Conducător științific Absolvent Conf. Dr. Ionică Elena Lefter Diana Claudia 2016 București UNIVERSITATEA BUCUREȘTI FACULTATEA DE BIOLOGIE… [614117]

UNIVERSITATEA BUCUREȘTI
FACULTATEA DE BIOLOGIE
SPECIALIZAREA BIOCHIMIE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Conducător științific Absolvent: [anonimizat]

2016
București

UNIVERSITATEA BUCUREȘTI
FACULTATEA DE BIOLOGIE
SPECIALIZAREA BIOCHIMIE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Markeri moleculari în cancerul
ovarian

Conducător științific Absolvent: [anonimizat]

2016
București

3

„Integritatea organismului este indispensabilă pentru
manifestările conștiinței. Omul crede, inventează, iubește,
suferă, admiră, și se roagă cu creierul și cu toate organele sale ”
Alexis Carrel, Man the Unknown, 1935

i

Cuprins
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 1
CAPITOLUL I. SISTEMU L GENITAL FEMININ ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 2
ALCĂTUIREA SISTEMULUI GENITAL FEMININ : ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 2
HISTOLOGIA OVARULUI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 4
1. Epiteliul de acoperire ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 4
2. Albugineea ovarului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 5
3. Corticala ovarului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 5
4. Medulara ovarului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 6
VASCULARIZAȚIA OVARUL UI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 6
OVOGENEZA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 7
CAPITOLUL II. CANCER UL O VARIAN ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 9
CANCERUL – GENERALITĂȚI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 9
FACTORII EPIDEMIOLOGI CI AI CANCERELOR UMA NE: ………………………….. ………………………….. ………………………….. 10
FORMAREA TUMORILOR ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 11
Inițierea și promovarea ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 11
Progresia tumorală. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 11
Cascada metastazică ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 12
CLASIFICAREA CANCERUL UI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 13
După localizare: ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 13
Din punct de ved ere histologic: ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 13
CANCERUL OVARIAN ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 14
CAPITOLUL III. MARKE RI TUMORALI ÎN CANCE RUL OVARIAN ………………………….. …………………….. 18
MARKERI TUMORALI -GENERALITĂȚI ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 18
Rolul markerilor tumorali ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 19
MARKERI TUMORALI UTIL IZAȚI ÎN DIAGNOSTICA REA CANCERULUI OVARI AN ………………………….. …………………….. 21
CA-125 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 21
CA 15 -3 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 26
Antigenul Lewis -Y ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 28

ii
Proteina epididimală umană ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 31
CA 72 -4 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 33
Fosfataza alcalină place ntară ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 36
Gonadotropina corionică umană ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 39
Alfa- fetoproteina ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 42
CA 50 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 44
Antigenul Sialyl Tn ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 45
CA 19 -9 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 46
Antigenul carcinoembrionar (CEA) ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 48
Antigenul polipeptidic tisular (TPA) ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 51
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 54
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 57
LISTA TABELELOR ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 63
LISTA FIGURILOR ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 64

1

Introducere
O caracteris tică fundamentală a orică rei fi ințe este reproducerea , ce se realizează prin
participarea a două organism e cu sexe diferite . Datorită acestui luc ru, apare fenomenul de
diferențiere sexuală încă din momentul fecundă rii oului , proces net diferit de diferenți erea
intersexuală somatop sihică ,bazată pe activitatea gonadelor, după pubertate.
Sistemul genital feminin este caracteri zat de o sensibilitate ridicată , deoarece, la acest
nivel pot apărea diferite patologii, precum infecții cauzate de diferite microorganisme sau chiar
formațiuni tumorale.
De-a lungul timpului au fost descoperite o serie de substanțe întâlnite în organismul uman,
cu rol în determinarea apariției unor formațiuni tumorale, substanțe numite markeri
tumorali. Fiind considerați „molecule produse de tumora însăși”, markerii tumorali pot prezenta
specificitate doar pentru un anumit organ, sau pentru mai multe.
Principalul scop al prezentei lucrări este determinarea și caracterizarea markerilor
tumorali ce înregis trează o specificitate ridicată pentru organele de reproducere fe minine , ovarele,
dintre care amintim: CA 125, CA 15 -3, CA 72 -4, CA 50, CA 19 -9, antigenul carcinoembrionar,
antigenul Lewisy , proteina epididimală umană, antigenul polipeptidic tisular, anti genul Sialyl Tn,
gonadotropina corionică umană, fosfataza alcalină placentară și alfa -fetoproteina.

2

Capitolul I . Sistemul genital feminin
Organismele implic ate în reproducere prezintă un sistem reproducă tor cu o organizare
morfofuncț ională extrem de c omplexă , prezentâ nd gonade atâ t cu funcție exocrină , prin
producer ea de game ți reprezentați de ovule și spermatozoizi, cât ș i funcție endocrină , implicate î n
secreț ia hormonilor sexuali.
Alcătuirea sistemului genital feminin:
Sistemul genital feminin are u rmătoarea structură ( Figura 1):
1. Vulvă – localizată la exteriorul corpului, alcă tuită din:
a. MunteleluiVenus : bogat în țesut fibroconjunct iv, acoperit la pubertate cu pă r
b. Labiilemari : pliuri cutaneo -mucoase , alcătuite din fibre muscular e și țesut
conjunct iv.Se unesc anatomic și formează două comisuri: anterioară și posterioară .
c. Labiilemici : alcă tuite din țesut conjunctiv ș i fibre muscular e de tip erect ile. Sunt
acoperite de muc oasă prevă zută cu epiteliu pavimentos , glande sebacee ș i sudoripare.
d. Clitorisul : Constituit din doi corpi cavernoși, separați de un sept incomplet.
e. Himenul : acoperă parț ial orificiul vaginal, fiind alcătuit din ț esut conjunctiv bine
vascularizat. Are o consisten ță elastică .
f. GlandeleBartholin : glande tubulare, ramificate, alcătuite din lobi formaț i din acini
glandular i cu funcț ie muco -secretorie. Sunt situate î n grosimea labiilor mari.
g. GlandeleSkene : așezate parauretral
h. Bulbiivestibulari : organe e rectile incomplet dezvoltate
i. Glandele anexe regionale
j. Perineul : formațiune musculo -aponevrotică .
2. Vaginul – localizat î n pelvis. Este un organ fi bro-muscular, cu rol î n copulație. Prezintă
mucoasă vaginală pe fața internă, ce se modifică în special î n raport cu secreț ia de
estrogeni.

3
3. Uterul – localizat î n pelvis. Este un organ cavitar, la nivelul cărui a nidează și se dezvoltă
produsul de concepție. Prezintă trei porț iuni:
o Corp – prezintă o față anterioară ușor con vexă, acoperită de peritoneu pâ nă la istm
o Istm – reprezintă o zonă retractilă a corpului uterin.
o Col – prezintă două fețe convexe și două margini groase ș i rotunjite.

Figura 1Sistemul genital feminin
http://anioncare.ro/wp -content/uploads/2014/03/OG_fem_anatomie_2_ro.jpg
4. Trompele uterine – localizate în cavitatea pelviană .Sunt definite ca f iind conduc te
musculo -membranoase, ce se î ntind de la coarnele uterine până la fața superioară a
ovarelor.
5. Ovarele – organe pereche, cu funcție endocrină și exocrină .
Ovarele sunt situate pe peretele posterior al pelvisului, constituind gonadele feminine. Au
formă ovoidă , cu un diametru longitudinal de aproximativ 3 centimetri, lă țimea de 2 cm ș i
grosimea de aprox imativ 1 cm î n stare fiziologică normal ă.Are o greutate cuprinsă între 6
și 8 grame.
În cazul apariției unei afecțiuni patologice, dimensiunile ș i aspectul ovarelor se
modifică ,așa cum se poate observa în figura 2.

4

Figura 2 Modificări morfopatologice ale ovarelor
a. ovarul stâng, cu un diametru longitudinal de 3,8 cm
b. ovarul drept prezintă un diametru mult mărit, de aproximativ 5 cm.

Ambele ovare pr ezintă aspect sclerochistic.
Ovarul prezintă două fețe – o față laterală, cu localizare pe peretele lateral al pelvisului, în
fosa ovariană, și o față medială, ce este acoperită în î ntregime de pavilionul trompei uterine, două
margini (anterioară -pe care se inseră mezoovarul,cu rol de „punte” între ovar și ligamentul lat al
uterului, și posterioară –liberă ș i mai groasă) și două extremită ți (superioarădenumită ș i tubară, pe
care se inseră atâ t ligamentul suspensor al ovarul ui cât și cel tubo -ovarian, și o extremitate
inferioară, ce dă inserție ligamentului utero -ovarian).
Histologia ovarului
Din punct de vede re histologic, ovarul este alcă tuit din: epiteliul de acoperire, albuginee,
corticală, medulară . (Figura 3 )
1. Epiteliul de acoperire
Epiteliul de acoperire este:
a. Simplu, cilindric, până la pubertate;
b. Simplu, cubic, până la instal area menopauzei;
c. Simplu, pavimentos, după instalarea menopauzei.

5
Celulele e piteliului de acoperire prezintă nucleu cu formă variată (nucleu alungit la celula
cilindri că, rotund la celula cubică și turtit în celulele care alcătuiesc epiteliul pavimentos), și
citoplasmă puțină ce prezintă vezicule pline cu mucină. O rețea de microvili este evidențiată la
polul apical al celulelor.
2. Albu gineea ovarului
Albugineea ovarului este alcă tuită din țesut conjunctiv dens ce acoperă aproape în întregime
ovarul (excepț ie face hilul) . Asemenea epiteliului de acope rire, albugineea nu se modifică pe
parcursul ciclului menstrual , deoarece nu e ste influe nțată de hormonii s exuali feminini. Î naintea
ovulaț iei, la zo na de contact dintre albuginee și foliculul matur ce urmează a fi expulzat , se
formează stigma ,reprezentâ nd locul unde se va pr oduce ruperea albugineei. Apariția stigmei este
concomitentă cu reducerea fluxului sanguin la acest nivel.

Figura 3 Structura internă a ovarului 1

3. Corticala ovarului
Este direct proporțională cu vârsta femeii , reprezentând cea mai dezvoltată componentă a
ovarelor.
Corticala atinge un maxim de d ezvoltare la pubertate , regresând ușor până la instalarea
menopauzei , când se transformă într -un țesut conjunctiv fibros , lipsit de parenchim.
Componentele corticalei sunt:

1http://media -2.web.britannica.com/eb -media/36/99236 -004-30E83B1F.jpg

6
i. Stroma conjunctivă alcătuită din ț esut conjunctiv lax spinocelular , la nivelul căruia se
găsesc fibroblaste fusiforme , puțină substanță fundamentală și o cantitate redusă de
fibre de reticulină ;
ii. Formaț iuni parenchimatoase ,reprezentate de: foliculi ovarieni, corpul galben ș i corpii
albicans
4. Medulara ovarului
Reprezintă partea centrală a ovarului , formată din țesut conjunctiv lax. Prezintă o
vascularizație bogată , reprezentată de vene de cali bru mare care dau naștere plexurilor. În
compoziția medularei intră ș i vasele limfatice , fibre nervo ase, celule ganglionare precum ș i
fascicule de fibre musculare netede.
Vascularizația ovarului
Conform clasificării realizată de Niculescu C. și colaboratorii2, este:
 Arterială , asigurată de:
a. Artera ovariană , despr insă din artera aortă . Artera ovariană dreaptă prezintă un traiect
oblic , retroperitoneal , fiind încr ucișată de artera colică dreaptă , în timp ce artera
ovariană stângă se încrucișează cu artera colică stângă ;
b. Ramura ovariană a arterei tubare , prov enită din artera uterină .
 Venoasă , prin :
a. Vena ovariană drea ptă, care se varsă î n vena cavă inferioară ;
b. Vena ovariană stângă , ce se varsă în vena renală stângă ;
c. Vena tubară internă drenează o parte din sâ nge.
 Limfatică , realizată prin ganglionii lom bo-aortici , ganglionii aflați la bifurcaț ia arterelor
iliace comune precum ș i prin ganglionii iliaci.
Inervația bogată este asigurată de nervii di n două plexuri vegetative major : hipogastric și
aortic.

2Niculescu, C., Carmaciu,R.,Voiculescu,B . – Anatomia si fiziologia omului -Compendiu, Ed.Corint,2009, pag 275 –
276,389 -391

7
Ovogeneza
Funcțiile ovarului sunt diviza te în două categorii : ovogeneză și secreț ia de hormoni
sexuali. Ovogeneza însumează transf ormă rile pe care le suferă celula germinativă foliculară pâ nă
la stadiul de gamet, reprezentat de ovulul matur .
Foliculul primord ial este alc ătuit dintr -o celulă sferică , de dimensiuni mari , situate central
(ovocit I ), și un strat de celule foliculare ,situat periferic. Proc esul de maturare a foliculilor î ncep e
odată cu pubertatea și se încheie î n momentul insta lării menopauzei, fiind controlat de hormonul
foliculo -stimu lator (FSH) . Ovocitul II este înconjurat de o structură groasă , rezistentă ș i cu rol
trofic ( membrana pellucida ),fiind situat la periferia foliculului secundar , format p rin proliferarea
epiteliului fo licular primordial.
Paralel , la periferia foliculului secundar se formează două teci car acteristic e foliculului:
internă ( secretă estrogeni sub acț iunea hormonului LH n (luteinizant) și exte rnă (prezintă structură
conjunctivă ). Majorita tea foliculilor secundari s uferă un proces lunar de involuție, unul singur
devenind matur. Acesta poartă numele de folicul de Graaf , reprezentâ nd cel mai voluminos
folicul, fiin d alcă tuit dintr -o teacă externă , una internă și o membrană granuloasă. Î n interiorul
foliculului se gă sește ovocitul , cu o poziționare periferică , fiind î nconjurat de cumulus proliger ,
iar radial sunt d ispuse celule foliculare , form ând corona radiata , cu rol î n nutriț ia ovocitului
expulzat , în cursul evoluț iei.
Celula germinativă foliculară trece prin stadiul de ovogonie , ovocit d e ordinul I, ovocit de
ordin II , preovul , ovul matur .
Ovulul matur este expulzat din folicul ul de Graaf , care se transformă la râ ndul lui î n corp
galben,ce poate fi de două categorii : periodic (se formează lunar ,în perioada de fertilitate
feminină ) și corpul galben de sarcină (apare în cazul fecundării ovulului și f uncționează în
primul trimestru de sarcină ). Corpul galben este format prin celulel e foliculare care suferă o
transformare în celule endocrine secretoare de progesteron.
Ovogeneza este strâ ns legată de fecundație , astfel că , în cazul î n care ovulul nu este
fecundat , corpul galben produs ca urmare a matură rii ovulului începe să degenereze î n cea de -a
24-a zi a ciclului menstrual .Involuț ia corpului galben este reprezentată de corpul alb cicatrizant.
Totalitatea transformă rilor suferite p oartă numele de ciclu menstrual (Fig. 4), cu o durată
medie de 2 8 de zile. Acesta este separat în două perioade : preovulatorie (durează pâ nă în cea de -a
14-a zi a ciclului ) și postovulatorie (din ziua 15) .

8
Ciclul menstrual poate prezenta diferite si mptome premenstruale și uneori,
postmenstruale , precum : dureri de cap , amețeală , acnee, febră , dureri musculare, s ensibilitate la
nivelul sânilor , crampe abdomin ale, frisoane, sudoare nocturnă , balonare , diaree, constipație,
greață , anxietate, insomnie, extenuare.
Simptomele menstruale diferă de la un organism la altul , și un eori pot fi însoțite de un
flux sanguin intens.

Figura 4 Ciclul menstrual
http://media -2.web.britannica.com/eb -media/07/55707 -004-140E41F8.jpg
Din punct de vedere endocri n, hormonii FSH ș i LH, secretați de adenohipofiză sunt
implicați în procesul de ovogeneză. Astfel , FSH este implicat î n transform ările suferite de folicul
(creștere și maturare) iar LH are rol în ovulație ș i în formarea ș i dezvol tarea corpului galben.
Estrogenii și progesteronul reprezintă produșii hormonali secretaț i de gonadele femin ine.
Estrogenii sunt implicaț i în procesul dezvoltă rii caracterelor sexual e secun dare feminine , fiind
sintetizaț i de celulele foliculare pe parcur sul maturării foliculului ,precum ș i de celu lele corpului
galben. Pe de altă parte , progesteronul reprezintă principalul hormon implicat î n modificarea
secretorie a muc oasei uterine , fiind secretat î n principal de corpul galben ,de pl acentă , în timpul
sarcinii , precum ș i de gla ndele cor ticosuprarenale , dar în cantită ți mai reduse .
Reglarea secreț iei ovariene se face prin intermediul procesului de feedback negativ la
nivelul axului hipotalamo -hipofizo -ovarian.
Dacă apar modifică ri ale acestor procese , intervin afecț iuni patologice.

9

Capitolul I I. Cancer ul ovarian
Cancerul – generalități
Cancerul , termen echivalent cu „neopl asm malign” sau „tumoare malignă”, reprezintă un
grup de boli ce au ca principal ă cauză dezvoltarea anormală a celulelor c u scopul răspândirii în
alte pă rți ale corpului.
Descoperirea cancerului se situează î n jurul anilor 3000 i . Hr.,în Egipt, unde s-a găsit un
document ce poartă numele „Papirusul Edwin Smith” ce reprezi ntă„o copie a unui frag ment
dintr -un manu al ce tratează chirurgia”.
Hipocrat , considerat Parintele Medicinei , a fost cel care a folosit pentru prima dată
termenul de “ca ncer” , prin referire la “crab”în limba latină .
Începâ nd cu s ecolul XVII , oamenii de stiinț ă au descoperit detalii importante care au
condus la “formar ea epidemiologiei cancerelor”. Î n anul 1713 ,„Bernandino Ramazzini, un doctor
italian , care a fă cut studii medicale pe călugă rițe a semnalat lipsa ca ncerului ovarian și de col
uterin î n rândul acestora.„El a considerat că motivul e ste legat de stilul lor de viață celibatar”3.
Din p unct de vedere biologic , apariția unei tumori reprezintă un proces ce implică atât
acumularea de mutații genetice multiple cât și modificări profunde în țesuturile învecinate.
Creșterea tumorii depinde de angiogeneza tumorală precum ș i de limfangiogeneza tumorală .
Fenotipul malig n se caracterizează prin:
1. Lipsa diferenț ierii: tumorile sunt considerate o acu mulare de celule stem nediferenț iate,
care au rolul de a se multiplica continuu ;
2. Proliferare crescută : nucleolii cresc în mă rime și numă r, bazofilia citoplasmei este
ridicată , datorită unei cantităț i mari de ARN ;
3. Apar trăsă turi atipice : celulel e devin neregulate , apar alteră ri ale c itoscheletului , nucleul
este mă rit.

3http://www.descopera.ro/cultura/10162117 -imparatul -tuturor -bolilor -scurta -istorie -a-cancerului

10
Factorii epidemiologici ai cancerelor umane :
 Radiaț ii ionizante ș i UV;
 Substanț e chimice carcinogene : tutun , alcool , fenol;
 Carcinogene ocupaț ionale ;
 Factori biologici : virali , bacterieni , parazitari;
 Carcinogene de natură hormonală ;
 Dieta : aditivi alimentari .
Deoarece orice tip de tumoră este monoclo nală, este necesară parcurgerea mai multor
etape până la apar iția ei.

Figura 5 Etapele formării celulei tumorale
(a) Celula tumorală inițială reprezintă prima celulă modificată din țesut ;
(b) Apare o tumoră localizată , pe baza diviziunilor repetate ale celulei
modificate ;
(c) Tumora invadează membrana bazală;
(d) Celulele din tumoră patrund în vasele de sânge.

11
Tumorile nu pot supraviețui fără producerea fenomenului de angiogeneză . Principalele
etape ale acestui proces sunt :
1. Stimularea cel ulelor endoteliale , prin secreția de că tre celulele tumoral e sau macrofage a
diferiț ilor factori angiogenici;
2. Penetrarea , prin secreț ia de prot eaze, a membranei bazale , de că tre celulele endoteliale;
3. Celulele endoteliale se deplasează că tre stimulul angiogenic;
4. Formarea noilor vase de sâ nge prin proliferarea celulelor endoteliale;
5. Remodelarea și formarea noii rețele capilare prin secreț ia de componente ale membranei
bazale.
Carcinogeneza, un pr oces biologic lent , are la bază „Teoria inițierii , promovării ș i
progresiei tumorale” . Acest proces bio logic se produc e în tr ei etape importante : hiperplazie
reversibilă , tumoră benignă , tumoră malignă .
Formarea tumorilor
Formarea efectivă a tumorilor cuprinde două etape :
Inițierea ș i promovarea
a. Inițierea reprezintă un proces rapid , ce poate dura câ teva minute , efectul să u fiind de cele
mai multe ori permanent
b. Promovarea tumorală este un proces lent , care include etapa de depresie (se acționeză la
nivelul unei gene reglatoare ,și permite celulei tumorale să se multiplice ) și etapa de
progresie către caracterul mal ign.
Progresia tumorală .
În cadrul tumorii pot apă rea diverse procese inflamatorii , realizate prin intermediul
macrofagelor , al celulelor Natural Killer și al limfocitelor B șiT. Aceste celu le inflamatorii sunt
capabile să iniț ieze un ră spuns imun care p oate conduce pâ na la uciderea celulelor tumorale. La
polul opus , ele pot favoriza angiogeneza , sau pot elimina celulele tumorale necrotice.

12
Când se realizează desprinderea din masa tumorală a unei celule ce stră bate dr umul prin
matricea extracelulară ș i membrana bazal ă pentru a penetra lumenul unui vas de sâ nge, are loc
metastaza pe cale hematogenă .
Cascada metastazic ă
Cascada metastazică include mai multe etape:
1. Celulel e se desprind din tumora primară (pot fi izolate , sau în grup de câte patru) , și cu
ajutorul enzimelor proteolitice , trec în circulația sanguină ;
2. Invazia locală a celulelor ma ligne . Celulele tumorale digeră componentele matricei
extracelulare , concomitent cu procesul de confru ntare dintre celulele tumorale ș i cele
normale.
3. Celulele maligne penetrează vasele de sâ nge fie din interiorul tumorii , fie di n proximitatea
ei. Vasele de sânge formate î n cadrul angiogenezei fie pot fi lipsite de endote liu, fie pot
prezenta doar un înveliș endotelial.
4. Transportul celulelor tumorale prin circul ația sanguin ă. Celulele tumorale circulă în grupuri
de câte patru , pentru ș anse mai mari de metastazare , deoarece î n sânge, ele sunt supuse
atacului diferitelor sisteme de apă rare, reprezentate de : anticorpi , sistemul complement,
macrofage , limfocite T , celule NK.
5. Embolizarea vaselor sanguine de că tre celul ele provenite din tumora primară , urmată de:
A. Moartea celulelor tumorale , deoarece asupra acestora se po ate exercita o presiune
aplicată de pereț ii vasului
B. Supravieț uirea celulelor tumorale ș i dezvoltarea tumori i secundare . Celulele
supraviețuiesc , se fixează de endoteliu și emit pseudopode , realizând contactul cu
membrana bazală . După degradarea acesteia , se realizează dezvoltarea tumorii
secundare în stroma tisulară învecinată .
Cancerul poate duce la mo artea organismului ca urmare a producerii unuia din cele trei
procese :
i. Procese infecț ioase (responsabile pentru 47% din cazurile de deces);
ii. Casexia , reprezentâ nd rezultatul produs de macrofage în urma apariției și dezvoltă rii
tumorii
iii. Fenomene hemoragice ș i trombo -embolice.

13
Clasificarea cancerului
Cercetă torii au stabilit mai multe criterii de clasificare a cancerului4 :
După localizare :
‒ Cancer de piele;
‒ Cancer tiroidian;
‒ Cancer esofagian;
‒ Cancer al organelor genitale (ovar, testicul);
‒ Cancer de pancreas ;
‒ Leucemie.
Din punct de vedere histologic :
‒ Carcinom – tumoare derivată din celulele putative;
‒ Sarcom – afectează ț esuturile de sus ținere;
‒ Limfom – se dezvoltă din limfocite;
‒ Mielom – ia naștere în mă duva osoasă , și se caracterizează prin apariț ia de tumori pe
oasele late;
‒ Leucemie – ia naștere în mă duva osoasă și are ca rezultat creșterea anormală a numă rului
de leucocite;
‒ Adenom – tumoare benignă a unei glande;
‒ Papilom – tumoare benignă epitelială ;
‒ Blastom – se dezvoltă pornind de la celule embrionare, nedife rențiate.
Studiile de epidemiologie au înregistrat valori alarmante î n anul 2008 , când 7,7 milioane
de decese au fost cauzate de cancer . Doar î n SUA , cancerul face aproximativ 1500 de victime pe
zi. În Rom ânia însă , anual sunt diagnosticate alte aproximati v 100.000 de cazuri , iar 50% sunt în
fază incurabilă .

4Badulescu F. Oncologie generală. Elemente de curs. Reprografia Univ. Craiova 1997:110 -192.

14
Tratamentul poate fi5:
‒ profilactic (profilaxia primară vizează cauza bolii ș i eliminarea factorilor de risc ,în timp
ce profilaxia secundară are ca scop depistarea bolii î n stadiu incipient, precanceros ,cu
ajutorul metodelor de screening ,stadiu c urabil prin tratament specific) ;
‒ curativ (se realizeaz ă prin trei posibilită ți: chirurgical, prin îndepărtarea tumorii maligne
precum și a ț esuturilor in vadate de celule tumorale , prin chimioterapie și radioterapie , ce
au ca scop înlă turarea prin dis trugere a celulelor canceroase întâ lnite fie în tumora
primară , fie la nivelul metastazelor) ;
‒ paliativ (reprezintă un tratament aplicat î n stadiile avansat e ale bolii , cu scopul amelior ării
simptomelor : durerea canceroasă , icterul mecanic prin compresie tumorală ).
Cea de -a șaptea neoplazie la nivel mondial în ceea ce privește frecvența o reprezintă
cancerul ovarian. Din punct de vedere numeric , anu al se înregistrează aproximativ 200.000 de
cazuri noi , dintre ca re, mai mult de 50% se soldează cu deces . În Romania , cancerul ovarian
ocupă locul cinci în topul frecvenței , după cancerul de sâ n, cel al colului uterin , cancerul colo –
rectal ș i cel pulmonar6
La o scară mai redusă , o statistic ă realizat ă la Spitalul Municipal Câmpina , a dezvăluit că
în anul 2014 , 22 de paciente cu vârste cuprinse între 24 și 75 de ani au suferit o intervenție
chirurgicală soldată cu histerectomie și ovarec tomie totală. Dintre acestea, 22,7% (n=5 ) din
cazuri au f ost diagnosticate cu tumori maligne epiteliale. Procentul a crescut la aproximativ 27%
în anul 2015, când , din 30 de intervenții chirurgicale , în opt cazuri au fost înregistrate tumori
maligne. Referinta bibliografica
Cancerul ovarian
Cancerul ovarian se defineș te ca un ne oplasm malign ce apare atunci când celulele din stromă sau
din epiteliul ovarian încep să se dividă într -o manieră haotică , manifestâ nd caractere de
agresivitate asupra mecanismelor imune ale organismului.
Cancerul ovarian precoce nu dispu ne de simptome specifice, fiind de cele mai multe ori
descoperit în sta dii avansate. Din această cauză , rata de supraviețuire este redusă (35%). P rin

5Dobreanu M. Aspecte metabolice in proliferari maligne -markeri tumorali. In Biochimie clinica -Implicatii practice . 2006;257 –
276
6Wallach Jaques. Markeri tumorali în interpretarea testelor de diagnostic, 2001, 88 -1203

15
contrast , rata de supravieț uire a pacientelor d iagnosticate cu cancer ovarian î n stadiul I este de
90%.
Apariția cancerului ovarian se datorează unor factori de risc precum : vârsta înaintată a
pacientelor ( >40 de ani) ,anteceden te familiale – influența eredită ții (mutaț iile genelor BRCA 1 și
2) duc la apariția unui risc de 16 -60% î n diagnosticarea cu cancer ova rian -, infertilitatea,
instalarea tardivă a menopauzei , administrarea terapiei hormonale de substituț ie sau a
estrogenilor .
Din punct de vedere histologic , cancerul ovarian este divizat î n trei categorii ( Tabel 1 )

Tabel 1Principalele categorii de tumori ovariene
Nr.Crt. Categorie Tipuri
1 Tumori maligne “epiteliale” (70%) Seroase
Mucinoase
Endometrioide
Nediferenț iate
Cu celule clare
Tumora Brenner
2 Tumori maligne ale celulelor germinale
(aproximativ 15%) Teratom malign
Tumori de sinus endodermal
Carcinoame embrionare
Coriocarcinoame
3. Tumori maligne ale crestei germinale/stromale Tumori cu celule tecale
Androblastom
Tumori cu celule ale granuloasei

Figura 6 Tumoră ovariană malignă, epitelială

Tumorile maligne ep iteliale ( Fig. 6) pot fi clasificate după gradul de dif erențiere și de
invazitate în: tumori maligne cu potențial scă zut ( prezintă lipsa invaziei stromale) ș i tumor i
„lower high -grade” ( tumori invazive)7.

7http://med -help.ro/wp -content/uploads/201 5/03/cancer -ovar-text-1-web.jpg

16

Figura 7Tumoră ovariană germinală

Tumorile ovariene germi nale ( Fig. 7) sunt repreze ntate de o masă tumorală pelvin ă, în
general asimptomatică. Î n cele mai multe cazuri, tumor ile ovariene germinale sunt înlăturate pri n
ovarectomie și histerectomie totală8.
Tumor ile ovariene stromale (Fig. 8) reprezintă o pondere red usă, în compar ație cu tumorile
epiteliale ovariene (aproximativ 7%) . Acestea pot apărea la orice vârstă, și pot produce hormoni
specifici9.

Figura 8Tumor i ovariene stromale

Tumorile ovariene borderline reprezintă o categori e aparte a tumorilor
ovariene .Caracteristica principală a acestor tumori este reprezentată de un grad crescut de

8http://www.intechopen.com/source/html/43338/media/image2.png
9http://med -help.ro/wp -content/u ploads/2015/03/cancer -de-ovar-2-web.jpg

FIG.9

17
proliferare celulară precum ș i de atipii nucleare , chiar și în absenț a diviz iunii haotice a celulelor
tumorale10.
Strategiile tra diționale de identificare a biomarkerilor cancerigeni ,au utilizat celule
tumorale î n scopul imun izării animalelor de laborator ș i pentru screeningul ant icorpilor care ar
putea recunoaște într -o manieră câ t mai eficientă antigenul.

10Robin LH, Wittekind Ch. Tumorile genitale feminine. În: UICC. TNM – Clasificarea tumorilor maligne. 6th ed.
New-York: Wiley -Liss, 2002 Versiune româna, Editura Ministerului Sanatatii 2005:165 -170.

18

Capitolul I II. Markeri tumorali în cancerul
ovarian

Markeri tumorali -generalităț i
Markerii tumorali , denumiț i generic biomarkeri sau antigene asociate cancerului , „sunt
substanțe prezente sau sintetizate de tu mora însăși sau produsă de gazdă ca răspuns la tumoră
care poate fi măsurată în sânge sau secreț ii și utilizată pentru a diferenția o tumoră de țesutul
normal sau pentru a determina prezența tumorii” 11.
Prima descoperire re feritoare la biomarkeri a fost î n anu l 1847, c ând a fost recunoscută
proteina Bence -Jones ca prim marker tumoral, prin procesul de precipitare al une i proteine din
urina acidifiată adusă la fierb ere. Urmă torul pas important î n descoperirea lor a fost fă cut în anul
1930, câ nd s-a descoperit gonadotropina corionică umană în urina femeilor diagnosticate cu
coriocarcinom placentar.
În 1935, W. Kutscher și H. Wolberg, au identificat un ni vel crescut de fosfataze acide în
urina pacienț ilor ce aveau drept diagnostic cancerul de prostată . Supozi țiile celor doi au fost
întărite în anul 1938 de că tre E. R. Gutman și A. B. Gutman care au descoperit cantități
însem nate de fosfatază acidă în ț esuturi.
În urma descoper ii AFP (alfa fetoproteinei) ș i a ACE (antigenul carcinoe mbrionic) din
1960, marke rii tumorali, datorită capacită ții lor de a fi sintetizați atât în țesutul fetal cât și î n
tumor i, au un rol important î n monitorizarea cancerului.
Recent , s-au realizat o serie de studii care au du s la identificarea oncogenelor ș i a genelor
supresoare de tumori , dezvoltarea unor tehnici precum tehnolo gia de recombinare AD ,
secvenț ializarea aut omată ș i tehnica PCR, au contribuit la înț elegerea rolului markerilor tumorali
la nivel molecular.

11http://www.umfiasi.ro/Rezidenti/suporturidecurs/Facultatea%20de%20Medicina/Onc ologie/oncologie%20medicala –
%20tematica%20curs%20rezidenti/9.%20Markerii%20tumorali.pdf

19
Un biomarker ideal trebuie să posede o serie de caracteristi ci, printre ca re amintim:
inducerea capacită ții de ră spuns la tratament a pacientului , elib erarea, fară o prelucrare
laborioasă, în ser sau urină , de către celule le maligne, prezența specificită ții de organ, precum și a
valorii de p rognostic, și nu în ultimul rând, trebuie să posede capacitatea de a depist a celulele
transformate malign î n tumori , chiar și î n stadii microscopice.
Determinarea concentraț iei unui marker tumoral depinde de o serie de parametri :
1. Specificitatea – reprezi ntă o corelație dintre rezultatul negativ al testului și starea de
sănătate a pacientului;
2. Sensibilitatea – rezultatul pozitiv al testului este direct proporțional cu prezența
formațiunii tumorale;
3. Valoarea predictiv ă pozitiv ă – reprezintă probabilitatea e xistenței tumorii la
pacienții ale căror teste au avut rezultate pozitive;
4. Valoarea predictivă negativ ă – reprezintă probabilitatea ca formațiunea tumorală să
nu existe , la pacienții ce prezintă valori negative ale testului.
Rolul markerilor tumorali
În oncologie , markerii tumorali înregistrează o importanță deosebită.
A. Valoare de screening . Se utilizează markeri tumorali cu rol de semnalizatori , pentru a
detecta cancerul în stadii timpurii și pentru a crește eficiența tratamentului;
B. Valoare de diagnostic . Alături de alte teste clinice , markerii tumorali pot determina
existența unui anumit tip de cancer , realizând totodată diferența dintre tumorile maligne și
cele benigne;
C. Valoare de prognostic. Împreună cu alte investigații , markerii tumorali ”ajută” tera peutul
în elaborarea unui plan eficient de tratament.
D. Rol în monitorizarea terapeutică . Un tratament eficient conduce la scăderea nivelului
de markeri tumorali din serul pacienților , în timp ce o creștere a concentrației de markeri
în timpul administrării medicamentelor , sugerează o extindere a tumorii;
E. Indice de supraveghere .După încetarea tratamentului , sunt necesare realizarea unor teste
pentru monitorizarea nivelului markerilor tu morali din ser ,în legatură cu posibilitatea
apariției recidivei tumorale sau a metastazării.

20
Tabel 2Clasificarea markerilor tumorali serici
Clasa Subclasa Constituenț i Domeniul de acț iune
Proteine tisulare Proteine oncofetale Alfa fetoproteine Hepatom , teratom, adenocarcinom
Antigenul carcinoembrionar Adenocarcinom mamar, digestiv, genital
Proteina S -100 Tumori melanice , salivare
Antigenul factor VIII Sarcom Kaposi
α-1 antitripsină , β -1
antitripsin ă Hepatom
Gonadotropina corionică
uman ă Tumori trofoblastice
Hormoni cu secreție
normală non-ectopic ă Tiroglobulina Cancer mamar
Tirocalcitonina Neoplazii multiple endocrine
Mioglobuline Sarcoame
SP1 Placent ă
Transferina Hepatom
Antigen specific prostatic Cancer de prostat ă
Surfactant Cancer pulmonar
β-2 microglobuline Mielom , limfoame
Imunoglobuline Limfoame , mielom .
Enzime specifice
de
țesut Fosfataza acidă prostatic ă Cancer de prostat ă
γGTP Obstrucț ii biliare
Neuronspecificenolaza Neuroblastom
Izoenzima Reagan Cancer ovarian, mamar
Glicoproteine,
markeri de grup
sau markerii unor
tumori
individualizate CA 15 -3 Tumori ovariene, nmamare
CA 19 -9 Adenocarcinoame digestive
CA 72 -4 Cancer gastric, de colon, ovarian, mamar
CA 125 Cancer ovarian, de pancreas, pulmonar
MB-5 Melanom
Oncogene Factori de creș tere Sis cu omologul lanț ului β
PDGF ( Platelet Derivated
Growth Factor) Leucemia mieloidă cronic ă
Int-2 cu EGF
(Epidermal Growth Factor) Tumori mamare la ș oarece
Receptori celulari erb-A cu receptor al
hormonului tiroidian Eritroblastoza aviar ă
erb-B cu receptor EGF Boli mieloproliferative
frs cu receptor CSF
(Colony Stimulating Factor ) Sarcoame feline
HER 1-2 cu receptor EGF Cancer mamar
GTP (guanozin – 5
trifosfat ) legat
H-ras cu treoninkinază legată
GTP Leucemii
N-ras Neuroblastom
K-ras Carcinoame
Proteinkinaze abl cu tirozinkinaz ă Leucemie mieloidă cronic ă
mos cu tirozinkinaz ă Sarcom murin Moloney
src cu tirozinkinaz ă Sarcomul Rous
Pentru detecția cancerului ovarian din stadiul incipient până în stadiul de metastază sau
chiar recidivă , se efectuează teste de laborator ce au ca rol detecția unor concentrații ridicate ale
unor markeri tumorali din sânge .

21
Princip alii markeri tumorali determinați î n cancerul ovarian, sunt :
 CA-125
 CA 15 -3
 Fosfataza alcalină placentară
 Gonadotropina corionică umană
 Alfa-fetoproteina
 CA 72 -4
 Antigen ca rcinoembrionar (CEA )
 CA 19 -9
 CA 50
 Antigen Lewisy
 Antigenul Sialyl –Tn
 Antigenul polipeptidic tisular

Markeri tumorali utilizați în diagnosticarea cancerului ovarian
CA-125
CA 125 ( Cancer Anti gen 125) este un marker produs î n mod particular de cel ulele
canceroase ovariene ,fiind considerat un marker seric foarte important î n managementul
tratamentului cancerului ovarian. Este cla sificat ca fiind o glicoproteină cu o masă moleculară
ridicat ă, de aproximativ 220kDa,c are circulă în ser legată de o altă glicoproteină , cu o masă
molecular ă de 5 ori mai mare ,fiind î ntâlnită la nivelul mai multor organe vitale precum : pancre as,
stomac , ovar, rinichi. Deși prezintă o relevanță diagnostică majoră î n cancerul ovarian , CA -125
este considerat marker secundar (după CA 19 -9) în cancerul pancreatic .
Descoper irea markerul ui CA -125 este destul de recentă , anul 1983 fiind anul descoperirii
lui de că tre Bast ș i colaboratorii săi. Echipa de cercetă tori a realizat anal ize pe 100 de paciente ,
detectând apariț ia CA -125 la 82 dintre acestea . Identificarea CA -125 se fa ce pe baza reactivită ții
sale cu ant icorpii monoclonali OC 125 ,aceștia din urmă recunoscâ nd determinanți i genetici
repetitivi din protein a CA-125.

22
Pragul normal se încadrează pâ nă la valoarea de 35U/l , concentraț ii ușor crescute ,
tranzitorii întâlnindu -se și în afecț iuni pre cum anexite acute , insuficiență renală , pancreatite
acute, colecistite , peritonite , hepatite cronice , endometrioze .
Paralel cu partea patologică , niveluri uș or cresc ute de CA -125 se pot descoperi în timpul
menstruației, precum și la feme ia aflată în primul trimestru de sarcină .
CA-125 este codificat de gena MUC16. Studiul realizat cu ajutorul spectroscopiei RMN
multif uncționale a dete rminat structura tridimensională a do meniului SEA din murina
omoloagă MUC1612.
Domeniul SEA formează o structur ă sandwich de tip alfa sau beta ,fiind alcă tuit din 2
spirale alfa ș i 4 cat ene beta antiparalele , prezentând β -turn î ntre al fa1 ș i alfa 2, drept o
caracteristică specifică . Rezidurile care alcătuiesc β -turn sunt conservate în toate secve nțele
domeniului SEA, acestea fiind Asn -10, Thr -12, Arg-63, Asp -112,Ser-115, Phe-117, grupate pe
suprafaț a catenelor beta , cu un rol imp ortant din punct de vedere funcț ional (Fig. 10 , 11). Există un
epitop putativ pentru anticorpii anti -MUC16 , situat î n jurul catenelor beta2 și beta3.

Figura 9. Structura α-helix a MUC16 Figura 10 Structura -helix a MUC16

12Duffy MJ , Shering S , Sherry F , McDermott E , O'Higgins N -The International Journal of Biological Markers
[2000, 15(4):330 -333

23
Compoziț ia pr oteinei CA -125 este reprezentată de un domeniu transmembranar ,o coadă
citoplasmatică scurtă și o structură extracelulară glicozilată extrem de mare.Structura prezintă
domenii repetitive alcă tuite din 156 de aminoacizi ce cuprind situsuri de legare a epitopului ,un
domeniu amino -terminal , bogat în secvențe de treonină sau serină , implicat î n cea m ai mare parte
în O-glicozilarea cunoscută ca fiind prezentă la CA -125 ( Fig.9, Fig.10 )

Figura 11 CA-125 – glicoproteină transmembranară
https://en.wikipedia.org/wiki/CA -125 (editat)

CA-125 se definește ca fiind o glicoproteină transmembranară foarte mare (Fig. 11 ). Din
acest moti v, eliberarea sa de pe suprafața celulară necesită o fosforilare citoplasmatică , urmată de
un clivaj proteic. Domeniul extracelular este alcă tuit din aproximativ 60 de unită ți repetitive care
cuprind o punte disulfurică cisteina -loop,precum ș i situsul de le gare al OC125. Posibilitatea
înțelegerii funcției biologice a CA -125 este dată de secvenț ierea genei.
Multe studii au ară tat că un nivel cres cut al expresiei marker ului CA-125 reprezintă un
indice al semnelor clinice de progresie a cancerului ov arian . S-a demonstrat faptul că schimbarea
nivelului de CA-125 spre valoarea superioară a normalului a fost un predictor mai exact în ceea
ce privește recidivarea bolii la pacienții aflaț i sub supraveghere , în urma aplică rii tratam entului
pentru cancerul ovarian .

24
Testul iniț ial CA -125 uti lizează anticorpul OC -125 cu rol în recunoaș terea epitopilor
marke rului CA -125 de pe o glicoproteină cu o masă moleculară mare13. A fost dezvoltat ș i test ul
CA-125 – II, care se bazează pe anticorpi monoclonal i ridicați împotriva unor epitopi exprimați
de această moleculă . Oricare din testele amintite a u ca scop detectar ea unui nivel crescut de
marker CA -125.
Pe baza afirmației că markerul CA -125 este considerat un determi nant antigenic ce este
exprimat î ntr-o proporție de 80% de că tre carcinoamele ovariene epiteliale , s-a dez voltat un test
imunoradiometric , folosind un anticorp monoclonal OP125 , întâ lnit î n serul uman . Acest test are
ca scop optimizarea car acteristicilor de specificitate , sensibilitat e și performantă pentru
determinarea cât mai precisă a concentraț iei de CA -125 din organismul uman. Prin intermediul
testului imunoradiom etric pe un lot de 56 de pacienț i sănă toși, s-a stabilit media concentrației
CA-125 ca fiind cuprinsă î n intervalul 9.7 ±3.2 U/ml pentru bă rbați, și 13.1 ±6.8 U/ml pentru
femei. În urma succesului cercetătorilor de a evidenția expresia CA-125 în serurile pacienților
sănătoși ș i a pacienților cu diagnostic de carcinom ovarian sau bolile beningne , s-a decis ca
acesta să fie folosit pentr u diagnosticarea precoce ,urmată de monitorizarea atentă a cancerului
ovarian14.
O expresie redusă a markerului CA -125 se înregistrează în timpul chimioterapiei primare
precum și î n studii clinice de faza II . În acest caz, o c reșterea concentraț iei de CA -125 indică
apariți a bolii recurente, cu cel puț in 3 luni înainte de instalarea bolii .
În prezent , în laboratoarele clinice , determinarea nivelului marker ului CA-125 din sânge le
venos se realizează cu ajutor ul unor kituri speciale. Această procedură nu este însă foarte
specifică , datorită unor interferenț e analitice precum : titruri crescute de ant icorpi ant i-ruteniu și
anti-streptavidină , tratamentul pac ienților cu biotină administrată în doze mai mari de >5mg/zi ,
precum și apariția î n organismul pacientului a uno r anticorpi mono clonali proveniți de la șoarece ,
și administrați la bolnav în scop t erapeutic sau de diagnostic15.

13Farias FR. Gynecologic cancers. Casciato DA, ed. Manual of clinical oncology. Phi ladelphia: Lippincott, Williams
&Wilkins, 2000:238 -265.
14Ochi Y, Okabe H si colab. – Tumor marker – present and future. Rinsho Byori, 1997 Sep; 45(9): 875 -883
15 Dobreanu, Minodora. Aspecte metabolice in proliferari maligne -markeri tumorali. In Biochimie clinica -Implicatii practice
2006, 257 -276.

25
Pe baza unor studii realizate pe un lot de 80 de paciente ,având la bază și lucră rile lui
Rustin16, s-a demonstrat că :
‒ creșterea cu 25% a valorii CA -125 la trei probe succesive precum și menț inerea valorii de
100U/l ,valoare ca re nu scade cu cel p uțin 50% după tratament , reprezintă un indicator de
progresie .
‒ creșterea nivelului de CA -125 pană la dublul valor ii maxime a normalului ,indică o boală
evolutivă , conform criteriilor lui Rustin ,
‒ scăderea concentraț iei de CA-125 î n ur ma chimioterapiei , demonstrează eficiența
tratamentului î mpotriva tumorii,
‒ boala reziduală se manifestă prin creșterea valorii markerului după aplicarea tratamentului
corespunzător , sau chiar în timpul aplică rii acestuia .
În cazul acestuistudiu , corelația dintre valoarea crescută a markerului CA -125 ș i stadiul
avansa t al bolii reprezintă un indicator în prognost icul negativ al evoluției bolii , anunțând
totodată reapariț ia bolii , recidivă sau prin metastază . Astfel , în urma monitorizării pacientelor cu
CA-125 î n limite norm ale, cerceătătorii au observat faptul că din 37 de paciente , doar la 4 s -a
înregistrat o recidivăși reapariți a simptomelor unei boli în timpul convalescenței .În paralel, dintre
pacientele la care s -au înregistrat valori crescute ale markerului CA -125,majoritatea au manifestat
resută a bolii (41 din 43) , iar ponde rea pacientelor la care nu s -a înregistrat apariț ia unei recidive
a fost aproape inexistent ă.
Un interes major asupra acț iunii markerului CA -125 în predicția cancerului de ovar au
avut ș i un grup de cercetatori din Ohio17, care au pus bazele unui stu diu de evaluare a pacientelor
având drept di agnostic cancerul ovarian , după sesiuni de 5 respectiv 8 sedinț e de ter apie. S -au
realizat analize după 2 luni de la încheierea studiului , după confirmarea a 81 de recurenț e în
rândul pacienților evaluabili . Ultima anal iză, după un an de la încheierea studiu lui, a beneficiat de
o perioadă mai lungă de urmă rire.
S-au efe ctuat diverse seturi de analize , iar pe baza rezultatelor , valoar ea de 30 U/ml a fost
considerată pragul superior al normalului , iar dublul acestei valori reprezintă definiț ia pro gresiei
bolii. Metoda utilizată pentru d etectarea valorilor mai sus menț ionate , are o sensibili tate de

16Vasey PA, Herrstedt J, Jelic S. ESMO Minimum clinical recommendations for diagnosis, treatment and follow -up
of epitelial ovarian carcinoma. Ann Oncol 2005 , 159 -176
17Boyle P , Maisonneuve P, Autier P. Towards cancer control in women; J Epidemiol Biostats 1998;(3):37 -68.

26
85.9% ,și o spec ificitate de aproximativ 92% . În urma analizelor efectuate s -a observant că un
nivel crescut de expresie a CA -125 a redus ponderea de diagnostic fals pozitiv la <2% dintre
pacienți18.
Toate aceste studii au indicat faptul că principal a aplicați e clinică a markerului CA -125
rămâne detectarea precoce a canc erului o varian . Pe baza acestei afirmaț ii, a fos t dezvoltat un
algoritm de estimarea riscul ui de apariție a cancerului , având la bază nivelul și tendința de
creștere a markerului CA -125.

CA 15 -3
Markerul tumoral CA 15 -3 este o glicoproteină transmembranară , cu o masă molecular ă
mare , care codifică pentru gena MUC1 . Proteina MUC1 este foarte des glicozilat ă aberant și este
supraexprimat ă în cancer. Din punct de vedere fiziolog ic, MUC1 are un rol important în procesul
de adeziune celulară , iar nivelul ridicat a l markerului poate indica apariț ia metastazei19.
MUC1 prezintă domen ii SEA (Fig.1 2), asemană tor cu CA -125, însă , în acest caz ,
domeniile SEA trec printr -un tip nou de autoproteoliză , care are la bază stresul conformațional și
hidroxi -serina conservată. S -a ridicat supoziț ia ca domeniile SEA de la markerul CA 15 -3 au
evoluat pentru a disocia ca rezultat mai degrabă al stresului mecanic decâ t al stresului chimic la
nivelul membrane i celulelor apicale , acest lucru având rol de protecție î mpotri va rupturii
celulelor epiteliale.
Cercetătorii au sugerat și faptul că celula poate prezenta o forfecare mecanică, la nivelul
suprafeței mucoasei, corelat cu disocierea semnalizată prin pierderea unei anumite proteine cu rol
de legare al domeniilor SEA. A semenea CA -125, domeniile SEA prezintă catene antiparalele.
Nivelul markerului CA 15 -3 în serul unei persoane sanătoase nu trebuie să depașească 25
U/ ml.

18Donaldson, E. S., van Nagell, J. R., Pursell, S., Gay, E. C., Meeker, W. R., Kashmiri, R. and van Devoorde, J. (1980), Multiple
biochemical markers in patien ts with gynecologic malignancies. Cancer, 45: 948 –953
19Henry, John Bernard. Immunoassay and Related Techniques; Tumor markers. In Clinical Diagnosis and Management by
Laboratory Methods, 1998, 283 -297.

27
În urma analizelor multivariate, s -a dedus faptul că nivelul de CA 15 -3 din organism este
independent de mărimea tumorilor sau de stadiul ganglionilor limfatici. Rezultatele analizelor au
dus la concluzia că CA 15 -3 este primul marker din ser, independent de prognostic.

Figura 12 Structura proteinei MUC 1

Determin area nivelului de marker CA 15 -3 din serul pacientelor este utilizată în special
pentru depistarea precoce a canceru lui mamar. Tot uși, o concentrație de stul de ridicată de CA 15 –
3 a fost observată în cazul prezenței unor tumori beningne ovariane , în afecț iuni pulmonare,
insuficiență renală , sau insuficiență hepatic ă20.
În cazul cancerului ovarian , studiile bazate pe screening -ul de sensibilitate ș i ultrasunete
au determinat o sensibilitate pentru depistarea stadiului incipi ent al bolii de aproximativ 40% .În
vederea creșt eriisensibilității metodei pentru depistarea cancerului de ovar î n stadiu incipient, s-au
realizat studii în cares -au analizat sim ultan diferiți markeri: CA -125, CA 72 -4 și CA 15 -3. S-a
realizat un s tudiu pe un lot de 63 de pacienți și 126 de martori sănăt oși, iarr ezultatel e studiului au
demo nstrat apariția unei sensibilită ți ridicate atunci când se analizează simultan CA-125 ș i CA
15-321.

20Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010 , 15-17
21Lothar T. .Tumor Markers. In Clinical Laboratory Diagnostics, 1998, 955 -957.

28
Pentru un diagnostic diferențiat, s -a observat că,analizând simultan CA -125, CA 72-4 și
CA 15 -3 , eficiența diagnosticului crește.În cadrul studiului au fost analizate 15 tum ori
borderline, 226 maligne , și mai mult de 120 de tumori benigne. Numă rul pacientelor
diagnosticate cu un carcinom o varian a fost aproximativ 130. În urma rezultatelor obținute , după
eliminarea din calculele statistice a tumorilor borderline , s-a demonstrat că antigenul CA -125 este
sensibil pentru carcinomul ovarian , dar cea mai mare spec ificitate (95%) și valoare predictivă
pozitivă (92%) a fost obțin ută de markerul CA 15 -3. Totuși , analiza simultană a celor 3 mar keri a
avut drept rezultat apariț ia unei valori fals -pozitive pentru tumorile maligne (12 -36%) . Astfel, s -a
demonstrat că antigenul CA 15-3 aduce cea mai semnificativă contribuție în predicț ia unor tumori
maligne22.
Pentru a demonstra implicarea markerului CA 15 -3 și în alte afecțiuni benigne ș i maligne,
cercetătorii au realizat un studiu pe 90 de cazuri patologice benigne ( 24 tumor i ovariene , 28 cu
fibromatoză , 18 cu endometrioză ș i celelalte ca zuri cu hiperplazie endometrial ă) și 180 de
pacienț i cu tu mori maligne (58 cancer de ovar , 61 cazuri de cancer de col uterin ș i restul de
cancer endometrial). Rezultatele au ară tat faptul că, în cazul t umorilor maligne , 74 de pacienț i au
prezentat valori ridicate ale CA 15 -3 (nivel mai crescut de 30U/m l), în timp ce tumorile benigne
au prezentat nivel r idicat de antigen CA 15 -3 doar î n 5 cazuri de tumori ovariene. Ca urmare,
cercetătorii au demonstrat că un nivel crescut al prezentului marker se observă în special î n
cazurile de tumori o variene.
Antigenul Lewis -Y
Antigen de natură oligozaharidică (alcătuit din fucoză) , antigenul Lewis -Y este exprimat
în 75% dintre tumori le ovariene , dar efectele ș i mecanismele care produc prolifer area celulelor
canceroase sunt încă necunoscute23.
Antigenul Lewis constituie un sistem alcătuit din două tipuri de antigene : tipul I (Lea și
Leb), import ant în grupările histo -sanguine , și tipul II (Lex si Ley), considerat antig enul asociat
tumorilor , fiind ț inte utile pentru tratamentul c ancerului ( imunoterapie p e bază de anticorpi).

22McPetersen R., Pincus M., Biochemical Markers of Bone Metabolism. Clinical Enzymology. In Henry’s Clinical
Diagnosis and Management by Laboratory Methods – Sauders Elsevier 21 -Ed 2007, 181, 255 -357.

23Duffy MJ, Shering S, Sherry F, McDermott E, O'Higgins N -The International Journal of Biological Markers [2000, 15(4):330 –
333]

29
De-a lungul timpului s -a demonstrat ca antigenele Lewis s unt structuri rigide , cu aceeași
conformaț ie atât în stare legată cât și în stare liberă. Această caracteristică determină o
recunoaștere extrem de specifică a factorilor determinanți individuali de natură glucidică ,
reprezentând un obiectiv primordial î n dezvoltarea de tratamente eficiente pe baza d e anticorpi.
Epitopii Le a si Leb sunt secretați î n plasm ă sub f orma de glicolipide , după care sunt
încorporați în membrane le eritrocitare, și sunt exprimați într -un număr mare de țesuturi. Prin
comparaț ie, Lex si Ley sunt exprimați doar î n anumite tipuri tisulare.

Figura 13 Determinarea schematică a tipurilor de antigen Lewis I și II
(a) – Leb
(b) – Ley
http://www.nature.com/icb/journal/v83/n6/fig_tab/icb200596f1.html#figure -title

Anticorpul monoclonal specific MAB 35193 a reprezentat baza unui studiu pentru
determinarea expresiei antigenului Ley la nivelul liniilor celulare canceroas e24. Dintr -un lot de
140 de pacienți , o expresie crescută a fost observată la 79 din cazuri. Au fost analizate 11 lini i de
celule ovariene cance roase, dintre care , doar patru au fost Ley negative.
Pe baza cercetă rilor imunochimice , s-au evidenț iat patru tipu ri de molecule considerate
purtă toare de epitopi Ley: CA125, MUC -I, glicoprotei ne inferioare cu masa moleculară mică ș i
glicolipide . Antigenul L ey a fost exprimat cel mai frecvent pe proteina MUC -Idin liniile celulare ,
și într-o proporție aproximativ egală pe CA125 și MUC -Idin tumori .Glicolipidele transportatoare

24Fischbach F. Chemistry Studies . In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed.,
2009; 413 -415.

30
de epitopi L eyau fost detectate atât î n cazul specimenelor tumorale , cât și în cazul liniilor celulare.
Ca urmare , prezenț a Ley pe un numă r ridicat de molecule purtă toare , inclusi v pe doi markeri
moleculari folosiți î n detectarea cancerului ov arian ( CA125 si MUC -I) explică nivelul crescut de
expresie a antigenului Ley în cancerul ovarian .
Deși antigenul Lewis este expimat în mai multe tipuri de cancer , există relații structurale
și func ționale ș i cu alte antigene , care pot creș te eficien ța determină rii diagnosticulu i tumoral. O
asociere importantă în acest scop se realizează î ntre antigenul Lewisy, caracteristic cancerului
ovarian ș i human epididymis protein 4(HE4) .Relația structurală ș i mol eculară dintre antigenul
Lewisy și HE4 a stat la baza unui studiu realizat pe baza microscopiei de sc anare cu laser
confocal precum ș i cu ajuto rul tehnicilor de imunoprecipitare ș i imunohistochimie. S-a observat
că, LewisY și HE4 sunt prezenți în 53 de tumori ovariene maligne ș i 15 cazuri de tumori ovariene
benigne (Fig. 14 ), ceea ce a demonstr at că expresia ant igenului Lewis este mai ridicată î n tumorile
maligne. Concluzia acestui studiu este că HE4 conț ine antigenul Lewisy, existând o ,,corelație
între niv elele de expresie ale celor două antigene , care este semnificativ mai ridicată î n cancerul
ovarian25.

Figura 14Exprimarea HE4 și Lewis y în țesuturile și celulele ovariene
În panourile A și B , rândurile 1 și 2, este descrisă expresia antigenului Lewisy și HE4 în cancerul ovarian și țesuturi
tumorale benigne , respectiv rândurile 3 și 4 arată expresia în linia de cel ule de cancer ovarian , SKOV3 și mediul de
cultură , rândurile 5 și 6 ,în linia de celule de cancer ovarian OVCAR3 și mediul de cultură , și rândul 7 reprezintă
martorul negativ. În panourile C și D , rândurile de la 1 la 4 ilustrează expresia Lewis y și HE4 î n țesuturile
cancerului ovarian , în timp ce rândurile de la 5 la 8 arată expresia în tumorile ovariene benigne. Toate săgețile indică
greutatea moleculară (aproximativ 25kDa) . Expresia antigenului Lewis y în tumorile maligne a crescut de 2,44
ori,compara tiv cu tumorile benigne
http://journals.plos.org/plosone/article?id=10.1371/journal.pone.0068994

25 Zhuang H, Gao J, Hu Z, Liu J, Liu D, Lin B (2013) Co -Expression of Lewis y Antigen with Human Epididymis
Protein 4 in Ovarian Epithelial Carcinoma

31

Proteina epididimală umană
Reprezentantă a familiei proteinelor acid e din zer , proteina epididimală umană 4 (HE4)
prezintă un miez cu patru legături disulfurice . HE4 prezintă proprietă ți inhibitorii asupra tripsinei ,
reprezentând un antigen antimicrobian ș i antiinflamator.
În forma glicozilată , HE4 este alcătuită dintr -un singur lanț polipeptidic cu două domenii
WFDC(w hey acidic four -disulfide core) , având o greutate moleculară de aproximativ 25kDa.
A fost asociată cu fertilitate a, deoarece a fost identificată inițial î n celulele epiteliale ale
epididimului distal uman . Studii moleculare au eviden țiat apariția unor cantităț i reduse de HE4 la
nivelul t ractului reproductiv , căilor respiratorii , precum ș i la nivelul pancrea sului. Gena WFDC2
este supra -exprimată la nivelul unor linii celulare pr ovenite din tumori de ovar , plămâ n, colon și
sân.26
Pe baza studiilor de imunohis tochimie , Drapkin ș i colaboratorii au determinat limitarea
expresiei HE4 la anumite subtipuri de cancer de ovar27. Astfel, HE4 a fost identificat î n:
 93% dintre tumorile seroase;
 100% î n adenocarcinom endometroid;
 0% în tumorile mucinoase;
 50% din adenocarcinoame cu celule clar e.
Concluzia ca HE4 ar putea const itui un biomarker tumoral util î n diagnosticarea
canceru lui ovarian , a fost determinată în anul 2003 de catre Hellström și colaboratorii să i28.
În ultimul deceniu , principalul marker tumoral utilizat pentru monitorizarea p acientelor
diagnosticate cu tumori ovariene , a fost CA 125. Din iunie 2008 a fost aprobat ca marker seric și
HE4, având același scop ca ș i CA 12529. Eficacitate a acestui marker a fost dovedită prin
realizarea unui studiu pe un l ot de 80 de paciente avâ nd ca diagnostic cancerul ovarian . La 70%

26Laborator Synevo. Referințele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2015. Ref Type: Catalog.
27Kappelmayer J, Antal -Szalmás P, Nagy B Jr. Human epididymis protein 4 (HE4) in laboratory medicine and an algorithm in
renal disorders. 2015:35 -42.
28Hellström I, Raycraft J, Hayden -Ledbett er M, et al . The HE4 (WFDC2) Protein Is a Biomarker for Ovarian Carcinoma. Cancer
Res, 2003, 695 -700.
29Laborator Synevo. Referințele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2015. Ref Type: Catalog. , pag 15

32
din probele an alizate s -a dovedit o corelare î ntre stat usul clinic (progresie / absența progresiei) ș i
nivelul HE4.
Huhtinen ș i colaboratorii30au raportat pentru HE4 o sensibilitate de apr oximativ 79% și o
specificitate de 95% în cazul diferenț ierii chisturilor ovariene de tumorile ovariene maligne .După
analiza a nouă markeri tumorali , Moore și grupul său de lucru31au determinat î n cazul HE4 o
eficacitate mai mare î n detectarea cancerulu i ovarian decât CA 125. Cele două st udii au dorit să
scoată în evidență atât posibilitatea utiliză rii HE4 ca instrument de diagnostic , cât și sensibilitatea
net superioară a lui HE4 în stadiul I de boală. Identificarea afecțiunii maligne î n toate stadiile
bolii se poate r ealiza prin utilizar ea combinată a antigenului CA 125 cu HE4.
ROMA (Risk of Ovarian Malignancy Algorithm) este un algoritm realizat pentru
estimarea riscului de dezvoltare a c ancerului ovarian . Sunt luate î n considerare valorile
preoperatorii de CA 125 și HE4 , algoritmul calc ulând probabilitatea depistă rii unui cancer
ovarian malign. Pentru r ealizarea algoritmului , Moore ș i colaboratorii au constatat că o
specificitate de 75% este corelată cu o sensibilitate de 94% î n cazul cancerul ui ovarian epitelial .
Conform datelor publicat e în anul 2011 ,FDA (Food and Drug Administrat ion) a aprobat
utiliza rea algoritmului ROMA , precum și a combinaț iei celor doi mark eri (CA 125 și HE4)
pentru stabilirea riscului a pariției cancerului ova rian la femeile aflate la pre – și postmenopauză .
Valoarea de referinț ă la femeile adulte nu trebuie să depașească 140pmol/L. Pentru
realizarea algoritmului ROMA se calculează iniț ial indicele predictiv (PI), aplicându -se relaț ii
matematice diferite pentru femeile aflate în perioada de pre – și postmenopau ză:
‒ PI = -12,0 + 2,38*LN[HE4] +0,0626 x LN[CA125] – premenopauz ă
‒ PI = – 8,09 + 1,04 x LN[HE4] + 0,732 x LN[CA125] – postmenopauză
Scorul ROMA se determină folosind ecuaț ia:
ROMA (%) = ePI /[1+ePI ] x 100
Rezultatele variază :
A. Scor ROMA < 11,4% indică un ris c scă zut de a depista cancer ul ovarian epitelial la
femeile în perioada de premenopauză

30Huhtinen K, Suvitie P, Hiissa J, et al. Serum HE4 Concentrations Differentiates Malignant Ovarian Tumours From Ovarian
Endometriotic Cysts. Br J Cancer , 2009, 1315 -1319.
31Moore RG, McMeekin DS, Brown AK, et al . A Novel Multiple Marker Bioassay Utilizing HE4 and CA125 for the Prediction
of Ovarian Cancer In Patients With a Pelvic Mass. In Gynecol Oncol , 2009, 40 -46.

33
B. Scor ROMA > 29,9 % indică un risc crescut de detectare a cancerului ovarian epitelial la
femeile aflate la postmenopauză .
În concluzie , urmă toarele indicații clinice au ca bază determinarea concentraț iei de HE4 :
1. Estimarea riscului de cancer ovarian epitelial , împreună cu CA 125;
2. Monitorizarea evoluț iei bolii la pacientele diagnosticate cu tumori ovariene.

CA 72 -4
Fiind considerat ă o glicoproteină mucin-like cu o greutate moleculară de 220 -400kDa, CA
72-4 (cancer antigen 72 -4) reprezintă markerul principalî n detectarea cancerului gastric și
colorectal , ocupând totodată statutul de marker secundar î n diagnosticarea cancerului ovarian de
tip mucinos precum și în monitorizarea chistadenocarcinomului mucinos32.
Determinarea concentrației marker ului CA 72 -4 din sângele pacienț ilor are ca scop
monitorizarea eficacității terapiei alese . Totodată , valoarea acestui marker este una de diagnosti c,
prognosti c, dar ș i de screening. Indiferent de diagnosticul stabilit (cancer gastric sau cancer
ovarian ), determinarea expresiei acestui marker trebuie asociată cu a altor marke ri (de exemplu
CA 125 , CEA). Î n majoritatea cazur ilor, CA 72 -4 este identific ată prin utilizarea anticorpul ui
monoclonal B72,3.
Valorile fiziolo gice normale ale CA 72 -4 variază între 0 și 5 U/ml . În cazuri patologice ,
concentrația poate crește de pană la cinci ori , ajungându -se și la 30 U /ml , sau chiar mai ridicate.
Complexul gl icoprot eic reactiv , alcătuit d in anticorpul monoclonar B72.3 ș i anticorpul
monoclonal murin IgG1 , denumit generic TAG -72, a fost evidenț iat prin ut ilizarea unui amestec
de avidină -biotină -imunoperoxidază pe ț esuturi tumorale prelevate prin tehnici chirurgicale.
Statistic, TAG 72 a fost exprimat într -un procent de 71% î n cazul tumorilor ovariene metastatice
și maligne , reprezentate de cistadenocarcinoam e seroase , mucinoase , precum și carcinoame
nediferenț iate. Paralel cu aceste valori , la 100% dintre țesuturile ovariene normale ș i 96% (26 din

32Imai A, Horibe S et al. Drastic elevation of serum CA125, CA72 -4 and CA19 -9 levels during menses in a patient
with probable endometriosis. Eur J Obstet Gynecol Reprod Biol 1998 : 79 -81.

34
27) dintre tumorile ovariene benigne (de diferit e tipuri histologice ) au fost î nregistrate niveluri
mai reduse de TAG 72 , comparativ cu tumorile maligne ș i metastatice33.
Din punct de vedere istoric , CA 72 -4, denumit ș i TAG 72 (tumor associated glycoprotein
72), a fost iden tificat prin imunoreactivitate în ț esuturile canceroase , prin intermediul anticorpului
monoclonal B72.3 . La baza acestei descoperiri a stat un studiu ce a avut ca scop localizarea ș i
expresia CA 72-4 în probele tisulare de cancer ovarian (prele vate de la diferite paciente ) și
subtipuri histologice , folosind un antic orp monoclonal de a doua generaț ie,dar cu o mare
afinitate , denumit CC49. Din totalul de probe canceroase , 80% au prezentat imunoreacti vitate cu
anticorpul monoclonal CC4934.
Utilizarea a nticorpul ui monoclonal B72.3 a î nregistrat un succes în detecția celulelor de
carcinom ovarian.Totuși , aplicațiile B72. 3 în cadru l studiilor realizate pe populaț ii de celule
canceroase , precum ș i multe aspecte privind managementul ca ncerului ovarian sunt puse de către
cercetători sub semnul întrebă rii. Reactivitatea antico rpului B 72.3 este mult diferită de cea a CA
12535.
În laborator , metoda folosită cel mai frecven t pentru determinarea concentraț iei de CA 72 –
4 este metoda imunochimică prin electrochemiluminiscen ță.
Testul imunoradiometric folosin d anticorpii monoclonali B72.3 ș i CC49 a stat la baza
unui studiu r ealizat pe un lot de 106 pacienți , având ca scop detectarea ș i localizarea nivelurilor
serice ale CA 72 -434. Pentru determinarea sensibi lității diferitelor tipuri de cancer ovarian , s-au
realizat a nalize serice ce au avut la bază o valoare prag de 4 U/ml . În urma studiului , s-a
determinat statistic o creș tere a nivelului de CA 72 -4 peste pragul su perior î n 63,2% dintre
carcinoamele ovariene primare, și î n 91,1% dintre tumorile ovariene benigne.
Studiile de până acum au indicat faptul că se înregistrează o rată crescută a mortalită ții în
cazul diagnostică rii cu tumori ovar iene, deoarece sunt detecta te într-un stadiu avansat. Deoarece
terapiile clasice (intervențiile chirurgicale ș i chimioterapie) nu au întotdeauna succes , s-au
dezvoltat terapii alternativ e bazate pe determinarea diferiț ilor markeri precum CA 72 -4, CEA
(carcinoembryonic antigen) și antigenul Lewis -Y. Eficiența acestor metode este evidențiată prin

33 Schutter M.J, Davelaar E.,et al. The differential diagnostic potential of a panel of tumor markers (CA 125, CA 15 –
3, and CA 72 -4 antigens) in patients with a pelvic mass pag 148 -157
34Lothar Thomas. Tumor Markers. In Clinical Laboratory Diagnostics. 1998, 941 -945.
35Tamakoshi K., Kikkawa F., Shibata K., și colab. Clinical Value of CA125, CA19 -9, CEA, CA72 -4, and TPA in Borderline
Ovarian Tumor , pag 156 -196

35
determinarea diferenț elor de expre sie a biomarkerilor î ntre carcinoamele ovariene primare ș i
metastatice. Un s tudiu imunohistochimic realizat pe 157 de pacienți cu cancer primar și leziuni
metastatice, a evidențiat inexistența diferențelor semnificative de concentrație între CA 72 -4,
CEA ș i antigenul Lewis -Y. Totuși ,în funcție de modul în care analiza este abordată , există
diferențe între nivelurile CEA în cazul leziunilor metastatice ș i a ca ncerului ovar ian primar. De
asemenea s -a observat o corelație moderat pozitivă a expresiei membranoase și citoplasmatice în
cazul TAG 72 , precum și în cazul exprimă rii citopl asmatice a antigenului Lewis -Y, între
carcinoamele ovariene metastatice și primare și totodată o corelație slab negativă î ntre expresia
membranoasă a CEA ș i antigenul Lewis -Y36.
O echipă de cercetători au emis afirmația că „nivelurile crescute de CA 125 facdiferența
între patologiile maligne și non -maligne în râ ndul femeilor cu mase pel vine”37. Pentru validarea
acestei ipoteze , s-au realizat concomitent teste pentru determinarea nivelului de CA 125 , CA 15 -3
și CA 72 -4, pe un lot de 21 9 seruri provenite de la pacienți diagnosticaț i cu tumori ovariene de
diferite tipuri histologice . Astfel , din 27 de tumori ovar iene non -mucinoase , la 26 s -a înregistrat o
valoare mai ridicată de 65 U/ml de CA 125 , 18 pacienți cu tumoră ovariană mucin oasă au avut un
nivel mai crescut de 35 U/ml , iar dintre cele 165 de paciente diagnosticate cu tumori ovariene
non-maligne , doar la 16% din cazuri au fost determinate valori mai mari de 65 U/ml.
Nivelurile serice de CA 15 -3 și CA 72 -4 au fost deasemenea determi nate. Astfel , la 26 de
pacienți cu tumori benigne ș i un nivel crescut de CA 125 s -au înregistrat valori ridicate de CA
15-3 sau TAG 72 , comparativ cu limitele nor male acceptate (10-20 U/ml) . În cazul pacienț ilor cu
tumori non -mucinoase , au existat doar 4 cazuri negative .
În urma studiului realizat pe cele 219 seruri s-aau tras următoarele concluzii :
‒ S-a înregistrat un nivel extrem de crescut al markerul ui CA 125 î n cazul tumorilor
maligne non -mucinoase;
‒ Au fost elaborate teste serice imunoradiomet rice de determinare a concentraț iei CA 15-3
și CA 72 -4 pentru a creș te specificitatea CA 125 ;
‒ Testele au ajutat la dise minarea î ntre tumorile maligne ș i benigne ;

36Vasey PA, Herrstedt J, Jelic S. ESMO Minimum clinical recommendations for diagnosis, treatment and follow -up of epitelial
ovarian carcinoma. Ann Oncol 2005;113 -116
37 Einhorn N., KnappR. C. , BastR. C. & V. R. Zurawski – Ca 125 Assay Used in Conjunction with Ca 15 –3 and Tag-
72 Assays for Discri mination Between Malignant and Non -Malignant Diseases of the Ovary , 2001, 167 -254

36
‒ Creșterea nivelului celor trei antigene are rol de diagnostic , prevenind o interv enție
chirurgicală inutilă .

Fosfataza alcalină placentară
Fosfataza alcalină face parte din grupul enzimelor , fiind inclusă în clasa hidr olazelor.
Aceasta este alcatuită dintr -un amestec variabil de izoenzime întâlnite în serul uman , care provin
în principal de la nivelul rinichilor , intestinului , ficatului precum și a oaselor. Fosfataza alcalină
placentară reprezintă o formă tranzitorie ,întâlnită î n serul femeilor î nsărcinate . Izoenzime ale
fosfata zei alcaline se pot identifica î n cazul unor tumori maligne precum : cancerul de sâ n,
cancerul ovarian sau testicular (Fig. 1 5).

Figura 15 Structura PLAP

Descoper irea acestei enzime a avut loc î n anul 1930 , moment ce a inaugurat epoca
enzimologiei clinice . Prima dovadă că enzima este produsă ș i de celulele tumorale a fost
asocierea cu niveluri cr escute ale fosfatazei alcaline în serul pacienților diagnostic ați cu sarcom
osteogen . În anul 1960 s -a descoperit famili a de izoenzime provenite din in testin , placentă , os și
ficat, acest lu cru fiind considerat o consecință a introducerii unor combinaț ii de tehnici , printre

37
care amintim : separări electroforetice și i nactivări termice , precum ș i a unor inhibitori ai
aminoacizilor cu specificitate de organ38.
Fosfataza alcalină placentară (PLAP) , denumită și izoenzima Regan, este o glicoproteină
termostabilă întâlnită î n membran ele trofoblastice umane .Aceasta poate fi definită ș i ca o proteină
carcinoplacentară ca urmare a descoperirii sale în serul pacienților diagnosticaț i cu tumori39.
Principalele caracteristici ale PLAP care o deosebesc de ce lelalte izoenzime specifice de
țesut ale fosfatazei alcaline sunt : stabilit atea termic ă,inhibarea aminoacizilor precum și profilul
antigenic , deși este în mare parte incrucișată imunologic cu alte izoenzime ale fosfatazei
alcaline. O deosebire majoră a PLAP față de celelalte izoenzime este prezenț a unui anticorp
monoclonal , H317 , ce reacționează numai cu fosfataza alcalină de tip p lacentar40. H317 a fost
utilizat în scopul localiză rii PLAP în carcinoame le mamare , precum ș i pentru dezvoltarea unei
imunotestări enzimatice sensibile cu rol î n detectarea PLAP circulant în serul pacienți lor cu
carcinom ovarian.
Izoenzima Regan (fosfataza alcalină placentară -PLAP) a fost descoperită în urma
vizualizării histochimice a acesteia î n cancerul pulmonar,la un pacient denumit Regan, prin
intermediul unei co mbinații de măsură tori.
În prezent ,PLA P reprezin tă markerul molec ular cu cea mai mare utilitate în cancerul
ovarian , precum și î n seminoame. Diferite studii au arătat că o concentrație ridicată de PLAP
întâlnim î n cazul chistadenocarcinomului seros (0 .1-4.0 U/l) și în cazul carcinomului
nediferenț iat (0.1 -4.7 U/ l). La polul opus , o concentrație redusă de izoenzimă a fost descoperită î n
chistadenocarcinomul mucinos (0.1 -0.8 U/l ).
Există o izoenzimă PLAP -like, întâlnită î n organele genitale normale din punct de vedere
fiziologic , exprimată însă și î n alte neo plazii , care pare să fie legată de anumite alele rare ale
fosfatazei alcaline placentare. S -au reali zat studii pentru a d emonstra că cele două izoenzime ,
PLAP ș i PLAP -like sunt codificate de gene diferite utilizâ nd un grup de anticorpi m onoclonali
pentru a detecta ep itopi utili. Aceste noi informaț ii fun damentale au putut face posibilă explicarea

38Doellgast G., Homesley H. – Placental -Type Alkaline Phosphatase in Ovarian Cancer Fluids and Tissues, 1984, abstract
39Fischbach F. Effects of the Drugs on Laboratory Tests. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests.
Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009; 1222 -1223.
40 Fischbach F. Chemistry Studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed.,
2009; 413 -415.

38
elementelor specifi ce ale izoenzimelor placentare ș i intestinale , gradul de unicitate al izoen zimei
PLAP -like,precum și istoria evolutivă a fosf atazei alcaline41.
Un nivel ridicat al concentrației de fosfat ază alcalină placentară a fost î nregistrat în cazul
pacienților avâ nd cancer al sistemului genital , în special cancer ovarian . În cadrul unui test au fost
realizate analize pentru determinarea se nsibilită ții termice a izoenzimei placentare.
În scopul determinării localiză rii in tracelulare a izoenzimei Regan î n cazul celulelor
canceroase umane ,într-un studiu pe trei pacienți , de la care s -au prel evat celule de cancer ovarian ,
s-au realizatanalize histochimice ș i de microscopiei electronică. Pentru o selectare eficientă a
pacienț ilor, s-au reali zat analize reprezentate de secț ionarea celulelor tumorale primare ș i
color area histochimică pentru fosfataza alcalină . S-au utilizat tehnici de cuplare simultană cu sau
fară inhibitori ai aminoacizilor (D -fenilalanină , L-homoarginină ș i L-fenilalanină ) în amestecul
de incubare , cu rol î n distingerea izoenzimei Regan d e non -Regan. După selectarea cazurilor , în
cazul 1 s -a iden tificat o sensibilitate crescu tă a fosfataze i alcaline pentru L -fenilalanină , cazul 2 a
prezen tat o sensibilitat e aproape nulă la D -fenilalanină și cazul 3 prezintă o sensibilitate ridicată
doar la L -homoarginină .
S-a demonstrat că , în cazul cancerului ovarian , concentrația de fosfataz ă alcalină din se r a
fost vizibil mai redusă decâ t în cazul chisturilor fluide ș i al ascitelor. Ch isturile fluide maligne
prezintă un nivel de 50 de ori mai ridic at de enzimă decât chisturile fluide benigne.
Determinarea fosfatazei alcaline placen tare din ser nu este considerată o modalitate
superioară de diagnosticare a cancerului ovarian. Acest lucru a fost demonstrat pri n realizarea
unui studiu pe două loturi de pacienți : un grup cu o concen trație net crescută de izoenzimă , și
celălalt fară prezența izo enzimei .În urma analizelor efectuate , s-a concluzionat faptul că prezența
acestei izoenzime î n serul pac ientului la momentul diagnostică rii tumorii pare a fi u n indicato r
negativ de prognostic , judecând după r ata de supravieț uire42.
În prezent , determinarea niv elului de PLAP din serul pacienț ilor se realiz ează cu ajutorul
a două tipuri de kituri (PLAP -I și PLAP -S).În urma utiliză rii acestor kituri , s-au re alizat statistici
pe baza cărora a fost determinată o rată de pozitivitate la pacienț ii cu cancer ovarian de 35 % , un
procent mult mai ridicat decâ t în cazul altor tip uri de cancer. Pentru o acuratețe mai ridicată a

41Lothar Thomas. Enzymes. In Clinical Laboratory Diagnostics -Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. Germany, 1
Ed., 1998, 36 -45.
42McPetersen Richard , Pincus Matthew . Biochemical Markers of Bone Metabolism. Clinical Enzymology. In Henry’s
Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods – Sauders Elsevier 21 -Ed 2007, 181, 255 -257.

39
determină rii diagnosticului , s-a reali zat o combinație î ntre testu l pentru determinarea
concentrației de PLAP din ser ș i cel pentru antigenul CA54/61. Comparativ cu CA -125, CA54 -61
este considerat un partener de test mai bun pentru combinaț ie.
Există o legatură între PLAP ș i HCG (gonadotro pina corionică umană) , iar pe baza acestei
afirmaț ii s-a realizat un studiu pe un lot de aproxima tiv 2.0 00 de pacienți. Dintre aceștia, serurile
a 833 de pacienț i au fost testat e pentru determinarea concentrației de izoenzimă Regan , iar 1.319
de seruri a u intrat î n testul pentru determinarea nivelului de HCG. În urma rezultatelor obținute ,
pacienț ii cu neoplasme testiculare sau ov ariene au î nregistrat concentraț ii crescute ale ambelor
proteine placentare. Altfel spus , din 22 de paciente cu cancer ovarian , 59% au prezentat un nivel
mai crescut de PLAP .În urma dovezilor , au fost indicate existența a două forme ale fosfatazei
alcaline în cancerul ovarian : Regan ș i non -Regan (de origine fetală )43.
Gonadotropina corionică umană
Gonadotropina corionică umană este un hormon considerat atât marker de sarcină cât ș i
marker tumoral. În cazul sarcinii , detectarea unui nivel crescut de gonadotropină corionică umană
în organism , duce la diagnosticarea precoce a sarcinii , la estimarea precisă a vârstei gestaționale ,
precum ș i la depistarea sarcinilor ectopice .În cazul tumorilor HCG secretante (ovariene,
testiculare , placentare) , se înregistreazăvalori aberante ale hormonului în sâ nge.
Hormon de natură glicoproteică,cu o masă moleculară de 2 5.7kDa , gonadotropina
corionică umană este heterodimerică , fiind alcă tuită din subunitatea α , constit uită din 92 de
aminoacizi , întâlnită și în cazul altor hormoni precum : hormonul luteinizant (LH), hormo nul
stimulator tiroidian (TSH) ș i horm onul foliculostimulant (FSH) , și subunitatea β , unică pentru
HCG , cu un conț inut de 145 de aminoaciz i codificați de șase gene cu înaltă omologie , întâlnite la
nivelul cromozomului 19q13. Am inoacizii din cele două subunită ți formează un mic nucl eu
hidrofob , protejat de o zonă cu suprafață ridicată44 (Fig. 16).
Gonadotropina corionică umană poate fi utilizată ca marker tumoral, deoarece s -a
demonstrat că subunitatea β este secretată de tipuri de cancer precum: coriocarcinom, teratom,
seminom. Din acest motiv, un nivel mai mare 5mUI/ml de HCG poate apărea și la bărbați,

43Ochi Y, Okabe H si colab. – Tumor marker – present and future. Rinsho Byori, 1997 Sep; 875 -883
44Gronowski Ann. Human Chorionic Gonadotropin. In Handbook of Clin ical Laboratory Testing During Pregnancy.
Humana Press, USA, Ed. 2004, 19 -22.

40
indicând apariția unui cancer testicular. Pentru monitorizarea tumorilor celulare em brionare, se
utilizează teste care combină detecția nivelului crescut de β -gonadotropină corionică umană cu o
concentrație ridicată de alfa -fetoproteină.

Figura 16 Gonadotropina corionică umană

Este sugerat că , gonadotropinele joacă un rol impor tant atât î n dezvoltarea cât și î n
progresia cancerului ova rian, diferite studii demonstrâ nd exprimarea unei valori ridicate a
gonadotropinei corionice umane la peste 40% di n carcinoamele ovariene epiteliale.
Într-un studiu realizat pe două linii celulare canceroase (OVCAR -3 și SK -OV-3),s-a
realizat apoptoza celulelor cu cisplatină ,și analiza expresiei receptorilor HCG . În OVCAR -3,
tratamentul cu HCG î n urma aplică rii cisplatine i a dus la apariția apoptozei în proporț ie de 58% ,
acest lucru fiind determinat prin imunofluorescență și prin cuantificarea fragmentă rii ADN -ului45.
Meto da RT -nested PCR a fost folosită pentru determinarea expresiei receptorilor ARNm
ale gonadotr opinei c orionice umane î n 62 tu mori ovariene , cinci probe de țesut ovarian normal și
două linii celulare canceroase. Î n ovarel e normale au fost detectate două fragmente de ADNc de
dimensiuni dife rite, folosind primeri concepuț i pentru a amplifica o regiune inclu zând exonul 9 .În
fragmentul de dimensiun i mai reduse s -a observat absența exonului 9 . În cazul tumorilor
ovariene , fragmentul de dimensiuni mai mari ai r eceptorului pentru HCG a fost găsit î n 40%
dintre cazurile de carcinom ovarian epitelial . Liniile de celule canceroase ș i tumorile ale celulelor
germinale nu au înregistrat apariț ia fragmentului de ADNc mai mare. Studiile de

45Kuroda H., Mandai M., Konishi I., și colab. Human chorionic gonadotropin inhibits cisplatin -induced apoptosis in
ovarian cancer cells: possible role of up -regulation of insulin -like growth factor -1 by hCG , 2003, 159 -184
Subunitatea α –
Subunitatea β –

41
imunohistochimie au determinat localizarea receptorulu i pentru gonadotropina corionică umană
în celulele tumorale corelate cu ex presia ARNm46.
Regla rea metabolismului steroizilor î n cancerul ovarian uman a fost baza unui studiu
pentru elucidarea rolului gonadotropinei corionice umane ca marke r tumoral . Unele celule secretă
17-β-estradiol , altele secretă cantităț i relativ crescute de progesteron precum și CA -125. Secreția
de steroizi a scăzut direct proporțional cu timpul și cu numărul de subculturi. În 24 de ore au fost
secretate până la 10pg /ml de 17 -β-estradiol. La aplicarea unui tratament cu HCG , 70% dintre
culturile analizate au dezvoltat creș teri ale niv elului de 17 -β-estradiol de două până la zece ori
mai mari. Totuș i, expunerea ce lulelor la un tratament cu HCG și AMPc pentru un timp
îndelungat (3 zile ) duce la moartea celulelor45.
O altă problemă care a primit multă atenț ie a fost corelaț ia epidemiologică între terapia
infertilității ș i dezvoltarea cancerului de ovar. Concluziile au dus la deducerea posib ilului rol al
gonadotropinelor î n cancerul ova rian. Studiile au demonstrat că , pe suprafața epiteliulului ovarian
și în apro ximativ 50% din carcin oamele ovariene au fost exprimaț i receptorii pen tru HCG.
Gonadotropina corionică umană a fost raportată pentru proliferarea celulară precum și pentru
inhibiția apoptozei î n celulele canceroase ovariene. Toate aceste concluzii suger ează
căgonad otropinele au un rol important î n dezvoltarea , progresia precum și chemorezistenț a
carcinoamelor ovariene. La pacienț ii diagnostica ți cu carcinom ovarian se aplică terapia
hormonală î mpotriva gonadotropinei corionice umane47.
Un studiu realizat p e un lot de 25 de pacienț i a avut ca sco p detectarea tumorilor care
conțin gonadotropina corionică umană prin radioimunodetecție. Pacienții au fost injectaț i cu
anticorpi IgG anti HCG , iar u lterior s -au realizat foto -scană ri corporale la 24 și 48 de ore. Zece
pacienți diagnosticați cu cancer testicular și patru pacienți cu cancer ovarian au î nregistrat valor i
crescute ale HCG. Deoarece , în mai mult de 50 % din cazurile analizate , s-a înregistrat o valoare
mult crescută față de limita superioară normală a go nadotropinei corionice umane , s-a

46 Mandai M., Konishi I., și colab . Messenger ribonucleic acid expression of LH/hCG receptor gene in human
ovarian carcinomas , pag 176 -198, 214 -256
47Goldenberg D.M., Kim E.E, DeLand F.H., Human chorionic gonadotropin radioantibodies in the
radioimmunodetection of cancer and for disclosure of ccult matastates , 2001, 125 -136

42
concluzionat că HCG reprezintă o metodă sigură și cu o eficiență ridicată în detectarea și
localizarea tumorilor producătoare de gonadotropină corionică uman ă48.
Alfa- fetoproteina
Alfa- fetoproteina este o pro teină plasmatică întâlnită în serul fetal , ce este produsă în
concentrații crescute de că tre tra ctul gastrointestinal , ficat și sacul vitelin. Prezintă o greutate
moleculară de 72000 Da , 590 de aminoaicizi ,fiind alcătuită dintr – un singur lanț polipeptic.Al fa-
fetoproteina este considerată un membru al u nei familii multigenice ,fiind înrudită cu genele
codificatoare ale al buminei, α-albuminei precum și cu genele ce codifică proteina de legare a
vitaminei D. Aceste gene prezintă o omologie ridicată ș i se întâlnesc l a nivelul braț ului lung al
cromozomului patru49.
Din punct de vedere al proprietăților fizico -chimice , există o similaritate ridicată cu
albumina , o proteină globulară cu o ma să moleculară de aproximativ 65 000 Da. Î n urma
experimentelor reali zate, s-a demo nstrat că α-fetoproteina îndeplinește funcț ie de transport pe ntru
molecule precum estrogeni și acizi grași , având totodată un efect imunosupresiv pe tot parcursul
sarcinii48.
Istoria alfa -fetoproteinei debutează în anul 1956 , când a fos t pentru prima dată descoperită
în serul fetal , de către Bergst rând și C ezar.Descoperirea proprietăț ilor α-fetoproteinei se
incadrează în jurul anului 1981 , când Ingram ș i colaboratorii au demons trat, prin procesul de
restricție endonucleazică , trans crierea genelor AFP și alb uminei la șoarece din aceeași catenă a
ADN -ului. Un an mai târziu, Beattie ș i Duga iczyk au descoperit o omologie î ntre domeniu l al
treilea din albumina serică și α-fetoproteina umană. Î n urma acestui experiment, s -a concluzion at
că alfa-fetoproteina a evol uat mult mai repede decat albumina. Experimentele realizate pe șoareci
i-au condus pe Tilghman ș i Belay ew la descoperirea unei acumulări paralele de α-fetoproteină și
ARN mesager î nainte de naștere, urmate de scă deri sem nificative ale concentrației, după n aștere.
În 1983, Morinaga și colaboratorii au determinat că α-fetoproteina este alcătuită din 590 de
aminoacizi . Anul 1985 a adus o descoperire importantă. Voigtlander ș i Vogel au determinat un
nivel redus de alfa -fetoproteină î n caz ul sarcinilor cu sindro m Down, în paralel cu o concentrație
scăzută de albumină la pacienț ii cu sindrom Down de toate vârstele. Până în prezent , s-au făcut

48Wimalasena J., Meehan D., Cavallo C., Human epithelial ovarian cancer cell steroid secretion and its control by
gonadotropins , 2004 , 67-74
49Lothar Thomas. Tumor Markers. In Clinical Laboratory Diagnostics. 1998, 941 -945.

43
foarte multe descoperiri în ceea ce privește acțiunea , compoziția, precum ș i concentrația optimă
din sâ nge50.
Gena care codifică pentru alfa -fetoproteină conț ine 15 e xoni, elemente de amplificare î n
regiunea de flancare cinci prim și patru tipuri de secvențe repetitive în introni . Gena AFP umană
a fost detectată î n apropierea genei p entru albumină , pe cromozomul 4q11 -q22, f olosind
hibridizare in situ .
Valorile normale pentru un adult nu depașesc 10ng/ml, î n unele ca zuri (tehnici
radioimunologice și ELISA) , 20ng/ml. Concentrații crescute de alfa -fetoproteină la adult se
întâlnesc î n carcinomul hepatic primitiv , tumori ge rmina tive de origine testiculară , extragonadală
și ovariană . Un ni vel crescut de alfa -fetoproteină întâlnim și în cazul femeilor însă rcinate , unde
concentrația poate varia între 400 -500ng/ml în săptămâ nile de sarcin ă 32 -36. La nou -născuți ,
concentrația de alfa -fetoproteină este ridicată , ajungând la o limită normală după aproximativ
zece luni de viață extrauterină49.
Determinarea AFP poate fi : ca marker tumoral , în cazul suspiciunii sau al diagnosticului
tumorilor germinative , sau ca marker de monitorizare în s arcină : valorile reduse indică predicția
pentru determinarea afecț iunilor fetale de tipul trisomiei 21 sau sindromul Down. La polul opus ,
valorile ridicate sunt corelate cu un risc crescut de moarte intrau terină , hepatită precum ș i
hemoragie feto -maternă .
Utilizarea AFP ca ma rker tumoral, are ca scop detecția și monitorizarea evoluț iei
tumorilor maligne hepati ce, testiculare sau ovariene. În cazul cancerului ovarian se înregistrează
valori ridicate , de peste 40ng/ml , în mai mult de 75% din cazurile studiate .
Un studiu r ealizat pe un lot de opt pacienți avâ nd ca diagnostic cancerul ova rian, a dus la
descoperirea , (în urma examină rii histologice ) unei concentraț ii crescute d e alfa -fetoproteină î n
perioada post-operatorie la șase din cazuri , în timp ce,restul cazurilor prezintă un nivel normal al
AFP pe o perioadă de 27 -35 de zile. Î n 90% din cazuri s -a înregistrat o corelație între regresia
tumorii și concentrația serică de alfa -fetoproteină . Concluziile experimentului au desemnat alf a-
fetoproteina un paramet ru de încredere î n radioterapia sau chimioterapia post -operatorie51.

50http://www.cdt -babes.ro/articole/alfa_feto_proteina.php
51 Sell A., Sogaard H., Norgaard -Pedersen B., Serum alpha -fetoprotein as a marker for the effect of post -operative
radiation therapy and/or chemotherapy in eight cases of ovarian endodermal sinus tumour , 1976,574 -580

44
În cazul unui alt experiment realizat pe nouă pacienți , s-a dedus că nivelul se ric crescut
de alfa -fetoproteină este corelat cu dimen siunea tumorii palpabile. O altă concluzie rezultată î n
urma experimentului este că AFP servește ca indicator î n monitorizarea progresului terapeutic.
Două sprezece cazuri de teratom ovarian pur au pus bazele unui studiu bazat pe metode
imunohistochimic e, cu scopul depistării localizării și incidenț ei alfa-fetoproteinei la nivelul
țesuturil or. La 25% din cazuri , acumulări de alfa -fetoproteină s -au î nregistrat la nivelul
veziculelor yolk -like, epiteliului intestinal , precum și în ț esutul hepatic , iar la restul pacienților nu
s-au înregistrat acumulări de alfa-fetoproteină în alte organe . După realizarea intervenț iilor
chirurgicale , la trei dintre paciente s -au înregistrat valori crescute ale AFP î n ser, iar la interval de
o lună după realizarea ov arectomiei , la două cazuri din cele trei nu s -au înregistrat valori ale AFP ,
semn că nu s -a produs recidiva tumorii. La un i nterval de 15 -25 de luni de la încheierea
intervenț iei chirurgicale , cei doi pacienți prezintă un nivel normal al alfa -fetoproteinei serice.
Autorii e xperimentului au concluzionat că , un nivel crescut de AFP nu este corelat cu g radul de
maturare al tumorii (în prezentul experiment 50% dintre tumori erau mature (de grad 0) )52.
Există o corelație între concentraț ia de afla -fetoprotei nă din ser ș i gradul de malignitate al
tumorii , organismul pacien ților la care se înregistreazăun nivel crescut de AFP prezintă o
predicție redusă de răspuns la tratament ,.Nivelul mărit de alfa -fetoproteină nu are legatură cu
gradul de maturare al tumor ii. Această afirmație stă la baza studiilor care au demonstrat că , un
nivel crescut de alfa -fetoproteină sericăa putut fi demonstrat numai după apariț ia unor metastaze
extinse.
În concluzie , detectarea cu ajutorul testelor specifice a unui nivel crescut de alfa –
fetoproteină ca marker tumoral nu poate avea rol de diagnostic al cancerului ovarian timpuriu ,
deoa rece se poate confunda cu apariț ia unei sarcini sau a unei tumori extragonadale (în special la
nivel hepatic).

CA 50
Descris pentru prima dată de Lindholm și colaboratorii î n anul 1983, antigenul
carbohidrat 50 (CA50) este utilizat ca marker tumoral , fiind constatate valori ridicate î n diferi te

52 Perrone T., Steeper T.A., Dehner L.P., Alpha -fetoprotein localization in pure ovarian teratoma. An
imunohistochemical study of 12 cases , 1974, 8 14-821

45
tumori maligne. CA50 se g ăsește în membrana celulară legat de proteine cu masă moleculară
mare (sub fo rmă de glicopro teine) sau de lipide (sub formă de gangliozide)53.
Valorile normale ale CA 50 variază între 0 și 25 U/ml , creșteri peste pragul superior fiind
înregistrate î n cazul diferitelor tipuri de cancer : pancreatic , hepatic , ovarian , endometrial ,
pulmonar. Cea mai f recventă metodă folosită pentru determinarea concentraț iei d e CA 50 este
metoda imunochimică cu detecție prin luminiscență52.
Fiind un marker lipsit de specificitate de organ , nivel ul de CA 50 a fost determinat î n 20
de cazuri de cance r uterin și î n 15 ca zuri de cancer ovarian . Niveluri crescut e ale markerului CA
50 au fost înregistrate la 15 paciente avâ nd ca diagnostic cancerul uterin ș i la 6 cazuri de cancer
ovarian54.
Investigarea expresiei CA 50 în celulele pacienț ilor diagnostica ți cu diferite carcinoame
ovariene epiteliale a reprezentat baza unui studi u realizat de un grup de cercetători . După
colorarea imunohistochimică folosind patru anticorpi monoclonali (pentru Lewisy , Sialyl Lewisx,
Tn și Sialyl Tn) a 97 de secț iuni provenite de la pacien te cu carcinom ovarian primar sau leziuni
metastatice , s-au înregistrat valori crescute ale C A 50 la 78% din cazuri. Totodată , s-a dedus
concluzia că antigenul carbohidrat 50 utilizat ca marker tumora l poate fi folosit ca adjuvant î n
diferenț ierea dintre c elulele mezoteliale reactive ș i celulele epiteliale maligne55.
Antigenul Sialyl Tn
STn (Sialyl -Tn antigen) este un antigen biosintetizat de o sialiltransferază care conține un
rest de acid sialic în compoziție. Descoperirea antigenului este situată în jurul anului 1980 , fiind
necesari încă 20 de ani pentru caracterizarea și determinarea principalelor roluri în diferitele
tipuri de cancer (diagnostic și prognostic). STn este prezent în 80% din tumorile umane .
În urma caracterizării anticorpilor monoclonali an ti-STn, antigenul Sialyl -Tn a fost
considerat un marker oncofetal. Supraexprimări ale STn s -au înregistrat în cancerul de pancreas ,
ovarian și colorectal.

53Bunworasate U, Voravud N; CA 50: a tumor marker for gastrointestinal malignancies. In Journal of the Medical
Association of Thailand. 1995, 255 -270.
54 Hamenberg U., Wahren B., Wiechel K.L., Tumor Markers Carbohydrate Antigens CA 19 -9 and CA 50 and
Carcinoebryonic Antigen in Pancreatic Cancer and Benign Disease of the Pancreatobiliary Tract.In Cancer
Research 48/1988 1985 -1988.
55Holmgren J., Lindhom L., și colab . Detection by monoclonal antibody of carbohydrate antigen CA 50 in serum of
patients wit h carcinoma , 1998, 458 -587

46
Davidson și colaboratorii au demonstrat că , în cancerul ovarian ,expresia STn a fost mai
intensă în t umorile primare decât în cazul metastazelor.56
CA 19 -9
Asemenea CA 50 , CA 19 -9 (Carbohydrate antigen 19 -9) este un marker tumoral lipsit de
specificitate de organ. Izolat pentru prima dată de catre Kaprowski î n anul 1979 , CA 19 -9 este un
gangliozid cu o greutate moleculară ridicată ,de peste 1000kDa. Este prezent î n diferit e tipuri
celulare (epiteliale și mucoase) precum și î n diferite organe : pancreas , stomac, intestin ,ovar.
CA 19 -9 este „prezent doar î n serul p acienț ilor cu antigenele de grup sanguin Le wis
prezente. Persoanele cu grup sanguin relat iv rar , Lewis -(3-5% din populaț ie) nu dispun de syalil –
transferază necesară pentru sinteza CA 19 -9. La aceste persoane CA 19 -9 rămâne la valori foarte
scăzute, chiar dacă este prezentă o neoplazie. La astfel de persoane markerul tumoral recomandat
este CA 50. ”57
Totodată , valori pozitive ale CA 19 -9 pot apărea în afecțiuni benigne , dar și î n boli
autoimune precum : lupus eri tematos , poliartrita reumatoidă sau sclerodermie.
Chiar dacă este utilizat pentru detectar ea cancerului pancreatic , multitu dinea de
neoplasme la nivelul cărora poate fi întâlnit î i dau markerului tumoral CA 19 -9 nespecific itate de
organ. Diagnosticarea ș i monitorizarea tumorilor pancreatice , hepatice , biliare sau gastrice ,
reprezintă principa lul rol al markerului CA 19 -9.În plan secundar , determinarea lui CA 19 -9 este
necesară pentru detectarea cancerului ovarian ș i colorectal. Valorile pozitiv e ale acestui marker
trebuiesc însoț ite de alte investigaț ii clinice pentru o diagnosticare eficientă58.
Caracteristicile orică rui marker tumoral (sensibilitatea ș i specificitatea) sunt exprimate
într-o manieră redusă în cazul CA 19 -9, datorită specificității de organ reduse , și a faptului că , în
stadiile incipiente ale bolii (când este prezentă formațiune a tumorală) pot apă rea valori negative
ale markerului.
Niveluri crescute ale markerulu i determinate preoperator indică instalarea metastazelor
precoce , iar valorile pozitive prezente postoperator a u semnificația extirpă rii incomplete a

56 Ferreira J.A., Videira P.A. și colab. – Overexpresion of tumour -associated carbohydrate antigen sialyl -Tn in
advanced bladder tumours, 2013 , 265 -274
57http://www.dornamedical.ro/docum/detaliianalize/CA%2019%209.pdf
58Dobreanu M. Aspecte metabolice in proliferari maligne -markeri tumorali. In Biochimie clinica -Implicatii practice.
2006, 257 -276.

47
tumorii. Valorile no rmale sunt cuprinse în intervalul 0 -35 U/ml , în timp ce valorile patologice
depaș esc 100U/ml57.
Pentru demonstrarea prezenței CA 19 -9 ca marker tumoral î n cancerul ovarian , s-au
realizat o serie de studii . Un prim studiu a utilizat un lot de 55 de seruri p rovenite de la paciente
diagnosticate cu diferite tipuri de cancer ovarian. S -a măsurat prin comparație concentrația de CA
125 ș i CA 19 -9,pentru a vedea care marker oferă mai multe informaț ii referitoare la tumora
existentă . Determinarea ni velului CA 19 -9 a fost realizată prin procedee de radioimunoanaliză de
tip sandwich, iar CA 125 prin teste imunoradiometrice. Î n cazul CA 19 -9, 16 ca zuri din 55 au fost
pozitive , înregistrându -se concentraț ii mai ridicate de 33U/ml. 40 de pacienți au fost supuș i
procedur ilor de c himioterapie , dintre care au ră spuns doar 23 .Rezultatele chimioterapiei în
prezența sau absenț a markerilor CA 1 25 sau CA 19 -9 sunt consemnate î n tabel ul 3:59

Tabel 3. Rezultatel e chimioterapiei în funcție de prezența sau absenț a markerilor tumorali
CA 19 -9 + CA 19 -9- CA 125+ CA 125 –
Pacienți care au ră spuns la chimioterapie 3 20 16 7
Eșecuri 10 7 15 2

Determinarea sensibilităț ii pentru cei doi markeri a evidenț iat faptul c ă sensibilitatea
combinării rezultatelor CA 125 ș i CA 19 -9 are o pondere de 80% , în comparaț ie cu sensibilit atea
pentru CA125 , cu o proporț ie de 76%. Sensibilitatea scazută (29%) a testului CA 19 -9 indică
faptul că a cest marker nu este specific pentru tumorile ovariene . Cu toate acestea , o concentra ție
crescută de CA 19 -9 înainte de chimioterapie nu pare a fi un factor de prognostic negativ
semnificativ58.
Un alt studiu realizat pe un lot de 344 de seruri a avut ca scop determinarea nivelurilor
serice ale CA 125 , CA 15 -3,CA 19 -9, CA 72 -4 pentru evid ențierea specificităț ii de organ și a
sensibilităț ii (Tab. 4 )60.

59 Canney, P.M. Wilkinson', R.D. James & M. Moore – CA19 -9 as a marker for ovarian cancer: Alone and in
comparison with CA125 ,2000, 356 -365
60Imai A, Horibe S et al. Drastic elevation of serum CA125, CA72 -4 and CA19 -9 levels during menses in a patient
with probable endometriosis. Eur J Obstet Gynecol Reprod Biol 1998 May;78(1):79 -81.

48
Tabel 4. Evidenț ierea diferitelor caracteristici ale markerilor tumorali implicați î n
cancerul ovarian
Marker tumoral Sensibilitate (%) Specificitate (%) Precizie de diagnostic(%)
CA 125 75,6 86,6 83,7
CA 15 -3 57,1 93,9 84,6
CA 19 -9 35,6 81,1 69,2
CA 72 -4 70,7 91,8 86,2

Cel mai sensibil marker pentru tumorile nonmucinoase a fost CA 125 , iar pentru tumori le
maligne mucinoase , CA 19 -9 și CA 72 -4. Sensibilitatea marke rului CA 125 a fost mai ridicată î n
cazul pacientelor trecute de 50 de ani .În comparație cu sensibilitatea ș i specificitatea markerului
CA 125 , realizarea de teste combinate între CA 125 ș i CA 19 -9 au determinat o sensibilitate
semnificativ mai mare (93,2% , comparativ cu 81,1%) și o specificitate de organ puțin mai redusă
(78,9% , spre deosebire de 86,6%).
Al treilea studiu realizat pe 144 de cazuri de neoplasme a evidențiat faptul că ,
determinarea nivelului de CA 19 -9 poate c onduce la diferenț ierea dintre neoplasmele mucinoase
maligne, benigne sau bo rderline. Studiul a avut la bază coloră ri imunohistochimice pentru
markerul CA 19 -9, realizate pe blocuri t umorale. Rezultatele au variat în funcție de tipul de
tumoră : au fost î nregistrate nivel uri seric e mai mari de 33 U/ml î n 27% dintre tumorile
maligne ,38% dintre tumorile borderline ș i 40% dintre tumorile benigne61.
Concluzia dedusă î n urma tuturor studiilor a fost că determinarea nivelului seric CA 19 -9
nu poate stabili cu o acuratețe ridicată dacă există sau nu o tumoră ovariană, dar poate contribui
într-o mică parte la diagnosticarea ei.
Antigenul carcinoembrionar (CEA)
Împreună cu alfa -fetoproteina , CEA (antigenul carcinoembrionar) face parte din grupul
antigenelor oncofet ale, reprezentând o glicoproteină cu o masă moleculară mare , de aproximativ
180kDa. De -a lungul dezvoltării embrionare , CEA este c onsiderat un antigen de suprafață
embrionară din pancreas și tractul gastrointestinal. Î n stadiul adult , pacientul prez intă ca ntităț i
extrem de reduse de CEA. Antigenul carcinoembrionar este conside rat un imunosupresiv prin
inducț ia unor celule precum limfocitele T supresive sau macrofagele.

61Bast R., Klug T.L. și colab. – Monitoring hu man ovarian carcinoma with a combination of CA 125, CA 19 -9, and
carcinoembryonic antigen,pag 17 -19

49
Familia ge nelor CEA (14-16 gene) codifică atâ t sinteza antigenului carcinoembri onar, cât
și a altor glicoproteine CEA -like. Pe baza studiilor s -au determinat șase epitopi diferiți ai CEA ,
precum și ”domeniile repetitive și secvenț ele analoage pentr u toate proteinele produse de că tre
familia genelor CEA”.62
Valorile normale pot vari a: la nefumă tori <3.0 ng/mL , iar la fumă tori <5.0 ng/mL .
Creșterea peste limita superioară este întâlnită î n cazul cancerului colorectal , ovarian , mamar ,
gastric, pulmonar, pancreatic.
Ca orice marker molecular , determinarea CEA se realizează pentru diagnos ticarea
diferitelor tumo ri, pentru monitorizarea evoluț iei bolii , pentru prognostic sau pent ru a determina
profilul modificărilor CEA î n cursul chimioterapiei.
Descoper irea acestui antigen se situează în jurul anului 1965 , când a fost izolat de către
Gold și Freedman din probe tumorale provenite de la un pacient diagnosticat cu cancer colorectal.
1100 d e seruri provenite de la pacienți cu diferite tumori maligne ș i benigne au fost necesare
pentru ide ntificarea rolului CEA . Corelaț ia dintre nivelu l antigen ului carcinoembrionar și evoluția
clinică a condus la obț inerea rezultatului dorit: CE A este considerat un „ adjunct” î n diferi te
neoplasme. Evaluarea eficienței chirurgicale se bazează pe determinările pre – și postoperatorii ale
CEA . Etapa de monitorizare a evoluției bolii precum ș i pers pectiva de prognostic se bazează
dease menea pe determinarea concentraț iei serice de CEA .63
Pentru a demonstra că CEA este prezent î n majoritatea tumorilor ginecologice, au fost
determinate nivelurile serice de CEA , AFP (alfa fetoproteină) și hCG (gonadotropina corionică
umană) la 253 de pacienți diagnosticaț i cu tumori ginecologice maligne și 317 pacienți cu tumori
benigne. În urma determină rilor realizate , antigenul ca rcinoembrionar a fost detectat î ntr-un
număr ridicat de tu mori, urmat de alfa fetoproteina și gonadotropina corionică umană. Prin studii
mai amănunț ite s-au determinat urmatoarele : nivelu ri crescute de alfa fetoproteină s -au înregistrat
în cazul tumorilor ovariene sau de cervix . CEA a fost deter minat frecvent î n cazul
adenocarcinoamelor mucinoas e de la nivelul endocervixului ș i ovarelor , iar hCG a fost prezent cu
preponderen ță în cistadenocarcinoamele ovariene și î n tumorile colu lui uterin. A existat o
legatură strânsă î ntre nivelurile plasmatic e ale markerilor ș i stadiul bolii.

62http://www.cdt -babes.ro/articole/antigenul_carcino_embrionar.php
63http://www.cdt -babes.ro/articole/antigenul_carcino_embrionar.php

50
Principalele metode de determinare a CEA sunt : imuno electroforeza , difuziunea dublă ,
metode r adioimunologice , imunodifuzia ș i electroimunodifuzia cantitativă .
În cazul tumor ilor ovariene , CEA se determină împreună cu alț i markeri tumoral i (cu o
specificitate mai ridicată de organ) , precum CA 125 , CA 72-4 sau CA 19 -9, pentru a crește
eficiența diagnosticării pacienț ilor.
Evidenț ierea CEA ca marker tumoral implicat î n can cerul ovarian a fost determinată pe
baza unor studii realiza te de diferite echipe de cercetă tori. Astfel , un studiu realizat pe un lot de
125 de probe (108 tumori de ovar epiteliale ș i 13 tumori metastati ce ovariene) , ce a avut la bază
metoda Avidin -Biotin -peroxidază , anti-CEA ,anti CA 19 -9 și anticorpi monoclonali , a con dus la
apariția rezultate lor prezentate în tabelul 5.64
Chiar dacă nici CEA nici CA 19 -9 nu prezintă o specificitate de 100% în cazul tumorilor
ovariene, prezența acestora poate fi un real ajutor în diferențierea dintre tumorile ovariene seroase
și mucinoas e. Totodată, demonstrarea existenței markerului CEA în diferite tipuri tumorale poate
indica eficiența lui ca marker seric în monitorizarea evoluției stării de sănătate a pacientului.

Tabel 5Cazuri pozi tive ale tumorilor cu anti -CEA ș i anti CA 19 -9
Tipuri de tumori
Maligne Benigne Borderline Seroase
Anti-CEA 100% 15% 80% 0%
Anti-CA 19 -9 20% 23% 40% 27%

Un grup de cercetă tori din Boston , USA a rea lizat un studiu pentru a evidenția dacă
măsurarea concomitentă a trei marke ri tumorali implicați î n canc erul ovarian (CA 125, CA 19 -9
și antigenul carcino embrionar) cresc precizia corelă rii dintre progresia sau regresia tumorii65.
Concluziile studiului au fost urmă toarele :
‒ Pacien ții cu o concentrație ridicată a markerului CA 19 -9 aveau deasemenea un nivel
crescut de CA 125;
‒ 90% dintre pacien ți au avut cel puț in un ma rker trecut de limita superioară admisă ;

64Colette C., Bhan A.K. , Zurawski V. și colab. Carcinoembryonic Antigen (CEA) and Carbohydrate Determinant
19-9 (CA 19 -9) Localization in 121 Primary and Metastatic Ovarian Tumors: An Immunohistochemical Study with
the Use of Monoclonal Antibodies . Pag 154 -203
65Tuxen M.K. , Sölétormos G., Petersen P.H., și colab. Interpretation of Sequential Measurements of Cancer Antigen
125 (CA 125), Carcinoembryonic Antigen (CEA) and Tissue Polypeptide Antigen (TPA) Based on Analytical
Imprecision and Biological Variation in the Monitoring of Ovarian Cancer, pag 164 -214

51
‒ În 25% din cazuri , determinarea nivelulu i de CA 125 a fost mai eficientă î n monitorizarea
cancerului ovarian epitelial , decât determinarea concomitentă a celor trei markeri.
Concluzia tuturor studiilor realizate pentru deter minarea nivelului seric al CEA și pentru
evidenț ierea rolului acestui marker este că antigenul ca rcinoembrionar se gă sește cu
prepon derență la nivelul chi stadenocarcinoamelor ovariene, și reprezintă un real ajutor în
diagnosticarea și monitorizarea pacienț ilor cu tumori ginecologice.
O atenție deosebită a fost acordată tumorilo r borderline . Echipa de cercetă tori Tokai a
analizat din p unct de vedere clinic , 101 pacienți diagnosticaț i cu tumori ovariene borderline .În
urma studiului realizat , s-au obț inut diferi te procente de specificitate , în funcț ie de markerul
analizat (CA 125, CA 19 -9, CA 72 -4, CEA ș i TPA ). Astfel , CA 125 prezintă o specificit ate de
68,2% și CA 19 -9 are o specifici tate de 51,5% . Rata specificității este semnificativ redusă î n
cazul CEA (32,5%) , TPA (27,3%) ș i CA 72 -4.66
Tot pe baza acestui ti p de tumori , un grup de cercetă tori din Olanda a analizat nivelurile
serice ale C A 125 , CA 19 -9 și CEA pentru a determina dacă evaluarea de rutină a acestor markeri
poate duce la detectarea tumorii într -o stare incipientă. Î n cazu l măsurăriioperative, nivelul CA
125 a depășit limita superioară în opt din 33 de cazuri , CEA î n trei din 32 de cazu ri, iar CA 19 -9
a fost crescut î n 11 din 24 de cazuri studiate. Într -un interval de urmă rire de 84 de luni , la doi
pacienți s -a înregistrat recurenț ă a bolii . Unul dintre pacienț i prez enta un nivel crescut de CA 125
în momentul apariției r ecurenței , iar celălalt pacient a î nregistrat creșterea concentraț iei de CA
19-9 chiar și după o intervenție chirurgicală67.
În concluzie , în cazul unui numă r extrem de redus de pacien ți se p ot depista tumorile
borderline îna inte de apariția recurenț ei, prin mă surarea nivelului markerilor tumorali.
Antigenul polipeptidic tisular (TPA)
Descoperit în anul 1957 de că tre cercetatorul Bjorklund, antigenul polipeptidic tisular
(TPA) este considerat u n antigen tumoral universal alcătuit dintr -o combinaț ie de mo lecule
diferite(citocheratinele 19, 18,8) . Cu o greutate moleculară cuprinsă între 20 și 45kDa ,TPA

66Tamakoshi K., Kikkawa F., și colab. Clinical Value of CA125, CA19 -9, CEA, CA72 -4, and TPA in Borderline
Ovarian Tumor, 1999, pag 101 -175
67Motoyama, T., Watanabe, H., Takeuchi, S., Watanabe, T., Gotoh, S. and Okazaki, E. (1 990), Cancer antigen 125,
carcinoembryonic antigen, and carbohydrate determinant 19 -9 in ovarian tumors. Cancer, 66: 2628 –2635

52
prezintă valori crescute în ser î n moment ul apariției unei formaț iuni tumorale, indiferent de
localizarea acesteia68.
TPA po ate fi utilizat ca marker unic în cazul absenței altor markeri , însă specificitat ea
pentru diagnostic este redusă. Sintetizat î n timpul fazei S a ciclului celular , TPA ind ică activitatea
actuală a tumorii , fiind denumit și antigen de proliferare”. V alori mai ridicate de 10U/l se
înregistrea ză în procesele proliferative atâ t de natură malignă cât și de natură benignă . Antigenul
polipeptidic tisular prezintă patru roluri principale :
a. Este un real ajutor î n monitorizarea terapiei;
b. Ajută la detectarea recurenț elor;
c. Indică foarte rapid schimbările apărute în cadrul procesului malign;
d. Poate ajuta la diagnosticarea precoce a diferitelor tipuri de cancer.
Valori crescute peste pragul superior admis se întâlnesc î n diferite tipuri de cancer ,
precum : cancer pulmonar, mamar , de ovar , de ficat sau pancre as69.
Testele de laborator pentru determinarea nivelului TPA pot fi r ealizate folosind probe de
urină sau de salivă . Indiferent de tipul de tumoră , antigenul poli peptidic tisular are o eficiență
mult mai ridicată în cazul combinării cu determinarea concentr ației plasmatice a al tor markeri
tumorali ce prezintă specificitate ridicată pentru organul respectiv.
În cazul cancerului ovarian , sensibilitat ea fragmentelor de citocheratină care intră în
alcătuirea antigenul ui polipeptidic tisular, variază între 80 și 90%. Pentru evidențierea implicării
TPA în evoluț ia tumorilor ovariene , s-au realizat diverse studii.
Determinarea sensibi lității TPA a avut la bază un studiu realizat pe 295 de paciente
diagnosticate cu diferite tipuri de tumori ovariene .70Pentru creșterea eficienț ei
rezulta telor,determinarea concentrației serice a TPA s -a făcut concomitent cu a altor trei markeri
tumorali (CA 125 , antigenul carci noembrionic , fosfataza alcalină placentară) . Rezultatele au
evidențiat o sensibilitate de 83% î n cazul CA 125 , 88% pentru CEA , 46% în cazul PLAP ș i 53%
pentru TPA.

68Minodora Dobreanu . Aspecte metabolice in proliferari maligne – markeri tumorali. In Biochimie clinica –
Implicatii practice, cap.16, 261 -262
69http://www.dornamedical.ro/docum/detaliianalize/TPA%20antigenul%20polipeptidic%20tisular.pdf
70Prados C., Alvarez -Sala R., Terreros J.G., An evaluation of Tissue Polypeptide Antigen(TPA) in two
brochoalveolar lavage fractions of lung cancer patients. In Japanese Journal of Clinical Oncology (2000) pg 215 –
220

53
Pentru evidenț ierea rolului pe care îl poate avea î n diagnosticarea precoce a cancerului
ovarian ,nivelurile TPA au fost determinate împreună cu CA 125 ș i cu an tigenul carcinoembrionar
(CEA) î n cadrul unui studi u realizat de un grup de cercetă tori germani. Popula ția de studiu a fost
reprezentată de 31 de femei cu vârste cuprinse între 50 ș i 55 de ani. De la fiecare sub iect s -au
prelevat 16 probe de sâ nge pe parcursul unui an . Rezult atele studiului au demonstrat că există
diferențe de concentrație între probele aceluiaș i subi ect. Concluzia studiului este că evaluar ea
concentraț iilor CA 125 ,CEA și TPA este mult mai complexă decâ t s-a recunoscut pană acum ,
ceea ce îngreunează diagnosticarea precoce a cancerului ovarian.
În concluzie, antigenul polipeptidic tisular face parte din familia de markeri tumorali
determi nați în scopul diagnostică rii diferitelor tipuri de tumori ovariene , fiind deasemenea un
important ajutor î n monitorizarea evoluției stării de sănătate a pacienț ilor.

54

Concluzii
 Cancerul ovarian se definește ca un neoplasm malign ce apare atunci când celulele din
stromă sau din epiteliul ovarian încep să se dividă într -o manieră haotică , manifestând
caractere de agresivitate asupra mecanismelor imune ale organismului.
 Tumorile ovariene pot fi : maligne epi teliale , germinale , stromale ș i borderlin ;
 Markerii tumorali sunt prezenți în sânge sau diferite secreții , a căror determinare este
necesară pentru diferențierea dintre țesutul normal ș i cel t umoral. Sunt clasificați în clase ș i
subclase , fiecare dintre aceștia fiind s pecifici pentru un anumit organ. Markerii pot avea
valoare de diagnostic , de prognostic sa u de screening , fiind totodată im portanți î n
monitorizarea terapeutică postoperatorie.
 Princip alii markeri tumorali a căror expresie este analizată în serul pacienților diagnosticaț i
cu tumori ovariene sunt: CA 125 , CA 15 -3, CA 19 -9, CA 72 -4, CEA, TPA ,Antigenul
Lewisy, fosfataza alcalină placentară, gonadotropina corionică umană , alfa-fetoproteina , CA
50, STn.
 CA 125 (Cancer Antigen 125) este un marker produs în mod particular de celulele
canceroase ovariene ,fiind considerat un marker seric foarte important în managemen tul
tratamentului cancerului ovarian. Principala aplicație clinică a markerului CA -125
rămâne detectarea precoce a cancerului ovarian . Pe baza acestei afirmații , a fost
dezvoltat un algoritm cu rol în estimarea riscului de apariție a cancerului , având la b ază
nivelul și tendința de creștere a markerului CA -125;
 Principalul rol al determinării nivelului de marker CA 15 -3 din serul pacientelor este
depistarea precoce a cancerului mamar. Totuși , o concentrație destul de ridicată de CA
15-3 se întâlnește în con diții benigne : cancer o varian , afecțiuni pulmonare , insuficiență
renală , hepatită , iar această afirmație stă la baza multor studii realizate de diferite echipe
de cercetă tori.

55
 Antigen de natură oligozaharidică (alcătuit din fucoză) , antigenul Lewis -Y este exprimat
în 75% dintre tumorile ovariene , dar efectele și mecanismele care produc proliferarea
celulelor canceroase sunt încă necunoscute;
 Proteina epididimală umană ( HE4) este un marker tumoral întâ lnit î n tumori seroase
ovariene , adenocarcinoame endometroide ș i adenocarcinoame cu celule clare , fiind
considerat al doilea marker tumoral ca sensibilitate , după CA 125 ;
 Fiind considerat o glicoproteină mucin -like cu o greutate moleculară de 220 -400 kDa,
CA 72 -4 reprezintă markerul princ ipalîn detectarea cancerului gastric și colorectal ,
ocupând totodată statutul de marker secundar în diagnosticarea ca ncerului ovarian de tip
mucinous.
 Fosfataza alcalină placentară reprezintă o formă tranzitorie ,întâlnită în serul femeilor
însărcinate . Izoenzime ale fosfatazei alcaline se pot identifica în cazul unor tumori
maligne precum : cancerul de sân , cancerul ovarian sau testicular;
 Gonadotropina corionică umană este un hormon considerat atât marker de sarcină , cât și
marker tumoral (gonadotropine le joacă un rol important în dezvoltarea ș i progresia
cancerului ovarian );
 Utilizarea AFP ca marker tumoral, are ca scop detecția și monitorizarea evoluției
tumorilor maligne hepatice , testiculare sau ovariene. În cazul cancerului ovarian se
înregistrează valori ridicate , de peste 40ng/ml , în mai mult de 75% din cazurile studiate.
 Antigenul carbohidrat 50 (CA50) este un marker lipsit de specificitate de organ, utilizat
ca marker tumoral ,cu valori ridicate în diferite tumori maligne (pancreatice , hepatice ,
ovariene , pulmonare) .
 STn este un marker oncofet al a cărei supra -exprimarese înregistr ează în cancerul de
pancreas , ovarian și colorectal.
 CA 19 -9 este un marker tumoral cu nespecificitate de organ care este utilizat pentru
detectarea cancerului pancreatic, monitorizarea tumorilor pancreatice, hepatice, biliare
sau gastrice, iar în plan secundar pentru detectarea cancerului ovarian și colorectal .

56
 Determinarea CEA se realizează pentru diagnosticarea diferitelor tumori , pentru
monitorizarea evoluției bolii , pentru prognostic sau pentru a determina profilul
modificăril or CEA în cursul chimioterapiei.
 TPA po ate fi utilizat ca marker unic în cazul absenței altor markeri , însă specificitat ea
pentru diagnostic este redusă. TPA indică activitatea actuală a tumorii , fiind denumit ș i
„antigen de prolifer are”.

57

Bibliografie

1. http://media -2.web.britannica.com/eb -media/36/99236 -004-30E83B1F.jpg
2. Niculescu, C., Câ rmaciu,R.,Voiculescu,B . – Anatomia ș i fiziologia omului -Compendiu,
Ed.Corint,2009, pag 275 -276,389 -391
3. http://www.descopera.ro/cultura/10162117 -impăratul -tuturor -bolilor -scurtă -istorie -a-
cancerului
4. Badulescu F. Oncologie generală. Elemente de curs. Reprografia Univ. Craiova
1997:110 -192.
5. Dobreanu M. Aspecte metabolice în proliferări maligne -markeri tumorali. Î n Biochimie
clinic ă-Implicaț ii practice . 2006; 257-276
6. Wallach Jaques. Markeri tumorali î n interpretarea testelor de diagnostic, 2001, 88 -120
7. http://med -help.ro/wp -content/uploads/2015/03/cancer -ovar-text-1-web.jpg
8. http://www.intechopen.com/source/html/43338/media/image2.png
9. http://med -help.ro/wp -content/uploads/2015/03/cancer -de-ovar-2-web.jpg
10. Robin LH, Wittekind Ch. Tumorile genitale feminine. În: UICC. TNM – Clasificarea
tumorilor maligne. 6th ed. New -York: Wiley -Liss, 2002 Versiune româna, Editura
Minis terului Sanatatii 2005:165 -170.
11. http://www.umfiasi.ro/Rezidenti/suporturidec urs/Facultatea%20de%20Medicina/Oncolog
ie/oncologie%20medicala –
%20tematica%20curs%20rezidenti/9.%20Markerii%20tumorali.pdf
12. Duffy MJ, Shering S, Sherry F, McDermott E, O'Higgins N -The International Journal of
Biological Markers [2000, 15(4):330 -333
13. Farias FR. Gynecologic cancers. Casciato DA, ed. Manual of clinical oncology.
Philadelphia: Lippincott, Williams & Wilkins, 2000:238 -265.
14. Ochi Y, Okabe H si colab. – Tumor marker – present and future. Rinsho Byori, 1997 Sep;
45(9): 875 -883

58
15. Dobreanu, Minod ora. Aspecte metabolice in proliferari maligne -markeri tumorali. In
Biochimie clinica -Implicatii practice 2006, 257 -276.
16. Vasey PA, Herrstedt J, Jelic S. ESMO Minimum clinical recommendations for diagnosis,
treatment and follow -up of epitelial ovarian carci noma. Ann Oncol 2005, 159 -176
17. Boyle P, Maisonneuve P, Autier P. Towards cancer control in women; J Epidemiol
Biostats 1998;(3):37 -68.
18. Donaldson, E. S., van Nagell, J. R., Pursell, S., Gay, E. C., Meeker, W. R., Kashmiri, R.
and van Devoorde, J. (1980), Multiple biochemical markers in patients with gynecologic
malignancies. Cancer, 45: 948 –953
19. Henry, John Bernard. Immunoassay and Related Techniques; Tumor markers. In Clinical
Diagnosis and Management by Laboratory Methods, 1998, 283 -297
20. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010, 15 -17
21. Lothar T. . Tumor Markers. In Clinical Laboratory Diagnostics, 1998, 955 -957.
22. McPetersen R., Pincus M., Biochemical Markers of Bone Metabolism. Clinical
Enzymology. In Henry’s Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods –
Sauders Elsevier 21 -Ed 2007, 181, 255 -357.
23. Duffy MJ, Shering S, Sherry F, McDermott E, O'Higgins N -The International Journal of
Biological Markers [2000, 15(4):330 -333]
24. Fischbach F. Chemistry Studies . In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests.
Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009; 413 -415
25. Zhuang H, Gao J, Hu Z, Liu J, Liu D, Lin B (2013) Co -Expression of Lewis y Antigen
with Human Epididymis Protein 4 in Ovarian Epithelial Carcinoma
26. Laborator Synevo. Referințele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2015. Ref Type:
Catalog., 11 -13,
27. Kappelmayer J, Antal -Szalmás P, Nagy B Jr. Human epididymis protein 4 (HE4) in
laboratory medicine and an algorithm in renal disorders. 2015:35 -42.
28. Hellström I, Raycraft J, Hayden -Ledbetter M, et al . The HE4 (WFDC2) Protein Is a
Biomarker for Ovarian Carcinoma. Cancer Res , 2003, 695 -700.
29. Laborator Synevo. Referințele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2015. Ref Type:
Catalog., pag 15

59

30. Huhtinen K, Suvitie P, Hiissa J, et al. Serum HE4 Concentrations Differentiates
Malignant Ovarian Tumours From Ovarian Endometriotic Cysts. Br J Cancer , 2009,
1315 -1319.
31. Moore RG, McMeekin DS, Brown AK, et al . A Novel Multiple Marker Bioassay Utilizing
HE4 and CA125 for the Prediction of Ovarian Cancer In Patients With a Pelvic Mass.
In Gynecol Oncol , 2009, 40 -46.
32. Imai A, Horibe S et al. Drastic elevation of serum CA125, CA72 -4 and CA19 -9 levels
during menses in a patient with probable endometriosis. Eur J Obstet Gynecol Reprod
Biol 1998 : 79 -81.
33. Schutter M.J, Davelaar E.,et al. The differential diagnostic potential of a panel of tumor
markers (CA 125, CA 15 -3, and CA 72 -4 antigens) in patients with a pelvic mass pag
148-157
34. Lothar Thomas. Tumor Markers. I n Clinical Laboratory Diagnostics. 1998, 941 -945.
35. Tamakoshi K., Kikkawa F., Shibata K., și colab. Clinical Value of CA125, CA19 -9, CEA,
CA72 -4, and TPA in Borderline Ovarian Tumor , pag 156 -196
36. Vasey PA, Herrstedt J, Jelic S. ESMO Minimum clinical recommendations for diagnosis,
treatment and follow -up of epitelial ovarian carcinoma. Ann Oncol 2005;113 -116
37. Einhorn N., Knapp R. C., Bast R. C. & V. R. Zurawski – Ca 125 Assay Used in
Conjunction with Ca 15 –3 and Tag -72 Assays for Disc rimination Between Malignant
and Non -Malignant Diseases of the Ovary , 2001, 167 -254
38. Doellgast G., Homesley H. – Placental -Type Alkaline Phosphatase in Ovarian Cancer
Fluids and Tissues, 1984, abstract
39. Fischbach F . Effects of the Drugs on Laboratory Tests. In A Manual of Laboratory and
Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009; 1222 -1223.
40. Fischbach F. Chemistry Studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests.
Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009; 413 -415.
41. Lothar Th omas. Enzymes. In Clinical Laboratory Diagnostics -Use and Assessment of
Clinical Laboratory Results. Germany, 1 Ed., 1998, 36 -45.

60
42. McPetersen Richard, Pincus Matthew. Biochemical Markers of Bone Metabolism.
Clinical Enzymology. In Henry’s Clinical Diagnosis and Management by Laboratory
Methods – Sauders Elsevier 21 -Ed 2007, 181, 255 -257.
43. Ochi Y, Okabe H si colab. – Tumor marker – present and future. Rinsho Byori, 1997 Sep;
875-883
44. Gronowski Ann. Human Chorionic Gonadotropin. In Handbook of Clinical Labora tory
Testing During Pregnancy. Humana Press, USA, Ed. 2004, 19 -22.
45. Kuroda H., Mandai M., Konishi I., și colab. Human chorionic gonadotropin inhibits
cisplatin -induced apoptosis in ovarian cancer cells: possible role of up -regulation of
insulin -like growth factor -1 by hCG , 2003, 159 -184
46. Mandai M., Konishi I., și colab . Messenger ribonucleic acid expression of LH/hCG
receptor gene in human ovarian carcinomas, pag 176 -198, 214 -256
47. Goldenberg D.M., Kim E.E, DeLand F.H., Human chorionic gonadotropin
radioantibodies in the radioimmunodetection of cancer and for disclosure of ccult
matastates , 2001, 125 -136
48. Wimalasena J., Meehan D., Cavallo C., Human epithelial ovarian cancer cell steroid
secretion and its control by gonadotropins , 2004 , 67 -74
49. Lothar Thomas. Tumor Markers. In Clinical Laboratory Diagnostics. 1998, 941 -945.
50. http://www.cdt -babes.ro/articole/alfa_feto_proteina.php
51. Sell A., Sogaard H., Norgaard -Pedersen B., Serum alpha -fetoprotein as a marker for the
effect of post -operative radiation the rapy and/or chemotherapy in eight cases of ovarian
endodermal sinus tumour , 1976,574 -580
52. Perrone T., Steeper T.A., Dehner L.P., Alpha -fetoprotein localization in pure ovarian
teratoma. An imunohistochemical study of 12 cases , 1974, 814 -821
53. Bunworasate U, Voravud N; CA 50: a tumor marker for gastrointestinal malignancies. In
Journal of the Medical Association of Thailand. 1995, 255 -270.
54. Hamenberg U., Wahren B., Wiechel K.L., Tumor Markers Carbohydrate Antigens CA 19 –
9 and CA 50 and Carcinoebryonic Antigen in Pancreatic Cancer and Benign Disease of
the Pancreatobiliary Tract.In Cancer Research 48/1988 1985 -1988.
55. Holmgren J., Lindhom L., și colab . Detection by monoclonal antibody of carbohydrate
antigen CA 50 in serum of patients with carcinoma , 1998, 458 -587

61
56. Ferreira J.A., Videira P.A. și colab. – Overexpresion of tumour -associated carbohydrate
antigen sialyl -Tn in advanced bladder tumours, 2013 , 265 -274
57. http://www.dornamedical.ro/docum/detaliianalize/CA%2019%209.pdf
58. Dobreanu M. Aspecte metabolice in proliferari maligne -markeri tumorali. In Biochimie
clinica -Implicatii practice. 2006, 257 -276.
59. Canney, P.M. Wilkinson', R.D. James & M. Moore – CA19 -9 as a marker for ovarian
cancer: Alone and in comparison with CA125 ,2000, 356 -365
60. Imai A, Horibe S et al. Drastic elevation of serum CA125, CA72 -4 and CA19 -9 levels
during menses in a patient with probable endometriosis. Eur J Obstet Gynecol Reprod
Biol 1998 May;78(1):79 -81.
61. Bast R., Klug T.L. și colab. – Monitoring human ovarian carcinoma with a combination
of CA 125, CA 19 -9, and carcinoembryonic antigen,pag 17 -19
62. http://www.cdt -babes.ro/articole/antigenul_carcino_embrionar.php
63. http://www.cdt -babes.ro/articole/antigenul_carcino_embrionar.php
64. Colette C., Bhan A.K. , Zurawski V. și colab. Carcinoembryonic Antig en (CEA) and
Carbohydrate Determinant 19 -9 (CA 19 -9) Localization in 121 Primary and Metastatic
Ovarian Tumors: An Immunohistochemical Study with the Use of Monoclonal Antibodies .
Pag 154 -203
65. Tuxen M.K. , Sölétormos G., Petersen P.H., și colab. Interpretat ion of Sequential
Measurements of Cancer Antigen 125 (CA 125), Carcinoembryonic Antigen (CEA) and
Tissue Polypeptide Antigen (TPA) Based on Analytical Imprecision and Biological
Variation in the Monitoring of Ovarian Cancer, pag 164 -214
66. Tamakoshi K., Kikka wa F., și colab. Clinical Value of CA125, CA19 -9, CEA, CA72 -4,
and TPA in Borderline Ovarian Tumor, 1999 , pag 101 -175
67. Motoyama, T., Watanabe, H., Takeuchi, S., Watanabe, T., Gotoh, S. and Okazaki, E.
(1990), Cancer antigen 125, carcinoembryonic antigen, and carbohydrate determinant
19-9 in ovarian tumors. Cancer, 66: 2628 –2635
68. Minodora Dobreanu . Aspecte metabolice in proliferari maligne – markeri tumorali. In
Biochimie clinica – Implicatii practice, cap.16, 261 -262
69. http://www.dornamedical.ro/docum/detaliianalize/TPA%20antigenul%20polipeptidic%20
tisular.pdf

62
70. Prados C., Alvarez -Sala R., Terreros J.G., An evaluation of Tissue Polypeptide
Antigen(TPA) in two brochoalveolar lavage fractions of lung cancer patients. In Japa nese
Journal of Clinical Oncology (2000) pg 215 -220

63

Lista tabelelor
Tabel 1 Principalele categorii de tumori ovariene 15
Tabel 2 Clasificarea markerilor tumorali serici 20
Tabel 3 Rezultatele chimioterapiei în funcție de prezența sau absența markerilor tumorali 47
Tabel 4 Evidențierea d iferitelor caracteristici ale markerilor tumorali implicați în cancerul ovarian 48
Tabel 5 Cazuri pozitive ale tumorilor cu anti-CEA și anti CA 19 -9 50

64

Lista figurilor
Figura 1 Sistemul genital feminin 3
Figura 2 Modificări morfopatologice ale ovarelor 4
Figura 3 Structura internă a ovarului 5
Figura 4 Ciclul menstrual 8
Figura 5 Etapele formării celulei tumorale 10
Figura 6 Tumoră ovariană malignă, epitelială 15
Figura 7 Tumoră ovariană germinală 16
Figura 8 Tumori ovariene stromale 16
Figura 9. Structura α-helix a MUC16 Figura 10 Structura -helix a MUC16 22
Figura 11 CA -125 – glicoproteină transmembranară 23
Figura 12 Structura proteinei MUC 1 27
Figura 13 Determinarea schematică a tipurilo r de antigen Lewis I și II 29
Figura 14 Exprimarea HE4 și Lewis y în țesuturile și celulele ovariene 30
Figura 15 Structura PLAP 36
Figura 1 6 Gonadotropina corionică umană 40