechea medie prezintă șase pereți:superior,inferior,anterior,posterior,lateral și medial.Perele superior sau cerebral poate conduce prin perforare ,otite supurate la copii ,care duce la boli grave precum meningite și encefalite.Peretele inferior sau jugular ,vine în contact cu vena jugulară internă.Egalizarea presiunii pe ambele fețe ale timpanului se datorează peretelui anterior denumit și tubar deoarece se deschide tromba lui Eustachio ,care realizează comunicarea dintre casa timpanului și rinofaringe.La nivelul peretelui posterior ,casa timpanului comunică cu celule mastoidiene,care sunt cavități umplute cu aer.Peretele lateral sau timpanic adăpostește membrana timpanică care realizează conexiunea dintre urechea externă și medie,iar peretele medial sau labirintic conține fereastra ovală și rotundă.

În interiorul urechii medii se află un lanț de oscioare,ciocan ,nicolă și scăriță.care traversează regiuniile membranei timpanicei și a ferestrei ovale.Ciocanul este un os mic de aproximativ 7-8 mm lungime ,Prezintă o extremitate ,numită cap care se articulează cu corpul nicovalei.Ciocanul se prinde de membrana timpanică prin intermediul unei apofize lungi ,numită mânerul ciocanului care se termină la nivelul spatulei,corespunzătoare ombilicului.Mușchiul ciocanului are rolul de a diminua vibrațiile sonore prea puternice.Este un mușchi mic ,de 2-2.5 cm lungime ,și ocupă compartimentul superior al conductului musculo-tubular.Este inverat de o ramură din ganglionul optic ,numit nervul tensoris tympani.

Nicovala este osul mijlociu dintre ciocan și scăriță.Prezintă un corp și două apofize.Corpul este turtit transversal și este prevăzut cu o suprafață eliptică care se articulează cu suprafața inversă de pe capul ciocanului.Datorită poziționătii anatomice,fiind fixată de capul ciocanului,joacă rolul unui ax de rotație .

Scărița este fixat în fereastra ovală ,și este compusă dintr-un cap ,o ansă cu două ramuri; anterioară și posterioară și o placă bazală.Capul ,este o piesă osoaă de dimensiuni reduse,ramura anterioară a ansei este dreaptă,iar ramura posterioară are o formă curbată.Placa bazală este o lamelă osoasă,subțire care prezintă conturul ferestrei ovale,având două porțiuni:superioară și inferioară.Baza scăriței este fixată în fereastra ovală prin intermediul unui ligament inelar.amplasată în poziție excentrică în fereastră.Mușchiul scăriței amplifică vibrațiile sonore slabe,relaxează întregul sistem auditiv și este considerat mușchiul ascultător .

Cele trei oscioare sunt unite între ele prin intermediul articulațiilor și a ligamentelor care contribuie la menținerea lor în poziției și reprezintă elemente conducatoare pentru mișcări.Musculatura lor permite adaptarea sistemului auditiv asupra supra-solicitărilor în raport cu cantitatea de sunete suportabile.

4.1.2 URECHEA INTERNĂ

Urechea internă conține cavități osoase ,canale și organele sensibile ale auzului și ale echilibrului,plasată în porțiunea osoasă a temporalului,care poartă numele de labirint osos.,în interiorul căruia se află labirintul membranos.La nivelul acestuia,se află receptorii pentru analizatorul auditiv și vestibular. . Labirintul osos conține vestibulul osos,canele semicirculare osoase orientate în direcțiile spațiului,și melcul osos sau canalul cohlear situat în partea inferioară a saculei împreună cu organul Corti și receptori acustici..Organul care captează sunetele se află în canalele semicirculare osoase,la baza lor,în creasta ampulară. În momentul în care timpanul captează undele sonore ,începe să vibreze ,iar undele prin intermediul oscioarelor sunt transmise de la fereastra ovală ,spre cohlee celule senzoriale ciliale trimit vibrațiile la nivelul creierului.

4.2 PATOLOGIA ANALIZATORULUI AUDITIV

În domeniul oto-rino-laringologie accesul la determinarea concretă ale patologiilor s-au modernizat ,pornind de la diagnosticare pe baze clinice și investigații uzuale la metode endoscopice și imagistice.Otoscopia a trecut prin modificări uluitoare ,pornind de la simplitate la metode moderne ,prin abordare endoscopică,conectare wireless,etc.

Din punct de vedere patologic,analizatorul auditiv prezintă boli numeroase,care se pot observa cu ajutorul otoscopiei.

4.2.1 CORPI STRĂINI AURICULARI

În urechea externă, corpii străini auriculari pot provoca leziuni grave ,dureri insuportabile,senzații de înfundare ,acufene și hipoacuzie. Corpii străini sunt de două tipuri:

exogeni reprezentați de corpi străini vii precum urechelnițe ,purici,ploșnițe dar și de corpi neanimați: hârtie mărgele ,etc.

endogeni :dop de cerumen,dop epidermic colesteatom,etc.

Pacientul manifestă simptomele în caz de leziune a conductului auditiv extern,datorită corpilor stăini vii ,otalgie violentă,tumefacție ,tegument roșu ,zgomote enervante , dureri,amețeală.În cazul corpiilor străini neaminați apar zgomote auriculare,dar pot fi și asimptomatici.

Corpii străini exogeni se pot observa cu ajutorul examenului otoscopic,prin introdrucerea speculului auricular și se verifică natura corpului străin.În momentul în care nu s-au produs leziuni ale timpanului și ale conductului ,se poate realiza spălătura auriculară.Corpii străini vii sunt înlăturați cu diferite substanțe:ulei de parafină,ulei de glicerină ,lidocaină.În cazul în care spălătura auriculară nu este eficiență ,se pune în practică intervenția chirurgicală pentru extragere.

Corpii străini endogeni ,constituit din dopul de cerumen și dopul epidermic ,sunt cele mai prezente patologii din conductul auditiv extern.Dopul de cerumen Se poate instala brusc,după baie,și provoacă disconfort, acufene sau hipoacuzie.Configurația anatomică a C.A.E anormală,precum și hipersecreția de cerumen se poate observa prin otoscopie ,diagnosticarea corectă se bazează pe această examinare.Se poate înlătura prin spălătură auriculară sau prin aspirație ,sub microscop chirurgical. Dopul epidermic poate să afecteze urechea medie,și să ajungă în stadiul de coleasteatom.

4.2.2 OTITELE URECHII EXTERNE

Otitele externe sunt infecții care pot pune în pericol viața pacientului,dacă nu sunt diagnosticate la timp.Cele mai frecvente otite sunt:otita externă difuză acută și cronică,furunculoza ,otomicoza ,ezcema urechii externe,neurodermita.

Otita externă difuză afectează pavilionul și CAE ,apare din cauza dopului de ceară ,bolilor prezente în piscină,exceme,reacții alergice.Pacientul prezintă durere cu debut brusc și sensibilitate ridicată a urechii externe.Aspectul congestiei și al edemului este evidențiat prin intermediul otoscopiei,observându-se și îngustarea conductului auditiv extern.Raportul otoscopic este dificial în momentul în care se acumulează excesiv lichid seros.Tratementul este medicamentos,în funcție de durere sau bazat pe picături,unguente iar în cazuri mai avansate se curăță C.A.E și se efectuează otopansament.

Fig.4.2.1.1 Otita externă difuză observată la otoscopie (https://www.oreillemudry.ch/l%E2%80%99otite-externe-oe/)

Otomicoza,este o infecție provocată de micoze și se manifestă prin ureche înfundată ,prurit intens ,scăderii ușoare de auz .Aceste micoze provocate de agentul etiologic Aspegillus niger apar datorită factorilor climatici,căldură ;umiditate,pătrunderea apei ,sau în cazul persoanelor care au diabet,care se confruntă cu boli hormonale ,stări deprevise imunitare.La pacienții cu diabet zaharat,examinarea clinică al urechii se realizează în mod frecvent,posibilitatea de a nu răspunde la tratament în primă fază este ridicată,iar pentru asigurarea unei vindecări complete se recomandă controale medicale regulate.Vindecarea incompletă a infecției micotice poate provoca otita externă necrozantă sau malignă ,o complicație foarte gravă cu un grad de mortalitate ridicat

Fig 4.2.1.2 Otomicoza (imagine otoscopică) (https://www.oreillemudry.ch/l%E2%80%99otite-externe-oe/)

Tratementul recomandat este toaletaj local,pentru a îndepărta depunerile micotice cu diferite soluții :alcool salicilic ,exoderil.

Otita externă necrozantă sau malignă este o inflamație a osului temporal și se manifestă prin otoree,hipoacuzie ,otalgie.Otoscopia evidențiază secreții muco-purulente ,edem local,îngustarea C.A.E . Afecțiunea are trei stadii clinice,în primul stadiul,nu părăsește conductul,iar tratamentul medical administrat este eficient,stadiul II,extinderea din teritoriul C.A.E provoacă invervarea nerviilor cranieni ,și ultimul stadiul ,prognosticul este letal,chiar dacă s-au aplicat mijloace medicamentoase sau chirurgicale.

Leziune tegumentelor C.A.E seste provocată de afecțiunea numită furunculoză.Durerea este semnul cel mai important,fiind intensă ,precoce.Tumefacție mărginită în jurul unui folicul polisebaceu este pusă în evidență prin otoscopie.

4.2.2 OTITELE URECHII MEDII

Otitele își fac prezență și în cazul structuriil urechii medii.Otita seroasă acută ,cu denumirea științifică otita acută catarală exudativă ,apare în urma unei inflamații la nas,rinofaringe ,sinusuri paranazale sau alergiei.Afectează în mod deosebit copii cu vârsta cuprinsă între 2 și 3 ani.Simptomele prezente sunt hipoacuzia,cu pierde parțiala de auz de până la 20-30 dB ,ureche înfundată ,acufene cu tonalitate joasă și autofone.Pacienții simt uneori prezența lichidului bacterian, deplasându-se în funcție de mișcările capului.Examinarea obiectivă realizată prin otoscopie ,descrie un timpan îngroșat ,prezența lichidului,reflex luminos absent,mobilitate timpanică redus.Prin manevra Valsalva ,bulele hidroaerice își fac prezența .Otoscopia trebuie efectuată în mod pneumatic ,pentru mobilitatea timpanică ,iar pentru un rezultat concret se utilizează microscopul chirurgical.

FIG 4.2.2.1 Otita medie seroasă acută

(http://www.orlonline.ro/archives/53)

Otita seroasă cronică sau mucotimpan apare după netratarea corespunzătoare a otitei serose acute și constă prin îngroșarea lichidului bacterian ,care devine seromucos sau chiar vâscos.Apariția otitei cornice se datorează presiunii de aer ,urmată de acumuluarea lichidului ,care nu poate sa fie evacuate de trompa lui Eustachio.Patologia apare des la copii,sub șase ani ,iar recomandarea medicală este observarea din timp a afecțiunii pentru prevenirea timpurie a tulburărilor de auz și limbaj.Factorii predominați pentru apariția inflamației sunt vârsta mică,sezonul rece ,istoricul familiei,alergii,și reflul acid,sindromul Down.Se manifestă prin hipoacuzie ( 40-50 decibeli) care conduce la lipsa de concentrare ,senzație de ureche înfundată ,datoriă acumulării excesive de lichid.Otoscopia accentuează timpan mat,îngroșat ,cu lichid de culoare gri-gălbuie.În cazul unei inflamații,vascularizația este accentuate.Uneori,pierderea auzului este ușoară și poate să dureze câteva săptămâni,și își revine fără administratre medicamentoasă sau să dureze câteva luni bune.Fludidul se poate vizualiza în spatele timpanului,dar la copii mici acest lucru acest dificil de văzut,datorită dimensiunilor urechii.

Fig 4.2.2.4 Glue ear sau otita seroasă cronică

(http://www.danieltweedie.com/glue-ear/)

Otita fibroadezivă sau otita atelectatică este o afecțiune cronică care s-a dezvoltat în urma unor aderențe fibroase în casa timpanică.În funcție de stadiu,se pot recomandat tratamente medicamentoase corespunzătoare,dar în ultimul stadiu de otită fibroadezivă este inefficient,nu își face efectul.Imaginea ,prin intermediul otoscopului cu speculul pneumatic Siegle și microscop chirurgical,arată un timpan îngroșat, retractat,triunghi luminous absent .

O altă afecțiune cronică a urechii medii este timpanoscleroza,apărută în urma supurațiilor auriculare.Simptomele specifice sunt hipoacuzia de transmisie sau mixtă,peste 50 decibeli.Otoscopia decelează perforația timpanului ,cu mărimi diferite și apariția depozitelor calcare.Leziunea acoperă lanțul oscioarelor,și pare pietrificat.Tratamentul recomandat este chirurgical.

Otita barotraumatică apare la persoanele care lucrează în condiții de presiune ,precum aviatorii sau scafandrii,dar și oamenii obișnuiți care călătoresc cu avionul,au constat o modificare la nivelul urechea,manifestându-se prin ureche înfundată,în special la aterizare.În cazul aviatorilor,în timpul urcării ,aerul din ureche iese cu ușurință,prin trompa lui Eustachio,dar la descensiune ,presiunea aerului crește

.Acest fapt se datorează modifcărilor de presiune atmosferică,la urcare variția de presiune este negativă,se percepe de către individ ,o scădere usoară a auzului,iar la coborâre variația de presiune este negativă,având rezultat blocajul la nivelul trompei lui Eustachio.În acest caz deblocarea se poate realiza prin manevre simple,precum mestecatul unei gume.Dacă nu se deblochează trompa,apar complicații precum otita medie seroasă barotraumatică.Din cauza ,reducerii de adaptare tubară,aerul străbate insuficient urechea ,și timpanul este înfundat.Prin prezența lichidului seros sau chiar serosangvinolent ,se poate diagnostica corespunzător inflamația.Se manifestă prin durere în ureche,zgomote ,scăderea auzului și amețeală.Otoscopia prezintă timpan perforat ,cu lichid gălbui sau hemoragic,iar în casa timpanică apar bule de aer.Se practică pentru vindecare, manevra Valsava,adminstrare medicamentoasă cu antibiotice ,spray nazal decongestionat.

Otita medie congestivă acută se recunoasțe prin otoscopie prin identificarea congestiei difuze de-a lungul ciocanului și în epitimpan.Inflamează cavitatea din spatele timpanului care comunica cu trompa lui Eustachio și o zonă din spatele nasului numită cavum.Se produse variația de presiunea negativă în trompă,și acumulare de lichid.

Otita medie supurată cronică sau otita acută cu timpan închis ,se întâlnește la toate grupele de vârstp ,dar mai frecvent la copii.Boala apare din cauza virozei respiratorii,fiind o infecție virală sezonieră.În funcție de fazele clinice,simptomele se manifestă astfel:

în prima fază ,apare otalgia,vertij,hipoacuzie moderată,paloare și stare generală alterată,otoscopia arată un aflux anormal de sânge în timpan

în a doua fază,otita colectată apare după câteva ore,sau chiar zile în funcție de imunitatea organismului,și de puterea bacteriană,manifestându-se prin otalgie pulsatilă, continuă, febră ridicată 39ș-40șC, hipoacuzie , acufene, frisoane,i nsomnie ,convulsii Aceste simptome apar frecvent la copii. Timpanul este inflamat puternic ,sau palid prin anemia produsă de distensie,cu puroi acumulat în casa timpanică.

În ultima fază de otită supurată perforată ,stabilit de perforarea bruscă a membranei timpanice ,se observă creștere excesivă de puroi.Otoscopia remarcă otoree purulent care evacuează casa timpanică.Supravegherea medicală de specialiate este esențială pentru prevenirea complicațiilor ,chiar și mortale.

Otita medie supurată cronică muco-purulentă este o inflamație cronică a mucoasei urechii medii.Factorii care conduc la apariția ei,pot fi generali ,prin imunitate scăzută,locali; infecții îndelungate și germeni microbieni ,rezistenți la tratament medicamentos sau dezvoltați în urma aplicării neadecvate.Otoscopia cu microscopul chirurgical se realizează cu mare atenție ,având sistem optic cu efect de mărire pentru observarea secrețiilor acumulate în C.A.E

Ostmastoidita acută ,denumită și osteoflemonul mastoidian ,este o complicație a otitei supurate acute .Otalgia cu iradiere în craniu și mastoid ,spontană ,continuă ,împreună cu febra ,anorexia,paloarea feței sunt principalele simptome.Examinarea obiectivă prin otoscopie se poate observa supurație auriculară,perforare,puroi .

Colesteatomul sau otita medie supurată cronică propriu –zisă este o patologie foarte gravă,apare din cauza unei infecții a urechii netratae sau poate fi dobândit pe parcursul vieții.Se definește ca fiind epiteliul scuamos cheratinizat la nivelul urechii medii sau ale altor zone pneumatizate ale stâncii temporalului.Colesteatomul este o tumoare benignă care poate distruge structuri osoase învecinate.Provoacă meningită , abcese cerebrale.paralizia nervului facial,risc de surditate,tulburări de echilibru alterarea gustului ,și este fatală dacă nu este diagnosticată la timp.

Simptomatologie cuprindere scurgeri de culoare gălbuie ,cu miros puternic și neplăcut ,otoree ,hipoacuzie de transmisie sau mixta,vertij ,amețeli,cefalee.Prin efectuarea atentă a investigației cu otoscopul și microscopul chirurgical se poate observa perforația timpanului,și apariția colesteatomului de culoare albicioasă.

Fig 4.2.2.5 Colesteatom (http://www.orlonline.ro/archives/157)

Uneori,pacientul poate fi asimptomatic,nu prezintă simptomele enumerate,dar prezența colesteatomului poate provoca infecții grave ,distrugeri osoase

Calea cea mai sigură de îndepărtare este doar prin intervenție chirurgicală fie prin timpanoplastie închisă sau deschisă.Diferența dintre aceste două operații se realizează în funcție de evoluția colesteatomului și gravitatea sa. Polipul auricular aflat la marginea perforației de dimensiune mică are capacitate de astupare ,iar polipul cu dimensiune mare ,fibros ,sângerează la atingere sau la încercări de extirpare.Extirparea necesită atenție sporită din cauza nervului facial și a fragmentelor din oscioare.Decesul prezintă o rată mică,datorita cunoașterii timpurie a a patologiei și administrarea terapiei medicamentoase,iar complicațiile intracraniene apar foarte rar.

Indiferent de tehnică ,pacientul trebuie să se prezinte la control medical,periodic,pe o perioadă minimă de cinci ani de la operație iar recuperarea poate să difere la pacienți ,în funcție intervenția chirurgicală .