Conceptul Magazinului Electronic

Comunicare

Conceptul Magazinului Electronic

Byadmin ianuarie 1, 2024

Cuprins

Introducere

PROBLEMA COMERȚULUI ELECTRONIC

Comertul in internet

Metode de organizare a comertului in Internet

Mijloace de achitare

Site-uri cu magazine electronice

CONCEPTUL MAGAZINULUI ELECTRONIC

2.1 Formularea generala a problemei

2.2 Cerinte de realizare

2.2.1 Amplasarea magazinului electronic

2.2.2 Continutul magazinului electronic

2.2.3 Publicitatea magazinului electronic

2.2.4 Motivatia vizitatorilor

2.3 Alegerea instrumentelor

2.3.1 HTML-HyperText Markup Language

2.3.2 Protocolul HTTP

2.3.3 Java Script

2.4 PHP-Hypertext Preprocessor

2.4.1 Notiuni generale despre limbajul PHP

2.4.2 Sintaxa si gramatica limbajului PHP

SOLUTIILE DE PROIECT

Introducere

3.1 Structura sistemului informatic.

3.2 Descrierea meniurilor si ferestrelor

3.3 Esenta ntiunii unei baze de date

3.3.1 Construirea unei baze de date

3.3.2 Conectarea la o baza de date

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

Introducere

Scopul acestei lucrări este elaborarea unui magazin electronic, dirijarea și administrarea după funcționalitatea lui, înregistrarea în rețeaua globală.

În prezent nu mai este necesar de explicat ce este Internet-ul. Cei mai mulți oameni, care se ocupă cu business-ul, știința, producția, într-un mod sau altul, au o închipuire despre aceasta. Întrebarea care predomină este despre eficacitatea întrebuințării Internet-ului într-un domeniu concret. Și domeniul cel mai întrebat este business-ul.

Unul din momentele cheie este întrebuințarea Internet-ului într-unul din domeniile business-ului. Pe lângă aceasta este necesar de avut în vedere următoarele:

În lume aproximativ 150 mln. de oameni au acces la Internet. Conform unor date, 75% din calculatoarele personale ale corporațiilor din toată lumea vor fi conectate la Internet în timpul apropiat. Cei ce se ocupă cu business-ul internațional, nu trebuie să ignore această piață;

Internet-ul vă dă posibilitatea unei rapide și ieftine (în comparație cu metodele tradiționale) ieșiri pe piața internațională fără deschiderea unei agenții sau magazin în fiecare țară;

Internet-ul lucrează 24 de ore în zi, adică în tot răstimpul acesta, puteți să faceți miile de clienți potențiali cunoscuți cu business-ul rulat, să le propuneți producția sau servicii fără o participare directă;

Internet-ul dă posibilitatea vânzării directe a producției sau serviciilor. Pentru aceasta este necesar de a crea un magazin electronic, care permite alegerea, comandarea și achitarea mărfii;

Foarte des în schimbarea planurilor, în politica prețurilor, în producția propusă se înfăptuiește mai repede decât apariția reclamei comandate în mijloacele de informare în masă. În rezultat așa reclamă se dovedește a fi inutilă, și pierdeți bani reali. Cu toate acestea puteți schimba conținutul informației de câte ori aveți nevoie. Nici o reclamă nu ne dă o așa flexibilitate în oferirea informației;

În Internet puteți să primiți o legătură inversă de la clienții potențiali și în acest mod să verificați ideea noii producții sau noilor servicii fără mari cheltuieli pentru reclamă în mijloacele de informare în masă tradiționale. Pentru aceasta e necesar de a permite trimiterea mesajului prin poșta electronică și de rugat pe potențialii clienți să expună părerea lor. În așa mod ei vă transmit, ce ei gândesc despre producția nouă, mai repede, ușor și ieftin, decât rezultatele cercetărilor marketingului;

În Internet puteți utiliza imagini color și sunete. Aceasta dă posibilitatea de a primi o închipuire mai aprofundată despre firmă. Iar dacă vindeți cărți, opere de artă sau aveți o agenție de turism, atunci fără Internet pur și simplu nu puteți.

În așa fel, Internet-ul permite micșorarea cheltuielilor legate de reclamă și de realizarea producției, lărgirea piaței de desfacere și în ultimul rând majorarea volumului de vânzări.

Tehnologiile și aplicațiile de pe Internet se extind extraordinar de rapid, capătând o atenție deosebită, deoarece Internetul reprezintă un mediu de comunicații, un instrument pentru facilitarea afacerilor și un debușeu comercial.

Cel mai popular mijloc de acces la informație în Internet reprezintă “Rețeaua globală “ (World Wide Web). Cum este cunoscut, la baza ei stă ideea repartizării informației hypermedia. Navigarea în Web permite să ajungem la cele mai diferite servere informaționale, care conțin acea informație pregătită special (cu folosirea limbajului HTML).

Rețeaua globală a cucerit o așa mare popularitate în rândurile utilizatorilor Internet, în lumea bussinesului, științei, politicii ș.a. Principalele cuceriri Web – reprezintă simplitatea publicării informației în rețea, comoditate și compararea unicității accesului la documente, existența în prezent a sistemelor de căutare. În general, metodele de prezentare, păstrare și căutare a informației în WWW se referă la categoriile sistemelor informaționale și de căutare. Cu toate că locul de păstrare a datelor în nodurile Web uneori se numesc baze de date, acest termen în cazul de față se poate de folosit în sensul cel mai general.

Web este un mediu interativ, care permite utilizatorului să aibă în întregime controlul asupra a ceea ce dorește să obțină și când el poate, de exemplu, să creeze foarte ușor un document multimedia la care să aibă acces toți ceilalți utilizatori.

Internetul și WWW reprezintă o formă modernă de democrație electronică, deoarece nici o persoană, firmă, organizație sau guvern, nu controlează infrastructura tehnică, sistemele de calcul, aplicațiile și informațiile ce compun acest sistem de comunicații electronice.

Sistemele hipertext, în care se încadrează WWW, vor cunoaște o dezvoltare mai mare: tot mai multe baze de informații din Internet vor fi organizate după princiipile hipertext, în care legăturile semantice permit o navigare ușoară prin noianul de colecții de date disponibile; totodată, tehnicile de căutare se vor îmbunătăți, permițând scurtarea timpului petrecut de utilizatori în Internet, în favoarea perioadei afectată realizării lucrărilor în care sunt angajați.

Internetul va fi din ce în ce mai mult folosită pe baze comerțiale. Această utilizare este indicată pentru firme mici, care nu-și pot permite realizarea unor rețele proprii. Desigur, se întrevăd și unele neajunsuri în această tendință. Multe universități, centre de cercetare sau chiar țări cu anumite dificultăți economice se vor lovi de posibilitatea prețurilor serviciilor Internet și vor fi nevoite să renunțe la conectarea, cu atât mai mult cu cât utilizarea curentă a serviciilor Internet nu este peste tot o obișnuință. Dezvoltarea rapidă a tehnologiei World Wide Web, tehnologie care stă la baza gestiunii și circulației documentelor în Internet, propune o nouă abordare a sistemelor informatice și o reconsiderare a tehnologiilor și relațiilor din sfera mecanismelor comerciale.

Importanța și impactul tehnologiei WWW în proiectarea aplicațiilor din domeniul comerțului poate fi comparat cu cel petrecut în proiectarea aplicațiilor din domeniul industrial o dată cu standardizarea reprezentării tridimensionale (3D).

Analogia poate fi făcută și prin faptul că tehnologia Web a dat cel puțin trei dimensiuni noi informației conținute în documente: sunet, imagine, animație.

Dacă în sfera producție (industrie), tehnologia informatică s-a cristalizat în aplicații care au ajuns la maturitate printr-o evoluție ascendentă, normală, în sfera economicului și în special în domeniul comerțului evoluția tehnologiei Web este explozivă. Numărul de servere cuplate în Internet și numărul de persoane conectate cunosc o rată anuală incredibilă. Dacă la începutul anului 1996 erau peste 5 milioane de servere în anul 2001 s-a ajus la 210 milioane. Cele 210 milioane servere sunt accesate de aproximativ 350-400 milioane de utilizatori.

La examinarea căilor și metodelor de întrebuințare a Internet-ului în business, trebuie neapărat de primit răspuns la următoarele întrebări:

cine sunt cei care au comandat, businss-ul cu care se ocupă și poziția geografică;

nivelul de computerizare a clienților, părerea lor despre noile tehnologii informaționale;

tipurile de producție și servicii, pe care le propuneți, pe cât de bine le puteți prezenta cu ajutorul textului și a graficii color;

varietatea activităților, pe care le puteți îmbunătăți cu ajutorul Internet-ului;

pe cât de efectiv este folosirea Internet-ului de către concurenți, și de asemenea de firmele, care se ocupă cu astfel de business;

este accesibilă întrebuințarea Internet-ului în business, care este volumul aproximativ și durata lucrului. La etapa dată este rațional de a întocmi un business-plan.

Problema comerțului electronic

Comerțul în Internet este vânzarea produselor și serviciilor oricărui utilizator al Internet-ului. Se poate de adăugat că comerțul în Internet este o parte cu un înțeles mai extins – “comerț electronic”.

În acest capitol voi vorbi despre particularitățile comerțului în Internet și deosebirea de comerțul obișnuit: ce tipuri de magazine electronice există și cum să le organizăm în dependență de sistemul comercial existent; de ce sunt atrași cumpărătorii în magazinul ce l-am elaborat și cum să organizezi interacțiunea cu ei.

1.1 Comerțul în Internet

Majoritatea firmelor deja se ocupă de un oarecare fel de business în Internet, sau vor face aceasta în timpul apropiat. Vânzarea directă a produselor în Internet este cea mai atrăgătoare direcție utilizării tehnologiilor din Internet în business. Cu toate acestea vânzarea în Internet foarte mult se deosebește de procesul de vânzare în magazinele obișnuite și necesită o reconstruire. În primul rând se schimbă însăți psihologia relațiilor reciproce dintre vânzător și cumpărător. Cumpărătorul în Internet deține o informație mai mare despre produse, are mai multe alternative. De aceea este foarte important nu numai, cum arată pagina Web, dar și ce scris este pe ea.

Prin ce se deosebește comerțul în Internet de un proces comercial obișnuit? Răspunsul este clar – în comerțul prin Internet nu are loc comunicarea directă cu vânzătorul. Cu toate acestea este evident faptul că mulți se stăruie să extragă concluzii importante, și anume:

vânzătorii nu exercită presiuni psihologice asupra cumpărătorului;

lipsește posibilitatea demonstrării produselor în acțiune.

Acestea sunt într-adevăr fapte suficiente, care deosebesc comerțul în Internet de comerțul în înțelesul lui tradițional, unde foarte multă atenție se rezervează proceselor de atragere a cumpărătorilor, adică tot ce se petrece înainte de cumpărătură, sau a celor patru etape anticipate:

Atragerea cumpărătorilor cu ajutorul publicității. Factorul principal este locul, unde sa află magazinul.

Influența asupra cumpărătorului cu prezentarea foarte bună a vitrinei și a intrării în magazin.

Atragerea cumpărătorilor, care deja au intrat în magazin, prezentarea interioară a sălii de comerț și a organizării ei foarte comode.

Alegerea de către cumpărători a produselor necesare. Cum de simplu și rapid electric va alege produsul cu ajutorul vânzătorilor, va depinde hotărârea cumpărătorului de a face următoarele cumpărături anume în acest magazin.

La comerțul în Internet toate etapele enumerate mai sus sunt organizate în alt mod. Mai apare un al patrulea canal de influențare a cumpărătorilor în procesul de organizare a vânzărilor (primele trei canale sunt: telefonul, poșta și contactul direct).

Ce prezintă din sine acest al patrulea canal? Ce instrumente dă el în mâinile vânzătorilor în Internet? Pentru a răspunde la aceste întrebări, e necesar de a înțelege următoarele: unica metodă de influențare asupra cumpărătorului în Internet-magazin este informația. Ținând cont de aceasta am ajuns la particularitățile comerțului în Internet:

psihologia comunicării directe trebuie să fie schimbată cu psihologia prezentare/perceptare a ia cumpărătorului cu prezentarea foarte bună a vitrinei și a intrării în magazin.

Atragerea cumpărătorilor, care deja au intrat în magazin, prezentarea interioară a sălii de comerț și a organizării ei foarte comode.

Alegerea de către cumpărători a produselor necesare. Cum de simplu și rapid electric va alege produsul cu ajutorul vânzătorilor, va depinde hotărârea cumpărătorului de a face următoarele cumpărături anume în acest magazin.

La comerțul în Internet toate etapele enumerate mai sus sunt organizate în alt mod. Mai apare un al patrulea canal de influențare a cumpărătorilor în procesul de organizare a vânzărilor (primele trei canale sunt: telefonul, poșta și contactul direct).

Ce prezintă din sine acest al patrulea canal? Ce instrumente dă el în mâinile vânzătorilor în Internet? Pentru a răspunde la aceste întrebări, e necesar de a înțelege următoarele: unica metodă de influențare asupra cumpărătorului în Internet-magazin este informația. Ținând cont de aceasta am ajuns la particularitățile comerțului în Internet:

psihologia comunicării directe trebuie să fie schimbată cu psihologia prezentare/perceptare a informației;

cunoștința sau acțiunea reciprocă cu produsul trebuie să fie schimbată cu descrierea lui informațională.

Aceste două particularități sunt foarte importante, anume ele necesită o revizuire tactică a procesului de organizare a vânzărilor în magazinul electronic

Internet-ul a adus în business multe concepții noi, dar în comerțul în Internet principalul, spre ce sunt îndreptate gândurile și puterile analiticilor, merceologilor, managerilor și a elaboratorilor, rămâne orientarea spre cumpărător.

Reieșind din cele expuse mai sus putem evidenția șase etape ale comerțului electronic, care alcătuiesc o succesiune de activități, pe care le înfăptuiesc cumpărătorii în magazinele electronice. Într-un magazin obișnuit este întotdeauna lume, care au venit pur și simplu să se uite la mărfuri, dar nu să cumpere. În magazinul electronic așa vizitatori, care nu sunt cumpărători, sunt foarte mulți, pe ei îi interesează ce și cum se vinde în diferite magazine. Așa cumpărător poate mai aprofundat să examineze lista cu produse, să le “pună” în coș și chiar să îndeplinească un cec, dar să nu achite. Din care cauză? Cumpărătorului îi este interesant cum toate acestea funcționează. Vânzătorului îi este important să înțeleagă, că așa activitate haotică și fără rezultate trebuie s-o folosească în scopurile sale. În primul rând, întotdeauna este necesar de analizat traseile acestor vizitatori. Să urmărească locurile, unde ei cel mai des se îndreaptă, se poate determina, care produs este mai întrebat. Unde de afișat publicitatea magazinului. În al doilea rând, cumpărătorii neapărat vor cumpăra ceva (și nu o singură dată!), dacă se vor convinge, că în magazinul elaborat de mine nu este pur și simplu o listă “goală” de produse, dar o sală comercială integră cu o informație ajutătoare completă.

Acum să trecem la o analiză mai detaliată a etapelor acestui proces:

Intrarea în magazin și examinarea vitrinei. Într-un magazin obișnuit vitrina și intrarea lui – sunt două lucruri diferite. În magazinul electronic una și alta se unesc într-un singur înțeles “home page”, adică acesta este locul unde “nimerește” cumpărătorul. Problema principală de aranjare a intrării în magazin este egală și cu vitrina lui – prima impresie – este foarte important. Însă mulți consideră că principalul este însuși procesul de vânzare, dar cum arată vitrina pentru ei nu este important. Aceasta este o părere greșită, deoarece după statistică majoritatea vizitatorilor fac nu mai mult de 3-5 deplasări pe nodul Web, și dacă lor ce va nu le place pe prima pagină, adică la intrarea în magazin, ei pur și simplu trec pe alt nod Web. Vizitatorul trebuie de al început să înțeleagă ce poate cumpăra din acest magazin, iar informația trebuie să fie cât mai scurtă, de exemplu “CD”, “Calculatoare și periferice”. Nu trebuie ca la intrarea în magazin să fie afișată deja lista cu produse. Mai departe vizitatorul se va stărui să-și planifice activitățile sale de mai departe. Pentru ai ușura problema, trebuie să-i dăm posibilitatea de a chema o sistemă interactivă de ajutor. Cumpărătorul trebuie de la început să știe ce fel de plată și furnizare propuneți. Cumpărătorului îi este interesat de următoarele probleme: ce prezintă din sine compania voastră, unde vă aflați, cum vă poate găsi în caz că produsul primit nu este în regulă. Această informație fiecare companie de comerț trebuie s-o pună la dispoziția cumpărătorului de la început. Pentru un potențial cumpărător este mult mai important prima impresie decât lista cu produse și servicii pe care le propuneți.

Cercetarea catalogului. După ce a primit prima impresie despre magazinul dat, cumpărătorul începe “să treacă printre rafturi”. Pentru aceasta magazinele electronice propun un scenariu – navigarea prin catalogul cu produse. Însă Internet-catalog și catalogul obișnuit sunt două lucruri diferite. Primul are cu mult mai multe posibilități, și organizarea unei scheme de lucru cu el necesită de la elaboratorii magazinelor electronice eforturi mai mari. Pe lângă toate acestea, Internet-catalog îndeplinește funcția de navigator prin magazinul electronic. Aceasta este o calitate nouă pentru cataloagele obișnuite. De obicei catalogul se construiește pe baza informației din price-list ale firmelor producătoare sau furnizorilor. Dar dacă astfel de firme sunt câteva, atunci apare problema cum să grupăm informația în catalog: după firme sau pe clase și felurilor de produse. Răspunsul este doar unul – trebuie să facem în așa fel încât cumpărătorii să poată foarte simplu să se folosească de catalog. Pentru un catalog destul de mare este foarte important posibilitatea de a indexa și a căuta. După o statistică care activează în magazinele electronice se vede că 50% dintre comenzi au fost făcute în urma căutării prin catalog. Dar numai cu o navigare comodă prin catalog nu este destul pentru a convinge cumpărătorii să achiziționeze un produs. Într-un magazin obișnuit cumpărătorii pot lua în mână produsul și face cunoștință cu el în de aproape, sau pune întrebări vânzătorului despre produs. În magazinul electronic aceasta este imposibil, dar cumpărătorii de asemenea doresc să afle parametrii tehnici ai produsului. Toate acestea trebuie să fie propuse în formă de diferite descrieri ale produsului și sfaturi pentru alegerea lui. Astfel de informație poate fi păstrată și în afara catalogului, dar e necesar ca ea să existe.

Alegerea produselor. În toate magazinele electronice produsele se aleg în formă tradițională – se “depozitează” într-un coș virtual. Totul pare foarte simplu, dar anume la această etapă cumpărătorii vede suma totală a cumpărăturilor, ceea ce este foarte important pentru el. El de asemenea trebuie să poată în orice moment să vadă conținutul coșului. Dacă planificați să furnizați produsul la domiciliu, atunci pe lângă costul produsului trebuie să indicați și costul furnizării. Și cumpărătorului trebuie să-i dați posibilitatea ca el însuși să-și schimbe cantitatea produsului ales sau pur și simplu să elimine produsul din coș. Dacă vizitatorul este unul dintre clienții voștri și este înregistrat, atunci trebuie să-i prevedeți diferite reduceri de preț.

Întocmirea comenzii. Dacă cumpărătorul este de acord cu suma totală de plată, se înfăptuiește întocmirea ei. Aici fără înregistrare nu se poate. Multe magazine electronice impun înregistrare odată cu intrarea în magazin, ceea ce este greșit. Cumpărătorii nu iubesc să-și afișeze datele despre ei până a face cumpărături. Câteva cuvinte despre securitatea transmiterii informației de la cumpărători. În practică pentru aceste scopuri se folosește protocolul SSL, dar încep să apară elaborări și în baza protocolului SET. Aceste protocoale necesită întrebuințarea certificatelor cifrate. Întocmirea comenzii se încheie cu rezervarea produsului în depozit. Pentru cumpărători procedura de întocmire a comenzii se încheie odată cu primirea contului pentru produs (prin poșta electronică sau prin fax).

Achitarea și primirea produsului. Din punctul de vederea al vânzătorului, achitarea și primirea produsului – sunt două etape diferite ale procesului comercial. Dar din punctul de vedere al cumpărătorului – aceasta este un tot întreg. Doar într-un magazin obișnuit aceste procese sunt aproape unul de altul – a achitat plata și tot atunci a și primit produsul. Însă magazinul electronic totul decurge altfel – produsul poate fi furnizat la domiciliu sau în alt loc unde cumpărătorul trebuie să vină după produs. Dar dacă produsul a fost furnizat, însă nu cel care trebuia? De ce atunci trebuie să achite plata? Cumpărătorul trebuie neapărat să vadă toată schema – de la achitare și până la primire. Trebuie neapărat să acordați unele garanții, astfel cumpărătorii nu se vor mai întoarce în acest magazin. Cel mai bine este să-I propun cumpărătorului mai multe scheme de achitare și primire a produsului. Iată câteva dintre astfel de scheme:

Achitarea în avans. Magazinul emite o factură, și copia este transmisă cumpărătorului. Produsul se expediază cumpărătorului la domiciliu și în acest moment i se transmite contul întocmit deplin.

Achitarea prin cartele de credit a sistemelor internaționale. Pentru a ceasta se folosește schema companiei CyberCash, care are răspândire în străinătate

Lucrul cu cartelele. Multe companii de comerț deja au astfel de cartele.

Lucrul cu diferite scheme de debit/credit. Așa fel de plată este foarte răspândit printre distribuitori.

Furnizarea produsului la domiciliu de către curier sau de un careva lucrător al serviciului de furnizare. Multe companii comerciale dispun de servicii de furnizare proprii. Întrebarea despre achitare în regim on-line este întrebarea principală a comerțului în Internet. Cumpărătorul trebuie să-și imagineze, cum trebuie să acționeze în următoarele situații critice:

el s-a achitat pentru produs prin Internet, dar nu a fost livrat în termenul stabilit. Ce trebuie să facă și unde să se adreseze?

i-a fost livrat produsul, dar nu cel pe care l-a comandat. Cu să acționeze?

el a depistat, că au fost scoși de pe cont bani fără acordul său. Cum să procedeze în această situație?

De obicei încrederea în sistemele de plată se reduc la încrederea în banca, care propune aceste sisteme.

Serviciu de garanție. Garanția produsului procurat este a parte integrantă a business comercial, și comerțul în Internet nu este o excepție. Cu un magazin obișnuit este totul clar: dacă ceva a ieșit din funcțiune, trebuie să mergem acolo, de unde am procurat produsul, și să “clarificați atitudinile”. Dar în comerțul prin Internet este cu totul diferit. Trebuie să da-ți o informație aprofundată despre garanție și anume: unde fă aflați; dacă dispuneți de ateliere de reparații și unde ele se află; se poate de chemat meșterul la domiciliu; cum se poate aceasta de făcut. Răspunsurile la toate aceste întrebări cumpărătorul trebuie să le găsească în magazin. O formă interesantă de organizare a dialogului de încredere cu cumpărătorul este înfăptuirea unei “cărți de reclamații și propuneri” electronice.

Imediat să organizăm un magazin electronic este cu neputință, dar, cu cât mai exact vom aborda organizarea lui de la început, cu atât mai ușor vom extinde și reorganiza comerțul electronic pe viitor. Pentru aceasta trebuie să ținem cont de următoarele etape principale la elaborarea unui Web-site pentru magazinul electronic:

Scopul

Structura.

Web-adresa

Logotipul și paragraful paginii de bază.

Culoarea fondului

Paginile Web

Imaginile, grafica

Cercetarea utilizatorilor.

Încărcarea și verificarea Web-paginii.

Scopul. Unul din momentele cheie la crearea unui Web-site. Este necesar de a determina, pentru ce creez acest Web-site, și la ce doresc să tind. Scopurile posibile:

mărirea volumului de vânzări, lărgirea peții de desfacere, organizarea unui canal adăugător pentru reclama producției, etc.;

e necesar de asemenea de cercetat în general dacă acest business este potrivit pentru Internet.

Structura. Web-site-ul este alcătuit din ansamblul fiecărei paginii în parte, legate între ele prin legături hipertextuale. De obicei după culegerea adresei a Web-site-ului vostru vizitatorul nimerește la pagina de bază, pe care se află trimiterile, care duc la celelalte pagini. De regulă, fiecărei pagini îi corespunde compartimentul informațional propriu. Fiecare pagină conține text și grafică.

Web-adresa. Ni se pare clară folosirea în adresă a numelui firmei, însă aceasta lucrează, numai dacă numărul simbolurilor nu depășește 5-7. În caz contrar este de dorit folosirea reducerii ușor memorabilă (care provine de la numele firmei).

Logotipul și paragraful paginii de bază. Cer atenție specială la elaborare. Trebuie să fie bine memorizate. Nu trebuie să fie foarte multe obiecte grafice, care se vor încărca mult timp – altfel vizitatorul poate repede pierde interesul.

Culoarea de fond. Este necesar să fii atent la alegerea culorii fonului pe pagina de bază și a altor pagini. Textul trebuie să fie bine citit. Culoarea trebuie reprezentată de orice explorator (de programă a vizualizării Web-paginii) la orice tip de monitor.

Web-paginile. Dacă doriți să reprezentați multă informație, atunci este necesar să alegeți dintre paginile lungi sau cantitatea mare a paginilor scurte. Paginile lungi sunt comode, dacă vizitatorii Web-site-ului vostru vor scoate aceste pagini la tipar sau vor încărca în memoria calculatorului său pentru studierea în continuare (de exemplu, price-list). Împreună cu aceasta paginile lungi se încarcă mai greu, și nu la toți le place să se folosească de rulare. Dacă în fiecare paragraf a Web-site-ului vostru este puțin text, atunci e mai bine să-l repartizăm aparte pe o pagină scurtă.

Fotografiile și grafica. Posibil voi o să vreți să faceți Web-site-ul mai informațional cu ajutorul fotografiilor sau imaginilor grafice colorate (de exemplu, pentru arătarea catalogul colorat al producției voastre). Cu toate acestea e de dorit de găsit un compromis rațional dintre necesitatea de a arăta o informație prețioasă și viteza încărcării paginii. Problema constă în aceea, că imaginile grafice de mărime mare cu folosirea unei palete colorate larg au un volum mare și, de asemenea, au nevoie de mult timp de încărcare. Dacă pagina se va încărca mult timp, atunci e clar că vizitatorul în majoritatea cazurilor nu va aștepta sfârșitul de încărcare al ei. Aceasta înseamnă, că posibil acest client să fie pierdut pentru mine.

Cercetarea utilizatorilor. Scopul cercetării utilizatorilor a Web-site-ului elaborat este aflarea părerii lor despre producție, și de asemenea necesitățile și dorințele lor. Aceasta se poate face în felul următor:

cartea oaspeților – acest compartiment al Web-site-ului este preconizat pentru înregistrarea vizitatorilor și primirea informației despre ei. El prezintă în sine un șir de întrebări, răspunsurile la care eu aș dori să le aflu. În formularea întrebărilor este necesar de a fi foarte atent – oamenii nu iubesc să răspundă la întrebări personale sau cu caracter financiar. Stimularea răspunsurilor la întrebări se poate face diferit: de exemplu, participarea la un concurs sau loterie. Răspunsurile vizitatorilor la întrebările cheie vă vor ajuta să-i clasificați și de a selecta pe cei mai interesați de producția propusă de mine pentru transmiterea ulterioară a informației prin intermediul poștei electronice (dacă vizitatorul nu este împotrivă);

posibilitatea cererii informației prin intermediul poștei electronice: pentru aceasta este necesar de a separa pe Web-site un loc, unde vizitatorul va avea posibilitatea de a lăsa numele, adresa poștală sau cea electronică și să arate ce informație despre producția propusă el ar dori să primească;

forma comenzii: în această formă de asemenea se poate de prevăzut un șir minimal de întrebări către client.

Încărcarea și controlarea Web-paginii. După, ce Web-site-ul a fost elaborat, este necesar de încărcat Web-paginile pe serverul furnizorului. Aceasta se poate face prin următoarele metode:

să încarc singur Web-paginile mele (de exemplu, de pe dischetă sau alt purtător de informație);

să transmit sau să transfer aceste pagini către furnizor, pentru ca el să efectueze încărcarea.

Fiecare metodă are plusurile și minusurile sale. Trebuie de asemenea de prevăzut, ca următoarele schimbări în Web-site să poată fi introduse destul de ușor și simplu. Despre procedura introducerii schimbărilor cu furnizorul trebuie să vă înțelegeți din timp.

După încărcare, Web-site-ul devine accesibil pentru vizionare prin Internet. Deaceea este necesar să mă conving, că totul lucrează la fel ca și în procesul de elaborare independent de caracteristica calculatorului utilizatorului și condițiilor de legătură.

1.2 Metode de organizare a comerțului în Internet

Internet-ul treptat se transformă dintr-un instrument de marketing adăugător într-un instrument de comerț al secolului XXI. La început Internet-ul se folosea dor pentru extinderea companiilor de publicitate tradiționale, acum însă firmele folosesc Internet-magazine, pentru a nu rămâne în urmă de concurenți și de a ține legătura cu cumpărătorii lor.

Iată ce date sunt date de către International Telecommunicational Union (ITU) (Genova): populația planetei – 6 mlrd. de oameni care formează aproape 1 mlrd. de gospodării. Dintre ele aproape jumătate nu dispun de telefon, nemaivorbind de calculatoare personale. După datele ITU, 150 mln. de oameni au acces la Internet, ce reprezintă 2,5% din toată populația Terei. După datele revistei ComputerWorld în anul 2005 numărul celor care se vor folosi de Internet va ajunge la 500 mln. de oameni. Desigur, toți acești oameni deja au înfăptuit cumpărături sau sunt cumpărători potențiali ai magazinelor electronice. După datele Media Metrix, ritmul creșterii numărului de vizitatori ai magazinelor electronice este de 37% pe an.

Dacă în 1996 volumul pieței Business – Business a constituit $9 mlrd., iar volumul comerțului cu amănuntul – $500 mln., atunci în 1998 volumul pieței Business – Business a constituit de acum $43 mlrd., iar volumul comerțului cu amănuntul – $5 mlrd. Prognozele pentru 2002 sunt următoarele: $1,3 trln. pentru Business – Business și $42 mlrd. pentru Business – Consumatori (după datele ComputerWorld, Forrest Reseach, Jupiter Communication, Price Waterhouse).

Organizarea vânzării produselor și serviciilor prin Internet este efectivă pentru multe feluri de business. După datele companiei Hope-Beckham Inc.: 9 dintre cele mai reușite produse și servicii, care se vând în Internet sunt:

călătorii – cel mai frumos loc de pe planetă poate fi găsit cu ajutorul Internet-ului în câteva minute;

bilete – în câțiva ani întocmirea biletelor s-a computerizat;

cărți – prețul cărților simțitor scade pe baza economisirii pentru construirea magazinelor reale;

asigurări – cu ajutorul Internet-ului se poate de găsit o imensitate de variante și de a alege și îndeplini documente mult mai ușor și mai rapid;

servicii bancare – populația vestică a început să se deprindă cu achitarea conturilor sau serviciilor comunale prin Internet;

muzică – muzica poate fi comandată și livrarea prin Internet și va fi de aceeași calitate ca și CD-ul cumpărat în magazin;

video – în loc ca să te duci la magazin și să alegi într-un timp îndelungat plimbându-te printre rafturi, în Internet se poate rapid de găsit informații despre toate noutățile;

mărci comerciale cunoscute – oricare marcă comercială cunoscută – este nu alt ceva decât un produs sau serviciu;

PC și inventar de oficiu – cumpărătorul alege ceea de ce are nevoie și nimeni nu șede alături să-i spună și de alte “folositoare și utile”.

Dintre cele mai nereușite produse și servicii pentru vânzarea în Internet se remarcă:

case – foarte mari, și foarte individuale;

aparate fotografice și tipărirea fotografiilor – foarte simplu și noi singuri rapid facem aceasta în lumea reală;

automobile – prețurile și descrierea lor se pot face în Internet, dar cumpărătorul tot una se va duce la distribuitori, pentru ca în realitate să privească modelul pe care dorește să-l procure;

mâncare – piețele locale și supermarket–urile nu rău se isprăvesc cu aceasta;

îmbrăcăminte și încălțăminte scumpă – este foarte individuală, și necesită să fie măsurată.

De ce este rentabil de a vinde mărfuri prin Internet? Plusuri sunt foarte multe, atât pentru companii de vânzări, cât și pentru firme-producătoare, distribuitori. Iată câteva momente principale comune:

prezența globală;

regim de lucru neîntrerupt;

creșterea volumului de vânzări;

extinderea peții de desfacere;

micșorarea cheltuielilor pentru publicitate;

depășirea concurenților;

conducerea business-ului din orice punct al lumii;

posibilități foarte mari pentru marketing.

Pentru firme-producătoare plusurile adăugătoare sunt:

elaborarea unei noi rețele de distribuire;

comerțul fără intermediari;

individualizarea producției;

coordonarea legăturilor economice.

Pentru distribuitori sunt și următoarele plusuri:

creșterea volumului de vânzări;

micșorarea prețului de cost;

personalizarea deservirii distribuitorilor;

concurența directă cu corporațiile gigante;

depozit on-line.

Analizând vânzarea prin Internet, am ajuns la concluzia, că factorii critici ai succesului dezvoltării comerțului în Internet pentru companii sunt:

Content (Conținutul).

Commitments (Obligații)

Community (Grupuri de interese)

Control (Control).

Content. Prezența și prezentarea unicii și/sau inovației pentru produsele sau serviciilor din Internet, care pot fi vândute prin rețea, care răspund stilului de viață, așteptărilor și caracteristicilor demografice a utilizatorilor Internet. Prin conținut se subînțelege, că business-ul mic și mijlociu trebuie să propună ceva nou și care să se deosebească de ceilalți, întrebuințând tehnologii, care pot atrage atenție anume la produsul și serviciilor lor. Aceasta este foarte important, pentru companii, care se orientează spre consumatori: este necesar un conținut, care să atragă cumpărătorii, fie aceștia companii sau simpli utilizatori. Companiilor, orientate spre furnizori, de asemenea trebuie căutați și atrași alții noi.

Commitments: prezentarea clară a țintelor și motivația puternică la întrebuințarea Internet-ului pentru realizarea scopurilor. Succesul comerțului electronic de obicei se măsoară prin creșterea volumului de vânzări a produselor și serviciilor existente. Această creștere a vânzărilor trebuie să fie stimulată de către procesul de business, în Internet și lumea reală, incluzând vânzarea și marketingul. Compania trebuie să-și elaboreze schema business-ului său în concordanță cu noile direcții de activitate a comerțului electronic, pentru a investi capital în aceste procese. Din companiile cercetate, 57% întrebuințează Internet-ul ca mijloc adăugător pentru informarea clienților lor despre companie, produse și servicii, aceștia și sunt experimentatorii, iar în același timp la celălalt capăt al scării, 17% sunt Internet – vânzători, și înfăptuiesc business-ul lor on-line.

Community. Posibilitatea de a crea o masă critică de cumpărători/parteneri pentru realizarea business-ului său, care va crește într-un business real și va acoperi investițiile făcute.

Control. Introducerea tehnologiilor noi în procesul de business a companiilor care este legat de schimbarea activității sau de apariția unui nou tip de activitate a companiei.

Posibilitățile profitabile, pe care le prezintă comerțul electronic pentru business, în rezultatul cercetării au fost despărțite: economisirea cheltuielilor (tabelul 1); economisirea timpului (tabelul 2); alte profite (tabelul 3) .

Economisirea cheltuielilor Tab1

Tab. 2

Economisirea timpului

Tab.3

Profituri de calitate

1.3 Mijloace de achitare

Triumful de astăzi al comerțului electronic este datorat standardelor deschise, așa, ca TCP/IP și HTTP, dar și a accesului foarte ieftin la Internet. Dar cel mai principal – succesul lui este direct legat cu protocoalele de plată, adică primirea banilor în schimbul produselor și serviciilor.

Protocol de plată – echivalentul electronic al metodelor de achitare prin virament pentru produse și servicii. Practic cumpărătura electronică trebuie să fie mult mai fiabilă în comparație cu cea obișnuită, deoarece documentele de hârtie tradiționale conțin numărul cartelei de credit în întregime, în formă ne codificată.

Problema înfăptuirii rapide și fără primejdii a achitării monetare este unul din factorii primordiali, care influențează asupra business-ului în Internet. Această problemă este actuală pentru cumpărătorii magazinelor electronice, așa cum fără înfăptuirea sistemei de plată electronice, magazinele virtuale se transformă într-o vitrină intelectuală de produse, deoarece procesul de cumpărare se înfăptuiește deja în afara Internet-ului. O însemnătate mare această problemă o are în cazul vânzării unor produse și servicii la un preț nu prea mare.

Rezolvarea problemei de înfăptuire a achitării monetare prin Internet este importantă și pentru cazurile în care în calitate de produs este afișată o informație (de exemplu, o programă nu prea mare, un capitol din carte sau un articol științific).

Trebuie de menționat un șir de factori care influențează asupra introducerii a sistemelor de plată în Internet:

Înfăptuirea fără primejdii a achitării (asupra acestui factor influențează așa momente, ca posibilitatea răpirii informației despre plată în urma înfăptuirii a achitării, posibilitatea primirii a informației din baza de date a băncilor, posibilitatea răpirii informației despre plată de la vânzători, posibilitatea întrebuințării informației în cazul posesiei).

Încredere (aici este primordială întrebarea atât în încrederea clienților în sistema de plată și a bancului, care înfăptuiește achitarea electronică, cât și a încrederii între cumpărător și vânzător).

Baza juridică. Aici sunt importante următoarele întrebări:

cine și asupra cui duce răspundere;

baza normativă a procesului de înfăptuire a achitării prin Internet;

posibilitatea limitării de stat asupra informației codate.

Rapiditatea achitării (are o însemnătate esențială, deoarece în cazul opus toate superioritățile achitării prin Internet se pierd).

Anonimatul (pentru cumpărători – persoană fizică este important dacă alt cineva poate să adune dovezi despre cumpărăturile sale).

În prezent există câteva metode de înfăptuire a comenzilor și a achitărilor, care sunt legate de întrebuințarea Internet-ului.

Comandarea prin telefon. În acest caz Web-site-ul se întrebuințează numai în calitate de vitrină electronică. După alegerea produsului necesar cumpărătorul trebuie să dea un telefon și să facă comandă. Metoda de plată în acest caz depinde de firmă și produs. Viteza mică de plată este unul din neajunsurile esențiale a acestei metode.

Schimbul sub formă de text deschis. În cazul procurării are loc transmiterea numerelor ne codificate a cartelelor de credit prin Internet. În ultimii ani aceasta este metoda de bază pentru achitare. În ultimul timp în SUA aceasta a dus la creșterea pierderilor bănești, legate de interceptarea informației despre numerele cartelelor de credit. Deaceea tot mai mulți au început să întrebuințeze diferite metode de protecție a informației. O metodă foarte simplă este transmiterea datelor despre cartela de credit separat de comandă – prin telefon sau prin fax (dar informația despre comandă se transmite prin Internet).

Sisteme cu informații codate. Adică informația despre cartela de credit se transmite prin Internet cu întrebuințarea metodelor de codificare. Prin aceasta posibilitatea interceptării informației în timpul transmiterii pierde orice înțeles. Cu toate acestea în așa fel de sistemă nu este exclusă posibilitatea de a intercepta informația despre cartelele de credit de pe serverul vânzătorului.

Sisteme ce folosesc identificarea. Acesta este o variantă superioară, care este legată de transmiterea prin Internet a informației codate despre cartelele de credit. Ea este bazată pe întrebuințarea unor protocoale speciale cu întrebuințarea unor certificate și semnături cifrate de identificare a cumpărătorului și vânzătorului. Prin aceasta dezicerea de la îndeplinirea condițiilor sau schimbarea vânzătorului sau cumpărătorului se exclud. Ca exemplu de această sistemă poate servi Secure Electronic Transaction (SET) – protocol pentru schimbul de informații, care servește pentru achitarea prin Internet cu ajutorul cartelelor bine cunoscute ale sistemelor VISA și MasterCard.

Bani cifrați. Această metodă este socotită ca cea mai perspectivă metodă de achitare în Internet. Deosebirile de alte sisteme de achitare constă în întrebuințarea banilor în formă cifrată. Ca exemplu poate servi sistema elaborată de către compania DigiCash. Ea funcționează în felul următor: în urma scoaterii unei părți din bani din contul trecut a cumpărătorului banca trimite prin poșta electronică un mesaj codat cu un set de numere de 64 de poziții binare care nu se repetă.

Bani cifrați (smart-card). Smart-card – este un micro computer cu memorie, procesor și pachet de programe. Ea lucrează în felul următor: clientul transferă bani pe smart-card de contul său (fișierele informaționale, care se înscriu în memoria smart-card, sunt însăși banii); ele nu pot fi șterse și de asemenea nu pot fi copiate sau folosite de două ori. La folosirea unui echipament special de numărare (elaborat în formă de echipament periferic a unui calculator obișnuit) este posibilă folosire unei smart-card pentru calcule nu numai în Internet dar și în comerțul tradițional.

1.4 Site-uri cu magazine electronice

Voi examina câteva site – uri cu magazine electronice, care se ocupă cu vânzarea în Internet a câtorva feluri de produse mai importante ca de exemplu cărți, filme video, calculatoare personale și a accesoriilor pentru ele, servicii turistice și a altor servicii.

Iată câteva site – uri cu magazine electronice care propun spre vânzare cărți:

Magazin de cărți Amazon (http://www.amazon.com) – cel mare magazin electronic de cărți din lume.

Magazin de cărți al editurii “Piter-Press” (http://www.piter-press.ru/). Acest magazin virtual dispune de un design foarte bun, o navigație destul de înțeleasă și un volum foarte mare de informație adăugătoare. Sunt prezentate cărți ale editurii “Piter-Press” despre calculatoare, economie, psihologie și medicină. În asortiment sunt aproximativ 400 de cărți. Nivelul de inițiere cu cărțile – după copertă și o scurtă adnotație. În paralel cu literatura propusă se mai propune revista “Мир Интернет”, care este editată de această editură.

Magazin de cărți pe lângă editura “Символ Плюс” (http://www.books.ru/). Acesta este un magazin virtual foarte vechi, a fost deschis în anul 1996, în luna august. Se caracterizează printr-un design destul de bun și o studiere aprofundată. În asortiment sunt cărți la următoarele rubrici: calculatoare, electronică, economie și business, drept, limbi străine, medicină, îndrumare, manuale școlare, literatură artistică, cărți – cadou, detective, fantastică, romane istorice. Pe lângă toate plusurile a acestui magazin este livrarea nu numai în Sankt-Peterburg, Moscova, Rusia și țările CSI, dar și într-un șir mare de țări străine (Lituania, Letonia, Estonia, Finlanda, Germania, Austria, Israel, SUA, Canada, Australia). Pe teritoriul Rusiei este preconizată plata anticipată, iar în celelalte țări plata este diferită în dependență de țară. Magazinul se caracterizează printr-un volum imens de informație adăugătoare pentru cumpărători, la fiecare carte puteți să faceți cunoștință cu coperta, cuprinsul, părerile altor cumpărători despre această carte. În paralel cu literatura propusă, este pusă la dispoziție și informație despre revistele “Вы и Ваш компьютер” și “ReadMe”.

Vânzarea CD – urilor cu înregistrări muzicale, are o mare răspândire în Internet. Pe Web-site de obicei este posibilă căutarea după catalog, este arătata coperta exterioară, este adus la cunoștință lista cu înregistrări muzicale. Câte odată este posibilă și ascultarea unor fragmente din anumite înregistrări. Ne poate fi arătată și informația cu datele biografice ale compozitorului sau a interpretului, interviuri. Exemplu de acest fel de magazin este magazinul virtual “Музыкальный телефон” al companiei REDI (http://www.cdru.com/). Acest magazin se deosebește de celelalte prin funcționalitate și volumul mare de informație pe diferite teme. Pe acest Web-site este posibilă căutarea după denumire și autor. Sunt puse la dispoziție următoarele despărțituri: arhiva CD, clasică, rarități, articole, price-list, topul vânzărilor, despre companie, cartea cu păreri.

Filme video – încă un fel de produs, care corespunde proprietăților multimedia în Internet. De obicei în așa magazine cumpărătorilor le este propusă căutarea după catalog, este arătată coperta, este adusă o mică informație despre filmul dat. Vizionarea unor fragmente din film este posibilă numai la acei utilizatori care dispun de o viteză foarte mare de legătură. Exemplu de acest fel de magazin este magazinul virtual al companiei “VideoService” (http://www.video.ru/). Pe server este posibilă căutarea după denumirea filmului. Este pusă la dispoziție un serviciu adăugător pentru cumpărători: informația despre 10 filme cele mai populare, noutăți din lumea filmului, informație din arhivă. Sunt puse la dispoziție filme cu următoarele tematici: detective, fantastică, drame, povești, animație, comedie, filme de acțiune, aventuri, de groază, melodrame.

Calculatoare personale. Comerțul cu calculatoare și cu accesorii prin Internet prezintă din sine un exemplu foarte reușit de business, unde produsele foarte compacte se combină cu prețuri foarte mari. Iată câteva exemple de magazine virtuale cu această tematică:

Magazinul firmei “Квазар” (http://www.kvazar.ru/). Magazinul propune un asortiment foarte mare de tehnică de calcul. Aici intră: periferice, monitoare, HDD, FDD, accesorii de rețea, cartele audio, modem, CD-ROM, cartele video, imprimante, și alte accesorii. După alegerea produsului cumpărătorul indică: adresa, numele și prenumele, telefonul, adresa poștei electronice. După achitarea comenzii este posibilă livrarea, sau auto chemare. Magazinul se distinge prin funcționalitate și design.

Magazinul asociației “Респект” (http://www.respect.ru/). Magazinul propune notebook – uri ale diferitor firme de producători, ca. Father, Discovery, Voyager, Explorer, Navigator. Se poate de văzut prețurile și de a face cunoștință cu configurația unui calculator concret, cu caracteristicile tehnice. Este pusă la dispoziție informația despre echipamentele adăugătoare.

Magazinul companiei “Русский стиль” (http://www.russtyle.ru/). Conține următoarele despărțituri: despre companie, prețuri, noutăți, drivere, clienți, distribuitori… Este adusă la cunoștință o informație tehnică foarte vastă, orientată spre susținerea clienților și partenerilor ai companiei. În asortiment sunt propuse atât calculatoare cât și dispozitive periferice: monitoare, multimedia, procesoare, memorie, cartele video.

Servicii turistice. Vânzarea foilor turistice corespunde proprietăților multimedia în Internet, deaceea astfel de posibilitate activ se întrebuințează de către firmele turistice. Iată câteva exemple de magazine virtuale cu această tematică:

Firma “Спутник” (http://www.tbc-sputnik.ru/). Propune următoarea informație: date despre diferite țări, programe turistice, croaziere individuale, bilete avia, noutăți pe turism, recomandările aduse de firmele care îndeplinesc călătoriile în diferite țări, mini – dicționar al turistului, datele despre serviciile adăugătoare, trimiteri la unele resurse turistice interesante.

Firma “Спэйс трэвел” (http://www.dol.ru/users/spacet/). În activitatea firmei un loc foarte important îl ocupă croazierele în Emiratele Arabe Unite (EAU): posedă rute ciarter personale, este preconizată deservirea VIP. Despărțiturile de bază: croaziere, orarul decolărilor, informația pentru agenții de turism, informația pentru clienți, odihnă pe diferite gusturi, informația despre firmă.

Desigur se poate de adus un șir de exemple de organizare a comerțului cu diferite produse și servicii. Evident, că la prima etapa a comerțului în Internet o superioritate mai mare o vor avea acele produse, care dețin unul din particularitățile următoare:

preț redus;

dimensiuni mici;

produse, pentru care informația textuală și grafică este suficientă pentru a lua decizia de cumpărare;

produse ale firmelor autentice, care suficient timp activează pe piață și sunt cunoscute cumpărătorilor.

Practica arată, că comerțul cu produse reale (fizice) în Internet pentru început rațional este să începem un business de sine stătător, dar ca o adăugare la business-ul real existent.

Conceptul magazinului electronic

2.1 Formularea generală a problemei

Ținând cont de cerințele actuale, prezentate calității lucrului companiilor, se poate remarca, că lucrul efectiv în întregime depinde de nivelul de dotare a companiei cu echipamente electronice, așa ca, calculatoare personale și mijloace de conexiune.

Desigur, pentru dezvăluirea tuturor posibilităților potențiale, la întrebuințarea calculatoarelor personale, trebuie neapărat de întrebuințat pe aceste calculatoare o complexitate de programe și aparataj, care maximal corespund problemei în cauză. De aceea în timpul de față se ivește necesitatea companiilor în programe de calculator, și a informației despre metodele optime de întrebuințare a calculatoarelor personale de care dispune compania.

În ultimii 10 ani au apărut tehnologii noi, care deschid un volum imens de informații pentru fiecare om, care dispune de calculator personal. Anume în așa mod și-a croit drum, în dezvoltarea tehnologiilor informaționale, Internet-ul. Odată cu apariția lui, au început a se crea companii, care puneau la dispoziția populației posibilitatea de a se conecta la rețeaua mondială “www”(WorldWideWeb).

Moldova este o țară mică, după noțiuni geografice, dar dacă este privită din punct de vedere al firmelor “furnizoare de Internet”, ea este destul de mare și nu se oferă posibilitatea de a construi pe teritoriul ei cabluri de conexiune. Dar în timpul de față a apărut necesitatea înfăptuirii unui șir de filiale ale firmelor în diferite puncte ale republicii și de acrea pe teritoriul ei o rețea potențială.

Problema mea constă în elaborarea unui magazin electronic în rețeaua globală Internet. Produsele care trebuie să fie realizate în acest magazin au fost lăsate la dorința proprie. Ținând con de produsele care aduc cele mai mari venituri și au un succes mare la cumpărători, pe baza datelor din capitolul 1 punctul 2, am ajuns la concluzia că produsele care vor fi expuse în acest magazin vor fi calculatoarele personale și accesoriile pentru ele.

2.2 Cerințe de realizare

Pentru realizarea problemei formulate în p. 2.1, trebuie de ținut cont de diferiți factori care vor influența activitatea de mai departe a magazinului electronic. Astfel de factori pot fi: amplasarea magazinului electronic; conținutul lui; publicitatea magazinului; motivația vizitatorilor.

2.2.1 Amplasarea magazinului electronic.

Aici pot fi evidențiate următoarele variante:

dacă magazinul este orientat pe piața moldovenească, atunci și amplasarea lui trebuie să fie pe serverul unuia din furnizorii din Republica Moldova;

dacă producția sau serviciile propuse sunt preconizate pentru piața internațională, atunci e de dorit ca amplasarea să fie pe serverul uneia din companiile americane. Cu toate acestea viteza accesului la informație și eficiența de lucru a Web-site-ului v-a fi mai mare;

dacă piața internațională și cea moldovenească sunt ambele importante, atunci e necesar de elaborat versiunile română și engleză, și amplasate în locurile potrivite sau de amplasat ambele versiuni pe unul și același Web-site.

2.2.2 Conținutul magazinului electronic.

Din toate întrebările, care apar la crearea Web-site-ului, această întrebare este cea mai importantă și cea mai grea. Cu toate acestea calitatea rezolvării acestei probleme într-o oarecare măsură determină succesul (insuccesul). În cel mai general mod, Web-site-ul trebuie să conțină:

informația despre firma dată (istoria creării, reușitele de bază, aprecierea clienților și partenerilor);

propunerea producției și a serviciilor (caracteristica, modelurile, catalogul producției, price-list, condițiile livrării, descrierea superiorității producției propuse);

despărțitura susținerii tehnice, consultațiilor, recomandărilor și întrebuințarea;

informație adăugătoare despre ramura economică dată și adiacența cu alte domenii;

forma de comandă a producției;

conturul numărului de vizitatori;

noutăți curente;

o formă chestionar-registru pentru clienții potențiali (de obicei conține așa întrebări, vârsta, genul, studiile, hoby, nivelul veniturilor, cum a aflat despre acest magazin, ce caută și dacă găsesc producția necesară, din ce cauză cumpără sau nu producția).

2.2.3 Publicitatea magazinului electronic.

După ce Web-site-ul a fost creat, este necesar de atras vizitatori. Pentru aceasta se folosesc diferite metode în Internet (on-line) cât și în afara lui. De exemplu metodele on-line pot fi:

metode care folosesc sisteme de căutare (OurNet: www.ournet.md; Moldova Cyber Community: www.moldovacc.com; Rambler: www.rambler.ru; Aport!: www.aport.ru; Altavista: www.altavista.com);

mecanism de căutare a informației analog celui descris:

schimb de referințe. Constă în căutarea Web-site-urilor cu tematică asemănătoare sau apropiată și se înțeleg asupra schimbului de referințe: adică plasez referința mea pe Web-site-ul diferitor proprietari, iar dânșii fac același lucru pe site-ul meu.

referințe cu plată. Această metodă constă în căutarea unui Web-server cu un număr mare de vizitatori. Din numărul mare de vizitatori, un procent anumit vor fi cei care se vor interesa de producția și serviciile pe care le propun. Ca de regulă, pe aceste servere există condiții standarde pentru amplasarea referințelor cu plată pe diferite Web-site-uri.

grupărilor de noutăți. Aceasta este încă o metodă de amplasare a informației despre Web-site și, desigur, atragerea vizitatorilor. Cele mai preferate noutăți sunt acele care au ca tematică informații legate despre domeniul de activitate.

Metodele de atragere a vizitatorilor în afara Internet-ului constau în răspândirea informației despre existența acestui Web-site pe cărți de vizită, pe blancurile scrisorilor, materiale informaționale, în presă, în ghiduri.

2.2.4 Motivația vizitatorilor.

Există câteva motive care impun vizitatorii să vină la Web-site-ul vostru:

Motivații spre primirea informației. În prezent o mare parte dintre oameni caută informații. Unii, văzând referința spre Web-site-ul vostru, pur și simplu din curiozitate apasă pe el. În continuare depinde dacă informația propusă de mine coincide cu cea așteptată. Alții vizitează un Web-site concret cu scopuri bine determinate, așteptând să găsească informații despre produse concrete, servicii. Poate că ei caută referințe spre alte Web-site-uri în acest domeniu, noutăți, informații din ediții periodice electronice. Dacă le pot propune un volum destul de mare de informație, atunci cu cea mai mare probabilitate că voi atrage vizitatori și, posibil, că se vor întoarce din nou. Unii dintre ei pot deveni cumpărători fideli.

Tinderea spre distracții. Aceasta este un factor destul de puternic. Grafica, fotografiile, jocurile, videofragmente – singuri trebuie să hotărâți, ce anume poate răspunde la obiectivele generale a Web-site-ului.

Motivații economice. Internet-ul, de regulă, oferă posibilitatea de a primi informația mai rapid și mai ieftin în comparație cu metodele tradiționale. Datorită Internet-ului clienții potențiali pot primi o informație despre produsul, care poate fi decisivă la cumpărare. Una din metodele de atragere a cumpărătorilor constă în aceea, că de la început să propun ceva gratuit, în așa fel ei mai târziu cu plăcere vor cumpăra.

Motivația spre discuție. Strâns legată cu distracțiile. Grupele de noutăți, programele de vorbire, Internet-telefon – aceste și alte metode creează o atmosferă prietenească, care multor nu le ajunge în viața reală. Iar posibilitatea de a rămâne anonim permite să-și expuneți părerea cu sinceritate maximă. Dacă o să susțineți una din aceste metode de discuție pe Web-site sau o să răspândiți softul corespunzător, atunci fără îndoială veți atrage vizitatori.

Acum aveți o închipuire, despre cei care vă vizitează Web-site-ul, cât de des, ce-i interesează, etc. De asemenea posibil să vă apărut noi idei, ce și cum să îmbunătățiți, pentru a atrage vizitatori, iar pe vizitatori să-i transformați din cumpărători potențiali în cumpărători reali.

2.3 Alegerea instrumentelor

Pentru crearea site-lor Web se folosește JavaScript, deoarece este un limbaj cu ajutorul căruia foarte ușor se poate de elaborat pagini interactive Web. Dar pentru a face cunoștință cu JavaScript trebuie să facem cunoștință cu un alt limbaj – HTML. De când exploratoarele Netscape Navigator (începând cu versiunea 2.0) și Microsoft Internet Explorer (MSIE – începând cu versiunea 3.0) au devenit larg răspândite, majoritatea populației au primit posibilitatea de a lucra cu scriptele, scrise în JavaScript. Acesta este un avantaj pentru perfecționarea paginilor Web. Și din această cauză în această lucrare de diplomă am utilizat limbajele: Java Script și HTML.

2.3.1 HTML – HyperText Markup Language

Indispensabil în crearea paginilor Web, HTML este un descendent al limbajului SGML, folosit pentru dezvoltarea de documente hiper-text accesibile prin Internet.

World-Wide Web (WWW).

Nu se poate face referire la HTML fără a aminti ce înseamnă World-Wide Web (WWW). Unul dintre cele mai importante și de succes servicii ale rețelei Internet, WWW-ul a fost creat la CERN (Centrul European de Cercetări Nucleare, Geneva) în anul 1989 de Tim Berners-Lee, Robert Caillau și echipa lor, dar dezvoltarea sa ulterioara a fost facilitată de programul client Mosaic, sub mediul X Window, de la NCSA (Centrul național pentru aplicațiile super calculatoarelor, Universitatea Urbana-Champaign) furnizat gratuit din 1993, care avea o mare simplitate de utilizare si facilități multi-media.

WWW este un sistem distribuit de hipermedia funcționând în mod client-server prin Internet. Sistemul pune la dispoziție informațiile sub forma de hipertext (mixtura între text, grafică, elemente multi-media, plus referințe încrucișate). Pentru a căpăta acces la WWW, utilizatorul va fi nevoit să folosească un program client (user-agent) cum ar fi Lynx (in mod text) sau Mosaic și Netscape (în mod grafic) și bineînțeles va trebui sa cunoască localizarea fizica a documentului dorit. Localizarea unui document hiper-text se exprima sub forma de URL (Uniform Resource Locator), o modalitate flexibila și eficientă de accesare a oricărei resurse Internet, prin oricare protocol (TELNET, FTP, Gopher, HTTP, mail) bazat pe TCP/IP.

Modul de dialogare între clienți si serverele WWW se realizează prin protocolul HTTP (HyperText Transfer Protocol). Un document WWW trebuie în prealabil formatat (sau 'marcat') cu ajutorul limbajului HTML, marcaj ce va descrie structura logică a documentului și va fi procesat de programul client. Orice astfel de document poate cuprinde legături de tip hipertext, indicate prin zone de text sau imagini, conducându-l pe cititor fie în alt punct al aceluiași document, fie intr-un alt document, care poate sa se găsească stocat local (pe serverul curent) sau la distanță (pe oricare alt server Web din lume). Aceste legaturi încrucișate între miile și sutele de mii de servere WWW realizează o adevărată pânză de păianjen (web) planetara (world-wide) de unde vine și denumirea WWW, iar utilizatorul navighează în ciber-spațiul reprezentat de această rețea.

Clientul WWW poate manipula documente multimedia datorită facilităților puse la dispoziție de diferitele versiuni ale limbajului HTML ce prevăd includerea de imagini (formate grafice precum GIF sau JPG), fișiere audio și video. Mai mult, programele client se pot comporta ca programe client FTP, Gopher sau News (NNTP) și sunt capabile să gestioneze poșta electronică. În HTML pot fi concepute formulare (forms) pentru introducerea interactivă a datelor (texte, meniuri, liste, butoane de selecție etc.) și trimiterea lor către server spre a fi procesate. Îmbinarea limbajului HTML cu rutine scrise în alte limbaje (scripturi) conferă o sporită interactivitate a Web-ului.

Deși în prezent nu există standarde privind securitatea schimbului de informații între client și server, compania Netscape a propus protocolul SSL (Secure Socket Layer) pentru canale de comunicații fiabile, autentificate și sigure, protocol independent de aplicație, putând fi folosit și de alte programe TCP/IP (ca de exemplu FTP ori TELNET). O alternativă este S-HTTP (Secure HyperText Transfer Protocol) propus de NCSA.

Viitorul Web-ului este extinderea sa la cea de a treia dimensiune. In primăvara anului 1994, la prima conferință asupra problematicii Web-ului de la Geneva, s-a născut proiectul VRML (Virtual Reality Modeling Language), limbaj de descriere a spațiului virtual tridimensional bazat pe formatul Open Inventor al firmei Silicon Graphics. Succesul VRML va depinde de existența programelor client capabile a interpreta acest limbaj pentru diverse platforme. Aceasta va constitui cu siguranță o nouă sursă de aplicații, mai ales în arhitectură, tele-medicină, industria jocurilor. Tot in 1994 a apărut și termenul de telesensation, concept care combină grafică computațională, realitatea virtuală, programarea vizuală și telecomunicațiile, imaginile transmise de la distanță fiind percepute global.

2.3.2 Protocolul HTTP

Protocolul Transfer HiperText (HTTP) este standardul de facto pentru transferul documentelor WWW, cu toate că este proiectat pentru a fi extensibil pentru orice format de documente. HTTP versiunea 1.1 este documentat în RFC 2068; versiunea 1.0 (respinsă) este documentată în RFC 1945.

HTTP operează cu un nivel mai sus de conexiunile TCP, de obicei pe portul 80, cu toate că acesta poate fi ocupat și altul utilizat în loc. După o conexiune cu succes, clientul trimite un mesaj cerere către server, care la rândul său trimite înapoi un mesaj răspuns. Mesajele HTTP sunt om-citibile, adică constau din cuvinte din limbajul omenesc, și deci un server HTTP poate fi operat manual cu o comandă așa ca telnet server 80.

Cel mai simplu mesaj HTTP este "GET url", la care serverul răspunde prin trimiterea documentului cerut. Dacă documentul nu există, serverul probabil va trimite un document codat HTML explicativ. Eu spun probabil fiindcă această metodă simplă oferă o tratare a erorilor slabă și a fost respinsă în favoarea unei scheme mai elaborate expusă mai jos.

Un mesaj HTTP 1.0 începe cu "GET url HTTP/1.0". Adăugarea câmpului al treilea indică că sunt utilizate titluri complete. În așa caz clientul poate trimite câmpuri de titlu adiționale, unul pe linie, terminând mesajul cu o referință nulă. Serverul răspunde în același mod, întâi cu o serie de linii de titlu, apoi cu o linie nulă și la sfârșit trimite însăși documentul.

Aici se dă un exemplu de interschimb prin HTTP 1.0:

< HTTP/1.0 200 OK

< Date: Wed, 18 Sep 1996 20:18:59 GMT

< Server: Apache/1.0.0

< Content-type: text/html

< Content-length: 1579

< Last-modified: Mon, 22 Jul 1996 2 2:23:34 GMT

< HTML document

Folosirea titlurilor complete este preferabilă din următoarele cauze:

Prima linie din titlul include un cod de răspuns care indică succesul sau insuccesul operației.

Unul din câmpurile din titlul serverului va fi Content-type:, care specifică un tip MIME ce descrie cum documentul trebuie inerceptat.

Dacă documentul a fost mutat la altă locație, serverul poate specifica locația nouă în câmpul Location:, permițând clientului să reâncerce transparent cererea, folosind URL-ul nou.

Câmpurile Authorization: și WWW-Authenticate: permit plasare pe documentele Web a elementelor de control a accesului.

Câmpul Referer: permite clientului să informeze serverul despre URL-ul documentului din care s-a inițiat această cerere, permițând serverelor istețe să traseze clienții printr-o serie de cereri.

În adiție cererilor GET, clienții pot la fel să trimită cereri HEAD și POST, din care cele POST sunt cele mai importante.

Cererile POST sunt folosite pentru formele HTM și alte operații care necesită transmiterea blocurilor de date către server. După trimiterea titlului și liniei nule, clientul trimite datele. Titlul trebuie să includă câmpul Content-Length:, care permite serverului să determine momentul când toate datele au fost primite.

2.3.3 Java Script

Informația hipertextuală constă dint-o mulțime de noduri informaționale, o mulțime de legături hipertextuale, determinate pe aceste noduri, și instrumente de manipulare cu nodurile și legăturile. Tehnologia World Wide Web – aceasta este tehnologia de administrare a sistemelor hipertextuale în Internet.

Web, ca sistemă hipertextuală, se poate de privit din două puncte de vedere. În primul rând, ca totalitatea paginilor reflectate, legate cu trecerile hipertextuale (referințe). În al doilea rând, ca o mulțime de obiecte informaționale elementare, care compun paginile reflectate (text, grafică ș.a.).

La generarea paginilor în Web apare o dilemă, legată cu arhitectura “client-server”. Paginile pot fi generate atât în partea clientului, cât și în partea serverului. În așa fel, JavaScript – este un limbaj de conducerea cu scenariile de vizionare a paginilor hipertextuale Web, din partea clientului

Ideea JavaScript este foarte simplă. Toate operațiile, care pot fi îndeplinite în programă sub JavaScript, descriu acțiunile asupra obiectelor cunoscute și înțelese, care sunt elementele domeniului de lucru a programei Netscape Navigator și containerele limbajului HTML. Și anume cu aceasta JavaScript își termină lucrul cu orientarea pe obiecte. Sunt numai obiecte cu un set de proprietăți și un set de funcții asupra obiectelor. Ultimele se numesc “metode”. În afară de metode există și alte funcții, care mai mult se aseamănă cu funcțiile din limbajele de programare tradițională și ne permit să lucrăm cu tipurile matematice standarde sau să dirijăm procesul de execuție a programelor. De asemenea în JavaScript sunt evenimente – analog cu întreruperile de programe. Aceste evenimente sunt orientate asupra lucrului în WWW, de exemplu, încărcarea paginii în domeniul de lucru Navigator sau alegerea referinței hipertextuală. Întrebuințând evenimentele, autorul paginii hipertextuale și a programei poate organiza examinarea obiectelor dinamice.

Metodele și proprietățile obiectelor. Administrarea fluxului de determinări.

Toate aceste clase au funcții de administrare cu clasele de obiecte – metode. Cele mai importante dintre aceste metode sunt acelea, care permit re definirea obiectelor. Toate tipurile de operatori, care sunt susținute de limbajele de programare obișnuite, sunt realizate în JavaScript (+,-,*,/,%,>>,<<,+=,-=,…). Operatorul adunării “+” în lucrul cu stringurile se subînțelege ca concatinarea ultimilor stringuri adăugate la sfârșitul celorlalte.

s = “string1” + ”string2”

în afară de operațiile cu numere și descrierea claselor standarde, în JavaScript mai există comenzi de dirijare cu fluxul de determinări:

break – ieșirea forțată din ciclu;

while(i &lt 6) { if (i==3) break }

continuie – trecerea la sfârșitul ciclului;

while(i &lt 6) { if (i==3) continuie }

for – ciclu;

for(i=0; i<9; i++) { … }

for – ciclul proprietăților obiectului;

for(i in obj) { str = obj[i] }

if…esle – operator condiționat;

if( i>0 ) { … } else { … }

wile – ciclu condiționat;

wile( i==k ) { j++; k–; }

var – operator de anunțare a variabilei.

var kuku = “kuku”

Tipul variabilei se determină după valoarea atribuită. Operatorii descriși mai sus nu reprezintă toată mulțimea de operatori din JavaScript, dar acestea sunt suficiente pentru îndeplinirea lucrului practic.

Evenimente. Programistul întrebuințează evenimentele pentru îndeplinirea anumitor părți ale scriptului de program. Unul dintre cele mai întrebuințate metode – îndeplinirea unor acțiuni determinate în momentul încărcării paginii în Navigator.

Iată câteva dintre cele mai întrebuințate evenimente:

onLoad – îndeplinirea scriptului sau a funcției la încărcare;

onChange – se generează la schimbarea valorii elementelor formei;

onClick – se generează la alegerea obiectului (button, checkbox ș.a.);

onSelect – se generează la alegerea obiectului textual (text, textarea);

onSubmit – la apăsarea butonului Submit;

onUnload – la trecerea pe altă pagină.

Steck-urile referințelor hipertextuale. În limbaj a fost introdus un nou tip de obiecte – tipul Area. Area – este un element al containerului MAP, care determină client-site imagemap. Principalul merit a astfel de obiect constă în aceea, că referințele hipertextuale, care sunt determinate în AREA, sunt accesibile pentru redefinire. Ele apar în masivele referințelor obișnuite ale paginii, și poate primi atât valoarea URL, cât și s-o redefinească. asupra obiectului AREA nu putem să ne adresăm pe nume. Putem întrebuința numai indexul masivului referințelor hipertextuale a documentului.

În contextul steck-urilor referințelor hipertextuale este interesant de examinat încă o posibilitate JavaScript, legată de trecerea pe referința hipertextuală. În cazuri obișnuite parametrul HREF a containerului A trebuie să dețină o oarecare valoare. Dacă, de exemplu, la evenimentul onClick este necesar de a deschide o fereastră nouă iar în cea veche de păstrat documentul, atunci URL-ul lui trebuie de indicat în calitate de valoare HREF. În caz contrar, în fereastra veche se va încărca o pagină goală, dacă HREF=” ”. În versiunea nouă JavaScript este introdusă funcția void. mai precis tipul void, care înseamnă lipsa căreiva valori. Dacă dorim să îndeplinim careva acțiuni la alegerea referinței hipertextuale, dar să nu supraîncărcăm paginile vechi, atunci în parametrul HREF trebuie de arătat următoarea construcție:

Astfel de metodă este des întrebuințată la programarea evenimentelor, legate cu trecerea indicatorului de mouse pe deasupra referinței hipertextuale.

Implementarea în documentul HTML. Pentru a implementa scriptele în corpul documentului HTML se întrebuințează SCRIPT. Nu toate programele au posibilitatea de a identifica și îndeplini sciptele, deaceea însăți corpul scriptului se introduce în containerul de comentariu. Să examinăm un mic exemplu:

Exemplul 5.1

<HTML> <!– Author: Dan Vartic Date: March 5, 1996 –> <HEAD> <TITLE>Înregistrae</TITLE>

<!– The JavaScript Functions Definition function help_win() { Help = window.open("REG_HELP.HTM","Help","scrollbars=yes,resizable=yes") }

function main_menu()

{ Main_menu = window.open(" MAIN_M.HTM", "Main_menu") }

// The end of JavaScript Functions Definition –> </SCRIPT> </HEAD>

<BODY> <CENTER> <TABLE> <TR><TH><IMG SRC="RADLEG3.GIF"> </TH> <TH><H2>ISTC. Project RADLEG(#245)</H2> RRC "Kurchatov Institute"<BR> <I>Dec, 25, 1995</I> </TH></TR> </TABLE> </CENTER> <HR> <CENTER> <h2>Registration Form</h2> <hr> …… Textul paginii. ….. <hr> <FORM NAME=help_call> <TABLE BORDER=0> <TR> <TD><INPUT NAME=next TYPE=button VALUE=Next onClick="main_menu()"></TD> <TD><INPUT NAME=help TYPE=button VALUE=Help onClick="help_win()"></TD> </TR> </TABLE> </FORM> <hr> </CENTER>

</BODY> </HTML>

În acest exemplu, titlul documentului este introdus containerul SCRIPT. Până nu demult atributul LANGUAGE în container nu era necesar. Odată cu apariția VBSCRIPT a apărut și ideea indicării limbajului – deoarece Navigator nu înțelege scriptele a altor limbaje. Lipsa atributelor poate duce la apariția greșelilor la reflectarea paginilor hipertextuale.

Mai departe în textul paginii este precizat un comentariu, în care sete inclus textul scriptului. Comentariul se începe cu:

<!– The JavaScript Functions Definition

și se termină cu:

// The end of JavaScript Functions Definition –>

În interiorul scriptului sunt reflectate două funcții ale utilizatorului: help_win() și main_menu(). Ambele funcții întrebuințează una și aceeași metodă open (introdusă în funcția JavaScript, care este orientată asupra obiectului window) pentru a deschide o fereastră nouă Netscape Navigator și a încărca în ea documente hipertextuale. Chemarea funcției se înfăptuiește după apăsarea pe butonul respectiv, care sunt reflectate în forma HTML: help_call. În așa mod execuția funcției se va îndeplini numai în cazul, când va avea loc evenimentul, descris de atributul onClick.

Schema URL. Pentru programarea trecerilor hipertextuale, elaboratorii JavaScript au introdus o schemă aparte analog cu schemele http, ftp, ș.a. – javascript. Această schemă arată în felul următor:

Într-un cuvânt, în orice loc unde folosim URL, în locul unei scheme standard se poate de întrebuințat schema javascript. Unica excepție sunt containerele IMG. În el, URL se întrebuințează în atributul src. Pentru a lua o oarecare valoare src, se poate face sau cu ajutorul destinației în IMG, sau cu ajutorul apelării la proprietatea img.

Să examinăm un exemplu simplu de referință hipertextuală:

Referință simplă

</a>

Se poate de executat o operație analogică, și asupra unei imagini:

var flag=0;

function ichange()

{

if(flag==0)

{

document.i1.src="../images/jsi/tiger1s.gif"; flag=1;

}

else

{

document.i1.src="../images/jsi/tiger1g.gif"; flag=0;

}

…

</a>

Schimbul de date. Transmiterea datelor pe server din forme se înfăptuiește conform evenimentului submit. Acest eveniment se înfăptuiește în unul din acțiunile utilizatorului:

este apăsat butonul “Submit”;

este apăsată butonul grafic;

este apăsată tasta “Enter” într-un câmp a unei forme;

este apelată metoda Submit.

În acest compartiment mă voi opri asupra combinației JavaScript în atributele câmpurilor și prelucrarea evenimentelor. Voi trage atenție asupra posibilității captarea/generarea evenimentului submit.

Butonul Submit – este o variantă a câmpului de introducere. El se comportă, ca un buton simplu, dar în acest caz generează un eveniment submit (transmiterea datelor pe server). Din acest punct de vedere programarea scripturilor în JavaScript este absolut identic butoanelor grafice:

<form>

</form>

În acest exemplu noi pur și simplu re încărcăm pagina. Din punct de vedere al programării un interes mai mare prezintă în sine posibilitatea interceptării evenimentului submit și executarea evenimentelor, diferite de cele standarde. În acest scop butonul are un atribut de prelucrare a evenimentelor click (onClick):

<form>

</form>

Din acest exemplu se vede, că butonul “Submit” se comportă puțin mai diferit de cât butonul grafic în Netscape Navigator, dar la fel ca și butonul grafic în Internet Explorer (deosebirile cu timpul, probabil vor dispărea). La apăsarea butonului de re încărcare a paginii nu se execută – transmiterea datelor pe server este anulată.

Acum putem scrie o programă proprie de prelucrare a evenimentelor submit:

function my_submit()

if(window.confirm("Doriți să reîncărcați pagina?")) return true;

else return false;

<form>

</form>

Dacă suntem de acord cu re încărcarea paginii, atunci ea se va re încărca, la refuz (cancel) – ne vom întoarce pe pagina actuală fără re încărcare. Acțiunile pot fi și mai complicate. În orice caz, dacă această funcție de prelucrare va întoarce valoarea true, atunci se va înfăptui transmiterea datelor pe server, în caz contrar (false) – datele nu se transmit.

Singurul câmp în formă – dacă am finisat introducerea datelor în acest câmp și am apăsat tasta “Enter”, atunci exploratorul va genera evenimentul submit:

</form>

Interceptarea unui astfel de eveniment și a-l prelucra se poate numai în cazul prelucrării evenimentului submit în containerul FORM. În afară de câmpul de introducere a datelor în formă, este prezent și un meniu. Dacă modificăm valoarea alternativelor alese, atunci nu se înfăptuiește re încărcarea, dar dacă modificăm valoarea în câmpul de introducere a datelor și să tastăm “Enter”, se execută submit și noi primim o preîntâmpinare.

Metoda submit() – este o metodă a formelor. Dacă în program este apelată metoda submit(), atunci datele din formă, asupra cărei se înfăptuiește metoda, se transmit pe server. Voi perfecționa exemplul de mai sus:

<option>Trebuie ceva de facut<option>Nimic nu trebuie de facut</select>

</form>

La alegerea alternativă, utilizatorul imediat inițializează schimbul de date cu serverul. Evenimentul submit, în acest caz, nu interceptează prelucrarea evenimentelor ca în cazul apăsării tastei “Enter”. Dacă programatorul a apelat metoda submit(), atunci, posibil, el preventiv a controlat datele, care le transmite pe server.

Freimuri (Frames). Freimurile – sunt niște ferestre puțin care diferă de celelalte. Diferența constă în aceea că ele se repartizează în ultimele frame-uri deschise. Există și alte deosebiri. Iată câteva dintre ele:

ierarhia frame-urilor;

denumirea frame-urilor;

transmiterea datelor în frame-uri.

Ierarhia frame-urilor. Să examinăm un exemplu care ne împarte ecranul în două coloane:

<html>

<head>

</head>

</frameset>

</html>

_top(_parent)

Să complicăm puțin exemplul de mai sus, și să împărțim frame-ul din dreapta în două linii:

<html>

<head>

</head>

</frameset>

</html>

_top(_parent)

Denumirea frame-urilor. Putem să ne adresăm la frame-uri pe nume, sau ca la un element al masivului frames[]. Să examinăm un document HTL:

<html>

<head>

…

</head>

</frameset>

</html>

Să presupunem, că pe pagina, încărcată în frame-ul drept, sunt două imagini. Pentru schimbarea proprietăților src, în al doilea dintre ele se poate de folosit următoarele înscrieri:

top.frames[1].images[1].src="kuku.gif";

Sau

top.right.images[1].src="kuku.gif";

Transmiterea datelor în frame-uri. Problema care apare la elaborarea nodurilor Web este încărcarea rezultatelor efectuate de către scriptul cgi în alt frame, decât frame-ul în care se introduc datele pentru acest script. Dacă drumul încărcării rezultatelor este fixat, atunci se poate folosi atributul target. Mai complicat este dacă rezultatele trebuie încărcate în diferite frame-uri, în dependență de butonul ales. Să examinăm un exemplu:

function load()

{

if(self.document.f.s.options[document.f.s.selectedIndex].text=="top")

{

document.f.target = "mytop";

self.top.frames[2].document.open();

self.top.frames[2].document.close();

else

{

document.f.target = "mybottom";

self.top.frames[1].document.open();

self.top.frames[1].document.close();

}

return true;

}

Funcția load() se apelează ca și evenimentul Submit. Ea este o funcție logică. Ea permite încărcarea documentului dacă este întoarsă valoarea true.

2.4 PHP-Hypertext Preprocessor

2.4.1 Noțiuni generale despre limbajul PHP

Limbajul PHP permite de a crea pagini cu context dinamic. PHP este un limbaj de “scripting” utilizat în fișierele HTML. Scriptul PHP este rulat de a permite programatorilor Web să scrie rapid pagini ce se generează dinamic. Prin intermediul PHP se pot accesa Microsoft SQL Server și baze de date Microsoft ACCES cu ajutorul ODBC. PHP este un limbaj de programare destul de tânar. El a fost creat în 1994 de către programistul Расмусом Лердофом. Chiar de la început limbajul reprezenta în sine CGI-interfața, scrisă pe Perl, care a lucrat pe pagina de acasă a lui Лердофом. Pe urmă autorul a copiat interfata de pe Perl pe C. Toate schimbarile sau înclus în întregul pachet, aparut în anul 1995 și numindu-se Personal Home Page Tools (PHP). El includea în sine cîteva macrosuri folositoare, parțial, se putea de găsit cartea de adrese, contorul și multe altele. Rasmus Ledorf s-a pasionat serios de baze de date, adăugând interfața sa, mijloace pentru organizarea interpelării favorabile. Programistul de asemenea a scris interfață pentru schimbul comod între bazele de date și formele textuale – Form Interpreter. Unirea lucrarilor trecute și de asemenea descrierea de mai sus a pachetelor sau înclus în crearea PHP/FI (PHP and Form Interpreter). Anume acest limbaj a ramas actual pentru PHP4. În perioada de la 1996-1997 îl foloseau circa 50 mii de WebMasters. În anul 1997 codul limbajului a fost transcris și complectat de Zivom Suranski și Endy Gatmensom – anume ei au creat machetul de bază PHP4. Limbajul a început treptat cucerirea lumii. El a fost un sistem deschis, a adus la aceea că sute de specialiști începeau să creeze complectarea și corectarea pentru PHP4, aprovizionarea lui cu noile posibilități.

Principiile de lucru PHP

Oficial el se numește preprocesorul hipertextual. Spre deosebire de Perl, care cerea scrierea programului aparte, PHP lucreaza cu scenariu, aflindu-se în failul obișnuit HTML. Cum numai acest script este gasit, el se trimite pe ordonarea intertretorului pe server, care și indeplinește toate instrucțiunile scrise de WebMasters.

Acest mecanism este foarte comod din punct de vedere al programării și el este utilizat în cele mai populare limbaje ale serverilor, cum sunt Asp și ColdFusion.

Cu ajutorul PHP se pot crea pagini de WEB dinamice, care sunt generate în momentul în care programul utilizator (de exemplu: Nescape) a formulat cererea către serverul de VEB. Serverul de WEB trebuie să aibă activat suportul pentru PHP. Toate fișierele care au extensia .php4 trebuie să fie rulate de către motorul PHP. Fișierele se creează în aceeași manieră ca și fișierele HTML.

Începutul simnalului PHP – scenariul este containerul <?… cod …/?>. Alte însemnări ale PHP-script este exprimarea <?php … cod…/?>, <script language = “php”>cod</script>. La determinarea reglării PHP e posibil chiar întrebuințarea tegului asp-lui <%…%>. În total este comod, desigur, de atribuit primul variant, astfel încît el este compact.

Exemplu de pagină cu tag-uri PHP:

<body>

<?php echo “Hello World<P>”: ?>

</body></html>

Fiecare tag PHP începe cu <? php, se continuă cu propoziția PHP și se închide în partea dreaptă cu ?>. Într-un fișier HTML pot exista un număr nelimitat de tag-uri PHP.

Identificarea tipului de browser o putem vedea în cazul când tipul de browser pe care utilizatorul îl folosește pentru a vizualiza pagina dorită, informațiile pe care browserul le trimite împreună cu cererea pe care o face cître serverul web.

PHP este foarte asemanator cu C – acest limbaj de programare Rasmus Ledorf îl stima și-l aprecia – așa dar, daca voi sunteți cunoscuți măcar cu Java Script, atunci cu comanda PHP nu este atît de greu să te discurci.

Comentarii:

PHP lucrează cu câteva tipuri de date: masivuri numere întregi și fracționare, obiecte și șiruri. Una din cele mai importante caracteristici este “database integration layer”. Scrierea pagenilor Web cu acces la baze de date este foarte ușor datorită PHP4. Următoarele SCBD-uri pot fi utilizate împreună cu PHP4: Oracle, Adabas D, Sybase, FilePro, mSQL, Velocis, MySQL, Informix, Solid, dBase, ODBC, Unix dbm, PostgreSQL, Interbase.

Este comod, ca în limbaj nu se cere descrierea schimbării înaintea începerii lucrului cu ele, cum, de exemplu, în C sau Pascal. În script pur si simplu, se scrie expresia $<variabila>= <valoare> și se întîmpla atribuirea schimbarii valorii. Expresia <variabila> se supune acelorași legi, cum și numele în toate limbajele de programare. Elementul <valoare> pentru toate tipurile de date poate fi și negativ și pozitiv, și întelege a șaisprezecea variantă de înscrire a datelor.

În schimbarea elementelor fracționare <valoare> se scrie în forma <valoare intreagă>.<valoare zecimală>. La fel se poate de scris numărul fracționar în formă prescurtată.

Rândurile întotdeauna se termina cu ghilimele duble “” și le împarte după posibilitatea prelucrarii simbolurilor speciale, caracteristic trăsăturii în care se afla în prezența slashului înapoi (back slash).

2.4.2 Sintaxa si gramatica limbajului PHP

Sintaxa PHP este luată în prealabil din C, Java și Perl tot așa au influințat pe sintaxicul limbii date.

Trecerea din HTML

Sunt trei metode de ieșire din HTML și trecerii în “regimul PHP cod”.

Exemplu: Metoda de trecere din HTML. 1. <? echo(“metoda simplă, instrucțiuni prelucrătoare SGML\n”); ?> 2. <?php echo(“la lucru cu documentele XML faceți în felul următor \n”); ?> 3. <script language=”php”> echo (”unii redactori (ca și Front Page)nu acceptă instrucțiunile prelucrate”); </script>; 4. <% echo(“ De la PHP 3.0.4 se poate individual de aplicat tag-ul ASP”); %>

Divizarea instrucției

Instrucțiunile afirmației se divizează tot așa cum în C sau Perl – punct și virgulă. Închiderea tag-ului (?>) de asemenea se subînțelege sfîrșitul afirmării, de aceea următoarea înscriere este echivalentă.

<php

echo “Acesta este un test”;

?>

Tipuri de variabile

PHP susține următoarele tipuri de variabile:

integer – întregi

double – număr cu parte fracționară

string – șirul variabil

array – masiv

object – variabilă obiectivă

pdfdoc – PDF- document (numai în prezența susținerii PDF)

pdfinfo – PDF-info (numai în prezența susținerii PDF)

Tipul variabil obișnuit nu se stabilește de către programator; în locul acestuia, el stabilește în PHP timpul îndeplinirii programului, în dependență de context în care variabila dată este utilizată.

Dacă vă place să indicați tipul variabilei direct, voi puteți utiliza pentru aceasta instrucțiunea cast sau funcția settype().

Variabila poate să se comporte în diferite situații stabilite, în dependență de aceea, ce fel de tip este stabilit pentru ea în timpul dat..

Inițializarea variabilei

Pentru inițializarea variabilei în PHP, pur și simplu îi atribuim ei o valoare. Pentru majoritatea variabilelor aceasta este anume așa; pentru masivuri și variabilelor obiective, totuși se poate utiliza câteva mecanizme.

Inițializarea masivelor

Masivul poate să inițializeze unul din două posibilități: succesiv atribuirea valorilor sau prin construirea instrucțiunii array().

La adăugarea succesivă a valoarii în masiv, vor fi pur fi simplu notate valorile elementelor masivului, utilizând indexul gol. Fiecare valoare următoare va fi adăugată în calitatea ultimului element a masivului.

$names[] = "Jill"; // $names[0] = "Jill"

$names[] = "Jack"; // $names[1] = "Jack"

Cum în C și Perl, elementele masivului se numerotează începând cu 0, dar nu cu 1.

Inițializarea obiectelor

Pentru inițializarea variabilelor obiective utilizați noile recomandări pentru a decide obiectul, variabila obiectivă.

Exemplu:

class foo {

function do_foo () {

echo "Doing foo.";

}

$bar = new foo;

$bar -> do_foo ();

Domeniul variabilei

Domeniul variebilei se află în context, înauntru căreia ea este determinată. În caz deneral, toate variabilele PHP au un singur domeniu. Însă, înăuntrul funcției este determinat de utilizatori, prezentării domeniului local al funcției. Orice variabilă, determină implicit înăuntru funcției restrângerea domeniului funcției locale.

De exemplu:

$a = 1; /* domeniul global */

Function Test () {

echo $a; /* trecerea pe domeniul variabilei locale */

}

Test ();

Acest script, nu va da ceva la ieșire pentru că instrucțiunea echo se referă la versiunea variabilei locale $a, valoarea căreia se atribuie nu în înăuntrul acestui domeniu. În PHP variabilele globale trebuie să fie declarate în interiorul funcției globale, dacă se presupune utilizarea lor în funcțiile date.

De exemplu:

$a = 1;

$b = 2;

Function Sum () {

global $a, $b;

$b = $a + $b;

}

Sum ();

echo $b;

Descrierea de mai sus a scriptului va da valoarea “3”. Întrucât $a și $b se declară global în înăuntrul funcției, referite pe variabilele date sunt tratate ca referințe la versiunile globale ale lor. Nu există restrângere la numărul variabilelor globale, cu care se poate manipula în înăuntrul funcției. A doua posibilitate de trecere la variabilele din domeniul global este utilizarea determinării masivului special PHP $GLOBALS.

Variabilele în PHP

Formele HTML (GET și POST)

Când programul prelucrării formelor este PHP- script, variabilele acestor forme automat sunt accesibile pentru scriptul dat PHP.

Exemplu: Formele variabilelor simple. <form action=”foo.php3” method=”post”> Name: <input type=”text name”=”name”><br> <input type=”submit”> </form>

La activizarea formei PHP va creea variabila $name, sensul căreia va fi acel conținut, care a fost introdus în câmpul Name: formei date.

PHP de asemenea primește masive în context cu formele variabilelor, dar numai concomitent. De exemplu, putem să grupăm în legături variabilele împreună sau de întrebuințat această caracteristică pentru determinarea semnificației la alegerea a mai multor variabile la ieșire:

Exemplu: Formele variabilelor mai compuse <form action="array.html" method="post"> Name: <input type="text" name="personal[name]"><br> Email: <input type="text" name="personal[email]"><br> Beer: <br> <select multiple name="beer[]"> <option value="warthog">Warthog <option value="guinness">Guinness </select> <input type="submit"> </form>

Dacă PHP- atributul track_vars inclus, peste instalarea configurației track_vars sau directivei <?php_track_vars?>, când variabilele, sunt activizate prin metodele POST sau GET, vor fi de asemenea găsite în asociativitatea masivelor globale $HTTP_POST_VARS și $HTTP_GET_VARS corespunzător.

HTTP – Cookie

PHP în mod evident susține HTTP cookie, este determinat în Netscape's Spec. Cookie

este mecanismul păstrării datelor în scoaterea brauzerului, utilizate pentru a menține procedurile de schimbare sau indentificarea răspunsului utilizatorului. Cookie se poate de amplasat utilizând funcția

SetCookie(). Cookie este o parte a titlului HTTP, de aceea funcția SetCookie() trebuie să cheme mai întâi decât orice transferare a datelor să fie transmise brauzerului. Este de asemenea limitare ca și pentru funcția Header(). Orice cookie, transmise clienților, automat se transformă în schimbareaPHP, de asemenea cum metodele datelor GET și POST.

Dacă este numaidecât de stabilit sensul multiplu a unui cookie, pur și simplu trebuie să adăugăm paranteze pătrate la numele cookie.

De exemplu:

SetCookie ("MyCookie[]", "Testing", time()+3600);

Exemplu de funcție SetCookie:

$Count++; SetCookie ("Count", $Count, time()+3600); SetCookie ("Cart[$Count]", $item, time()+3600);

Directivele configurației serverului

Schimbarea tipului

PHP nu are nevoie de determinare a tipului la anunțarea variabilei, tipul variabilei se determină după context în care ea se folosește. Adică, dacă îi atribuiți o semnificație de șir a variabilei var, var se transformă în șir. Dacă după aceea se atribuie variabilei var semnificația numărului întreg, atunci va fi număr întreg (integer).

Exemplu de transformare automată a tipului PHP poate servi operatorul adunării '+'. Dacă careva din operanzi este număr cu fracție (tip double), atunci după aceasa toți operanzii se apreciază ca și double. Astfel, acești operanzi vor fi interpretați ca integer și rezultatul de asemenea va fi de tip întreg. Specificăm că totodată nu se schimbă tipurile operanzilor, se schimbă doar nota acestor operanzi.

$foo = "0"; // $foo reprezintă șirul (ASCII 48)

$foo++; // $foo reprezintă șirul "1" (ASCII 49)

$foo += 1; // $foo reprezintă întreg(2)

$foo = $foo + 1.3; // $foo are tip double (3.3)

$foo = 5 + "10 Little Piggies"; // $foo este întreg(15)

$foo = 5 + "10 Small Pigs"; // $foo este întreg (15)

Aducerea tipului

Aducerea tipului funcționează în PHP multilateral ca și în C: denumirea tipului folosit se înscrie în paranteze rotunde () înainte de variabila care trebuie să fie adusă la tipul dat.

$foo = 10; // $foo is an integer

$bar = (double) $foo; // $bar is a double

Se permite următoarele aduceri ale tipului:

(int), (integer) – aducerea la întreg

(real), (double), (float) – aducerea la tipul double

(string) – aducerea la șir

(array) – aducerea la masiv

(object) – aducerea la variabilă de obiect

Remarcăm, ca tabularea și spațiile se permit înăuntrul parantezelor rotunde, deaceea următoarele sunt funcțional echivalente:

$foo = (int) $bar;

$foo = ( int ) $bar;

Transformarea șirurilor

Atunci când variabila de șir se prețuiește ca de număr, însemnătatea rezultatului și tipul variabilei se determină în felul următor. Variabila string va fi preluită ca și double,dacă ea conține oricare din simbolurile '.', 'e', sau 'E'.

Manipularea cu masivuri

PHP susține atât masivele scalare cât și asociative. Practic, între ele nu-I nici o diferență. Putem crea masivuri folosind funcțiile list() sau array(), sau poate clar de creat însemnătatea fiecărui element al masivului.

$a[0] = "abc";

$a[1] = "def";

$b["foo"] = 13;

Masivul poate fi sortat cu funcțiile asort(), arsort(), ksort(), rsort(), sort(), uasort(), usort(), și uksort() în dependență de tipul sortării dorite.

Numărarea numărului de elemente este permisă de funcțiile next() și prev(). Alte metode tipice transformării masivului reprezintă folosirea funcției. перемещения по массиву является each().

Orice script PHP este alcătuit succesiv din operatori. Operatorul poate fi atribuit, chemarea funcției, ciclul, expresiilor condiționale sau a expresiei vide.(care nimic nu îndeplinesc) Operatorii de obicei se termină cu punct și virgulă. De asemenea operatorii pot fi grupați în grupuri, închiderea grupurilor de operanzi în paranteze figurate. Grupuri de operatori sunt de asemenea operatori.

Constante

PHP determină câteva constante și acordă mecanismul pentru determinarea constantelor. Constantele sunt asemănătoare variabilelor, dar ele au o mică schimbare a sintaxei.

Soluțiile de proiect

Prelucrarea datelor o perioadă de timp, cum se întâmplă în bazele de date, poate provoca o serie de probleme personalului responsabil de menținerea integrității datelor. Anomaliile în date cum ar fi datele duplicate sau pierderile de informații pot apărea, dacă datele nu sunt organizate într-un mod rezonabil.

Cercetările la zi și experiența acumulată în domeniul proiectării bazelor de date au arătat că unele aranjări de date lucrează mai bine decât altele. S-au elaborat tehnici de analiză a datelor și organizare a lor într-o structură flexibilă și stabilă.

Procesul de normalizare constă în aplicarea unui set de reguli predefinite asupra unei aranjări a datelor cu scopul reducerii structurii complexe și transformării lor în structuri mai mici și stabile ce vor facilita manipularea și menținerea datelor.

La fiecare pas o regulă este aplicată, datele pot fi restructurate și când regula este satisfăcută se spune că datele sunt într-o formă normală.

Deci normalizarea este o abordare formală de analiză și grupare a datelor în structuri mai eficiente ce se pot acomoda viitoarelor actualizări. În afară de aceasta normalizarea minimizează impactul ce poate avea loc asupra aplicațiilor în procesul actualizării bazei de date.

Pentru a produce o bază de date bine proiectată de obicei se pornește de la relații nenormalizate și printr-o serie de pași se descompun structurile de date pentru a obține schema finală a bazei de date.

Unul din scopurile, pe care și le propune să le atingă modelul relațional este eliberarea utilizatorului de a specifica căile de acces la date. Această problemă este cunoscută sub denumirea de problema navigației logice. Însă, dacă baza de date constă din mai multe relații independența navigației logice nu este asigurată.

Formulând o interpelare (cerere) la baza de date ce se referă la mai multe relații din baza de date e comod a interpreta lumea reală ca o singură relație, schema căreia include toate atributele din schemele relațiilor bazei. Această relație se numește relație universală, iar schema ei – schema relației universale sau schema universală.

Modelul relației universale realizează complet independența navigației logice, excluzând astfel definirea unor căi de acces neoptimale din partea unor utilizatori neinițiați. Deci acest model facilitează interacțiunea sistem – utilizator, cerând de la ultimul doar cunoașterea atributelor și semanticii.

Cea mai strictă formă de realizare a relației universale constă în construirea propriu – zisă a bazei de date dintr-o singură relație pe mulțimea de atribute universală U. Dar aici apar multe dezavantaje. Anomaliile, care apar în lucrul cu baza de date, se produc datorită dependențelor “nedorite” care se manifestă între atributele din cadrul schemelor relațiilor din baza de date. Aceste dependențe determină creșterea redundanței datelor și reducerea flexibilității structurii bazei de date, făcând extrem de dificil lucrul cu ea.

În primul rând, o schemă poate fi ineficientă fiindcă conține o mulțime de date redundante.

În al doilea rând, o bază de date “rea” poate limita posibilitatea de înserare a datelor. Într-o relație nu pot fi introduse date despre o entitate până nu se cunosc alte date conform restricțiilor de integritate ale entității.

Ca o consecință a primei cauze actualizarea unei baze redundante poate duce la situația când ea va conține fapte logice contradictorii. O parte de date pot rămâne nemodificate. Deci o bază de date “rea” duce la apariția unor inconsistențe la modificarea datelor.

În al patrulea rând, pot apărea pierderi de date la ștergere. În mod normal, prin operația de ștergere trebuie să se poată elimina din baza de date numai datele pe care dorim să le ștergem. Atunci când, concomitent cu aceste date sunt șterse și altele, care numai pot fi reconstituite din baza de date, spunem că la operația de ștergere se produc pierderi de date.

3.1 Structura sistemului informatic

În fig. 1 este reprezentată schema funcțională a acestui magazin.

Tot drumul reprezentat, parcurs de către un cumpărător, este împărțit în 5 pași:

Vizionarea și alegerea produselor;

Comanda;

Achitarea;

Primirea produsului;

Susținerea.

1. Vizionarea și alegerea produselor. În acest compartiment sunt incluse așa acțiuni ca: reclama și examinarea produselor. Aici cumpărătorul nimerește în magazin și își alege produsele pe care dorește să le cumpere. După ce s-a hotărât ce-ți dorește el trece la următorul pas.

2. Comanda. Cumpărătorul comandă produsele dorite și apoi introduce toate datele despre sine într-un formular, introducând și datele despre cartela sa de credit și transferă suma necesară de bani în contul bancar al magazinului electronic. După îndeplinirea formularului el trece la următorii pași, care de acum nu mai depind de el.

3. Achitarea. Administratorul magazinului transmite o cerere către bancă, despre datele contului bancar. Banca îi pune la dispoziție toate datele, și administratorul verifică care cumpărător a achitat suma deplină pentru produsele comandate.

4. Primire produsului. După ce au fost verificate toate datele administratorul furnizează produsele comandate de către cumpărători la domiciliu.

5. Susținerea. La această etapă sunt îndeplinite cerințele de garanție care sunt puse la dispoziția cumpărătorului pentru fiecare produs cumpărat în acest magazin.

Toate evenimentele care se petrec în acest magazin sunt vizuale și rezultatele apar în explorator. Pagina principală este compusă din două frame-uri: dreapta, stânga. Fiecare din ele este destinat unui anumit lucru. În cel din partea stângă sunt amplasate referințe, informații despre magazin, contactare, înregistrarea în formular. În frame-ul din dreapta sunt afișate toate rezultatele, în dependență de acțiunile petrecute în celălalt frame-uri. Inițial el este destinat pentru afișarea altor informații ale magazinului. Mai există și alte tipuri de structuri, așa ca structură tabelară, mai puține frame-uri, tabelară împreună cu frame-uri ș.a. Am ales acest tip de structură a magazinului fiindcă datorită acestei structuri noi reducem din timpul de așteptare de încărcare a paginii. În cazul de față este necesară doar încărcarea rezultatelor de afișare a datelor cerute de vizitatorii lui. Nu este nevoie de a se încărca iarăși meniurile, pictogramele ș.a. De asemenea noi în orice moment putem întrerupe executarea unei cereri care am activat-o mai înainte cu scopul de a porni alta, deoarece cum am spus meniurile nu se încarcă iarăși, ele sunt deja încărcate.

3.2 Descrierea meniurilor si ferestrelor

Accesând site-ul magazinului electronic, vizitatorul poposește la intrarea în magazin.Pagina „Home” ne prezinta un meniu foarte simplu usor de accesat pentru orice vizitator.Odată ajunși în “holul” magazinului trebuie mai întâi de toate să vă informați despre toate condițiile care sunt puse de către proprietar. Pentru aceasta trebuie sa accesati bara de meniu:

Fig 3.2.1 Bara de meniu

După ce a făcut cunoștință cu condițiile magazinului, este necesar să citească informația despre pașii pe care trebuie să-i facă pentru a procura. Pentru aceasta apăsă pe : pagina ‚Home : Fig. 3.2.2 Produsele

Dacă a făcut cunoștință cu informația pusă la dispoziție și este e acord cu condițiile propuse poate merge mai departe. Pentru aceasta alege unul din produsele care îl interesează și tastează pe referința corespunzătoare. Daca ati ales un produs este nevoie pentru ca acesta sa fie plasat in, Cos denumirea produsului, Prețul, Unități și Comandat. . Produsul ajunge astfel in cosul dumneavoastra.Puteti continua cumparaturile (avand posibilitatea de a reveni oricand in cosul dvs. apasand butonul COSUL MEU din meniu) sau puteti apasa butonul TRIMITE COMANDA pentru a expedia comanda.

Daca sunteti logat, comanda se va finaliza prin apasarea butonului FINALIZARE.Daca nu sunteti logat vi se va cere sa introduceti adresa de email si parola contului creat de dvs. pentru a putea finaliza comanda.Daca nu v-ati creat inca un cont aveti acum posibilitatea de a o face, comanda putand fi finalizata doar dupa introducerea adresei de email si parolei contului creat de dvs.Puteti sa adaugati in cos cate produse doriti, sa stergeti din cos produse sau sa modificati numarul de bucati comandate din fiecare folosind butonul MODIFICA.Dupa lansarea comenzii veti fi contactat telefonic (la numarul mentionat in contul creat de dumneavoastra) de un consultant de vanzari exit impreuna cu care veti stabili toate detaliile legate de comanda.

Comenzile prin email se pot trimite la adresa [anonimizat]. Este necesar ca in email sa precizati denumirea completa a produselor comandate precum si, eventual, un numar de telefon la care un consultant exit sa va poata contacta pentru a stabili detaliile comenzii.După ce s-a hotărât ce produs dorește să procure apăsă pe butonul din coloana Comandat. Pe ecran va părea o fereastră în care este întrebat dacă produsul ales dorește să i se pună în coșul cu cumpărături.

Dacă ati făcut toate comenzile va puteti crea un cont nou pentru ca comenzile dumneavoastra sa fie livrate,sunt nevoie de anumite date personale accesind submeniul Cont Nou :

Fig. 3.2.3 Logarea

Dacă, de exemplu, nu dispune de suma necesară pentru a achita plata, are posibilitatea direct în coșul cu cumpărături să modifice numărul de unități ale produselor, sau chiar să șteargă unele dintre . Toate datele introduse sunt expediate pe adresa E-mail a magazinului electronic, unde ele sunt verificate de către administratorul magazinului. În dependență, dacă datele introduse au fost transmise cu succes sau nu, se va afișa un mesaj de înștiințare.

De asemenea daca ati uitat parola dumneavoastra o puteti foarte simplu restabili din submeniul site-ului accesind ‚,Ati uitat parola’’.Prin adresa de e-mail va puteti restabili contul creat:

Fig 3.2.4 Restabilire parola

Magazinul electronic mai are si un sistem de cautare rapida in caz ca vizitatorul are anumite preferinte asupra unui produs:

Fig. 3.2.5 Sistemul de cautare

Informatii generale despre orele de lucru a site-ului le puteti gasi in bara de meniu accesind ,,Despre noi’’.Deasemenea aici puteti contacta un reprezentant pentru anumite detalii.

Fig. 3.2.6 Contacte

3.3 Esenta notiunii unei baze de date

Sub bază de date înțelegem un depozit de date structurate. De obicei ele se creează pentru păstrarea și accesarea la anumite date, ce conțin informație despre un anumit domeniu de valori. Acest domeniu poate aparține atât activității umane, cât și lumii înconjurătoare. Fiecare bază de date reprezintă prin sine un sistem de date despre un domeniu de valori. Bazele de date ce se referă la aceleași domenii de valori, în diferite cazuri conțin date mai puțin sau mai mult detaliate despre ea. Nivelul de detalizare se determină reieșind din anumiți factori. De exemplu, scopul folosirii informației din baza de date și nivelul de complexitate a proceselor de producere ce există în domeniul de valori în condiții concrete.

3.3.1 Construirea unei baze de date

Introducere

Mai înainte de a porni construcția unor script-uri pentru baze de date, ar trebui să avem o bază de date în care să plasăm informații și din care să citim. În această lecție vom vedea cum creem o bază de date în MySQL și cum o pregătim pentru date.

Construcția Bazei de Date

Bazele de date MySQL au un sistem de inițializare standard (un setup). Este vorba de o bază de date, compusă din tabele, oarecum separate, conținând diferite câmpuri, etc. chiar dacă sunt parte dintr-o bază de date. Fiecare tabelă conține înregistrări care sunt făcute din câmpuri.

Conectarea la o Bază de Date

Procesul de instalare a unei baze de date MySQL diferă de la o platformă la alta. În esență este vorba peste tot de un nume al bazei de date, un nume de utilizator (cont) și o parolă. Aceste informații sunt cerute pentru conectarea la baza de date. Dacă aveți pachetul PHPMyAdmin (sau un program similar) instalat, atunci puteți să intrați acolo și să vă conectați introducând contul (numele de utilizator) și parola. Dacă nu aveți așa ceva, atunci trebuie să faceți întreaga administrare a bazelor de date folosind script-uri PHP (și o puteți face).

Crearea unei Tabele

Mai înainte de orice altceva cu baza de date, trebuie să vă creați o tabelă. O tabelă este o secțiune a bazei de date pentru memorarea unor informații structurate (legate). Într-o tabelă vom defini diferite câmpuri care vor fi folosite în acea tabelă. Din cauza acestei construcții, aproape toate centrele cu baze de date trebuie să fie satisfăcute folosind doar o bază de date. Crearea unei tabele în PHPMyAdmin este simplă, scrieți numele, selectați numărul de câmpuri și "apăsați" butonul (click). Ajungeți atunci la un ecran setup în care trebuie să creați câmpurile pentru baza de date. Dacă folosiți un script PHP pentru a crea propria bază de date, iar completa creere și inițializarea vor fi făcute îtr-o singură comandă.

Crearea unei Tabele cu PHP

Să creem o tabelă din PHP este ceva mai dificil decât cu MySQL.Avem de parcurs următorii pași:

CREATE TABLE nume_tabel {

Fields

}

Câmpurile sunt definite după cum urmează:

fieldname type(length) extra info,

Ultimul câmp introdus nu poate include nici o virgulă.O să dăm îndată un exemplu complet privind aceste definiri.

Baza de date cu adrese de contact

Baza de date de contact va conține toate informațiile de contact ale cunoscuților introduși în tabel. Iar informațiile vor putea fi editate și consultate în internet.

Crearea Tabelei în PHP

Pentru a crea această tabelă vom folosi următoarea secvență de comenzi PHP.

<?

$user="username";

$password="password";

$database="database";

mysql_connect(localhost,$user,$password);

@mysql_select_db($database) or die( "Baza de date nu poate fi selectata");

$query="CREATE TABLE contacts (id int(6) NOT NULL auto_increment,nume

varchar(15) NOT NULL,prenume varchar(15) NOT NULL,telefon varchar(20) NOT

NULL,mobil varchar(20) NOT NULL,fax varchar(20) NOT NULL,email varchar(30)

NOT NULL,web varchar(30) NOT NULL,PRIMARY KEY (id),UNIQUE id (id),KEY id_2

(id))";

3.3.2 Conectarea la o baza de date

Primul lucru care trebuie făcut, mai înainte de a putea face ceva, este conectarea la baza de date MySQL. Acesta este un pas foarte important, pentru că, dacă nu suntem conectați, comenzile către baza de date vor eșua.

Practic, pentru a folosi o bază de date trebuie să precizăm numele de utilizator (username), parola (password) și numele bazei de date:

$username="nume_utilizator";

$password="parola";

$database="numele_bazei_de_date";

Desigur, aici s-ar putea discuta dacă nu-i riscant să păstrăm parola într-un fișier. Nu trebuie să vă alarmați însă, deoarece sursa PHP este prelucrată de server înainte de a fi trimisă navigatorului, astfel încât este imposibil pentru orice utilizator să vadă scriptul. Mai apoi, avem nevoie de o comandă care să lanseze conexiunea la baza de date:

mysql_connect(localhost,$username,$password);

Această linie spune PHP-ului să se conecteze la serverul de baze de date MySQL la 'localhost' (localhost se numește serverul pe care rulează PHPul. În afara cazului în care gazda Web indică altceva, vom folosi localhost) folosind numele de cont memorat în $username și parola din $password. Mai înainte de a discuta cum lucrăm cu baza de date, vom vedea încă o comandă:

mysql_close();

Selectarea bazei de date

După ce ne-am conectat la serverul de baze de date, trebuie să selectăm baza de date pe care vrem s-o folosim. Trebuie să fie o bază de date la care avem acces, cu respectivul nume de utilizator.

Se folosește următoarea comandă:

@mysql_select_db($database) or die( "Baza de date nu poate fi selectata");

Aceasta spune PHP-ului să selecteze baza de date specificată în variabila $database (pe care am definit-o mai înainte). Dacă conexiunea nu se poate realiza procesul (execuția script-ului) se oprește afișând textul: Baza de date nu poate fi selectata

Această parte suplimentară 'or die' este bună pentru ieșire, chiar dacă nu asigură decât un minim control al erorii.

Execuția comenzilor

După conectarea la server și selecția bazei de date dorite, putem începe execuția comenzilor pe server.

Există două moduri de a executa o comandă. Prima revine pur și simplu la introducerea comenzii în PHP. Asta merge atunci când nu apar rezultate ca urmare a execuției comenzii. Cea de a doua variantă este să definim comanda ca o variabilă. Asta va atribui variabilei rezultatele operației. În această lecție vom folosi prima cale, deoarece nu așteptăm răspuns de la baze de date. Comanda va arăta cam așa:

mysql_query($query);

Folosirea acestei forme a comenzii este utilă pentru că repetăm pur și simplu aceiași comandă iarăși și iarăși fără a fi nevoie să memorăm altele. Tot ce avem de făcut este să schimbăm variabila.

Concluzii

În rezultatul efectuării acestei lucrări m-am familiarizat și am implementat în practică un magazin online. Studiind diversitatea magazinelor electronice am ajuns la concluzia că comerțul prin Internet la momentul actual este cel care poate fi folosit pe scară foarte înaltă datorită simplității de utilizarea a lui și accesibilității foarte înalte a acestuia, deoarece la momentul dat serviciile Internet sunt accesibile pentru majoritatea populației de pe pământ.

Dezvăluirea acestei teme ne-a permis să descoperim toată gama largă a mediilor de programare, așa ca HTML, JavaScript, HTTP, care sunt utilizate pe larg în prezent pentru comanda, comunicarea între calculatoare și prelucrarea unor informații.

Cel puțin pentru cinci ani de acum încolo, HTML-ul, mai ales prin facilitățile oferite de standardul 4.0, și limbajul JavaScript vor fi principalele limbaje de marcare a paginilor Web, dând proiectanților de site-uri Web flexibilitate, ușurință în design și suport pentru includerea de elemente interactive. Va trebui însă să ofere si posibilitatea de introducere de formule matematice oricât de complicate și elemente de realitate virtuală, plus mecanisme de interogare a bazelor de date eterogene si distribuite. Complementar, XML se află încă la începuturi atât privind cercetările teoretice, cit si aplicațiile dezvoltate.

Bibliografia

Кузина И. А. «Введение в JavaScript» KIAE, 1999

Стефан Кох «Введение в JavaScript для Мага» 1996,1997

«Рекоммендации по общепользовательскому интерфейсу», editura Microsoft, 1995.

Эд Крол «Все об Internet. Руководство и каталог» BHV, Кiев.

Журналы Мир Internet.

Браун С. «Мозаика и Всемирная паутина для доступа к Internet», СК Прессб Москваб 1996ю

Фролов А.В., Фролов Т.В. «Глобальные сети компьютеров. Практическое введение в Internet, E-mail, FTP, WWW и HTML, программирование для Windows Sockets», Диалог-МИФИ, 1996.

Нанс Б. «Компьютерные сети», Бином, Москва, 1996.

“Protecția muncii și a mediului ambiant”, UTM, Chișinău, 1993.

http://www.dpunkt.de/javascript

http://www.webconn.com/java/javascript/intro

http://www.rummelplatz.uni-mannheim.de/~skoch/js/

http://www.javascripts.ru

Bibliografia

Кузина И. А. «Введение в JavaScript» KIAE, 1999

Стефан Кох «Введение в JavaScript для Мага» 1996,1997

«Рекоммендации по общепользовательскому интерфейсу», editura Microsoft, 1995.

Эд Крол «Все об Internet. Руководство и каталог» BHV, Кiев.

Журналы Мир Internet.

Браун С. «Мозаика и Всемирная паутина для доступа к Internet», СК Прессб Москваб 1996ю

Фролов А.В., Фролов Т.В. «Глобальные сети компьютеров. Практическое введение в Internet, E-mail, FTP, WWW и HTML, программирование для Windows Sockets», Диалог-МИФИ, 1996.

Нанс Б. «Компьютерные сети», Бином, Москва, 1996.

“Protecția muncii și a mediului ambiant”, UTM, Chișinău, 1993.

http://www.dpunkt.de/javascript

http://www.webconn.com/java/javascript/intro

http://www.rummelplatz.uni-mannheim.de/~skoch/js/

http://www.javascripts.ru

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: Conceptul Magazinului Electronic (ID: 106493)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

Conceptul Magazinului Electronic

Copyright Notice

Tranzitia Politica în Romania Postcomunista

Teorema Fundamentala a Schimbului Si Principiul Avantajului Comparativ Piloni Explicativi Ai Cooperarii Sociale

Rolul Social al Presei In Democratie

Implicatiile Leadershipului Comunitar In Administratia Publica Locala

Problema Saraciei In Presa Tiparita

Etica Relatiilor de Munca la Institutul de Boli Cardiovasculare

Copyright Notice

Similar Posts