CONDIȚIONĂRI MORFOLOGICE ÎN DEZVOLTAREA TERITORIALĂ A MUNICIPIULUI BRĂILA [305027]

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE GEOGRAFIE

CONDIȚIONĂRI MORFOLOGICE ÎN DEZVOLTAREA TERITORIALĂ A [anonimizat].UNIV.DR.VERGA MIHAELA IULIANA

ABSOLVENT: [anonimizat]

2018

[anonimizat]

1.2 Cadrul geodemografic și economic

1.2.1 Istoricul orașului

1.2.2 Consolidarea sistemului de populare.Toponimia

1.2.3 Evoluția demografică

1.2.4 [anonimizat]. Caracteristici morfologice ale teritoriului municipiului Braila

2.1. Unități de relief

2.2. Morfografie și morfometrie

2.3. Elemente de morfodinamica (procese actuale)

III. Condiționări ale reliefului în dezvoltarea teritorială a municipiului Brăila

3.1. Dezvoltarea teritoriala a municipiului Brăila la etapa actuală

3.2 Analiza structurii fondului funciar (pe categorii și în dinamică)

3.3. Zonarea funcțională

3.4. Optimizarea organizării teritoriale

Concluzii

Bibliografie

Anexe

ASEZARE GEOGRAFICĂ ȘI LIMITE

Fig.1 [anonimizat], fiind cuprins între următoarele coordonate: 44°44’ și 45°30’ latitudine nordică; 27°04’ și 28°10’ longitudine estică. Acesta ocupă partea de est a Câmpiei Române și Insula Marea Brăilei (Balta Brăilei). [anonimizat]-se o [anonimizat]. Din întreaga suprafață a județului Brăila (4724 km2 ), suprafața orașului Brăila ocupă numai 3329ha. Orașul Brăila este poziționat la 46°16’17” latitudine nordică și 27°58’33” longitudine estică. (Fig.1)

Fig.2 Harta localizării municipiului Brăila în cadrul județului Brăila

Județele învecinate sunt următoarele: [anonimizat], [anonimizat] – Vrancea, [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat] – [anonimizat]. (Fig.2) [anonimizat]. [anonimizat]-Est, fiind situat într-o [anonimizat]: [anonimizat]. Limitele orașului Brăila se extind pâna la următoarele localități: [anonimizat]-vest, [anonimizat]-vest, [anonimizat].

[anonimizat]. 1 Harta geologică a municipiului Brăila

Din punct de vedere geologic

1.1.3 [anonimizat], [anonimizat], depresiunile lacustre și apele curgătoare.

Conform zonării Câmpiei Române făcută de V. Mihăilescu, [anonimizat] o secțiune din câmpia de subsidență. [anonimizat] o parte din lunca Siretului de jos, o [anonimizat], în partea de est se află Insula Mare a Brăilei, iar în vest o mică zonă din Câmpia Sălcioara și din Câmpia Buzăului.

Câmpia Brăilei este situată între Lunca Dunării, a Călmățuiului, a Siretului și a Buzăului, până în sectorul brațelor abandonate ale Buzăului dintre Ulmu și Făurei, aceasta aparține terasei inferioare a Dunării. Aspectul geomorfologic al acestei câmpii se prezintă sub forma unui câmp ce ajunge până la 40-50 de metri altitudine, așezat pe partea de vest, precum o porțiune strâmtă pe partea dreaptă a Buzăului și a unei porțiuni plate sub forma unei prispe prelungite, terminată abrupt spre Valea Dunării dominând Insula Mare a Brăilei cu 10 metri.

Balta Brăilei este cea mai mare unitate naturală din Lunca Dunării Inferioare, este bucata de luncă așezată între brațele principale ale Dunării (Măcin și Dunărea navigabilă), începând din aval de ostrovul Gasca (în dreptul localității Harsova) până la Brăila. Aceasta este situată la contactul dintre cele doua unități majore de relief: Podișul Dobrogei și Câmpia Română, pe care s-a instalat cursul Dunării.

Municipiul Brăila este situat în partea de nord a Câmpului Viziru, altitudinea medie este de 20 de metri, iar în partea de nord, spre Baldovinești altitudinea ajunge până la 33 de metri, în timp ce spre Dunăre se termină printr-o pantă abruptă dominând Valea Dunării cu aproximativ 10 metri.

Cele mai joase zone ale orașului Brăila sunt instalate pe grindul fluviatil cu altitudinea medie de 8 metri, care față de Dunăre se ridică cu 3-4 metri. Bazinul docurilor și cea mai mare parte a instalațiilor din zona portuară se regăsesc pe acest grind. Între terasa de la vest și acest grind fluviatil se intrepune lunca Dunării, zonă inundabilă cu lacuri permanente. Terasa de luncă de luncă de 4-6 metri se întinde în partea de sud a intravilanului. Cea mai mare parte a intravilanului se întinde pe „terasa Brăilei” 12-25 de metri, care se întinde deasupra luncii printr-un versant abrupt, în parte amenajat sub formă de faleză.

1.1.4 Clima

Municipiul Brăila se caracterizează printr-o climă temperat-continentală datorită așezării geografice în estul Câmpiei Române. Continentalismul este ilustrat de: prezența secetelor și a unor lungi perioade de uscăciune, cele din urmă având frecvență mare în Băragan, Dobrogea și Podișul Moldovei; datorită maselor de aer tropical sau din est se impun temperaturi foarte ridicate vara și se produc cele mai multe zile de vară și nopți tropicale; iarna se regăsesc temperaturi scăzute datorită stagnării maselor de aer de proveniență nordică și nord-estică; cantități de precipitații reduse și amplitudini termice foarte mari.

Următoarele caracteristici sunt specifice municipiului Brăila datorită topoclimatului de câmpie și așezării geografice în sud-estul României.

Radiația solară are valori ridicate, de 125 kcal/cmp/an, legată de durata de strălucire a soarelui care în Câmpia Română de Est înregistrează un număr de 2200 h/an (doar 75 de zile dintr-un an fiind fara soare)

Temperatura aerului este caracterizată prin medii anuale cuprinse între 10,3°C și 10,5°C la câmpie, dar la Brăila temperatura medie anuală este de 11,1°C fiind mai ridicată datorită influenței directe a fluviului Dunarea, dar și a degajării de energie calorică din cauza activităților economice și gospodărești din oraș.

Temperatura medie a lunii ianuarie este de -2,1°C, Dunărea fiind un factor moderator în determinarea acestei temperaturi.

Temperatura medie a lunii iulie este de 23,1°C.

Temperatura maximă absolută este de 44,5°C, a fost înregistrată la stația meteorologică Ion Sion la data de 10 august 1951 datorită unor invazii de aer tropical venite din Câmpia Padului. La stația meteorologică Brăila însă, temperatura maximă absolută a fost înregistrată la 22 iulie 1943, fiind de 40,5°C.

Temperaturile minime absolute au valorile cuprinse între -25°C și -29°C.

Precipitațiile medii anuale au valori reduse pe întreg cuprinsul Bărăganului, sub 500 de mm, iar la Brăila valorile sunt de 454 mm. În perioada aprilie-septembrie, cade aproximativ 59-62% din cantitatea de precipitații, uneori însă apar intervale îndelungate de secetă în perioada finala a verii (între 80 și 100 de zile). Acest regim al precipitațiilor are o mare variabilitate în timp și spațiu reprezentând tipul de climat temperat-continental.

În timpul sezonului rece, o parte din precipitații cad sub formă de zăpadă ningând în medie 16-17 zile și totatlizând aproximativ 21-24% in totalitatea de precipitații.

Secetele din zona Brăilei sunt fenomene frecvente cu cicluri pe ani secetoși, iar alte ori ploile se suprapun cu momentul topirii zăpezilor și se produc inundații serioase ce afectează căile de comunicație, terenurile agricole și spațiul construit.

Vântul este un element climatic foarte important în morfodinamica proceselor actuale din Câmpia Brăilei. Iarna este predominant „Crivățul” fiind format din masele de aer continentale provenite din anticiclonul siberian, iar pe timpul verii bate „Suhoveiul”, un vânt cald și uscat care are o frecvență mai mică, dar care mărește ariditatea relativă a climatului și intensifică evapotranspirația. Un alt vânt specific acestei zone este „Băltărețul”, acesta se formează datorită diferențelor de temperatură dintre uscat și suprafața acvatică, având parte de precipitații mai bogate. Mai sunt prezente și vânturile de vest care aduc și ele precipitații însă au o frecvență destul de scăzută. Vânturile ating viteze maxime de peste 100 km/h înregistrate în timpul iernii.

1.1.5 Hidrografia

Cea mai importantă arteră hidrografică pentru municipiul Brăila este Dunărea. „Brăila, oraș situat pe malul stâng al Dunării și-n partea estică a Câmpiei Barăganului, pare un oraș ca oricare altul, dar este neasemuit cu nici unu. Modestul colț de lume care nu te uimește prin grandoare și strălucire, a trăit prin port. El a dat orașului personalitate și pitoresc. Răsfățat de Dunăre, duce în eternitate istoria lui.” (Dumitrica Albu; 1999) (Fig.3)

Fig. 3 Dunărea și portul orașului Brăila

(sursa: arhiva personală – 16 mai 2018)

Valea Dunării este cea mai largă, fiind prezent fenomenul despletirii cursului său în cele două brațe principale: Brațul Măcinului, spre Dobrogea, și Brațul Cremenea spre Câmpia Română, la mijloc fiind prinsă fosta Baltă a Brăilei, în prezent Insula Mare a Brăilei.

În această regiune brațele Dunării au fost îndiguite pentru a evita inundațiile care se produceau în timpul apelor mari din cauza topirii zăpezilor și ploilor torențiale, mai ales la începutul primăverii. Portul Brăilei se află la 7,40 metri deasupra nivelului mării, iar orașul Brăila la 25 de metri fiind apărat de orice viitura. „Viiturile reprezintă momente de vârf în evoluția scurgerii apei unui râu. Ele se caracterizează prin creșteri spectaculuase extraordinare, deosebit de rapide (de ordinul orelor) ale nivelului apei și implicit a debitului, până la atingerea unui maxim, după care urmează scăderea, de asemenea rapidă, a apelor (dar într-un ritm ceva mai lent decât creșterea) care revin la parametri normali de scurgere.” (I.Pișota, D.Diaconu, L.Zaharia; 2010)

Debitul fluviului Dunărea este în mod normal de 3400m³/sec și de 5000 m³/sec la viituri. Debitul maxim atins înainte de îndiguire a fost de 7926 m³/sec , iar dupa îndiguire acesta a ajuns la 11700 m³/sec datorită îngustării văii, în 1967. În prezent Dunărea este îndiguită pe o lungime totală de 225 de kilometri, datorită acesteia sunt apărate peste 100000 de hectare, teren agricol, căide comunicație, obiective industriale, un număr însemnat de localități împotriva inundațiilor.

Pentru municipiul Brăila, Dunărea reprezintă un mare factor economic, atât din punct de vedere al navigației, cât și prin faptul că apele fluviului alimentează cu apă orașul, importante centre economice, precum și marile sisteme de irigații. (Fig.4)

Fig. 4 Harta hidrografică a municipiului Brăila

Pe teritoriul municipiului Brăila nu se găsesc lacuri, ci doar câteva acumulări de ape. Apele freatice se găsesc însă în depozite loessoide și în nisipurile eoliene de pe interfluvii precum și în aluviunile din luncile râurilor. În zona orașului Brăila acestea se găsesc la adâncimi de 5-10 metri, dar și mai adânci de atât, ajungând în unele cazuri până la 30 de metri. Nivelul hidrostatic înregistrează variații de 2-3 metri datorită condițiilor climatice, mai precis a cantităților reduse de precipitații care cad în timpul anului în această zonă.

1.1.6 Solurile

La nivelul județului Brăila întâlnim preponderent cernoziomurile, acestea ocupă 75% din suprafața județului. Factorii care au condus la o asemenea prezență a acestui tip de sol sunt următorii: condițiile climatului semiarid, prezența aluviunilor, nisipurilor și depozitelor loessoide, vegetație de stepă și prezența straturilor freatice aproape de suprafață. Acestea sunt soluri cu un mare grad de porozitate la care infiltrația pe verticală se realizează extrem de ușor.

Fig. 5 Harta claselor de sol din municipiul Brăila

După cum putem observa în harta de mai sus (Fig. 5) cernoziomurile sunt principalele tipuri de soluri prezente în cadrul municipiului, precum sunt și în cadrul județului. Modificările antropice puternice datorate construcțiilor (platforme industriale, locuințe, drumuri) au determinat destructurarea profilului de sol inițial (brun roșcat) și apariția unor „protosoluri antropice” după cum au fost numite. Calitatea solului în municipiul Brăila este scăzută, aceasta conținând foarte mult pietriș. Întotdeauna a existat o problemă pentru plantațiile de arbori în zona centrală a orașului, cu toate că în fiecare an se plantau arbori într-un număr destul de însemnat, aceștea se uscau din cauza calității slabe a solului. În partea de nord a municipiului întâlnim clasa hidrisoluri.

Vegetația

Vegetația din zona Brăilei a fost foarte afectată de influența omului, în trecut aceasta era reprezentată prin vegetația de stepă în zonele de câmpie și prin vegetația de baltă și stepă în Balta Brăilei. Un tablou inedit al acestui tip de vegetație este reprezentat în lucrarea „Vișani – vatră de dor” – „Stepa este legată de uscăciune. O perioadă scurtă de umezeală e primăvara, când zăpada topită sau ploi din belșug umezesc pământul. Ca după o chemare tainică din somnul iernii și de sub vestmântul binefăcător, plantele se trezesc pentru un nou ciclu de viață, câmpurile înverzesc, plantele care au rezerve de hrană în bulbi ori rizomi dau frunze, flori, fructe. Viața lor e scurtă, căci scurtă e și primăvara. Repede soarele începe să ardă. În iunie începe arșița iar câmpurile încep să se închidă la culoare, devenind roșcate, cenușii. Plantele care trăiesc sunt scorțoase, cu ghimpi și tot felul de mijloace de rezistență la secetă, dar împotriva animalelor ierbivore. Aceasta era vegetația specifică zonei noastre până la mijlocul secolului al XIX-lea.” (Ilie Caraman, 1997)

Fig. 6 Harta vegetației din municipiul Brăila

În prezent, cea mi mare parte a orașului este acoperită cu zone fără vegetație din cauza spațiului construit, se poate observa forma de amfiteatru a acestei zone. În partea de est a orașului întâlnim terenurile arabile neirigate, iar în partea de nord-est întâlnim o zonă de pădure de foioase. (Fig. 6)

Vegetația arborescentă este foarte puțin reprezentată, în cea mai mare parte padurile sunt de luncă, speciile care le întâlnim cel mai adesea în arealul studiat sunt: stejarul, salcia, ulmul, frasinul, salcâmul, plopul (cei din urmă fiind de 3 tipuri: plopi indigeni, plopi negri, plopi hibrizi).

În cadrul orașului Brăila întâlnim însă și câteva specii rare de arbori precum:

Platanul (Platanus acerifolia) (Ait.Wild) – „arbore exotic, cultivat pentru frumusețea lui deosebită, cu fructe mici, globulețe verzui, prinse parcă de un firișor de sfoară.” (Dumitrica Albu, 1993)

Fig.7 Platanul – exemplare de pe str. Ana Aslan

(sursa: arhiva personală – 16 mai 2018)

Salcâm japonez (Sophora japonica L) – este un arbore originar din Japonia, Coreea și China. Acest tip de arbore s-a adaptat excelent în țara noastră datorită faptului că este rezistent la condițiile de stepă și silvostepă, dar și la un tip de mediu poluat, fiind prezent în centrul orașului.

Fig. 8 Salcâm japonez – exemplarul din fața Sălii Polivalente

(sursa: arhiva personală – 16 mai 2018)

Frasinul (Fraxinus excelsior L) – este un arbore indigen care crește în condițiile unei clime calde și umede. Un astfel de exemplar se regăsește în Grădina Publică, acesta fiind estimat la o vârstă de 100-150 de ani, fiind declarat arbore ocrotit.

Tisa (Taxus baccata) – este un arbore originar din China care poate atinge o vârstă excepțională, fiind longeviv între 2000 și 3000 de ani. Exemplarul din Piața Traian este estimat la vârsta de 75-85 de ani, având o stare de vegetație foarte bună. A fost declarat monument al naturii cu mențiunea specială de interzicere a comercializării lemnului, acesta fiind de foarte bună calitate, a fost folosit pentru confecționarea diferitelor obiecte precum: arcuri, săgeți, vase, obiecte decorative de artă. Lemnul fiind deosebit de dens, rezistent și elastic, având o culoare roșiatică.

Fig. 9 Tisa – exemplarul din Piața Traian

(sursa: arhiva personală – 16 mai 2018)

Cadrul geodemografic și economic

Istoricul orașului

Profesorul Grigore Tocilescu a avut prima prima încercare de a înfățișa istoria orașului Brăila într-o conferință ținută la sfârșitul secolului XIX, intitulată „Istoria Brăilei”, care însă nu s-a tipărit, dar a servit la redactarea capitolului „Istoricul orașului” din articolul consacrat acestui oraș și port dunărean în ”Marele Dicționar Geografic al României”, apărut în anul 1898. După o perioadă de 8 ani, în anul 1906, un avocat pe nume Gr.T.Petrescu a publicat o încercare neptretențioasă, mai mult o evocare cu titlul „Brăila din toate timpurile”.

Orașul Brăila este pentru prima dată atestat documentar într-o lucrare, care este defapt o descriere geografică spaniolă intitulată „Libro del conoscimiento”, aceasta datând de prin anul 1350. În această lucrare este menționată o localitate la Dunărea de jos pe nume „Drinago”, denumire care a fost mai apoi corectată în „Brillago”.

Prima mențiune directă și precisă a numelui Brăilei a fost cuprinsă în tratatul din data de 20 ianuarie 1368, un privilegiu comercial acordat de Vladislav Voicu, domnitorului Țării Românești. În acest tratat le garanta negustorilor brașoveni libertatea de a vinde și de a cumpăra, de a le preciza ce vamă trebuie plătită, aceștea făceau comerț „pe pomenita cale a Brăilei – per viam Braylam”

O altă atestare documentară o găsim într-un alt tratat de comerț acordat de Mircea cel Bătrân, cel mai probabil scris între anii 1402 și 1408, confirmat în anul 1409, negustorilor lituanieni și poloni. În acest tratat Mircea cel Bătrân și Alexandru cel Bun acordă privilegii comerciale negustorilor din Liov, demonstrând faptul că Brăila era un important centru economic situat la intersecția drumurilor comerciale ce veneau din Ungaria, Polonia prin Moldova, Transilvania, spre Dunărea de Jos și Marea Neagră.

În anul 1445, francezul Walerand de Wawrin numește orașul Brăila „Brilago”, acesta a luat parte la expediția cruciată de pe Dunăre din același an și a descris această așezare drept un port în care se întâlnesc corăbii din Constantinopol și din Grecia.

În anul 1459, Vlad Țepeș trage în țeapă o seamă de negustori brșoveni aflați în Țara Românească. Un izvor german susține că este vorba despre aproximativ 600 de asemenea negustori, care au fost executați în apropiere de Brăila. Aceștea cumpărând mărfurile sosite cu corăbiile, cât și peștele direct de la negustorii răsăriteni, respectiv pescarii brăileni, evitând astfel intermediarii și realizând un profit mult mai însemnat.

Drept pedeapsă a lui Vlad Țepeș, în data de 29 iunie 1462, arată cronicarul Bizanțului, Laonic Chalcocondil, turcii au ars Brăila, „oraș al dacilor, în care fac un comerț mai mare decât în toate orașele țării”.

În timpul campaniei militare a lui Soliman Magnificul de pedepsire a lui Petru Rareș, Brăila a fost ocupată, iar zona limitrofă a fost transformată în raia. Cetatea a început să se ridice în anul 1540.

În timpul războiului ruso-turc din 1768-1774, se dau puternice lupte la Brăila, fiind însă încheiat la 10/21 iulie 1774 prin pacea de la Kuciuk-Kainargi, un mic sat din sudul Dobrogei. Dupa aproape 3 veacuri de stăpânire otomană, Brăila a fost eliberată și inclusă, împreună cu teritoriul fostei sale raiale, la Țara Românească în anul 1828.

Un moment important în istoria orașului Brăila este anul revoluționar 1848, în cel mai însemnat port la Dunăre al Țării Românești fiind resimțite efectele stagnării muncii în port, un rezultat al crizei internaționale care se produsese. La data de 20 iunie/2 iulie 1848 este sărbătorită Constituția în fața a 4000 de brăileni.

Brăila a mai fost supusă și ocupației germane, primele detașamente de germani sosind în oraș la 23 decembrie 1916, așadar „Brăila a avut mult de suferit în timpul ocupației germane. Cu toată atmosfera de teroare, ea a participat la lupta poporului român împotriva celor care cotropiseră țara.”

Brăila menține o parte din istoria sa prin monumentele istorice prezente în tot orașul. Cel mai reprezentativ monument este ceasul aflat în Piața Traian, acesta a fost realizat în anul 1909 de Carol Sakas din Praga. Acesta a fost recondiționat de două ori în 1968 și 1993. Ajunge la o înălțime de 11,5 metri. Fostul consilier comunal Petru Naum Petru (1842-1898) a lasat primăriei suma de 10.000 de lei pentru cumpărarea unui ceas public în Piața Tiriplic, cum i se spunea atunci Pieței Traian. (Fig. 10)

Fig. 10 Ceasul monumental din Piața Traian

(sursa: arhiva personală – 16 mai 2018)

Piața Traian datează din anul 1833, atunci fiind pavată cu piatră cubică. Inițial s-a numit Piața „Sfinții Mihail și Gavriil” deoarece în interiorul acesteia se regăsea Biserica ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” – provenită dintr-o fostă moschee ce a fost transformată în anul 1832. Fântâna arteziană din centrul Pieții Traian este din fontă și turnată în stil baroc, nu este însemnată dar se presupune că datează de la începutul secolului, în 1923 fiind în funcțiune. Monumentul Împăratului Traian amintește de originea latină a poporului nostru, acesta a fost construit din inițiativa lui Nicolae Bălcescu în anul 1906, a fost realizată sculptorul Tache Dinu Pavel, iar de arhitectură s-a ocupat Ion Traianescu.

În apropiere de Piața Traian se află mărețul Hotel Traian, acesta reprezintă cea mai înaltă cladire din oraș (11 etaje) și dispune de un număr impresionant de 110 camere, cu un total de 220 de locuri de cazare.

Fig 11. Hotel Traian

(sursa: arhiva personală – 16 mai 2018)

Piața Independenței (Centrul Nou) reprezintă noul centru al orașului, acesta fiind construit în urma sistematizării zonei în anii 1970, el devenind acum locul preferat de agrement al brăilenilor. În această zonă regăsim palatul politico-administrativ în care sunt amplasate: primăria municipiului Brăila, Prefectura județului și Consiuliul județean. Clădirea a fost construită în anul 1977, într-un stil arhitectonic modern. (Fig 12)

Fig. 12 Palatul politico-administrativ

(sursa: arhiva personală – 16 mai 2018)

Hotelul „Belvedere” se află în legătura cu sediul administrativ. El cuprinde un modern restaurant și are o capacitate de 50 de locuri încadrându-se în categoria hotelurilor de 2 stele. (Fig. 12)

Fig. 12 Hotel Belvedere

(sursa: arhiva personala – 16 mai 2018)

Statuia „Ecaterina Teodoroiu”, este o operă a artistului Ionescu Varo în timpul primului război mondial, aceasta simbolizează eroismul ostașului român. A fost construită în anul 1928, din bronz turnat și are o înălțime de 451 cm. În Piața Independenței este însă amplasată din anul 1974. (Fig. 13)

Fig. 13 Statuia „Ecaterina Teodoroiu”

(sursa: arhiva personala – 16 mai 2018)

Un important edificiu public este Palatul Agriculturii în care se află sediul Direcției Județene de Agricultură. A fost realizat în anul 1925 într-un stil specific românesc de către arhitectul Ion Mincu. (Fig. 14)

Fig. 14 Palatul Agriculturii

(sursa: arhiva personală – 16 mai 2018)

Fântâna arteziană reprezintă un alt simbol al Brăilei, întregul ansamblu artezian se intitulează „Fântâna Luminii” și a fost finalizat în anul 1992. A fost realizată de către C. Lucaci în întregime din crom, și are o înălțime de 10 metri. (Fig. 15)

Fig. 15 „Fântâna Luminii”

(sursa: arhiva personală – 16 mai 2018)

Influența condițiilor socio-economice

Un aport important în activitățile social-economice ale municipiului Brăila l-a adus fluviul Dunărea, importanța apei pentru om fiind indispensabilă din cele mai vechi timpuri. „Dacă la început omul a folosit apa îndeosebi ca sursă de hrană, mijloc de transport și de apărare contra animalelor sălbatice sau împotriva dușmanilor, în timp utilizarea apei s-a diversificat tot mai mult. În prezent unitățile acvatice sunt valorificate tot mai intens pentru alimentări cu apă potabilă și industrială, irigații, transporturi, producerea de hidroenergie, turism-agrement, ocrotirea sănătății, sursă de hrană și materii prime.” (I.Pișota,L.Zaharia, D.Diaconu; 2010)

Așadar Dunărea asigură orașului Brăila atât alimentarea populației cât și alimentarea industriei,

cea din urmă având nevoie de condiții optime de dezvoltare precum importante cantități de apă în procesele de fabricație, de răcire sau de încălzire a agregatelor. Apa ca mijloc de comunicație a avut pentru orașul Brăila o importanță majoră „Se poate spune că Dunării i-a fost dată Brăila cu oameni care s-o iubească, cinstească, sa-i facă și să-i scrie legenda. Se poate spune, de asemenea, ca Brăilei i-a fost ursită Dunărea, să le fie oamenilor nădejde, scut și demnitate.” (Dumitrica Albu, 1999)

Reprezintă principala arteră hidrografică ce face legătura între Marea Neagră și vestul Europei, transportul fluviatil fiind cel mai ușor mod de a realiza comerțul pe distanțe foarte mari.

Împrejurările istorice și condițiile geomorfologice au determinat cetățenii și edilii Brăilei să folosească Dunărea ca principală sursă de alimentare cu apă.Un rol foarte important este cel pentru irigații, pentru irigarea terenurilor fiind necesară o cantitate foarte mare de apă, în medie sunt folosiți circa 3000-3500 m³ apă la ha pe întreaga perioadă de vegetație a plantelor. Situația actuală a sistemului de alimentare cu apă este următoarea: Apa este captată din Dunăre – 7200l/s. Există două stații de tratare (Brăila – 600 l/s, Chiscani – 800 l/s) și 3 puncte de înmagazinare după cum urmează:

-complex Radu Negru – 1 x 20000 m³

-complex Apollo – 2 x 20000 m³

-stație de tratare Brăila – 2 x 1000 m³

Brăila a fost un important centru industrial al României, ce a cunoscut o dezvoltare economică datorată existenței făbricilor din industria grea și ușoară. Între anii 1900-1940 s-a dezvoltat mai ales funcția industrială a orașului, industria fiind reprezentată cel mai mult prin ramura sa metalurigică, datorită transportului ieftin pe Dunăre a materiilor prime. În această perioadă este susținută modernizarea unităților industriale decăzute, dar și apariția unor unități noi. Producția se diversifică foarte rapid, crescând astfel eficiența muncii și calitatea produselor. Puternica dezvoltare a industriei în municipiul Brăila a avut un rol foarte important în dezvoltarea teritorială a orașului, modificând limitele municipiului prin înglobarea unor sate precum: Lacu Dulce, Chercea, Brăilița, Radu Negru. Acestea au devenit ulterior carteiere ale orașului în urma amplasării unor unități industriale pe teritoriul lor.

Starea econimică a orașului a influențat foarte mult fenomenele și procesele sociale. Nivelul de trai al populației a crescut semnificativ, starea de infracționalitate era redusă, gradul de participare al populației la procesul de educație și instruire era mult mai mare față de situația actuală, divorțurile era feonomene care se produceau extrem de rar, față de numărul căsătoriilor care era foarte ridicat.

Zona industrială nu ocupa un teritoriu continuu. În municipiul Brăila existau două mari zone industriale: una în apropierea Dunării, și una în apropierea căii ferate.

În anul 1924 ia ființă unitatea industrială „Atelierele de material de drum de fier”, aparține industriei constructoare de mașini și se regăsește în partea de nord-vest a orașului Brăila, în prezent pe teritoriul cartierului Brăilița. Scopul acesteia era de a repara material rulant căii ferate, tramvaie, dar și de a efectua construcții metalice și operațiuni metalurgice. La sfârșitul anului 1940 era cea mai mare întreprindere din oraș, în perioada socialistă cunoscând o diversificare a producției acționând sub numele de „Întreprinderea de utialj greu – Progresul”. Astăzi ocupa o suprafață de 14 hectare și împreună cu cartierul Brăilița constituie o parte integrată a orașului Brăila. A avut un rol important în extinderea orașului prin sudura uzinei cu satul Brăilița, cât și apariția ulterioară a cartierului Vidin.

Uzina era organizată în trei sectoare:

Fabrica de utilaj industrial

Fabrica de semifabricate turnate și foraje

Fabrica de ecavatoare (Fig. 16)

Fig. 16 Excavatoare fabricate la uzina „Progresul”

(sursa: http://brailapebune.net)

În anul 1920 ia fîiință întreprinderea „Laminorul II” pe un teren viran din apropierea gării și a oborului de cereale, iar mai târziu apare „Întreprinderea metalurgică Dunăreană”, care produce încă din anul 1921 sârmă trefilată, lanțuri, broaște, cuie, șuruburi, iar începând cu anul 1930 a fost mărită capacitatea de producție prin construirea a două laminoare. A dus la extinderea spațiului urban prin anexarea satului Nedelcu Chercea, în prezent cartierul Chercea) la limitele fostei zone rezidențiale.

O serie de întreprinderi se regăsesc în zona industrială din apropierea Dunării:

„Laminorul I”, întreprindere ce a fost construită în anul 1929 și a intrat în producție în anul 1930. Cele două întreprinderi: „Laminorul I” și „Laminorul II” s-au unit în anul 1959. Astfel a crescut foarte mult producția și numarul angajaților din această întreprindere ce avea să se numească de acum încolo „Laminorul”.

„Combinatul de prelucrare a lemnului Brăila” a luat ființă în anul 1958 intrând în producție în același an, scopul acestui combinat a fost acela de a valorifica materiile lemnoase superioare din orizontul local, Lunca și Delta Dunării. Localizarea geografică a fost condiționată de folosirea transportului ieftin pe apă. În cadrul acestui combinat existau mai multe făbrici în cadrul cărora se produceau chibrituri, mobilă, piese de schimb, plăci din lemn.

Fabrica de ciment „Stânca”, a luat ființă în anul 1889 și a avut o contribuție foarte mare la construcția docurilor și cheiurilor din porturile fluvio-maritime, dar și la construcția de obiective culturale sau industriale. În prezent nu mai este funcționabilă.

„Șantierul Naval Brăila” s-a înființat în anul 1940, acesta cuprindea 8 întreprinderi mici, a fost reorganizat prin fuzionarea cu șantierul naval „Viitorul” înanul 1968. În prezent acesta se numește „S.C. SANAB S.A”, iar din anul 1995 a intrat în procesul de privatizare cu certificate de acționar. Producția a scăzut drastic din pricina comenzilor tot mai puține, în prezent se realizează reparații de nave, însă intr-o proporție mult mai mică față de celelalte unități industriale.

În „zona Industriala Vest” erau concentrate unități ale industriei alimentare, dar și unități agricole. În cadrul intravilanului s-au dezvoltat mai multe obiective industriale precum: „Fabrica de lapte și produse lactate”, „Fabrica de bere”, „Fabrica de oxigen”, „Fabrica de mobilă și tâmplărie” situată în strada Dorobanților, „Fabrica de biscuiți și paste făinoase” de pe Bulevardul Al. I. Cuza și Strada Unirii, ci nu în ultimul rând, „Fabrica de confecții” ce a luat ființă în anul 1950 care ulterior s-a extins, mărindu-se producția și numărul de muncitori. Devenită S.C BRAICONF S.A. prin procesul de privatizare cu certificate de acționar, nu a avut un rol determinant în creșterea numărului de șomeri, a avut însă o contribuție semnificativă în absorbirea unei ponderi importante din forța de muncă feminină.

II. Caracteristici morfologice ale teritoriului municipiului Brăila

2.2 Morfometrie și morfografie

Geomorfologia este știința geografică al cărui obiect de studiu este relieful, component de bază al învelișului geografic.

III. Condiționări ale reliefului în dezvoltarea teritorială a municipiului Brăila

3.1 Dezvoltarea teritorială a municipiului Brăila la etapa actuală

Evoluția teritorială a municipiului Brăila desfășurată în funcție de cauzele particulare și generale ale dezvoltării orașului