Conducător or științific: Doctorand: Prof. Univ. Dr. Carmen Cozma Blaj Eronim -Celestin 2016 3 Cuprins Introducere PARTEA I ETICĂ ȘI CIBERNETICĂ ÎN… [615692]

UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZAˮ IAȘI
FACULTATEA DE FILOSOFIE ȘI ȘTIIN ȚE SOCIAL -POLITICE

TEZ Ă DE DOCTORAT
ETICĂ ȘI CIBERNETICĂ
Rezumat

Conducător or științific: Doctorand: [anonimizat]. Univ. Dr. Carmen Cozma Blaj Eronim -Celestin

2016

3
Cuprins
Introducere
PARTEA I
ETICĂ ȘI CIBERNETICĂ ÎN VIZIUNEA LUI ȘTEFAN
ODOBLEJA
I.1. Opera lui Ștefan Odobleja: pionierat în cibernetică
I.2. Cibernetica – metoda apropierii dintre științe
I.3. Creativitate, educație , ideal moral
I.4. „Consonantismul” și „arta morală” în perspectivă
odoblejiană

PARTEA A II -a
PROBLEME, DEZVOLTĂRI, PARTICULARITĂȚI ALE
ETICII ÎN SOCIETATEA INFORMATIZATĂ. ETICA
CIBERNETICĂ
II.1. Provocări cibern/etice: etica folosirii computerului, et ica
informației (infoetica), roboetica
II.2. Libertate și responsabilitate morală în mediul virtual; atacul
cibernetic; securitate cibern/etică
II.3. Etica, tehnologia și comunitățile
postumane
II.4. Pentru o etică a comunicării telefonice (fon -etica)
Concluzii
Bibliografie
Anexe

4
Argument*
Informația este astăzi izvor esențial în evoluția societății
noastre moderne, care s -a dezvoltat la nivel politic, economic și
social. Energia și polivalența noii societăți, care se axează pe o
varietate și un conținut ridicat de informații, adaptate cu ajutorul
tehnologiilor informaționale și a ale comunicațiilor, au ghidat
către societatea informațională.
Progresul uimitor al tehnologiei inform ației din ultima
perioadă a avut un impact consternant asupra socie tății, dar și a
economiei la nivel global, aducând modificări fundamentale în
procesele de producție și de distribuție, în ceea ce privește
clauzele comerciale, gradul ocupării forței de muncă, dar și în
viața cotidiană.
Din primii ani ai noului mileniu, economia mondială era
într-un fenomen de tranzit, ce implica trecerea la un nou pachet
de norme și reguli, de la societatea predominant industrială la
societatea informațională; aceasta a pus bazele noii economii.
Societatea informațională reprezintă un e lement suport
pentru societatea cunoașterii. Putem vorbi chiar despre un sistem
social în interiorul căruia informația se răspândește cu rapiditate
pe distanțe foarte mari cu ajutorul rețelelor media – cu referire
directă la internet – mobilizând într -o ma nieră particulară
coagularea anumitor comunități care au identitatea structurată
informațional, raportată într -o manieră deosebită atât în timp cât
și în spațiu. Efectiv, modul cum informația circulă pe internet cu
o viteză extraordinară face ca relațiile comunităților de
internauți cu timpul și cu spațiul să fie particulare,
nemaiîntâlnite pe parcursul istoriei predigitale a umanității.

* ACKNOWLEDGEMENT : Această lucrare a fost cofinanțată din Fondul
Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 -2013. Proiect POSDRU/159/1.5/S/140863 ,
Cercetătorii competitivi pe plan european în domeniul științelor umaniste și
socio -economice. Rețea de cercetare multiregională (CCPE).

5
Ideea că se pot devansa frontierele temporale și spațiale, într -o
manieră atât de simplă și într -o continuitate bogată în informații,
provoacă spre un nou mod de raportare la barierele culturale și
lingvistice, în sensul bun, dar și în cel rău. Spațiul virtual este
favorabil comunicării oferind o imagine de ansamblu a acestor
bariere cultural -lingvistice, care contribuie la constituirea
istorică a identităților, din ambele posturi.
Modul în care ne raportăm la timp pare a fi unul în care
ne îndepărtăm de valorile noastre umane și tindem spre
dezechilibru și haos. Privită din această perspectivă, nevoia de
etică a oamenilor de vine tot mai evidentă. Dezvoltarea
fulminantă a ariei economice și răspândirea noilor tehnologii la
nivel global au condus la reafirmarea argumentelor etice. În
măsura în care relațiile interumane sunt din ce în ce mai intime,
depășind granițele spațiale, etica ajunge o problemă delicată care
nu poate și nu trebuie ignorată. Etica rămâne un fundament în
dezvoltarea, în educația și organizarea manierei de a acționa, de
a gândi și de a fi, de a exista. Suntem nevoiți să găsim un
itinerar care este întemeiat p e cunoștințe calitative, pricepere,
angajare responsabilă, repercutare în sfera socială.
Responsabilitatea și libertatea umană ne determină spre o
permanentă și necesară nevoie de reactualizare a valorilor și
normelor noastre morale, într -o lume invadată d e acțiuni
negative.
Problema și întrebările fundamentale de la care am
plecat în cercetarea mea au fost următoarele: în ce măsură mai
este valabilă, astăzi, morala propusă de Ștefan Odobleja în
cartea sa Psihologia consonantistă ? Dat fiind faptul că
majori tatea dintre noi folosim tot mai mult diferite dispozitive
electronice (gadget -uri) pentru muncă, precum și pentru
comunicare, recreere, distracție etc., știm oare să ne folosim de
ele, ca mijloace pentru a ne atinge scopurile, sau suntem
conduși, pur și s implu, de acestea? Ce se întâmplă prin intensa
lor promovare? Omul contemporan mai reușește să păstreze un

6
echilibru într -o „eră a turbulențelor”, cum numește Alan
Greenspan lumea nouă actuală? În contextul în care i se propun
diferite valori prin diverse canale media, internet, telefonie
mobilă, „smart communication” etc., mai poate distinge omul
valorile adevărate de non -valori?
Prin lucrarea Etică și cibernetică , încerc să mă apropii
cât mai mult de etică și, luând o oarecare distanță, să -l aduc în
actua litate pe Ștefan Odobleja, cel care a elaborat ideile centrale
ale ciberneticii și modul de gândire cibernetic, ulterior
consacrate de Norbert Wiener. Savantul român nu numai că este
un precursor al ciberneticii, dar are prioritatea mondială a ideii
unei c ibernetici generalizate, prin conceperea fenomenului
buclei închise, a conexiunii inverse, ca o lege universală, legea
reversibilității; ceea ce avea să devină feed -back -ul de astăzi.
Opera Psychologie Consonantiste (1938 -1939) a lui
Ștefan Odobleja nu s -a vrut a fi o lucrare de cibernetică. Dar,
prin legea reversibilității – ca una dintre legile fundamentale
care guvernează fizicul și psihicul – , Odobleja are meritul de a fi
descoperit caracterul general al feedback -ului și de a fi încercat
să-l pună în evidență în cele mai variate procese și fenomene.
În prima parte a lucrării, încerc să aduc în prim -plan
opera pionierului ciberneticii, analizând conceptele de la care a
plecat în conturarea operei sale, metodele pe care acesta le -a
aplicat, dar și trase ul de urmat pentru o viață echilibrată, fondată
pe educație, morală și creativitate.
Am beneficiat, în această cercetare, de sprijinul fiului
savantului român, care mi -a pus la îndemână manuscrisele,
caietul de referință, cu adnotări, încă din școala gene rală,
documente ce au aparținut lui Ștefan Odobleja. De asemenea,
Arhivele Naționale din Drobeta -Turnu Severin mi -au pus la
dispoziție toate actele și documentele legate de autor, astfel încât
am avut posibilitatea să vin în contact cu aproape toate
inform ațiile existente la noi în țară și să le studiez temeinic.

7
Ceea ce am căutat să reliefez, pe lângă aportul major la
apariția ciberneticii, este preocuparea constantă a lui Ștefan
Odobleja pentru aspectele etice ale vieții umane și, corelat, cele
educațio nal-morale, cu semnificație majoră pentru timpul
prezent în care suntem afectați de o profundă și
multidimensională criză.
În partea a doua a lucrării, abordez probleme specifice
dezvoltării eticii în societatea informatizată. Interesul cercetării
se ori entează către noile domenii, în plină afirmare: etica în
utilizarea computerului, etica informației, roboetica, tehnologia
și comunitățile postumane; mă axez pe problemele, dezvoltarea
și particularitățile eticii în tehnologia informației și a
comunicațiil or. Astfel, încerc o analiză a eticii informatice, a
chestiunilor legate de așa -numitul „cloud computing”, de
videosferă, roboetică, atac cibernetic și securitate cibern/etică.
În acest relativ nou domeniu, al eticii informatice,
concepte de fond sunt libertatea și responsabilitatea; de unde,
actualizarea lor, în era tehnologică, concretizată în guvernarea
electronică și a comunităților postumane. Responsabilitatea și
libertatea umană ne conduc spre o permanentă și necesară
nevoie de reactualizare a valorilor și dogmelor noastre morale,
într-o lume tot mai artificializată, în care apar tot mai multe
manifestări, procese negative.
Propun, totodată, un nou concept: fon-etica , dat fi ind
contextul folosirii tot mai accentuate a smartphone -ului, plecând
de la rădăcina cuvintelor grecești phóné și ethos ; concept pe
care îl voi folosi în înțelesul de șoaptă a eticii .

8
PARTEA I
ETICĂ ȘI CIBERNETICĂ ÎN VIZIUNEA LUI
ȘTEFAN ODOBLEJA

I.1. Opera lui Ștefan Odobleja: pionierat în
cibernetică
În ceea ce privește lucrarea pionierului ciberneticii, ea
vine să proiecteze o lumină nouă asupra acestui proces complex
de constituire a ciberneticii și asupra semnificației teoretice și
explicative pe care o are cibernetica în zilele noastre.
Bazat pe o amplă și riguroasă documentare științifică,
Ștefan Odobleja reușește să reconstituie, aproape verigă cu
verigă, îndelungatul și sinuosul proces de apariție și dezvoltare a
ideilor, principiilor și me todelor ciberneticii, aducând, totodată,
completări și corecții esențiale tabloului creionat de către alți
autori, chiar și de Wiener1.
O primă contribuție valoroasă a autorului studiat de noi
rezidă în analiza temeinic argumentată a naturii și sferei
cibernetice.
În opinia sa, la care subscriem în întregime, în definirea
ciberneticii trebuie pornit de la relevarea, într -o formă specifică
și neechivocă, a fenomenului central de investigație, în jurul
căruia s -a cristalizat atât aparatul său conceptual, cât și cel
metodologic. Or, la o analiză atentă, nu putem să nu constatăm
că central este procesul reglării sau conducerii, mediat prin
conexiunea inversă (controlul și comunicarea)2. Astfel,
„cibernetica este o psihologie fizicistă și mașinistă,
mecanizatoar e și mașinizatoare, binară și circularistă, analogistă
și modelistă, cu toate concluziile teoretice și aplicative (practice,
tehnice…) care decurg în mod natural dintr -o psihologie astfel

1 Ștefan Odobleja, „Definiții ale ciberneticii” , ms., Anexa nr. 10a, b, c.
2 Ștefan Odobleja, Psihologia consonantitsă și cibernetica , Editura Scrisul
Românesc, Craiova, 1978 , pp. 41 -43.

9
concepută”. Aceasta este, în opinia lui Odobleja, definiția cea
mai adecvată și totodată cea mai cuprinzătoare.
I.2. Cibernetica – metoda apropierii dintre științe
Prin caracterul ei generalist, de „știință a științelor”, așa
cum a văzut -o Odobleja, cibernetica ni se înfățișează în
contextul unei probleme sau al unei tem e mai mult sau mai puțin
complexe. Ea nu se prezintă izolat, ca o disciplină separată,
distinctă așa cum sunt specificate materiile dintr -o programă
universitară: „Cibernetica nu e multidisciplinară numai prin
proveniență și esență, ci și prin metoda care decurge din
concepțiile ei, precum și din experiența propriei sale nașteri”3.
Aceasta înseamnă că atunci când vorbim despre pregătirea
cibernetică a tinerilor pentru a face față viitorului, nu are sens să
discutăm despre facultăți sau secții de cibernetică izolate. Natura
însăși este o țesătură de contexte, fără goluri, o îmbinare fără
fisuri. Pe calea unei analogii putem gândi sistemul universului
cunoașterii ca fiind o largă pânză de păianjen; dacă continui să -ți
pui întrebări, în final ajungi în centrul pânzei, unde se află un
număr redus de principii general -extensive .

I.3. Creativitate, educație, ideal moral

„A dezvălui prin știință și artă înseamnă în mod esențial
a îmbrăca elementele cu o semnificație, a depăși percepția. A
dezvălui un lucru înseamn ă a-l lumina prin formă: a -i găsi un loc
în tot, surprinzându -i funcția sau frumusețea”4. Cuvintele lui
Emmanuel Levinas se potrivesc frumuseții și pluralității gândirii
lui Ștefan Odobleja, în ceea ce privește deschiderea spre ceea ce
este nou, apropierea de artă, de inovație, de creație.

3 Ibidem , p. 51.
4 Emmanuel Levinas, Totalitate și infinit. Eseu despre exterioritate, Editura
Polirom, 1999, pp. 56 -57.

10
Îndreptarul oferit de Odobleja în conturarea actului
creator, este unul format din idei pline de optimism și speranță,
al căror adevăr îl putem observa, astăzi, pe deplin format,
autorul anticipând genial posibilitatea aplicațiilor practice ale
gândirii si stemice, cibernetice. Astfel, există nu numai o artă a
creației, dar și o știință despre această artă – idee deosebit de
valoroasă și de actuală în procesul de învățământ, care tinde să –
și apropie și să înglobeze conceptele și metodele creațivității,
subli niate foarte bine de autorul nostru.

I.4. „Consonantismul” și „arta morală” în
perspectivă odoblejiană
Lucrarea Psihologia consonantistă proiectează o lumină
nouă asupra complexului proces de constituire a ciberneticii, dar
și asupra semnificației teoretice și explicative pe care aceasta o
are în zilele noastre. Titlul ca atare îl poate contraria pe cititorul
neavizat, care se poate întreb a: ce funcție semantică îndeplinește
adjectivul „consonantistă”? Chiar dacă titlul sugerează faptul că
ar putea fi vorba de o concepție psihologică particulară, de fapt,
aceasta este o lucrare de metodologie generală a cunoașterii
științifice, cu aplicabil itate în toate domeniile, inclusiv cel
tehnic.
Odobleja dedică un întreg capitol consonantismului, pe
care îl analizează din punct de vedere psihologic, plecând de la
definiția: „Consonanța este un fenomen fizic caracterizat prin
similitudine, selectivitat e și mișcare (sau vibrație). Un efect
dinamogenic selectiv produs (cauzat) de similitudine.
Similitudine dinamogenică, motorie… O reversibilitate
energetică, o reciprocitate, o clasare reciprocă”5.

5 Ștefan Odobleja, Psihologia consonantistă , traducere în limba română de P.
Iacob, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1982. p. 18 3.

11
„Arta să devină un instrument al inteligenței”6, îndeamn ă
Ștefan Odobleja. În contextul actual, în care omul contemporan
este invadat de aplicații de tot felul, de tehnologii sofisticate, dar
și de fărădelegi, de agresivitate, se simte nevoia, tot mai mult, a
unui fundament, „un traiect cultural” bazat pe cunoa ștere,
educație, morală, creativitate; totul în ideea Binelui7. „Orice artă
și orice investigație, ca și orice acțiune și orice decizie par să
tindă spre un anume bine; de aceea, pe bună dreptate s -a afirmat
că binele este cel spre care aspiră toate”8, citim din primele
pagini ale Eticii Nicomahice . Un punct de plecare într -un astfel
de demers, putem desluși în opera doctorului Ștefan Odobleja,
Psychologie Consonantiste : „Etica este o tendință generală spre
bine”.
La o lectură atentă, remarcăm cu ușurință rigurozitatea
metodologiei carteziene, adoptată de savantul român care,
operând în acest spirit, supune criticii diferitele concepții despre
psihic, de la cele empiriste și senzualiste până la cele mistice și
spiritualiste. Una din marile sale pasiuni a fo st psihologia –
aceasta a fost piatra de temelie pe care și -a clădit întreaga sa
operă. Într -adevăr, fundamentul conceptual al eticii se bazează,
la Odobleja, pe cel psihologic.

6 Ștefan Odobleja, „ Un îndemn asupra artei ”, din Fondul personal, ms. ,
Anexa nr. 14.
7 Carmen Cozma, Introducere în aretelogie. Mic tratat de etică , Editura
Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2001, p. 18.
8 Aristotel, Etica Nicomahică , I, 1, 1094a, Introducere, traducere, comentarii
și index de Stela Petecel, Editura I RI, București, 1998.

12
PARTEA a II -a
PROBLEME, DEZVOLTĂRI, PARTICULARITĂȚI ALE
ETICII ÎN SOCIETATEA INFORMATIZATĂ. ETICA
CIBERNETICĂ.
II.1. Provocări cibern/etice: etica folosirii
computerului, etica informației (infoetica), roboetica
Infiltrarea subtilă a tehnologiei digitale în viața
cotidiană, dezvoltată în mod exponențial începând cu anii „80, a
contribuit în manieră decisivă la modificarea condițiilor sociale,
economice și culturale. Tehnologia comunicării și a informației
ne oferă enorme posibilități de dezvoltare, dar contribuie și la
crearea de noi probleme etice și sociale, modificându -le pe cele
vechi. De exemplu, problema clasică a proprietății intelectuale,
intimitatea și siguranța; furtul și manipularea ilegală a softurilor,
fenomenul hacking; virusul informatic; discriminările sociale și
culturale; problemele legate de conservare, de distribuție, de
controlul calității, de credibilitate și libera circulație a
informațiilor. Toate acestea și multe alte probleme sunt strâns
legate de etică și de instrumentele informatice, așa cum nota
Norbert Wiener încă din anul 1950, în cartea sa The Human Use
of Human Beings. Cybernetics and Society9.
Etica informaticii sau etica informației este sectorul
teoriei etice conform căreia cea mai bună cale pentru a înțelege
și a rezolva problemele etice ridicate de tehnologia comunicării
și a informației (TIC), este adoptarea unei abordări ambientale,
prin care problemele sunt inserate în noul cadru ecologic:
infosfera10. În acest context, prin infosferă înțelegem nivelul

9 Norbert Wiener, The Human Use of Human Beings. Cybernetics and
Society , H. Mifflin, Boston, 1950.
10 Luciano Floridi, Infosfera. Etica e filosofia nell'età dell'informazione , G.
Giappichelli Editore, Torino, 2009, p. 39.

13
reprezentat de stratul artificial constituit de tehnologia
informației car e înconjoară planeta. Aceasta este reprezentată de
internet, de rețea; mai mult, este practic hardul, software -ul,
computerul, rețelele, router -ul, care, împreună, alcătuiesc
prețioasa carapace ce ne interconectează pe toți, din orice punct
al planetei11.

II. 2. Libertate și responsabilitate morală în mediul
virtual; atacul cibernetic; securitate cibern/etică.
Totul s -a transformat, odată cu revoluția informatică.
Tehno -știința modernă a introdus acțiuni, obiecte și consecințe
de dimensiuni noi, astfel înc ât ambitus -ul eticii tradiționale nu
este în măsură să le cuprindă. Normele etice ale dreptății, ale
iertării, ale onestității continuă să fie valabile, în sfera apropierii,
a cotidianității, în interacțiunea umană. Însă, această sferă este
obturată de invazia virtualului, de creșterea interacțiunii
colective, în care actorul, acțiunea și efectul diferă. Astfel, eticii
i se impune o nouă dimensiune a responsabilității, nemaiîntâlnită
până acum12.
Responsabilitatea și libertatea umană ne conduc spre o
perm anentă și necesară nevoie de reactualizare a valorilor și
dogmelor noastre morale, într -o lume tot mai artificializată, în
care apar tot mai multe manifestări, procese negative.
În trecut, conceptul tehné constituia un atribut al
necesității, nu calea ce c onduce umanitatea spre obiectivul ales.
Astăzi, în schimb, tehné , în forma actuală a tehnologiei, s -a
transformat într -un îndemn de a merge mai departe și, mai cu
seamă, tinde să se identifice cu vocația omului, și, prin preluarea

11 Norberto Patrignani, „Computer Ethics. Un quadro concettuale”, în Mondo
digitale, nr. 3, septembrie, 2009.
12 Hans Jonas, Das Prinzip Verantwortung / Il principio responsabilità.
Un'etica per la civiltà tecnologica , a cura di Pier Paolo Portinaro, Picccola
Biblioteca Einaudi, Torino, 2009, p. 10.

14
controlului total asupra lucrurilor și a omului, apare ca o
împlinire a scopului său13.
Societatea noastră contemporană înfruntă unul dintre
cele mai extraordinare fenomene cunoscute vreodată:
informatizarea electronică. Calculatoarele au schimbat total
modul nostru de a trăi și ne asistă în activitățile din varii
domenii, ca un instrument, ca o unealtă firească de lucru,
derivând de aici cea mai nouă și mai importantă revoluție pe
care a cunoscut -o omenirea din punct de vedere al evoluției,
revoluția informațională .

II.3. Etica, t ehnologia și comunitățile postumane

Atâta timp cât tehnologia a fost privită ca o expresie a
raționamentului practic și ca un efort de a modifica condițiile
existenței umane, limbajul etic a fost folosit pentru a o interpreta
în toate sensurile ei. S -a afirmat astfel că tehnologia este mai
mult decât o expresie a inteligenței umane care este utilizată în
scopuri practice, în viața cotidiană.14 După cum subliniază
Frederick Ferre, întotdeauna tehnologia este despre cunoștințe și
valori; odată cu exinderea ei îi crește și puterea, și atunci trebuie
să ne întrebăm dacă tehnologia și/sau utilizarea acesteia urmează
valorile etice15. Etica tehnologiei se bazează pe fapul că aceasta
este generatoare de efecte negative sau pozitive asupra ființelor
umane. Prin ur mare, tehnologia – utilizarea ei – nu este neutră
din punct de vedere etic; dincolo de evaluarea ei etică, trebuie

13 Hans Jonas, Philosophical Essay. From Ancient Creed to Technological
Man / Dalla fede antica all'uomo tecnologico , Edizione italiana a cura di
Alessandro Dal Lago. Traduzione di Giovanna Bettini, Società editrice Il
Mulino, torino, 1991, p. 51.
14 Frederick Ferre, Philosophy of Technology, University of Georgia Press,
Athens, 1995, p. 26.
15 Ibidem , pp.11-12.

15
văzut, într -o lumină critică, dacă ea reduce sau amplifică ceea ce
înseamnă a fi uman:

Morala pretinde să impregneze ansamblul vieții, cel puțin în plan
ideal; ea are un caracter atmosferic, universal, cosmopolit, care nu
distinge nici rase, nici popoare, ci înglobează ansamblul oamenilor.
Morala pune probleme în fiecare moment, în toate circumstanțele, ea
este de esență deontologică (știința a ceea ce trebuie să facem sau să
nu facem) și privește tot ceea ce are un raport cu umanul16.

Interpretarea utilizărilor practice și a efectelor
tehnologiei în limbaj etic a adăugat un element simbolic în
dezvoltarea și utilizarea tehnologiei. Aceasta ar e o dublă
implementare, prelucrarea și utilizarea în scopuri practice și
prelucrarea și utilizarea în scopuri simbolice. Aspectele
simbolice ale tehnologiei merg dincolo de etica acesteia, spre
validarea și înțelegerea expresiei: a fi uman . Tehnologia se află
în poziția unică de a fi un exemplu real în a înțelege practic și
simbolic ceea ce e bine pentru oameni și ceea ce înseamnă a fi
uman.

II.4. Pentru o etică a comunicării telefonice (fon –
etica)

Creșterea nevoii de a fi conectat întot deauna și
pretutindeni a generat crearea de dispozitive tehnice17 care, în
timp, au devenit și actori principali în mediul fraudelor
cibernetice. Investigatorii pot utiliza aceste dispozitive ca probă
în instanța de judecată.

16 Vladimir Jankélévitch, Curs de filosof ie morală . Text stabilit, adnotat și
prefațat de Françoise Schwab. Traducere de Adrian Șerban, Editura Polirom,
Iași, 2011. p. 29.
17 Prin dispozitive , înțelegem , aici, toate tipurile de celulare, smartphone,
tablete și navigatoare satelitare.

16
Creșterea și dezvoltarea foarte rapidă a dispozitivelor
mobile a provocat numeroase schimbări în mediul informatic și
a transformat mediul actual al comunicării. Aceste dispozitive
mobile sunt foarte comune în societatea contemporană, folosite
în mod speci al de tineri, dar și de celelalte categorii de vârstă, în
scopuri personale și profesionale. Printre altele, putem observa
îmbunătățirile și actualizările pe care producătorii le efectuează
prin introducerea de noi aplicații, dar și prin introducerea de
tehnologii inovative care au transformat aceste dispozitive în
adevărate calculatoare portabile. Ele reprezintă instrumente
complexe pentru activități din toate domeniile: de la scrierea
unui simplu mesaj și până la a verifica anumite informații, a citi
e-mail-urile, a consulta Facebook -ul etc. A luat astfel naștere și
se află într -o continuă dezvoltare știința Mobile Forensics,
respectiv Digital Forensics, care se ocupă cu analiza
dispozitivelor mobile.
Considerațiile efectuate până acum asupra acestei
probleme ne pot ajuta să identificăm anumite direcții pentru
definirea urgentă a unei etici a tehnologiei informației și a
comunicării electronice. În realitate, în timp ce dispunem de o
teorie a eticii clasice (de la etica virtuții la cea a utilitarismului,
de la etica intenției la cea a datoriei și a responsabilității), intuim
faptul că infosfera aduce cu sine probleme etice noi, ca de
exemplu: problema intimității și a apărării de violențele
informatice, care necesită o actualizare a teoriei morale
tradițio nale, ba chiar și noi reguli juridice. Cu alte cuvinte,
folosirea internetului și a instrumentelor mobile inter -conectate,
invită omul contemporan la o responsabilitate individuală,
făcând apel la ceea ce am numit șoapta eticii .
Internetul nefiind supraveg heat de un responsabil direct,
unic și recunoscut la nivel global, necesită atenția fiecărui
individ în parte și utilizarea cu o responsabilitate sporită prin
găsirea unor motivații ale corectitudinii, atât la nivel personal
cât și comunitar. În acest cont ext, avem nevoie de ascultarea

17
conștiinței, de șoapta eticii , care există în fiecare dintre noi și pe
care, de cele mai multe ori, refuzăm să o ascultăm sau, pur și
simplu, o ignorăm. Firește, a avea norme morale nu înseamnă a
le urma întotdeauna; în fieca re individ se dă necontenit o luptă
între interesele personale, pe de o parte, și tradiții sociale, pe de
alta, iar aceste interese găsesc multe sofisme pentru înșelarea
conștiinței18.

18 Henric Sanielevici, Cercetări critice și filosofice , Întreprinderea Poligrafică
„13 Decembrie 1918”, Bucure ști, 1968, p. 132.

18

Concluzii
Ceea ce am căutat a realiza, prin lucrarea de față, este, în
sinteză, un apel la a cunoaște mai bine și, drept urmare, la a ne
folosi de o astfel de cunoaștere privind relația tot mai strânsă ce
se impune între etică și cibernetică.
Pentru ultimul termen, am considerat necesar a ne opri,
pe larg, asupra contribuției lui Ștefan Odobleja; totodată, un
autor care s -a aplecat, cu stăruință, asupra chestiunilor
referitoare la formarea morală a ființei umane.
Ștefan Odobleja merită un loc deosebit în istoria
ciberneticii, care însă nu poate fi ușor de precizat, ținând cont de
faptul că însuși înțelesul noțiunii de cibernetică comportă încă
multe puncte de vedere.
Prin logica ei, psihologia consonantistă – creație
odoblejiană – se prezintă ca o știință de tip rel eu, întocmai cum
este cibernetica teoretică. Având la bază corelarea celor mai
importante dintre științele particulare ale deceniului al patrulea
al sec. XX, ea a devenit ulterior un mecanism de mediere a
comunicării; întocmai precum cibernetica. Ștefan Od obleja este
cel care a abordat în spirit nou, modern -cibernetic, și problema
structurilor operaționale ale gândirii umane, delimitând
structurile algoritmice, rutinare, reproductive, ca și pe cele
euristice, explorative, creatoare. În opera sa, găsim cea m ai
amplă și substanțială tratare, din perioada căreia îi aparține, a
strategiilor euristice, majoritatea ideilor și interpretărilor
enunțate păstrându -și valabilitatea până astăzi.
Savantul român deține prioritatea mondială a ideii unei
cibernetici general izate, fiind cel dintâi care a considerat
fenomenul buclei închise, conexiunea inversă, ca o lege
universală. Nimeni până la el nu a mai avut o asemenea viziune
a rolului general al feedback -ului în natură și în societate.
Totodată, Ștefan Odobleja este pr imul care a încercat să aplice
legea reversibilității în cât mai multe domenii.

19
Psychologie Consonantiste (1938 -1939) nu este numai o
lucrare despre teoria legii reversibilității; aceasta este o operă de
gândire, o filosofie a proceselor minții și a științ ei, autorul
căutând un număr cât mai mare de legi universale care să se
aplice tuturor științelor, psihologiei și vieții economico -sociale.
Astfel, arta morală e cu atât mai eficace cu cât știința morală
este mai adevărată, iar știința morală este cu atât mai adevărată
cu cât psihologia care a inspirat -o este mai reală.
Întregul eșafodaj conceptual al eticii se construiește, la
Odobleja, pe psihologie. Autorul insistă mult asupra moralei, ca
domeniu de aplicabilitate a legilor consonantismului; legi, după
parerea lui, universale, extrase din sfera psihismului, expresia
etalon a organizării de tip armonic. În spiritul lui, să ne străduim
să nu transformăm societatea noastră într -o cămașă de forță;
plecând de la învățămintele precursorilor noștri, să valorifi căm,
să dăm frâu liber creativității, să lăsăm să ne conducă educația și
să progresăm în armonie cu noi înșine și cu mediul înconjurător.
Viziunea odoblejiană poate fi un ghid pentru orientarea
noastră în sensul unei etici veritabile, în condițiile actuale ,
marcate semnificativ de revoluția tehnologiilor informațional –
comunicaționale.
Noul model de comunicare, specific începutului de
mileniu III, determină întărirea și modularea activității gândirii,
schimbă contextele, uzanțele și metodele de înțelegere, de
transmitere a culturii și a științei; deschide spațiile de informare
și creează noi interacțiuni, lasă loc libertății de exprimare; dar,
totodată, facilitează creșterea exponențială a riscurilor – pentru
chiar umanitatea omului.
Prin intermediul intern etului, oricine poate accesa rapid
orice informație și chiar poate crea propriul palimpsest sau
propria schemă de comunicare; poate exprima păreri pe diferite
forumuri și platforme de dezbateri care se deschid în spațiul
virtual; dispar barierele de contro l, decalajele spațiale și sociale;
se deschid noi căi, a căror parcurgere necesită un limbaj adecvat

20
timpului, culturii și sensibilității contemporane; își face loc, tot
mai clar, guvernarea electronică, la nivel global. Pentru a
implementa cu succes guver narea electronică, este necesară
definirea unei structuri coerente de aplicații și a unui set de
servicii generice și instrumente pentru introducerea, dezvoltarea
și administrarea ulterioară a aplicațiilor. O astfel de structură
trebuie actualizată pentru a asigura corespondența cu cerințele
utilizatorilor și cu noile tehnologii care apar continuu.
Guvernarea electronică poate transforma și îmbunătăți întregul
scop al acțiunii administrative și al proceselor politice; ea este
atât o viziune asupra guvernări i viitorului, cât și realitatea
efectivă în care ne găsim. Guvernarea electronică nu constituie
un obiectiv în sine; ea trebuie văzută mai mult ca o modalitate
de organizare a guvernării politice, pentru a oferi servicii de
bună calitate cetățenilor și med iului de afaceri.
În noile cadre, a luat ființă roboetica , o nouă știință, care
invită la o reflecție și la o actualizare a eticii în cercetările
viitoare ale roboticii. Astăzi, mai mult ca oricând, trebuie să
facem distincție între om și robot, pentru că tehnologia
evoluează rapid, iar antropologia tinde să fie confundată cu
robotologia. Problema înlocuirii omului cu mașina a fost intuită
și de Norbert Wiener, când a conștientizat posibilele implicații
ale tehnologiei informaționale în viața cotidiană; da r, reflecția
filosofică merge înapoi în timp – să re-amintim doar imperativul
categoric kantian, în versiunea considerării omului „nu numai ca
mijloc, ci totdeauna, în același timp, ca scop”. Problema
posibilității înlocuirii ființei umane are un aspect te hnic (într -un
context dat), economic (raport cost -beneficii), dar și un aspect
etic și legal (importanța crucială este dată de responsabilitatea
unei greșeli față de ființa umană).
Deoarece tehnologia avansează într -un ritm alarmant,
este oportun să dedică m o atenție deosebită acestor probleme,
care sunt complicate de faptul că, în raportul om -mașină, omul,
datorită flexibilității sale, este cel care trebuie să se plieze după

21
inovațiile în tehnologie. Această adaptare conduce la
transformări antropologice, ajungându -se la un soi de
dezumanizare, ca urmare a unor modificări produse de evoluția
tehnică. De unde, nevoia de etică și de formare morală, adecvate
mișcării post -umaniste în care suntem prinși.
În contextul utilizării excesive a telefonului mobil,
respectiv a smartphone -ului, am propus conceptul de fon-etică ,
pe care l -am folosit cu sensul de „șoaptă a eticii”. Problema
aceasta ne apare ca un nou câmp de cercetare, de abordat în
viitor.
Internetul nefiind supravegheat de un responsabil anume,
la nive l global, necesită atenția fiecărui individ în parte și
utilizarea acestuia cu o grijă și responsabilitate speciale, prin
găsirea unor motivații care să îi confere o utilizare cât mai
corectă, atât la nivel personal cât și comunitar. Poate, mai mult
ca ori când, avem nevoie de ascultarea conștiinței și de șoapta
eticii , care există în fiecare dintre noi, dar care trebuie mereu
actualizată. Firește, a dispune de norme morale nu înseamnă că
ele și sunt urmate întotdeauna; în fiecare individ se dă
necontenit o luptă între propria formare, motivațiile și interesele
personale, pe de o parte, și exigențele, tradițiile și uzanțele
socio -cultural -morale, pe de alta. Încât, o fon-etică se justifică a
fi elaborată și cultivată; în acord cu, de exemplu, idealul enunțat
de Ștefan Odobleja: acela al unei vieți armonice, în integralitatea
ei.

22
Bibliografie
Agostini, Yvete, „Mobile, Social, Big Data e Cloud Computing: Un breve
excursus divulgato degli aspetti di sicurezza”, in Rivista elettronica
di Diritto, Economia, Management, N. 2 – 2014.
Albulescu, Ion, Morală și educație, Editura Eikon, Cluj -Napoca, 2008.
Albus, James, Ewans, John M. Jr., „Robot system”, în Scientific American,
February, 1976.
Andersen, Kim Viborg, E -government and Public Sector Process Rebuildin g
– Dilettantes, Wheel Barrows and Diamonds, Kluwer Academic
Publishers, Boston, 2005.
Apreotesei, Cezar „General Cybernethics and Pedagogy”, în News Letter,
Cybernetics Academy Odobleja, nr. 4/1983, Lugano.
Arcagni, Simone, Visioni digitali. Video, web e nuove tecnologie, Giulio
Einaudi Editore, Torino, 2016.
Aristotel, Etica Nicomahică. Introducere, traducere, comentarii și index de
Stella Petecel, Editura Iri, București, 1998.
Ari-Veikko, Anttiroiko (ed.), Electronic Government: Concepts,
Methodologies, Tools and Applications, Vol. I, Information Science
Reference, New York, 2008.
Asimov, Isaac, Io, Robot, Editrice Future Media Italy, Mondatori, Milano,
2004, p. 127.
Barbour, Ian, Ethics in an Age of Technology, vol. 2, Harper Collins, New
York, 1992.
Bateson, Gregory, Steps to an Ecology of Mind, University of Chicago Press,
Chicago, 1972.
Bălăceanu, Constantin, „D. Danielopolu, precursor al biociberneticii și al
teoriei sistemelor biologice”, în volumul Precursori români ai
ciberneticii, București, Edit ura Academiei, 1979.
Benoist, Alain, O perspectivă de dreapta, Editura Anastasia, București, 1998.
Bergson, Henri, Evoluția creatoare. Traducere și studiu introductiv de Vasile
Sporici. Editura Institutul European, Iași, 1998.
Best, Douglas, Kellner, Steve n, Postmodern Theory: Critical Interrogations,
The Guilford Press, New York, 1991.
Best, Douglas, Kellner, Steven, The Postmodern Adventure: Science,
Technology and Cultural Studies at the Third Millenium, The
Guilford Press, New York, 2001.
Bettetini, Gia nfranco, Fumagalli, Armando, Quel che resta dei media. Idee
per un'etica della comunicazione, Editrice Franco Angeli, Milano,
2002.

23
Blackman, Lisa, „Culture, Technology and Subjectivity: An Ethical
Analysis”, în The Virtual Embodied: Presence/Practice/Tech nology,
John Wood (ed.), Routledge, New York, 1998.
Bolter, J. David, Turning‟s Man: Western Culture In a Digital Age,
University of North Carolina Press, Chapel Hill, 1984.
Buda, Cesar și Străchinaru, Ion, „Cybernetics and consonantism”, în News
Letter, nr. 5, Lugano, 1984.
Buzatu, Maria și Ioan „Opera medicală a doctorului Ștefan Odobleja, mediu
de cultură pentru Psihologia consonantistă”, în Școala
Mehedințiului, Vol VI -VIII, Drobeta -Turnu Severin, 1981.
Bynum, William, T., Milestones in the History of Information and Computer
Ethics, Handbook of Information and Computer Ethics, John Wiley
& Sons, 2008.
Carozza, Carlo, Dario, Paolo, Salvini, Pericle, Laschi, Cecilia, „La
biorobotica. Dall'invenzione dell'uomo artificiale ai sistemi bionici
ibridi”, în S ull' identita umana. Teologia e scienze in dialogo, ETS,
Pisa, 2007.
Cerneak, I.I., Dicționar de matematică și cibernetică în economie, Editura
Științifică și Enciclopedică, București, 1979.
Checkland, Peter, Systems Thinking, Systems Practice, Wiley, Lond on,
1999.
Clark, Andy, Natural -Born Cyborgs: Minds, Technologies, and the Future of
Human Intelligence, Oxford University Press, Oxford, 2003.
Cohen, Richard, „Humanism and Anti -Humanism: Levinas, Cassirer and
Heidegger,” Introduction to Emmanuel Levinas, The Humanism of
the Other, University of Illinois Press, Champagne, 2003.
Covey, Stephen R., Etica liderului eficient sau Conducerea bazată pe
principii. Traducere de Aureliana Ionescu, Editura Allfa, București,
2000.
Cozma, Carmen, Elemente de etică și deontologie, Editura Universității „Al.
I. Cuza”, Iași, 1997.
Cozma, Carmen, Introducere în aretelogie. Mic tratat de etică, Editura
Universității „Al.I.Cuza”, Iași, 2001.
Critchley, Simon, „Introduction”, in Critchley and Robert Bernasconi (eds.),
Cambri dge Companion to Levinas, Cambridge University Press,
Cambridge, 2002.
Critchley, Simon, Ethics, Politics, Subjectivity: Essays on Derrida, Levinas
and Contemporary French Thought, London: Verso, London, 1999.
D'Alessandro, Jules, „Troppi video, il web scoppia: Tra soli 15 anni rischia il
collasso”, în La Repubblica, 3 maggio 2015.
De Kerckhove, Derrick, La mente accresciuta, ebook, Milano, 2010.

24
De Vivo, Maria Concetta e Marcantoni, Fausto, „Etica, Informatica e Diritto.
Spunti di riflessioni di un giur ista e di un informatico”, în Rivista
elettronica di Diritto, Economia, Management, Anno V, n. 2
ClioEdu, Roma, 2014.
Deaver, Frank, Etica în mass media. Traducere de Monica Mitarcă și Anca
Irina Ionescu, Editura Silex, București, 2004.
Debray, Régis, Vit a e morte dell'imagine. Una storia dello sguardo in
Occidente, Il Castoro, Milano, 1999.
Descartes, René, Discurs despre metoda de a ne conduce bine rațiunea și a
căuta adevărul în științe. Traducere în limba română de Daniela
Rovența -Frumușani și Alexandr u Boboc, Editura Academiei
Române, 1990.
Drago, Marco, Boroli, Anrea, Enciclopedia de Filozofie și Științe Umane.
Traducere din limba italiană de L. Cosma, A. Dumitriu, F. Frunză,
R. Gâdei. Editura ALL DeAgostini, București, 2007.
Drăgan, Iosif Constantin , „Cibernetica în fața celor două culturi”, în volumul,
Tendințe actuale în Cibernetică și Filosofia Științei, Editura Europa
Nouă, București, 1997.
Drăgănescu, Mihai, „Cuvânt înainte”, în volumul Norbert Wiener: Sunt
matematician, București, Editura Polit ică, 1972.
Drăgănescu, Mihai, „Ștefan Odobleja – raportul dintre om și mașină”, în
Viitorul social, an VII, 1978.
Dreyfus, Hubert, On the Internet, Simon Critchley (ed.), Routledge, New
York, 2001.
Durkheim, Émile, Sociologie et philosophie, Librairie Fél ix Alcan, Paris,
1924.
Erismann, Theodore H., Zwischen Technik und Psychologie –
Grundprobleme der Kybernetik, Springer, 1968.
Ferre, Frederick, Philosophy of Technology, University of Georgia Press,
Athens, 1995.
Floridi, Luciano, Infosfera. Etica e filos ofia nell‟età dell‟informazione,
traduzione di Massimo Durante, Editrice G. Giappichelli, Torino,
2009.
Fuchs, Christian, Internet and Society: Social Theory in the Information Age,
Routledge , New York, 2008.
Fukuyama, Francis, Our Posthuman Future, Pica dor, New York, 2002.
Gandhi, Leela, Post -Colonial Theory: A Critical Introduction, Columbia
University Press, New York, 1998.

Garson, G. David, Khosrow -Pour, Mehdi (eds.), Handbook of Research on
Public Information Technology, IGI Publishing, New York, 2 007.

25
Ghilic -Micu, Bogdan, ‚,Guvernarea electronică”, în Informatica Economica,
nr. 1, INFOREC Publishing House, București, 2002.
Giordani, Alessandro, Il problema della coscienza artificiale, Editrice Vita e
pensiero, Milano, 2007.
Giordani, Alessandro, „Il problema della coscienza umana”, in Etica del
Virtuale, Editrice Vita e pensiero, Milano, 2007.
Glanville, Ranulph, „(Cyberneting) Musing: The State of Cybernetics”, în
Cybernetics & Human Knowing, Vol. 7, no. 2 -3, 2000.
Golu, Mihai, Cibernetica genera lă, Centrul de multiplicare al Universității
București, 1971.
Golu, Pantelimon, „Consonantism, Psychology, Cybernetics”, în News
Letter, nr. 5, Lugano, 1984.
Gray, Chris Hables „Introduction”, in Chris Hables Gray (ed.),
Technohistory: Using the History of Technology in Interdisciplinary
Research, Krieger Publishing Co., Melbourne, 1996.
Gray, Chris Hables, Cyborg Citizen: Politics in the Posthuman Age,
Routledge, New York, 2001.
Gregory S. Paul and Earl D. Cox, Beyond Humanity: Cyber Evolution and
the Futu re of Minds, MA: Charles River Media, Inc., Rockland,
1996
Grenville, Bruce, The Uncanny: Experiments in Cyborg Culture, Arsenal
Pulp Press and the Vancouver Art Gallery, Vancouver, 2001.
Grigorescu, Mircea, „Omul și cibernetica”, în România literară, 4 se ptembrie
1975.
Guillaumaud, Jacques, Cibernetica și materialismul dialectic, Editura
Științifică, București, 1967.
Guillbaud, Thierry G., What is Cybernetics?, Heinemann, London, 1959.
Hayles, N. Katherine, How We Became Posthuman: Virtual Bodies in
Cybern etics, Literature, and Informatics, University of Chicago
Press, Chicago, 1999.
Heeks, Richard, Implementing and Managing eGovernment, Sage
Publications, London, 2006.
Heidegger, Martin, Ființă și timp. Traducere de Gabriel Liiceanu și Cătălin
Cioabă, Edit ura Humanitas, București, 2002.
Heidegger, Martin, Introducere în metafizică. Traducere din germană de
Gabriel Liiceanu și Thomas Kleininger, Editura Humanitas,
București, 1999.
Heim, Michael, „The Cyberspace Dialectic”, in Peter Lunenfeld (ed.), The
Digit al Dialectic: New Essays on New Media, MIT Press
Cambridge, MA and London, England, 2000

26
Hermann, Arthur, Învățământul nostru secundar”, în Revista de Filozofie,
vol. XV (Seria Nouă), no. 1, ianuarie -martie, 1930.
Holden, Stephen H., Norris, Donald F., Fle tcher, Patricia D., ,,Electronic
Government at the Local Level: Progress to Date and Future
Issues”, în Public Performance & Management Review, Vol. 26,
No. 4, M.E. Sharpe Publisher, 2003.
Hosang, Chen, Jung, F., Bongjiu, Frank, Jeong (eds.), Trends in Sup ply
Chain Design and Management, Springer, New York, 2007.
Hunt, Earl, Artificial Intelligence, New York, Academic Press, 1975.
Iancu, Ștefan, „Impactul social al utilizării tehnologiei informației și
comunicațiilor”, în Revista Română de Sociologie, serie nouă, anul
XVI, nr. 5 –6, București, 2005.
Jankélévitch, Vladimir, Curs de filosofie morală. Text stabilit, adnotat și
prefațat de Françoise Schwab. Traducere de Adrian Șerban, Editura
Polirom, Iași, 2011.
Jankélévitch, Vladimir, Paradoxul moralei. Traducere în românește de Janina
Ianoși, postfață de Ion Ianoși, Editura Echinox, Cluj Napoca, 1997.
Jonas, Hans, Das Prinzip Verantwortung / Il principio responsabilità. Un'etica
per la civiltà tecnologica, a cura di Pier Paolo Portinaro, Picccola
Bibliot eca Einaudi, Torino, 2009.
Jonas, Hans, Philosophical Essay. From Ancient Creed to Technological Man
/ Dalla fede antica all'uomo tecnologico, Edizione italiana a cura di
Alessandro Dal Lago. Traduzione di Giovanna Bettini, Società
editrice Il Mulino, Tori no, 1991.
Kant, Immanuel, Întemeierea metafizicii moravurilor. Critica rațiunii
practice, Editura IRI, București, 1995.
Kendrick, Michele, „Cyberspace and the Technological Real”, in Robert
Markley (ed.), Virtual Realities and Their Discontents, Johns
Hopkins University Press, Baltimore, 1995.
Kenneth, Kramer, Leslie, King John, „Information Technology and
Administrative Reform: Will E -Government. be Different?”, în
Norris, Donald (ed.), E -Government Research: Policy and
Management, IGI Publishing, New York, 2008.
Kotler, Philip and Caslione, John A., Chaotics. Management și Marketing în
era turbulențelor. Traducere în limba română de Smaranda Nistor,
Editura Publica, București, 2009.
Kurzweil, Ray, The Age of Spiritual Machines: When Computers Exceed
Human Intelligence, Penguin Books, New York, 1999.
Latif, Al -Hakim, Global E -government: Theory, Applications and
Benchmarking, IGI Publishing, New York, 2006.
Lattil, Pierre de, La pensée artificielle, Gallimard, Paris, 1953.

27
Levinas, Emmanuel, Totalitate și infinit. Eseu despre exterioritate, Editura
Polirom, 1999.
Levinas, Emmanuel, “God and Philosophy,” în Of God Who Comes to Mind,
trans. Bettina Bergo, Stanford University Press, Stanford, 1998.
Levinas, Emmanuel, Is It Righteous to Be? Interviews with E mmanuel
Levinas, Jill Robbins (ed.), Stanford University Press, Stanford ,
2001.
Levinas, Emmanuel, Otherwise than Being, Or, Beyond Essence, trans.
Alphonso Lingis, Duquesne University Press, Pittsburgh, 1974.
Lipovetsky, Gilles, Amurgul datoriei, traduce re și prefață de Victor -Dinu
Vlădulescu, Editura Babel, București, 1996.
Longo, Giuseppe O., „L'etica el tempo di robot”, în Mondo digitale, n.1,
marzo 2007.
Lorenzo, Cantoni, Stefano, Tardini, Internet, Routledge, London, 2006.
Lunenfeld, Peter, The Digit al Dialectic: New Essays on New Media, MIT
Press, Cambridge, MA – London, England, 2000.
Maghiar, Teodor „Tendințele dezvoltării cibernetice”, în volumul, Tendințe
actuale în Cibernetică și Filosofia Științei, Editura Europa Nouă,
București, 1997.
Markley , Robert (ed.), Virtual Realities and Their Discontents, Johns
Hopkins University Press, Baltimore, 1995.
Mazlish, Bruce The Fourth Discontinuity: The Co -Evolution of Humans and
Machines, Yale University Press, New Haven, 1993.
McIver Jr., William, Elmagar mid, Ahmed, Advances in Digital Government.
Technology, Human Factors and Policy, Kluwer Academic
Publishers, Boston, 2002.
Mead, Margaret, „Cybernetics of Cybernetics”, în H. von Foerster, J.D.
White, l.J. Peterson, J.K. Russel (eds.), Purposive Systems, Spartan
Books, New York, 1968.
Mendes, Manuel J., Suomi, Reima, Passos, Carlos, Digital Communities in a
Networked Society: E -Commerce, E -Business, and E -Government,
Kluwer Academic Publishers, London.
Mill, John Stuart, Despre libertate, traducere de Adri an-Paul Iliescu, Editura
Humanitas, București, 199.
Mitcham, Carl, „Responsibility and Technology: The Expanding
Relationship”, în Paul T. Durbin (ed.), Technology and
Responsibility, volume 3, Springer -Science+Business Media, B.V.,
Dordrecht, 1987.
Moor, James H., „What is Computer Ethics?”, în Metaphilosophy 16 (4),
1985.

28
Moor, James H., „Reason, relativity, and responsibility in computer ethics”,
în Acm Sigcas Computers and Society 28 (1): 14 -21, 1998.
Moore, George, Edward, Principia Ethica, traducere î n limba română de Alin
Zăbavă, Editura DU Style, București, 1997.
Moraru, Ion, Acțiune socială și comportament individual, Editura Politică,
București, 1986.
Naisbitt, John, High Technology/High Touch: Technology and Our
Accelerated Search for Meaning, Br oadway Books, New York,
1999.
Negreanu, Constantin, Ștefan Șt. Odobleja, „Odobleja – copilăria și anii de
școală”, în Danubius, Supliment al revistei Orizont, Timișoara, anul
I, ianuarie 1984.
Nicolau, Edmund, „Analogie, modelare, simulare, cibernetică”, Editura
Științifică si Enciclopedică, 1978.
Nicolau, Edmund, „Sisteme cibernetice”, în volumul Sisteme în științele
naturii, (coord. Mircea Malița), Editura Academiei R. S. România,
1979.
Nicolau, Edmund, Om, mașină, cibernetică, București, Editura Politic ă, 1978.
Niculescu -Mizil, E., Cibernetica și aplicațiile ei în tehnica și economia
industriei, Editura Academiei R.S.R., București, 1973.
Noica, Constantin Sentimentul românesc al ființei, Editura Humanitas,
București, 1996.
Odobleja, Ștefan, Pagini inedit e, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1986.
Odobleja, Ștefan, Psihologia consonantitsă și cibernetica, Editura Scrisul
Românesc, Craiova, 1978.
Odobleja, Ștefan, Psihologia consonantistă, traducere în limba română de P.
Iacob, Editura Științifică și Encicl opedică, București, 1982.
Patrignani, Norberto, „Computer Ethics. Un quadro concettuale”, în Mondo
digitale, nr. 3, septembrie 2009.
Păun, Mihai, Analiza sistemelor economice, Editura All, București, 1997.
Pellegrino, Paolo, Etica & Media. Le regole dell‟etica nella comunicazione,
Editrice Congedo Editore, Galatina, 2009.
Platon, „Omul politic”, în Opere VI, Ediție încrijită de Constantin Noica și
Petru Creția, traducere de Elena Popescu, Editura Științifică și
Enciclopedică, București, 1989.
Platon, Legile, traducere E. Bezdechi, Editura IRI, București, 1995.
Popper, Karl, Quantum Theory and the Schism in Physics, Roman and
Littlefiels, Totowa, New Jersey, 1982.
Powers, William T., Behavior: The Control of Perception, Aldine, Chicago,
1973.
Ramonet, I gnacio, Geopolitica haosului, Editura Doina, București, 1998.

29
Rădulescu – Motru, Constantin, Vocația -factor hotărâtor în cultura
popoarelor, ediție îngrijită, studiu introductiv și note de Constantin
Schifirneț, Editura Albatros, București, 2005.
Rădulesc u – Motru, Constantin, „Școala nouă și dușmanii ei”, în Revista de
Filozofie, vol. XV (Seria Nouă), n. 1, ianuarie -martie, 1930.
Rădulescu – Motru, Constantin, Personalismul energetic, București, Editura
Casei Școalelor, 1927.
Rădulescu – Motru, Constanti n, Personalismul energetic și alte scrieri,
Editura Eminescu, București, 1984.
Riblier, William, „Anamour et l‟analyse morphologique. Une method d‟aide
à la créativité”, in Revue Technique Thomson – CSF, vol. 6, 1974,
septembrie, no. 3.
Riccieri, Pina, For mazione a portata di click. Comunicazione digitale e
santificazione della mente, Editrice Paoline, Milano, 2011.
Rose, John, The Cybernetic Revolution, Elek Science, London, 1974.
Rosenblueth, Arthur, Wiener, Norbert, Bigelow, John, „Behavior, Purpose
and teleology”, în Philosophy of Science, vol. 10, 1943.
Rovenski, Z., Uemov, A., Uemova, E., Mașina și gîndirea, Editura Politică,
București, 1962.
Sartre, Jean, Paul, Ființa și Neantul. Eseu de ontologie fenomenologică,
Ediție revizuită și index de Arlette E lkaim -Sartre, traducere de
Adriana Neacșu, Editura Paralela 45, București, 2004.
Săhleanu, Victor, „Un dosar care rămâne deschis: Ștefan Odobleja”, în
Magazin, anul XXIII, nr. 1150, 20 octombrie, 1979.
Schultz, Robert A., Information Technology and the Ethics of Globalization:
Transnational Issues and Implications, Information Science
Reference, Hershey PA, 2010.
Sendov, Blahovest, Computer Science, Computers and Education. Impact of
Science on Society, vol. 28, nr. 3, UNESCO, 1978.
Spencer, Herbert, Ese uri despre educație, Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1973.
Stere, Ernest, Din istoria doctrinelor morale, vol. 3, Editura științifică și
enciclopedică, București, 1979
Stănciulescu, Traian Dinorel, „Postulate ale psihologiei consonantiste în
creația umană”, în Actele Simpozionului Internațional „Ștefan
Odobleja”, la 80 de ani de la nașterea întemeietorului ciberneticii
generale, (Lugoj, 22 -24 octombrie 1982), Editrice Nagard, Lugoj –
Roma -Pelham N.Y., 1983.
Steier, Fred, „Cybernetics as… Mutuallin g”, în Cybernetics & Human
Knowing, Vol 1, Springer New York, New York, 1992.

30
Stoica, Virgil, Ilaș, Andrei, ,,Romanian Urban e -Government. Digital
Services and Digital Democracy in 165 Cities”, în Electronic
Journal of e -Government, Volume 7, Issue 2, 2009 .
Străchinaru, Ion, „Despre Consonantism și transdisciplinaritatea
instrumentală în învățământ”, în Actele Simpozionului Internațional
„Ștefan Odobleja”, la 80 de ani de la nașterea întemeietorului
ciberneticii generale, (Lugoj, 22 -24 octombrie 1982), Edit rice
Nagard, Lugoj -Roma -Pelham N.Y., 1983.
Stroe -Oancea, Ion „Moștenirea Odobleja”, în Flacăra, nr. 20 din 17 mai 1979.
Stroe -Oancea, Ion „Moștenirea Odobleja”, în Flacăra, XXVIII -47 [1276] din
25.XI. 1979.
Subhash Bhatnagar, C., E -Government: From Vision to Implementation:
APractical Guide with Case Studies, Sage Publications, London,
2004.
Sushill, „Flexible Systems Methodology”, în Journal of Systems Practice,
vol.7, No.6, 1994.
Székely, Laslo, D. „Stephan Odobleja as a precursor of the interdisciplinary
unification of sciences”, în News Letter, 3/1983.
Tat-Kei Ho, Alfred, ,,Reinventing Local Governments and the E -Government
Initiative”, în Public Administration Review, Vol. 62, No. 4,
Blackwell Publishing, 2002.
Tănăsescu, Tudor Despre aportul cibernetic ii în știință. Automatica și
Electronica, vol. I, 1957, nr. 3.
Toffler, Alvin, La seconda ondata, Editrice Sperling & Kupfer, Milano, 1987.
Torres -Coronas, Teresa, Arias -Oliva, Mario, Encyclopedia of Human
Resources Information Systems: Challenges in E -HRM, IGI
Publisher, New York, 2008.
Traunmüller, Roland, Lenk, Klaus, Electronic government, Springer
Publisher, Berlin, 2002.
Van Praag, Jaap, Paul, “What is Humanism” în Paul Kurtz (ed.), The
Humanist Alternative: Some Definitions of Humanism, Prometheus
Books, Buffalo, 1979.
Ventimiglia, Giovanni, „Editoriale: tecnoetica, roboetica, bioroboetica e
insegnamenti della Chiesa”, în Rivista teologica di Lugano, Lugano,
n. 13 din 2008.
Vergani, Mario, Rensponsabilità. Rispondere di sé, rispondere all'altro,
Raffaello Cortina Editore, Milano, 2015.
Vianu, Tudor, Studii de filosofia culturii, Editura Eminescu, București, 1982.
Vlădica, Florian, Vlădica, Ana „Din viața savantului Ștefan Odobleja și
geneza conceptului ciberneticii acestuia”, în Școala Mehedințiului,
Vol VIII -IX, Drobeta -Turnu Severin, 1982.

31
Von Foerster, Heinz, „Ethics and Second -Order Cybernetics”, în Cybernetics
& Human Knowing, Vol. 1, Springer New York, New York, 1992.
Von Glasersfeld, Ernst, „Why I Consider Myself a Cybernetician”, în
Cybernetics & Human Knowing, Vol. 1, Springer New York, New
York, 1992.
Wallace, Patricia, La Psicologia Internet, Editrice Raffaello Cortina, Milano,
2000.
West, M. Darrell, „Global Perspectives on E -Government”, în Mayer –
Schönberger, Viktor, Lazer, David (eds.), Go vernance and
Information Technology: From Electronic Government to
Information Government, The MIT Press, Cambridge, 2007.
West, M. Darrell, Digital Government. Technology and Public Sector
Performance, Princeton University Press, Princeton, 2005.
Wiener, Norbert, Cibernetica sau știința comenzii și comunicării la ființe și
mașini, traducere de Al. Giuculescu, Editura Științifică, București,
1966.
Wiener, Norbert, Sunt matematician, București, Editura Politică, 1972.
Wiener, Norbert, The Human Use of Human Beings. Cybernetics and
Society, H. Mifflin, Boston, 1950.

Resurse Internet
http://www.roboethics.org.
http://stirileprotv.ro.
http://us.norton.com.
http://www.adrvest.ro/attach_files/cap%20IX%20.pdf.
http://www.edemocratie.ro/publicatii/Ghidedem.pdf.
http://www.go4it.ro
http://www.kaspersky.ro.
http://www.zulenet.com
https://www.cert -ro.eu/files/doc/790_20131114101124026571900_X.pdf.