CONDIȚIILE GENERALE ALE DREPTULUI DE A MOȘTENI POPA OANA AND REEA [601932]

CONDIȚIILE GENERALE ALE DREPTULUI DE A MOȘTENI POPA OANA AND REEA

1

Cuprins

CAPITOLUL I ………………………….. ………………………….. ………………………… 3
CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND INSTITUȚIA MOȘTENIRII …………. 3
1.1 Noțiuni introductive ………………………….. ………………………….. ….. 3
1.2 Reglementarea legală a moștenirii ………………………….. ………….. 3
1.3 Definiția moștenirii ………………………….. ………………………….. …… 4
1.4 Felurile moștenirii ………………………….. ………………………….. …….. 5
1.4.1 Moștenirea legală ………………………….. ………………………….. … 5
1.4.2 Moștenirea testamentară ………………………….. …………………… 6
1.5 Principiile generale ale devoluțiunii legale a moștenirii ……………. 8
1.5.1 Principiul chemării rudelor la moștenire în ordinea claselor ….. 9
de moștenitori ………………………….. ………………………….. ……………. 9
1.5.2 Principiul proximității gradului de rudenie, în cadrul ………….. 10
aceleași clase de moștenitori ………………………….. ……………………. 10
1.5.3 Principiul egalității între rudele din aceeași clasă și de ………. 11
același grad chemate la moșt enire ………………………….. ……………. 11
1.6 Enumerarea condițiilor cerute de lege pentru a putea moșteni . 12
CAPITOLUL II ………………………….. ………………………….. ……………………… 14
CAPACITATEA SUCC ESORALĂ ………………………….. ………………………. 14
2.1 Noțiunea de capacitate succesorală ………………………….. ……… 14
2.2 Persoanele care au capacitate succesorală ………………………… 18
2.2.1 Persoanele fizice în viață la data deschiderii succesiunii …… 18
2.2.2 Persoanele fizice dispărute ………………………….. ………………. 19
2.2.3 Persoanele concepute, dar nenăscute la data deschiderii
succesiunii ………………………….. ………………………….. ………………………… 20
2.2.4 Persoanele jurid ice în ființă la data deschiderii succesiunii … 22
2.3 Persoanele care nu au capacitate succesorală ……………………. 23
2.3.1 Persoanele fizice predecedate și persoanele juridice care
au încetat să aibă ființă ………………………….. ………………………….. ………. 23
2.3.2 Persoanele fizice decedate în același timp (comorienții și
codecedații) ………………………….. ………………………….. ………………………. 24
CAPITOLUL III ………………………….. ………………………….. …………………….. 26

CONDIȚIILE GENERALE ALE DREPTULUI DE A MOȘTENI POPA OANA AND REEA

2
NEDEMNITATEA SUCCESORALĂ ………………………….. …………………….. 26
3.1 Noțiunea de nedemnitate succesorală ………………………….. …… 26
3.2 Natura juridică a nedemnității succesorale ………………………….. 27
3.3 Caracterele juridice ale nedemnității succesorale ………………… 28
3.4 Cazurile de nedemnitate ………………………….. ……………………… 29
3.4.1 Nedemnitatea de drept ………………………….. …………………. 29
3.4.2 Regimul juridic al nedemnității de drept ………………………… 33
3.4.3 Nedemnitatea judiciară ………………………….. …………………. 34
3.4.4 Regimul juridic al nedemnității judiciare ……………………….. 38
3.5 Efectele nedemnității succesorale ………………………….. …………. 40
3.5.1 Efectele nedemnității față de nedemn și față de
moștenitorii nedemnului ………………………….. ………………………….. …. 40
3.5.2 Efectele nedemnității față de terți ………………………….. ……. 43
3.6 Înlăturarea nedemnității ………………………….. ………………………. 44
3.7 Asemănări și deosebiri între nedemnitatea de drept și cea ……. 45
judiciară ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 45
CAPITOLUL IV ………………………….. ………………………….. ……………………. 47
VOCAȚIA LA MO ȘTENIRE ………………………….. ………………………….. … 47
4.1 Vocația succesorală legală ………………………….. ………………….. 47
4.1.1 Vocația succesorală legală generală ………………………….. ….. 47
4.1.2 Vocația succesorală concretă ………………………….. …………… 48
4.2 Vocația testamentară ………………………….. ………………………….. 49
4.3 Deosebiri între vocația succesorală legală și vocația
succesorală testamentară ………………………….. ………………………….. …….. 49
4.4 Dubla calitate de moștenitor legal sau de legatar ……………….. 50
CAPITOLUL V ………………………….. ………………………….. …………………….. 52
CONSIDERAȚII FINALE ………………………….. ………………………….. ………. 52
BIBLIOGR AFIE ………………………….. ………………………….. ……………………. 54

CONDIȚIILE GENERALE ALE DREPTULUI DE A MOȘTENI POPA OANA AND REEA

3
CAPITOLUL I

CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND INSTITUȚIA MOȘTENIRII

1.1 Noțiuni introductive
Dreptul civ il cuprinde „ în rețeaua deasă a normelor sale î ntreaga
viață omenească. El începe prin a pleca asupra leagănului copilului,
pătrunzând chiar în tainele con cepțiunii, se ocupă de logodnă,
organizează căsătoria, pentru a termina cu moartea și urmă rile sale
asupra patri moniului, adică cu succesiunea, denu mită și moște nire sau
ereditate “.1
Așa cum s -a arătat în doctrină2, omul (persoana fizică) piere,
inevitabil, prin moarte, iar pieirea fizică a omului duce din punct de
vedere juridic, la dispariția sa ca subiect de drept, însă patrimoniul său
rămâne și s e transmite la moștenitorii săi conform dreptului succesoral.
Autorul indicat arată, de asemenea, că reglementările referitoare la
soarta patrimoniului persoanei decedate sunt mult mai ample și mai
complexe, acestea alcătuind mat eria dreptului succesoral. În lucrarea de
față obiectul de analiză se va îndrepta asupra condițiilor generale ale
dreptului la moștenire.

1.2 Reglementarea legală a moștenirii
Moștenirea este garantată prin dispozițiile art. 46 din Constituția
României care prevede că dreptul la m oștenire este garantat, însă cele
mai importante reglementări sunt cu prinse în Codul Civil, Cartea a IV-a,
intitulată „ Despre moștenire și liberalit ăți”3, acesta fiind singurul act
normativ incident în materie, spre deosebire de reglementarea
anterioară, în care, pe lângă dispozițiile Codului Civil de la 1864, existau
și alte legi speciale4. Dispozițiile cupr inse în Codul Civil reglementează în
mod unitar materia moștenirii în art. 953 -1163, însă se remarcă faptul că
reglemen tări legale relativ la moștenir i se gasesc și în alte acte
normati ve, cu titlu de exemplu: Legea locuinței nr. 114/1996 , republicată,
cu modificările și completările ulterioare; Legea fondului funciar
nr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare; Legea
nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv
în perioada 6 martie 1945 -22 decembrie 1989, republicată, cu
modificările și completările ulterioare etc.

1 M.Eliescu, Curs de succesiuni, Ed.Humanitas, Bucure ști, 1997, p.13.
2 D. Chirică, Tratat de drept civil. Succesiunile și liberalitățile, Ed. C.H. Beck, București, 2014, p. 1.
3 Dispozițiile tranzitorii și punerea în aplicare a cărții a IV -a sunt curpinse în art. 91 -98 din Legea nr.
71/2011 (M. Of. nr. 409 din 10 iunie 2011).
4 Drepturile soțului supraviețuitor erau reglementate în Legea nr. 319/1944 (M. Of. nr. 133 din 10 iunie
1944). Acest act normativ a fost abrogat la data intrării în vigoare a noului C od Civil.

CONDIȚIILE GENERALE ALE DREPTULUI DE A MOȘTENI POPA OANA AND REEA

4
1.3 Definiția moștenirii
Art. 953 C. civ. prevede că moștenirea reprezintă transmiterea
patrimoniului unei persoan e fizice decedate către una sau mai multe
persoane în ființă (persoane fizice, persoane j uridice, unități
administrativ -teritoriale – comună, oraș, municipiu, după caz) . Definiția
menționată este incompletă5 deoarece nu face referire l a toate
accepțiunile moștenirii. În literatura juridică s -a arătat că în privința
relației d intre „ moștenire ” și „succesiune ” se impun a fi făcute anumite
precizări, după cum urmează: lato sensu, succesiunea desemnează
orice fel de transmisiune de drepturi (atât între vii, cât și pentru cauză de
moarte), iar stricto sensu, succesiunea reprezintă transmiterea
patrimoniului unei persoane fizice decedate către una sau mai multe
persoane în ființă6. Din cele expuse mai sus, rezultă că domeniul de
aplicare al noțiunii de succesiune este mai vast, în vreme ce noțiunea de
moștenire are o arie de cuprindere mai restrânsă, fiind limitată la
transmiterea pentru cauză de moarte a patrimoniului defu nctului. Astfel
fiind, în literatura de specialitate7 se consideră că este mai indicată
folosirea noțiunii de „moștenire ” cum este folosită și în domeniul
legislativ. De exemplu, art. 46 din C onstituția României prevede că
„Dreptul la moștenire este garant at”, iar Legea fondului funciar nr.
18/1991, Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995,
Ordinul Ministrului Justiției nr. 2333/C/2013 pentru aprobarea
Regulamentului de aplicare a Legii notarilor publici și a activității
notariale nr. 36/19958 folose sc în mod constant noțiunea de „ moștenire”.
Din definiția dată de art. 953 C.civ. putem concluziona că prin
moștenire:
– are loc o transmitere a unui patrimoniu;
– patrimoniul transmis nu poate fi decât al unei persoane fizice;
– patrimoniul se transmite la decesul persoanei fizice;
– patrimoniul este transmis uneia sa u mai multor persoane în ființă,
persoană fizică, persoană juridică, unitate adm inistrativ -teritorială sau
stat.
În ceea ce privește persoana a cărei moștenire este vorba,
defunctul, menționez c ă acesta se numește și de cuius, abreviere din
formula dreptului roman is de cuius succesionis agitur care se traduce
astfel: cel despre a cărui moștenire este vorba. Se mai folosește, uneori,
și termenul de autor ( de exemplu autorul comun al comoștenitorilor)9, iar
în cazul moștenirii testamentare, de testator.

5 I.Genoiu, Dreptul la moștenire în Codul civil, Ed. C.H. Beck, București, 2013, p. 3.
6 I. Nicolae, Drept civil. Succesiuni. Moștenirea legală, Ed.Hamangiu, București, 2014, p. 1.
7 Fr. Deak, R.Popescu, Tratat de drept sucesoral. Moștenirea lega lă, vol. I, Ed. Universul Juridic,
București, 2013, p. 22.
8 Publicat în M. Of. nr. 479 din 1 august 2013.
9 Art. 1105 C. civ. prevede că: „(1) Moștenitorii celui care a decedat fără a fi exercitat dreptul de
opțiune succesorală îl exercită separat, fiecare pentru partea sa, în termenul aplicabil dreptului de

CONDIȚIILE GENERALE ALE DREPTULUI DE A MOȘTENI POPA OANA AND REEA

5
Persoana sau persoanele care dobândesc patrimoniul defunctului
se numesc moștenitori, succesori sau urmași, iar în materie
testamentară, legatari. Potrivit art. 1100 alin. (2) C.civ., prin succesibil se
înțelege persoana care îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a
putea moșteni, dar care nu și -a exercitat încă dreptul de opțiune
succesorală.
Patrimoniul persoanei fizice decedate care constituie obiectul
transmisiunii succesorale, este numit masă succesorală sau patrimoniu
succesoral.

1.4 Felurile moștenirii
Conf orm art. 955 alin. (1) C. civ., „ Patrimoniul defunctului se
transmite prin moștenire legală, în măsura în care cel care lasă
moștenirea nu a dispus altfel prin testament ”. Prin urmare, din punct de
vedere al izvorului vocației succesorale, putem vorbi astfel de moștenire
legală sau moștenire testamentară, deși textul legal citat face vorbire
despre moștenirea legală și testament. Așa cum s -a arătat î n doctrină10
testamentul nu poate fi confundat cu moștenirea testamentară, acesta
constituind numai fundamentul celei din urmă.

1.4.1 Moștenirea legală
Moștenirea este legală în cazul în care transmiterea patrimoniului
succe soral are loc în temeiul legii, la persoanele, în ordinea și în cotel e
stabilite imperativ de Codul c ivil. Moștenirea legală reprezintă regula în
dreptul nostru civil, pe când în dreptul roman, moștenirea testamentară,
constituia regula în materie de moștenire. În dreptul roman, a muri fără
testament era considerat a fi o dezonoare11.
Rațiunea legiuitorului român de a prevala moștenirea legală a avut
în vedere imperativul de a menține bunurile în familie, ceea ce a condus
la dezvoltarea unor adagii precum „ numai Dumnezeu face moștenitor,
omul face doar legatari”, adică numai un succesor legal continuă
persoana defunctului, în timp ce succesorii testamentari reprezintă
numai succesori la bunuri12.
Moștenirea legală i ntervine de regulă în cazul și în măsura în care
defunctul nu a dispus prin test ament de patrimoniul său pentru cauză de
moarte sau manifestarea sa nu produce efecte, în total sau în parte.
Precizez că moștenire este legală și în cazul în care defunctul a
lăsat testament, însă acesta nu cuprinde legate, ci cuprinde doar alte
dispoziții de ultimă voință, de exemplu cu privire la funeralii, înlăturarea

opțiune privind moștenirea autorului lor. (2) În cazul prevăzut la alin. (1), partea succesibilului care
renunță profită celorlalți moștenitori ai autorului său”.
10 I. Genoiu, Dreptul la moștenire în Codul civil, Ed. C.H. Beck, București, 2013, p. 4.
11 I. Nicolae, Drept civil. Succesiuni. Moștenirea legală, Ed.Hamangiu, București, 2014, p. 4.
12 M. D. Bob, Probleme de moșteniri în vechiul și în noul Cod civil, Ed. Universul Juridic, București,
2012, p. 37.

CONDIȚIILE GENERALE ALE DREPTULUI DE A MOȘTENI POPA OANA AND REEA

6
de la moștenire (dezmoștenire, exheredare) a unor rude etc. În acest din
urmă caz, dacă cel înlăturat este moștenitor rezervatar, el va culege
rezerva ca moștenitor legal. De exemplu, prin testament de cuius îl
dezmoșteneș te pe unul din cei doi fi ai săi, fiul dezmo ștenit va primii la
cerere rezerva sa succesorală13, 1/2 din jum ătate din mo ștenire , adică
1/4 din moștenire în timp ce fratele său v -a primii restul de 3/4 din
moștenire.
În ipoteza în care defunctul a întocmit testament, dar prin
dispozițiile acestuia a încălcat rezerva succesorală cuvenită î n temeiul
legii moștenitorilor reze rvatari ( descendenții fără limită de grad,
ascendenții privilegiați și soțul supraviețuitor) ori dacă a dezmoștenit pe
unul sau unii dintre moștenitorii săi rezervatari, încălcând astfel rezerva
acestora, în limita rezerv ei succesorale moștenirea se va deferi în
temeiul legii, împotriva voinței defunctului manifestate prin testament.
Rezultă că moștenirea legală , se cuvine persoanelor expres
prevăzute de lege, denumite și moștenitori sau succesori, care vor
culege moștenirea în ordinea și în cotele stabilite de lege.
Persoanele care dobândesc moștenirea în temeiul legii au vocație
universală, adică aceștia au vocație la întregul patrimoniu lăsat de
defunct, chiar și atunci când, fiind mai mulți comoștenitori, acești a culeg
doar o fracțiune din bunurile moștenirii lăsate de defunct și chiar și atunci
când aceștia culeg doar rezerva succesorală14. Rezerva succesorală se
culege întotdeauna cu titlu universal, aceasta întrucât rezerva reprezintă
o parte a moștenirii15. În doctrină s -a arătat faptul că, nu poate fi imaginat
niciun caz în care moștenitorul legal să beneficieze de bunuri privite ut
singuli, adică să fie moștenitor legal cu titlu particular16.
Moștenirea legală se cuvine atât moștenitorilor legitimi (sau
regulaț i): aceia care moștenesc datorită legăturii lor de sânge cu
defunctul, cât și celor neregulați (sau iregulari): soțul supraviețuitor,
comuna, orașul, municipiul și statul, ce vin la moștenire în puterea legii,
nefiind rude cu defunctul.

1.4.2 Moștenirea testame ntară
În ceea ce privește moștenirea testamentară, aceasta survine
atunci când transmiterea patrimoniului defunctului, ori doar o parte a
acestuia, are loc potrivit voinței testatorului manifestată prin întocmirea
testamentului în forma cerută de lege.

13 Potrivit art. 1086 C. civ. “Rezerva succesorală este partea din bunurile moștenirii la care moștenitorii
rezervatari au dreptul în virtutea legii, chiar împotriva voinței defunctului, manifestată prin liberalități ori
dezmoșteniri ”.
14 I. Nicolae, Drep t civil. Succesiuni. Moștenirea legală, Ed.Hamangiu, București, 2014, p. 5.
15 Fr. Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral. Moștenirea legală, vol. I, Ed. Universul Juridic,
București, 2013, p. 24.
16 I. Genoiu, Dreptul la moștenire în Codul civil, Ed. C.H. Beck, București, 2013, p. 5.

CONDIȚIILE GENERALE ALE DREPTULUI DE A MOȘTENI POPA OANA AND REEA

7
Persoanele desemnate de testator să culeagă moștenirea, în tot
sau în parte, se numesc legatari, iar în funcț ie de vocația lor succesorală
deosebim între: legatari universali, aceștia au vocație la întreaga
moștenire, legatari cu titlu universal, care au v ocație la o fracțiune din
patrimoniu, și legatari cu titlu particular, care au vocaț ie numai la bunuri
singulare, determinate.
Așa cum am precizat mai sus în dreptul civil român moștenirea
legală reprezintă regula, dreptul comun în privința transmis iunii
patrimoniului succesoral, î nsă aceasta regulă poate fi înlă turată, în tot
sau în parte, de manifestarea de voință a defunctului exp rimată prin
testament . Astfel a fost consacrat principiul libertății testamentare, ceea
ce înseamnă că orice persoană capabilă poate dispune de bunurile ce
compun patrimoniul său pe cale testamentară, de altfel , această libertate
se poate manifesta și prin neîntocmirea testamentului. Libertatea
persoanei de a dispune prin testament nu poate fi îngradită, astfel orice
persoană cap abilă este liberă să lase sau nu un testament prin care să
dispună mortis causa de patrimoniul său17. Orice convenție prin care o
persoană s -ar obliga să renunțe la dreptul de a dispune prin testament
de bunurile sale este nulă absolut18.
În configurația Codului Civil cele două tipuri de moștenire,
moștenirea legală și moștenirea testamentară nu se exclud una pe alta,
ci dimpotrivă pot coexista. Astfel, potrivit disp ozițiilor art. 955 alin. (2)
C.civ. „ O parte a patrimoniului defunctului se poate transmit e prin
moștenire testamentară, iar cealaltă parte prin moștenire legală ”.
Dacă testatorul a instituit unul sau mai mulți legatari universali, dar
prin aceste legate nu a fost epuizată întreaga masă succesorală (de
exemplu, a f ăcut două legate pentru câte 1/3 din moștenire),
devoluțiunea moștenirii va fi testamentară în limitele legatului sau
legatelor, iar restul masei sucesorale rămasă neacoperită de voința
testatorului , legală.
De asemenea dacă defunctul a lăsat prin testament întreaga
moștenire altor pe rsoane decât moștenitorii rezervatari , moștenirea va fi
legală în limitele rezervei succesorale și testamentară pentru partea în
privința căreia acesta a dispus pe cale testamentară.
În consecință, moștenirea va fi doar testamentară dacă sunt
întrunite urm ătoarele condiții cumulative:
a) testatorul a instituit unul sau mai mulți legatari universali, sau doi
sau mai mulți legatari cu titlu universal, care împreună au vocație la
întreaga moștenire a acestuia.
b) nu exista moștenitori rezervatari.

17 Fr. Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral. Moștenirea testamentară, vol. II, Ed. Universul
Juridic, București, 2014, p. 22.
18 Trib. Suprem, col. civ., dec. Nr. 1844 din 1956, în C.D. 1956, vol.I, p. 367.

CONDIȚIILE GENERALE ALE DREPTULUI DE A MOȘTENI POPA OANA AND REEA

8
În concluzie, prin dis pozițiile art. 955 alin. (2) C. civ., o persoană
poate să culeagă o parte din moștenire în calitate de legatar și o altă în
calitate de moștenitor legal (deci, același moștenitor poate să cumuleze
cele două calități).
Potrivit art. 1102 C. civ. moștenitorul care, în baza legii sau a
testamentului, cumulează mai multe vocații la moștenire are, pentru
fiecare dintre ele, un drept de opțiune distinct. Legatarul chemat la
moștenire ca și moștenitor legal își va putea exercita opțiun ea în oricare
dintre aceste calități. Dacă deși nu a fost încalcată rezerva, din
testament rezultă că defunctul a dorit să diminueze cota ce i s -ar fi
cuvenit legatarului ca moștenitor legal, acesta din urmă poate opta doar
ca legatar.
O astfel de situație întâlnim când persoana insituită ca moștenitor
testamentar este și rudă cu defunctul, făcând parte dintr -una dintre
clasele de moștenitori legali ai defunctului. Opțiunea persoanei în cauză
vizează atât dreptul de moștenire legală, cât și dreptul de moșt enire
testamentară, aceste opțiuni fiind distincte, respectiv poate renunța la
moștenirea legală, acceptând moștenirea testamentară, sau invers. Cu
toate acestea, textul art. 1102 alin. (2) C. civ. prevede că moștenitorul cu
dublă vocație nu poate renunța la legatul a cărui valoare este mai mică
decât cota legală, cu respectarea însă a rezervei succesorale , atunci
când defunctul a dorit să diminueze cota ce i s -ar fi cuvenit legatarului
ca moștenitor legal, situație în care acesta poate opta doar ca legatar.

1.5 Principiile generale ale devoluțiunii legale a moștenirii
Moștenirea este legală când transmisiunea succesorală are loc în
temeiul legii către persoanele, în ordinea și în cotele stabilite de lege.
Devoluțiunea moștenirii reprezintă operațiunea d e atribuire către anumiți
moștenitori a patrimoniului succesoral.
În cadrul devoluțiunii legale a moștenirii legea este cea care
stabilește categoriile de persoane ce vor culege moștenirea, ordinea și
cotele cuvenite acestora, în vreme ce în cadrul devoluț iunii testamentare
transmisiunea succesorală se produce potrivit voinței defunctului
manifestată prin testament.
Devoluțiunea legală a moștenirii este guvernată de următoarele
principii:
– principiul chemării rudelor la moștenire în ordinea claselor de
moștenitori;
– principiul proximității gradului de rudenie, în cadrul aceleiași clase
de moștenitori;
– principiul egalității între rudele din aceeași clasă și de același
grad chemate la moștenire.

CONDIȚIILE GENERALE ALE DREPTULUI DE A MOȘTENI POPA OANA AND REEA

9
1.5.1 Principiul chemării rudelor la moșten ire în ordinea
claselor de moștenitori
Clasa de moștenitori este categoria de rude ale defunctului care în
mod colectiv exclude de la moștenirea defunctului o altă categorie a
rudelor acestuia. Într -o clasă de moștenitori sunt reunite persoanele
aflate în legătura de rudenie cu defunctul. Rudenia poate fi de sânge sau
civilă (rezultând din adopție), precum și rudenia rezul tată ca urmare a
reproducerii umane asistate medical cu un terț donator19.
Potrivit art. 964 alin. (1) C.civ. rudele defunctului vin la moștenire
în urmatoarea ordine:
– clasa întâi – a descendenților în linie dreaptă, în care sunt
cuprinși copii, nepoții, strănepoții fără limită de grad. Din clasa întâi fac
parte și copiii adoptați de defunct și descendenții acestora20, precum și
copiii rezultați prin procedura repro ducerii umane asistate cu terț donator
și descendenții acestora.
– clasa a doua – a ascendențiilor privilegiați și a colateralilor
privilegiați, în care sunt cuprinși părinții defunctului, frații și surorile
acestuia cât și descendenții acestora până la gradul al patrulea inclusiv.
– clasa a treia – a ascendențiilor ordinari, care cuprin de pe bunicii
defunctului, străbunicii defunctului și pe ceilalți ascendenți ai defunctului
fără limită de grad.
– clasa a patra – a colateralilor odinari, în care sunt cuprinși unchii
și mătușile defunctului, veri primari, frații și surorile bunicilor sau unchii și
mătușile mari.
Potrivit principiului chemării la moștenire în ordinea claselor de
moștenitori, rudele defunctului vin la moștenire în ordinea indicată în
funcție de clasa de moștenitori din care fac parte, indiferent de gradul de
rudenie cu defu nctul, așadar criteriul este dat de clasa de moștenitori și
nu de gradul de rudenie cu defunctul.
Așa fiind menționez că prima clasă de moștenitori v ine la
moștenire excluzând toate celelalte clase de moștenitori subsecvente.
Chiar și prezența a unui singu r moștenitor din clasa întâi înlătură total
celelalte clase de moștenitori. Astfel potrivit principiului chemării la
moștenire în ordinea claselor de moștenitori, copii și strănepoții
defunctului vor înlătura de la moștenire pe părinții defunctului și cele lalte
rude de grad subsecvent.
Clasa a doua de moștenitori va veni la moștenire doar în lipsa
moștenitorilor din clasa întâi, sau dacă aceștia nu pot (sunt nedemni sau
dezmoșteniți) sau nu vor (renunță la moștenire), iar dacă vine la
moștenire va înlătura total clasele de moștenitori subsecvente (clasa a
patra și a treia).

19 I. Nic olae, Devoluțiunea legală și testamentară a moștenirii, Ed. Hamangiu, București, 2016, p. 97 .
20 În cazul adopției cu efecte depline.

CONDIȚIILE GENERALE ALE DREPTULUI DE A MOȘTENI POPA OANA AND REEA

10
Cea de -a treia clasă de moștenitori vine la moștenire doar în lipsa
moștenitorilor din clasa întâi și a doua (sau dacă aceștia nu vor sau nu
pot să vină la moștenire), iar dacă vine la mo ștenire va exclude total
clasa a patra de moștenitori.
În final, rudele din clasa a patra vin la moștenire în lipsa
moștenitorilor din clasa întâi, a doua și a treia .
Legea recunoaște drepturi succesorale și soțului supraviețuitor,
care va veni la moșteni rea defunctului în concurs cu oricare din cele
patru clase de moștenitori, iar în lipsa acestora va veni singur la
moștenire. Chemarea la moștenire a soțului supraviețuitor nu constituie o
excepție de la principiul chemării rudelor la moștenire în ordinea claselor
de moștenitori. Soțul supraviețuitor nu este rudă cu defunctul, motiv
pentru care el nu face parte din niciuna din cele patru clase de
moștenitori21.
Este posibil ca la moștenirea defunctului să vină moștenitori din
două clase diferite. Astfel pot rivit art 964. alin. (2) C.civ. „dacă în urma
dezmoștenirii rudelor defunctului din clasa cea mai apropiată nu pot
culege întreaga moștenire, atunci partea rămasă se atribuie rudelor din
clasa subsecventă care îndeplinesc condițiile pentru a moștenii. ”

1.5.2 Principiul proximității gradului de rudenie, în cadrul
aceleași clase de moștenitori
Art. 964 alin. (3) C.civ. prevede că înăuntrul fiecărei clase, rudele
de gradul cel mai apropiat cu defunctul înlătură de la moștenire rudele de
grad mai îndepărtat, cu excepția cazurilor pentru care legea dispune
altfel. Textul legal consacră principiul proximității gradului de rudenie în
cadrul aceleași clase de moștenitori. Deși rudele sunt cuprinse într -o
anumită clasă de moștenitori, când acestea nu au același grad d e
rudenie cu defunctul, rudele de grad mai apropiat vor înlătura de la
moștenire pe cele aflate în grad de rudenie mai îndepărtat. Se remarcă
faptul că acest principiu funcționează în interiorul fiecărei clase de
moștenitori legali.
De la principiul enunța t există două excepții, în cadrul clasei a doua
de moștenitori, clasa mixtă a ascendenților privilegiați și a colateralilor
privilegiați, părinții defunctului, rude de gradul întâi, nu înlătură de la
moștenire pe frații și pe surorile defunctului și pe des cendenții acestora
până la gradul al patrulea inclusiv, rude de gradul al doilea până la
gradul al patrulea, ci aceștia vor veni împreuna la moștenirea
defunctului, atribuindu -li-se cotele stabilite de lege, și reprezentarea
succesorală care permite unei r ude de un grad de rudenie mai îndepărtat
să urce în drepturile unui ascendent predecedat sau nedemn să
moștenească cu o rudă în grad mai apropiat de rudenie defunctului.

21 I. Nicolae, Devoluțiunea legală și testamentară a moștenirii, Ed. Hamangiu, București, 2016, p. 101 .

CONDIȚIILE GENERALE ALE DREPTULUI DE A MOȘTENI POPA OANA AND REEA

11
1.5.3 Principiul egalității între rudele din aceeași cla să și de
același grad chemate la moștenire
Potrivit art. 964 alin. (4) C.civ. între rudele de ace eași clasă și de
același grad, moștenirea se împarte în mod egal, dacă legea nu prevede
altfel. Aceasta semnifică faptul că rudele făcând parte din aceeași clasă
de moștenitori și care au acel ași grad de rudenie culeg moștenirea în
cote egale, împărțirea realizându -se pe capete.
De la acest principiu există două excepții:
– împărțirea pe tulpini a moșteniri i dacă la moștenire vin rude de
același grad p rin reprezentare succesorală, câ nd în fun cție de numărul
reprezentanților de pe o tulpină se poat e ajunge ca rude de același grad
să moștenească cote din moștenire diferite .
– împărțirea pe linii a moștenirii operează în cazul în care la
moștenire vin atât frați buni, cât și frați consangvini sau frați uterini cu
defunctul sau descendenți ai acestora, în nume propriu sau prin
reprezentare caz în care rude de același grad pot moșteni părți din
moștenire diferite.
În ceea ce privește această ultimă excepție se impun a fi facute
câteva precizări. Frații buni sunt aceia care au aceași mamă și același
tată, frații consangvini sunt frați numai după tată iar frații uterini sunt frați
numai după mamă. În cazul în care l a moștenirea defunctului vin atât
frați buni cât și frati consangvini sau uterini, mo ștenirea se va împărți pe
linie maternă – dimidia maternis22 și pe linie paternă – dimitia paternis23,
iar acestea se vor împărți pe linii. În acest caz pentru a înțelege mai bine
cum funcționează această excepție menționez faptul că frații uterini vor
culeg e moștenirea pe linie maternă, f rații consangvini vor c ulege
moștenirea pe linie paternă iar frații buni vor culege moștenirea pe
ambele linii, întrucât au privilegiul dublei legături.
Cel mai simplu exemplu pentru întelegerea acestei situații este
acela în care la moartea lui de cuius au ramas doi frați consa ngvini, un
frate bun și un frate uterin conform schemei de mai jos.

22 Jumătatea mamei
23 Jumătatea tatălui

CONDIȚIILE GENERALE ALE DREPTULUI DE A MOȘTENI POPA OANA AND REEA

12

Linie paternă Linie maternă

Regula este că în acest caz moștenirea se împarte în două părți
egale, 1/2 pentru linia maternă și 1/2 pentru linia paternă. Cel care este
frate bun ( Fb) va culege câte o parte din ambele linii, frații consa ngvini
(F1c și F2c) vor culege cate o parte din linia paternă, iar fratele uterin
(Fu) o parte din linia maternă. Linia paternă care este de 1/2 din
moștenire se împarte în trei, între fratele bun și frații consagvini, fiecare
dintre aceștia pre luând 1/6 di n moștenire. Linia maternă la rândul ei se
împarte în două între fratele bun și fratele uterin, fiecare dintre aceștia
preluând 1/4 din moștenire. Cum fratele bun moștenește atât pe linia
paternă cât și pe linia maternă, cota acestuia va rezulta prin însum area
părților cuvenite pe ambele linii.
Deși acest mod de împărțire reprezintă o excepție de la principiul
egalității între rudele din aceeași clasă și de același grad chemate la
moștenire, remarcăm faptul că principiul egalității cotelor se aplică în
aces t caz numai în interiorul liniilor.
Cu privire la acest principiu se impun a fi făcute încă două
precizări, în cadrul clasei a doua de moștenitori, între părinții defunctului
și frații și surorile defunctului nu se aplică principiul egalității între rudel e
de aceași clasă, în cadrul acestei clase părinții defunctului culeg o cotă
fixă stabilită de lege, indiferent de numărul colateralilor privilegiați cu
care aceștia vin la moștenirea defunctului. Soțul supraviețuitor care vine
în concurs cu cele patru cla se de moștenitori va culege cote diferite în
funcție de clasa de moștenitori cu care vine în concurs.

1.6 Enumerarea condițiilor cerute de lege pentru a putea
moșteni
Capitolul II al Titlului I din Cartea IV din Codul Civil, intitulat
Condițiile generale ale dreptului de a moșteni, precizează faptul că o
C
F1c
F2c
Fb
Fu

CONDIȚIILE GENERALE ALE DREPTULUI DE A MOȘTENI POPA OANA AND REEA

13
persoană pentru a putea veni la moștenire trebuie să îndeplinească
următoarele condiții:
a) să aibă capacitate succesorală;
b) să nu fie nedemnă de a moșteni;
c) să aibă vocație (chemare) la moștenire.
În literatura juridică anterioară noului Cod Civil, condițiile generale
ale dreptului de a moșteni erau clasificate în condiții pozitive și în condiții
negative, această clasificare își menține rațiunea și în prezent, astfel
încât în categoria condițiilor poz itive se încadrează capacitatea
succesorală și vo cația succesorală, în timp ce nedemnitatea poate fi
inclusă în categoria condițiilor negative24.

24 I. Nicolae, Drept civil. Succesiuni. Moștenirea legală, Ed.Hamangiu, București, 2014, p. 42.

CONDIȚIILE GENERALE ALE DREPTULUI DE A MOȘTENI POPA OANA AND REEA

14
CAPITOLUL II

CAPACITATEA SUCCESORALĂ

2.1 Noțiunea de capacitate succesorală
Potrivit art. 957 alin. (1) teza I C. civ., „O persoană poate moșteni
dacă există la momentul deschiderii moștenirii” . Așadar orice persoană
care există la momentul deschiderii moștenirii are capacitate
succesorală, adică capacitatea de a moșteni, de a putea culege o
succesiune.
Capacitatea succesorală a fost definită ca reprezentând
aptitudinea generală a unei persoane de a fi titular al drepturilor și
obligațiilor care decurg din calitatea de succesor25. Aceasta nu trebuie
confund ată cu capacitatea de f olosință, aceasta înfățișându -se ca o
formă a capacității de folosință, care are anumite elemente specifice
datorită materiei în care se aplică26.
Dovada existenței în momentul deschiderii moștenirii incumbă
aceluia care pretinde drepturi asupra moștenirii (art. 249 C.pr. civ.) care
poate să fie moștenitorul în cauză (prin reprezentanții legali, dacă este
cazul), dar și succesorii săi în drepturi, în cazul în care moștenitorul a
fost în viață la data deschiderii moștenirii (un timp cât de s curt), dar
ulterior a decedat, drepturile lui asupra moștenirii fiind reclamate de
proprii săi succesori în drepturi (moștenire prin retra nsmitere). Art. 1105
alin. (1) C. civ. prevede că moștenitorii celui care a decedat fără a fi
exercitat dreptul de opți une succesorală îl exercită separat, fiecare
pentru partea sa, în termenul aplicabil dreptului de opțiune privind
moștenirea autorului lor.
În ipoteza retransmiterii dreptului de opțiune succesorală este
necesar ca moștenitorul lui de cuius să fi fost în v iață la data deschiderii
moștenirii , iar apoi să fi intervenit decesul acestuia în interiorul
termenului de opțiune succesorală de un an27, termen în care acesta să
nu-și fi manifestat opțiunea cu privire la moștenirea lui de cuius28. Cu alte
cuvinte, dacă moștenitorul, înainte de a muri, și -a manifestat opțiunea în
sensul repudierii moștenirii, retransmiterea nu va opera.
În caz de retransmitere a moștenirii, persoanele care pretind
drepturi asupra masei succesorale trebuie să dovedească existența
moștenitorului în momentul deschiderii primei moșteniri, cât și propriile
drepturi succesorale asupra moștenirii lăsate de acesta. De asemenea
va fi nevoie să facă dovada că termenul de opțiune nu a fost depășit,
precum și faptul că autorul lor nu și -a exprimat opțiunea succesorală,

25 I. Genoiu, Dreptul la moștenire în Codul civil, Ed. C.H. Beck, București, 2013, p. 24.
26 I. Nicolae, Drept civil. Succesiuni. Moștenirea legală, Ed.Hamangiu, București, 2014, p. 43.
27 Potrivit art. 1103 C. civ. , termenul de un an începe să curgă, ca regulă, de la data deschiderii
moștenirii.
28 I. Nicolae, Drept civil. Succesiuni. Moștenirea legală, Ed.Hamangiu, București, 2014, p. 44.

CONDIȚIILE GENERALE ALE DREPTULUI DE A MOȘTENI POPA OANA AND REEA

15
care în acest fel se retransmite către ei. Dacă termenul de opțiune este
expirat, beneficiarul retransmit erii trebuie să dovedească faptul că
autorul său a acceptat moștenirea în termen sau că a murit înainte de
expirarea termenului și acceptarea a fost făcută de el, în caz contrar
stingându -se titlul său de moștenitor29. Moștenirea prin retransmitere
este pos ibilă atât în cazul moștenirii legale, cât și în cazul moștenirii
testamentare.
De exemplu, de cuius C, decedat la data de 12.05.2014 a lăsat doi
copii, F1 și F2. F1 a decedat la data de 30.07.2014, lăsând, la rându l
său, trei copii, N1, N2 și N3, conform schemei de mai jos.

Copiii lui F1 vor moșteni prin retransmitere o parte din patrimoniul
succesoral lăsat de C, deoarece F1 a dobândit el însuși o parte din
patrimoniul lui C ( jumatate din aceasta), și ceea ce a moștenit a
transmis propriilor moștenitori, N1, N2 și N3. Pentru a moșten i prin
retransmitere aceștia vor trebui să facă dovada faptului că F1 exista la
momentul deschiderii moștenirii lui C, și că ei îndeplinesc toate condițiile
pentru a -l moștenii pe F1. Dacă aceste dovezi vor fi făcute, moștenire se
va împărții în felul următor: F2 va moștenii jumătate din moștenirea
lăsată de C, în nume propriu, iar cealaltă jumătate va fi culeasă de N1,
N2, N3 care vor primii fiecare 1/6 din mo ștenire.
În acest sens este și o decizie pronunțată de Î.C.C.J care prevede
că m oștenirea prin retransmitere are aplicare ori de câte ori persoana
care o invocă dovedește capacitatea succesorală, în sensul art. 654 C.
civ. 1864, a autorului său, în momentu l deschiderii primei moșteniri,
precum și propriile drepturi succesorale asupra moștenirii acestuia din
urmă. Î n speță, potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001, moartea
proprietarului tabular al imobilului solicitat a avut loc la 26 octombrie

29 Fr. Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral. Moștenirea legală, vol. I, Ed. Universul Juridic,
București, 2013, p. 79; D. Cimpoeru, Mo ștenirea prin retransmitere, în Dreptul nr 4/ 1995, p. 28 -30.
C
F1d
F2
N1
N2
N3

CONDIȚIILE GENERALE ALE DREPTULUI DE A MOȘTENI POPA OANA AND REEA

16
1978, iar mo artea fiului acestuia în iunie 1992. Î n consecință, s -a
apreciat că soția supraviețuitoare a fiului, moștenitoarea legală a
acestuia, are beneficiul retransmiterii părții din moștenirea socrului său.
Sub raportul termenului de prescripție a dreptului de opțiune
succesorală, s -a constatat că aceasta beneficiază și de prevederile Legii
nr. 10/2001, fiind de necontestat că din patrimoniul retransmis face parte
și acest drept de opțiune30.
Spre deosebire de retransmitere, în cazul reprezentării
succesorale, re prezentantul va trebui să facă dovada existenței sale la
momentul deschiderii succesiunii, și faptul că cel reprezentat era
decedat sau nedemn față de defunct, în acel m oment. Potrivit art. 965
C.civ., prin reprezentare succesorală un moștenitor legal de u n grad mai
îndepărtat, numit reprezentant, urcă în virtutea legii, în drepturile
ascendentului său, numit reprezentat, pentru a culege partea din
moștenire ce i s -ar fi cuvenit dacă nu ar fi fost nedemn față de defunct
sau decedat la data deschiderii moște nirii31.
Așadar, noul Cod civil reglementează cu titlu de noutate
reprezentarea nedemnului față de defunct, alături de predecedat, ceea
ce înlătura dispozițiile inechitabile ale Codului civil din 1864, care
interziceau reprezentarea nedemnului de către copiii acestuia.
De asemenea prin efectele pe care le produce, reprezentarea
înlătură unele consecințe injuste ale principiului proximității gradului de
rudenie și ale principiului rudelor de același grad, în cadrul aceleași clase
de moștenitori.
De exemplu, la moartea lui C rămân ca moștenitori fi ul său F1 , doi
nepoți N1 și N2, copiii unui alt fiu al defunctului, F2, care este
predecedat , și N3, copilul lui F3 care este nedemn, conform schemei de
mai jos .

30 I.C.C. J., s. civ. și de propr. int., dec. nr. 5647/2004.
31 Din această definiție rezultă că reprezentarea succesorală este diferită de reprezentarea din
dreptul comun, care presupune reprezentarea voinței altuia la încheierea de acte juridice.

CONDIȚIILE GENERALE ALE DREPTULUI DE A MOȘTENI POPA OANA AND REEA

17

Dacă am aplica principiul proximității gradului de rudenie, ar trebui
ca întreaga moștenire să fie culeasă de fiul în viață și demn, F1, rudă de
gradul I, întrucât înlătură de la moștenire pe nepoții din partea fiului
predecedat, rude de gradul al II -lea cât și pe nepotul din partea fiului
nedemn. Dând valoare, reprezentării succesorale, această soluție injustă
este înlăturată, defunctul fiind moștenit de fiul în viață și de cei trei
nepoți, din partea fiului predecedat și a celui nedemn . Nepoții din partea
fiului predecedat vor culege împreună 1/3 din moștenire, adică 1 /6 din
moștenire fiecare, nepotul din partea fiului nedemn 1/3 din moștenire iar
fiul în viață 1/3 din moștenire. Așadar, în cazul reprezentării succesorale,
împărțirea moștenirii nu se va face în mod egal pe capete, ci pe tulpini.
Reprezentarea succesorală este specifică doar moștenirii legale.
Așa cum reiese din practica judiciară32 moștenirea prin reprezentare, se
impune a fi deoseb ită de moș tenirea prin retransmitere și pentru faptul
că, în primul caz, avem o singură moștenire culeasă de mai mulți
moștenitori în nume propriu sau prin reprezentare și își exercită dreptul o
singură dată. În schimb, în cea de -a doua ipoteză, există dou ă sau chiar
mai multe moșteniri succesive; prima moștenire este culeasă, în tot sau
în parte, de cel de -al doilea de cuius, în viață la data deschiderii primei
moștenirii, și pe care o transmite la moarte propriilor moștenitori, caz în
care trebuie analiza te separat toate moșteniriile succesive, pentru a
vedea componența lor separată, acceptarea în termen a fiecăruia dintre
ele, cotele -părți ce se cuvin moștenitorilor, cota moștenită din prima
moștenire intrând în patrimoniul celui de -al doilea de cuius , iar apoi, prin

32 C.S.J., s. civ .dec. nr 753 din 1990, În Deciziile CSJ 1990 -1992, p. 138 -140.
Cd
F1
F2d
F3n
N1
N2
N3

CONDIȚIILE GENERALE ALE DREPTULUI DE A MOȘTENI POPA OANA AND REEA

18
retransmitere, în cadrul celei de -a doua moșteniri, în patrimoniul
propriilor moștenitori33.
În consecință, dovada capacității succesorale vizează nu numai și
nu atât existența persoanei, cât mai ales corelația ei cu momentul morții
celui care lasă moștenirea34.

2.2 Persoanele care au capacitate succesorală
Persoanele care au capacitate succesorală sunt: persoanele fizice
în viață la data deschi derii succesiunii; persoanele fizice dispărute;
persoanele concepute, dar nenăscute la data deschiderii succesiunii și
persoanele juridice în ființă la data deschiderii succesiunii.

2.2.1 Persoanele fizice în viață la data deschiderii succesiunii
Constituția României în art. 4 alin. (2) prevede faptul că persoanele
fizice în viață la data deschiderii succesiunii au capacitate succesorală,
fără deosebire de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex,
opinie, apartenență politică, avere sau origine socială. De asemenea art.
957 C. civ. prevede fap tul că o persoană poate moșteni dacă există la
momentul deschiderii moștenirii. Dovada se face cu actele de stare
civilă, iar în caz de deces al moștenitorului care a fost în viață la data
deschiderii moște nirii, cu certificatul de deces sau cu hotărârea
declarativă de moarte din care va rezulta că acesta era în viață la data
deschiderii moștenirii lui de cuius și că decesul său a survenit la o dată
ulterioară acestui moment. Întrucât existența persoanei fiz ice constituie o
stare de fapt, dovada contrară poate fi realizată prin orice mijloc de
probă.
Subliniez că legea nu condiționează existența capacității
succesorale de durata vieții moștenitorului după data deschiderii
succesiunii. În literatura juridică s e folosește sintagma moștenitorul a
supraviețuit un timp cât de scurt defunctului, care nu trebuie înțeleasă în
sens restrâns, ci putem întâlni moștenirea prin retransmitere și în situația
în care cel de -al doilea deces a survenit, să zicem, după 30 de ani de la
data primului deces. Ceea ce este relevant în cazul moștenirii prin
retransmitere este faptul că prima moștenire nu s -a lichidat și faptul că
moștenitorii celui de -al doilea de cuius reclamă drepturi succesorale din
acea moștenire35.
Dacă moștenitoru l moare imediat după deschiderea succesiunii,
drepturile sale succesorale (inclusiv dreptul de opțiune succesorală) vor
trece la proprii săi moștenitori ca parte componentă a patrimoniul

33 Fr. Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral. Moștenirea legală, vol. I, Ed. Universul Juridic,
București, 2013, p. 80.
34 Fr. Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral. Moștenirea legală, vol. I, Ed. Universul Juridic,
București, 2013, p. 41.
35 I. Nicolae, Drept civil. Succesiuni. Moștenirea legală, Ed.Hamangiu, București, 2014, p. 46 -47.

CONDIȚIILE GENERALE ALE DREPTULUI DE A MOȘTENI POPA OANA AND REEA

19
succesoral lăsat de el. Astfel se explică posibilitatea unei persoane de a
beneficia, până la urmă, de bunurile lăsate de o altă persoană, față de
care nu avea vocație succesorală (nici legală și nici testamentară). De
exemplu, la moartea părintelui unuia dintre soți, urmată de decesul
soțului moștenitor, partea acestuia di n moștenirea părintelui va fi
culeasă, în tot sau în parte, după caz, de soțul lui supraviețuitor, ca parte
componentă a patrimoniului succesoral lăsat de soțul decedat, deși soțul
supraviețuitor nu avea vocație succesorală la moștenirea lăsată de socrii
lui36.

2.2.2 Persoanele fizice dispărute
Potrivit art. 53 C. civ., cel dispărut este socotit a fi în viață dacă nu a
intervenit o hotărâre declarativă de moarte rămasă definitivă.
Capacitatea succesorală există atât în privința persoanelor declarate
dispărute prin hotărâ re judecătorească , cât și în privinț a celor
nedeclarate dispărute, dar considerate ca atare de lege, respectiv
persoanele în legătură cu care nu mai există informații că ar fi în viață,
dar c are nu au fost declarate moarte, indiferent de timpul trec ut de la
dispariția persoanei.
Însă capacitatea succesorală a dispărutului este numai
provizorie37, definitivându -se fie prin reapari ția persoanei dispărute, fie
prin constatarea fizică a decesului, fie prin declararea morții pe cale
judecătorească38, stabil indu-se prin hotărâre definitivă a instanței de
judecată că decesul a survenit la o dată ulterioară deschiderii moșten irii
la care acesta are vocație succesorală, momente de la care capacitatea
succe sorală provizorie se desființeaz ă cu efect retroactiv dacă se
constată prin modalitățile indicate că persoana în cauză era decedată la
data deschiderii succesiunii celui care lasă moștenirea.
În ipoteza de mai sus, tot ce s -a primit din moștenire în numele
dispărutului va trebui restituit moștenitorilor care au fost înlăturați de la
moștenire prin prezența dispărutului sau ale căror cote -părți au fost astfel
micșorate. Desigur urmașii lui care au dreptul de a -l reprezenta
succesoral vor păstra cota lui parte din moștenire, dar nu ca parte

36 Fr. Deak, R. Popescu, Tratat d e drept succesoral. Moștenirea legală, vol. I, Ed. Universul Juridic,
București, 2013, p. 83 -84.
37 Fr. Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral. Moștenirea legală, vol. I, Ed. Universul Juridic,
București, 2013, p. 84.
38 Cât privește declararea judec ătorească a morții unei persoane, pot exista, două categorii de cazuri,
cazul general și, respectiv, cazurile speciale în prezența cărora poate fi urmată o astfel de procedură.
Potrivit regulii generale, „ în cazul în care o persoană este dispărută și exis tă indicii că a încetat din
viață,aceasta poate fi declarată moartă prin hotărâre judecătorească, la cererea oricărei persoane
interesate, dacă au trecut cel puțin 2 ani de la data primirii ultimelor informații sau indicii din care
rezultă că era în viață” [art. 49 alin. (1)]. Pot exista și cazuri speciale, astfel, „cel dispărut în împrejurări
deosebite, cum sunt inundațiile, cutremurul, catastrofa de cale ferată ori aeriană, naufragiul, în cursul
unor fapte de război sau într -o altă împrejuarare asemănătoa re, ce îndreptățește a se presupune
decesul, poate fi declarat mort, dacă au trecut cel puîin 6 luni de la data împrejurării în care a avut loc
dispariția”.[art. 50 alin. (1) C. civ.]

CONDIȚIILE GENERALE ALE DREPTULUI DE A MOȘTENI POPA OANA AND REEA

20
componentă a patrimo niului moștenit de la dispărutul declarat mort cu
efect retroactiv (moștenire prin retransmitere), ci în calitate de
moștenitori cu vocație proprie (moștenire prin reprezentare succesorală).
Așadar, în privința persoanelor dispărute capacitatea succesorală
există, legea prezumând că persoana dispărută este în viață, fără a avea
relevanță perioada scursă de la dispariție. Dacă se va dovedi însă că
decesul dispărutului a survenit anterior deschiderii moștenirii celui care
lasă succesiunea, cel dispărut va fi considerat că nu a avut capacitate
succesorală, ca o condiție primordială de a putea moștenii. În situația în
care dispărutul reapare sau se dovedește că moartea sa a survenit după
deschiderea moștenirii, capacitatea acestuia succesorală se
consolidează, a vând dreptul de a culege moștenirea în cauză, în ipoteza
în care îndeplinește și celelalte condiții pentru a putea moștenii, fie în
nume propriu, fie prin retransmitere39.
Trebuie precizat faptul că dezbaterea succesiunilor în care printre
moștenitori figur ează și persoane dispărute se face în conformitate cu
prevederile art. 178 -179 C. civ., instanța de tutelă de la ultimul domiciliu
din țară al celui dispărut poate institui curatela dacă o persoană a
dispărut fără a exista informații despre ea și nu a lăsat un mandatar sau
un administrator general. De asemenea în scopul protejării intereselor
celui dispărut, art. 1080 alin. (1) lit. a) C. civ. prevede că „Executorul
testamentar va cere, în condițiile legii, punerea sigiliilor, dacă printre
moștenitori sunt și minori, persoane puse sub interdicție sau dispărut e.”,
iar art. 1144 alin. (2) C. civ. arată că, dacă nu sunt prezenți toți
moștenitorii ori dacă printre ei se află minori sau persoane puse sub
interdicție ori persoane dispărute, atunci se vor pune sigilii pe bunurile
moștenirii în cel mai scurt termen, iar partajul voluntar se va realiza cu
respectarea regulilor referitoare la protecția persoanelor lipsite de
capacitatea de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă ori
privitoare la persoanele dis părute.

2.2.3 Persoanele concepute, dar nenăscute la data deschiderii
succesiunii
În ceea ce privește momentul de început al capacității de folosință,
regula este că aceasta se dobândește la nașterea persoanei fizice.
Prin excepție de la regula generală, există și o așa numită
capacitate de folosință anticipată, drepturile copilului fiind recunoscute de
la momentul concepțiunii, ori de câte ori interesul acestuia o impune, cu
condiția ca el să se nască viu, chiar dacă nu este viabil40. Acest principiu

39 I. Nicolae, Drept civil. Succesiuni. Moștenirea legală, Ed.Hamangiu, București, 2014, p. 47.
40 Soluția adoptată de dreptul românesc înlătură riscurile controversei medicale a viabilității și
simplifică dobândirea personalității, arătându -se că va fi considerată persoană copilul născut
prematur, dar și cel cu malformații gra ve, despre care știința medicală susține că nu poate trăi (că nu
este viabil). Viabilitatea este o capacitate naturală de a trăi, este o prezumție relativă, care poate fi
înlăturată de toți cei interesați să dovedească contrariul, așa cum se întâmplă în ca zul copiilor născuți

CONDIȚIILE GENERALE ALE DREPTULUI DE A MOȘTENI POPA OANA AND REEA

21
preia și tr aduce, de altfel, un vechi adagiu latin: infants conceptus pro
nato habetur quontiens de commodis eius agitur41.
În privința copilului conceput, pentru a se putea pretinde o
moștenire în numele acestuia înseamnă că trebuie făcută dovada
faptului material al concepției copilului anterior deschiderii moștenirii și a
faptului că acesta s -a născut viu . În scopul determinării timpului legal al
concepțiunii art. 412 alin. (1) C. civ. instituie (în materia stabilirii filiației) o
prezumție în acest sens. Potrivit ac esteia, „Intervalul de timp cuprins
între a trei suta și a o sută optzecea zi dinaintea nașterii copilului este
timpul legal al concepțiunii. El se calcul ează zi cu zi”. Prezumția insituită
de art. 412 alin. (1) este una relativă, putându -se face dovada p rin
mijloace științifice că durata concepțiunii copilului a fost mai scurtă sau
mai lungă decât intervalul cuprins între a treia suta și a o suta optzecea
zi dinaintea nașterii copilului. În legislația anterioară Codului civil,
respectiv în reglementarea C odului familiei de la 1953, prezumția
timpului legal al concepției era apreciată a avea caracter absolut, soluție
în privința căreia noul Cod civil a adus astf el modificări. Caracterul relativ
al prezumției instituite de art. 412 alin. (1) C. civ. rez ultă în mod e xpres
din prevederile alin. (2) al aceluiași text legal, care arată că prin mijloace
de probă științifice, se poate face dov ada concepțiunii copilului într -o
anumită perioadă din intervalul cuprins între a trei suta și a o suta
optzecea zi dinainte a nașterii copilului sau că se poate face dovada
concepțiunii copilului chiar în afara acestui interval. Soluția adoptată de
legiuitor în privința acestei prezumții a fost subliniată și în doctrina
anterioară42, astfel, noul legiuitor permite actualmente dovada prin
mijloac e de probă științifice a concepț iei copilului într -o anumită perioadă
situată în intervalul cuprins între a trei suta și a o suta optzecea zi
dinaintea nașterii copilului sau, în mod excepțional chiar înafara acestui
interval.
În conseci nță, ca regulă, un copil născut la cel puțin 180 de zile și
cel mult 300 de zile de la moartea soțului mamei are capacitate
succesorală, și îl va putea moștenii pe tatăl său. Dimpotrivă, dacă
nașterea a avut loc mai înainte de 180 de zile sau după 300 de z ile de la
moartea soțului mamei, copilul îl va putea mo șteni pe defunct numai
dacă se face dovada, prin mijloace de probă științifice, că durata
concepțiunii în acel caz a fost mai mică sau, după caz, mai mare decât
cea stabilită legal. În ipoteza în care această dovadă nu va putea fi
facută, copilul nu va putea moșteni nici cu titlu de moștenitor legal, dar
nici cu titlu de moștenitor testamentar, nefiind îndeplinită condiția de a

prematur sau cu malformații. S. Cercel, Considerații privind începutul capacității de folosință a
persoanei fizice.
41 T. Prescure, R. Matefi, Drept civil. Partea generală. Persoanele, Ed. Hamangiu, București, 2012, p.
289.
42 Al. Bacaci, O. Ungureanu, Notă la decizia civ. nr. 526 /1982 a Trib. Jud. Sibiu, în R.R.D. nr. 10/1983 ,
p. 53 -56.

CONDIȚIILE GENERALE ALE DREPTULUI DE A MOȘTENI POPA OANA AND REEA

22
avea capacitate succesorală, condiție impusă în privința ambelor tipuri
de m oștenire43.

2.2.4 Persoanele juridice în ființă la data deschiderii
succesiunii
Persoanele juridice au capacitatea de a dobândi, în virtutea
testamentului lăsat de defunct, bunurile moștenirii de la data dobândirii
personalității juridice în condițiile legii, ad ică de la data înregistrării, dacă
sunt supuse înregistrării, iar celelalte persoane juridice de la data actului
de înființare, de la data autorizării constituirii lor sau de la data îndeplinirii
oricărei alte condiții prevăzute de lege [art. 205 alin. (1) și (2) C. civ.].
Însă legea recunoaște și persoanelor juridice o capacitate de
folosință anticipată, de la data actului de înf iințare sau, în cazul
fundațiilor testamentare, din momentul deschiderii moștenirii testatorului,
chiar și în cazul în care libera litățile nu sunt necesare pentru ca persoana
juridică să ia ființă în mod l egal, așa cum prevede art. 208 C .civ.
De asemenea, art. 19 alin. (3) din O.G. nr.26 /2000 cu privire la
asociații și fundații prevede că dacă fundația dobândește personalitate
juridică după decesul fondatorului, efectele liberalitățiilor făcute în
favoarea fundației anterior constituirii ei se vor produce de la data actului
constitutiv, pentru fundațiile înființate prin acte între vii, iar pentru
fundațiile înființate prin testa ment, de la data morții testatorului.
Ca o condiție ad validitatem, trebuie respectat principiul specialității
capacității de folo sință, consacrat de art. 206 C. civ. „(1) Persoana
juridică poate avea orice drepturi și obligații civile, afară de acelea car e,
prin natura lor sau potrivit legii, nu pot aparține decât persoanei fizice. (2)
Persoanele juridice fără scop lucrativ pot avea doar acele drepturi și
obligații civile care sunt necesare pentru realizarea scopului stabilit prin
lege, actul de consituire sau statut. (3) Actul juridic încheiat cu încălcarea
dispozițiilor alin. (1) și (2) este lovit de nulitate absolută.”
Raportat la acest principiu, în doctrină44 s-a apreciat că nulitatea
actului juridic încheiat cu încălcarea principiului specialității cap acității de
folosință a persoanei juridice fără scop lu crativ intervine numai în ipotez a
în care incapacitatea există în momentul întocmirii testamentului, iar
pentru ipotez a în care incapacitatea intervine ulterior acestui moment,
sancțiunea incidentă ar fi caducitatea legatului.
Persoanele juridice nu intră în categoria moștenitorilor legali, însă
este la fel de adevărat că în ipoteza moștenirilor vacante, în mod
excepțional, comuna, orașul, municipiul sau statul culeg moștenirea în
calitate de moștenitor i legali.
Persoana juridică trebuie să dețină capacitate succesorală în
momentul deschiderii moștenirii, neprezentând nicio relevanță durata

43 I. Nicolae, Drept civil. Succesiuni. Moștenirea legală, Ed.Hamangiu, București, 2014, p. 50.
44 I. Genoiu, Dreptul la moștenire în Codul civil, E d. C.H. Beck, București, 2013, p. 27.

CONDIȚIILE GENERALE ALE DREPTULUI DE A MOȘTENI POPA OANA AND REEA

23
existenței acesteia. În cazul încetării sale, drepturile succesorale
dobândite vor reveni persoanelor fizice sau pe rsoanelor juridice
dobânditoare ale patrimoniului subiectului colectiv de drept, supus
reorganizării sau dizolvării .

2.3 Persoanele care nu au capacitate succesorală
Din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 957 C.civ.,
rezultă că nu au capacitate succesorală :
– persoanele fizice predecedate, care nu mai sunt în viață;
– persoanele juridice care au încetat a mai avea ființă, la data
deschiderii moștenirii.
Din categoria persoanelor fizice care nu mai sunt în viață fac parte
următoarele categorii:
– copiii concepuți la data deschiderii moștenirii, dar care se nasc
morți;
– persoanele predecedate;
– persoanele care au murit în același timp – comorienții și
codecedații.

2.3.1 Persoanele fizice predecedate și persoanele juridice care
au încetat să aibă ființă
Capacitatea succesorală aparține doar persoanelor care există,
respectiv care sunt în viață la momentul deschiderii moștenirii, așa cum
precizează art. 957 alin. (1) C. civ. În ceea ce privește drepturile copiilor
concepuți, art. 36 C.civ. condiționează recunoașterea acestora de faptul
ca aceștia să se nască vii. În ipoteza în care copilul s -a născut mort, el
nu are capacitate succesorală.
Precizez că este considerată persoană predecedată acea
persoană care nu mai este în viață la mo mentul deschiderii moștenirii,
fără a avea relevanță dacă moartea persoanei a fost constatată fizic sau
a fost declarată prin hotărâre judecătorească definitivă. În privință
acestora, intervine instituția reprezentării succesorale, adică partea din
moșteni re ce i s -ar fi cuvenit persoanei predecedate dacă aceasta ar fi
fost în viață la data deschiderii moștenirii va reveni descendenților săi,
evident, în situația în care sunt îndeplinite cumulativ toate condițiile
legale pentru a opera reprezentarea. În sit uația în care nu sunt
îndeplinite condițiile reprezentării succesorale, partea cuve nită persoanei
predecedate va fi culeasă de moștenitorii lui de cuius, însă în nume
propriu, și nu prin reprezentare sau retransmitere.
În privința persoanelor juridice trebuie menționat faptul că, dacă
acestea au încetat a mai avea ființă mai înainte de data deschiderii
moștenirii nu mai au capacitate succesorală (nefiind subiecte de drep t) și
deci nu vor putea moșteni .

CONDIȚIILE GENERALE ALE DREPTULUI DE A MOȘTENI POPA OANA AND REEA

24
2.3.2 Persoanele fizice decedate în același timp (comorienții și
codecedații)
Potrivit art. 957 alin. (2) C.civ., „ dacă în cazul morții mai multor
persoane nu se poate stabili că una a supraviețuit alteia, acestea nu au
capacitatea de a se moșteni una pe alta. ” Aceste persoane sunt
cunoscute în doctrin ă sub numele de „comorienți” și „codecedați”.
În literatura de specialitate comorienții sunt persoane care, având
vocație succesorală reciprocă sau unilaterală, au murit în aceeași
împrejurare, fără a se putea stabili dacă a supraviețuit una celeilalte,
astfel încât legea prezumă că acestea au murit deodată. În schimb,
codecedații sunt perso ane care având vocație succesorală reciprocă sau
unilaterală, au murit în același timp, însă în împrejurări diferite,
neputându -se stabili care a supraviețuit celeilalte45. Astfel, așa cum s -a
subliniat în literatura juridică, sfera mai largă a codecedaților curpinde și
categoria, mai restrânsă, a comorienților46.
Deosebirea dintre cele două categorii este generată de locul
decesului, care în cazul comorienților este același , iar în cazul
codecedaților diferă. Asemănarea dintre code cedați și comorienți constă
în imposibilitatea determinării ordinii în care s -au produs decesele
persoanelor respective și, deci, a determinării vocației succesorale47.
Conform unei părți a doctrine i48 problema codecedaților și a
comorienților prezintă importanță practică și teoretică doar în cazul în
care există vocație succesorală reciprocă, pentru că numai într -o astfel
de situație interesează a se stabili cu exactitate momentul morții
fiecăruia. E ste adevărat că această problemă se pune mai ales în cazul
persoanelor cu vocație succesorală reciprocă , ceea ce rei ese și din art.
957 alin (2) C. civ. care vorbește de capacitatea de a se moștenii una pe
alta a respectivelor persoane, dar ea interesează c hiar dacă între
respectivele persoane există numai vocație succesorală unilaterală, iar
nu reciprocă49. Un exemplu elocvent în acest sens este situația
căsătoriei putative, când soțul de bună -credință care a decedat în
aceleași condiții cu soțul de rea -credință îl poate moștenii pe acesta,
având capacitate succesorală , dacă decesul s -a produs înainte de
rămânerea definitivă a hotărârii de declarare sau de pronunțare a nulității
căsătoriei . În schimb soțul de rea -credință nu -l poate moștenii pe
aceasta, deoar ece pierde cu efect retroactiv calitatea de soț, neavând
nici un drept la moștenirea soțului de bună -credință.
În concluzie pentru aplicarea disp ozițiilor art. 957 alin. (2) C. civ., se
cer a fi îndeplinite următoarele condiții cumulative:

45 I. Nicolae, Drept civil. Succesiuni. Moștenirea legală, Ed.Hamangiu, București, 2014, p. 53.
46 L. Stănciulescu, Curs de drept civil. Succesiuni, Ed.Hamangiu, București, 2012, p. 31.
47 Ibidem.
48 I. Adam, A. Rusu, Dre pt civil. Succesiuni, Ed. All Beck, București, 2003, p.39.
49 Fr. Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral. Moștenirea legală, vol. I, Ed. Universul Juridic,
București, 2013, p. 89.

CONDIȚIILE GENERALE ALE DREPTULUI DE A MOȘTENI POPA OANA AND REEA

25
– să fie vorba de două sau mai multe persoane;
– decesul acestora să intervin ă în aceeași împrejurare sau în
împrejurări diferite;
– să nu se poată stabili faptul că o persoană a supraviețuit
celeilalte;
– să existe reciprocitatea vocației la moștenire sau vocația să fie
unilaterală.
Dacă sunt întrunite în mod colectiv aceste condiții, cu toate că ar fi
avut vocație succesorală una față de alta, acele persoane nu se vor
moșteni între ele, aceasta deoarece nu se poate stabili care a
supraviețuit celeilalte50, motiv pentru care la momentul deschiderii
moștenirii nu se poate aprecia în p rivința capacității succesorale, urm ând
ca moștenirile să fie considerate deschise în același moment pentru
toate persoanele în cauză și deferite, separat, moștenitorilor fiecăreia
dintre perso anele decedate în același timp.

50 Calitatea de comorient se constată de către instanța de judecată, avâ nd în vedere probele
administrate. A se vedea în acest sens C. A București, s. a III -a civ., dec. Nr. 1106 din 2002, în D.
Lupașcu , Curtea de Apel București, Practică judiciară civilă 2001 -2002, Ed. Brillance, Piatra Neamț,
2003, p.302.

CONDIȚIILE GENERALE ALE DREPTULUI DE A MOȘTENI POPA OANA AND REEA

26

CAPITOLUL III

NEDEMNITATEA SUCCESORALĂ

3.1 Noțiunea de nedemnitate succesorală
Noul Cod civil reține nedemnitatea succesorală printre condițiile
generale ale dreptului de a moșteni. Drept urmare, pentru ca o persoană
să poată veni la moștenire, ar trebui să îndeplinească cumulativ
următoarele condiții: să aibă capacitate succesorală, să aibă vocație
succesorală generală și concretă, acestea fiind condiții pozitive, și în
același timp să nu fie nedemnă, ca o condiție negativă. Nedemnitatea
succesorală caracterizează atât moștenirea legală, cât și moștenirea
testamentară.
Reglementarea legală a nedemnității succesorale e ste cuprinsă în
art. 958 -961 C. civ. Sursa de inspirație în această materie este
reprezentată de art 620 -623 din Codul civil al provinciei Québec.
Conform doctrinei51, nedemnitatea (nevrednicia) succesorală este
decăderea succesibilului52 legal sau testamentar din dreptul de a culege
o moștenire determinată, inclusiv din dreptul de a culege rezerva la care
ar fi fost îndrituit din această moștenire, deoarece s -a facut vinovat de o
faptă gravă fața de cel care lasă moștenirea sau față de un succesibil al
acestuia.
Din această definiție rezultă că nedemnitatea intervine ca urmare a
săvârșirii de către moștenitorul legal sau testamentar a unor fapte grave
față de defunct sau față de un alt succesibil al acestuia, fapte ce au drept
consecință pedepsirea succesibilului cu decăderea din dreptul de a
culege moștenirea, inclusiv rezerva succ esorală. Sancțiunea
nedemnității intervine pentru săvârșirea unor fapte grave, pe care
legiuitorul le -a determinat în mod strict, cazurile fiind expres și limitativ
prevăzute de dispozițiile imperative ale Codului civil.
Nedemnitatea nu trebuie confundată cu incapacitatea – cealaltă
condiție cerută de lege pentru ca o persoană să poată moșteni.
Incapacitatea este atrasă de neîndeplinirea calităților sau condițiilor de a
moșteni, din motive independente de voința succesibilului (spre exemplu,
copilul, concep ut la data deschiderii moștenirii, se naște mort), în timp ce
nedemnitatea intervine ca urmare a săvârșirii de către succesibil a unei
fapte grave față de defunct sau față de un alt succesibil al acestuia.

51 Fr. Deak, R. P opescu, Tratat de drept succesoral. Moștenirea legală, vol. I, Ed. Universul Juridic,
București, 2013, p. 95.
52 Este succesibil, potrivit dispozițiilor art. 1100 alin. (2) NCC, „persoana care îndeplinește condițiile
prevăzute de lege pentru a putea moșten i, dar care nu și -a exercitat încă dreptul de opțiune
succesorală” .

CONDIȚIILE GENERALE ALE DREPTULUI DE A MOȘTENI POPA OANA AND REEA

27
Așadar, numai nedemnitatea are rolul de a -l pedeps i pe succesibilul,
care este capabil să moștenească, pentru faptele sale grave .

3.2 Natura juridică a nedemnității succesorale
De-a lungul timpului în literatura juridică de specialitate au fost
înaintate două teorii în privința naturii juridice a nedemnității . Conform
primei opinii, nedemnitatea succesorală are natura juridică a unei
pedepse civile, care se fundamentează pe motive de moralitate publică,
neputându -se admite ca o persoană vinovată de vreuna dintre faptele
prevăzute expres de legiuito r, față de altă persoană, să o moștenească
tocmai pe aceasta53.
O altă opinie exprimată în doctrină54 a arătat că nedemnitatea este
o sancțiune civilă, datorită caracterelor sale juridice, respectiv datorită
faptului că se aplică doar moștenirii legale în ca zurile anume și limitativ
prevăzute de lege și datorită faptului că operează de drept , în principiu
această sancțiune neputând fi înlăturată de cel care lasă moștenirea.
În actuala configurație a codului Civil, nedemnitatea operează atât
în cazul moșteniri i legale, cât și în cazul moștenirii testamentare. În ac est
sens, art. 960 alin. (1) C. civ. prevede faptul că nedemnul este înlăturat
atât de la moștenirea legală cât și de la moștenirea testamentară. O altă
diferență față de vechea reglementare rezultă di n prevderile art. 961 alin.
(1) C. civ., text care prevede că efectele nedemnității de drept sau
judiciare pot fi înlăturate expres prin testament sau prin act autentic
notarial de către cel care lasă moștenirea.
Din cele prezentate mai sus rezultă că în ac tuala configurație a
Codului civil nu mai poate fi susținută opinia potrivit căreia nedemnitatea
opereză de drept, atâta vreme cât aceasta poate fi înlăturată expres, prin
testament sau prin act autentic notarial. De asemenea nu mai poate fi
susținută nici teza conform căreia nedemnitatea succesorală reprezintă o
sancțiune civilă, în schimb, cea care privește calificarea nedemnității ca
o pedeapsă civilă are acoperire în actuala configurație. Așadar,
nedemnitatea este o pedeapsă civilă care are la bază mor alitatea
publică, având ca sferă de aplicare atât moștenirea legală, cât și
moștenirea testamentară, iar potrivit noilor reglementări nedemnitatea
poate fi înlăturată de cel care lasă moștenirea în mod expres prin
testament sau prin act autentic notarial55.

53 I. Rossetti -Bălănescu, O. Sachelarie, N. Nedelcu, Principiile dreptului civil român, 1947, p.532; D.
Chirică, Succesiuni și testamente, Ed. Rosetti, București, 2003, p. 50; I. Nicolae, Drept civil.
Succesiuni. Moștenirea legală, Ed.Hamangiu, București, 2014, p. 57.
54 M. Eliescu, Moștenirea și devoluțiunea ei în dreptul RSR, Ed. Academiei Republicii Socialiste
România, București, 1966, p. 73; Fr. Deak, R. Popescu, Tratat de drept succes oral. Moștenirea legală,
vol. I, Ed. Universul Juridic, București, 2013, p. 95.
55 I. Nicolae, Drept civil. Succesiuni. Moștenirea legală, Ed.Hamangiu, București, 2014, p. 57.

CONDIȚIILE GENERALE ALE DREPTULUI DE A MOȘTENI POPA OANA AND REEA

28
Este de menționat faptul că în cazul moștenirii testamentare, așa
cum s -a subliniat și în literatura juridică de specialitate56, legiuitorul a
consacrat un regim juridc mai aspru, întrucât pe lângă nedemnitate în
această materie este instituită și revocare a judecătorească a legatelor
pentru fapte de ingratitudine. Astfel, conform art. 1069 alin. (2) C. civ.,
legatul poate fi revocat judecătorește în următoarele cazuri:
– dacă legatarul a atentat la viața testatorului, a unei persoane
apropiate lui sau, știin d că alții intenționează să atenteze, nu l -a înștiințat;
– dacă legatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi, sau injurii
grave față de testator ori injurii grave la adresa memoriei testatorului.

3.3 Caracterele juridice ale nedemnității succesorale
Nedemnitatea succesorală, ca pedeapsă civilă, se caracterizează
prin urmatoarele:
– aceasta se aplică doar în ipotez a săvârșirii faptelor expres și
limitativ prevăzute de lege, care sunt de strictă interpretare;
– pedeapsa civilă se aplică și produce efecte numai în privința
autorului faptei, nu și față de alte persoane chemate la moștenirea
defunctului în nume propriu sau prin reprezentare;
– domeniul de aplicare al pedepsei nu poate fi extins, în principiu, la
alte moșteniri. Aici trebuie amintite însă prev ederile ar t. 958 alin. (1) lit. b)
C.civ., care prevăd că este nedemnă de a moșteni persoana
condamnată penal pentru săvârșirea, înainte de deschiderea moștenirii,
a unei infracțiuni cu intenția de a -l ucide pe un alt succesibil care, dacă
moștenirea ar fi fost deschisă la data săvârșirii faptei, ar fi înlăturat sau
ar fi restrâns vocația la moștenire a faptuitorului. În acest caz săvârșirea
faptei față de un alt succesibil al lui de cuius va determina înlăturarea
nedemnului de la moștenirea unei alte perso ane decât cel vizat de fapta
respectivă, respectiv nedemnul va fi înlăturat de la moștenirea lui de
cuius.
– nedemnitatea operează numai pentru fapte săvârșite cu
vinovăție. Aceasta înseamnă că moștenitorul nedemn trebuie să
acționeze cu discernământ57, așa cum acesta se înfățișează în materia
răspunderii civile delictuale, aspect relevat în mod constant și în practica
judecătorească58.

56 Al. Bacaci, Gh. Comăniță, Drept civil. Succesiunile, Ed. Universul Juridic, 20 13, București, p. 30; I.
Genoiu, Dreptul la moștenire în Codul civil, Ed. C.H. Beck, București, 2013, p. 31.
57 Discernământul lipsește în cazul persoanelor sub 14 ani sau puse sub interdicție judecătorească, în
vreme cpersoanele peste 14 ani sunt prezumate că au discernământ până la proba contrară.dacă
este vorba de fapte penale vor fi incidente prevederile din acel domeniu.
58 Trib. jud. Mureș, dec. civ. nr. 365/1982, în R.R.D. nr. 9/1983, p. 46 -52 : “Nu sunt întrunite condițiile
prevăzute de art. 655 și ar t. 831 C. civ. 1864 (art. 958 și art. 1023 NCC, n.n.), pentru ca eredele
donator să fie considerat nedemn și, pentru acest considerent, să fie exclus de la succesiune și, apoi,
să se revoce – pentru ingratitudine – și donația de care a beneficiat, atunci c ând acesta este alienat
mintal; deci, nu se poate considera că fapta sa a fost comisă cu intenție.”

CONDIȚIILE GENERALE ALE DREPTULUI DE A MOȘTENI POPA OANA AND REEA

29
3.4 Cazurile de nedemnitate
Conform prevederilor actu ale ale art. 958 și art. 959 C. civ., întâlnim
două feluri de nedemnitate – nedemnitatea de drept și nedemnitatea
judiciară. Trebuie menționat faptul că potrivit art. 93 din legea nr.
71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil „Prevederile art. 958 și
959 din Codul civil se aplică numai faptelor săvârște după intrare în
vigoare a Codului civil ”. Așadar pentru faptele săvârșite înainte de 1
octombrie 2011, se aplică prevederile Codului civil de la 1864, chiar dacă
succesiunea se dezbate după intrarea în vigoare a noului Cod civil59.
În sistemul Codului civil de la 1864 nede mnitatea succes orală a
fost reglementată într -un mod necorespunzător. Principalele neajunsuri
au constat, pe de o parte, în faptul că practic era consacrat un singur caz
de nedemnitate (era nedemn cel condamnat pentru săvârșirea
infracțiunii de omor sau te ntativă de omor), iar, pe de altă parte, pentru
că era impusă condiția condamnării prin hotărâre penală definitivă. De
aceea luându -se seamă de criticile formulate de -a lungul timpului și
reglementările adoptate în alte state cu privire la această materie, cu
ocazia elaborării noului Cod civil s -a urmărit ca instituția nedemnității
succesorale să fie modernizată în așa fel încât prin aplicarea normelor
juridice la realitățile so ciale să se creeze sentimentul, atât pentru opinia
publică, cât mai ales pentru cei implicați, că s-a facut dreptate și din
punctul de vedere al dreptului succesoral60.
Noul Cod civil reglementeză nedemnitatea de drept (art. 958 C.
civ) și nedemnitatea judiciară ( art. 959 C. civ) .

3.4.1 Nedemnitatea de drept
Potrivit art. 958 C. civ. este de drept nedemnă de a moșteni:
a) persoana condamnată penal pentru săvărșirea unei
infracțiuni cu intenția de a -l ucide pe cel care lasă moștenirea.
În ceea ce privește acest caz de nedemnitate, arătăm că în
literatura juridică61 s-a arătat că este inadmisibil ca cineva să -și deschidă
drum la moștenire prin omor. De asemenea, în motivarea Deciziei nr.
530/200562 a curții Constituționale s -a arătat că autorul unei infracțiuni de
omor nu poate pretinde un statut juridic egal cu cel al celorlalți cetățeni,
din rând ul cărora s -a autoexclus prin fapta sa, astfel încât nedemnitatea
instituită în ceea ce îl privește nu contravine prevederilor art. 16 și art. 20
din Constituția României. Se arată în considerarea deciziei indicate că ar

59 Art. 655 C. civ. de la 1864 prevedea trei cazuri de nedemnitate: a) atentatul la viața celui care lasă
moștenirea ; b) acuzația capitală calomnioasă împot riva celui care lasă moștenirea; c) nedenunțarea
omorului a cărui victimă a căzut cel care lasă moștenirea.
60 Fr. Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral. Moștenirea legală, vol. I, Ed. Universul Juridic,
București, 2013, p. 98.
61 Al. Bacaci, Gh. Comă niță, Drept civil. Succesiunile, Ed. Universul Juridic, 2013, București, p. 30; I.
Genoiu, Dreptul la moștenire în Codul civil, Ed. C.H. Beck, București, 2013, p. 30.
62 M. Of. Nr. 1040 din 23 septembrie 2005.

CONDIȚIILE GENERALE ALE DREPTULUI DE A MOȘTENI POPA OANA AND REEA

30
fi, de altfel, profund imoral ca le gea să recunoască autorului infracțiunii
de omor dreptul de moștenire asupra masei succesorale a propriei sale
victime63.
Din punct de vedere penal, infracțiunea de omor se prezintă în
forma omorului (art. 188 C. pen.), a omorul ui calificat (art. 189 C. pen.),
uciderii la cererea victimei (art. 190 C.pen) , determinarea sau înlesnirea
sinuciderii (art. 191 C. pen) . Infracțiunea de omor și infracțiunea de omor
calificat atrage indubitabil nedemnitatea succesorală, între acestea
neexistând diferențe de remarcat , însă art. 190 și art. 191 C. pen ins tituie
un alt fel de omor, respectiv uciderea la cererea victimei și determinarea
sau înlesnirea sinuciderii. Potrivi t art. 190 C. pen, uciderea săvâ rșită la
cererea explicită, serioasă, conștientă și repetată a victimei care suferea
de o boală incurabilă sau de o i nfirmitate gravă atestate medica l,
cauzatoare de suferințe puternice și greu de suportat, se pedepsește cu
închisoarea de la 1 la 5 ani. Infracțiunea de ucidere la cererea victi mei
trebuie săvârșită cu intenție directă sau indirectă64. În literatura juridică65,
s-a arătat că săvârșirea acestei infracțiuni atrage de asemenea
nedemnitatea succesorală.
În ceea ce privește infracțiunea de determinare sau înlesnire a
sinuciderii, aceast a se săvârșește cu intenție directă sau indirectă, de
unde rezultă faptul că pedeapsa civilă a nedemnității succesorale este
incidentă și în acest caz.
Sub aspectul participa ției penale complexe la care contribuțiile
participanților sunt diferite ( autor, c omplice, instigator), în literatura
juridică66 s-a apreciat că ar fi de preferat ca textul art. 958 C. civ să fie
interpretat în așa fel încât toți participanții să fie nedemni, deși asimilarea
tratamentului participanților cu cel al autorilor infracțiunilor nu este
prevăzută decât în materie penală (art. 49 C.pen.).
Din cele prezentate mai sus, rezultă faptul că pedeapsa civilă a
nedemnității succesorale de drept se aplică doar în cazul infracțiunilor de
omor săvârșite cu intenție, ca formă de vinovăție, de unde reiese că nu
se poate reține printre infracțiunile care atrag nedemnitatea de drept,
uciderea din culpă.
În ceea ce privește condițiile ce trebuie îndeplinite în situația
atentatului la viața defunctului, arătam că acestea sunt următoarele:
În primul rând este necesar ca moștenitorul să fie condamnat penal
pentru săvârșirea infracțiunii de omor, omor calificat, ucidere la cererea
victimei ori determinarea sau înlesnirea sinuciderii, în formă consumată

63 I. Nicolae, Drept civil. Succesiuni. Moștenirea legală, Ed.Hamangiu, București, 2014, p. 59.
64 N. M. Vlădoiu, Drept penal român. Partea specială, Ed. Universul Juridic, București, 2014, p. 30.
65 I. Nicolae, Drept civil. Succesiuni. Moștenirea legală, Ed .Hamangiu, București, 2014, p. 59; I.
Genoiu, Dreptul la moștenire în Codul civil, Ed. C.H. Beck, București, 2013, p.32.
66 F. A. Băiaș, E. Chelaru, R. Const antinovici, I. Macovei , Noul Cod Civil – Comentariu pe articole , Ed.
C.H. Beck, București, 2014, p.77 8.

CONDIȚIILE GENERALE ALE DREPTULUI DE A MOȘTENI POPA OANA AND REEA

31
sau tentativă , în calitate de autor, coautor, ins tigator sau complice (art.
46-48 C. pen).
În al doilea rând, este necesar ca fapta să fie săvârșită cu intenție,
fie directă, fie indirectă. Dacă fapta este săvârșită din culpă sau cu
praeterintenție, în aceste cazuri este incidentă nedemnitatea judiciară
(art. 959 C.civ).
Foarte sever, legiuitorul dispune că, în cazul în care condamnarea
pentru faptele mai sus menționate este împiedicată prin decesul
autorului faptei, prin amnistie, sau prin prescripția răspunderii penale,
nedemnitatea tot operează, dacă acele fapte au fost constatate printr -o
hotărâre judecătorească civilă definitivă [art. 958 alin. (2) C.civ].
În justificarea acestei poziții severe a legiuitorului se poate aduce
ca argument celebra cauză Velcea și Mazăre c. România, în care
C.E.D.O s -a pronunțat printr -o hotărâre la 1 decembrie 2009, rămasă
definitivă la 1 martie 2010 și publicată în Monitorul oficial la 7 iunie 2010,
care a avut două componente – una care ține de modul în care a fost
instrumentat cazul de către organele de urmărire penală și o alta care
ține strict de această chestiune a nedemnității succesorale. În această
cauză, soțul și -a ucis soția care refuza să se împace cu el , ei aflându -se
în proces de divorț, după care la un scurt interval de timp, de 2 ore s-a
sinucis, iar acesta nu a mai putut fi condamnat penal pentru infracțiunea
săvârșită. Fratele acestuia a reclamat drepturi succesorale și s -a ivit un
litigiu între fratele celui ce și -a ucis soția și respectiv tatăl și ulterior sora
soției sale cu privire la drepturile succesorale. Instanțele, aplicând textele
din Codul civil au constatat că nu a intervenit nedemnitatea succesorală
și au considerat că prin retransmitere , fratele ucigașului are drepturi
succesorale, hotărârea fiind aceeași și la fond și la apel și la recurs .
Astfel, instanțele civile române au recunoscut dreptul la moștenirea soției
ucise și fratelui ucigașului, prin retransmitere, alături de tatăl soției.
Instanța europeană a apreciat că „interpretarea prevederii din Codul civil
ce reglementează cauzele de ne demnitate a fost prea restrictivă în
detrimentul vieții de familie a reclamantului”, „respectarea vieții de familie
a reclamantului ar fi impus luarea în considerare a circumstanțelor
speciale și, ca să le numim așa, excepționale ale cauzei pentru a evita o
aplicare mecanică a principiului de interpretare a art. 655 pct. 1 din
Codul civil, Curtea concluzion ând de aici că, având în vedere situația
foarte specială din cauza de față și ținând cont de marja de apreciere
foarte limitată de care beneficia statul pârât pentru o chestiune ce
privește viața de familie nu a fost păstrat un just echilibru între interesele
succesorului și cele ale reclamantului.”
De menționat este faptul că, nedemnitatea nu operează dacă
autorul nu a avut discernământ sau dacă s -a const atat existența unei

CONDIȚIILE GENERALE ALE DREPTULUI DE A MOȘTENI POPA OANA AND REEA

32
cauze justificative , cum este de exemplu legitima apărare67, prevăzută în
art. 19 C. pen. sau a unei cauze de neimputabilitate, precum
iresponsabil itatea, prevăzută de art. 28 C. pen. În schimb, dacă există o
hotărâre de condamnare defini tivă, nedemnitatea se va aplica chiar dacă
intervine amnistia postcondamnatorie sau grațierea pedepsei68.
b) persoana condamnată penal pentru săvârșirea, înainte de
deschiderea moștenirii, a unei infracțiuni cu intenția de a -l ucide pe un alt
succesibil care, dacă moștenirea ar fi fost deschisă la data săvârșirii
faptei, ar fi înlăturat sau ar fi restrâns vocația la moștenire a făptuitorului.
În acest caz, nedemnitatea este generată de săvârșirea tentativei
la una dintre infracțiunile de omor sau a infracțiuni lor de omor în formă
consumată, menționate la primul caz, împotriva unui alt succesibil al
defunctului .
Rațiunea introducerii acestui caz de nedemnitate rezidă tot în
considerentele de ordin moral menționate în cazul atentatului la viața
defunctului, cu s ingura diferență că în acest caz atentatul este îndreptat
împotriva unui alt succesibil al defunctului, împreună cu care autorul îl
moștenește pe defunct sau care il înlătură de la moștenire pe autorul
faptei69.
Este absolut necesar însă, pentru a interveni acest caz de
nedemnitate, să fie îndeplinite următoarele condiții:
Fapta săvârșită – consumată sau în forma tentativei, trebuie să
aibă loc înainte de deschiderea moștenirii. În literatura juridică70 s-a
arătat că pedeapsa nedemnității nu se va ap lica dacă infracțiunea este
săvâ rșită ulterior deschiderii moștenirii, chiar dacă acea stă moștenire nu
a fost încă dez bătută . S-a indicat următorul exemplu: unul dintre copiii
defunctului îl ucide pe fratele să u, ulterior deschiderii moștenirii părintelui
lor comun. Se apreciază că în acest caz nedemnitatea nu vizează
moștenirea antecesorului lor comun, respectiv părintelui celor doi copii,
deoarece prin săvârșirea faptei autorul infracțiunii nu își sporește cota
succesorală ce îi revine de pe urma părintelui lor comun, și că, în temeiul
art. 958 alin. (1) lit. a) C. civ., autorul faptei devine nedemn față de fratele
său pe care nu îl va putea moșteni, chiar dacă ar avea vocație
succesorală concretă la moștenire.
Fapta poate consta în oricare dintre infracțiuni le enunțate la primul
caz de nedemnitate, respectiv infracțiunile de omor, omor calificat,
ucidere la cererea victimei și determinarea sau înlesnirea sinuciderii .
Diferența este că infracțiunile sunt îndreptate de această dată împotriva
unui succesibil care, dacă ar fi în viață la data deschiderii moștenirii, ar

67 D. Chirică, Drept civil. Succesiuni și testamente, Ed. Rosetti, București, 2003, p. 52.
68 I. Nicolae, Drept civil. Succesiuni. Moștenirea legală, Ed.Hamangiu, București, 2014, p. 61.
69 Ibidem.
70 Fr. Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral. Moștenirea legală, vol. I, Ed. Universul Juridic,
București, 2013, p. 99.

CONDIȚIILE GENERALE ALE DREPTULUI DE A MOȘTENI POPA OANA AND REEA

33
limita vocația la moștenire a făptuitorului (dacă aceștia sunt
comoștenitori din aceeași clasă și de ac elași grad sau soț supraviețuitor
în cazul moștenirii legale) ori care are calitatea de legatar (universal, cu
titlu universal sau cu titlu particular, în ipoteza moștenirii testamentare),
în vreme ce făptuitorul este moștenitor legal.

3.4.2 Regimul juridic al nedemnității de drept
Nedemnitatea de drept poate fi constatată, potrivit dispoziț iilor art.
958 alin. (3) C. civ., oricând, la cererea oricărei persoane interesate
(precum: comoștenitorii legali sau testamentari (ale căror drepturi
succesorale ar fi fost r estrânse de venirea nedemnului la moștenire);
moștenitorii legali subsecvenți (pe care prezența nedemnului i -ar fi
înlăturat de la moștenire); donatarii sau legatarii (ale căror liberalități ar fi
putut fi reduse în cazul în care ar fi adus atingere cotei de rezervă
succesorală a nedemnului); creditorii comoștenitorilor legali, ai
moștenitorilor legali subsecvenți, ai donatarilor sau legatarilor
(exercitarea acțiunii oblice este permisă, nefiind vorba de un drept
exclusi v personal); sau din oficiu de către instanța de judecată ori de
către notarul public, pe baza hotărârii judecătorești din care rezultă
nedemnitatea. Întrucât acest tip de nedemnitate (asemănător
nedemnității din vechea reglementare) operează de drept, aceasta poate
fi invocată, chiar de cătr e nedemnul însuși. Nedemnitatea de drept poate
fi invocată și de comună, oraș sau municipiu dacă prin înlăturarea
nedemnului unitatea administrativ -teritorială ar culege moștenirea
vacantă.
Așadar, legiuitorul ii atribuie nedemnității de drept un regim jur idic
foarte energic, consacrând imprescriptibilitatea acesteia, arătând în
cuprin sul art. 958 alin. (3) C. civ. că poate fi invocată oricând. Câteodată,
din punct de vedere practic, invocarea nedemnității după o lungă
perioada de timp face ca restituirea bu nurilor succesorale, ca efect al
nedemnității, să nu mai poată avea loc decât prin echivalent.
De asemenea, deși sunt investiți cu cauze civile, guvernate de
regulă de principiul disponibilității, atât instanțele de judecată, cât și
notarii publici pot inv oca din oficiu nedemnitatea. În orice caz, dacă li se
pune la dispoziție hotărârea penală (sau civilă) din care rezultă că un
succesibil este nedemn, atât instanța de judecată, cât și notarul public au
obligația să ia act de nedemnitate și să acționeze în consecință71.
Pentru indentificarea cu ușurință a persoanelor nedemne de drept,
în doctrină72 s-a propus înființarea la nivelul Uniunii Naționale a Notarilor
Publici a unei baze de date care să cuprindă toate persoanele
condamnate penal prin hotărâri definit ive pentru săvârșirea infracțiunilor

71 Fr. Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral. Moștenirea legală, vol. I, Ed. Universul Juridic,
București, 2013, p. 108 .
72 Ibidem.

CONDIȚIILE GENERALE ALE DREPTULUI DE A MOȘTENI POPA OANA AND REEA

34
de omor sau tentativă la infracțiunea de omor, informații care ar urma să
fie furnizate de tribunale, ca instanțe ce soluționează acest tip de cauze
în primă instanță și care sunt în același timp și instanțe de executar e.
Această bază de date ar fi extrem de utilă mai ales în acele situații în
care nedemnul ar fi chemat cu prioritate la moștenire, au trecut mai mulți
ani de la comiterea faptei, și nedemnul se grăbește să dezbată
succesiunea, să obțină certificatul de moș tenitor și să valorifice bunurile
succesorale.
Nedemnitatea de drept, ca și cea judiciară de altfel, poate fi
constatată, numai după deschiderea moștenirii, întrucât, anterior acestui
moment, acțiunea în constarea nedemnității este lipsită de interes .

3.4.3 Nedemnitatea judiciară
Potrivit art. 959 alin. (1) C. civ., poate fi declarată nedemnă de a
moșteni:
a) persoana condamnată penal, pentru săvâ rșirea, cu intenție,
împotriva celui care lasă moștenirea a unor fapte grave de violență fizică
sau morală, ori, după caz, a unor fapte care au avut ca urmare moartea
victimei;
În acest caz, legiuitorul sancționează cu nedemnitatea judiciară,
săvârșirea împotriva celui care lasă moștenirea a două categorii de
fapte: fapte grave de violență fizică și morală, care ar putea fi vătămarea
corporală gravă, tâlhăria, lipsirea de liberatate în mod ilegal, tortura,
violul șantajul, mărturia mincinoasă etc.73, și fapte care au avut ca
urmare moartea victimei, menționez că pentru a ne afla în prezența
nedemnității judiciare aceste fap te trebuie săvârșite cu praterintenție,
altfel dacă moartea victimei a survenit ca urmare a săvârșirii infracțiunii
de omor, ne aflăm în prezența nedemnității de drept. Astfel de fapte ar
putea fi, de exemplu, lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte, vi olul
care a avut ca urmare moartea victimei, infracțiunea de lipsire de
libertate în mod ilegal, cu consecința morții sau a sinuciderii victimei.
În doctrină s -a apreciat faptul că cerința gravității faptelor săvârșite
de nedemn ridică problema calificări i, fiind necesară o analiză în fapt a
intensității cu care a fost lezată integritatea corporală, sănătatea, viața
sexuală, libertatea sau demnitatea lui de cuius, analiză care va fi
efectuată de către instanța civilă sesizată cu pronunțarea nedemnității, în
baza aspectelor reținute de hotărârea penală de condamnare, care are
autoritate de lucru judecat în privința acestor aspecte. Calificarea
gravității nu poate consta nici în identificarea unor criterii obiective de
drept penal care să permită caracterizarea infracțiunii în funcție de

73 Pentru a decide dacă fapta se încadrează în ipoteza normei juridice, instanța trebuie să analizeze
circumstanțele în care fapta a fost comisă. De exemplu, infracțiunea de lovire sau alte violențe nu
reprezintă o faptă gravă de violență fizică , dar săvârșirea infracțiunii de vătamare corporală poate
atrage sancțiunea nedemnității, mai ales dacă există un numar de ingrijiri medicale.

CONDIȚIILE GENERALE ALE DREPTULUI DE A MOȘTENI POPA OANA AND REEA

35
modalitățile sale (variante agravate sau atenuate, variante calificate) și
nici în aprecierea in abstracto a amplorii pedepsei, întrucât ambele
indicații se îndepărtează de imperativul aprecierii pericolului concret al
faptelor și a urmărilor lor asupra lui de cuius74.
În ceea ce privește forma de vinovăție cu care sunt săvârșite
aceste fapte, praeterintenția sau intenția depășită, faptuitorul acționează
cu intenție directă pentru producerea unui rezultat, iar rezultatul mai
grav, în cazul acesta, moartea victimei, se produce din culpă. Potrivit art.
16 alin. (3) C. pen., fapta este săvârșită cu intenție când făptuitorul:
– prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin
săvârșirea faptei;
– prevede rezultatul faptei sale, și, deși nu -l urmărește, acceptă
posibilitatea producerii lui.
În ceea ce prive ște culpa, art. 16 alin. (4) C. pen, prevede că fapta
este săvârșită din culpă, când făptuitorul:
– prevede rezultatul faptei sale, dar nu -l acceptă, socotind fără
temei că el nu se va produce;
– nu prevede rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea sa îl
prevadă.
b) persoana care, cu rea -credință, a ascuns, a alterat, a distrus sau a
falsificat testamentul defunctului;
c) persoana care, prin dol sau violență, l -a împiedicat pe cel care
lasă moștenirea să întocmească, să modifice sau să revoce testamentul.
Aceste fapte sunt sancționate întrucât este profund imoral să se
nesocotească voința celui car e lasă moștenirea ori să fie împiedicat de
cuius -ul să dispună, după cum dorește, pentru timpul când nu va mai fi
în viață. Și în aceste cazuri, voința făptuitorului este aceea de a înlătura
o anumită persoană de la moștenire sau de a crea premisele ca el să
culeagă moștenirea în alte condiții decât cele dorite de către de cuius;
acestea sunt, de altfel, și motivele pentru care sancțiunea este atât de
severă75.
Acțiunea de a ascunde, de a altera, de a distruge sau de a falsifica
testamentul defunctului trebu ie săvârșită cu rea -credință, dacă faptele
sunt săvârșite din eroare sau la solicitarea celui care lasă moștenire,
reaua -credință nu există. Astfel, dacă ascunderea testamentului s -a făcut
la solicitarea expresă a testatorului sau dacă testamentul a fost d istrus
din greșeală de către acesta ori la solicitarea expresă a testatorului,
persoana în cauză nu poate fi declarată nedemnă de a moșteni, lipsind
reaua -credință . De asemenea, nu este nedemnă de a moșteni persoana
care a scris testamentul olograf la solicitarea testatorului sau care a făcut

74 F. A. Băiaș, E. Chelaru, R.Constantinovici, I. Macovei, Noul Cod Civil – Comentariu pe articole, Ed.
C.H. Beck, Buc urești, 2014, p.780.
75 Fr. Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral. Moștenirea legală, vol. I, Ed. Universul Juridic,
București, 2013, p. 110.

CONDIȚIILE GENERALE ALE DREPTULUI DE A MOȘTENI POPA OANA AND REEA

36
modificări sau adăugiri la testamentul întocmit anterior de către testator,
la solicitarea acestuia, necunoscând faptul că în privința testamentului
este necesar ca acesta să fie scris de testator. În aceste cazuri lipsește
reaua -credință impusă de textu l art. 959 alin. (1) lit. b) C. civ76.
Ascunderea testamentului poate fi săvârșită fie prin acțiunea de
ascundere a acestuia la d omiciliul sau la reședința defunctului pentru a
nu fi găsit de moștenitori77, cât și luarea testamentului de la domiciliu sau
de la reședința defunctului și plasarea lui într -un alt loc unde moștenitorii
nu au acces. În literatura juridică78 s-a apreciat că activitatea de
ascundere a testamentului intervine și în cazul în care defunctul a
încredințat păstrarea testamentului unei persoane, care avea obligația ca
la decesul acestuia să predea testamentul celor interesați (moștenitorii
defunctului) sau organelor competente (notar public sau instanță de
judecată) și care, ulterior decesului testatorului, nu face acest lucru, cu
rea-credință.
Acțiunea de alterare a testamentului înseamnă modificarea
materială a redactării textului înscrisului, de către o altă pers oană prin
adăugiri, ștersături, înlocuirea unor cuvinte etc. De asemenea, alterarea
poate consta în deteriorarea în tot sau în partea a conținutului înscrisului
testamentar prin mâzgălituri care să facă imposibilă cunoașterea textului,
prin vărsarea unor s ubstanțe pe testament care să aibă același efect sau
prin ruperea testamentului. Pot fi întrebuințate concomitent mai multe
procedee, cum ar fi de pildă, înlăturarea unui text urmată de adăugarea
altui text, cu conținut diferit, în care s -a imitat scrisul inițial. Activitatea de
alterare a testamentului poate viza doar o parte a testamentului sau
testamentul în integralitatea sa79.
Săvârșirea faptei ce atrage nedemnitatea succesorală în forma
falsificării testamentului se poate realiza fie prin contrafacerea scrierii, fie
prin contrafacerea subscrierii. Contrafacerea scrierii constă în activitatea
materială de a reproduce fraudulos scrierea unei persoane și care să
creeze convingerea că scrierea respectivă este originală și că aceasta
provine de la persoana î n cauză. Contrafacerea subscrierii, se referă la
semnătura testatorului, în cazul nostru, iar aceasta poate fi realizată prin
imitarea semnăturii testatorului sau prin efectuarea unei semnături care
să creeze aparența că aparține testatorului. Contrafacere a poate fi
realizată fie de către succesibil, fie chiar de către un terț, însă la cererea

76 I. Nicolae, Drept civil. Succesiuni. Moștenirea legală, Ed.Hamangiu, București, 2014, p. 70 .
77 Inclusiv p unerea testamentului într -un loc ferit pentru a fi sustrat ulterior în condiții de siguranță.
78 Fr. Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral. Moștenirea legală, vol. I, Ed. Universul Juridic,
București, 2013, p. 111.
79 Dacă în cuprinsul testamentului se indentifică o scriere străină și aceasta s -a făcut fără știrea
testatorului (chiar și în timpul vieții lui), testamentul va fi valabil așa cum a fost redactat de el, fără
luarea în considerare a intervenției străine.

CONDIȚIILE GENERALE ALE DREPTULUI DE A MOȘTENI POPA OANA AND REEA

37
succesibilului (de exemplu, terțul imită foarte bine scrisul altor
persoane)80.
Distrugerea testamentului la care art. 959 alin . (1) lit. b) C. civ. face
trimitere înseamnă a face să nu mai existe testamentul, indiferent de
modalitatea folosită: ardere, rupere, aruncarea la gunoi etc. În ipoteza în
care distrugerea testamentului de către un succesibil este făcută la
solicitarea expresă a testatorului, acestuia nu i s e va aplica pedeapsa
nedemnității. Aceasta deoarece, potrivit art. 1052 alin. (1) C. civ.,
testatorul poate revoca testamentul olograf și prin distrugerea, ruperea
sau ștergerea sa.
Nedemnitatea judiciară poate fi declarată, potrivi t art. 959 alin. (1)
lit. c) C. civ., în privința persoanei care, prin dol sau violență, l -a împins
pe cel care lasă moștenirea să înt ocmească, să modifice, sau să revoce
testamentul. Faptele la care se refer ă art. 959 alin. (1) lit. c) C. civ. nu se
confundă însă cu faptele unei persoane care, prin dol sau violență, l -au
determinat pe cel care lasă moștenirea să întocmească, să modifice, sau
să revoce un testament, în acest caz fiind incidentă sancțiunea nulității
relative a testamentului pentru captație sau sugestie. Dolul în mat eria
succesorală îmbracă forma specifică a captației sau a sugestiei, iar
acestea constau în folosirea de manopere frauduloase și viclene, de
către persoana beneficiară a dispozițiilor testamentare sau de către un
terț, având drept scop de a câștiga încred erea dispunătorului și de a
înșela buna sa credință pentru a -l determina să dispună în sensul în care
nu ar fi facut -o din proprie inițiativă. În acest caz, dolul atrage anularea
testamentului chiar dacă manoperele dolosive nu au fost săvârșite de
benefici arul dispozițiilor testamentare81.
În ceea ce privește nedemnitatea judiciară prevăzută de art 959
alin. (1) lit. b) și c) C. civ., deși din maniera de redactare a acestor cazuri
de nedemnitate reiese faptul că acestea se referă doar la moștenirea
testamenta ră, făcându -se referire expresă doar la dispozițiile
testamentare, în literatura juridică82 se consideră ca săvârșirea unor
asemenea fapte are drept consecință înlăturarea celui vinovat atât de la
moștenirea legală, cât și de la cea testamentară. S -a oferit ca argument
situația în care succesibilul vinovat de săvârșirea faptelor menționate
întrunește atât calitatea de rudă a defunctului chemată la moștenirea
legală a acestuia, cât și pe cea de moștenitor testamentar, având deci
dublă vocație la moștenire, ia r defunctul pe calea testamentului întocmit
a înțeles să reducă cota succesorală legală a moștenitorului legal, cu
respectarea rezervei succesorale cuvenite acestuia în temeiul legii,
succesibilul putând opta doar ca legatar. Aceste condiții în care cota s a

80 Fr. Deak, R. Popescu, Tratat de dr ept succesoral. Moștenirea legală, vol. I, Ed. Universul Juridic,
București, 2013, p. 112.
81 I. Nicolae, Drept civil. Succesiuni. Moștenirea legală, Ed.Hamangiu, București, 2014, p. 72.
82 Ibidem

CONDIȚIILE GENERALE ALE DREPTULUI DE A MOȘTENI POPA OANA AND REEA

38
legală ar fi restrânsă prin voința testatorului manifestată în acest sens
prin întocmirea testamentului, sunt în măsură să ducă la săvârșirea
faptelor prevăzute de art 959 alin. (1) lit. b) și c) C. civ.

3.4.4 Regimul juridic al nedemnității judiciare
Potrivit art. 959 alin. (2) C. civ, acțiunea de declarare a nedemnității
judiciare poate fi promovată, sub sancțiunea decăderii, de orice
succesibil. Prin orice succesibil se întelege, persoana care are această
calitate potrivit legii, dar care, de asemenea, trebui e să justifice un
interes în promovarea acțiunii.
Comuna, orașul sau, după caz, municipiul în a cărui rază teritorială
se aflau bunurile la data deschiderii moștenirii, poate promova acțiunea
de declarare a nulității, în ipoteza în care în afară de succesi bilul vinovat
de săvârșirea faptei defunctul nu are alți moștenitori, și când, ca urmare
a admiterii acțiuni, unitatea administrati -teritorială ar urma să culeagă
moștenirea devenită vacantă în lipsa moștenitorilor legali sau
testamentari și prin înlăturar ea moștenitorului nedemn.
În literatura juridică s -a apreciat83 că, dacă în afară de succesibilul
vinovat mai există și un alt succesibil, unitatea administrativ -teritorială nu
are calitatea procesuală activă pentru a promova acțiunea în declararea
nedemnit ății datorită faptului că, dacă mai există u n succesibil și acesta
nu doreșt e să își exercite dreptul în sensul promovării acțiunii în
constatarea nedemnității având drept consecință înlăturarea nedemnului
de la moștenire și culegerea moștenirii de către a cesta, unitatea
administrativ -teritorială nu mai justifică un interes în promovarea acțiunii .
Acțiunea în declararea nedemnității poate fi intentată doar de către
un succesibil, numai acesta având interesul să promoveze o astfel de
acțiune. În cazul în car e succesibilul care a promovat acțiunea nu are
vocație concretă la moștenirea defunctului, acțiunea ar trebui respinsă ca
lipsită de interes, căci în urma admiterii sale reclamantul nu ar avea
niciun câștig, fiind înlăturat de la moștenire de către un alt succesibil în
grad de rudenie mai apropiat cu defunctul. Nici persoana care și -a
manifestat opțiunea succesorală în sensul renunțării la moștenire nu
justifică un interes în promovarea acțiunii în declararea nedemnității
judiciare . Cu toate acestea, datori tă faptului că poate fi retractată
renunțarea la moștenire în termenul de opțiune succesorală, cu condiția
ca un alt succesibil să nu o fi acceptat, dacă prin acțiunea în declararea
nedemnității se urmărește îndepărtarea unicului succesibil acceptant,
acea sta echivalează cu acceptarea tacită a moștenirii defunctului84.

83 Fr. Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral. Moștenirea legală, vol. I, Ed. Universul Juridic,
București, 2013, p. 116; I. Nicolae, Drept civil. Succesiuni. Moștenirea legală, Ed.Hamangiu,
București, 2014, p. 73.
84 I. Nicolae, Drept civil. Succesiun i. Moștenirea legală, Ed.Hamangiu, București, 2014, p. 74.

CONDIȚIILE GENERALE ALE DREPTULUI DE A MOȘTENI POPA OANA AND REEA

39
Spre deosebire de nedemnitatea de drept care poate fi constatată
oricând, în cazul nedemnității judiciare art. 959 alin. (2) C. civ. prevede
că, „ Sub sancțiunea decăderii, orice succesibil poate cere instanței
judecătorești să declare nedemnitatea în termen de un an de la data
deschiderii moștenirii. Introducerea acțiunii consituie un act de acceptare
tacită a moștenirii de către succesibilul reclamant”. Fiind un termen de
decădere, termenul de un an nu este supus suspendării și întreruperii85.
Termenul de un an începe să curgă, ca regulă, de la data
deschiderii moștenirii. În mod excepțional însă, termenul în discuție
începe să curgă de la un alt moment decât data deschiderii moștenirii, în
următoarele cazuri:
– dacă hotărârea de condamnare pentru fapta prevăzută de noul
Cod civil la art. 959 alin. (1) lit. a) – fapte grave de violență, fizică sau
morală, ori, după caz, fapte care au avut ca urmare moartea victimei, se
pronunță ulterior datei deschiderii moștenirii, termenul de un an începe
să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii de c ondamnare [art.
959 alin. (3) C.civ.]
– în cazul în care nu poate fi realizată condamnarea făptuitorului
pentru săvârșirea, cu intenție, împotriva celui care lasă moștenirea a
unor fapte grave de violență, fizică sau morală, ori, după caz, a unor
fapte care au avut ca urmare moartea victimei [art. 959 alin. (1) lit. a)],
întrucât a intervenit decesul acestuia, amnistia sau prescripția
răspunderii pen ale, iar nedemnitatea a fost constatată printr -o hotărâre
judecătorească civilă definitivă, termenul de un an începe să curgă de la
apariția cauzei de împiedicare a condamnării, dacă aceasta a intervenit
după deschiderea m oștenirii [art. 959 alin. (4) C.civ.];
– în cazurile prevăzute la alin. (1) al art. 959, lit. b) – ascunderea,
alterarea, distrugerea sau falsificarea cu rea -credință a testamentului
defunctului și la lit. c) – împiedicarea prin dol sau violență a celui care
lasă moștenirea să întocmească, să modifice sau să revoce testamentul,
termenul de un an curge de la data la care succesibilul a cunoscut
motivul de nedemnitate, dacă această dată este ulterioară deschiderii
moștenirii. Data descoperirii acestei cauze de nedemnitate poate
coincide cu da ta deschiderii moștenirii sau poate fi chiar anterioară
acestei date, fiind legată de întocmirea, modificarea sau redactarea

85 Art. 2548 C. civ. prevede: „(1) Termenele de decădere nu sunt supuse suspendării și întreruperii,
dacă prin lege nu se dispune astfel. (2) Cu toate acestea, forța majoră împiedică, în toate cazu rile,
curgerea termenului, iar dacă termenul a început să curgă, el se suspendă, dispozițiile art. 2534 alin.
(1) fiind aplicabile în mod corespunzător. Termenul de decădere nu se socotește însă împlinit decât
după 5 zile de la data când suspendarea a înce tat. De asemenea, atunci când realizarea dreptului
presupune exercitarea unei acțiuni în justiție, termenul este întrerupt pe data introducerii cererii de
chemare în judecată sau arbitrare ori de punere în întârziere, după caz. Dispozițiile privitoare la
întreruperea prescripției fiind aplicabile în mod corespunzător ”.

CONDIȚIILE GENERALE ALE DREPTULUI DE A MOȘTENI POPA OANA AND REEA

40
testamentului și nu de moartea celui care lasă mo ștenirea [art. 959 ali n.
(5) C. civ.].
Atâta timp cât nedemnul este în viață, acțiu nea se introduce
împotriva acestuia. Dacă nedemnul decedează înainte de constatarea
nedemnității, aceasta va continua împotriva moștenitorilor legali sau
testamentari care au intrat în posesia bunurilor nedemnului, care nu se
vor putea prevala de caracteru l personal al nedemnității, atâta timp cât
antecesorul lor nu a avut niciun drept asupra moștenirii autorului său86. În
literatura juridică87 s-a arătat că aceștia nu se vor putea apăra nici prin
invocarea dobândirii proprietății de bunurilor mobile prin posesia de
bună -credință, deoarece nu sunt dobânditori cu titlu particular, ci cu titlu
universal, transmițându -li-se în acest fel în patrimon iul lor succesoral și
obligația de restituire a bunurilor primite de la autorul lor, nedemn, la
adevărații proprietari. Având în vedere noile reglementări în privința
reprezentării succesoral, aceștia vor putea culege partea cuvenită
ascendentului lor nede mn prin reprezentare, iar nu prin retransmitere.

3.5 Efectele nedemnității succesorale
După cum am văzut nedemnitatea, reprezintă o condiție generală a
dreptului la moștenire, ceea ce înseamnă că nedemnul este decăzut din
dreptul de a moșteni. Desființarea titlului de moștenitor al nedemnului se
produce din momentul deschiderii moștenirii, indiferent de momentul
săvârșirii faptei care atrage nedemnitatea. În consecință, hotărârea
instanței civile prin care se constată nedemnitatea (și care poate fi cerută
și pronunțată numai după deschiderea moștenirii) operează retroactiv,
având caracter declarativ, iar nu constitutiv.
Nedemnitatea succesorală produce efecte față de nedemn si față
de terți, efecte pe care le vom analiza în cele ce urmează.

3.5.1 Efectele nedemni tății față de nedemn și față de
moștenitorii nedemnului
Principalul efect al nedemnității constă în faptul că, titlul de
moștenitor al nedemnului este desființat retroactiv.
Se consideră că nedemnul nu a avut niciodată dreptul la
moștenirea defunctului. În fapt, nedemnul “este înlăturat atât de la
moștenirea legală, cât și de la moștenirea testamentară ” [art. 960 alin.
(1) C. civ.]
Nedemnul nu va putea putea reclama partea de moștenire ce i s -ar
fi cuvenit ca moștenitor, nici măcar rezerva succesorală pe care ar fi
primit -o ca moștenitor legal rezervatar. Partea sa va fi culeasă de cei

86 M. Eliescu, Moștenirea și devoluțiunea ei în dreptul RSR, Ed. Academiei Republicii Socialiste
România, București, 1966, p. 78.
87 Al. Bacaci, Gh. Comăniță, Drept civil. Succesiunile, Ed. Universul Juridic, 2013, București, p. 30; I.
Genoiu, Dreptul la moștenire în Codul civil, Ed. C.H. Beck, București, 2013, p. 34.

CONDIȚIILE GENERALE ALE DREPTULUI DE A MOȘTENI POPA OANA AND REEA

41
care ar fi venit la moștenire împreună cu el sau pe care prezența sa i -ar
fi înlăturat de la moștenire. Prin urmare, înlăturarea de la moștenire a
nedemnului va profita comoștenitorilor sau moștenitorilor subsecvenți pe
care îi înlătura sau legatarilor/donatarilor ale căror liberalități excesive
urmau s ă fie supuse reducțiunii, prin prezența moștenitorului rezervatar.
Efectul n edemnității este relativ, ceea c e înseamnă că moștenitorul
nedemn este înlăturat doar de la moștenirea persoanei față de care a
săvârșit faptele ce atrag nedemnitatea, nu și de la moștenirea altor
persoane. Așa cum s -a arătat în doctrină88, nedemnul va putea veni la
moștenirea unui ascendent mai îndepărtat prin reprezentarea tatălui său
predecedat. Este posibil ca nedemnul să moștenească bunuri aparținând
celui față de care a fost ne demn. Astfel, în literatura juridică89 s-a arătat
că dacă fiul defunctului este nedemn față de părintele său, el va putea
moșteni pe fratele său care a cules moștenirea tată lui lor, caz în care
nedemnul va veni la moștenirea fratelui său decedat ulterior și care are
drept unic moștenitor pe cel nedemn față de autorul lor comun.
Potrivit art. 965 C. civ., „Prin reprezentare succesorală, un
moștenitor legal de un grad mai îndepărtat , numit reprezentant, urcă, în
virtutea legii, în drepturile ascendentului său, numit reprezentat, pentru a
culege partea din moștenire ce i s -ar fi cuvenit acestuia dacă nu ar fi fost
nedemn față de defunct sau decedat la data deschiderii moștenirii. ”
În Codul civil de la 1864 reprezentarea nu era permisă în privința
nedemnului. Reprezentarea nedemnului poate opera doar dacă sunt
îndeplinite și celelalte condiții ale reprezentării, așa cum prevede art. 967
C. civ ..
Dacă înainte de declararea nedemnități i, nedemnul a intrat în
posesia bunurilor moștenirii, va fi obligat să le restituie persoanelor
îndreptățite, neavând niciun temei pentru a le reține. Posesia exercitată
de nedemn asupra bunurilor moștenirii este considerată posesie de rea –
credință [art. 9 60 alin. (2) C. civ.]. Restituirea se face, în principiu, în
natură, prin înapoierea de către nedemn a bunurilor preluate. Dacă
restituirea în natură nu este posibilă, se va face prin echivalent.
Deosebim mai multe situații:
– în cazul pieirii totale sau în străin ării bunului supus restituirii,
nedemnul este ținut să plătească valoarea bunului, considerată fie de la
momentul primiri i sale, fie de la acela al pieirii ori al înstrăinării, în funcție
de valoarea cea mai mare [art. 1641 C. civ.]
– dacă bunul supus restituirii a pierit fortuit, nedemnul este liberat
de obligația de restituire, dacă dovedește că bunul ar fi pierit și în cazul
în care, la data pierii, ar fi fost deja predat celui îndreptățit. În orice caz,
nedemnul trebuie să cedeze pe rsoanei îndreptățite, după caz, fie

88 I. Nicolae, Drept civil. Succesiuni. Moștenirea legală, Ed.Hamangiu, București, 2014, p. 76.
89 D. Chirică, Succesiuni și te stamente, Ed. Rosetti, București, 2003, p. 58.

CONDIȚIILE GENERALE ALE DREPTULUI DE A MOȘTENI POPA OANA AND REEA

42
indemnizația încasată pentru această pieire, fie, atunci când nu a
încasat -o încă, dreptul de a primii această indemnizație [art. 1642 C. civ.].
– dacă bunul supus restituirii a suferit o pierdere parțială, cum este
deteriorarea sau o altă scădere de valoare, cel obligat la restituire este
ținut să îl indemnizeze pe cel îndreptățit, cu excepția cazului în care
pierderea rezultă din folosinț a normală a bunului sau dintr -o împrejurare
neimputabilă nedemnului [art.1643 C .civ.].
În privința fructelor naturale, industriale sau civile, nedemnul este
privit, de asemenea, ca un posesor de rea -credință de la momentul
deschiderii moștenirii, indiferent de data constatării nedemnității.
Nedemnul este ținut, după compensarea chelt uielilor angajate cu
producerea lor, să restituie fructele pe care le -a dobândit sau putea să le
dobândească și să îl indemnizeze pe creditorul obligației de restituire
pentru folosința pe care bunul i -a putut -o procura [art. 1645 alin. (2)
C.civ.].
Dacă nedemnul a încasat sume de bani de la debitorii moștenirii,
va datora dobânzi pentru acestea, care curg de la data încasării. Potrivit
art. 1478 C. civ., plata făcută cu bună credință unui creditor aparent este
valabilă, chiar dacă ulterior se stabilește că acesta nu este adevăratul
creditor. De asemenea, toate drepturile și obligațiile față de nedemn,
stinse prin confuziunea patrimoniului propriu, cu cel succesoral sau prin
consolidare, renasc.
Nedemnul, la rândul său, are dreptul de a pretinde celorlalți
moștenitori sumele plătite pentru achitarea datoriilor moștenirii, împreună
cu dobânda aferentă, cheltuielile necesare și utile (nu și cele voluptuarii),
făcute cu privire la bunurile succesorale, precum și contravaloarea
muncii de puse pentru culegerea fru ctelor, neputându -se admite
îmbogățirea lor fără justă ca uză în detrimentul nedemnului
În practica judiciară90 și în doctrină91 s-a arătat că nedemnitatea se
aplică doar în privința drepturilor succesorale, nu se extinde și asupra
altor drepturi cuvenite ned emnului. În speța soluționată de instanța
amintită, s -a arătat că soția care a fost condamnată penal pentru
uciderea soțului ei este înlăturată doar de la moștenirea soțului ei, dar în
ce privește drepturile acesteia asupra bunurilor comune dobândite
împreună, aceasta are dreptul să pr imească cota sa parte din acestea,
în funcție de contribuția sa. Evident prin nedemnitate nu sunt afectate
nici drepturile asupra bunurilor proprii ale soțului supraviețuitor nedemn.

90 C.S.J., s. civ. dec. nr. 1526 din 1990, în Deciziile CSJ 1990 -1992, p. 128 -129.
91 I. Genoiu, Dreptul la moștenire în Codul civil, Ed. C.H. Beck, București, 2013, p. 39.; Fr. Deak, R.
Popescu, Tratat de drept succesoral. Moștenirea legală, vol. I, Ed. Universul Juridic, București, 2013,
p. 119.

CONDIȚIILE GENERALE ALE DREPTULUI DE A MOȘTENI POPA OANA AND REEA

43
3.5.2 Efectele nedemnității față de terți
Așa cum am menționat n edemnitatea reprezintă o decădere din
dreptul de a moșteni, o penalizare a succesibilului care a avut un
compo rtament abuziv față de de cuius, nedemnul pierzând calitatea de
moștenitor, acesta este considerat că nu a avut -o niciodată, eventualul
caracter retroactiv fi ind atras ori de câte ori condițiile nedemnității nu sunt
reunite decât posterior mom entului deschiderii succesiunii, însă, este
posibil ca în perioada dintre deschiderea moștenirii și constatarea
nedemnității, acesta să fi încheiat acte juridice cu terțe persoane
referitoare la bunurile moștenirii, acte de conservare, acte de
administrare sau chiar acte de dispoziție.
Cu ocazia elaborării noului Cod civil, problema regimului juridic al
actelor încheiate de nedemn cu terții a fost reglementată în mod expres,
urmărindu -se protejarea adevăraților moștenitori, a terților de bună –
credință, dar totodată și asigurarea securității circuitului civil92. Aplicarea
strictă a principiilor de drept nemo dat quod non habet și resoluto iure
dantis, resolvitur ius acci pientis ar fi condus la desființarea cu efect
retroactiv al actelor încheiate de nedemn cu terții, soluție ce s -ar fi
justificat în cazul terților de rea -credință, dar nu și în cazul terților de
bună -credință care au crezut în valabilitatea titlului de moș tenitor al
nedemnului.
Art. 960 al in. (3) C. civ. distinge între actele de conservare și actele
de administrare, pe de o parte, și actele de dispoziție, pe de altă parte.
Actele de conservare, precum și actele de administrare, în măsura
în care profită moștenitorilor, încheiate de nedemn și terți, sunt valabile.
Sunt vizate atât actele încheiate cu terții de bună -credință, cât și cele
încheiate cu terții de rea -credință. Se poate solicita desființarea actelor
de administrare, dacă se dovedește reaua -credință a terțului, adică faptul
că acesta a cunoscut săvârșirea faptelor care atrag nedemnitatea celui
cu care a încheiat actele și dacă actul este dăunător moștenitorilor,
ambele condiții trebuind să fie întrunite cumulativ. În ceea ce privește
actele de co nservare în doctrină93 s-a arătat că acestea vor profita
întotdeauna moștenitorilor.
Plata făcută cu bună -credință de către un debitor moștenitorului
aparent este valabilă, chiar dacă ulterior se stabilește că nedemnul nu
are calitatea de moștenitor și nu era, astfel, în măsură să primească
plata, așa cum prevede art. 1478 C. civ.
În ceea ce privește actele de dispoziție în privința bunurilor mobile,
luând în considerare dis pozițiile art. 937 alin. (1) C. civ. potrivit cu care
persoana care, cu bună credință, încheie cu un neproprietar un act
translativ de proprietate cu titlu oneros având ca obiect un bun mobil

92 Fr. Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral. Moștenirea legală, vol. I, Ed. Universul Juridic,
București, 2013, p. 121.
93 I. Nicolae, Drept civil. Succesiuni. Mo ștenirea legală, Ed.Hamangiu, București, 2014, p. 80.

CONDIȚIILE GENERALE ALE DREPTULUI DE A MOȘTENI POPA OANA AND REEA

44
devine proprie tarul acelui bun din momentul luării sale în posesie
efectivă , rezultă că aceste acte se vor menține. Acest text de lege nu
este aplicab il acelor acte de dispoziție cu titlu gratuit ce au ca obiect un
bun mobil, legiuitorul urmărind să acorde prioritate proprietarului
(adevăratului moștenitor), iar nu posesorului (terțului dobânditor de la
nedemn ).
În privința bunurilor imobile, s -a prevăz ut în mod expres că actele
de dispoziție cu titlu oneros încheiate cu terții de bună credință se
mențin , fiind însă aplicabile regulile din materia cărții funciare referito are
la principiul publicității materiale, care reprezintă acea regulă potrivit
cărei a, în afara îngrădirilor și excepțiilor legale, cel care a dobândit cu
bună credință vreun drept real înscris în cartea funciară, în temeiul unui
act cu titlu oneros, devine adevăratul titular al dreptului înscris în folosul
său, chiar dacă, la cererea adev ăratului titular, dreptul autorului său va fi
radiat din cartea funciară.
Actele cu titlu gratuit privind bunurile imobile ale succesiuni se vor
desființa, indiferent dacă terțul este de bună credință sau de rea credință.
Această soluție decurge din interpretarea per a contrario a prevede rilor
art. 960 alin. (3) C. civ și se justifică prin aceea că în vreme ce adevăratul
moștenitor se luptă pentru a evita o pagubă, dobânditorul cu titlu gratuit
se luptă pentru a păstra un a vantaj pur gratuit94.
Dacă actul de dispoziție încheiat între nedemn și terț va fi desfințat
cu efect retroactiv, nedemnul va putea fi acționat de către terț pentru
evicțiune .

3.6 Înlăturarea nedemnității
Pentru prima dată în peisajul legislație i românești, art. 961 alin. (1)
C. civ. prevede că „Efectele nedemnității de drept sau judiciare pot fi
înlăturate expres prin testament sau prin act autentic notarial de către cel
care lasă moștenirea . Fără o declarație expresă, nu constituie înlăturare
a efectelor nedemnității legatul lăsat nedemnului după săvârșirea faptei
care atrage nedemnitatea. ”
Această p revedere legală este un fel de „ iertare” a nedemnului, iar
consecința este aceea că se pot înlătura chiar efectele nedemnității de
drept, iar nu doa r efectele nedemnității judiciare.
Înlăturarea efectelor nedemnității constituie un act strict personal și
unilateral, aparținând în exclusivitate celui care lasă moștenirea. Nicio
altă persoană, apropiată de cuius -ului, nu poate decide în locul
acestuia95.

94 Fr. Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral. Moștenirea legală, vol. I, Ed. Universul Juridic,
București, 2013, p. 126.
95 Fr. Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral. Moștenirea legală, vol . I, Ed. Universul Juridic,
București, 2013, p. 130.

CONDIȚIILE GENERALE ALE DREPTULUI DE A MOȘTENI POPA OANA AND REEA

45
Fiind vorba de o manifestare de voință ce va produce efecte foarte
însemnate, legiuitorul a dorit a cel care lasă moștenirea să -l ierte pe
nedemn în deplină cunoștință de cauză, pentru aceasta s -a prevăzut că
iertarea nu se poate realiza decât printr -o declarație expresă.
Din punct de vedere formal, iertarea nedemnului se poate face
doar în formă solemnă, respectiv prin testament sau prin act autentic
notarial. În ceea ce privește testamentul, de cuius -ul poate dispune
iertarea prin orice formă de testamen t permis de lege: testament
autentic, olograf, privilegiat, simplificat. Trebuie menționat faptul că
iertarea făcută printr -un testament care nu respectă condițiile de
validitate prevăzute de lege, este fară efect. Referitor la actul autentic
notarial, ace asta poate îmbrăca forma unei declarații autentice, dar
manifestarea de voință poate fi consemnată si într -un alt act autentic
notarial, cum ar fi un contract de donație sau de vânzare ori de
întreținere care are ca parte pe cel împotriva căruia au fost să vârșite
faptele de nedemnitate.
Potrivit art. 95 din Legea nr 71/2011 pentru punerea în aplicare a
Codului civil, înlăturarea efectelor nedemnității prin testament autentic
sau printr -un act autentic notarial este supusă înscrierii în Registrul
național no tarial de evidență a liberalităților .
Iertarea nedemnului nu se poate realiza într -un mod indirect, prin
gratificarea acestuia prin testament, ci este absolut necesar ca această
iertare să fie expresă. Dacă de cuius -ul se limitează sa -l gratifice pe
nedemn prin testament, fără să prevadă în mod expres și înlăturarea
efectelor nedemnității, legatul va fi caduc.
Înlăturarea efectelor nedemnității poate interveni numai după
comiterea faptelor prevăzute de lege, care atrag nedemnitatea. O
eventuală declarație p rin care o persoană ar înlătura efectele
nedemnității pentru faptele viitoare pe care le -ar comite un posibil
succesibil al său ar fi lovită de nulitate absolută, întrucât contravine
ordinii publice și bunelor moravuri.
Precizez și faptul că potrivit art. 961 alin (2), „Efectele nedemnit ății
nu pot fi înlăturate prin reabilitarea nedemnului, amnistie intervenită după
condamnare, grațiere sau prin prescripția executării pedepsei penale ”. În
toate aceste situații nedemnul a fost condamnat prin hotărâre definitivă,
iar scopul acestor măsuri de politică penală nu trebuie să afecteze
producerea efectelor nedemnității succesorale, ca pedeapsă cvilă.

3.7 Asemănări și deosebiri între nedemnitatea de drept și cea
judiciară
Asemănările privesc:
– îndepărtarea moștenitorului nedemn de la moștenirea legală și
testamentară a defunctului;
– faptele de nedemnitate sunt săvârșite întotdeauna cu intenție;

CONDIȚIILE GENERALE ALE DREPTULUI DE A MOȘTENI POPA OANA AND REEA

46
– în cazul moștenirii legale nedemnul poate fi reprezentat în ambele
feluri de nedemnitate;
– dacă condamnarea pen ală nu intervine (pe mootiv de deces al
autorului faptei, a amnistiei sau a prescripției răspunderii penale)
nedemnitatea poate fi constatată prin hotărâre judecătorească civilă
definitivă;
– există similitudine în privința efectelor generate față de nedem n și
terți;
– iertarea po ate fi făcută în ambele cazuri.
Deosebirile vizează:
– nedemnitatea de drept este incidentă în cazul infracțiunilor de
omor iar cea judiciară în privința altor fapte penale;
– nedemnitatea de drept se aplică atât faptelor săvârșite împotriva
autorului moștenirii, cât și succesibilor săi, în vreme ce nedemnitatea
judiciară privește doar faptele vizându -l pe autorul moștenirii;
– nedemnitatea judiciară operează la cerere spre deosebire de
nedemnitatea de drept;
– nedemnitatea de drept este imprescriptibilă, în schimb cea
judiciară este supusă termenului de decădere;
– faptele de nedemnitate de drept se referă întotdeauna la
infracțiuni contra vieții, pe când în cazul nedemnității judiciare sfera
faptelor generatoare nu este exclusiv de natură penală.96

96 I. Nicolae, Devoluțiunea legală și testamentară a moștenirii, Ed. Hamangiu, București, 2016, p. 88.

CONDIȚIILE GENERALE ALE DREPTULUI DE A MOȘTENI POPA OANA AND REEA

47
CAPITOLUL IV

VOCAȚIA LA MOȘTENIRE

4.1 Vocația succesorală legală
Pe lângă capacitatea succesorală, și condiția ca moștenitorul să nu
fie nedemn, vocația la moștenire este cea de -a treia condiție pentru ca o
persoană să poată veni la moștenire.
Potrivit art. 962 C.civ., pentru a putea moșteni, o persoană trebuie
să aibă calitatea cerută de lege sau să fi fost desemnată de către
defunct prin testament. Din textul citat rezultă ca cel ce pretinde
moștenirea, poate dobândi vocați e succesorală fie în virtutea legii (dacă
nu a fost lăsat testament, ori dacă a fost facut un testament, și acesta
este ineficace), fie în virtutea textamentului lăsat de defunct.
Legea conferă vocație la moștenire rudelui defunctului, soțului
supraviețuit or al defunctului, și statului.
Vocația la moștenire are un dublu sens:
– în sens general, desemnează vocația potențială a anumitor
persoane de a culege moștenirea lăsată de o altă persoană, ca, de
exemplu, vocația succesorală legală a rudelor defunctului, a soțului
supraviețuitor, a statului în privința moștenirii vacante.
– în sens concret, desemnează prin devoluțiunea succesorală,
persoanele care vor culege efectiv moștenirea lăsată de defunct.
Vocația succesorală legală generală și vocația succesorală
concretă, nu se confundă cu aptitudinea general abstractă a persoanei
de a se putea bucura, în conținutul capacității sale de folosință, de
dreptul la moștenire, garantat prin art. 46 din Constituție97. Dreptul la
moștenire, ca aptitudine abstractă, devine potențial prin intermediul
vocației succesorale generale și efectiv prin vocația concretă la
moștenire98

4.1.1 Vocația succesorală legală generală
Vocația succesorală legală desemnează vocația potențială a unor
persoane de a culege moștenirea lăsată de o altă pe rsoană. În acest
sens , se vorbește de vocația succesorală legală a rudelor defunctului, a
soțului său supraviețuitor și în anumite condiții statului, comunei, orașului
sau municipiului.
Potrivit legii, rudenia firească este legătura bazată pe descendența
unei persoane dintr -o altă persoană (rudenia în linie dreaptă) sau pe
faptul că mai multe persoane au un descendent comun (rudenie în linie

97 L. Stănciulescu, Curs de drept civil. Succesiuni, Ed.Hamangiu, București, 2012, p. 34.
98 Fr. Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral. Moștenirea legală, vol. I, Ed. Universul Juridic,
București, 2013, p. 93.

CONDIȚIILE GENERALE ALE DREPTULUI DE A MOȘTENI POPA OANA AND REEA

48
colaterală). Rudenia civilă este legătura rezultată din adopția încheiată n
condițiile prevăzute de lege, și este asi milată rudeniei firești.
Vocație succesorală legală au rudele defunctului în linie dreaptă,
fără limită de grad, atât în linie ascendentă, cât și în linie descendentă, în
vreme ce în privința vocației succesorale legale a rudelor în linie
colaterală, aceas ta este recunoscută până la gradul patru inclusiv.
În ceea ce privește stabilirea gradului de rudenie, aceasta se face
în linie dreaptă după numărul de nașteri, de exemplu, copiii defunctului
sunt rude de gradul I, nepoții de gradul II, părinții defunctulu i de gradul I
etc., în linie colater ală, ascendent până la autorul/ autorii comuni și
descendent până la ruda de referință.
Subliniez că vocația succesorală a acestor rude la moștenire, nu
înseamnă că ele toate, deodată și împreună, vor culege moștenirea
lăsată de defunct, căci vocația lor la moștenire este generală, eventuală,
voca ția lor concretă de a culege efectiv moștenirea este determinată prin
intermediul devoluțiunii succesorale legale.
Vocația succesorală legală generală, funcționează în două sensur i,
unul pozitiv și altul negativ, fiind guvernată de principiul recipricității99.
Sensul pozitiv al reciprocității înseamnă că dacă o persoană are
vocație la moștenirea unei alte persoane, atunci și aceasta la rândul său
are vocație generală la moștenirea celeilalte persoane. Excepție de la
acest principiu face cazul căsătoriei putative după decesul soțului de rea
credință, soțul de bună credință are vocație la moștenirea soțului de rea
credință, în timp ce această vocație n u funcționeză și în sens invers, cât
și în caz de vacanță succesorală atunci când unitățile administrativ –
teritoriale sau statul, după caz, culeg moștenirea vacantă în baza unui
drept de moștenire legală100.
Sensul negativ al principiului reciprocității vocației generale legale
la moștenir e înseamn ă că, dacă o persoană nu are vocație la moștenirea
unei persoane, atunci nici aceasta din urmă nu are vocație la moștenirea
acesteia101.

4.1.2 Vocația succesorală concretă
Pentru a determina vocația succesorală concretă a rudelor
defunctului se utilizeaz ă două criterii: clasa de moștenitori și gradul de
rudenie. Prin utilizarea acestor criterii, vor fi selectate dintre rudele cu
vocație succesorală legală generală acele rude care vor culege efectiv
moștenirea, aflate în clasa și gradul de rudenie preferab il.

99 I. Nicolae, Drept civil. Succesiuni. Moștenirea legală, Ed.Hamangiu, București, 2014, p. 85.
100 I. Nicolae, Drept civil. Succesiuni. Moșteni rea legală, Ed. Hamangiu, București, 2014, p. 172; Fr.
Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral. Moștenirea legală, vol. I, Ed. Universul Juridic,
București, 2013, p. 283; I. Genoiu, Dreptul la moștenire în Codul civil, Ed. C.H. Beck, București, 2013,
p. 98.
101G. Boroi, L. Stănciulescu, Instituții de drept civil, Ed. Hamangiu, București, 2012, p. 534.

CONDIȚIILE GENERALE ALE DREPTULUI DE A MOȘTENI POPA OANA AND REEA

49
În concluzie existența vocației succesorale concrete presupun e
îndeplinirea a două condiții: una pozitivă, existența vocației succesorale
generale și una negativă, persoana în cauză să nu fie înlăturată de la
moștenire de un alt succesibil. De exemplu, sora defunctului are vocație
succesorală generală la moștenire, făcând parte din clasa a doua de
moștenitori legali alături de părinții defunctului, însă pentru a avea și
vocație succesorală concretă este necesar ca ea să nu fie înlăturată de
la moștenire de moștenitorii din clasa întâi (clasa descendenților
defunctului).

4.2 Vocația testamentară
Vocația succesorală testamentară poate să aparțină, în principiu,
oricărei persoane cu capacitate succesorală, testamentul lăsat de
defunct fiind recunos cut de lege, cu anumite limitări, ca temei al vocației
la moștenire102.
În materie testamentară, principiul reciprocității vocației la
moștenire nu funcționează, aceasta deoarece, potrivit art. 1036 C. civ.,
este reglementată interdicția testamentului recipr oc. Textul arătat
prevede că, sub sancțiunea nulității absolute a testamentulu i, două sau
mai multe persoane nu pot dispune, prin același testament, una în
favoarea celeilalte sau în favoarea unui terț. Testamentele reprezintă
acte juridice unilaterale și independente.

4.3 Deosebiri între vocația succesorală legală și vocația
succesorală testamentară
În primul rând temeiul acestora este diferit, astfel, în cazul vocației
succesorale legale, legea este cea care o conferă, pe când în cazul
vocației succesorale t estamentare temeiul îl reprezintă testamentul
întocmit de defunct.
În al doilea rând în cazul moștenirii legale funcționează principiul
reciprocității vocației succesorale generale, în vreme ce în cazul vocației
testamentare aceasta este inaplicabil. În cazul moștenirii legale, vocația
succesorală poate fi de două feluri: vocația succesorală generală
(potențială) , care se dobândește prin faptul nașterii, legea spunându -ne
că există un cerc de potențiali moștenitori ai defunctului format din rudele
acestuia, și vocația succesorală concretă (utilă) , aceea vocație generală
care este limitată prin aplicarea unor principii tehnico -juridice: principiul
proximității clasei de moștenitori, între moștenitorii din diferite clase, și
proximitatea gradului de r udenie, între moștenitori din aceași clasă de
rudenie. În ceea ce privește vocația succesorală testamentară aceasta
poate fi numai concretă dat fiind faptul că în acest caz, prin testament,
defunctul numește una sau mai multe persoane ca legatari și le ara tă cu

102 L. Stănciulescu, Curs de drept civil. Succesiuni, Ed.Hamangiu, București, 2012, p. 33.

CONDIȚIILE GENERALE ALE DREPTULUI DE A MOȘTENI POPA OANA AND REEA

50
exactitate întinderea drepturilor lor succesorale, cu alte cuvinte aceste
persoane vor dobândi direct vocație succesorală testamentară concretă,
fără a mai fi nevoie de a se bucura în primul rând de vocație succesorală
generală.
O alta deosebire impo rtantă este reprezentată de faptul că
moștenitorii legali pot exercita actul de opțiune sucesorală chiar dacă nu
au efectiv vocație concretă la moștenirea defunctului, în schimb,
moștenitorul testamentar poate opta în privința moștenirii testamen tare
doar în prezența legatelor făcute în favoarea lui103.

4.4 Dubla calitate de moștenitor legal sau de legatar
Se poate întâ mpla ca un moștenitor să cumuleze o dublă calitate
fie de moștenitor legal, fie de legatar, astfel că, potrivit art. 1102 alin. (1)
C.civ. „ mo ștenitorul care, în baza legii sau a testamentului, cumulează
mai multe vocații la moștenire are, pentru fiecare dintre ele, un drept de
opțiune distinct”.
În ceea ce privește prima ipoteză enunțată mai sus, cea a dublei
calități de moștenitor legal, aceasta ar putea fi întâlnită în practică în
două situații: fie eredele face parte din două clase de moștenitori legali,
fie soțul supraviețuitor este rudă cu defunctul.
Totuși problema dreptului de opțiune distinct, în situația în care
aceeași persoană ar e vocație succesorală legală la părți diferite de
moștenire întrucât face parte concomitent din două clase de moștenitori
legali ce vin în concurs, nu se pune în realitate decât în cazul soțului
supraviețuitor care este în același timp și rudă cu defunctul .
Un drept de opțiune distinct pentru persoana care face parte din
două clase de moștenitori legali nu poate interveni în practică datorită
principiului chemării rudelor în ordinea claselor de moștenitori legali și a
regulilor ce guvernează rezerva succeso rală. Astfel, chiar dacă un erede
face parte din două clase diferite de moștenitori, acesta niciodată nu
poate veni în concurs cu sine însuși. Pentru a ilustra această ipoteză am
putea lua ca exemplu copilul născut din căsătoria nepoatei defunctului
(rudă de gradul III în linie directă) și a nepotului de frate al defunctului
(rudă de gradul III în linie colaterală), moștenitor ce cumulează atât
calitatea de strănepot al defunctului (clasa I de moștenitori legali), căt și
calitatea de strănepot de frate (cla sa a II -a de moștenitori legali).
Pentru ca cele două clase să poată veni în concurs la moștenire,
defunctul trebuie să -și fi dezmoștenit descendenții direcți, care, în
calitatea de moștenitori rezervatari, ar veni astfel în concurs cu cea de -a
doua clasă de moștenitori legali. Prin urmare, copilul ar urma să -ți culegă
rezerva în calitate de strănepot al defunctului, însă nu ar mai putea veni
împreună cu alți eventuali moștenitori ce fac parte din clasa a II -a de

103 I. Nicolae, Drept civil. Succesiuni. Moștenirea legală, Ed.Ha mangiu, București, 2014, p. 87.

CONDIȚIILE GENERALE ALE DREPTULUI DE A MOȘTENI POPA OANA AND REEA

51
moștenitori, tocmai pentru că a fost exhere dat. Astfel constatăm că
dezmoștenirea, care i -ar permite la nivel teoretic sa -și valorifice vocația
legală eventuală în calitate de strănepot de frate, este și cea care îl
împiedică să se prevaleze de această calitate. În concluzie vocația
succesorală ega lă eventuală a unei persoane ce face parte din două
clase de moștenitori legali nu poate deveni concretă decăt în raport cu o
singură calitate de moștenitor legal104.
Situația este diferită în cazul soțului supraviețuitor care este în
același timp și rudă cu defunctul. Cea mai des întâlnită situație este cea
a căsătoriei între veri primari. Se poate întâmpla, în acest caz, ca soțul
supraviețuitor să vină în concurs cu propria clasă de moștenitori legali
(clasa a IV -a de moștenitori legali) cumulând astfel ca litatea de soț
supraviețuitor, cât și rudă dintr -o clasă de moștenitori legali. Prin urmare,
în temeiul art. 1102 alin. (1) C.civ., soțul supraviețuitor poate avea un
drept de opțiuni distinct pentru fiecare dintre aceste vocații, astfel că va
putea fie s ă accepte moștenirea în calitate de soț supraviețuitor și să
renunțe la calitatea de rudă, fie să renunțe la moștenire în calitate de soț
supraviețuitor și să o accepte în calitate de rudă, fie să renunțe sau să le
accepte pe amândouă.
În concluzie, cumulul mai multor vocații la moștenirea legală nu
poate avea loc decât în persoana soțului supraviețuitor, nu și în cazul
altor rude ale defunctului.
În ceea ce privește dubla sau multipla calitate de legatar, aceasta
se întâlnește când aceași persoană po ate culege în baza a două sau
mai multor calități de moștenitor testamentar, două sau mai multe părți
din moștenire, adică să cumuleze multiple vocații succesorale distincte.
Spre exemplu întrucât testatorul a dorit ca un anumit bun individual
determinat s ă-i revină unui legatar cu titlu universal, acesta din urmă
devine și beneficiar al unei legat cu titlu particular ce nu se execută
asupra legatului cu titlu universal menționat. În consecință , legatarul va
putea opta fie în sensul de a accepta legatul cu titlu universal și de a
renunța la legatul cu titlu particular, fie invers, fie sa accepte ambele
legate ori să renunțe la amândouă105.

104 I. Nicolae, Devoluțiunea legală și testamentară a moștenirii, Ed. Hamangiu, București, 2016, p. 93.
105 Ibidem

CONDIȚIILE GENERALE ALE DREPTULUI DE A MOȘTENI POPA OANA AND REEA

52

CAPITOLUL V

CONSIDERAȚII FINALE

Din cele prezentate mai sus , se poate observa că intrarea în
vigoare a noului Cod civil în 1 octombrie 2011 a adus modificări
substanțiale în materia succesiunilor, iar în ceea ce privește condițiile
generale ale dreptului de a moșteni acestea sunt mai mult decât bine –
venite, pun ând capăt anumitor contr overse întalnite în jurisprudență și
lămurind aspecte esențiale ale aplicării dispozițiilor Codului civil.
Distincția dintre comorienți și codecedați prevăzută de Decretul nr.
31/1954 nu a mai fost păstrată în Noul cod civil, astfel potrivit art. 957
alin. (2) dacă în cazul morții a mai multor persoane nu se poate stabili că
una a supraviețuit alteia, acestea nu au capacitatea de a se moșteni una
pe alta. Reglementarea este construită în așa mod încât să servească
necesității dreptului de moștenire rezolvân d problema capacității
succesorale neavând relevanță dacă aceste persoane au decedat in
același timp ( cazul comorienților) sau în aceași împrejurare (cazul
codecedaților).
Din punctul meu de vedere, ce a mai importantă modificare
legislativă este cea cu pri vire la nedemnitatea de drept, reglementată de
art. 958, care intervine în două cazuri: atunci când o persoană este
condamnată penal pentru săvârșir ea unei infracțiuni cu intenția de a -l
ucide pe cel care lasă moștenirea, și atunci când o persoană este
condamnată penal pentru săvârșirea înainte de deschiderea moștenirii, a
unei infracțiuni cu intenția de a -l ucide pe un alt succesibil care, dacă
moștenirea ar fi fost deschisă la data săvârșirii faptei, ar fi înlăturat sau
ar fi restrâns vocația la moștenire a făptuitorului. Prin introducerea alin.
(2) care stipulează faptul că nedemnitatea operează și în cazul în care
condamnarea pentru faptele menționate mai sus a fost împiedicată prin
decesul autorului faptei, prin amnistie sau prin prescripția răspunderii
penale, dacă acele fapte au fost constatate printr -o hotărâre
judecătorească definitivă , astfel înlăturându -se soluțiile injuste ce se
puteau pronunța pe vechiul Cod civil când puteau veni la moștenire rude
ale persoanei ce se facea vinovată de decesul lu i de cuius, dar împotriva
căreia nu exista o hotărâre de condamnare din cauza deces ului
făptuitorului sau din cauza intervenției prescripției răspunderii penale.
Consider că motivele pentru care o persoană nu mai poate fi
pedepsită nu pot să îi creeze aces teia posibilitatea de a moșteni, de a
obține un drept subiectiv civil, și tocmai de aceea introducerea acestui
articol este menit a pune capăt soluțiilor injuste ce se puteau obține prin
aplicarea art. 655 C. civ din 1864.

CONDIȚIILE GENERALE ALE DREPTULUI DE A MOȘTENI POPA OANA AND REEA

53
În ceea ce privește iertarea nede mnului, s -a creat posibilitatea ca
aceasta să intervină printr -o declarație expresă, făcută prin testament
sau printr -un act autentic notarial de către cel care lasă moștenirea, fiind
vorba de o manifestare de voință ce va produce efecte foarte însemnate,
legiuitorul a dorit ca cel care lasă moștenirea să -l ierte pe nedemn în
deplină cunoștință de cauză, dispoziție bine -venită după părerea mea ,
dat fiind faptul că vorbim despre persoane între care există relații de
rudenie și testatorul fiind animat de sentimente de afecțiune, acest lucru
poate duce la iertarea nedemnului, chiar dacă au fost comise fapte grave
de către acesta . Iertarea nedemnului nu se poate realiza într -un mod
indirect, prin gratificarea acestuia prin testament, ci este absolut necesar
ca această iertare să fie expresă. Dacă de cuius -ul se limitează sa -l
gratifice pe nedemn prin testament, fără să prevadă în mod expres și
înlăturarea efectelor nedemnității, legatul va fi caduc.
În privința regimului juridic al actelor încheiate de nedemn cu terții
acesta a fost reglementat în mod expres în noul Cod civil, urmărindu -se
protejarea adevăraților moștenitori, a terților de bună -credință, dar
totodată și asigurarea securității circuitului civil. Aplicarea strictă a
principiilor de drept nemo da t quod non habet și resoluto iure dantis,
resolvitur ius accipientis ar fi condus la desființarea cu efect retroactiv al
actelor încheiate de nedemn cu terții, soluție ce s -ar fi justificat în cazul
terților de rea -credință, dar nu și în cazul terților de bună -credință care au
crezut în valabilitatea titlului de moștenitor al nedemnului.
Noul Cod civil reglementează cu titlu de noutate și reprezentarea
nedemnului față de defunct, alături de predecedat, ceea ce înlătura
dispozițiile inechitabile ale Codului civil din 1864, care interziceau
reprezentarea nedemnului de către copiii acestuia.
În concluzie, având în vedere cele prezentate mai sus consider că
intrarea în vigoare a noului Cod civil a reușit cu succes să acopere
situațiile ce se pot ivi în practică în materia dreptului succesoral, ducând
la formarea unei practici unita re și înlăturarea soluțiilor inechitabile la
care se putea ajunge prin aplicarea unor pre vederi ale vechiului Cod
civil.

CONDIȚIILE GENERALE ALE DREPTULUI DE A MOȘTENI POPA OANA AND REEA

54
BIBLIOGRAFIE

I. CURSURI, TRATATE, MONOGRAFII
 I.Nicolae, Devoluțiunea legală și testamentară a moștenirii, Ed.
Hamangiu, București, 2016
 I. Nicolae, Drept civil. Succesiuni. Moștenirea testamentară, Ed.
Hamangiu, București, 2014
 I. Nicolae, Drept civil. Succesiuni. Moștenirea legală, Ed.
Hamangiu, București, 2014
 I.Adam, A. Rusu, Drept civil. Succesiuni , Ed. All Beck, București,
2003
 Al. Bacaci, Gh. Comăniță, Drept civil. Succesiunile, Ed. Universul
Juridic, București, 2013
 M.D. Bob, Probleme de moșteniri în vechiul și în noul Cod civil, Ed.
Universul Juridic, București, 2012
 Dan Chirică, Drept civil, Succesiuni și testamente, Ed. Rosetti,
București, 2003
 Dan Chirică, Tratat de drept civil, Succesiunile și liberalitățile, Ed.
C.H. Beck, București, 2014
 M. Eliescu, Cu rs de succesiuni, Ed. Humanitas, București, 1997
 I. Genoiu, Dreptul la moștenire în Codul civil, Ed. C.H. Beck,
București, 2013
 L. Stănciulescu, Curs de drept civil. Succesiuni, Ed. Hamangiu,
București, 2014
 N. M. Vlădoiu, Drept penal român. Partea Special ă, Ed. Universul
Juridic, București, 2014.
 Fr. Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral. Moștenirea
testamentară, vol. I, Ed. Universul Juridic, București, 2014
 Fr. Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral. Moștenirea
testamentară, vol. II, Ed. Uni versul Juridic, București, 2014
 T. Prescure, R. Matefi, Drept civil. Partea generală. Persoanele,
Ed. Hamangiu, București, 2012
 M. Eliescu, Moștenirea și devoluțiunea ei în dreptul RSR, Ed.
Academiei Republicii Socialiste România, București, 1966
 G. Boroi, L. Stănciulescu, Instituții de drept civil, Ed. Hamangiu,
2012.

CONDIȚIILE GENERALE ALE DREPTULUI DE A MOȘTENI POPA OANA AND REEA

55
 F. A. Băiaș, E. Chelaru, R.Constantinovici, I. Macovei, Noul Cod
Civil – Comentariu pe articole, Ed. C.H. Beck, București, 2014.

CONDIȚIILE GENERALE ALE DREPTULUI DE A MOȘTENI POPA OANA AND REEA

56
II. LEGISLAȚIE
 Constituția României, adoptată în 1991, republicată în M.Of. nr.
767 din 31 octombrie 2003.
 Noul Cod civil, adoptat prin Legea nr. 287/2009, republicat în M.
Of., Partea I nr.505 din 15 iulie 2011.
 Codul civil de la 1864.
 Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Leg ii nr. 287/ 2009
privind Codul civil, publicată în M.Of. nr.409 din 10 iunie 2011.
 Noul Cod penal, adoptat prin Legea 286/2009, republicat în M.Of.
nr. 510 din 24 iulie 2009, în vigoare de la 1 februarie 2014.
 O. G nr. 26/2000 cu privire la asociații și fu ndații,publicată în M. Of.
nr. 517 din 2012.
 Decretul nr. 31/ 1954, publicat în B. Of. nr.8 din 30 ianuarie 1954.
 Legea nr. 36/ 1995 a notarilor publici și a activității notariale,
republicată în M. Of. nr. 444, din 18 iunie 2014.

CONDIȚIILE GENERALE ALE DREPTULUI DE A MOȘTENI POPA OANA AND REEA

57
III. PRACTICĂ JUDICIARĂ
 C.S.J., s. civ. dec. nr. 1526 din 1990, în Deciziile CSJ 1990 -1992,
p. 128 -129.
 Î.C.C.J, s.civ. și de prop. int. dec. nr. 530 din 2005, documentare în
baza de date legeaaz.
 Trib. jud. Mureș, dec. civ. nr. 365/1982, în R.R.D. nr. 9/1983, p. 46 –
52.
 C.A București, s. a III -a civ., dec. nr. 1106 din 2002.
 C.C.J., s. civ. și de propr. int., dec. nr. 5647/2004 .
 C.S.J., s. civ.dec. nr 753 din 1990, În Deciziile CSJ 1990 -1992, p.
138-140.
 Trib. Suprem, col. civ., dec. Nr. 1844 din 1956, în C.D. 1956, vol.I,
p. 367.

CONDIȚIILE GENERALE ALE DREPTULUI DE A MOȘTENI POPA OANA AND REEA

58
IV. SITE – URI
 Baza de date Legi
 www.jurisprudenta.com
 www.juridice.ro
 www.juridicas.com
 www.leggeonline.info
 www.legalis.ro
 www.scj.ro
 www.legeaaz.net