Conceptul de Servicii Publice

Conceptul de servicii publice

Serviciile publice reprezintă acea activitate de interes general,coordonate de guvern si prestate de o persoană publică. Conform lui Duguit, serviciul public "este activitatea pe care guvernanți sunt obligați să o presteze."

Până în 1939,legile afirmau ca persoanele private, nu pot să desfășoare si sa intreprinda activități caracteristice serviciilor publice, insa nici statul și instituțiile sale, nu putea să realizeze singur toate cerințele sociale , așa că a fost nevoit să predea unele servicii, persoanelor private. Așa a și apărut ideea, conform careia unele servicii publice pot fii prestate și de firmele private.

Astfel că la sfârșitul anilor 80, s-a conturat o definiție care este folosită și acum, conform căreia se recunoaște faptul că unele servicii publice îndeplinite de personele private, nu necesită imputernicirea puterii politice .

În limbajul curent,noțiunea de serviciu public este utilizată pentru a desemna un organism,adică o persoană juridică,privată sau publică prin care se realizează o activitate de interes general.

Serviciile pot fi considerate „ocupații“ (îndatoriri) ale unor persoane, funcții, acțiuni sau o munca prestate în interesul unor persoane, organisme sau subdiviziuni făcând parte dintr-un ansamblu administrativ sau economic.

Serviciile au un rol controversat în procesul de creștere și dezvoltare a economiei contemporane. Privind sectoarele economice, putem constată că serviciile sunt partea esențială a sistemului de producție și utilizarea produsului.

Evidențele statistice arată în mod indiscutabil că serviciile se află în centrul transformărilor economice, tehnologice și instituționale care se petrec în societatea contemporană, ele putând fi considerate atât cauză (premisă), cât și efect (rezultat) al acestor schimbări.

Dar nu este suficient existența interesului unei singure persoane, sau chiar a mai multor persoane pentru că un serviciu public să apăra, ci este nevoie de interesele unei întregi colectivități pentru anumite cerințe, ca un serviciu sa se infiinteze.

Fiecare dintre sisteme economice și sociale, sunt formate atât din subsisteme tehnice cât sii vii, sunt organizate sub formă de întreprinderi, școli și grădinițe, universități, spitale și au obiective de natură economică sau socială. Sistemul social este un tip special de sistem, format din indivizi și grupuri ce interacționează și se influențează reciproc.

Astfel, putem afirma că serviciile nu formeaza entități separate asupra cărora să se poată stabili drepturi de proprietate. Serviciile nu pot fi comercializate separat de producția lor. Serviciile sunt produse cu originii diferite, furnizate la cererea utilizatorului și se manifesta în general într-o schimbare a condiției unităților consumatoare realizată prin intermediul activității producătorilor la cererea consumatorilor. Serviciile,odata ce se incheie productia lor, trebuiesc furnizate consumatorilor.

2.Caracteristicile generale ale sistemului serviciilor publice:

Indiferent de felul si natura lor, sistemul serviciului public prezintă carasteristici specifice,în cazul nostru, conform descrierii facute de Armenia Andronescu in Managementul serviciilor publice caracteristicile sunt:

1. Structura sistemului : reflectă felul în care sistemul este organizat, respectiv descrierea subsitemelor și a relațiile care se reazlizeaza între acestea.

2. Eficacitatea: reflectă nivelul de satisfacere adus de finalitatea sistemului, adică calitatea lui de a produce efectele prevăzute.

3. Eficiența: reflectă relația dintre rezultatele sistemului și consumul de resurse ocazionat la dobândirea acestor rezultate, atunci când rezultatele și resursele(cheltuielile) sunt expuse în valori financiare, se poate determină eficientă economică a sistemului.

4) Robustețea : reflecta capacitatea sistemului de a funcționa normal, în condițiile în care sunt generate perturbații din mediul exterior,dar în limita unor restricții.

5) Ultrafiabilitatea : reflecta acea capacitate a sistemului de a își menține eficacitatea, chiar si atunci când o parte din structura se defecteaza. de obicei, se realizează prin maximizarea complexitatii sistemului, adică prin introducerea de subsisteme și relații noi care să le înlocuiască pe cele care se defectează. (exemplu: navetele spațiale; reactoarele nucleare )

6) Adaptabilitatea:reflectă proprietatea de a se schimba automat funcționalitatea și structura cu scopul menținerii (maximizării) eficienței în condițiile unui mediu turbulent. De obicei, sistemul administrației publice se comporta ca fiind unul adaptabil. (exemplu: transport aerian).

7) Conectivitatea:reflectă capacitatea sistemului care presupune diverse legături cu alte sisteme și înseamnă că cel puțin o ieșire a unui sistem poate fi folosită ca intrare a altui sistem, prin fluxurile de informații transmise.

8)Interoperativitatea: reflecta este acea proprietate care face ca mai multe sisteme interconectate saƒ funcționeze ca un sistem, sistem unic. Cu alte cuvinte, subsistemele unui sistem sunt interoperabile.

9) Capacitatea autoinstruirii: reflectă este acea proprietate a sistemului de a dobândi experiență și de a o folosi pentru creșterea eficienței și a eficacițiii cu care functionează.

10)Sinergia: reflectă acea posibilitate a elementelor și a subsistemelor unui ansamblu interconectat și interoperabil care face ca el să produca mai mult impreuna decât separat.

11)Echifinalitatea :reflectă posibilitatea sistemului de a obține finalitați egale în condiții inițiale diferite.

12)Multifinalitatea: reflectă faptul sistemul poate ajunge la finalitați diferite in conditii iniatiale egale.

"Principalele caracteristici ale serviciului public sunt:

satisface o nevoie socială

se afla în raport juridic cu administrația publică care l-a infintat și care îl conduce

se crează sau se desfinteaza în urma unei decizii administrative de management

furnizează bunuri sau servicii care satisfac interesele unui grup sau ale societății

este supus unui regim juridic, reglementat de principii de drept public care îl diferențiază de acelea ale întreprinderilor particulare

se realizează prin stabilimente publice "

3.Clasificarea serviciilor

1Din punct de vedere juridic:

a)servicii publice administrative – acționează pentru a satisface interesul membrilor comunități (sănătate publică).

b)servicii publice industriale și comerciale – activitate sau mai multe care satisfac unui interes individual sau particular și care nu poate fi satisfăcut de o instituție publică (transportul aerian, ).

2 Din punct de vedere al felului în care se realizează interesul general:

a) servicii publice care satisfac in mod direct nevoile cetățenilor;

b) servicii publice care ii avantajeaza în mod indirect particularii;

c) servicii publice menite colectivitati;

3. Din punct de vedere al importanței sociale:

a) servicii publice vitale

b) servicii publice obtionale sau facultative etc.

4) . După nivelul la care se realizeaza, distingem:

a) servicii de importanță națională, organizate la nivelul întregului teritoriu;

b) servicii locale, organizate la nivelul colectivităților teritoriale

5) După forma de proprietate, putem remarca:

a) servicii monopolizate;

b) servicii pe care administrația le exercită în paralel cu persoanele autorizate;

c) servicii publice exercitate de persoanele private, autorizate, sub controlul unei autorități ale administrației publice.

Deoarece tipologiia serviciile este foarte variată, există mai multe criterii de clasificare. Voi prezența alte criterii cunoscute în literatură.

1)După modul de implicare al indivizilor la satisfacerea interesului public există:

a)servicii publice, în executarea cărora nu sunt implicate persoane din exterior și care au drept scop satisfacerea directă și individuală. Exemplu: serviciile sociale,

b)servicii publice, în executarea cărora participă indirect și alte persoane; iar beneficiarul nu intră în contact cu serviciul respectiv. individul nu este beneficiarul serviciului ci utilizatorul lui. Exemplu: întreținerea drumurilor;

c)servicii publice, în executarea cărora sunt implicate persoane din rândul cetățenilor și destinate tuturor membrilor comunității, fără că ei să cunoască personal,rezultatul serviciului.Exemplu: serviciul de informații;

Figura nr 1 Tipologia serviciilor publice

Sursa: executata de autor

4 Principii de organizare și funcționare a serviciilor publice

Indiferent de natură și modul lor de gestiune, organizarea serviciilor publice, se face pe baza unor principii de organizare și funcționare fundamentale:

Principiul eficienței serviciilor publice este dictat de faptul că toate cheltuielile sunt suportate de la buget, bugetul fiind format din taxele și impozitele plătite de contribuabili.Astfel, administrația are obligatia de a găsii cel mai bun echilibru între cheltuieli și cantitatea sau calitatea serviciilor, prestate catre cetățeni. Astfel, principiu trebuie luat in considerare ori de cate ori se determina capitolele de cheltuieli bugetare necesare pentru funcționărea serviciilor publice.

Pe de altă parte, eficiența presupune satisfacerea cat mai completă a nevoilor cetățeanului, astfel ca practic, cheltuielile prevăzute în bugetul local sunt aproape intotdeauna depășite. Este însă preferabil să fie satisfăcut interesul public, chiar dacă administrația va face datorii, întrucât scopul de a fi al administratiei este tocmai asigurarea tuturor condițiilor pentru desfășurarea normală a vieții publice.

Cu cât serviciul public are o organizare, o structură și este condus mai bine, cu atât banii publici sunt mai bine folosiți, cu alte cuvinte, funcționează mai eficient.

Principiul echitatii: este dictat de calitatea faptului că toți cetățenii trebuie se beneficieze si sa se bucure de aceleași drepturi ; că atare toți trebuie să beneficieze în aceeași măsură de serviciile publice.

Nu este permis si admis că o administrație publică , în care un cetățean primește mai multă apa sau căldură, desigur în practică astfel de situații apăr, dar este vina rețelelor tehnice și nu a administrațiilor.

Principiul echitătii, este valabil atâta furnizorilor cât și beneficiarilor, tuturor cetatenilor li se aplică aceleași reguli.

Principiul descentralizării se concretizează prin deplasarea centrului de interes al serviciilor publice, dinspre „centru” către comunitățile umane.

Pornind de la obiectivul principal al serviciilor publice, adica satisfacerea intereselor comunitatii, descentralizarea va ține cont de acest scop și mai apoi de organizarea administrativ-teritoriala.ƒ.

5) Reguli de organizare si functionare

Pentru ca serviciile publice, să fie executate în condiții de eficientă maximă, este necesar ca administrația publică să dezvolte anumite reguli, printre care amintim: regula continuiți; regula adaptării sau flexibilității; regula cuantificării.

a) Regula continuității :Exista o serie de servicii publice care prin natura interesului public asigurat , nu se pot întrerupte fără riscul de a pune in in pericol insăși viața publică. Aceste servicii, de altfel vitale pentru orice comunitate umana, impun efectuarea lor in regim de continuitate adica neintrerupt. Regula continuitatii , determina responsabilitatea administratie fata de modul in care aceasta este respectata.

Dat fiind acesta caracteristica, administrația este obligata sa dispune de metode și modalitățile de intervenție, pentru a face rezerve de materii prime și energie, de a pregăti alternative in satisfacerea nevoilor comunitaților în cazuri excepționale, ca și atunci cand există pericolul intreruperii prestației din diferite cauze.

Un exemplu ar fii cazul serviciile de pază, spitalele sau serviciile contra incendiilor care trebuie să funcționeze non stop, pe cand serviciul stării civile este continuu, dar totusi fără a fi permanent.

Continuitatea este o trasatura esentiala a serviciului public, ea determinând responsabilitatea administrației in privinta modului în care este respectată.

b)Regula adaptării (flexibilității) este reprezentată de faptul că nevoile sociale sunt în schimbare și o diversificare cantitativă și calitativă continuă, iar serviciul trebuie să onoreze la timp și eficient la evoluția nevoilor colective și cerintele interesului general.

c) Regula cuantificării serviciului public se bazeaza pe cel puțin două motivații concrete:

a) nevoia aprecierii corecte a modului în care serviciul public executat, satisface cerințele sociale ale cetățenilor și deasemenea, evaluarea rapidă a activității serviciului;

b) nevoia asigurării transparenței față de cetățeni, aceștia pot, datorită cuantificării, să controleze modul în care serviciilor publice iși desfașoară activitatea, asigurându-se în acest fel principiul echității acestora.

6.Modalitati de gestiunea a serviciilor publice

Există mai multe moduri de a gestiona un serviciu public, fie că el este gestionat de către o persoană publică(stat, comunități, instituții), fie de către o persoană privată(fizică sau juridică).

Persoana publică poate gestiona un serviciu fie in regie proprie, fie printr-o institutie specializată.

Persoanele private pot gestiona un serviciu public în mai multe moduri:

in baza unui contract administrativ;

in temeiul unui contract de locatie;

prin imputernicirea dată de autoritatea administrației publice locale sau,astfel spus, prin delegare;

concesionare; (trebuie făcută distincția față de arendarea recunoscută în legislația altor state, dar interzisă in România)

În afara unor dispozitii contrare, autoritățile administrației publice locale acționeaza atât in beneficiul statului, cât și al colectivităților locale și au posibilitatea de a alege una din aceste forme de gestiune.

6.1. Concesionarea serviciilor publice

Antonie Iorgovan arată că “prin contractul de concesiune o parte – cedentul – transmite altei părți – concesionarul – spre administrare rentabilă, pe un termen determinat, în schimbul unei redevențe, o activitate economică, un serviciu public, o subunitate productivă sau un teren proprietate de stat”.

Pierre Delvolve defineste concesiune ca :" prin concesiune se întelege o conventie prin care o persoanâ publicâ însârcineazâ cu prestarea unui serviciu public o întreprindere privatâ care sâ asigure finantarea lucrârilor, exploatarea lor si care este remuneratâ din redevenfele percepute de uzageri".

Gilles Lebreton defineste concesiunea ca: "Actul administrativ prin care i persoana publica, numita concedent, incredinteaza unei persoane private, numita concesionar, gestiunea serviciului public pe riscul sau, recunoscandu-i dreptul de a percepe redeventa de la beneficiarii serviciului."

Practic, prin contractul de concesiune se face o fuziune între serviciul public și lucrarea publică executată de când concesionarul preia serviciul public ce folosește lucrarea respectivă sau invers, persoană privată va face lucrările necesare și le va exploata în continuare.

6.2. Asocierea in participatiune

Potrivit art. 251 din Codul Comercial:"Asocierea in participatiune are loc atunci cand un comerciant sau o societate acorda uneia sau mai multor persoane ori societati o participatiune in beneficiile si pierderile uneia sau mai multor operatiuni sau chiar asupra intregilor activitati de comert".

Conditii care trebuie sa se indeplineasca pentru incheierea contractelor de asociere:

În primul rând,persoană care se asociază trebuie să aibă calitate de comerciant sau societate comercială.

In al doilea rând, pentru a fi în prezența unei participatiuni trebuie că asociații să participe atât la beneficii, cât și la pierderi.Din acest punct de vedere, administrația publică nu poate acceptă încheierea unui contract în condiții de risc pentru că nu are dreptul să accepte pierderi din patrimoniul colectivităților locale .

În al treile rând,asocierea în participatiune are caracter ocult și că atare nu are nici firmă nici sediu, nici semnătura sau capital.Activitatea desfasurrata în asociere are caracter ilicit pentru că lipsă de publicitate și a înregistrării la administartia financiară pentru plată impozitului pe profit constituie evaziune fiscală.

6.3. Arendarea

Este posibila printr-un contract de "affermage" adica printr-un contract administrativ prin care o persoana publica deleaga unei persoane private, numita fermier, gestiunea unui serviciu public. Potrivit legislatiei romana pot fi date in arenda numai bunirile agricole cu interdictie expresa pentru regii,institutii publice sau statiuni de cercetare care administreaza teren in proprietate de stat si de a arenda aceste terenuri.

Clauzele contractul de arendă trebuie să faca referire la :

părțile contractante,

obiectul contractului prezentand descrierea exactă a bunurilor

obligațiile părților

modalitățile de plată( bani/natura) si arenda

Peroanele fizice care au dobândit calitatea de acționar, au posibilitatea de a devenii și locator.Deobicei, contractul de locațiune se încheie pe o perioadă minima de 5 ani. În plus, arensadul peraoana fizică are un drept de preemțiune înaintea statului.

( Drept de preemțiune = dreptul unei persoane de a fi preferată la cumpărarea unui lucru)

6.4. Serviciul public în regie proprie

Serviciile publice se prestează în regie proprie,când este gestionat direct de persoană publică adică autoritatea care le-a înființat.Că urmare,personalitatea juridică a serviciului public nu va fii diferită față de persoană publică prin care s-a înființat.

Gestionarea serviciului public în regie proprie poate fi directă, pe bază finanțării de către administrație, sau indirectă in baza unei autonomii financiare. In căzul serviciilor cu caracter individual, persoana care l-a infiintat trebuie să-și acopere cheltuielile survenite din veniturile proprii.

6.5. Franciza

Conform legislației românești, franciza reprezintă un sistem de comercializare bazat pe o colaborare continuă între o persoană fizică sau una juridică, independente financiar, prin care o persoană, francizorul ,predă dreptul de a dezvoltă o afacere, o tehnologie, sau un serviciu.

Acesta metoda, presupune transmiterea sau concesionarea mărcii, si a tuturor mijloacelor de vanzare a mărfii sau a serviciului .

În cadrul ordonanței Guvernului nr 52.1997 se aduc la cunostiinta aspecte cu privire la modalitatea juridică a francizei:

a)Francizorul: detine drepturi totale asupra unei mărci înregistrate, exercitarea drepturilor, sa fie făcută pe o perioadă de timp (mai mare sau cel puțin egală cu durată contractului de franciza )

b)Beneficiarul: persoană fizică sau juridică, desemnata de francizor, care se inscrie la principiul omogenității rețelei de franzica.

c)Know-how-ul : ansamblul elementelorcare susțin și ajută la fabricarea și comercializarea unui produs.

d)Rețeaua de franciza: complex al unor rapoarte contractuale între un francizor și mai mulți beneficiari, cu scopul dezvoltării produsului sau serviciului .

Franciza presupune o strânsă legătură între francizor și beneficiar, în cadrul acestei relații, conform Art. 3 din ordonanța 52/1997: "Francizorul furnizează viitorului beneficiar informații care îi permit acestuia să participe, în deplină cunoștință de cauza, la derularea contractului de franciza.

Francizorul se obligă, în special, să furnizeze beneficiarului informații despre:

– experiență dobândită și transferabila;

– condițiile financiare ale contractului, respectiv redevența inițială sau taxa de intrare în rețea, redevențele periodice, redevențele din publicitate, determinarea tarifelor privind prestările de servicii și tarifele privind produsele, serviciile și tehnologiile, în cazul clauzei obligațiilor contractuale de cumpărare;

– elementele care permit beneficiarului să facă calculul rezultatului previzionat și să-și întocmească planul financiar;

– obiectivele și aria exclusivității acordate;

– durată contractului, condițiile reînnoirii, reziliere, cesiunii."

6.6. Locația de gestiune

Reprezinta un contract administrativ prin care o persoana publica incredineaza unei persoane private(pe care o plateste cu sume forfetare) exploatarea unui bun din domeniul public sau al unei afaceri.

Renumerarea titularului de contract se face direct de către administrație, iar renumeratia este forfetara.

Cele mai recunoscute contracte de locație, sunt cele a lucrărilor de construcții.Aceste lucrări sunt transmise unor antreprenori specializați, care după terminarea lucrarilor, vor beneficia în continuare de exploatarea lor, conform clauzelor stabilite în contractul administrativ.

În România, locația de gestiune, este utilizată pentru transmite responsabilităților specifice, unor persoane fie ele fizice, juridice română sau străine. Aceste persoane sunt alese în urmă unor decizii ale administrației publice locale.

6.7. Achizitiile publice

Achizițiile publice acest termen face referire la totalitatea proceselor de planificare, stabilire a priorităților, organizare, publicitate și de proceduri, în vederea unor cumpărări de către organizațiile care sunt finanțate în totalitate sau parțial de bugete publice.

7)Serviciile publice locale

In Romania, serviciile publice reprezintă modul prin care administrația prestează cetățenilor, servicii de interes general dar în regim de putere politică.

Inființarea serviciilor publice, în țara noastră este atribuită consiliilor locale iar organizarea și funcționarea și organizarea lor primarilor.

În categorii serviciilor publice intra :

1)Servicii puplice cu caracter statal:

a) Serviciul de pază asigurat de corpul gardienilor publici

b)serviciul public de protecție civilă

c)serviciul de autorizare a construcțiilor

d) serviciul public de stare civilă

a)Corpul gardienilor are că sarcină : creșterea eficienței pazei bunurilor, a activităților de apărare atât a ordinii și liniștii publice, cât și a vieții și integrității persoanelor.

Activitatea gardienilor se desfășoară asemenea unui serviciu public comercial, în bază contractelor încheiate cu administrația locală,instituțiile publice sau alte persoane juridice/fizice.

Conform articolului 9 din Legea nr. 371/2004 corpurile gardienilor publici au următoarele, atribuții:

încheie contracte cu beneficiarii, pentru prestarea serviciului de pază cu gardieni publici;

asigură încadrarea cu efectivele necesare pentru executarea misiunilor de pază, instruirea și controlul activității acestora;

asigură echiparea personalului cu uniforme și însemne distinctive, respectarea normelor privind portul acestora, precum și dotarea cu armament, muniție și alte mijloace necesare executării misiunilor;

asigură spațiile și amenajările necesare păstrării în deplină siguranță a armamentului și muniției din dotare;

asigură menținerea în stare de funcționare a aparaturii de pază și alarmare și a celorlalte mijloace și amenajări destinate efectuării serviciului de pază;

informează beneficiarii cu privire la modul în care se desfășoară misiunile de pază și propun măsurile necesare pentru creșterea eficienței acestora;

participă la apărarea ordinii și liniștii publice combaterea unor încălcări de lege privind curățenia, precum și exercitarea comerțului neautorizat în zonele și itinerariile stabilite în planul de executare a pazei;

acționează pentru prevenirea și combaterea infracțiunilor și a altor fapte ilicite în posturile încredințate.

b)Servicul public de protecție civilă funcționează în bază legii nr. 106/1996 că serviciu public cu caracter statal întrucât este " parte componența a apărării naționale și cuprinde ansamblul măsurilor adoptate și activităților desfășurate în scopul asigurării protecției, bunurilor materiale, a valorilor culturale și a factorilor de mediu, în caz de război sau deazastre."

Atribuțiile protecției civile sunt:

prevenirea populației asupra atacurilor inamicului din aer sau dezastrelor;

protecția populației împotriva efectelor armelor de nimicire în masă și convenționale sau dezastrelor;

asigurarea protecției bunurilor materiale și a valorilor culturale;

participarea la acțiunile de limitare și de înlăturare a urmărilor atacurilor inamicului sau a dezastrelor;

asanarea teritoriului de muniția rămasă neexplodată;

pregătirea populației în vederea asigurării protecției;

participarea cu forțe și mijloace specifice la pregătirea economiei naționale și a teritoriului pentru apărare.

c)Serviciul de autorizare a construcțiilor are rolul de a elibera un act administrativ de autoritate emis în concordanță cu normele legale fără de care executarea construcțiilor nu se poate realiza.

d) Serviciul public de stare civilă are caracter statal deoarece asigură cunoașterea numărului și structurii populației precum și apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor. Organizarea și funcionarea serviciului public de stare civilă este stabilit de lege, și anume Legea nr 119/1996.

2)Servicii publice edilitare sau de gospodărie comunală:

a)serviciul public de alimentare cu apa și canalizare,producția de gaz și electricitate,distribuția energiei termice,

b)serviciul public de salubritate și întreținere a spațiilor verzi

c)serviciul transport public, întreținere și exploatare a drumurilor

a)Asigurarea cu energie electrică, gaze etc, sunt servicii publice organizate de administrația locală. Autoritățile sunt responsabile de modul în care energia este gestionată.În românia producția și distribuția energiei electrice este deținută de Renel și cea de gaz de Romgaz, constituind monopolul unei regii naționale.În ceea ce privește furnizarea și utilizarea energiei termice, producătorul este o regie autonomă națională Renel și distribuitorul este o regie autonomă locală Radet.

Conform art 4 din legea nr.325 din 14 iulie 2006 obiectivele serviciului public de termoficare sunt următoarele:

a) asigurarea continuității serviciului public de alimentare cu energie termică;

b) asigurarea calității serviciului public de alimentare cu energie termică;

c) accesibilitatea prețurilor la consumatori;

d) asigurarea resurselor necesare serviciului public de alimentare cu energie termică, pe termen lung;

e) asigurarea siguranței în funcționare a serviciului public de alimentare cu energie termică;

f) evidențierea transparentă a costurilor în stabilirea prețului energiei termice.

b)Salubrizarea localităților este un serviciu public local de gospodărie comunală, organizat, coordonat, reglementat, condus, monitorizat și controlat de autoritățile administrației publice locale.

Serviciul public de salubrizare, parte componentă a serviciilor publice de gospodărie comunală, este organizat și funcționează pe baza următoarelor principii:

a) protecția sănătății publice;

b) autonomia locală și descentralizarea;

c) responsabilitatea față de cetățeni;

d) conservarea și protecția mediului înconjurător;

e) calitatea și continuitatea serviciului;

f) tarife echitabile și accesibile tuturor consumatorilor;

g) nediscriminarea și egalitatea tuturor consumatorilor;

h) transparența, consultarea și antrenarea în decizii a cetățenilor;

i) administrarea corectă și eficientă a bunurilor din proprietatea publică și a banilor publici;

j) securitatea serviciului;

k) dezvoltarea durabilă. "

Seviciul public de spatii verzi, prin spații verzi se înțelege parcurile și grădinile publice, scuarurile și zonele de agrement din preajmă localității.

Obligația administrației publice de a asigură serviciul de întreținere a spațiilor verzi este determinată de funcțiile acestora:

Funcția ecologică: asigurarea unui climat normal

Funcția de loisir: asigurarea activităților sportive, odihnă,agrement

Funcția complementară: asigurarea funcționării normale a comerțului

Spațiile verzi aparțin domeniului public și trebuie să fie întreținute de proprietarul acestui domeniu.

Realizarea și exploatarea spațiilor verzi are mai multe faze:

Fază de proiectare- prezentarea soluțiilor de detaliu necesare executării acestor spații

Fază de realizare- se încadrează în domeniul lucrărilor publice și este necesară licitația pentru încredințarea lucrărilor

Fază de exploatare- cuprinde lucrările de întreținere

Fază de producție- realizarea prin baze independente de producere

c)Serviciul de transport public local de călătorii este organizat pentru satisfacerea nevoilor priorităților, a instituțiilor publice și agenților economici.

Transportul public de persoane are la bază următoarele principii:

respectarea drepturilor și intereselor legitime ale călătorilor;

asigurarea deplasării în condiții de siguranță și de confort;

protecția mediului;

tratament egal și nediscriminatoriu pentru toți utilizatorii;

servicii de calitate în condițiile unor tarife accesibile;

administrarea eficientă a bunurilor și a fondurilor bănești;

dezvoltarea durabilă.

In ceea ce priveste drumurile publice, administratiile publice sunt obligate sa asigure functionarea tuturor drumurilor( centrale, nationale, judetene).

Oblligatiile administratiiei publice locale in domeniul drumurilor publice sunt:

cresterea capacitatii in ceea ce priveste preluarea traficului

imbunatatirea conditiilor de deplasare a vehiculelor

cresterea gradului de siguranta a celor care participa la trafic

micsorarea cheltuielilor de transport in raport cu calitatea carosabilului

3)Servicii publice comerciale:

a)organizarea și desfășurarea piețelor agroalimentare

b)exploatarea parcajelor publice

c)licențierea transportului privat de călătorie

d)expunerea firmelor și reclamelor publice

e)serviciul public de ecarisaj

f)organizarea și functonarea cimitirelor

a) Desfășurarea comerțului pe teritoriul statului a fost din totdeauna o sursă de venit la bugetul local din taxele impuse comercianților.Însă înainte că aceste piețe să fie considerate servicii publice,controlate de administrația publică, comerțul se desfășura pe anumite teritorii, domenii publice sau private, de aici și dreptul de a colectă o sumă de bani aferentă folosirii acestui spațiu.

b) Pentru exploatarea spațiilor publice sau private consiliile locale adopta norme specifice de funtionare.

Structurarea parcajului public presupune câteva principii:

încheierea contractelor de locație, închiriere sau concesiune cu agenții economici

utilizarea sumelor obținute din exploatarea parcajelor pentru îmbunătățirea condițiilor de circulație

emiterea autorizațiilor de construcții și acertificatelor de urbanism întocmai legii 50/1991

amenajarea spațiilor de parcare pe trotuar în condiții excepționale

interzicerea desfășurării altor activități pe spațiile de parcare

c) Prin licentiierea transportului privat administrația publică asigură cetățenilor siguranță călătoriilor. Pentru a abține licență de transport, operatorii trebuie să îndeplinească unele condiții:

onorabilitate- lipsă oricărei condamnări penale în legătură cu activitatea prestată

bonitatea-existența unor dovezi din partea unei instituții bancare referitoare la capacirtetea financiară

specialitatea-trebuie dovedită cu documente eliberate de instituțiile de profil

tehnicitatea- transportorul dovedește că deține mijloace de transport care întrunesc condițiile pentru a circulă pe drumurile publice

d)Autoritățile administrației publice are dreptul a legifera prin norme specifice construirea și amplasarea reclamelor publicitare pentru a proteja colectivitatea și pentru a încasă taxe.

e) Serviciul public de ecarisaj se realizeaza prin instituirea de norme privind transportul, îngrijirea si exterminarea animalelor fara stapân, care prezinta un grad ridicat de pericol social.
Serviciul public de ecarisaj va asigura protectia câinilor conform principiilor europene de protejare a animalelor, concomitent cu protectia cetatenilor din unitatea administrativ-teritoriala încare functioneaza.
Serviciul public de ecarisaj va realiza urmatoarele:
a) strângerea câinilor fara stapân, pe baza reclamatiilor scrise ale persoanelor fizice sau juridice;
b) eliberarea animalelor contra unei taxe sau cu scutire de taxa pentru organizatiile de protectie a animalelor;
c) îngrijirea câinilor, deparazitarea, vaccinarea, sterilizarea si înregistrarea lor într-o evidenta unica;
d) reîntoarcerea câinilor în zona de unde au fost prinsi, la cererea colectivitatii/grupului local, care îsi va asuma în scris raspunderea pentru ocrotirea câinilor tratati;
e) eutanasierea câinilor bolnavi de catre personal specializat al serviciului public de ecarisaj;
f) asigurarea adaposturilor temporare pentru câini, cu avizul serviciului de specialitate
sanitar-veterinar.

f) Articlolul 14 din legea102/2014 precizeaza ca organizarea si functionarea cimitirelor si a crematoriilor se realizeaza in conditiile prezentei legi, in conformitate cu prevederile hotararii Guvernului adoptate potrivit prevederilor art. 40 si ale regulamentului de organizare si functionare aprobat prin hotarare a consiliului local, precum si a regulamentelor de organizare si functionare proprii cultelor, prin care se instituie reguli generale pentru serviciile de inhumare si de incinerare.
Administratorul cimitirului are urmatoarele obligatii:

sa respecte regulamentul de organizare si functionare a cimitirului;

sa stabileasca regulile privind prestarea serviciilor de inhumare si de incinerare, precum si regulile privind prestarea altor servicii de catre operatori economici sau de persoane fizice autorizate;

sa asigure corectitudinea concesionarilor si a atribuirii locurilor de inhumare, cu respectarea conditiei ca locul sa fie ingrijit;

sa stabileasca regulile de acces in cimitir si orarul de functionare;

sa asigure functionarea si intretinerea salii de ceremonii funerare, a spatiului prevazut la art. 8 alin. (l) lit. c) si a intregii infrastructuri;

sa organizeze preluarea persoanelor decedate, deschiderea si inchiderea cimitirului;

sa intocmeasca si sa pastreze registrele de evidenta si arhiva;

sa asigure efectuarea si pastrarea curateniei, intretinerea drumurilor si a aleilor, deszapezirea acestora, colectarea si transportul gunoaielor;

sa asigure paza si ordinea in perimetrul cimitirului sau al crematoriului, intretinerea imprejmuirilor;

sa asigure servicii de relatii cu publicul si informarea vizitatorilor.

4)Serviciul publice pentru activitati culturale

5)Serviciul public pentru reletii externe

6)Serviciul public financiar

8)Serviciile publice ale autoritatilor administratiei publice locale

Administrația publică se organizează și functionează în temeiul principiilor autonomiei locale, descentralizării serviciilor publice, eligibilității autoritatilor administratiei publice locale, legalității și al consultării cetățenilor in soluționarea problemelor locale de interes deosebit.

Acest drept se exercita de consiliile locale si primari,precum si de consiliile judetene,autoritati ale administratiei publice locale alese prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat.

Autoritățile au posibilitatea de a se consulta cu locuitorii prin referendum sau alte forme de implicare directă a cetățenilor, la treburile publice.

Componentele autoritatilor administratiei publice locale:

Conform Articlolului 21din Legea 215/2001 a administatiei publice locale, autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune și orașe sunt consiliile locale, comunale și orășenești, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive. Consiliile locale și primarii se aleg în condițiile prevăzute de Legea privind alegerile locale. Consiliile locale și primarii funcționează ca autorități ale administrației publice locale și rezolvă treburile publice din comune și orașe, în condițiile legii.

Consiliul local:autoritate a administratiei publice locale, prin intermediul careia se realizeaza autonomia comunei,a orasului sau municipiului.

Consiliile locale,constituite din consilieri, acestia aleși prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat, în conformitate cu condițiile stabilite de Legea privind alegerile locale.

Consiliul local are calitatea de a propune si hotări în condițiile legii, în toate problemele de interes local, excepție fac cele care sunt date prin lege în competență altor autorități publice, locale sau centrale.

Primarul indeplineste o functie de autoritate publica, asigurand respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor, a prevederilor constitutiei, precum si punerea in aplicare a legilor, a decretelor presedintelui Romaniei, a hotararilor si ordonantelor Guvernului, a hotararilor consiliului local.

9) Resurse pentru functionarea serviciilor publice

a)Fundamentarea veniturilor

Administratiile locale isi obtin sursele de finantare din impozite si taxele pe care populatia si agentii economici trebuie sa le plateasca si din alte sume( concesiuni, inchirieri, venituri din capital)

Veniturile bugetelor locale se formează din impozite, taxe, alte venituri și din venituri cu destinație specială, prevăzute în anexa nr. 1, precum și din cote și sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, cote adiționale la unele venituri ale bugetului de stat și ale bugetelor locale și din transferuri cu destinație specială de la bugetul de stat.

b)Fundamentarea cheltuielilor

Bugetul local este principalul instrument de conducere a activității unităților administrativ-teritoriale. Fiecare comună, oraș, municipiu, întocmește bugetul local care cuprinde veniturile și cheltuielile publice locale.

Fundamentarea, dimensionarea și repartizarea cheltuielilor publice locale pe destinații și ordonatori de credite se efectuează în concordanță cu atribuțiile ce revin autorităților administrației publice locale și cu prioritățile stabilite de acestea, în vederea funcționării lor și în interesul comunităților respective.Fundamentarea și aprobarea cheltuielilor bugetelor locale se efectuează în strictă corelare cu posibilitățile reale de încasare a veniturilor bugetelor locale, estimate a se realiza.

Administrațiile locale au sarcina de a elaborarea un buget de funcționare, în care nu trebuie subestimate cheltuielile și nici supraestimate veniturile; intre cheltuieli și venituri trebuie să existe un echilibru; dar totodată având în vedere existența autonomiei teritoriale și se pornește de la politica bugetară promovată de legislativul și executivul unității administrativ-teritoriale.

b)Prognoza bugetara

Prognoza bugetară este una dintre cele mai importante etape ale managementului financiar al unei administrații publice locale, mai ales în noul context legislativ de după 1 ianuarie 1999 al unei autonomii mult sporite.

Realizare unei prognoze cat mai corecte depinde de mai multi factori

stabilitatea legislativa

competența, experiența și flerul celor care realizeaza prognoza

capacitatea consiliuluin local de a urma o politica coerentă pe un orizont de timp mai lung decat un mandat electoral.

Prognoza este importantă atunci când o administrație locală dorește să facă apel la credite pentru finanțarea programului investițional – în cazul acesta este un element determinant, în decizia unui bancher de a oferi sau nu credit, deoarece reprezinta capacitatea administrației publice de a-l rambursa la timp.

10) Decizia

Decizia este procesul de alegere a unei cai de actiune in vederea atingerii unor obiective, prin a carei aplicare este influentata activitatea decidentului si a colaboratorilor implicati.

Prin componentele pe care le presupune si prin efectele pe care le genereaza, decizia este cel mai caracteristic mod de exprimare al managerilor.

Elementele care asigură substanță oricărei situații decizionale sunt factorul de luare a deciziei sau decidentul și mediul ambiant decizional.

Decidentul este reprezentat de un manager sau organism managerial care adopta decizia în vederea soluționării problemei.

Mediul ambiant reprezintă elementele interne și externe caracterizate prin unele influențe directe și indirecte.

Etapele procesului decizional

Înainte de a aborda etapele deliberarii propriu-zise ale procesului adoptarii deciziei administrative, trebuie sa aratam ca decizia administrativa presupune:

stabilirea gradului de prioritate pe care îl prezinta problema si masura în care se impune sau nu o interventie;

gruparea problemelor asupra carora este utila interventia;

verificarea realitatii, a caracterului si oportunitatii problemei respective (daca este o problema curenta, de rutina sau de exceptie).

Dupa etapa precedenta deliberarii(etapa care presupune determinarea obiectului deciziei ce urmeaza a fi luata) urmeaza etapele efective si anume:

A. Colectarea datelor – etapa presupune luarea în considerare datele din situatii din trecut, prezent sau care pot aparea in viitoar.

B. Colectarea si prelucrarea datelor.

Cu acest prilej se stabileste:

• ce probleme sunt ;

• daca exista posibilitatea de rezolvare;

• care sunt circumstantele problemei;

• care este ordinea in care trebuie actionat;

• daca sunt elemente restrictive (acte normative).

Ambele etape le putem considera faze premergatoare ale elaborarii deciziei.

C. Analiza datelor si informatiilor. In cadrul acestei etape, se analizeaza toate influentele posibile asupra deciziei. În aceasta etapa se emit mai multe variante inclusiv cea care va devenii decizie.

D. Deliberarea – "o confruntare de variante în cadrul careia sunt evidentiate avantajele si dezavantajele din solutiile posibile"

Pana sa se ajunge la un rezultat favorabil, variantele trebuie organizate si analizate eficient.

In alta ordine de ideii, materialul pregatit pentru elaborarea deciziei, si propunerile prezentate, vor fi prezentate în timp util membrilor organului de decizie, pentru a putea fi analizate, spre a avea astfel posibilitatea de a se pronunta atunci când vor fi supuse discutiei materialele respective.

E. Adoptarea deciziei – este momentul organizarii conditiilor necesare pentru realizare deciziei .

F. Intrarea în vigoare

G. Aplicarea (executarea) deciziei administrative.