Concurenta In Domeniul Produselor de Panificatie

CUPRINS

1. REZUMAT

1.1. Descrierea pieței și a rolului firmei

În ultimii ani, concurența în domeniul produselor de panificație a crescut vertiginos. Datorită ciclului foarte scurt de fabricație al acestor produse și a cererii relativ stabile, întreprinzătorii privați au preferat să investească în domeniu, astfel încât în prezent există în județul Iași 176 de brutării, din care mai mult de jumătate în municipiul Iași.

Piața S.C. „RIGA PAN” S.A. reprezintă spațiul economico – geografic unde ea este prezentă cu produsele sale, cu prestigiul și influența sa.

Societatea produce și comercializează anual pe piața internă peste 7000 de tone de făină de diverse tipuri, 3000 de tone de pâine în diverse sortimente și 35 de tone de produse de patiserie.

Piața căreia i se adresează S.C. „RIGA PAN” S.A. are un caracter local pe de o parte și tradițional pe de altă parte. Geografic această piață e localizată în orașul Iași, iar din punct de vedere al componenței este o piață tradițional universală

Societatea realizează vânzări prin rețeaua de magazine RIGA PAN de pe raza municipiului Iași și prin intermediul unor firme private. Cu firmele private de distribuție vânzarea se face pe bază de comenzi ferme și contracte.

Rețeaua de distribuție era constituită în 1993 din 17 magazine proprii de desfacere.

Aprovizionarea magazinelor (proprii sau nu) se face prin intermediul mașinilor speciale pentru pâine, aflate în dotarea societății. Dacă în urmă cu câțiva ani acestea corespundeau perfect nevoilor de distribuție a produselor, în

prezent scăderea producției a redus eficiența utilizării lor, făcând de dorit utilizarea unor mașini mai mici.

În 1999 numărul magazinelor proprii a crescut la 21, două treimi din acestea fiind dotate cu vitrine frigorifice pentru păstrarea alimentelor. Toate magazinele au fost dotate cu case de marcat și cântare electronice. Personalul este calificat și bine pregătit pentru a asigura un comerț civilizat.

Magazinele primesc, gestionează și vând produsele. Actele întocmite în magazine sunt predate biroului financiar-contabil, iar numerarul încasat se predă zilnic la casierie, putând fi utilizat chiar în ziua următoare în scopurile stabilite de societate.

Criteriile de selecție a modalității de distribuție se bazează pe următoarele:

plata imediată;

volumul comenzii;

relația anterioară.

Contractele de livrare practicate de S.C. RIGA PAN S.A. în calitate de furnizor conțin prevederi asiguratoare referitoare la:

documentele și modalitățile de plată;

recepția mărfii la sediul firmei;

garanție;

răspunderea contractuală.

S.C. RIGA PAN S.A. a participat la o licitație organizată de S.C. ELDA PAN S.A. Iași în decembrie 2002, achiziționând întreaga afacere ( prin contractarea de credit bancar ):

o moară de grâu;

un atelier de panificație;

o patiserie – pizzerie;

17 magazine de desfacere a produselor alimentare.

Vânzările S.C. ELDA PAN S.A. se desfășurau sub următoarele forme:

vânzări en gros – 25%;

vânzări cu amănuntul – 33%;

vânzări prin rețeaua proprie de magazine – 42%.

Evoluția vânzărilor zilnice este prezentată în tabelul următor:

Cifra zilnică a vânzărilor a înregistrat o tendință de creștere în primii 2 ani. În termeni reali, evoluția a fost ascendentă în perioada 1998- 1999 și descendentă în perioada 2000-2001.

Aprovizionarea magazinelor (proprii sau nu) se face prin intermediul mașinilor speciale pentru pâine, aflate în dotarea societății. Dacă în urmă cu câțiva ani acestea corespundeau perfect nevoilor de distribuție a produselor, în prezent scăderea producției a redus eficiența utilizării lor, făcând de dorit utilizarea unor mașini mai mici.

În 1999 ea deținea o treime din piața de desfacere a produselor de panificație din județ, această cotă este în prezent de aproximativ 20%. Această evoluție s-a suprapus pe o scădere generală a consumului, ceea ce a determinat și reducerea producției unității.

Datorită scăderii producției unității, firma S.C. RIGA PAN S.A. va prelua această afacere.

1.2. Produsele ce urmează a fi oferite de noua firmă

În urma realizării unor chestionare, produsele cele mai căutate de clienți sunt:

făina albă tip 650;

făina albă tip 480;

gris;

tărâțe;

franzela “Neptun” (0,500 kg/buc.);

franzela “Pariziana” (0,400 kg/buc.);

colac moldovenesc (1 kg/buc.);

colăcei moldovenești (0,1 kg/buc.);

pateuri (0,050 kg/buc.);

saleuri – vrac;

minipateuri cu brânză – vrac;

minipateuri cu ciuperci – vrac;

batoane cu lapte (0,100 kg/buc.);

cozonac cu stafide și cacao (0,800 kg/buc.).

Se remarcă faptul că ponderea cea mai mare o au produsele alimentare de bază, caracterizate printr-o cerere puțin elastică în raport cu prețul, ceea ce a determinat o scădere mai puțin accentuată a consumului în condiții de inflație.

1.3.Echipa de conducere

Adunarea Generală a Acționarilor este organul de conducere care decide asupra activității societății și adoptă politica economică și comercială.

Societatea este administrată de Consiliul de Administrație, compus din 7 persoane alese de Adunarea Generală a Acționarilor pe o perioadă de patru ani. Consiliul de Administrație este condus de un președinte, care are și calitatea de director general.

Gestiunea societății este verificată Comisia de Cenzori, formată din trei membri aleși de Adunarea Generală a Acționarilor.

Directorul general al societății este ajutat de directorul executiv tehnic și de directorul executiv economic.

Directorul tehnic este conducătorul direcției producție.

Directorul economic (șeful direcției economice) are în subordine următoarele compartimente:

biroul financiar-contabilitate-prețuri;

oficiul de calcul;

biroul aprovizionare.

S.C. COMPAN S.A. are 230 de angajați, cu funcții și calificări corespunzătoare, definite în fișa postului.

Compartimentul activității de producție este subordonat directorului general și îndrumă, conduce și răspunde de activitatea de producție, având următoarele atribuții:

asigură desfășurarea activității compartimentelor funcționale din subordinea sa în scopul realizării programelor de producție si a reparării dotării;

ia măsuri pentru elaborarea si respectarea indicatorilor tehnici si tehnologici cu privire la programarea, pregătirea și urmărirea producției;

asigură respectarea normelor de tehnică a securității și protecția muncii, ia măsuri împotriva celor care nu le respecta;

răspunde de activitatea de organizare a producției și muncii în scopul creșterii productivității muncii, reducerii costurilor, creșterii rentabilității și beneficiului societății.

Compartimentul comercial are atribuțiile:

asigură fundamentarea propunerilor pentru organigrama unității, schemei de personal, a atribuțiilor fiecărui sector de activitate, a veniturilor și cheltuielilor pentru activitatea de baza și a altor activități, a tarifelor pentru prestații etc.;

asigura contractele pentru prestații, întocmește facturi pentru activitatea de bază, asigura analizele economice pe secții privind realizarea veniturilor și cheltuielilor și îndeplinirea sarcinilor de către conducere;

elaborează planul de prestații, venituri și cheltuieli al unității pe structuri și activități (de bază și alte activități).

1.4. Prezentarea datelor financiare la firma S.C. ELDA S.A.

1.5.Suma necesară a fi împrumutată și modul de folosire și restituire a banilor

Suma necesară a fi împrumutată pentru dezvoltarea noii afaceri( S.C. ELDA S.A.)= 241 242ε

2. ISTORICUL FIRMEI S.C. „RIGA PAN” S.A.

2.1. Data înființării

S. C. RIGA PAN S.A. a luat ființă în decembrie 1992. Este persoană juridică română, are forma juridică de societate pe acțiuni și își desfășoară activitatea în conformitate cu legile române și statutul ei. Societatea nu are filiale sau sucursale în țară sau străinătate.

Sediul societății este în Iași, str. Șoseaua Păcurari nr. 26. S.C. .RIGA PAN S.A. are codul fiscal R3911847 și este înregistrată la Registrul Comerțului sub numărul J22-464-1993.

Capitalul social inițial al societății a fost de 78.215.000 lei, fiind împărțit în 15.643 acțiuni cu o valoare nominală de 5000 lei. Capitalul social actual este de 2.052.537.000 lei, divizat în 125.144 acțiuni a 16.401 lei fiecare. De la înființare până în prezent numărul acționarilor a scăzut de la 2.132 la 1.318 datorită concentrării deținerilor de acțiuni.

Obiectul de activitate conform statutului este reprezentat de:

producția, inclusiv aprovizionarea și importul pentru producție și desfacere pe piața internă și externă a produselor obținute prin prelucrarea industrială a cerealelor, a produselor de panificație și pastelor făinoase;

comercializarea cu ridicata și amănuntul a produselor și mărfurilor alimentare și nealimentare de orice fel prin magazine proprii sau închiriate, concesionate sau în locuri special amenajate – piețe, târguri precum și în sistem ambulant, prin tonete, rulote, automagazine și altele de acest fel;

operațiuni de import-export, exclusiv cele prevăzute la punctul a., produse și servicii, operațiuni specializate de comerț exterior (leasing, intermediere, lohn, depozit, magazine, licitații, cooperare, gaj, ipotecă, barter, reprezentanță), precum și oricare alt gen de servicii de comerț exterior;

prestări de servicii în domeniul:

transportul de mărfuri și persoane în trafic intern și internațional;

intermedieri mobiliare și imobilare în sistem de comision sau consignație și reprezentanță comercială;

intermedieri și cumpărări de active și acțiuni de către acționarii S.C. RIGA PAN S.A.;

intermedierea cumpărării de active și acțiuni de către acționarii salariați și îi reprezentarea acestora față de terți în astfel de acțiuni.

Concesionarea de terenuri arabile și creditarea proprietarilor de terenuri pentru producția de cereale;

În realizarea obiectului de activitate societatea comercială efectuează orice alte operațiuni privind dezvoltarea, modernizarea și exploatarea capacității de producție, cumpărarea de active și acțiuni, având dreptul de a cumpăra, închiria sau a dobândi prin alte mijloace și de a obține orice fel și orice drepturi, privilegii sau orice avantaj asupra sau în legătură cu orice proprietăți și orice construcții, clădiri, locuințe, ateliere, magazine, depozite, capacități de producție, mașini, echipamente, instalații, motoare, material rulant, mijloace auto și orice proprietate imobiliară sau drepturi de orice fel.

Baza materială a societății este compusă din următoarele active principale:

o moară de grâu – construită în 1912, a ajuns prin modernizări succesive la o capacitate de măciniș de 124 de tone în 24 de ore; utilajele sunt de proveniență românească (15 valțuri tip Topleț) și turcească (umidificatoare, mașini de gris).

În urma procesului de măcinare se pot obține toate tipurile de făină, diferențiate în funcție de conținutul în cenușă și substanțe minerale;

cele 21 magazine de desfacere a produselor alimentare sunt răspândite în tot orașul.

2.2 Scopul firmei S.C. „ RIGA PAN „ S.A.

Scopul firmei este de a produce și comercializa produsele de panificație proprii.

Aspirăm să dobândim o reputație pe piață ca fabricant și distribuitor de produse de panificație. Putem obține acest lucru prin dezvoltarea promptă a produselor, înțelegerea clară a tendințelor și nevoilor de pe piață, comercializare și îmbuteliere inovatoare și profitabile.

Pentru a ne atinge obiectivul, S.C. RIGA PAN S.A. are nevoie de capital, talent managerial, facilități mai mari și mai eficiente.

3. DESCRIEREA GENERALǍ A AFACERII

3.1 Obiective. Strategie. Tactici

Produsul fabricat și oferit de firmă fiind un produs final, va fi realizat pe piață consumatorului și este orientat persoanelor de toate vârstele.

Clienții potențiali ai întreprinderii sunt persoanele de toate vârstele.

Pentru ai determina pe clienții să cumpere produsele fabricate de întreprindere, conducerea va pune accentul, în primul rând, pe calitatea deosebită a serviciilor prestate, prețul convenabil. Produsele firmei vor ti distribuite direct consumatorului.

Prețurile la produsele abricant și distribuitor de produse de panificație. Putem obține acest lucru prin dezvoltarea promptă a produselor, înțelegerea clară a tendințelor și nevoilor de pe piață, comercializare și îmbuteliere inovatoare și profitabile.

Pentru a ne atinge obiectivul, S.C. RIGA PAN S.A. are nevoie de capital, talent managerial, facilități mai mari și mai eficiente.

3. DESCRIEREA GENERALǍ A AFACERII

3.1 Obiective. Strategie. Tactici

Produsul fabricat și oferit de firmă fiind un produs final, va fi realizat pe piață consumatorului și este orientat persoanelor de toate vârstele.

Clienții potențiali ai întreprinderii sunt persoanele de toate vârstele.

Pentru ai determina pe clienții să cumpere produsele fabricate de întreprindere, conducerea va pune accentul, în primul rând, pe calitatea deosebită a serviciilor prestate, prețul convenabil. Produsele firmei vor ti distribuite direct consumatorului.

Prețurile la produsele livrate vor fi constituite din elementele proprii lor, reieșind din costurile de producție și din alte cheltuieli.

Reclama produselor va fi efectuată prin intermediul rețelei mass-media, foi volante, standuri luminescente și pe automobilele care livrează produsele firmei

3.2 Structura personalului

Structura personalului pe compartimente era la 31.12.2002 următoarea:

Din tabel se poate remarca ponderea importantă a personalului care lucrează în cadrul compartimentelor de producție și comercializare, care au un rol esențial în activitatea societății.

În ceea ce privește structura personalului în funcție de gradul de calificare, aceasta se prezintă ca în tabelul următor:

Se remarcă preponderența categoriilor muncitori calificați (48%) și personal cu studii medii (37%). Această structură de personal este adecvată specificului activității societății.

Structura personalului în funcție de domeniul de activitate se prezintă astfel:

Se observă preocuparea pentru sporirea ponderii personalului direct productiv, corelată cu reducerea cheltuielilor administrative.

Fluxurile de informații sunt următoarele:

secții de producție/ birou de aprovizionare (rapoarte de producție, de gestiune, avize etc.) compartimentul financiar-contabil (verificare, avizare) oficiul de calcul (prelucrare, centralizare) compartimentul financiar-contabil note contabil

3.3 Competiția

Selectarea furnizorilor firmei se face pe următoarele criterii:

calitatea produselor;

prețul oferit;

facilitățile de plată;

distanță.

4. STRATEGIA

Strategia reprezintă acele mutații organizaționale și manageriale folosite pentru atingerea obiectivelor prin promovarea misiunii firmei.

Odată cu achiziționarea firmei S.C. ELDA S.A., S.C. RIGA PAN S.A. va opta pentru o diversificare a produselor, concretizată în fabricarea unui nou produs – pizza- .

Pentru păstrarea și lărgirea poziției pe piață întreprinderea va adopta o strategie îndreptată spre:

-ridicarea calității produsului;

-lărgirea sortimentului produsului;

-ridicarea nivelului de deservire post-vânzare;

-stabilirea unii preț convenabil pentru toate păturile sociale.

Se remarcă faptul că ponderea cea mai mare o au produsele alimentare de bază, caracterizate printr-o cerere puțin elastică în raport cu prețul, ceea ce a determinat o scădere mai puțin accentuată a consumului în condiții de inflație. Unele din produse fac parte din clasa bunurilor Giffen, cererea lor crescând în condițiile scăderii veniturilor. Acest fapt constituie, în condițiile unei rate a inflației ridicate și ale scăderii veniturilor reale, un avantaj potențial pentru societate. În același timp, ciclul de fabricație foarte scurt favorizează adaptarea rapidă a prețurilor de desfacere la variațiile costurilor materiilor prime.

Societatea realizează vânzări prin rețeaua de magazine RIGA PAN de pe raza municipiului Iași și prin intermediul unor firme private. Cu firmele private de distribuție vânzarea se face pe bază de comenzi ferme și contracte.

Ca avantaje ale implementării acestei strategii:

datorită loialității clienților și a disponibilității lor de a accepta prețuri mai mari, firma poate obține profituri mai mari;

aceeași loialitate a clienților asigură firmei o poziție forte în fața competitorilor, o mai mare flexibilitate în relațiile cu furnizorii.

5.DESCRIEREA PRODUSELOR ȘI MODUL DE FOLOSIRE

5.1 Ciclul produselor

Produsele fabricate :

făina albă tip 650;

făina albă tip 480;

gris;

tărâțe;

franzela “Neptun” (0,500 kg/buc.);

franzela “Pariziana” (0,400 kg/buc.);

colac moldovenesc (1 kg/buc.);

colăcei moldovenești (0,1 kg/buc.);

pateuri (0,050 kg/buc.);

saleuri – vrac;

minipateuri cu brânză – vrac;

minipateuri cu ciuperci – vrac;

batoane cu lapte (0,100 kg/buc.);

cozonac cu stafide și cacao (0,800 kg/buc.).

Procesul tehnologic a producerii pâinii consta din 5 etape principale:

Cernerea fainii si pregătirea maielei;

Malaxarea aluatului;

Divizarea si dospirea aluatului;

Coacerea;

Răcirea si transportarea produselor gata.

In genere sectorul de panificație este caracterizat prin întreprinderi cu procese tehnologice preponderent semi-automatizate. In afara ca acest moment contribuie la creșterea flexibilității si eficientei producției, el permite menținerea standardelor de calitate. Desigur situația este diferita pentru brutăriile mici, specializate in pâine proaspătă.

Inovațiile substanțiale ale întreprinderilor de panificație cer modificări ale procesului de producție. Dezvoltarea și perfecționarea ambalajelor nu este larg răspândită la noi în țară.

Neajunsurile tehnologice în comparație cu practicile internaționale

Prin utilizarea materialelor speciale de ambalare, este posibil de a perfecționa produsele atât in termeni de calitate cât și durata de păstrare. O tehnica nouă pentru conservarea produselor de panificație este atmosfera modificată, larg răspândită pentru pâine (dar nu în țara noastră).

Firma noastră produce pâine din faină de grâu, un asortiment larg de produse de panificație și covrigărie, biscuiți, produse din gofre, diverse tipuri de paste făinoase și pizza. Astăzi aproape 1000 de întreprinderi sunt cumpărători ai noștri. Pentru comoditatea cumpărătorilor producția se eliberează în ambalaje. Se utilizează diferite materiale de ambalaj: carton, polipropilena. Împreună cu beneficiarii elaborăm tipuri speciale de ambalaj conform cerințelor clienților noștri.
Toată producția se fabrică în stricta corespundere cu cerințele standardelor de stat cu utilizarea componentelor naturale curate biologic. Tehnologia de fabricare a producției, calitatea ei se verifică permanent de către organele de control corespunzătoare ale țarii. În condițiile concurentei înalte S. C. RIGA PAN S.A. nu numai că a supraviețuit, dar și-a stabilit prioritatea sa pe piața IAȘULUI. La întreprindere permanent se caută noi domenii de activitate.
Este creata baza comercială, ce execută cererile pentru partide de producție cu ridicata, atât fabricate de către întreprindere, cât și de alți furnizori de mărfuri alimentare.
Tehnologii firmei noastre depun toată abilitatea și experiența pentru calitatea înaltă și gustul bun al producției noastre de pe masa clienților noștri.

5.2 Descrierea clienților și a surselor de aprovizionare

Principalii clienți ai S.C. COMPAN S.A. sunt următorii:

Plata furnizorilor se face în termen de 30 de zile pentru furnizorii fără contract și în funcție de data scadenței stabilite, pentru cei cu contract.

Principalii furnizori ai societății sunt:

5.3 Schița de amplasare a firmei

N N

Șoseaua Păcurari

5.4 Metoda de producție folosită

Procesul tehnologic de obținere a făinii cuprinde:

Pregătirea boabelor;

Măcinarea propriu-zisă.

Pregătirea boabelor respectă următoarele operații:

separarea impurităților mai mici sau mai mari decât boabele de grâu;

separarea prafului și a altor impurități de acest gen;

decojirea parțială a boabelor;

condiționarea (tratamentul hidrotermic) boabelor, urmată de un repaos pentru echilibrarea umidității în zona periferică a boabelor.

Măcinarea propriu-zisă respectă următoarele operații:

măcinișul inferior din care se obține 97,5%-99,5% din masa inițială, restul fiind pierderi;

măcinișul superior care se aplică maselor purificate rezultând: crupe(particule mari), grișuri(particule intermediare), făină, tărâțe.

Procesul tehnologic de obținere a pâinii cuprinde:

formarea loturilor omogene de făină;

cernerea făinii;

dozarea făinii;

dozarea apei și a drojdiei pentru prepararea maielei;

prepararea maielei;

frământarea maielei;

fermentarea maielei;

prepararea aluatului;

frământarea aluatului;

fermentarea aluatului;

dozarea aluatului;

predospirea bucăților de aluat;

dospirea finală a aluatului;

pregătirea cuptorului;

pregătirea bucăților de aluat;

coacerea aluatului;

răcirea pâinii;

depozitarea pâinii;

ambalarea pâinii;

livrarea către clienți.

6. STRATEGIA DE MARKETING

6.1 Piața

Așa cum am afirmat, piața firmei S.C. RIGA PAN S.A. are un caracter local pe de o parte, și tradițional pe de altă parte. Geografic această piață e localizată în orașul Iași, iar din punct de vedere al componenței este o piață tradițional universală.

6.2 Avantajele firmei

datorită loialității clienților și a disponibilității lor de a accepta prețuri mai mari, firma poate obține profituri mai mari;

aceeași loialitate a clienților asigură firmei o poziție forte în fața competitorilor, o mai mare flexibilitate în relațiile cu furnizorii.

6.3 Piața țintă

În cazul nostru este greu de delimitat o piață țintă. Orice persoană este client al nostru, consumator de pâine. Totuși pentru specialitățile noastre (covrigi, batoane, saleuri, pateuri ) principalii clienți ai noștri sunt copiii și adolescenții (marea majoritate a magazinelor noastre sunt amplasate în jurul grădinițelor, a liceelor).

Premisa esențială a identificării unei ținte de comunicare eficiente o constituie analiza corespunzătoare a pieței și a elementelor sale componente.

Ținta noastră comercială răspunde la întrebarea: CARE SUNT CLIENȚII NOȘTRI POTENȚIALI?, iar ținta de comunicare răspunde la întrebarea: CUI TREBUIE SǍ NE ADESǍM PENTRU A VINDE SAU A FACE SǍ SE VÂNDǍ PRODUSELE NOASTRE?

6.4 Segmentarea pieței țintă

7. INFORMAȚII FINANCIARE

CALCULE PREVIZIONARE PE 3 ANI

Analiza financiară este activitatea de diagnosticare a stării de performanță financiară a întreprinderii la încheierea exercițiului. Ea își propune să stabilească punctele tari și punctele slabe ale gestiunii financiare, în vederea fundamentării unei noi strategii de menținere și de dezvoltare într-un mediu concurențial. De asemenea, analiza financiară face obiectul preocupărilor externe ale partenerilor economici și financiar-bancari, pentru fundamentarea unor posibile acțiuni de cooperare cu respectiva întreprindere. Atât analiza pe plan intern, cât și cea externă au ca obiectiv determinarea rentabilității și a riscului și, în final, a valorii întreprinderii. Sursa de date pentru analiza financiară o constituie documentele contabile de sinteză: bilanțul, contul de rezultate și anexa la bilanț.

Structura bilanțului se apropie tot mai mult de o prezentare funcțională (pe activități) a datelor contabile, în detrimentul unei prezentări după criteriile financiare de lichiditate și exigibilitate. De aceea este necesară o tratare prealabilă a datelor contabile pentru adaptarea lor la criteriile care permit o analiză financiară semnificativă. În acest sens sunt utile detalierile care se fac în anexa la bilanț privind lichiditatea activelor, îndeosebi a creanțelor și exigibilitatea pasivelor, mai cu seamă a datoriilor întreprinderii. Se ajunge astfel la construcția unui “bilanț financiar”, în care clasamentul posturilor de activ și de pasiv se face exclusiv după criteriile de lichiditate și exigibilitate.

Pentru a respecta cât mai fidel criteriul lichidității, activele fixe se prezintă în următoarea succesiune:

imobilizările

imobilizările necorporale neamortizabile (de exemplu fondul de comerț), care au o lichiditate foarte slabă;

imobilizările corporale neamortizabile (terenurile) care au, de asemenea, o lichiditate slabă;

imobilizările necorporale amortizabile (brevete, licențe, cheltuieli de înființare etc.) devin lichide pa măsura repartizării cheltuielilor ocazionate de acestea asupra mai multor perioade de gestiune;

imobilizările corporale amortizabile, care devin lichide pe măsura amortizării lor;

participațiile, sub formă de acțiuni sau părți sociale pe care întreprinderea le deține în permanență pentru a controla o altă societate sau pentru a exercita, în cadrul acesteia, o influență predominantă.

alte imobilizări financiare (dobânzi calculate și cu scadență amânată, împrumuturi de la terți, depozite și cauțiuni).

Activele circulante sunt mai lichide decât activele fixe, putând fi rapid transformate în monedă. Durata recuperării capitalurilor bănești alocate în aceste active este mai scurtă și de aceea ele mai sunt numite și decalaje de plăți nefavorabile.

Structura pasivului, după criteriul exigibilității, grupează posturile de pasiv în două mari categorii:

capitalurile proprii;

datoriile.

Capitalurile proprii au o exigibilitate nulă, întrucât capitalul mobilizat de la acționari sau conservat prin reinvestirea profiturilor este definitiv la dispoziția întreprinderii, pe toată durata ei de viață.

Analiza datoriilor, în funcție de gradul lor de exigibilitate, are o mare importanță pentru evaluarea riscului financiar pe care îl implică îndatorarea întreprinderii. Gruparea în datorii financiare (pe termen lung și mediu) și datorii de exploatare (pe termen scurt) se face în funcție de scadența obligațiilor de plată

Pentru S.C RIGA pan S.A., bilanțurile financiare pe anii 2003, 2004 și 2005 se prezintă astfel:

ACTIV – mii lei –

ACTIV CORECTAT – mii lei –

Pasiv Pasiv corectat

Analiza financiară urmărește să evidențieze, pe de o parte, modalitățile de realizare a echilibrului financiar pe termen lung și pe termen scurt (obiectiv al analizei pe bază de bilanț) și, pe de altă parte, treptele de acumulare bănească, de rentabilitate ale activității întreprinderii (obiectiv al analizei pe baza contului de profit și pierderi). Bilanțul sintetizează starea patrimonială a întreprinderii la un moment dat, în timp ce contul de rezultate sintetizează rezultatul fluxurilor economice și financiare de intrare, de prelucrare și de ieșire, pe perioada considerată. Informația comună, care se întâlnește în cele două documente de sinteză, este rezultatul net (profitul sau pierderea), ca o reflectare a rentabilității întreprinderii (intrări, prelucrări, ieșiri) și a noii stări patrimoniale a acesteia.

Diferența dintre activul total și datoriile totale contractate dă o primă și principală evaluare a întreprinderii la data încheierii exercițiului. Această ecuație fundamentală a bilanțului redă situația netă a întreprinderii, respectiv averea netă a acționarilor (activul neangajat în datorii).

SITUAȚIA NETĂ = ACTIV – DATORII

Din desfășurarea ciclului de exploatare vor rezulta următoarele consecințe financiare:

întreprinderea va putea obține amânări la plata furnizorilor (credite furnizor), ceea ce reprezintă un mijloc de finanțare din afară;

din momentul cumpărării materiilor prime și până în momentul vânzării produselor finite, întreprinderea își va imobiliza o parte din capitalul său în stocuri create în fazele ciclului de exploatare (materii prime, producție neterminată, produse finite), astfel că acestea generează un prim, și cel mai important, necesar de finanțare a activelor circulante;

întreprinderea se va afla deseori în situația de a acorda amânări la plată clienților (credite clienți), astfel că trebuie să finanțeze și aceste sume aflate în curs de încasare.

Necesarul financiar al exploatării reprezintă diferența dintre capitalul imobilizat în stocuri și formarea creanțelor clienți și finanțarea înglobată în datoriile către furnizori, pe de altă parte. Nevoia de fond de rulment este expresia realizării echilibrului pe termen scurt dintre necesarul și resursele de capitaluri circulante:

NECESAR DE FD. DE RULMENT=ALOCĂRI CICLICE-SURSE CICLICE

=(Stocuri +Creanțe)- Datorii de exploatare

Necesarul de fond de rulment va înregistra valori pozitive, dar descrescătoare, ceea ce indică o evoluție favorabilă societății (un echilibru între durata încasărilor și cea a plăților.)

Alocările permanente (în imobilizări) vor fi, în principiu, acoperite din surse permanente (capitaluri proprii și datorii financiare). Cu cât sursele permanente vor fi mai mari decât necesitățile permanente de alocare a fondurilor bănești, cu atât întreprinderea va dispune de o marjă de securitate, care o va pune la adăpost de evenimente neprevăzute.

Acest surplus de surse permanente, degajat de ciclul de finanțare al investițiilor, poate fi “rulat” pentru reînnoirea stocurilor și creanțelor. Această utilizare potențială a marcat și denumirea lui, și anume aceea de fond de rulment. El este expresia realizării echilibrului financiar pe termen lung și a contribuției acestuia la înfăptuirea echilibrului finanțării pe termen scurt.

FOND DE RULMENT=SURSE PERMANENTE-ALOCĂRI PERMANENTE

Evoluția fondului de rulment evidențiază o creștere a acestuia, urmată de o ușoară scădere. Totuși, valoarea sa se menține pozitivă, în concordanță cu cerințele gestiunii financiare. (O parte din capitalurile permanente trebuie să acopere nevoile ciclice – temporare – reînnoibile permanent în cadrul ciclurilor de exploatare ale întreprinderii).

Mărimea calculată anterior reprezintă fondul de rulment net. În legătură cu fondul de rulment se mai pot calcula următoarele mărimi:

fondul de rulment brut, care cuprinde toate elementele de active circulante susceptibile de a fi transformate în bani într-un termen mai mic de un an;

fondul de rulment propriu, care reprezintă excedentul capitalului propriu față de activele imobilizate și arată autonomia de care dispune o întreprindere în finanțarea investițiilor în active circulante. În cazul S.C. RIGA PAN S.A., fondul de rulment propriu coincide cu fondul de rulment net, deci societatea nu va avea datorii pe termen lung.

Nevoia de fond de rulment reprezintă nevoile temporare, dar reînnoibile permanent în cadrul ciclurilor de exploatare succesive ale întreprinderii. Mărimea sa trebuie să fie egală sau inferioară fondului de rulment; în caz contrar calitatea necorespunzătoare a activității de exploatare conduce la un dezechilibru financiar care va afecta exercițiile financiare viitoare sau care pune în pericol integritatea capitalurilor proprii.

Diferența dintre fondul de rulment și necesarul de fond de rulment reprezintă trezoreria netă, care trebuie să aibă o valoare pozitivă:

FR=NFR+TN

Trezoreria netă este expresia cea mai concludentă a desfășurării unei activități eficiente. Înregistrarea unei trezorerii nete pozitive în cadrul mai multor exerciții succesive demonstrează succesul întreprinderii în viața economică și posibilitatea plasării rentabile a disponibilităților bănești pentru întărirea poziției ei pe piață.

Se observă că trezoreria netă va avea valori pozitive, în concordanță cu cerințele gestiunii financiare. Mărimea sa va varia de la un an la altul, în funcție de evoluția activității societății.

Ratele și ceilalți indicatori folosesc la fixarea diagnosticului financiar al întreprinderii.

Prin definiție, diagnosticul este o apreciere făcută asupra unei întreprinderi sau asupra unei activități a acesteia.

Diagnosticul financiar nu constituie decât o parte a diagnosticului întreprinderii. O apreciere globală a situației financiare și performanțelor impune un diagnostic multidimensional asupra:

potențialului tehnologic;

potențialului comercial;

raporturilor umane;

organizării și sistemului de gestiune;

situației și performanțelor financiare.

Diagnosticul financiar are ca obiective: măsurarea rentabilității capitalurilor întreprinderii și aprecierea condițiilor de echilibru economic și financiar, pentru a evalua gradul de risc (economic, financiar și de faliment) al întreprinderii.

Diagnosticul rentabilității se realizează prin intermediul a două categorii de rate de eficiență:

rate de rentabilitate economică;

rate de rentabilitate financiară.

Diagnosticul riscului urmărește măsurarea variabilității rezultatelor întreprinderii la modificarea poziției întreprinderii (a cifrei de afaceri și a structurii cheltuielilor ei fixe și variabile) la modificarea structurii capitalurilor (proprii și împrumutate) și a variabilității solvabilității întreprinderii, a capacității acesteia de a-și onora, la scadență, obligațiile față de terți. În ansamblul activității ei, întreprinderea comportă trei riscuri:

de exploatare (economic);

de finanțare (financiar);

de faliment.

Situația întreprinderii va fi apreciată ca pozitivă dacă, în urma diagnosticului ei financiar, rezultă o rentabilitate acoperitoare pentru riscurile pe care investitorii (acționari și împrumutători) și le-au asumat prin alocarea capitalurilor lor în activele întreprinderii.

Diferența dintre fondul de rulment și necesarul de fond de rulment reprezintă trezoreria netă, care trebuie să aibă o valoare pozitivă:

FR=NFR+TN

Trezoreria netă este expresia cea mai concludentă a desfășurării unei activități eficiente. Înregistrarea unei trezorerii nete pozitive în cadrul mai multor exerciții succesive demonstrează succesul întreprinderii în viața economică și posibilitatea plasării rentabile a disponibilităților bănești pentru întărirea poziției ei pe piață.

Se observă că trezoreria netă are valori pozitive, în concordanță cu cerințele gestiunii financiare. Mărimea sa variază de la un an la altul, în funcție de evoluția activității societății.

.

Întreaga activitate desfășurată de întreprindere va cuprinde două categorii de operațiuni: de gestiune și de capital. Operațiunile de gestiune sunt cele mai însemnate și cu caracter recurent, repetitiv în viața economică a întrepriderii. Ele cuprind mai departe operațiuni de exploatare a patrimoniului spre realizarea de produse și servicii vandabile, operațiuni financiare operațiuni excepționale, accidentale și în afara activității curente. Rezultatul operațiilor de gestiune îl constituie cash-flow-ul de gestiune, format din profitul net, amortizare și dobânzi:

CF gest. = EBE+Ven. fin+/- Rezultat excepțional – Impozit

La nivelul întreprinderii, cash-flow-ul disponibil este determinat de gestiune, după finanțarea creșterii economice, respectiv după deducerea variațiilor, la sfârșitul anului, ale imobilizărilor (ΔIMO) și ale stocurilor și creanțelor (nete de datoriile de exploatare aferente=ΔNFR):

CFD=CF gest. – ΔIMO -ΔNFR

ΔIMO+ΔNFR=creșterea economică

Dacă bilanțul exprimă starea patrimonială la care s-a ajuns la încheierea exercițiului, contul de rezultate exprimă, în parte, cum s-a ajuns la respectiva stare patrimonială finală. Contul de profit și pierderi sintetizează deci fluxurile economice, respectiv cheltuielile și veniturile perioadei de gestiune .

Pe baza contului de rezultate se pot determina o serie de indicatori valorici privind volumul și rentabilitatea activității întreprinderii. Construcția în trepte a indicatorilor, pornind de la cel mai cuprinzător (producția exercițiului +adaosul comercial) și încheind cu cel mai sintetic (profitul net al exercițiului), a sugerat denumirea de cascadă a soldurilor intermediare de gestiune. Fiecare sold intermediar reflectă rezultatul gestiunii financiare, la treapta respectivă de acumulare.

Relațiile de calcul ale soldurilor intermediare de gestiune sunt următoarele:

Valoarea adăugată = Producția exercițiului

Consumuri externe (de la terți)

Excedentul brut de exploatare = Valoarea adăugată

+ Subvenții de exploatare

– Cheltuieli de personal

– Impozite, taxe, vărsăminte asimilate

Profitul din exploatare = Excedent brut din exploatare

+ Reluări asupra provizioanelor

+ Alte venituri (din exploatare)

– Amortizări și provizioane calculate

– Alte cheltuieli

Profitul curent = Profitul din exploatare

+ Venituri financiare

– Cheltuieli financiare

5. Profitul net = Profitul curent

+ Rezultatul excepțional

– Participarea salariaților

– Impozitul pe profit

Vom urmări în continuare evoluția acestor indicatori în cazul S.C. RIGA PAN S.A. pentru perioada analizată.

Evoluția valorii adăugate

Valoarea adăugată exprimă creșterea de valoare rezultată din utilizarea factorilor de producție, îndeosebi a factorilor muncă și capital, peste valoarea materialelor, energiei și serviciilor cumpărate de la terți. Această valoare adăugată reprezintă sursa de acumulări bănești din care se face remunerarea participanților direcți și indirecți la activitatea economică a întreprinderii:

personalul, prin salarii, indemnizații și cheltuieli sociale;

statul, prin impozite, taxe și vărsăminte asimilate;

creditorii, prin dobânzi și comisioane plătite;

acționarii, prin dividende plătite;

întreprinderea, prin capacitatea de autofinanțare.

Se observă că în cazul studiat valoarea adăugată s-a menținut la un nivel relativ constant în termeni reali.

Excedentul brut de exploatare exprimă acumularea brută din activitatea de exploatare, știind că amortizarea și provizioanele sunt doar cheltuieli calculate, nu și plătite. De aceea, până la solicitarea lor (pentru investiții, riscuri sau cheltuieli), amortizarea și provizioanele calculate se regăsesc în acumulările bănești ale întreprinderii. Excedentul brut de exploatare exprimă capacitatea potențială de autofinanțare a investițiilor (din amortizări, provizioane și profit), de achitare a datoriilor către bugetul statului și de remunerare a investitorilor de capital (acționarii și creditorii). Excedentul brut de exploatare al S.C. RIGA PAN S.A. a înregistrat mărimi relativ constante în termeni reali, societatea având o bună capacitate de a-și remunera acționarii și de a restitui creditele bancare.

Profitul de exploatare exprimă mărimea absolută a rentabilității activității de exploatare, prin deducerea tuturor cheltuielilor (plătibile și a celor calculate) din veniturile exploatării (încasabile și a celor calculate).

Pentru calculele financiare de rentabilitate se calculează profitul înainte de dobânzi și impozit (earning before interests and taxes = EBIT). Acesta este diferența dintre veniturile totale și cheltuielile totale (de exploatare, financiare și excepționale) cu excepția dobânzilor și a impozitului pe profit.

Se observă o evoluție asemănătoare cu cea a profitului din exploatare, fără influența dobânzilor bancare.

Profitul înainte de dobânzi și impozit are, după deducerea impozitului pe profit (EBIT-Impozit) o semnificație deosebită. Aceasta exprimă potențialul (contabil) de remunerare a acționarilor cu dividende și a creditorilor (a băncilor) cu dobânzi. Mărimea reală a acestei remunerări este dată de cash flow-ul disponibil (CFD) după operațiunile de capital, de creștere economică a întreprinderii. În cazul S.C. RIGA PAN S.A., această mărime coincide cu profitul înainte de dobânzi și profit.

În cazul stocurilor, durata de rotație se determină după relația:

Durata de rotație a stocurilor în cazul analizat va înregistrat o evoluție descrescătoare în primul an, după care – începând din 2004 – a crescut destul de mult.

Determinarea lichidității se face pe baza mai multor indicatori:

lichiditatea curentă (globală) se calculează după relația:

Indicatorul lichidității globale – “current ratio” în literatura anglo-saxonă – reflectă posibilitatea tuturor componentelor patrimoniale curente ale întreprinderii de a se transforma într-un termen scurt în lichidități pentru a satisface obligațiile de plată exigibile. Unul din principiile fundamentale ale echilibrului financiar al întreprinderii este acela potrivit căruia activele curente trebuie să aibă permanent o valoare mai mare decât obligațiile sau pasivele curente. Prin urmare, indicatorul lichidității globale trebuie să aibă o mărime supraunitară. În cazul S.C. RIGA PAN S.A. se observă că această condiție va fi îndeplinită în toți anii.

Se observă o evoluție favorabilă a indicatorului în toți cei 3 ani.

Lichiditatea în sens larg este cunoscută și sub numele de lichiditate intermediară (sau de “quick test” sau “acid test” în literatura anglo-saxonă). Se apreciază că acest raport a trebui să tindă spre o mărime unitară, deoarece orice operație de transformare a stocurilor în mijloace bănești impune anumite cheltuieli (de publicitate, transport, vânzare etc.), care, în condițiile unei lichidități subunitare, ar prejudicia echilibrul economic al întreprinderii.

Școala financiară clasică apreciază că indicatorul lichidității intermediare trebuie să fie de cel puțin 0,5, valoarea optimă fiind 1. Este ceea ce se numește “regula prudenței financiare” (de unde și denumirea de “lichiditate financiară” dată lichidității intermediare). Se observă că în cazul S.C. RIGA PAN S.A., indicatorul se va situa la valorile optime.

– lichiditatea imediată, calculată astfel:

Lichiditatea imediată va înregistra o evoluție relativ constantă, cu excepția anului 2004, în care sumele depuse de acționari în contul măririi capitalului social vor determina creșterea sa accentuată. În anul următor, aceste disponibilități vor fi folosite pentru activitatea curentă și de investiții a întreprinderii.

Băncile solicită în general un nivel al acestui raport de peste 20-30%. Această condiție va fi îndeplinită în cazul studiat pe întreaga perioadă.

Rata de rentabilitate a capitalurilor (ROE) mai este cunoscută și sub numele de rentabilitate financiară. Ea măsoară randamentul capitalurilor proprii, deci al plasamentului financiar pe care acționarii l-au făcut prin cumpărarea acțiunilor întreprinderii. Rentabilitatea financiară remunerează proprietarii întreprinderii prin distribuirea de dividende către aceștia și prin creșterea rezervelor, care, în fapt, reprezintă o creștere a averii proprietarilor. Această rată este influențată de modalitatea de procurare a capitalurilor și de aceea este sensibilă la structura financiară, respectiv la situația îndatorării întreprinderii.

Este de dorit ca rata rentabilității financiare să fie mai mare decât rata medie a dobânzii de piață pentru a face atractive acțiunile întreprinderii.

O modalitate de sintetizare a diagnosticului strategic al întreprinderii este reprezentată de analiza SWOT (strengths, weaknesses, opportunities, threats), care cuprinde pe de o parte analiza mediului (analiza externă) iar pe de altă parte analiza activității proprii (analiza internă).

Analiza mediului (analiza externă) scoate în evidență tendințele pe plan macroeconomic, oportunitățile și constrângerile ce se întrevăd, precum și impactul acestora asupra rentabilității societății.

Oportunități:

-cerere relativ constantă pentru produsele de bază, un avantaj în condițiile recesiunii economice;

-elasticitate redusă a cererii față de preț și elasticitate negativă față de venit;

-mediu economic mai favorabil întreprinderilor cu ciclu scurt de fabricație.

Constrângeri:

-reducerea veniturilor reale și a consumului populației;

-creșterea puternică a concurenței;

-oscilațiile foarte mari la prețurile materiilor prime și calitatea necorespunzătoare a acestora (de ex. grâu), precum și fărâmițarea proprietăților agricole;

-costul foarte ridicat al resurselor financiare, care îngreunează activitatea de investiții;

-blocajul financiar și dificultățile în găsirea unor parteneri în condiții satisfăcătoare de plată;

-prețurile foarte ridicate ale produselor și serviciilor regiilor autonome (energie electrică, gaz, apă etc.);

-fiscalitatea foarte ridicată și existența evaziunii fiscale.

Analiza activității proprii (analiza internă) trebuie să identifice punctele tari și punctele slabe ale acesteia.

Puncte tari:

-experiența îndelungată în domeniu și existența unui personal bine format;

-existența unei rețele proprii de distribuție și diversificarea produselor desfăcute prin intermediul acesteia;

-existența unui acționariat relativ stabil;

-producția reprezentată de produse de bază, cu o cerere relativ stabilă;

-potențialul de producție ridicat;

-ciclul foarte redus de fabricație și calitatea produselor;

-rentabilitatea ridicată în toți anii de funcționare;

-echilibrul financiar solid și solvabilitatea ridicată;

-conturarea mai precisă în ultima perioadă a strategiei de vânzări;

-reputația firmei și ponderea ridicată pe piața locală;

-inexistența restanțelor în plățile față de bugetul statului și cel al asigurărilor sociale;

-controlul strict al cheltuielilor și al fluxurilor de încasări și plăți.

Puncte slabe:

-capacități de producție și transport mai greu de adaptat la reducerea consumului;

-activitatea de marketing insuficient dezvoltată;

-diversificarea insuficientă a producției;

-lichiditatea în scădere;

-scăderea ponderii pe piața locală și lipsa extinderii pe alte piețe.

Pentru valorificarea la maximum a oportunităților și punctelor tari și evitarea constrângerilor și eliminarea punctelor slabe ar fi de recomandat următoarele măsuri (unele din ele deja în atenția societății):

controlul strict al cheltuielilor și supravegherea permanentă a stării de lichiditate;

ridicarea calității produselor și în primul rând o adaptare mai bună la nevoile clientului;

o politică de vânzări mai agresivă și consolidarea poziției de lider pe piață;

urmărirea mai atentă a evoluției concurenței;

stabilirea de relații mai stabile cu furnizorii și clienții și afirmarea clară a cerințelor față de aceștia;

educarea personalului în direcția orientării spre ridicarea calității și a urmăririi cerințelor clienților