CONCORDANȚA DINTRE FORMA DINȚILOR ȘI ASPECTUL FACIAL AL PACIENTULUI [306141]

UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU

FACULTATEA DE MEDICINĂ

SPECIALIZAREA TEHNICĂ DENTARĂ

CONCORDANȚA DINTRE FORMA DINȚILOR ȘI ASPECTUL FACIAL AL PACIENTULUI

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

CONF. UNIV. DR. IONAȘ MONA

ABSOLVENT: [anonimizat]

2015

INTRODUCERE

CAPITOLUL I : Analiza estetică a [anonimizat] a surâsului

Linia incizală a surâsului

CAPITOLUL II : Estetica ideală

2.1 Armonia dintre forma feței și forma dinților

Potrivirea dintre aspectul fizic și culoarea dinților

2.2.1 Culoarea tenului

2.2.2 Culoarea părului

2.2.3 Culoarea ochilor

CAPITOLUL III : Legătura dintre aspectul facial și profilul psihologic al pacientului

3.1 Temperament coleric

3.2 Temperament sangvin

3.3 Temperament melancolic

3.4 Temperament flegmatic

INTRODUCERE

Cuvântul “estetică” este, [anonimizat].

O categorie fundamentală a esteticii este reprezentată de către frumos și face referire la capacitatea subiectivă a oamenilor de a aprecia , [anonimizat], atât frumosul din natură cât și frumosul realizat de oameni și materializat prin opere de artă sau alte creații.

Estetica dentară este un domeniu din cadrul medicinii dentare care are ca scop armonizarea dintre funcționalitatea restaurărilor protetice cât și asigurarea unui aspect fizic cât mai natural.

Obținerea unui aspect estetic de ansamblu se realizează atât prin vizarea esteticii individuale a dinților cât și prin armonizarea restaurării protetice cu rapoartele faciale ale pacientului. [anonimizat], un domeniu important al medicinii dentare ce se axează pe partea estetica a restaurărilor dentare și mai puțin pe funcționalitatea acestora.

CAPITOLUL I : Analiza estetică a pacientului

Analiza Facială

În realizarea analizei faciale a pacientului se iau în considerare norma frontală și norma laterală a feței acestuia. [anonimizat].

Norma frontală

Simetria feței este reprezentată de dezvoltarea bilaterală armonioasă a celor două hemifețe. [anonimizat], cea mai importantă fiind reprezentată de un raport considerat proporția universală de perfecțiune sau “proporția divină”. Această regulă face referire la împărțirea feței în 3 planuri între care se stabilește un raport de 1: 1.618

În analiza normei frontale a pacientului întâlnim două tipuri de repere : [anonimizat].

Puncte fixe:

nasion

pronazale

punctul interincisiv maxilar

Puncte mobile :

Gnation

Punctul interincisiv mandibular

Filtrul buzei superioare

Norma laterală

Examinarea din profil a pacientului necesita observarea următoarelor puncte de reper :

poziția buzelor

poziția nasului

forma mandibulei

poziția mentonului

Prin analiza pacientului din normă laterală se va descoperi tipul de profil al acestuia. Importanța determinarii tipului de profil al pacientului este dată de descoperirea existenței unor posibile anomalii. Astfel, putem întâlni:

profil drept : absența anomaliilor

profil concav : posibilitatea unui prognatism mandibular , retrognatism maxilar sau ambele anomalii

profil convex: retrognatism mandibular , prognatism maxilar sau prezența ambelor anomalii.

Proporția feței

Chiar dacă baza esteticii este dată de către proporțiile repetitive și de egalitatea hemifețelor în plan transversal, percepția umană este influențată majoritar de către proporționalitatea componentelor feței.

Pentru a determina proporționalitatea feței se vor realiza următoarele:

Verificarea paralelismului între planurile orizontale.

Se va efectua prin delimitarea cu ajutorul a trei linii imaginare a următoarelor planuri:

Planul bipupilar

Planul bicomisural

Planul mentonier

Planul bipupilar se observă atunci când pacientul privește drept-înainte, fiind reprezentat de o linie imaginară orizontală ce trece prin mijlocul pupilelor.

Planul mentonier este dat de tangenta cu contact tisular maxim, la punctul mentonier, iar planul bicomisural face referire la linia ce trece prin ambele comisuri labiale , când gura este închisa.

Verificarea proporționalității etajelor feței

Pentru un echilibru și o armonie estetică este de preferat ca dezvoltarea celor trei etaje ale figurii pacientului să fie egale. Astfel delimităm :

Etajul superior

Etajul mijlociu

Etajul inferior

Etajul superior este delimitat superior de către inserția păroasă – Trichion. Delimitarea inferioara este dată de un punct care apare la intersecția dintre linia mediana a feței și o tangentă la sprâncene.

Etajul mijlociu este delimitat de ophrion (superior) și de către subnazale (inferior).

Delimitarea ultimului etaj al feței se face prin limita superioară dată de către subnazale și limita inferioară reprezentată de gnation.

Prin prezența unui etaj al feței mai bine dezvoltat decât celelalte etaje apare un dezechilibru al armoniei esteticii faciale a pacientului.

Se apreciază , la final , mărimea etajului inferior fața de cel mijlociu.

Forma feței

În funcție de rapoartele de proporționalitate și simetrie ale feței pacientului putem distinge următoarele tipuri de forme ale feței :

Ovală

Pătrată

Rotundă

Dreptunghiulară

Romboidală

Triunghiulară

Tipuri de forme ale feței

Analiza dento-facială

Prin această analiză se face trecerea de la analiza facială la cea dentară a pacientului. Sunt luate în considerare parametrii legați de aspectul buzelor, simetria buzelor ,spațiul interlabial, linia labială a surâsului ,lărgimea fantei labiale, ocluzia labială.

Aspectul buzelor

Pe lângă restaurarea funcțională dentară, medicul trebuie să țină cont și de partea estetică, astfel, tratamentul aplicat trebuie să nu intervină prin modificări estetice ale figurii pacientului. Buzele reprezintă un factor important pentru realizarea analizei dento-faciale. În timpul analizei vor fi luate in considerare următoarele elemente:

Grosimea buzelor

Simetria fața de filtrul buzei

Dezvoltarea echilibrată

Poziția filtrului buzei fața de linia mediană

Simetria buzelor

Din punct de vedere al raportării asupra componentei dentară sau a celei faciale, rezultă două tipuri de simetrii :

Simetria radiară

Simetria orizontală

Simetria radiară rezultă prin raportarea la componenta dentară. Astfel, trebuie verificată simetria comisurilor bucale în raport cu linia mediană interincisivă.

În cel de al doilea tip de simetrie, reperul este reprezentat de către linia mediană a feței , stabilindu-se astfel simetria sau asimetria comisurilor bucale fața de centrul feței .

Deși este considerat că pentru o estetica ideală trebuie să existe un paralelism între liniile comisurală, bipupilară și cea frontala incizală, există și cazuri în care linia interincisivă nu coincide cu linia mediană a feței.

Spațiul interlabial

Se analizează din poziția de postură a pacientului și vizează dinții care sunt vizibili. Există posibilitatea ca în poziția de repaos a pacientului sa fie sau nu vizibili anumiți dinți. Vizibilitatea dinților poate fi cauzată și de către prezența unor anomalii la nivelul cavității bucale a pacientului.

Linia labială a surâsului

Se apreciază linia labială a surâsului atunci când pacientul zâmbește, determinând astfel raportul dintre buza superioară și conturul gingival. În funcție de gradul de vizibilitate al incisivilor există trei tipuri de zâmbet :

Zâmbet incizal

Zâmbet cervical

Zâmbet gingival

Primul tip de zâmbet prezintă o linie labială a surâsului coborâta , astfel se observă treimea incizală a dinților frontali. Zâmbetul cervical este reprezentat de o linie labială a surâsului medie în care buza superioară este tangentă la nivelul coletelor dentare. O linie labială înaltă caracterizează zâmbetul gingival care este reprezentat de către expunerea totală a dinților și chiar și a gingiei.

Din punct de vedere estetic, este considerat că poziția ideală a liniei surâsului este aceea in care există contact între incisivii maxilari și buza superioară , atingându-se papila interdentară în timpul zâmbetului. Pentru a aduce linia labială a surâsului în aceasta poziție există, în funcție de situația clinică a pacientului, anumite proceduri cum ar fi intruzia ortodontică, cronoplastia sau metode chirurgicale.

Linia incizală a surâsului

Linia incizală a surâsului se determină prin trasarea unei linii imaginare la nivelul incizal al celor patru incisivi superiori și vârful cuspidului caninilor superiori. Paralelismul dintre limita superioară a buzei inferioare în timpul zâmbetului și aceasta linie ipotetica determină situația ideală din punct de vedere estetic.

Sunt preferabile mici diferențe de înălțime între incisivii frontali și cei laterali , creeându-se o senzație de naturalețe , în defavoarea unei linii incizale uniformă, specifică oamenilor în vârstă sau celor care suferă de bruxism

CAPITOLUL II : Estetica ideală

În urma anumitor cercetări realizate de a lungul timpului s-a constatat faptul că oamenii sunt mult mai preocupați de pierderea sau deteriorarea dinților anteriori fața de cei posteriori. De asemenea, majoritatea pacienților optează pentru perfecționarea aspectului estetic al unei restaurări, în defavoarea funcționalității acesteia. Factorii considerați cei mai importanți pentru un zâmbet ideal sunt poziția, forma și culoarea incisivilor centrali. De asemenea, restaurările protetice trebuie făcute bazându-ne pe criterii precum vârsta, sexul, concordanța dintre forma feței cu cea a dinților, personalitatea , culoarea tenului dar și dorințele pacientului.

2.1 Armonia dintre forma feței și forma dinților

Relația dintre forma feței și forma incisivilor centrali superiori a fost cercetată prima dată de către John Leon Williams in anul 1914 (1), acesta dezvoltând “Legea Armoniei” care face referire la legătura semnificativă dintre forma feței unui individ și forma inversată a incisivilor centrali maxilari ai acestuia. Williams împarte forma incisivilor centrali în trei categorii : formă triunghiulară, formă ovală și formă pătrată. (2)

Eficiența legii lui Williams nu a putut fi confirmată datorita faptului că descoperirile sale au fost contestate de către alți cercetători precum Brodbelt R., Walker G., Silva F., care în urma studiilor au constatat că procentul de coincidență dintre forma feței și forma incisivului central este minoritar.

Figură 2 Lipsa similarității între forma feței și incisivul central superior

Figură 3 Forma feței identică cu a incisivului central superior

În urma studiilor realizate ulterior s-a demonstrat irelevanța sexului pacientului, concluziile fiind că majoritatea oamenilor prezintă o formă predominant ovală a incisivului central superior. În funcție de forma feței pacienților s-au constatat următoarele :

Deși forma feței pacientului trebuie luată în considerare în cazul unei restaurări protetice in zona frontală, corectitudinea legii propuse de Williams nu a putut fi confirmată în cele mai multe cazuri.

2.2 Potrivirea dintre aspectul fizic și culoarea dinților

Personalizarea unei restaurări protetice poate fi realizată ajutându-ne de factori precum aspectul fizic al pacientului . Nuanțele părului , tenului și ochilor ne pot ajuta în alegerea unei culori potrivite pentru restaurarea protetică. Deși este considerat că un zâmbet cât mai alb este opțiunea perfectă, deseori zâmbetul “perfect alb” ne oferă senzația de falsitate. Există numeroase tehnici de a personaliza culoarea dinților prin aplicarea diferitelor stain-uri și shade-uri în scopul apropierii cât mai mult de nuanțele unui dinte natural. Pentru obținerea unei restaurări cât mai naturale se recomandă:

incisivul central: elementul cel mai important, primul pas fiind alegerea culorii acestuia

incisivul lateral: are o tentă mai deschisă decât incisivul central

caninul: are cea mai închisa culoare din cavitatea bucala

primul premolar: are aceeași culoare cu a incisivului central

culoarea dinților omologi: să fie identică

Aspectul fizic al pacientului joacă un rol important în alegerea culorii dinților . Astfel există anumite reguli ale esteticii dentare care se leagă de culoarea parului, a ochilor și a tenului pacientului. În tehnica dentară, culorile reprezintă o principală caracteristică în manipularea caracteristicilor optice ale culorii dentare.

Culoarea tenului

Elementul determinant pentru culoarea pielii și a părului la oameni este reprezentat de către pigmentul numit melanină. Astfel, în funcție de cantitatea de melanină din organism, putem diferenția patru categorii mari de nuanțe alte tenului:

Ten deschis la culoare

Ten mediu

Ten măsliniu

Ten închis la culoare

Alegerea dinților în funcție de ten se face astfel : pentru pacienții cu tenul deschis la culoare și cei cu tenul mediu se vor folosi dinți ce prezintă o dominanță galbenă. Pacienții cu tenul foarte deschis sunt sfătuiți să aleagă dintre nuanțele de alb cele mai intense, deoarece datorita lipsei contrastului între culoarea pielii și culoarea dinților, există riscul ca aceștia să nu pară suficient de albi. Pentru pacienții cu ten măsliniu sau închis la culoare este recomandată alegerea dinților cu dominanță cenușie.

Categoriile principale de nuanțe de ten

Culoarea părului

Pentru bruneți se vor alege dinții galbeni, iar pentru blonzi dinții mai deschiși și care prezintă o margine incizală transparentă.

Culoarea ochilor

Ochii reprezintă un alt factor important în determinarea culorii potrivite pentru o restaurare dentară . Primul element care trebuie luat în considerare este reprezentat de “ albul ochiului ” : prin alegerea unei culori mai deschise decât culoarea acestuia riscăm ca restaurarea să ofere o senzație de falsitate. În ceea ce privește culoarea ochilor, dinții cu tentă galbenă sunt specifici ochilor negri. Dacă pacientul are ochii albaștrii sau verzi sunt recomandați dinții deschiși la culoare și conturați cu cenușiu. Pe lângă aspectul fizic al pacientului există și alte aspecte care trebuie luate în considerare, cum ar fi:

Vârsta – pacienții mai în vârstă prezintă o culoare a dinților cu tentă gălbuie, dinții prezentându-se mai puțin stralucitori și mai transparenți, prezintă o margine incizală lipsită de transparență și in majoritatea cazurilor se poate observa prezența petelor pe dinți.

Sexul – s-a constatat o culoare mai deschisa a dinților la persoanele de sex feminin.

Poziția dinților pe arcada artificială – cu cât dinții sunt mai oralizați, cu atât par mai întunecați, iar vestibularizarea lor dă impresia de culoare deschisă.

CAPITOLUL III : Legătura dintre aspectul facial și profilul psihologic al pacientului

Regiunea orală domină treimea inferioară a feței și conține atât funcții de comunicare verbale cât și nonverbale. Considerat o expresie facială, zâmbetul este capabil să exprime o gamă largă de emoții , de la bucurie sau satisfacție până la jenă sau cinism. Prezența zâmbetului confirmă disponibilitatea spre dialog.

Atunci când ne concentrăm asupra gurii unui individ, comunicarea nonverbală are loc în câteva fracțiuni de secundă, creierul interceptând imediat simboluri înțelese subconștient. Cele mai importante elemente dentare în comunicarea nonverbală sunt reprezentate de către incisivii centrali, datorită poziției acestora și proeminenței în cavitatea bucală. Incisivii laterali maxilari sunt asociați cu aspectele intelectuale și emoționale ale personalității, în timp ce caninii ne pot oferi informații despre agresivitatea sau gradul de ambiție al pacientului.

Temperamentul sau caracterul unui organism viu, ne arată felul cum reacționează, sau cum se comportă în anumite situații de schimbare a unor elemente din mediul înconjurător. Nu există temperamente pure. Etimologia latină a cuvântului „tempera – temperare”, care înseamnă „a amesteca”, sugerează acest lucru. In mod potențial, trăsături aparținand tuturor tipurilor de temperament coexista în fiecare persoană, însa unele se manifestă mai pregnant decât altele.

Așadar, temperamentul fiecărei persoane este o combinație unică, originală, care îl individualizează. Exista patru tipuri principale de temperament , delimitate de către Hipocrate: coleric , sangvin, melancolic și flegmatic.

Pentru atingerea unui grad de satisfacție cât mai ridicat al pacientului este indicat să luăm în considerare temperamentul acestuia.

3.1 Temperamentul coleric

Din punct de vedere al trăsăturilor specifice acestui tip de temperament, pacientul coleric prezintă :

Agresivitate

Insensibilitate

Sunt persoane energice și puternice

Trăsaturile fizice ale persoanelor ce prezintă temperament coleric dominat sunt reprezentate majoritar astfel: față patrată sau dreptunghiulară ce este sculptată prin unghiuri bine definite, linii verticale și orizontale în jurul frunții și a gurii precum și ochi adânciți.

Din punct de vedere al design-ului oral, un individ coleric prezintă linii drepte perpendiculare cu planul orizontal al cavității bucale. Forma incisvilor centrali este de obicei dreptunghiulară, iar caninii au o poziție verticală. Întâlnim simetrie radiară. Linia zenitului gingival de la canin la canin este orizontală față de incisivii inferiori. Arcada maxilară prezintă, de asemenea, o formă dreptunghiulară, deși trebuie notat faptul că s-au întâlnit variații.

3.2 Temperamentul sangvin

Trăsaturile dominante ale acestui tip de temperament sunt :

Sociabilitatea

Extrovertismul

Neatenția

Individ vesel și lipsit de griji

Împrăștiat

Acest tip de individ are o față unghiulară și colțuroasă prezentând linii oblice în jurul ochilor și pe frunte. Întâlnim prezența unui nas proeminent și o gură largă.

Design-ul oral al sangvinicilor este caracterizat prin dinți lungi cu axele înclinate ușor spre distal. Linia zenitului este fie într-un model zig-zag , fie ascendent. Incisivii centrali sunt de obicei triunghiulari sau trapezoidali , iar forma arcadei maxilare este predominant triunghiulară sau are formă de poligon.

3.3 Temperamentul melancolic

Melancolicii sunt persoane :

Îngrijorate și emotive

Creative

Perfecționiste

Capricioase

Gânditoare

Sensibile

Din punct de vedere al înfățișării, acest tip de temperament este asociat cu o față ovală , ochi adânciți , unghiuri rotunjite și formate din linii subțiri.

Design-ul oral al melancolicilor este compus din: dinți anteriori maxilari care au axele lungi rectilinii sau înclinate distal cu o ușoara simetrie radială. Se creeaza un plan incizal inversat în momentul cercetării zenitului gingival, acesta fiind descendent fata de linia mediană. Atât forma arcadei maxilare cât și forma incisivilor centrali este ovală.

3.4 Temperamentul flegmatic

Temperamentul flegmatic este cel mai calm dintre cele patru tipuri. În ceea ce privește trăsăturile de personalitate, sunt întâlnite : amabilitatea, diplomația, nepăsarea , comoditatea și flexibilitatea.

Indivizii predominant melancolici prezintă o față rotundă sau pătrată, pleoape coborâte, și câteodată există o proeminență a buzei inferioare.

În ceea ce privește caracteristicile cavității orale, întâlnim dinți frontali cu axe lungi perpendiculare cu planul frontal, cu execpția caninului care poate fi ușor rotit lateral. Linia zentitului gingival este dreaptă. Întâlnim simetrie orizontală. Forma arcadei maxilare este de obicei rotundă, iar în funcție de lărgimea arcadei există posibilitatea prezenței de diastemă. Incisivii centrali sunt de obicei pătrați și mici , fără a se observa un grup de dinți dominant.

Partea specială

Introducere

Estetica dentară este acea ramură care vizează funcționalitatea restaurărilor dentare, însă accentul este mai mult pus pe modul în care acestea se prezintă. De-a lungul timpului funcția estetică a restaurărilor a devenit mult mai importantă pentru pacienți, datorită factorilor sociali.

Realizarea tratamentului ideal trebuie să vizeze funcționalitatea restaurării respective, să prezinte o funcție estetică optimă, dar să țină cont și de dorințele, personalitatea și aspectul fizic al pacientului.

Motivația temei alese

Am ales această temă pentru a evidenția calitatea superioară, din punct de vedere estetic, a unei restaurări atunci când sunt luate în considerare temperamentul pacientului , aspectul fizic și dorințele acestuia.

Scopul lucrării

Scopul acestei lucrări este de a evidenția imporatanța personalizarii restaurărilor protetice în funcție de pacient, pentru obținerea unor rezultate optime.

Ipoteza de lucru

Ipoteza de lucru este de a observa în ce masură se ține cont de caracteristicile personale individuale ale unui pacient în momentul realizarii unei lucrari protetice.

Metodă

Pentru efectuarea statisticilor prezente mai jos, au fost selectați un număr de 73 de pacienți, cu varste cuprinse intre 25-45 de ani, care au solicitat diferite metode de restaurări estetice. Culegerea datelor necesare a fost efectuată prin crearea unei fișe de laborator ce conține următoarele întrebări :

Vârsta

Sexul

Diagnostic

Forma feței

Culoarea tenului

Forma dinților

Temperamentul și personalitatea

Gradul de mulțumire al pacientului

Cazuri clinice

Cazul numarul 1

Diagnostic : procese carioase si decalcifierea frontalilor maxilari. ( 1.1 ; 1.2; 2.1; 2.2 )

Varsta: 32

Sex: feminin

Forma fetei : ovala

Culoarea tenului : ten deschis la culoare

Forma dintilori : ovalari

Temperament : predominant coleric

Gradul de multumire: multumita