CONDI ȚIILE FORM ĂRII ECONOMIEI MONDIALE [617351]

MODULUL 1
„CONDI ȚIILE FORM ĂRII ECONOMIEI MONDIALE”

Timpul mediu necesar pentru studiu: 120 minute

Obiective educa ționale

• cunoa șterea procesului de formare a sistemului economiei mondiale
• în țelegerea faptului c ă economia mondial ă este rezultatul unui proces
desf ăș urat pân ă în prezent, proces în care a avut loc dezvoltarea schimbului
de activit ăți pe baza diviziunii interna ționale a muncii.

Cuvinte cheie :
diviziunea social ă a muncii
diviziunea interna țional ă a muncii
specializare interna țional ă
economie interna țional ă
economia mondial ă

Cuprins
1.1 Premise generale
1.2 Diviziunea social ă a muncii
1.3 Premisele form ării pie ței interna ționale
1.4 Diviziunea interna țional ă a muncii
Intreb ări de autoevaluare
Rezumat
Referate propuse

Texte de comentat
Termeni cheie
Materiale didactice necesare
Bibliografie

EXPUNEREA DETALIATĂ A TEMEI
1.1 PREMISE GENERALE

Ap ărut ă din natur ă, societatea omeneasc ă se dezvolt ă într-o permanent ă interac țiune cu
aceasta. Existen ța și dezvoltarea societ ății, a omului, parte a naturii și a societ ății, subiect
și obiect al vie ții sociale, se bazeaz ă pe schimbul permanent de elemente cu natura și cu
mediul social în care tr ăie ște. Acest schimb este asigurat de c ătre factorul munc ă.

Înainte de a începe s ă munceasc ă:
• omul știe c ă trebuie s ă produc ă
• cum s ă realizeze aceasta
• cu ce eforturi
• la ce rezultate trebuie s ă ajung ă.
Munca :
• activitatea hot ărâtoare pentru asigurarea existen ței umane
• însu șirea indispensabil ă a omului
• ea este un proces între om și natur ă
Societatea uman ă:
• efectueaz ă
• reglementeaz ă
• controleaz ă prin ac țiunea sa con știent ă schimbul de materii între sine și natur ă.

În comuna primitiv ă:
• produsele muncii erau destinate nevoilor de consum ale produc ătorilor în șiși, iar

nu schimbului prin vânzare
• treptat, unele bunuri, mai ales unelte, pe care com unit ățile primitive nu le puteau
produce singure sau erau produse numai cu mari difi cult ății, au început s ă fie
procurate prin schimb.
║
▼
apari ția schimbului de produse <= diviziunea social ă a muncii.
1.2 DIVIZIUNEA SOCIAL Ă A MUNCII

Diviziunea social ă a muncii ═ organizare a muncii în cadrul c ăreia diferitele
comunit ăți sau membrii lor s ă se ocupe de activit ăți productive diferite; a
ap ărut în perioada de descompunere a comunei primitive ca un proces în
care diferitele comunit ăți au început s ă desf ăș oare diverse forme de activitate
productiv ă.

Prima mare diviziune social ă a muncii → desprinderea triburilor de p ăstori de cele ale
cultivatorilor de p ământ.

A doua mare diviziune social ă a muncii → desprinderea me ște șugarilor de agricultori =>
=> formarea ora șelor => ● pe m ăsura l ărgirii limitelor teritoriale
● cre șterii masei de produse destinate pie ței => necesitatea
unui intermediar între vânz ător și cump ărător.
↓
negustorii
║
▼
A treia mare diviziune social ă a muncii → desprinderea negustorilor de restul
popula ției.

Diviziunea social ă a muncii, de și hot ărâtoare, nu poate singur ă da na ștere produc ției și
schimbului de m ărfuri generalizate; ea trebuie înt ărit ă, în mod obiectiv, de autonomia și

independen ța produc ătorilor.
În comuna primitiv ă n-au existat condi ții favorabile schimbului, produsele fiind ob ținute
și consumate în cadrul comunit ății. Pentru început se schimbau doar surplusurile de
produse și, deci, schimbul avea un caracter întâmpl ător, f ără rol esen țial în via ța
comunit ății. La grani ța dintre comuna primitiv ă și orânduirea sclavagist ă apare
produc ția de m ărfuri :
● ea nu reu șește s ă domine în orânduirea sclavagist ă datorit ă nivelului înc ă redus de
perfec ționare a uneltelor de munc ă și a for țelor de produc ție => economie natural ă
(agricultura a r ămas principala ramur ă a economiei, iar schimbul se numea troc sau
tramp ă).
● apari ția produc ției de m ărfuri => formele schimbului s-au modificat <= nevo ia unei
mărfi care s ă aib ă rolul de mijloc de schimb în intermedierea actelor de vânzare-
cump ărare:
• vitele, pieile, bl ănurile, cerealele, sarea
• metalele au început s ă fie întrebuin țate ca bani .
• trocul a fost înlocuit de schimbul de m ărfuri prin intermediul banilor
(circula ția m ărfurilor ) care a generat dou ă acte independente:
● vânzarea (transformarea m ărfurilor în bani)
● cump ărarea (transformarea banilor în m ărfuri).
Comer țul a început s ă se dezvolte în ora șele libere care și-au cucerit independen ța fa ță
de feudali și care s-au constituit chiar în ora șe-state.

Comer țul exterior a fost ini țiat de negustorii din aceste ora șe libere care erau constitui ți
în mari uniuni. Tot în vederea intensific ării comer țului exterior au ap ărut și uniuni de
ora șe libere.

Liga hanseatic ă (precedat ă de Uniunea ora șelor hanseatice):
• uniune a ora șelor din nordul Germaniei, la care ader ă și ora șe din nordul
Europei)
• ap ărut ă în 1367 a urm ărit monopolizarea comer țului în nordul Europei
• principalele produse comercializate de negustorii l igii erau: cereale, bl ănuri, piei,
pe ște, miere, cear ă, lemn, minereu de fier și de cupru (din ță rile baltice, Rusia și

ță rile scandinave)
• din nordul Europei negustorii ligii aduceau articol e de metal, postavuri
• din Orient negustorii aduceau mirodenii și articole de lux
• la începutul secolului XV au avut loc mi șcări sociale în ora șele hanseatice, care,
al ături de puternica concuren ță a ță rilor consolidate deja din punct de vedere
politic (Anglia și Ță rile de Jos) au dus la dec ăderea Ligii hanseatice care și-a
pierdut definitiv puterea comercial ă odat ă cu marile descoperiri geografice de la
sfâr șitul secolului XV și începutul secolului XVI care au deschis noi c ăi
comerciale maritime ce legau Europa de America și India, prin sudul Africii.

Domina ția rela țiilor de produc ție feudale
Fărâmi țarea politic ă feudal ă → adev ărate piedici în calea dezvolt ării
produc ției de m ărfuri și a rela țiilor comerciale interna ționale => schimburile comerciale
nu au luat o amploare prea mare.

Dezvoltarea diviziunii sociale a muncii
Nevoile comer țului => apari ția pie ței na ționale => premisele
economice pentru ● centralizarea puterii de stat
● dezvoltarea rela țiilor de produc ție capitaliste.
1.3 PREMISELE FORM ĂRII PIE ȚEI INTERNA ȚIONALE

Marile descoperiri geografice ale sfâr șitului de secol XV și începutul de secol XVI =>
formarea pie ței mondiale => apari ția și dezvoltarea orânduirii capitaliste.

Interna ționalizarea comer țului exterior în secolele XVI –XVIII se realizeaz ă prin:
a. formarea sistemului colonial
b. cucerirea de noi teritorii extraeuropene (America, Australia, Africa, Orient) =>
=> premisele unei economii interna ționale .
c. formarea primelor companii comerciale (Compania Indiilor Orientale, Compania
Mării Sudului – veche denumire a Oceanului Pacific).

Revolu țiile burgheze (Anglia – sec. XVII, Fran ța – sec. XVIII, Spania, Italia, Germania
– sec XIX) => lichidarea feudalismului și gr ăbesc na șterea statelor centralizate și a
economiilor na ționale centralizate care vor oferi condi ții pentru dezvoltarea for țelor de
produc ție.
• formarea economiei interna ționale este rezultatul primei mari revolu ții
industriale bazat ă pe marea produc ție ma șinist ă
• ea a marcat și primul stadiu al diviziunii interna ționale a muncii, bazat ă pe o
dezvoltare interna țional ă realizat ă între sectoarele economiilor na ționale care a
împ ărțit ță rile lumii în ță ri industriale și ță ri agrare.

Procesul form ării economiei interna ționale a coincis cu procesul de atragere a întregii
lumi la formarea sistemului capitalist =>
• se pun bazele dezvolt ării for țelor de produc ție
• apar noi tendin țe de specializare interna țional ă în produc ție
• se adânce ște și apare o nou ă diviziune a muncii – diviziunea interna țional ă a
muncii
• se constituie pia ța mondial ă și se contureaz ă condi țiile apari ției și dezvolt ării
economiei mondiale .
1.4 DIVIZIUNEA INTERNA ȚIONAL Ă A MUNCII

Diviziunea interna țional ă a muncii ═ sistem de specializ ări în produc ție
necesar pentru schimburile cu str ăin ătatea => crearea unui sistem de
interdependen țe între economiile na ționale => fluxuri economice
interna ționale + participarea la circuitul economic mondia l.

Dup ă cel de-al II-lea r ăzboi mondial s-au creat premisele transform ării economiei
interna ționale în economie mondial ă pe m ăsura câ știg ării independen ței de stat de cât
mai multe ță ri ale lumii și pe m ăsura adâncirii interdependen țelor dintre economiile
acestor ță ri.

Definim economia mondial ă ca fiind totalitatea economiilor na ționale și
leg ăturile care se stabilesc între ele în virtutea divi ziunii interna ționale a
muncii și care sunt reglementate de cadrul juridic interna țional.

Diviziunea interna țional ă a muncii + economiile na ționale → element de baz ă al
economiei mondiale, reprezentând expresia tendin ței de specializare cu un dublu scop:
● adaptarea la circuitul mondial
● ob ținerea unui câ știg în diferite etape, de la bunuri primare la cele cu un
înalt grad de prelucrare.
Schimb ările care au intervenit în structura geografic ă a economiei mondiale în perioada
postbelic ă <= ● modific ările pe harta politic ă a lumii
● revolu ția tehnico-știin țifice contemporane => condi ții noi în
desf ăș urarea circuitului economic mondial.

În desf ăș urarea sa istoric ă, specializarea interna țional ă <= diviziunea interna țional ă a
muncii, este influen țat ă de:
• condi țiile naturale ale fiec ărei ță ri
• popula ție
• nivelul factorilor de produc ție de care dispune
• disponibilit ățile de capital și calificarea personalului
• tradi țiile economice
• serie de factori extraeconomici.

Formele specializ ării rezultate în urma diviziunii interna ționale a muncii sunt:
• specializarea intersectorial ă: de exemplu, specializarea industrie-agricultur ă
• specializarea intrasectorial ă (interramur ă): de exemplu, industrie – industrie
sau agricultur ă-agricultur ă
• specializarea intraramur ă: diversificarea gamei de produse a dus la împ ărțirea
ramurilor în subramuri de activitate
• specializarea tehnologic ă: de exemplu, licen ță -produs finit sau serviciu
• specializarea organic ă: presupune specializarea în ob ținerea de subansamble
ce urmeaz ă a fi încorporate unui produs complex.

Adâncirea + diversificarea diviziunii interna ționale a muncii și implicit a specializ ării
interna ționale => intensificarea leg ăturilor și interdependen țelor care exist ă la nivel de
state.

● Specializarea interna țional ă în produc ție urm ăre ște corelarea posibilit ăților
economiilor na ționale cu cererea existent ă pe pia ța mondial ă.

● Specializarea în diverse produc ții primare este specific ă majorit ății ță rilor mai pu țin
dezvoltate.

● Ță rile dezvoltate sunt specializate în produse manufa cturate, în domenii de mare
eficien ță , domenii de vârf ale industriei, ramuri de mare pr oductivitate ale agriculturii, în
sectorul serviciilor, etc.

Odat ă cu dezvoltarea factorilor de produc ție și extinderea specializ ării interna ționale s-
au format rela țiile economice interna ționale = ansamblul raporturilor, structurilor și
tranzac țiilor economice dintre agen ții economici apar ținând unor state diferite, incluzând
comer țul interna țional, cooperarea în produc ție și tehnico-știin țific ă, rela țiile valutar-
financiare și de credit ș.a., ca și rela țiile din sfera produc ției și a cercet ării știin țifice.

Cre șterea interdependen țelor economice => cre șterea importan ței rela țiilor economice
interna ționale în dezvoltarea economiei na ționale.

Mecanismele + formele de manifestare ale rela țiilor economice interna ționale au fost în
timp, fie de colaborare între diverse state, fie ad ecvate intereselor principalelor puteri
economice, fiind rela ții de dependen ță a unor state fa ță de altele => accentuarea
interdependen țelor dintre statele lumii + extinderea fenomenului subdezvolt ării.

Toate aceste influen țe fac ca statele s ă se specializeze pentru a participa, pe baz ă de
interes reciproc, la schimburile economice interna ționale, la comer țul exterior. Existen ța
rela țiilor economice interna ționale face posibil ă dezvoltarea fluxurilor economice
interna ționale.

Intrebari de autoevaluare:
1. Ce este economia mondial ă?
2. Ce diferen ță exist ă între rela țiile economice interna ționale și rela țiile economice
mondiale?
3. Care sunt principalele forme ale specializ ării interna ționale?
4. Care sunt condi țiile care au determinat apari ția economiei mondiale?
5. Ce rol au avut marile descoperiri geografice în dez voltarea pie ței mondiale?
6. Care este diferen ța dintre economia interna țional ă și economia mondial ă?

Rezumatul acestei sectiuni:
Diviziunea social ă a muncii → /circle4/circle4 /circle4/circle4 prima mare diviziune social ă a muncii
/circle4/circle4 /circle4/circle4 a doua mare diviziune social ă a muncii
/circle4/circle4 /circle4/circle4 a treia mare diviziune social ă a muncii
↓
Diviziunea interna țional ă (mondial ă) a muncii
↓
Schimburi între statele lumii
↓
Comer ț interna țional (mondial)
↓
Accentuarea interdependen țelor dintre statele lumii

Referate propuse:
1. Cauzele apari ției și evolu ția rela țiilor economice mondiale
2. Dezvoltarea stadial ă a economiei mondiale
3. Caracterul eterogen al economiei mondiale

Texte de comentat:

1. “În economia natural ă dimensiunile produc ției erau determinate în mod hot ărâtor de
dimensiunile consumului propriu al produc ătorilor în șiși. M ărimea și întinderea
produc ției de bunuri nu puteau dep ăș i nevoile de consum ale fiec ărui produc ător,
întrucât rezultatele ob ținute aveau ca unic ă (oricum ca principal ă) destina ție
autoconsumul. Într-o astfel de economie, circula ția m ărfurilor și a banilor – se presupune
– erau sporadice și de mic ă amploare. … Rezervele de produc ție, de dimensiuni mici, nu
urm ăreau în primul rând dezvoltarea, ci, mai degrab ă, acoperirea consumului între
recoltele succesive, ori în cazul producerii unor r iscuri (secet ă, incendii, recolte slabe,
etc.).”

Popescu, Gheorghe – Modele de comer ț exterior , Editura Corvin, Deva, 2001, pag. 18.

2. “Indiferent de modul în care apreciem începuturile diviziunii mondiale a muncii, vom
fi de acord c ă în secolul nostru și mai ales în perioada postbelic ă ea a contribuit practic
la schimbarea lumii. Este suficient s ă spunem c ă pe baza ei s-au cl ădit și s-au recl ădit
structurile economice ale multor state și… f ără s ă consider ăm prea îndr ăznea ță afirma ția,
s-au produs și se vor produce în continuare chiar modific ări în geografia politic ă și
economic ă a lumii. Trebuie s ă facem îns ă imediat precizarea c ă aceast ă important ă surs ă
de schimb ări, cum am sus ținut c ă este diviziunea mondial ă a muncii, la rândul ei, a fost
propulsat ă în cea mai mare parte de revolu ția contemporan ă știin țifico-tehnic ă.”

Adumitr ăcesei, I.D. (coord.) – Mondoeconomie. Rela ții economice interna ționale ,
Editura Polirom, Ia și, 1999, pag. 110.

3. “Comer țul exterior duce din țar ă acea parte de surplus din produc ția p ământului și
muncii pentru care nu e nici o cerere în interior și aduce în schimb alte bunuri care sunt
dimpotriv ă cerute acolo…Prin acest mijloc, îngustimea pie ței interne nu constituie nici o
piedic ă pentru ca diviziunea muncii, în orice ramur ă de me ște șug sau manufactur ă s ă fie

dus ă la cea mai mare perfec țiune.”

Smith, Adam – Avu ția na țiunilor , vol. I, Editura Academiei Republicii Populare
Române, Bucure ști, 1962, pag. 299.

Termeni cheie:

Prima mare diviziune social ă a muncii a avut loc prin desprinderea triburilor de p ăstori
de cele ale cultivatorilor de p ământ.

A doua mare diviziune social ă a muncii a avut loc prin desprinderea me ște șugarilor din
rândul agricultorilor.

A treia mare diviziune social ă a muncii s-a realizat odat ă cu separarea negustorilor de
me ște șugari.

Diviziunea mondial ă a muncii = specializarea economiilor na ționale ale diferitelor ță ri
în producerea și exportul unor bunuri, conform principiului avanta jului relativ; reflect ă
rela țiile care se stabilesc între statele lumii în proce sul dezvolt ării produc ției și
comer țului mondial, precum și locul și rolul fiec ărei ță ri în circuitul mondial.

Materiale didactice necesare:
Me șter, Liana – Economie mondial ă, Departamentul de Înv ăță mânt la Distan ță ,
Universitatea din Oradea, 2010

Bibliografie:
1. Adumitr ăcesei, I.D. (coord.) – Mondoeconomie. Rela ții economice interna ționale ,
Editura Polirom, Ia și, 1999.
2. Bonciu, Florin – Economie mondiala , Editura Universitara, Bucuresti, 2009
3. Bari, Ioan – Economie mondial ă, Editura Didactic ă și pedagogic ă, Bucure ști, 1997.
4. Dobrot ă, Ni ță (coord.) – Dic ționar de economie , Editura Economic ă, Bucure ști, 1999.
5. Dumitrescu, Sterian, Bal, Ana – Economie mondial ă, Editura Economic ă, Bucure ști,
2003.
6. Me șter, Liana – Economie mondial ă, Editura Universit ății din Oradea, Oradea, 2007.
7. Popescu, Cornelia – Elemente de economie mondial ă, Editura Economic ă, Bucure ști,
1999.