Condițiile Necesare Invocării Excepției de Nelegalitate

CAPITOLUL II

Interpretarea și aplicarea dispoziților art. 4 alin (1) din Legea nr.554/2004 , Excepția de Nelegalitate

Secțiunea I- Condițiile necesare invocării excepției de nelegalitate

În primă instanța se parcurge o etapa scrisă care constă in deliberare și dezbatere dar și a pronunțării hotărarii. În procesul civil aceste etape au atribuții diferite în ceea ce privesc etapa invocării excepției procesuale. Invocarea se face de către părti fiecare avănd un rol bine definit, pârâtul prin întampinare iar prin cererea neconvențională vine reclamantul. Cele doua sunt aduse în etapa dezbaterii si este supusa prinicipilor căre o guvernează. După dezbatere in etapa deliberării pronunțarea deciziei ramâne la intima convingere a judecătorilor .

În literatura de specialitate, sub imperiul Legii nr. 1/1967 și a Legii nr. 29/1990, în prezent abrogată, au fost enunțate și analizate condițiile introducerii acțiunii împotriva actelor administrative ilegale și care, se regăsesc, în parte dar cu unele schimbări, și în cazul noii reglementări și anume :

1.Condiția ca actul atacat în justițe să fie un act administrative- prin respectivul act să se vatăme un drept recunoscut de lege sau un interes legitim;

2.Actul să provină de la o autoritate administrativă; anterior introducerii acțiunii în justiție să se fi împlinit procedura administrativă prealabilă;

3.Acțiunea să fie introdusă în termen; precum și două condiții negative constând în faptul că actul atacat în justiție să nu fie exceptat de la controlul judiciar, declanșarea acestei forme de verificare nu trebuie să se prevadă expres cazuri privind aplicabilitatea normelor de contencios administrativ înactivitatea instanțelor de judecată.

Există o regulă potrivit căreia excepția de nelegalitate nu beneficiază de autoritate de lucru judecat ea poate fi invocată chiar dacă anterior a fost cercetată în cadrul unui process , lucrul acesta reiese atunci când instanța nu este sesizată prin capete de cerere ale acțiunii princiaple ca apărare a părții sau din oficiu.

Părțile prin aplicarea principiului disponibilitații trebuie să juduce obiectul litigiului așa cum i-a fost prezentat de către părți. Instanța trebuie să cunoască faptele să le clasifice si să își dea seama unde se încadreaza fapta. Instanța va lua o decizie pe baza aspectelor prezentate dar aici se află si excepțile ce pot fi aduse în discuție de câtre părți dar cu condiția ca acestea să fie aduse ca si mijloace de apărare. Totuși doctrina este de acord cã dacã instanța nu a atras atenția pãrții interesate cã aceasta este în drept sã invoce o excepție relativã, și partea interesatã nu a invocat-o nu s-ar putea obține desființarea hotârârii pe motiv cã s-ar fi încãlcat principiul rolului activ al judecãtorului

În excepția procesuală pârâtul este cel interesat sa foloseasca invocarea acestor excepții deoarece se află într-o poziție pasivă și trebuie să își apere pretențiile facute de reclamant în cererea de chemare în judecată. În aprima zi de înfãțișare, iar dacã la acest termen procedural reclamantul solicitã un termen pentru întregirea sau modificarea cererii pârâtul ar putea rãspunde printr-o întâmpinare, arãtând, printre altele și excepțiile procesuale ce se impun fațã de cererea modificatã, desigur dupã ce aceasta din urmã i-a fost comunicatã

Pe calea excepției de nelegalitate, ilegalitatea actelor faptelor ce sunt supuse controlului pe calea acțiunii directe se regaseseste si ilegalitatea actelor normative în urma cărora se întemeiază. O regulă ce permite invocarea actelor si faptelor este că: acestea să întrunească aceleași condiții care le sunt necesare și în cazul acțiunii directe. În baza Contenciosului Administrativ actele exceptate de la controlul judecătoresc pe cale direct nu pot fi invocate conform literaturii de specialitate. Iar pe calea excepției de ileglaitate se poate ajunge pe cale indirecta pentru rezolvarea dispoziților prohibitive categorice. Art. 57 C.Proc. Civ că poziția procesuala de intervenient prinicipal o are cel chemat în judecată și este indicat ca și titular al dreptului potrivit art. 64 C.civ. Trebuie menționată situația în titularul ia locul pârâtului iar cerere de intervenție este realizată în prima zi de înfățișare ,terțul nu mai poate aduce în discuție sau invoca acele excepții ce au ca obiect încălcarea a procedurilor ce s-au comis înaintea prezentării sale în process deoarce , chiar daca terțul poate lua locul pârâtului cu acordul reclamantului, acesta nu poate să execute alte acte procedural în afar de cele care au fost înmânate pârâtului.

Chematul în garanție poate sã invoce excepții relative în legãturã cu neregularitãți comise dupã intrarea sa în proces, la prima zi de înfãțișare urmãtoare sãvârșirii abaterii procedurale și înainte de a se pune concluzii în fond. În cazul în care momentul chemãrii în garanție este anterior primei zile de înfãțișare, terțul poate sã invoce și excepții relative privitoare la încãlcãri procedurale anterioare acestui moment, prin întâmpinare

Procurorul poate participa la aceste procese civile dar în condițiile art. 45 C.proc.civ..Desi prezența acestuia poate avea character facultative sau obligatoriu el dobândeste calitatea de parte si poate formula cereri aduce dovezi si chiar invoca excepții ce pot duce la stabilirea adevărului și poate aduce la cunostiință ce concluzii a tras el însusi cu privire la faptă si aplicarea legii. Procurorul are un roc activ si trebuie sa ie active pe toata durata procesului și să contribuie la aflarea adevărului în procesul civil.

În concluzie putem spune că invocarea excepției se poate face doar în condițiile procedural date de catre Legea nr. 554/2004 pentru acțiuniile direct pentru condițiile de procedură administrative prealabile si timpul de soluționare a acțiunii.

§ 1.Obiectul excepției de nelegalitate

Acesta poate fi contestat pe calea excepției de nelegalitate regelemntate de art.4 din Legea nr 554-2004 numai un act administrativ, astfel cum acesta este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr 554/2004 (deczia nr. 2203 din 14 aprilie 2009, decizia nr. 5756 din 11 decembrie 2009).

Calitatea actului administrativ trebuie să prezinte anumite aspecte potrivit doctrinei , el trebuie să fie eliberat de către autoritate adiministrativă iar aceasta trebuie să prezinte atribuțiile necesare rezolvării unui conflict de o asemenea natură .Un astfel de conflict se rezolvă cu prezentarea părților iar părțile pot aduce pentru consilierea sau reprezentarea lor un avocat. Actul prin care o persoana fizică sau juridică se consideră victimă a unei fapte injuste pentru a forma obiectul acțiunii în contenciosul administrativ trebuie sa fie un act administrativ de autoritate si legea să nu aibă în vedere alta cale de atatc.

Obiectul excepției de nelegalitate Lege nr 262/ 2007 a arătat că poate aduce în discuție doar actele administrative , indiferent de data la care au fost emise. Obiectul exceptiei de neleglitate a urmărit să delimiteze actele administrative unilaterale deoarece acestea sunt acte de autoritate dar si acte juridice bilaterale si sunt înșușite cu actele administrative în general dar nu și cu cele unilaterale. Excepția de nelegalitate prezintă un obiect restrâns în comparație cu acțiunea directă care are în vedere actele administrative dar nu exclusiv unilateral ca și excepția de nelegalitate

Legea prezenta obiectul excepției de nelegalitate avănd legătură cu actele administrative cu caracter normativ dar si cu actele administrative cu caracter individual. Odată cu modificările aduse legii 262/2007 art.4 alin(1) putem spune ca obiectul excepției de nelegalitate sunt doar actele administrative cu caracter individual.

“Interpretarea sistematică, logică și istorico-teleologică a prevederilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 conduce la concluzia că excepția de nelegalitate este admisibilă atât pentru actele administrative unilaterale cu caracter individual, cât și pentru cele cu caracter normativ, principiul coerenței legislative impunând ca mecanismul procesul a excepției de nelegalitate să nu fie aplicat restrictiv. Ținând seama de argumentul de interpretare logică a fortiori, dacă legiuitorul a creat un mijloc procesual de apărare, pe calea excepției de nelegalitate, pentru acte de autoritate individuale, cu atât mai mult acesta trebuie oferit subiectelor de drept în legătură cu actele administrativ-normative, ale căror efecte au caracter general, impersonal și abstract.În această privință nu poate fi ignorată, de altfel, practica judiciară constantă a instanței supreme, care s-a pronunțat în mod repetat în sensul admisibilității excepției de nelegalitate a actului administrativ-normativ, atât anterior, cât și ulterior modificării Legii nr. 554/2004 prin Legea nr.262/2007.Interpretând legea națională într-un sens care să concorde cu prevederile art. 6 par. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, Înalta Curte reține că o normă juridică trebuie să îndeplinească dubla calitate de accesibilitate și previzibilitate, astfel încât să permită destinatarilor săi să-și orienteze conduita în acord cu imperativele legii. De aceea, atunci când textul unei legi este confuz ori susceptibil de mai multe înțelesuri, se impune ca previzibilitatea lui să fie asigurată printr-o jurisprudență uniformă, care să asigure celor implicați în procedurile judiciare posibilitatea de a-și regla conduita într-o asemenea manieră, încât drepturile și interesele legitime să nu fie atinse în substanța lor"

Un refuz nejust si nesoluționarea într-un termen al unei cereri prin regelmentarea excepției de nelegalitate nu se pot supune controlului instanțelor de contencios administrativ.

ICCJ a pronunțat decizia în acest sens: "În ceea ce privește obiectul de reglementare al art. 4 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că sintagma „act administrativ unilateral”, utilizată în alineatul 1 al textului menționat cu referire la obiectul excepției de nelegalitate se impune a fi interpretată prin raportare la definițiile legale cuprinse în art. 2 alin. (1) al aceleiași legi, în care se face distincție între actul administrativ unilateral [art. 2 alin. (1) lit. c)] și actul administrativ-jurisdicțional [art. 2 alin. (1) lit. d)]”

Obiectul excepției de nelegalitate poate fi alcăzuit și din acte administrative unilateral dar nu acțiunile administrative care nu po produce efecte juridice și nu pot fi verificate separate pe cale directă sau pe cale indirectă de instanța de contencios administrativ.

Ca și concluzii finale privind obiectul excepției de nelegalitate reținem următoarele:

1.Actul administrativ cu caracter normativ poate forma obiectul excepției de nelegalitate daca este abrogat în momentul invocării excepției de nelegalitate. produce efecte doar in perioada în care a fost în vigoare la data emiterii sau adoptării, iar excepția actului discutat nu apare lipsită de obiect.

2.Actul administrativ cu caracter normativ produce efecte doar in perioada în care a fost în vigoare la data emiterii sau adoptării, iar excepția actului discutat nu apare lipsită de obiect.

3.Legea nr 554/2004 art. 18 alin.(2) prezintă condiții de verificare a legalitații, Actul administrativ nu poate da nastere, modifica sau să stingă drepturi și obligații drept urmare nu poate face obiectul excepției de nelegalitate .

§ 2. Excepții de nelegalitate admisibile

Ca o excepție de nelegalitate să fie soluționată , instanța o poate admite sau respinge, în funcție de dispozițiile legale ale actului administrativ.

Potrivit ordinului ministrului justiției nr. 670/C/2008 din 10 martie 2008, potrivit dispozițiilor O.U.G nr. 19/2003 privind consilierii pentru afaceri europone , modificată și completată ale Legii nr. 495/2006, ale art. 30 alin. (2) din O.G nr. 10/2008 și ale H.G nr. 83/2005 ce are în vedere organizarea și funcționarea Ministrului Justiției, modificată si completată a fost fixat salariul pentru consiliul de afaceri europene din Ministrul Juștiției iar raporturile au fost stabilite pe baza contractului individual de muncă.

Actul administrative este un ordin al minstrului justiției în sensul dispozițiilor art.2 alin. (1) lit. c) din Legea nr 554/2004 deoarece este un act de autoritate public si potrivit calitaților legale îi revine un regim de putere public ,acesta producând efecte juridice fața de subiectele de drept care se circumscriu ipotezei juridice a dispoziților sale.

Ordinul ministrului justiției nr 670/2008 din 10 martie 2008 se poate contesta pe cale excepției de nelegalitate.

Excepția de nelegalitate poate fi invocată în orice moment în timpul unui process, iar ca excepția de nelegalitate să fie admisbiliă trebuie să îndeplinească anumite condiții și o primă condiție o reprezintă existența unui litigiu . Legea nu face comparație între natura sau faza procesului de aceea putem spune ca excepția de nelegalitate poate fi invocată oricând.

" Exceptia de nelegalitate poate fi invocata oricand, indiferent de data emiterii actului, chiar daca actul respectiv nu mai este in vigoare. Faptul că anterior abrogării sale, actul administrativ a produs efecte juridice, posibil aducătoare de vătămări ale drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane, impune ca cercetarea legalității acestuia să poată fi cerută oricând pe calea excepției de nelegalitate, așadar inclusiv după abrogarea lui.”

Condiția exercitării acțiunii directe este prezentă și în cazul excepției de nelegalitate , de aceea obiectul excepției de nelegalitate este un act administrative unilateral dar în vederea excepției de nelegalitate aceasta nu este la fel de permisivă având un caracter mai restrictiv. Actele administrative normative și contractele administrative pot fi atacate prin acțiune directa, dar partea care invocă excepția de nelegalitate trebuie sa prezinte o competența procesuală activă. Excepția de nelegalitate nu este limitată de termene iar asta înseamnă ca actul nelegal poate fi atacat oricând prin excepție. În doctrină identificăm următoarele condiții de admisibilitate :

1.Existența litigiului

2.Cauza aflata pe rolul instanței judecătoresti

3.Existența legăturii între fondul prilejului și excepției de nelegalitate

4. Instanța din oficiul de judecată ridică excepția de nelegalitate și rolul aflat in cauza de oricare din părțile interesate .

Tot din doctrină aflăm : "excepția de nelegalitate va fi analizată de instanță în față căreia se invocă, ulterior oricăror excepții porcesuale invocate. Astfel, dacă se admite vreuna din excepțiile procesuale care fac de prisos cercetarea fondului, excepția de nelegalitate nu va mai fi cercetată, urmând regimul juridic al apărărilor de fond."

Decizia emisă de Comișia Naționala a valorilor Mobiliare în art. 9 alin (!) din Statutul C.N.V.M aprobat de O.U.G nr25/2005 Comisia pune bazele unor instituții si organisme și le dizolvă , primeste sau retrage acuzații ori anulează sau confirm acte ale agenților săi dar și instrueste și delegă puteri ori le retrage aprobă . Aprobă și regulamente ale instituților , aporobă și respinge proiecte de ofertă publică este un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr 554/2004 si poate fi contestată cu ajutorul excepției de nelegalitate.

În Legea 262/2007 , dacă un text nu există care arată citarea organului emitent nu este obligatoriu .Și creatorul legii dupî anul 2007 alin. 2 avea în vedere obligativitatea citării organului emitent iar modificările au avut ca și bază art. 85 din Codul de procedură civilă.Art. 4 nu face o referire la acest aspect dar art. 153 alin.1 din Noul Cod de Procedură Civilă recepționeză cuprinsul art. 85 unde ne arată ca organul emitent trebuie citat, dar acesta repezintă un aspect care trebuie lăsat la latitudinea doctrinei și jurisprudenței pentru a se pronunța.

§ 2. Excepții de nelegalitate inadmisibile

Un prim exemplu al unei excepții de nelegalitate inadmisibilă este decretul de revocare a grațierei individuale a anumitor persoane. Coform Legii nr 546 din 14 octombrie 2002 privind grațierea și procedura acordării grațierii, Dispoziții generale art.1 :”Grațierea este măsura de clemență ce constă în înlăturarea, în parte, a executării pedepsei aplicate de instanță ori în comutarea acesteia în una mai usoară.”

Actul de grațiere este un act jurdic al dreptului public și nu poate intra în aceasi categorie cu actul administrativ, din cauză că pot intervene raporturi de o natură constituțională.

Legea nr.554/2004 in privința filozofiei sale este o un incident de procedură si poate avea loc numai in timpul unui proces.Actul administrativ nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrative si potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr.554/2004 pot forma obiectul excepției de nelegalitate în contenciosul administrative. Actele administrative care intră în prevederiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 pentru modificarea sau desfințarea cărora se prevede prin lege organic și care nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ si nu pot forma obiectul excepției de nelegalitate iar acesta intră în incidența tot art. 5 alin. (2) din Legea nr 554/2004 unde dispoziția emisă de primărie se propune acordarea despacubiri pentru anumite immobile preluate injust de către stat și care nu pot fi restituite în natură.

Hotărârea Consilului de administrație a regii autonome este inadmisibilă deoarece potrivit Consilului General , art.1 Se revoca membrii Consiliului de Administrație al regiei autonome de transport numiți prin Hotărarea C.G.M.B nr. 200/2014, pentru nerespectarea art. 13 din OUG nr, 109/2011.

Hotărârea nu este un act administrativ astfel nu este admisbil deoarece este un act juridc prin care persoana de conducere al unei regii autonome o are în vedere in cadrul raportului juridic contractual.

Secțiunea II-a- Soluționarea excepției de nelegalitate

Soluționarea excepției de nelegalitate are la bază respingerea și constatarea .O excepție de nelegalitate poate fi respinsă atunci când este nesustinută și se va soluționa pe baza actului administrativ contestat. Nelegalitatea actului este contestă atunci când în fața instanței s-a pus problema excepției acesta va soluționa cauza fară să țină seama a cui nelegalitate este constatată.

Obligativitatea citării emitentului actului de natură administrativă de către instanța de contecios administrativ este investită pentru soluționarea excepției de nelegalitate. Potrivit dispoziților art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, si suprapusă cu art. 85 și C. proc. civ. , instanța de contencios administrativ investită cu soluționarea excepției de nelegalitate are obligația să se pronunțe asupra cauzei cu citare părților din litigiul de fond în cadrul căruia a fost invocată excepția .Dacă excepția si emitentul actului administrativ atacat prin intermediul excepției nu respectă cel puțin două dintre principiile fundamentale ale procesului civil cum ar fi Principiul contradictorialitații si cel al dreptului la apărare.

Contenciosul administrativ reprezintă si un control direct de legalitate a actelor administrative, forma de control indirect al actelor administrative este o caracteristică determinată a excepției de nelegalitate.Calea indirectă de soluționare a excepției sunt de competența instanțelor judecătoresti și acestea urmează în drept aplicarea princpiilor generale.

Instanța de contencios administrativ examinează în excvusivitate legalitatea actului administrativ referitor la care s-a ridicat inaintea instanței de fond, excepția de nelegalitate și a fost sesizată de instanța învestită cu judecata fondului litigios ea nefiind admisibilă pentru modificarea obiectului excepției de nelegalitate în cursul judecății în fața instanței de contencios administrativ.

Instanța competentă trebuie să verifice legalitatea actului administrativ iar acesta odată analizat poate sta în baza unei admiteri sau respingeri. Excepția de nelegalitate poate fi nefondată aici iarăși avem de-a face cu admiterea excepției de nelegalitate.

Efectele excepției de nelegalitate se vor produce mereu între părțile din litigiu atâta timp cât acesta este văzută ca si metodă de apărare dar admiterea excepției poate avea efecte indirecte imediate si pe termen lung, iar atunci când este constatată de catre instanță nelegalitatea actului aceasta va soluționa cauza și făra prezența actului de nelegalitate neconstatată. Trebuie să reținem ca odată cu soluționarea si admiterea excepției de nelegalitate se va crea un precedent judiciar și va fi invocat în alte dosare iar după conturarea practici si concretizarea admiterii excepției actul administrativ va intra în desuetitudine iar autoritatea emitentă va rectracta.

Înainte excepția de nelegalitate se soluționa prima oara de către instanțe de contencios de administrativ dar odată cu intrarea în vigoare a Noului Cod de Procedură Civilă, urmând să fie judecat în prim plan în fața instanței în care a fost invocată iar odată cu acest principiu secțiile natură civilă, penala, administrativă vor putea judeca excepții de nelegalitate ale actelor înaintate împotiva lor.

Unii autori consideră că sunt în dezavantaje față de aceste noi reglementări deoarece leguitorul poate pronunța aspecte pozitive pe care acesta l-a avut în vedere. Unele din acele critici aduse noii reglementării sunt:

Considerarea competenței instanțelor judecătoresti pentru soluționarea excepției pe cale indirect iar legalitatea actelor si a textelor legislative vor apărea în urma aplicării principilor generale de drept.

Contenciosul administrative a fost și este un control direct de legalitate a actelor administrative si este exercitat de către instanțele competente

Putem concluziona cu privire la soluționarea excepției de nelegalitate ca odată cu admiterea excepției de nelegalitate deși nu va avea ca urmare anularea actului administrativ ce este supus totodată controlului de legalitate dar va produce repercursiune asupra cuprinsului rapotului din litigiul de font fiindcă instanța nu va ține seama a cărui nelegalitate a fost constatat si il va judeca.

Actul administrativ cu caracter individual emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 ,înlăturarea aplicării dispoziților art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și ale art. II alin.(2) teza finală din Legea nr. 262/2007 .Potrivit dispozițiilo art. 4 alin.(1) din Legea nr. 554/2004 cu modificări și completările ulterioare si ale art. II alin. (2) teza finala din Legea nr. 262/2007 care permit cenzurare fără limită în timp , pe cale incidentală cu caracter emis anterior intrat în vigoare a Legii nr. 554/2004 , contravin principiilor contravenționale care asigură exercițiul real al drepturilor fundamentale ale omului, întrucât încalcă dreptul la un proces echitabil.Cartea Drepturilor fundamentale a Uniunii Europene prin prisma atingerii aduse principiului securității juridice se va regăsi în totalitate în articole de Convenților constituind unul dintre elementele fundamentale ale statului de drept C.E.D.O.

În aplicarea dispoziților art. 20 alin. (2) și ale art 148 alin. (2) din Constituție europeană a dreptului omului și la Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene precum și la jurisprudență C.E.D.O și a Curții de Justiție de la Luxemburg, judecătoruk național are dreptul de a înlătura aplicarea dispoziților art. 4 alin (1) din Legea nr. 554/ 2004 așa cum a fost modificat prin Legea nr 262/ 2007 cu privire la actul administrativ unilateral intrării în vigoare a Legii nr.554/2004 a cărui legalitate se constată pe calea excepției de nelegalitate.

§ 1.Instanța competentă soluționării excepției de nelegalitate

Prin competența putem înțelege capacitatea unei instanțe de a soluționa litigii, dar nu toate litigiile se soluționează de către instanțe.

Distingem competența in două categorii:

1.Materială

2.Teritorială

Competența materială prezintă un caracter absolut , valoarea obiectului litigiului se stabilește de către reclamant și sa arate în cererea de chemare în judecată obiectul cererii și valoarea lui iar în instant se va determina instanța competentă. Uneori competența este data de calitatea părților din proces, în alte cazuri este data de urgența rezolvării cererii.

Secțiile specializate

La instanțele mari, indiferent dacã sunt judecãtorii, tribunale sau curți de apel, în funcție de numãrul de cauze de o anumitã naturã, funcționeazã secții specializate (secția civilã, secția penalã, secția comercialã, secția de contencios administrativ, secția de litigii de muncã și asigurãri sociale). Secția civilã, de exemplu, judecã numai cauze civile. La instanțele mici, funcționeazã secții mixte în câte douã-trei materii, iar judecãtorii care le compun judecã într-una sau douã dintre respectivele materii. Completele specializate la toate instanțele, dacã numãrul de cauze de o anumitã naturã nu justificã înființarea de secții specializate, în una sau mai multe din urmãtoarele materii funcționeazã complete specializate: fond funciar, cauze cu minori, infracțiunile de corupție, cauze comerciale, contencios administrativ, litigii de muncã și asigurãri sociale. De obicei, un judecãtor specializat într-o materie judecã mai mulți ani numai acea materie, însã, funcție de situația ocupãrii posturilor, nimic nu împiedicã acel judecãtor ca, la un moment dat, sã fie nevoit sã judece în altã materie.

Regula generalã este cã cererea se introduce la instanța domiciliului pârâtului. Dacã pârâtul are domiciliul în strãinãtate sau nu are domiciliu cunoscut, cererea se face la instanța reședinþei sale dinț, iar dacã nu are nici reședinþa cunoscutã, la instanța domiciliului sau reședinței reclamantului. Cererea împotriva unei persoane juridice se face la instanþa sediului ei principal. Cererea îndreptatã împotriva mai multor pârâți poate fi fãcutã la instanța competentã pentru oricare dintre ei. În cazul unor litigii privind bunuri imobile, instanța competentã este numai instanța în jurisdicþia cãreia se aflã imobilul. Succesiunile sunt numai de competenþa instanþei în raza cãreia și-a avut ultimul domiciliu defunctul. Divorțul îl judecã numai instanþa de la ultimul domiciliu comun al soților.

Legea nr 554/2004 , litigiile de competența instanei de contencios administrativ pot porni o acțiune directă care să intereseze strict legalitatea actului administrativ dar poate avea ca și pornire excepția de nelegalitate a actului administrativ poate fi invocată și în fața instanței de drept comun.

Litigile ce au în considerare impozite, taxe vamale, contribuții și taxe dar și anumite datorii de ce depășesc anumite sume se soluționează în secțiile de contencios administrativ dar si ale curților de apel. Completul de judecată este format din 2 judecători , la secțiile de contencios administrativ se rezolvă recursul impotriva decizilor pronunțate de tribunalul administrativ și fiscal. Reclamantul poate să înainteze adresarea instanței de la domiciul sau sau domiciliul pârâtului dar daca acesta a optat pentru instanța de la domiciliu pârâtului nu poate invoca excepția de necompetența teritorială.

Conform Legii 92/1992 și art. 1 (9) din Legea 554/2004 este formată dintr-un judecaător iar în litigile de contencios administrativ este obligatorie participarea unui procuror. Judecata litigilor se face ținând seamă de de noi reglementării prevăzute de lege nr 554/2004, care îmbină perfect alte incidente si prevederi.

Codul de Procedură civilă cuprinde reglementări și derogări introduse de legea menționată.Aceste aserțiuni sunt susținute express de dispozițiile art.28 din Legea nr. 554/2004 care are în vedere următoarele : „Dispozițiile prezenței legi se completează cu prevederile Codului de procedură civilă iar în măsură în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate dintre autoritățile publice iar persoanele vătămate în drepturile sau interesele legitime dar și procedura reglementată de lege.

Putem menționa aici și competența curții de apel, Competența curților de apel este limitată , potrivit legii nr.554/2004 acesta este limitată, acestea soluționând procese și cereri în materie de contencios administrativ.În art. 10 din Legea nr 554/2004 șecția de contencios administrativ judecă în primă instanță litigii de natură patrimonială si nepatrimonială ce au în vedere acte administrative eliberate și încheiate de autorități, totuși Curtea de apel nu are competnța de judecată în primă instanță în materie civiă . aceasta intervine doar apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal.

Curtea de apel devine o instanța de excepție atunci când vorbim despre soluționarea recursului, recursurile se soluționează doar în anumite condiții ce sunt prevăzute de lege cum ar fi hotărâri pronunțate de apel și cele de tribunal în primă instanță.

§ 2. Controlul de legalitate