Concurenta Si Politica Privind Concurenta

Într-o epocă a globalizării, caracterizată prin incercarea continua de a reduce, ajusta sau chiar elimina barierele în ceea ce priveste libera circulație a bunurilor, serviciilor, capitalurilor și persoanelor, guvernele au obligația de a acționa astfel încât să asigure siguranța, bunăstarea cetățenilor, precum și existența unui mediu concurențial predictibil și prietenos, în cazul firmelor.

În prezent, concurența este considerată ca fiind un factor de primă importanță, prin care agentii economici sunt constrânsi să devină eficienti, să ofere o gamă cât mai largă de produse și servicii, la prețuri mai mici, facilitând astfel bunăstarea consumatorilor și alocarea optimă a resurselor în societate.

Concurența nu are o definiție unanim acceptată, ea capatand mereu o alta semnificație în funcție de context.

Privită ca un procedeu deschis de confruntare, prin care agenții economici urmăresc să-și îmbunătățească situația, concurența este apreciată de mulți economiști drept „calea cea mai bună de satisfacere a intereselor tuturor”, respectiv de maximizare a gradului de satisfacere a nevoilor acestora. Sub presiunea concurenței, întreprinzătorii sunt determinați să reducă cheltuielile individuale de producție, să extindă proporțiile capitalului, să introducă progresul tehnic în toate fazele activității (producție, aprovizionare, desfacere, organizare), să investească în cercetarea științifică etc.

Privită din punct de vedere economic, „concurența este întotdeauna legată de tranzacții pe piață, de cerere și ofertă și de procesul schimbului”.Mai exact, se poate spune că există concurență economică dacă consumatorul poate alege alternativa cea mai convenabilă preferințelor sale. Astfel, prin concurența se intelege libertatea individului de a alege.

Totodată, concurența exprimă comportamentul specific interesat al tuturor subiecților de proprietate, care pentru a-și atinge obiectivele intră în raporturi de cooperare și confruntare cu ceilalți. Ea reprezintă o actiune competitiva a agentilor economici pentru a obține avantaje sau măcar pentru a reduce probabilitatea producerii riscurilor. În această competiție fiecare acționează din interes. Astfel, cumpărătorii caută vânzătorii care oferă prețul cel mai mic, calitatea cea mai bună, condițiile de livrare a bunurilor de consum cele mai favorabile. La rândul lor, vânzătorii se întrec între ei pentru

atragerea unui numar cât mai mare de cumpărători, cu forță economică ridicată, stabili în achiziție. Din această competiție, în mod normal, ies învingători cei mai buni.

Concurenta în deplinatatea sa există atunci când și acolo unde pretul se formează liber, cererea si oferta este ridicata, iar libertatea de alegere este aparată și garantată de un sistem democratic.

Economia de piață modernă se bazează pe conservarea principiului libertații de concurență între cei care exercită aceeași activitate, urmaresc același scop sau un scop asemanator. Concurența este privita ca o condiție și o garanție a progresului. Dar, libertatea concurenței iși are limitele în practicile comerciale cinstite, partenerii având datoria să respecte un minimum de moralitate. Depașirea acestor limite transmite concurenței caracterul neloialității și angajează raspunderea celui care savarsește acte de o asemenea calificare.

Apariția tot mai frecventa a abuzurilor și a formelor comerciale anticoncurențiale, în lupta pentru puterea economică, pentru dominația pieței a facut ca problema respectării și apărării concurenței reale să facă obiectul reglementarilor legale și procedurilor de urmarire și sancționare, de reprimare a abuzurilor de la regulile normalității concurenței.