Conceptul Si Tipologia Rezultatelor Intreprinderii

INTRODUCERE

Activitatea de conducere, prin esența ei, indiferent de nivelul la care se desfășoară și de domeniul pe care îl vizează implică cunoașterea temeinică a situației date, a cauzelor și factorilor care o determină, fapt care se împlinește prin intermediul analizei economico-financiare.

Analiza rezultatelor economico-financiare trebuie să utilizeze toate sursele de informații susceptibile, să evidențieze caracteristicile economico-financiare ale întreprinderii. Informațiile furnizate de către contabilitate, în particular de către contabilitatea financiară, constituie materialul esențial utilizat în demersul metodologic al analizei rezultatelor.

Analiza economico-financiară a rezultatelor este din ce în ce mai importantă deoarece prin aceasta se stabilesc punctele tari și slabe din activitatea unei întreprinderi dar și măsurile ce trebuie luate pe termen scurt și lung în vederea atingerii scopului stabilit.

Obiectul de activitate al întreprinderii se realizează sub acțiunea unui ansamblu de factori atât endogeni cât și exogeni, iar rolul analizei economico-financiare este de a stabili cauzele acțiunii acestor factori, de a examina fenomenele economico-financiare ce rezultă din acțiunea acestora și nu în ultimul rând să creeze soluții de prevenire și eliminare a cauzelor cu acțiune nefavorabilă și să creeze condiții pentru cauzele cu efecte favorabile, dorite de conducerea întreprinderii .

În concluzie, analiza economico-financiară are o funcție fundamentală în evaluarea, reglarea și îmbunătățirea performanțelor economico-financiare ale întreprinderii și totodată are un caracter permanent, indiferent daca se realizează de un sector din cadrul firmei, de societăți specializate de consultanță, de audit, etc. Deasemenea analiza economico-financiară oferă informații cheie necesare oricărei firme în obținerea celor mai bune performanțe economico-financiare.

Prezenta lucrare are intenția de a întreține și demonstra rolul pe care analiza îl are în orientarea deciziilor manageriale, astfel încât consecința acestor decizii să îndeplinească scopul urmărit de orice întreprindere și anume obținerea unui profit cât mai mare și pe o perioada cât mai mare. Scopul lucrării constă în studierea, cercetarea și scoaterea în evidență a tehnicilor progresive ale diagnosticului și estimării rezultatelor financiare a întreprinderilor .

În baza scopului lucrării, am elaborat următoarea structură a lucrării de licență, care constă în: introducere , cinci capitole incluzând studiul de caz, concluzii și propuneri,bibliografie și situațiile financiare ale întreprinderii analizate , utilizate pentru calcularea indicatorilor utilizați la studiul de caz .

În capitolul I : „Conceptul și tipologia rezultatelor întreprinderii” se studiază conceptele teoretice privind rezultatele și performanțele financiare ale întreprinderii precum și tipologia rezultatelor financiare după doua criterii de clasificare .

În capitolul II : „Contul de profit și pierdere – Sursă informațională de bază în analiza rezultatelor” se studiază în primul rând definiții și concepte teoretice ale contului de profit și pierdere precum și formele contului de profit și pierdere și formatul acestuia conform referențialului național .

În capitolul III : „Analiza structurală a rezultatelor” se studiază în primul rând analiza rezultatelor volumului activității întreprinderii, unde se analizează structural fiecare indicator în parte precum : marja comercială , cifra de afaceri , producția exercițiului și valoarea adăugată . Deasemenea se studiază ansamblul de indicatori care analizează profitabilitea activității unei întreprinderi, indicatori care propun o imagine sintetică a eficienței activității desfășurate de către o firmă .

În capitolul IV : „ Analiza factorială a rezultatelor” se studiază: factorii care influențează rezultatul financiar, mărimea influențelor acestor factori și se identifică cauzele care generează pierderi pentru a lua măsurile corespunzătoare în acest sens.

Tema studiului de caz o constituie studierea rezultatelor financiare ale activității întreprinderii SC HELIOS SA și cuprinde aspectele teoretice, metodice și aplicative ale diagnosticului financiar și calcularea rezultatelor financiare ale întreprinderii analizate. Deci partea practică a lucrării de licență, adică Capitolul V, este elaborată pe baza situațiilor financiare pe anul 2011-2012, și cuprinde prezentarea întreprinderii analizate, precum și analiza structurală și factorială a rezultatelor întreprinderii SC HELIOS SA .

CAPITOLUL I

CONCEPTUL ȘI TIPOLOGIA REZULTATELOR ÎNTREPRINDERII

Conceptul de rezultat, performanță

În dicționarul explicativ al limbii române conceptul de „ rezultat ” este definit ca fiind „ ceea ce rezultă dintr-o acțiune, dintr-un fapt, dintr-un calcul, consecință, urmare ”. Din punct de vedere economic rezultatul trebuie interpretat ca un efect final sau intermediar al unei acțiuni economice, el fiind cel care confirmă sau infirmă importanța acestor acțiuni.

Conceptul de rezultat economic este des întâlnit în literatura de specialitate și sub sensul de performanță. În economie, performanța se întâlnește sub diferite forme cum ar fi: rentabilitate sau randament. Noțiunea de performanță este des utilizată în toate domeniile și o putem defini ca fiind capacitatea unui individ de a progresa datorită eforturilor proprii. Într-o altă abordare, performanța reprezintă: „ realizarea obiectivelor organizaționale indiferent de natura și varietatea lor ” .

O întreprindere poate să genereze performanțe economico-financiare doar în urma derulării unor activități lucrative. Acest proces este unul obiectiv, diferit de modul de reflectare sau de determinare al nivelului de performanță. Putem spune că din procesul de formare a performanțelor rezultă conținutul economic al indicatorilor ce reflectă aceste performanțe.

Modalitatea cea mai utilă de a reflecta performanțele unei întreprinderi este prin intermediul rezultatelor acesteia.Termenul de performanță cunoaște un grad ridicat de complexitate în prezent, iar pentru definirea conținutului său, trebuie să se aibă în vedere mai multe laturi ale activității firmei .

La nivel de întreprindere ca urmare a desfășurării unor activități economice putem obține următoarele tipuri de rezultate:

rezultate din activitatea productivă – se materializează în bunuri și servicii cu o anumită utilitate și pot îndeplini anumite nevoi de consum;

rezultate din activitatea financiară – certifică executarea rezultatelor obținute din activitatea productivă pe piață;

rezultate sociale – rezultate prin ocuparea locurilor de muncă .

Analiza rezultatelor unei întreprinderi utilizează aceste rezultate dar folosește în mod curent rezultatele financiare. Acest sistem de indicatori de rezultate aplicat în analiza rezultatelor întreprinderii este, în fapt, un instrument pe care îl utilizează cel care le analizează, iar principiul acestui sistem este rezultatul cerințelor de analiză pe care acesta le are, ceea ce conduce la ideea că rezultatul este un o noțiune subiectivă, indiferent de gradul de cuprindere sau de valoarea de cunoaștere pe care o oferă.

Tipologia rezultatelor financiare

Modul în care se formează rezultatele poate sa difere în funcție de criteriul de clasificare al cheltuielilor care au stat la baza obținerii lor :

După modul de formare a rezultatelor acestea pot fi clasificate astfel:

rezultate obținute prin clasificarea cheltuielilor după natura lor;

rezultate obținute prin clasificarea cheltuielilor după destinație (sau după funcție).

Rezultate obținute prin clasificarea cheltuielilor dupa natura lor (cheltuieli cu materii prime, cheltuieli cu amortizări, cheltuieli cu salariile). Utilizând aceste metode pentru obținerea rezultatelor se va permite formarea unui sistem de indicatori numit „solduri intermediare de gestiune”, sistem în care vom găsi o serie de indicatori importanți pentru evaluarea performanțelor unei întreprinderi, cum ar fi: valoarea adăugată, rezultatul brut de exploatare etc.

Rezultate obținute prin clasificarea cheltuielilor după destinație (cheltuieli de exploatare, cheltuieli de desfacere, cheltuieli de administrare ).Utilizarea acestei metode face posibilă conturarea unui rezultat strict specific activității de producție, un rezultat confirmat de piață, deoarece derivă din compararea costului vânzărilor cu producția vândută.

După de gradul de cuprindere rezultatele se clasifică după cum urmează:

indicatori de rezultate care exprimă volumul activității realizate;

indicatori de rezultate care exprimă profitul activității întreprinderii;

indicatori de rezultate ce calculează potențialul de finanțare al întreprinderii;

Acest mod de detașare al indicatorilor de rezultate permite o comparare a performanțelor unei întreprinderi, performanțe care se pot desfășura în două planuri diferite :

performanțe care țin de mărirea volumului de activitate al întreprinderii și care conduc la o creștere a cotei de piață a întreprinderii sau la întocmirea poziției pe piață a acesteia.

performanțe care se materializează în creșterea profitului întreprinderii.

Indicatori de rezultate care exprimă volumul activității realizate

Rezultatele care exprimă volumul de activitate sunt primele care se formează, procesul de formare al acestora derulându-se practic concomitent cu procesul de producție și comercializare. Indicatorii de rezultate care exprimă volumul activității au la bază realizările globale obținute în procesul productiv, realizări care în prima fază sunt în formă fizică, iar după realizarea lor pe piață capătă formă valorică .

Indicatorii de rezultat care exprimă volumul sunt de mai multe tipuri, în funcție de anumite criterii, cum ar fi :

– stadiul activității la care face referire : producție sau comercializare;

– nivelul de cuprindere al ieșirilor;

– gradul de extindere al rezultatului: parțial sau global.

Principalii indicatori care exprimă volumul sunt următorii :

– Cifra de afaceri (CA);

– Producția marfă fabricată (Qmf);

– Producția vânduta (Qv) ;

– Producția exercițiului (Qe)

– Producția stocată (Qs) – Variația stocurilor;

– Producția de imobilizări (Qi) ;

-Valoarea adăugată (VA)

Indicatorii care exprimă volumul, spre deosebire de cei care exprimă profitabilitatea, nu pot lua valori negative, ci pot avea cel mult o valoare egală cu zero, ceea ce în activitatea productivă semnifică imposibilitatea realizării unor bunuri și servicii utile care să fie cerute pe piață, iar în activitatea comercială semnifică imposibilitatea confirmăriii prin vânzare a rezultatelor obținute în activitatea productivă.

Indicatori de rezultate care exprimă profitul întreprinderii

Sistemul de indicatori care exprimă profitul întreprinderii, spre deosebire de cei care redau volumul, propun o imagine sintetică asupra eficienței activității desfășurate de o firmă. Acesta este și motivul pentru care în literatura de specialitate acești indicatori sunt mult mai acceptați pentru aprecierea activităților economice sau a firmelor în ansamblu.

Indicatorii de rezultat care exprimă profitul întreprinderii sunt de mai multe feluri, ei putând fi diferențiați după diferite criterii precum :

– gradul de cuprindere care desprinde indicatorii în formă brută de cei în formă netă;

– structurarea indicatorilor de rezultate care expune pe tipuri de activități derulate la nivel de întreprindere (exploatare, financiară, extraordinară).

Indicatorii de rezultate care exprimă profitabilitatea pot fi grupați astfel :

– Rezultatul brut al exploatării (RBE)

– Rezultatul exploatării (RE)

– Rezultatul curent (RC)

– Rezultatul extraordinar (Rext)

– Rezultatul net (RN)

Indicatori de rezultate ce calculează potențialul de finanțare al întreprinderii

Această categorie de indicatori pune în evidență rezultatele unei firme care au relevanță în plan monetar dintre acestea cele mai importante fiind :

– Capacitatea de autofinanțare (CAF)

– Autofinanțarea (AF)

– Cash flow-ul (CF)

CAPITOLUL II

CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE- SURSĂ INFORMAȚIONALĂ DE BAZĂ ÎN ANALIZA REZULTATELOR

Definiții , abordări conceptuale ale contului de profit și pierdere

Dacă bilanțul exprimă poziția financiară, starea patrimoniala la care s-a ajuns la încheierea exercițiului, atunci contul de profit și pierdere exprimă, în parte, cum s-a ajuns la starea respectivă patrimonială finală. Acesta evidențiază fluxurile de venituri și de cheltuieli de gestiune, performanța de la începutul și până la sfârșitul exercițiului .

Contul de profit si pierdere reprezintă un document contabil de sinteză, care potrivit Legii Contabilității fiecare întreprindere are obligația să-l întocmească anual odată cu celelalte situații financiare .El oferă o imagine fidelă asupra performanței financiare a întreprinderii sintetizând într-o manieră explicită veniturile și cheltuielile dintr-o perioadă de gestiune și pe acestă bază prezintă modul de formare a rezultatelor economice. Prin performanțe financiare întelegem atât veniturile, cheltuielile cât și rezultatele financiare ale unei întreprinderi . Toate aceste informații le găsim în principal în Contul de profit și pierdere .

Bilanțul pierde astfel din interesul său în favoarea contului de profit și pierdere, care traduce mai bine această aptitudine. Astfel, rezultatul net nu mai exprimă o variație a poziției financiare, îmbogățire sau sărăcire, ci devine un indicator de performanță. Contul de profit și pierdere este situația financiară care filmează cauzele normale și accesorii ale gestiunii în intervalul de timp care este exercițiul financiar și care fotografiază efectele acelorași cauze asupra situației întreprinderii la sfârșitul exercițiului financiar .

Analiza performanței economico-financiare, precum și analiza rentabilității întreprinderii se realizează pe baza contului de rezultate „profit și pierdere” având rolul de a arăta modul de formare a rezultatului net al exercițiului prin compararea efectelor economice (veniturile obținute) cu eforturile economice (cheltuielile angajate).

În mod practic contul de profit și pierdere este un tablou al veniturilor și al cheltuielilor unei perioade având ca și sold rezultatul net . Acest rezultat este determinat în cascadă pe următoarele nivele :

Rezultatul exploatării

Rezultatul financiar

Rezultatul curent

Rezultatul extraordinar

Rezultatul brut al exercițiului

Rezultatul net al exercițiului

Informațiile reflectate în contul de profit și pierdere sunt structurate în funcție de natura activității desfășurate (exploatare, financiară, extraordinară) și îmbracă forma veniturilor și a cheltuielilor aferente perioadei de gestiune .

Veniturile întreprinderii corespund resurselor obținute din realizarea operațiunilor industriale, comerciale, financiare și extraordinare, pe când cheltuielile corespund resurselor consumate cu ocazia realizării acestor operațiuni. Distincția dintre venituri și cheltuieli pe diferite tipuri de activitate permite firmei să-și prezinte în felul acesta și performanțele financiare (rezultatele).

Statul urmărește dacă societatea respectă reglementările legale în vigoare precum și dacă societatea a achitat datoriile pe care le are către stat. În cazul în care contabilitatea este conectată la fiscalitate, informațiile prezentate de situațiile financiare servesc pentru stabilirea impozitului pe profit, TVA, alte impozite și taxe .

Analizând ceea ce este menționat mai sus, putem spune că majoritatea informațiilor cerute de utilizatorii de informații sunt cuprinse în contul de profit și pierdere. De aceea, cu cât va fi mai detaliat contul de profit și pierdere, cu atât va fi mai transparent pentru utilizatorul informației financiare . În cadrul contului de profit și pierdere, componentele sale sunt trecute într-o anumită ordine, astfel încât fiecare linie să indice utilizatorului care este poziția societății, în funcție de ce element este analizat.

2.2 Formele contului de profit și pierdere

Modul în care este prezentat contul de profit și pierdere diferă de la o țară la alta, după informațiile pe care le cuprinde și după forma de prezentare .

După conținutul informațional, distingem doua forme și anume :

Cont de profit și pierdere, prezentat după destinația cheltuielilor după natura lor;

Cont de profit și pierdere, prezentat după destinația cheltuielilor de exploatare;

După forma de prezentare, se întâlnesc :

Sub formă de listă (verticală) care prezintă formarea din treaptă în treaptă a rezultatului exercițiului;

Sub formă de cont (tablou bilateral), în care cheltuielile și pierderile sunt prezentate în partea stângă, iar veniturile și profitul în partea dreaptă.

Modele prezentate mai sus sunt recomandate prin directiva a IV-a a Uniunii Europene .

2.3. Formatul contului de profit și pierdere conform referențialului național

În țara noastră situațiile financiare au un format standardizat, întreprinderile nu au astfel posibilitatea de a alege dintre mai multe modele. Conform reglementărilor contabile naționale, atât întreprinderile mici și mijlocii cât și întreprinderile mari, folosesc contul de profit și pierdere în format listă și prezintă cheltuielile din exploatare dupa natura lor economică.

Schema de prezentare a contului de profit și pierdere, conform reglementărilor contabile românești este următoarea:

Cifra de afaceri netă

Variația stocurilor de produse finite și a producției în curs de execuție

Producția realizată de entitate pentru scopurile sale proprii și capitalizată

Alte venituri din exploatare

a) Cheltuieli cu materiile prime și materialele consumabile

b) Alte cheltuieli externe

Cheltuieli cu personalul

a) Salarii și indemnizații

b) Cheltuieli cu asigurările sociale, cu indicarea distinctă a celor referitoare la pensii

a) Ajustări de valoare privind imobilizările corporale și imobilizările necorporale

b) Ajustări de valoare privind activele circulante, în cazul în care acestea depășesc suma ajustărilor de valoare care sunt normale în entitatea în cauză

Alte cheltuieli de exploatare

Venituri din interese de participare, cu indicarea distinctă a celor obținute de la entitățile afiliate

Venituri din alte investiții și împrumuturi care fac parte din activele imobilizate, cu indicarea distinctă a celor obținute de la entitățile afiliate

Alte dobânzi de încasat și venituri similare, cu indicarea distinctă a celor obținute de la entitățile afiliate

Ajustări de valoare privind imobilizările financiare și investițiile deținute ca active circulante

Dobânzi de plătit și cheltuieli similare, cu indicarea distinctă a celor privind entitățile afiliate

Profitul sau pierderea din activitatea curentă

Venituri extraordinare

Cheltuieli extraordinare

Profitul sau pierderea din activitatea extraordinară

Impozitul pe profit

Alte impozite neprezentate la elementele de mai sus

Profitul sau pierderea exercițiului financiar

Putem spune astfel că veniturile și cheltuielile rezultate din contul de profit și pierdere sunt structurate în doua mari categorii :

Venituri și cheltuieli din activitatea ordinară ( curentă, obișnuită ) a întreprinderii

Venituri și cheltuieli din activitatea extraordinară

Activitatea ordinară cuprinde veniturile si cheltuielile obținute din activitatea de exploatare și activitatea financiară și se referă la activitatea curentă pe care firmă o realizează potrivit obiectului său.

Veniturile din exploatare provin din livrările de bunuri, executarea de lucrări și prestările de servicii precum și executarea unor obligații legale sau contractuale din partea terților; dar și din alte operații cum sunt cele din vânzarea activelor imobilizate, din despăgubiri primite, subvenții pentru investiții. Veniturile din exploatare includ deasemenea și variația stocurilor și producția imobilizată.

Cheltuielile din exploatare sunt clasificate după natura lor : cheltuieli cu materii prime și materiale consumabile, cheltuieli cu energia și apa, cheltuieli privind mărfurile, cheltuieli cu salariile si asigurări sociale, cheltuieli cu amortizările, cheltuieli cu lucrările si serviciile primite de la terți, cheltuieli cu impozite, taxe si vărsăminte asimilate, alte cheltuieli (din vânzarea activelor imobilizate, din despăgubiri sau amenzi plătite, etc.).

Veniturile si cheltuielile financiare provin din participații, dobânzi, diferențe de curs valutar, din reduceri financiare (sconturi) obținute sau acordate, alte venituri și cheltuieli financiare.

Venituri și cheltuieli extraordinare se referă la evenimente care nu apar în mod frecvent sau cu regularitate în cadrul activității întreprinderii și au un caracter accidental. Veniturile extraordinare cuprind subvențiile pentru evenimente extraordinare, iar cheltuielile extraordinare provin din cutremure sau alte calamități naturale.

Din analiza comparativă a modelelor și schemelor de prezentare contului de profit și pierdere, cultul anglo-saxon si cel american folosesc o prezentare a cheltuielilor din exploatare după funcțiile întreprinderii, spre deosebire de referențialul național, care se aliniaza la cel european, și optează pentru clasificarea cheltuielilor din exploatare după natura lor. Directivele europene, în încercarea lor de a se armoniza standardele internaționale, oferă, de asemenea, opțiunea prezentării cheltuielilor din exploatare după unul dintre cele două criterii.

Însă în România, este obligatorie întocmirea unui cont de profit și pierdere care clasifică cheltuielile din exploatare după natura lor. Totuși este adevărat că nimeni nu interzice întocmirea și a unui cont de profit și pierdere cu clasificarea cheltuielilor după funcțiile întreprinderii, și probabil că societățile cotate, constrânse de investitori, nu vor evita să o facă.

CAPITOLUL III

ANALIZA STRUCTURALĂ A REZULTATELOR

Fiecare întreprindere are ca scop realizarea unor produse și prestarea unor servicii care să satisfacă nevoile sociale și prin aceasta să obțină profit. Pentru exprimarea rezultatelor, la nivelul întreprinderii se folosește un sistem de indicatori care cuprinde: cifra de afaceri, valoarea adăugată, producția exercițiului, excedentul brut al exploatării, etc .

În analiza acestor indicatori, principalele surse le regăsim în Contul de profit și pierdere și în Situația soldurilor intermediare de gestiune. Ca orice fenomen economic, aceste rezultate ale întreprinderii pot fi analizate atât structural cât și factorial. Deasemenea acești indicatori pot să arate atât rezultatele volumul activității (cifra de afaceri, producția exercițiului și valoarea adăugată) cât și rezultatele profitabilității activității (rezultatul brut al exploatării, rezultatul din exploatare, rezultatul curent și rezultatul net al exercițiului) .

Analiza rezultatelor volumului activității

Indicatorii de rezultate care exprimă volumul activității au la bază realizările globale obținute în procesul productiv, realizări care în prima fază sunt în formă fizică, iar după realizarea lor pe piață capătă formă valorică .

3.1.1 Analiza marjei comerciale

Marja comercială – reprezintă un indicator ce permite determinarea rezultatului obținut din

vânzarea mărfurilor și determină performanțele întrerprinderilor care funcționează în sfera distribuției și comercializării iar, în cazul întreprinderilor din alte domenii, performanțele rezultate din activitatea de comerț .

Marja comercială este un element al valorii adăugate și se calculează cu ajutorul relației :

Deseori în practica economică marja comerciala se exprimă și sub forma unor rate medii , astfel :

Rata marjei comerciale față de valoarea mărfurilor vândute (RMVM)

Rata marjei comerciale față de costul mărfurilor vândute ( RMCM)

Marja comercială trebuie evidențiată în funcție de tipul politicii de vânzare promovată de întreprindere și tipul activității comerciale . În general întreprinderile specializate în comerțul de lux față de cele care comercializează prin autoservire vor avea o marjă comercială mai ridicată .

Există numeroși factori care determină nivelul marjei comerciale ca natura produselor, formarea prețului de vânzare, intensitatea concurenței.

3.1.1 Analiza cifrei de afaceri

Cifra de afaceri reprezintă indicatorul fundamental al activității oricărei întreprinderi, fiind situată în fruntea indicatorilor de performanță în măsura în care condiționează mărimea profitului și a ratei rentabilității .

Analiza cifrei de afaceri prezintă o importanță deosebită deoarece permite aprecierea locului întreprinderii în sectorul său de activitate, a poziției sale pe piață, a aptitudinilor acesteia de a lansa, respectiv de a dezvolta dierite activități în mod profitabil. Totodata modificarea cifrei de afaceri se reflectă asupra principalilor indicatori economico-financiari, precum și asupra eficienței activității societăților comerciale .

Din punct de vedere conceptual, cifra de afaceri poate fi privită din prisma mai multor indicatori: cifra de afaceri netă, cifra de afaceri medie, cifra de afaceri marginală și cifra de afaceri critică .

Cifra de afaceri netă ( CA ) reprezintă un indicator al Contului de profit și pierdere care cuprinde sumele rezultate din vânzarea de produse și furnizarea de servicii care se înscriu în activitatea curentă a entității, dupa deducerea reducerilor comerciale și a taxei pe valoarea adăugată, precum și a altor taxe legate direct de cifra de afaceri .

Cifra de afaceri medie ( ) reflectă încasările obținute pe unitate de produs sau serviciu .

=

Cifra de afaceri marginală ( exprimă veniturile obținute de o întreprindere generată de creșterea cu o unitate a volumului vânzărilor .

=

Cifra de afaceri critică ( ) reprezintă acel nivel al vânzărilor din care se asigură acoperirea în totalitate a tuturor cheltuielilor efectuate , iar profitul este zero .

=

Unde : CF = cheltuieli fixe

Cv = cheltuieli minime variabile la 1 leu cifră de afaceri

Analiza structurală a cifrei de afaceri

Fiecărui stadiu al cifrei de afaceri îi corespunde o anumită structură a activității. Structura cifrei de afaceri este dată de ponderea veniturilor din vânzările generate de anumite produse, activități, lucrări sau servicii .

Cifra de afaceri reprezintă deasemnea volumul afacerilor realizate cu terții cu ocazia activității curente a întreprinderii și se determină cu ajutorul relației :

Pentru a caracteriza evoluția structurii vânzărilor întreprinderii se pot folosi următoarele procedee:

Ponderea componentelor cifrei de afaceri (

Unde : = cifra de afaceri aferentă produsului i

CA= cifra de afaceri totală

Coeficientul de concentrare ( Coeficientul Gini-Struck)

;

Unde : = structura cifrei de afaceri pe produse sau pe activitați

n=numărul de produse activități luate în calcul

Metoda ABC – se bazează pe identificarea a trei mari grupe de produse sau clienți cu următoarele caracteristici :

Grupa A –cuprinde 10-15% din numărul de produse/clienți care contribuie cu 60-70% la realizarea cifrei de afaceri

Grupa B – cuprinde 20-30% din numărul de produse/clienți care contribuie cu 20-30% la realizare cifrei de afaceri

Grupa C – cuprinde 60-70% din numărul de produse care contribuie cu 10-15% la realizarea cifrei de afaceri

Metoda ABC este foarte frecvent utilizată în analiza portofoliului de clienți, fiind foarte importantă pentru cunoașterea clienților cu contribuția cea mai mare la realizarea cifrei de afaceri.

3.1.2 Analiza producției exercițiului

Producția exercițiului este un indicator specific întreprinderilor care au ca obiect de activitate producția. Ea dimensionează întreaga activitate realizată de întreprindere. Într-un exercițiu, fiind expresia valorică a tot ceea ce se produce în întreprindere, respectiv, valoarea producției vândute (Qv), variația stocurilor de produse finite și a producției în curs de execuție (±Qs) și valoarea producției imobilizate (Qi):

Producția vândută – include toate veniturile rezultate din vânzarea produselor finite, a semifabricatelor, a produselor reziduale, executarea de lucrări și prestarea de servicii. Producția vândută este evaluată la preț de vânzare, inclusiv reducerile acordate după facturare .

Producția stocată – reprezintă variația stocurilor finale (Sf) de produse finite,semifabricate,producție în curs de execuție, materii prime, materiale consumabile, mărfuri, obiecte de inventar la finele perioadei ( soldul creditor al contului 711) față de stocurile inițiale (Si) de la începutul perioadei ( soldul debitor al contului 711) .

Producția imobilizată – reprezintă producția exercițiului ce este păstrată de întreprinderi sub formă de imobilizări. Atât imobilizările corporale cât și imobilizările necorporale sunt evaluate la costul de producție.

În unele lucrări de specialitate se întâlnește și noțiunea de producție marfă fabricată, care reprezintă producția obținută și care este destinată livrării .

Structura producției exercițiului pe elementele sale componente oferă informații despre destinația producției, precum și despre modul în care aceasta a fost valorificată. În ceea ce privește dinamica producției exercițiului, aceasta nu este influențată nu numai de dinamica elementelor componente ci și de influența a o serie de factori. Analiza factorială a producției exercițiului își propune tocmai identificarea acestor factori și cuantificarea influențelor lor .

Cu toate acestea, producția exercițiului este formată din elemente eterogene (unele sunt evaluate în prețul de vânzare, unele sunt evaluate în cost de producție) iar metoda de evaluare a stocurilor poate modifica rezultatul, producția exercițiului are un caracter ambiguu .

Analiza valorii adaugate

Valoarea adăugată – reprezintă surplusul de venituri peste valoarea consumurilor provenite de la terți, bogăția creată prin valorificarea resurselor tehnice, umane și financiare ale întreprinderii și se determină ca :

Principalele obiective ale analizei valorii adăugate sunt :

Analiza nivelului și dinamicii valorii adăugate

Analiza structurii valorii adăugate

Analiza factorială a valorii adăugate

Analiza structurală a valorii adăugate

Analiza structurală a valorii adăugate se realizează pe baza ratelor de structură sau de remunerare ale valorii adăugate, ce exprimă ponderea deținută de fiecare element component în totalul acestuia. Se pot stabili următoarele rate :

Rata de remunerare a personalului ( )

=

Rata de remunerare a statului ()

=

Rata de remunerare a capitalului tehnic ()

=

Rata de remunerare a creditorilor )

=

Rata de remunerare a acționarilor (

=

Nivelul ratelor de distribuire a valorii adăugate este important, atât pentru a urmări evoluția în timp și mutațiile care pot avea loc între cele cinci categorii, cât și pentru a fi comparate cu nivelurile medii pe ramură sau cu nivelurile realizate de alte întreprinderi din ramură .

Analiza rezultatelor profitabilității activității

Ansamblul de indicatori care exprimă profitabilitatea activității întreprinderii, spre deosebire de cei care studiază volumul activității, propun o imagine sintetică asupra eficienței activității desfășurate de o firmă.

3.2.1 Rezultatul brut al exploatării (excendent sau deficit )

Rezultatul brut de exploatare – constituie primul sold intermediar de gestiune ce are semnificația în termeni de rentabilitate. El reflectă contribuția activităților de exploatare la formarea rezultatelor și semnifică fluxul potențial de disponibilități degajat de această activitate.

Acest indicator nu evidențiază doar performanțele economice obținute de o întreprindere legate de activitatea de exploatare, ci reprezintă și sursa principală a întreprinderii care înfluențează atât indicatorii de eficiență cât și capacitatea de autofinanțare a întreprinderii. Din aceste motive se consideră că rezultatul brut de exploatare reflectă contribuția capitalului la crearea bogăției întreprinderii .

Caracteristic pentru acest indicator este faptul că rezultatul care reiese se formează din comparația cheltuielilor monetare (care corespund unor plăți efective) cu veniturile monetare (care sunt urmate de încasări) și elimină acele venituri și cheltuieli care nu au importanță în plan monetar (venituri din provizioane, cheltuieli cu amortizări și provizioane).

Astfel, se poate spune că atunci când avem un rezultat brut de exploatare pozitiv sau excedent brut de exploatare, acesta fiind de fapt un surplus monetar din exploatare. Indicatorul poate fi analizat din doua puncte de vedere :

1. excedent brut de exploatare (EBE), atunci când avem un nivel pozitiv al indicatorului;

2. deficit brut de exploatare (DBE), atunci când indicatorul are o valoare negativă.

Există mai multe metode prin care acest indicator poate fi calculat :

Ca o diferență între veniturile provenind din valoarea adăugată plus subvenții din exploatare și cheltuieli datorate remunerării personalului și a statului

EBE = (Valoarea adăugată + Subvenții pentru exploatare) – (Impozite și taxe + Cheltuieli de personal)

Ca flux monetar

EBE = Rezultatul exploatării + Cheltuieli cu amortizări și provizioane + Alte cheltuieli de exploatare – Venituri din provizioane privind exploatarea – Alte venituri din exploatare

Creșterea excendentului brut din exploatare este condiția esențială pentru întărirea capacității de autofinanțare a întreprinderii. EBE trebuie să acopere următoarele nevoi de finanțare:

Remunerarea capitalurilor investite

Rambursarea împrumuturilor

Înlocuirea activelor fixe uzate

Plata impozitului pe profit

3.2.2 Rezultatul operațional (RO)

Rezultatul operațional – apare în cazul analizei structurale a rezultatelor după destinația cheltuielilor de exploatare (pe funcții ale întreprinderii) și se calculează ca diferență între cifra de afaceri netă si costul vânzărilor, respectiv costul bunurilor vândute si al serviciilor prestate, format din: costul de producție al produselor finite vândute, lucrărilor si serviciilor prestate pentru terți; costul de cumpărare al mărfurilor vândute.

Rezultatul operațional (profit sau pierdere) deține ponderea majoritară în rezultatul brut al exercițiului oricărei întreprinderi, având rolul de a acoperi cheltuielile de distribuție, cheltuielile

generale de administrație si cheltuielile financiare, astfel încât întreprinderea să obțină un profit

suficient de mare pentru a remunera corespunzător acționarii/asociații.

Rezultatul din exploatare (RE)

Rezultatul din exploatare – este reprezentat de surplusul generat de activitatea de exploatare a întreprinderii , stabilit prin compararea veniturilor din exploatare cu cheltuielile din exploatare .

La fel ca și excendentul brut din exploatare , rezultatul exploatării este independent de politica financiară și de politica fiscală însă ține seama de politica de provizioane și politica de amortizare .

Pentru analiza acestui indicator , pot fi utilizate doua metode :

Rezultatul exploatării = Excedent brut din exploatare + Alte venituri din exploatare + Alte

venituri din provizioane – Cheltuieli cu amortizările și

provizioanele – Alte cheltuieli de exploatare

Acestă primă metodă de calcul a rezultatului din exploatare pornește de la rezultatul brut al

exploatării și scoate în evidență diferență între cele doua rezultate determinate de incidența veniturilor și cheltuielilor nemonetare. Calcularea rezultatului din exploatare utilizând această metodă se realizează în cadrul tabloului soldurilor intermediare de gestiune.

Rezultatul exploatării = Venituri de exploatare – Cheltuieli de exploatare

A doua metodă de analiză a rezultatul din exploatare evaluează diferența între veniturile și cheltuielile generate de activitatea de exploatare a întreprinderii , fiind cea mai utilizată metodă . Calcularea rezultatului exploatării prin această metodă este reflectată de contul de profit și pierdere.

Rezultatul financiar (RF)

Rezultatul financiar – se calculează ca diferență între veniturile și cheltuielile financiare și exprimă performanțele obținute de întreprindere în urma implicării sale în activitatea financiară, performanțe pe care le regăsim în participațiile și plasamentele societății și în împrumuturile și datoriile financiare. Rezultatul financiar intră alături de rezultatul exploatării în componența rezultatului curent.

Formarea acestor venituri și cheltuieli financiare și implicit a rezultatului financiar depinde de două principale elemente ale activității financiare:

politica de finanțare promovată de întreprindere;

activitatea de investiții financiare derulată.

Metoda de calcul a rezultatului financiar este următoarea :

Rezultatul financiar = Venituri financiare – Cheltuieli financiare

Rezultatul financiar evidențiază atât calitatea gestiunii financiare a întreprinderii, cât si efectele activității de exploatare, strategiei de dezvoltare a întreprinderii sau ale unor evenimente întâmplătoare determinate de instabilitatea mediului monetar.

Rezultatul curent (RC)

Rezultatul curent – măsoară rezultatul produs de activitatea curentă a întreprinderii, activitate care cuprinde activitatea de exploatare și activitatea financiară . Analiza acestui indicator nu este influențată de politica fiscală și de rezultatul extraordinar, însă este influențat de politica financiară a întreprinderii .

Rezultatul curent se calculeaza în tabloul soldurilor intermediare de gestiune astfel :

Rezultatul curent = Rezultatul din exploatare + Venituri financiare – Cheltuieli financiare

RC = RE + RF

Analiza rezultatului curent situează întreprinderea în una din următoarele poziții ale rentabilității :

Dacă rezultatul curent este aproximativ zero RC = 0 este în situația :

de „ levier financiar” când reducerea situației financiare permite un rezultat curent pozitiv ;

de „supraviețuire” când nu se întrevăd schimbări în activitatea de exploatare și cea financiară ;

de „transformare” când întreprinderea renunță la activitatea de exploatare nerentabilă în favoarea celei financiare ;

Dacă rezultatul curent este pozitiv RC > 0 atunci este situația de :

„bun manager” când activitatea de exploatare are o eficiență ridicată ceea ce permite întreprinderii o independență financiară ;

„holding” sau „supermarche”, profitul fiind realizat pe seama plasării lichidităților disponibile datorită decalajului între creditele–furnizori ridicate și creditul- client nul ;

„monopol” când are o poziție privilegiată pe piață ;

Dacă rezultatul curent este negativ RC < 0, firma este nerentabilă și se poate găsi în situațiile de :

„redresare” dacă activitatea de exploatare este rentabilă dar înregistrează cheltuieli financiare foarte mari ;

„dilemă” când deficitul se datorează activității de exploatare ;

„criză” dacă se înregistrează pierderi atât în activitatea de exploatare cât și în cea financiară ;

Rezultatul extraordinar (Rex)

Rezultatul extraordinar – reflectă contribuția activității excepționale la formarea rezultatului final al întreprinderii și se calculează ca diferență între veniturile extraordinare obținute de pe urma despăgubirilor și cheltuielile extraordinare respectiv pierderile înregistrate.

Potrivit reglementărilor noi, activitatea extraordinară este cauzată de calamități, exproprieri de active sau alte elemente de acest gen.

Metoda de calcul a rezultatului extraordinar este următoarea :

Rex = Venituri extraordinare – Cheltuieli extraordinare

3.2.7 Rezultatul brut al exercițiului (RBE)

Rezultatul brut al exercițiului – se determină ca diferență între veniturile totale (exploatare, financiare și extraordinare) și cheltuielile totale (exploatare, financiare și extraordinare) și este format din rezultatul curent al exercițiului și rezultatul extraordinar al exercițiului .

Acest indicator exprimă eficiența totală a activității întreprinderii înainte de calcularea impozitului pe profit și se calculeaza ca :

Rezultatul brut al exercițiului = Rezultatul curent +Rezultatul extraordinar

Rezultatul net al exercițiului (RNE)

Rezultatul net al exercițiului – reflectă remunerarea acțiunilor pentru capitalurile investite și se calculează prin diminuarea rezultatului brut al exploatării cu impozitul pe profit .

Rezultatul net al exercițiului = Rezultatul brut de exploatare – Impozitul pe profit

Rezultatul net al exercițiului urmează să fie repartizat în conformitate cu hotărârea Adunării Generale a Acționarilor către dividende, investiții sau alte destinații legale .

Calculând rezultatele ca diferență între venituri și cheltuieli se observă modul de acțiune pe care îl adoptă o societate comercială pentru a-și ameliora aceste rezultate: fie majorând veniturile (în condițiile menținerii constante a cheltuielilor), fie diminuând cheltuielile (în condițiile menținerii constante a veniturilor), fie sporind ambele componente (în condițiile în care ritmul de creștere a veniturilor devansează ritmul de creștere al cheltuielilor) .

CAPITOLUL IV : ANALIZA FACTORIALĂ A REZULTATELOR

Analiza factorială are ca obiectiv stabilirea factorilor care influențează rezultatul și a mărimii influențelor acestor factori, pentru a identifica cauzele care generează pierderi și pentru a lua măsurile corespunzătoare în acest sens. Există numeroase modele de analiză factorială a rezultatelor, ținând seama și de forma sub care se prezintă rezultatul.

4.1 Analiza factorială a cifrei de afaceri

În afară de analiza dinamică și analiza structurală, cifra de afaceri poate fi analizată și din punct de vedere factorial. În evoluția sa, cifra de afaceri este influiențată atât de factori externi cât și de factori interni, care pot conduce la creșterea sau reducerea nivelului acesteia. Pentru analiza factorială pot fi utilizate diferite modele care au ca scop evidențierea cât mai multor factori care să contribuie la creșterea cifrei de afaceri .

Modele de analiză care au ca bază de calcul cantitatea fizică vândută :

În cazul unei producții cu caracter omogen

Unde : Qv – cantitatea totală de produse vândute

– prețul mediu de vânzare =

= structura produselor vândute pe modele

= prețul de vânzare aferent produselor de tip i

În cazul unei producții care nu are caracter omogen

Factorii de influiență sunt : , ,

Creșterea cifrei de afaceri a fiecărei întreprindei poate avea loc prin creșterea volumului producției vândute în funcție de cerințele pieței și de resursele disponibile ale fiecărei firme Deasemenea un rol important în creșterea cifrei de afaceri îl are creșterea prețul de vânzare în funcție de calitatea producției și de evoluți raportului dintre cerere și oferta de pe piață.

Modele de analiză care utilizează descompunerea pe fracții :

Pentru analiza factorială a cifrei de afaceri se pot folosi și alte metode ce pun în evidență influiența factorilor interni. Rapoartele ce se formează cu ajutorul acestei metode trebuie să aibe o anumită semnificație și să reprezinte un factor de producție .

Modele care evidențiază legătura dintre modul de valorificare a resurselor și gradul de realizare a producției obținute :

= Nx ît x ct x r’ x gv

= N x ît x ra x gv

Unde : N= numărului de slariați

ît= înzestrarea tehnică ( valoarea mijloacelor fixe ce revin unui salariat)

ct= compoziția tehnologică ( ponderea mijloacelor fixe active în totalul mijloacelor fixe )

ra= randamentul mijloacelor fixe

r’= randamentul mijloacelor fixe direct productive

gv= gradul de valorificare sau de realizare a producției fabricate

Modele care evidențiază contribuția elementelor patrimoniale la realizarea cifrei de afaceri :

Unde: At = valoarea activului total

= rata activelor circulante

= viteza de rotație a activelor circulante sau eficiența utilizării acestora

Principalele măsuri de creștere a cifrei de afaceri prin intermediul factorilor de producție sunt :

O structură adecvată a patrimoniului: a mijloacelor fixe, a stocurilor, a creanțelor

Asigurarea unui nivel al activului total care să poată susține un nivel ridicat al cifrei de afaceri

Dimensioanarea corespunzătoare a stocurilor și asigurarea ritmicității necesare în aprovizionare

Extinderea creditului comercial să urmărească creșterea sau cel puțin menținerea unui anumit nivel al vânzărilor

4.2 Analiza factorială a valorii adăugate

Analiza factorială a valorii adăugate are ca obiectiv identificarea factorilor care influențează evoluția acesteia, precum și cuantificarea influenței acestora. Astfel pot fi folosite mai multe modele de analiză .

Astfel dacă se urmărește corelația dintre valoarea adăugată, marja comercială, producția exercițiului și cheltuielile materiale, analiza acesteia se poate realiza pe baza următorului model :

VA = Mc + Qe – Ci = Mc + Qe 

unde: VA – valoarea adăugată

Mc – marja comercială

Qe – producția exercițiului

Ci – consumurile intermediare de la terți

Analiza factorială a valorii adăugate are în vedere și alte modele de analiză precum :

Modele care evidențiază resursele utilizate

Unde : = numărul de salariați

= producția exercițiului

= productivitatea muncii

= gradul de valorificare al producției exercițiului

= rata valorii adăugate ( valoare adăugată la 1 leu productia exercițiului )

= rata valorii adăugate ( valoarea adăugată la 1 leu cifra de afaceri )

Modele bazate pe indicatori de rezultate

Unde: CA = cifra de afaceri

= rata valorii adăugate

Principalele măsuri de creștere a valorii adăugate prin intermediul factorilor de producție sunt :

cresterea gradului de utilizare extensivă si intensivă a mijloacelor fixe

creșterea gradului de utilizare a timpului de muncă

creșterea calității produselor

reducerea cheltuielilor materiale la 1 leu producție a exercițiului

4.3 Analiza factorială a rezultatului brut al exploatării (EBE)

Modele de analiză factorială a rezultatului brut al exploatării sunt orientate asupra principalilor factori care pot influența nivelul indicatorului .

Primul model are ca bază de calcul volumul de activitate, desemnat de producția exercițiului, pornindu-se de la premisa că un nivel consistent al rezultatului brut se poate realiza, doar dacă se asigură și un volum de activitate pe măsură .

Unde : – producția exercițiului

– gradul de prelucrare al întreprinderii

– ponderea rezultatului brut în valoarea adăugată

Măsuri de creștere a rezultatului brut al exploatării :

– creșterea volumul de activitate (Qe) , de preferat pe seama producției vândute

– creșterea gradului de prelucrare

– sporirea ponderii rezultatului brut în valoarea adăugată

Al doilea model pune în evidență ceea ce rămâne la dispoziția capitalului din plusul de valoare creat în activitatea de producție , după remunerarea muncii și remunerarea parțială a statului .

Unde : – remunerarea muncii și a statului din valoarea adăugata

– ponderea rezultatului brut în valoarea adăugată

4.4 Analiza factorială a rezultatului exploatării

Pe termen scurt explicarea variației exploatării față de un sistem de referință se poate face prin metoda abaterilor. Acesta presupune identificarea factorilor specifici de influență și măsurarea acțiunii lor .

Rezultatul din activitatea de exploatare se determină pe baza contului de profit și pierdere, ca diferență între veniturile din exploatare și cheltuielile din exploatare .

Analiza factorială a acestui indicator se poate realiza prin mai multe metode :

Model bazat pe producția exercițiului :

Unde: – producția exercițiului

– cifra de afaceri

– valoarea adăugată

– rezultatul exploatării

Model care influențează patrimoniul și elementele sale componente

Unde : – activ circulant

– activ total

– cifra de afaceri

– rezultatul exploatării

Acest model are un pronunțat caracter financiar, elementele care intră în componența sa, regăsindu-se integral în rapoartele financiare anuale, fapt ce ușurează misiunea analistului extern care de multe ori intră în posesia acestor documente .

4.5 Analiza factorială a rezultatului brut al exercițiului

Rezultatul brut – reprezintă profitul brut sau pierderea de la sfârșitul exercițiului financiar . Acest rezultat corespunde celor trei categorii de activități și anume :

activitatea de exploatare

activitatea financiară

activitatea extraordinară

Pentru a analiza factorial rezultatul brut al exercițiului se pot utiliza numeroase modele :

Prin însumarea rezultatelor pe categorii de activități :

Unde : – rezultat din exploatare;

– rezultat financiar;

– rezultat extraordinar

Pentru analiza factorială se poate utiliza și următorul model de analiză :

Unde : – activ total

– cifra de afaceri

– profitul brut

Potrivit acestui model măsurile de creștere ale profitului brut sunt :

Accelerarea vitezei de rotație a activului activului total :

Reducerea duratei și costurilor investițiilor în curs de execuție

Creșterea ponderii imobilizărilor fixe active

Reducerea nivelului stocurilor de materii prime , materiale , producție în curs de execuție și a produselor finite

Reducerea nivelului creanțelor și a duratei medii de incasare al acestora

Sporirea ratei marjei brute

Reducerea costurilor

Creșterea volumului fizic al vânzărilor

Creșterea prețurilor bazate pe îmbunătățirea calității produselor

CAPITOLUL V : STUDIUL DE CAZ

5.1 Prezentarea firmei

Firma SC HELIOS SA Aștileu, provine din fabrica "HEPHAISTOS", înființată în anul 1885 care producea var, caramidă roșie și țiglă. În anul 1948, fabrica trece în proprietatea statului, an în care începe fabricarea de cărămizi refractare, folosind argilă din zonă, extrasă cu mijloace proprii.

Din 1998 unitatea este privatizată, noua conducere pune în aplicare strategii de dezvoltare pe termen mediu și lung, bazate pe diversificarea producției, costuri de fabricație reduse, intrarea pe piețele străine – conform principiilor aplicabile economiei de piață.

În prezent SC HELIOS SA Aștileu este un important producător de cărămidă roșie aparținând de DAN STEEL GROUP. Societatea a fost înființată ca societate pe acțiuni în anul 1991.

S.C. HELIOS S.A. cu sediul în localitatea Aștileu, nr.236, județul Bihor, cod poștal 417020, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J05/216/1991 și având CUI RO98716, prin reprezentanții săi legali ing. Cobârzan Dorel în calitate de director general și ec. Bohuș Adina în calitate de director economic.

Principalele capacități de producție sunt clădirile și utilajele amplasate în incinta unității:

I . Flux de fabricare a cărămizilor refractare si a cărămizilor pline de construcții, si cuprinde:

1.Atelier măcinare materii prime

2. Atelier fasonare amestec-presare

3. Cuptor ardere.

II. Flux de fabricare a blocurilor ceramice, cuprinde:

1. Presare pasta

2. Tăietor blocuri ceramice

3. încărcare pe vagoneti pentru uscare naturala

4. Descărcare de pe vagoneti pentru uscare si incarcare pe vagoneti pentru ardere

5. Cuptor ardere

Valorile mobiliare emise de societatea comercială se negociază pe Bursa de Valori București– Piața RASDAQ, având simbolul HEAL.

SC HELIOS S.A are o gamă variată de produse de diferite forme și dimensiuni și cu întrebuințări în multiple domenii precum :

Materiale refractare precum : cărămidă refractară , tubulatură refractară antiacidă, mortar refractar , chit ceramic

Materiale de contrucții precum : Cărămidă roșie de construcție, bloc ceramic cu goluri vertical , cărămidă ornamentală pentru gard , placaj ceramic .

Grill ceramic

Sisteme de coșuri de fum

Decorative

5.2 Analiza structurală a rezultatelor

Analiza marjei comerciale (MC)

Interpretare:

În ambele perioade analizate, marja comercială este pozitivă, fiind un aspect pozitiv din punct de vedere economic însă se observă o scădere a acesteia în anul 2012 față de anul 2011, fiind cauzată de reducerii veniturilor din vânzarea mărfurilor într-o proporție mai mare decât a cheltuielilor privind mărfurilor .

Analiza cifrei de afaceri (CA)

– Reduceri comerciale acordate

Interpretare :

Analizând cifra de afaceri în cele doua perioade se observă o ușoară creștere a acesteia, aspect pozitiv din punct de vedere economic datorită creșterii vânzărilor de mărfuri într-o proporție mai mare decât reducerile comerciale acordate.

Analiza producției exercițiului ( Qe)

Unde : Qe = producția exercițiului

Qv- producția vândută

Qs- producția stocată

Qi- producția imobilizată

Interpretare :.

În perioadele analizate, s-a înregistrat o creștere a producției exercițiului. În cei doi ani de analiză la formarea producției exercițiului participă în mare măsură doar producția vândută, societatea având un nivel al producției stocate și al producției imobilizate în valoare mai redusă.

Analiza valorii adaugate (VA)

Tabel nr. 5.1

– (11 467 860+184 219+1 018 713+3 561 742)

=

= 7 678 954

+- ( 11 325 019+208 180+892 756 +3 457 126)

= +

= 8 383 965

Rata de remunerare a personalului ( )

=

Rata de remunerare a statului ()

=

Rata de remunerare a capitalului tehnic ()

=

Rata de remunerare a creditorilor )

=

Rata de remunerare a acționarilor (

=

Interpretare :

În cazul înterprinderii analizate, ponderea cea mai mare în privința remunerării o dețin acționarii, însă se observă o tendință de scădere în anii analizați, aspect economic favorabil pentru societatea analizată.

În ceea ce privește remunerarea personalului, cheltuielile cu personalul au înregistrat o reducere a ponderii cu 13.28% . Acesta reducere s-a datorat creșterii valorii adăugate într-un ritm superior creșterii cheltuielilor cu personalul, aspect apreciat favorabil, deoarece creează premisele majorării profitului.

Impozitele și taxele au înregistrat o ușoară scădere a ponderii în valoarea adăugată, ceea ce semnifică o diminuare a presiunii fiscale, cu consecințe pozitive, materializate într-o creștere a surselor de finanțare.

Ponderea amortizării în valoarea adăugată a scăzut cu 3.91%, fiind un aspect favorabil pentru societate.

În cazul remunerării creditorilor, ponderea în valoarea adăugată a cheltuielile financiare a înregistrat o scădere, ceea ce reflectă o scădere a gradului de îndatorare al firmei, aspect favorabil din punct de vedere economic.

Profitul net înregistrează o creștere în mărime absolută, însă ponderea sa în valoarea adăugată scade cu 0.29% , fiind un aspect pozitiv din punct de vedere economic pentru societatea analizata.

Analiza rezultatul brut al exploatării (EBE)

EBE = (Valoarea adăugată + Subvenții pentru exploatare) – (Impozite și taxe + Cheltuieli de personal)

7 678 954 + 0 – 235 586 – 3 689 553 = 3 753 815

8 383 965+ 0 – 225 643 -2 915 072 = 5 243 250

Interpretare :

Pe perioada analizată, indicatorul înregistrează un trend crescător, fapt ce reflectă o creștere a capacității de autofinanțare a investițiilor, de rambursare a datoriilor către bugetul statului și de remunerare a acționarilor, fiind un aspect economic favorabil pentru întreprindere datorită creșterii într-un ritm mai mare a valorii adăugate decât a impozitelor și taxelor și a cheltuielilor cu personalul.

Analiza rezultatul din exploatare (RE)

Rezultatul exploatării = Excedent brut din exploatare + Alte venituri din exploatare + Alte

venituri din provizioane – Cheltuieli cu amortizările și provizioanele – Alte cheltuieli de exploatare

3 753 815+2 694 057+ 0 – 2 253 480 – 501 078 = 3 693 314

5 243 250 +1 150 024+0 – 2 151 009 – 187 649 = 4 054 616

Interpretare :

În anul n+1 față de anul n, rezultatul exploatării înregistrează o creștere cu 361 302 față de anul precedent, fiind datorată de creșterea veniturilor din exploatare într-un ritm superior față de cheltuielile corespunzătoare, fiind un aspect favorabil pentru societate .

Analiza rezultatului financiar (RF)

Rezultatul financiar = Venituri financiare – Cheltuieli financiare

Înterpretare:

În perioada analizată rezultatul financiar înregistrează valori negative, aspect economic nefavorabil pentru societate, datorată de valoarea mai mare a cheltuielilor financiare decât a veniturilor financiare.

Analiza rezultatului curent (RC)

Rezultatul curent = Rezultatul din exploatare + Venituri financiare – Cheltuieli financiare

3 693 314 – = 939 491

4 054 616 – =1 002 653

Interpretare :

Rezultatul curent este determinat atât de rezultatul din exploatare cât și de rezultatul financiar. În perioada analizată rezultatul curent înregistrează o tendință ușoară de creștere datorită creșterii rezultatului din exploatoare într-o proporție mai mare decât rezultatul financiar. Cu toate că rezultatul financiar înregistrează valori negative, acesta este acoperit de rezultatul exploatării, rezultatul curent având astfel valori pozitive, favorabile pentru societatea analizată. Surplusul de efecte din activitatea de exploatare, obținut ca urmare a finanțării prin credite, compensează pierderile din activitatea financiară.

Analiza rezultatului extraordinar (Rex)

Rex = Venituri extraordinare – Cheltuieli extraordinare

Interpretare :

În cazul societății analizate în cursul celor doua perioade nu au existat venituri extraordinare și nici cheltuieli extraordinare, ca urmare rezultatul din exploatare este 0.

Analiza rezultatului brut al exercițiului (RBE)

Rezultatul brut al exercițiului = Rezultatul curent +Rezultatul extraordinar

939 491+ 0 = 939 491

1 002 653+0 = 1 002 653

Înterpretare :

Având în vedere că societatea analizată nu înregistrează activitate extraordinară, rezultatul brut al exercițiului va fi egal cu rezultatul curent determinat din rezultatul din exploatare și rezultatul financiar al întreprinderii. Astfel rezultatul brut al exercițiului înregistrează o creștere aspect economic pozitiv, datorită creșterii rezultatului curent.

Analiza rezultatului net al exercițiului

Rezultatul net al exercițiului = Rezultatul brut de exploatare – Impozitul pe profit

939 491 – 157 764 = 781 727

1 002 653 – 174 176 = 828 477

Interpretare :

Pe întreaga perioadă analizată, societatea a înregistrat o activitate profitabilă, finalizată cu înregistrarea de profit la sfârșitul fiecărui an financiar. Sporirea acestuia se datorează creșterii veniturilor totale într-un ritm superior ritmului de creștere a cheltuielilor totale, ceea ce reflectă o situație favorabilă înterprinderii .

5.3 Analiza factorială a rezultatelor

Analiza factorială a cifrei de afaceri

Tabel nr.5.2

CA = N x ît x ra x gv

Unde : N = numărului de salariați

ît = înzestrarea tehnică ( valoarea mijloacelor fixe ce revin unui salariat)

ra= randamentul mijloacelor fixe

gv= gradul de valorificare sau de realizare a producției fabricate

= = = 179 597.59

= = 217 546.01

= = 0.956

= 1.015

= =0.87

= 1.002

=

= =

= =

= 21 140 608.82

= 31 196 365 -26 140 608.82

Factori de influență : N ,ît ,ra ,gv

1) Influența numărului de salariați (N) :

2) Influența înzestrării tehnice (ît) :

3) Influența randamentului mijloacelor fixe (ra) :

4) Influența gradul de valorificare sau de realizare a producției fabricate (gv) :

Interpretare :

Pe ansamblu, cifra de afaceri a crescut cu , datorită influenței pozitive a înzestrării tehnic, a randamentului mijloacelor fixe și a gradului de valorificare a producției fabricate .

1) Sub influența numărului de salariați (N), cifra de afaceri a scăzut, aspect nefavorabil din punct de vedere economic având ca și cauză principală numărul mai mare a ieșirilor de personal decât intrările de personal dar și neasigurarea numărului de salariați corespunzător obiectului de activitate al societății.

2) Sub influența înzestrării tehnice (ît), cifra de afaceri a crescut, aspect pozitiv din punct de vedere economic pentru societatea analizată , având ca și cauze: asigurarea eficientă cu mijloace fixe , creșterea valorii mijloacelor fixe dar și forța de muncă corespunzătoare din punct de vedere al calificării pentru mijloacele fixe deținute .

3) Sub influență randamentului mijloacelor fixe (ra), cifra de afaceri a crescut, aspect economic favorabil , având ca și cauză principală: creșterea randamentului mijloacelor fixe dar și achiziția de mijloace fixe mai performante.

4) Sub influența gradului de valorificare a producției fabricate (gv), cifra de afaceri a crescut, aspect favorabil din punct de vedere economic pentru societatea analizată, având ca și cauze: o activitate de desfacere bună, un raport echilibrat între ritmul producției și al livrării dar și o activitate de marketing foarte eficientă .

Măsuri propuse :

Creșterea intrărilor de personal

Asigurarea cu resurse umane și materiale în concordanță cu obiectivele întreprinderii

O activitate de marketing cât mai eficientă

Elaborarea unui plan de producție în corelare cu planul de comercializare și cu cererea de pe piață

Eliberarea unor resurse în vederea transferurilor acestora către producție

Analiza factorială a valorii adăugate

Tabel nr. 5.3

Unde : = numărul de salariați

= producția exercițiului

= productivitatea muncii

= rata valorii adăugate ( valoarea adăugată la 1 leu producția exercițiului )

= = 134 342.01

= = 170 080

==0.327

==0.350

==

Factori de influență :

1. Influența numărului de salariați (Ns) :

2. Influența productivității muncii (:

4. Influența ratei valorii adăugate (:

Interpretare :

Pe ansamblu , valoarea adăugată a crescut cu 705 726.48, fiind un aspect pozitiv din punct de vedere economic. Acestă modificare se datorează creșterii productivității muncii și a ratei valorii adăugate și a reducerii numărului de salariați cu 41 de persoane față de anul precedent.

1) Sub influența numărului de salariați ( Ns), valoarea adăugată scade, aspect nefavorabil din punct de vedere economic pentru societate, având ca și cauză numărul mai mare a ieșirilor de personal decât numărul intrărilor. Scăderea numărului de salariați poate fi însă justificată prin restructurarea activității întreprinderii sau de achiziționarea unor mijloace fixe mai performante, a căror utilizare necesită mai puțin personal .

2) Sub influența productivității muncii , valoarea adăugată crește, fiind un aspect economic favorabil pentru întreprindere, având ca și cauze: asigurarea întreprinderii cu personal calificat, o utilizare bună a timpului de lucru al muncitorilor prin eliminarea pierderilor de timp.

3) Sub influența ratei valorii adăugate la 1 leu producția exercițiului valoarea adăugată crește, aspect pozitiv din punct de vedere economic, având ca și cauză principală scăderea scăderea consumurilor intermediare.

Impactul negativ al reducerii numărului de salariați a fost compensat de influențele pozitive ale productivității muncii și a ratei valorii adăugate la 1 leu producția exercițiului .

Măsuri propuse :

Asigurare cu factori de producție corespunzători din punct de vedere calitativ și cantitativ

Scăderea consumurilor intermediare prin raționalizarea consumurilor de materiilor prime, materialelor, energiei, negocierea prețurilor și tarifelor la materiale și servicii

Îmbunătățirea calificării forței de muncă

O cât mai bună utilizare a forței de muncă

Creșterea numărului de intrări de personal

Analiza factorială a rezultatului brut al exploatării

Tabel nr.5.4

Unde : – producția exercițiului

– gradul de prelucrare al întreprinderii

– ponderea rezultatului brut în valoarea adăugată

1) Influența producției exercițiului (Qe):

2) Influența gradul de prelucrare al întreprinderii

3) Influența ponderea rezultatului brut în valoarea adăugată

Interpretare :

Pe ansamblu rezultatul brut al exploatării a crescut cu 1 486 329.33, datorită influenței pozitive a producției exercițiului, gradului de prelucrare al întreprinderii și a ponderii rezultatului brut în valoarea adăugată .

1) Sub influența producției exercițiului (Qe), rezultatul brut al exploatării crește, aspect favorabil din punct de vedere economic, fiind cauzat de în principal de crearea de noi produse sau servicii și pătrunderea pe noi pieței .

2) Sub influența gradului de prelucrare al întreprinderii , rezultatul brut al exploatării crește aspect economic pozitiv având ca și cauze: eliminarea produselor la care nivelul valorii adăugate este scăzut sau pe cele la care nu se adăugă valoare, evaluarea randamentelor întreprinderii și identificarea rezervelor interne privind utilizarea și valorificare resurselor materiale și tehnice .

3) Sub influența ponderea rezultatului brut în valoarea adăugată , rezultatul brut al exploatării crește aspect favorabil din punct de vedere economic pentru societate, fiind cauzat de: gândirea unei politici salariale corelată cu capacitatea muncii de a crea valoare, astfel încât valoarea adăugată să se modifice într-o proporție mai mare decât cheltuielile salariale .

Măsuri propuse :

Extinderea capacităților de producție în același domeniu sau în domenii diferite

Crearea de noi produse și pătrunderea pe piețe noi

Utilizarea capacităților disponibile

Externalizarea activităților și funcțiunilor care sunt necesare întreprinderii, dar care nu adaugă valoare sau asigură un nivel scăzut al valorii adăugate

Analiza factorială a rezultatului exploatării

Tabel nr. 5.5

Unde : – activ circulant

– activ total

– cifra de afaceri

– rezultatul exploatării

– rata de structură a activului total

– viteza de rotație a activelor circulante

– profitabilitatea vânzărilor

= = 0.29

= = 0.29

= = 2.04

= = 2.14

= = 0.14

= = 0.15

= =

= 4 000 629.14

= =

= 3 666 217.36

= 4 000 629.14 – 3 666 217.36

= 334 411.78

Factori de influență :

1) Influența activului total (

2) Influența ratei de structură a activului total (:

3) Influența viteza de rotație a activelor circulante ( :

4) Influența profitabilității vânzărilor (:

Interpretare :

Pe ansamblu rezultatul exploatării înregistrează o creștere cu 334 411.78 față de anul precedent datorită influenței pozitive a ratei de structură a activului total, a vitezei de rotație a activelor circulante și a profitabilității vânzărilor și datorită influenței negative a activului total .

1) Sub influența activului total (At), rezultatul exploatării scade, aspect economic nefavorabil pentru societatea analizată datorită scăderii în mărimi absolute a activelor totale cu 1 289 229 față de anul precedent .

2) Sub influența ratei de structură a activului total , rezultatul exploatării crește, aspect pozitiv din punct de vedere economic pentru societate, având ca și cauză o dimensionare corespunzătoare a stocurilor .

3) Sub influența vitezei de rotație a activelor circulante , rezultatul exploatării crește aspect favorabil din punct de vedere economic pentru societatea analizată, având ca și cauză principală: asigurarea ritmicității necesare în aprovizionare .

4 ) Sub influența profitabilității vânzărilor , rezultatul exploatării crește, aspect pozitiv din punct de vedere economic, datorită menținerii unui anumit nivel al vânzărilor, prin practicarea unor prețuri avantajoase pentru clienți și prin calitatea superioară a produselor .

Măsuri propuse :

Asigurarea unui nivel al activului total care să mențina un nivel ridicat al rezultatului exploatării

O structură adecvată a patrimoniului: mijloace fixe, stocuri, creanțe

Dimensionarea corespunzătoare a stocurilor

Asigurarea ritmicității necesare în aprovizionare

Menținerea unui anumit nivel al vânzărilor prin practicarea unor prețuri avantajoase și prin obținerea unor produse de calitate .

Analiza factorială a rezultatului brut al exercițiului

Tabel nr. 5.6

Unde : – activ total

– cifra de afaceri

– profitul brut

– viteza de rotație a activului total prin cifra de afaceri;

– rata marjei brute de rentabilitate

= 0.59

= 0.61

= 0.036

= 0.038

1) Influența activului total (At):

2) Influența viteza de rotație a activului total prin cifra de afaceri:

3) Influența ratei marjei brute de rentabilitate :

Interpretare :

Pe ansamblu, rezultatul brut al exercițiului a înregistrat valori pozitive în perioadele analizate, datorită influenței pozitive a vitezei de rotație a activului total prin cifra de afaceri și a ratei marjei brute de rentabilitate.

1) Sub influența activului total (At), rezultatul brut al exercițiului înregistrează o scădere aspect negativ din punct de vedere economic, datorită scăderii în valori absolute a activelor totale din perioada n în perioada n+1 .

2) Sub influența vitezei de rotație a activului total , rezultatul brut al exercițiului crește, aspect favorabil din punct de vedere economic, având ca și cauze: reducerea stocurilor de materii prime ,materiale , producție în curs de execuție, produse finite, reducerea nivelului creanțelor și a duratei medii de creștere a acesteia .

3) Sub influența ratei marjei brute de rentabilitate rezultatul brut al exercițiului crește, aspect economic pozitiv, datorită creșterii volumului fizic al vânzărilor și a creșterii prețurilor pe baza îmbunătățirii calității produselor .

Măsuri propuse :

Optimizarea structurii capitalurilor

Creșterea ponderii imobilizărilor fixe active

Reducerea nivelurilor stocurilor de produse finite , materii prime , materiale , și produse în curs de execuție

Reducerea nivelului creanțelor și a duratei medii de încasare a acestora

Creșterea volumului fizic al vânzărilor

Reducerea costurilor

Concluzii

Puncte tari :

În perioadele analizate, s-a înregistrat o creștere a producției exercițiului, aspect pozitiv datorită proporției mai mare a producției vândute decât a producției stocate și a producției imobilizată .

În cazul înterprinderii analizate, ponderea cea mai mare în privința remunerării o dețin acționarii, însă se observă o tendință de scădere în anii analizați, aspect economic favorabil pentru societatea analizată .

Pe ansamblu rezultatul brut al exploatării înregistrează un trend crescător, aspect economic favorabil pentru întreprindere fiind datorită creșterii într-un ritm mai mare a valorii adăugate decât a impozitelor,taxelor și a cheltuielilor cu personalul.

Rezultatul exploatării înregistrează o creștere față de anul precedent, fiind datorată de creșterea veniturilor din exploatare într-un ritm superior față de cheltuielile corespunzătoare, fiind un aspect favorabil pentru societate .

În perioada analizată rezultatul curent înregistrează o tendință ușoară de creștere datorită creșterii rezultatului din exploatoare într-o proporție mai mare decât rezultatul financiar.

Rezultatul brut al exercițiului înregistrează o creștere, aspect economic pozitiv, datorită creșterii rezultatului curent.

Pe întreaga perioadă analizată , societatea a înregistrat o activitate profitabilă, finalizată cu înregistrarea de profit la sfârșitul fiecărui an financiar datorită creșterii veniturilor totale într-un ritm superior ritmului de creștere a cheltuielilor totale, ceea ce reflectă o situație favorabilă înterprinderii.

În perioada analizată cifra de afaceri a crescut, datorită influenței pozitive a înzestrării tehnice, a randamentului mijloacelor fixe și a gradului de valorificare a producției fabricate.

Pe ansamblu, valoarea adăugată a crescut, fiind un aspect economic pozitiv. Acestă modificare se datorează creșterii productivității muncii și a ratei valorii adăugate și a reducerii numărului de salariați față de anul precedent.

Rezultatul brut al exploatării a înregistrat o creștere față de anul precedent, datorită influenței pozitive a producției exercițiului, gradului de prelucrare al întreprinderii și a ponderii rezultatului brut în valoarea adăugată.

Pe ansamblu rezultatul exploatării înregistrează o creștere față de anul precedent datorită influenței pozitive a ratei de structură a activului total, a vitezei de rotație a activelor circulante și a profitabilității vânzărilor și datorită influenței negative a activului total .

Rezultatul brut al exercițiului a înregistrat valori pozitive în perioadele analizate, datorită influenței pozitive a vitezei de rotație a activului total prin cifra de afaceri și a ratei marjei brute de rentabilitate .

Puncte slabe :

Marja comercială înregistrează o scădere în anul 2012 față de anul 2011 , fiind cauzată de reducerii veniturilor din vânzarea mărfurilor într-o proporție mai mare decât a cheltuielilor privind mărfurilor.

În perioada analizată rezultatul financiar înregistrează valori negative, aspect economic nefavorabil pentru societate, datorată de valoarea mai mare a cheltuielilor financiare decât a veniturilor financiare .

Propuneri

Având în vedere că marja comercială înregistrează o scădere de la o perioadă la alta, se recomandă majorarea veniturilor din vânzarea mărfurilor într-o proporție mai mare decât a cheltuielilor.

Rezultatul financiar a înregistrat valori negative în perioadele utilizate, tocmai de aceea se recomandă o creștere a veniturilor financiare într-o proporție mai mare decât a cheltuielilor financiare.

Pentru o creștere a cifrei de afaceri, se recomandă: creșterea intrărilor de personal, asigurarea cu resurse umane și materiale în concordanță cu obiectivele întreprinderii o activitate de marketing cât mai eficientă, elaborarea unui plan de producție în corelare cu planul de comercializare și cu cererea de pe piață.

Pentru o valoare cât mai mare a valorii adăugate, câteva dintre măsurile utilizate sunt: asigurare cu factori de producție corespunzători din punct de vedere calitativ și cantitativ

scăderea consumurilor intermediare prin raționalizarea consumurilor de materiilor prime,

materialelor, energiei, negocierea prețurilor și tarifelor la materiale și servicii,

îmbunătățirea calificării forței de muncă

Pentru înregistrarea unei valori mai mari a rezultatului brut al exploatării se recomandă: extinderea capacităților de producție în același domeniu sau în domenii diferite, crearea de noi produse și pătrunderea pe piețe noi, utilizarea capacităților disponibile.

Creșterea rezultatului exploatării se poate realiza prin aplicarea următoarelor măsuri: asigurarea unui nivel al activului total care să mențina un nivel ridicat al rezultatului exploatării,o structură adecvată a patrimoniului: mijloace fixe, stocuri, creanțe, o dimensionare corespunzătoare a stocurilor, asigurarea ritmicității necesare în aprovizionare .

Pentru creșterea rezultatului brut al exercitiului se recomandă: optimizarea structurii capitalurilor ,creșterea ponderii imobilizărilor fixe active ,reducerea nivelurilor stocurilor de produse finite , materii prime, materiale, și produse în curs de execuție

Bibliografie

Buglea Alexandru – Analiză economico- financiară , Editura Mirton , Timișoara , 2005

Burjă Camelia – Analiză economico- financiara , Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca , 2009

Bușe Lucian – Analiză economico – financiară , Editura Economică , București , 2005

Feleagă N. – Dincolo de frontierele vagabondajului contabil, Editura Economică, București, 1997

Lavalette G, Niculescu M.- Strategies croissance, ed d’Organization, Paris

Minculescu Maria – Diagnostic financiar , Editura Economică , București , 2003 , pag. 143

Mironiuc M – Analiză economico-financiară. Elemente teoretico-metodologice și aplicații, Editura Sedcom Libris, Iași, 2006

Popa Dorina – Analiză economico –financiară , Elemente teoretice și aplicații practice , Editura Universității din Oradea , Oradea , 2011

Prof.univ.dr. Petrescu Silvia – Analiză și diagnostic financiar-contabil , editura CECCAR , 2008 , București , România

Spătaru L.- Analiză economico-financiară , Intrument al managementului întreprinderilor, Editura Economică , București

Ștefea Petru – Analiza rezultatelor întreprinderii , editura Mirton , Timișoara , 2002

Vâlceanu Gheorghe, Robu , Vasile , Georgescu Nicolae, Analiză Economico- Financiară , Editura Economică , București 2013

Conform OMFP nr.3055/2009 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, secțiunea 5 , art. 32

www.heliossa.ro