Conceptul de Ordine Publica Si Reflectarea Lui In Legislatia Actuala

CONCEPTUL DE ORDINE PUBLICĂ ȘI REFLECTAREA

LUI ÎN LEGISLAȚIA ACTUALĂ

Motorul interacțiunilor umane, indiferent de context sau etapă istorică este interesul, văzut în multiple nuanțe: interes individual sau de grup, economic, spiritual, afectiv, ori de conservare și securizare etc.

Cumulând experiența pozitivă anterioară, se poate afirma că orice societate există și funcționează pe baza unor norme și reguli (economice, morale, politice, religioase, filozofice, sociale, juridice etc.), care, în întregul lor, formează un sistem. Acest sistem normativ are rolul de a reglementa raporturile sociale care iau naștere între membrii societății și între aceștia și organismele sociale și politice.

Necesitatea ordinii și autorității în viața publică, nevoia de a respecta valorile sociale importante, viața, libertatea, demnitatea, avutul privat sau public s-a făcut simțit din cele mai vechi timpuri, în orice comunitate umană, întrucât acțiunile semenilor considerate vătămătoare sau periculoase pentru interesele personale ori de grup, provoacă în mod firesc, o reacție din partea celor nemulțumiți, lezați în drepturile lor.

Dacă acest tip de reacție este exagerat, va fi considerat vătămător, generând o contrareacție.

În acest mod, orice conflict devine o sursă permanentă de nesiguranță pentru individul sau grupul în care apare.

O asemenea stare de lucruri ar duce la deteriorarea relațiilor de conviețuire socială, la transformarea existenței cotidiene în nesfârșite dispute și conflicte din păcate Europa este măcinată de realități de tipul celor amintite, în care ordinea firească a lucrurilor este pusă sub semnul întrebării.

Vorbind despre „ordine”, se impun câteva delimitări conceptuale.

Semantic, „ordine” provine din latinescul „ordo-inis” și evocă ideea de „dispoziție” sau „succesiune regulată, cu caracter temporar, logic, moral, estetic”, iar în asociere cu alte expresii a dobândit o semnificație juridică, vorbindu-se despre noțiuni ca „ordine constituțională”, „ordine de drept”, „ordine publică” etc.

ORDINE SOCIALĂ

Ordinea socială presupune un ansamblu de reguli care stabilesc comportamentul indivizilor în societate și măsurile pe care societatea este în drept să le ia atunci când aceste reguli de conduită socială nu sunt respectate.

Rezultă că ordinea socială impune membrilor societății să aibă o asemenea conduită încât realizarea intereselor personale să nu lezeze interesele legitime ale celorlalți sau pe cel general, deoarece apare reacția acestora și armonia socială este periclitată.

Pentru crearea unei armonii sociale și prevenirea anarhiei, a stărilor conflictuale între indivizi, societatea este în drept să se apere și să ia măsuri prin organele sale, stabilind reguli de conduită pentru toți membrii săi, iar obligativitatea respectării lor, spre deosebire de normele morale, să fie asigurată prin sancțiunile prevăzute a se aplica la nevoie, de forța coercitivă a statului.

ORDINEA DE DREPT

Ordinea de drept, denumită și ordine de stat, presupune respectarea legilor și a celorlalte prevederi, de către toate categoriile sociale, respect impus și asigurat de însăși autoritatea de stat investită cu această prerogativă.

Ordinea de drept nu este spontană și automată ca ordinea socială; cea dintâi constă în „așezarea instituțiilor și rânduirea regulilor neapărat necesare funcționării statului” (Planiol).

Într-o altă accepție, ordinea de stat se referă la totalitatea relațiilor caracteristice pentru o stabilă stare și funcționare a tuturor elementelor orânduirii de stat (relațiile dintre stat, societate și individ, sistemul instituțiilor puterii și administrației publice, structura administrativ-teritorială etc.).

Ordinea socială și cea de stat, împreună cu ordinea naturală, anterioară primelor două, formează ordinea publică – sinteza acestora.

ORDINEA PUBLICĂ

După definiția dată de dicționarul Larousse, „ordinea publică” este un ansamblu de dispoziții legale, ale căror particularități nu pot, în stipulațiile lor, să-și suprime între ele efectele.

Cu alte cuvinte, se definește prin acest concept, ideea de normală funcționare a aparatului de stat, menținerea liniștii cetățenilor, respectarea dreptului acestora și a avutului obștesc.

În doctrina românească, prof. Paul Negulescu se oprește la următoarea definiție: „ordinea publică este starea de fapt materială și exterioară pe care legiuitorul o garantează și autoritatea administrativă o protejează, împiedicând orice tulburare ce i s-ar putea aduce, arătând în continuare că în această sferă intră: liniștea publică, regimul politic, organizarea și funcționarea serviciilor publice, siguranța persoanelor și a bunurilor, sănătatea publică.

Asigurarea ordinii publice în stat, a cărei parte componentă este și ordinea publică, presupune cooperarea tuturor forțelor sociale, în vederea apărării valorilor fundamentale din societate.

Datorită importanței ordinii publice pentru societatea noastră, Ministerul Administrației și Internelor a elaborat „Doctrina națională a ordinii publice”, potrivit căreia definirea acestui concept a fost făcută în sensul că ordinea publică reprezintă o componentă a siguranței naționale și ordinii publice europene și constă în starea de legalitate, de echilibru și de pace socială prin care se asigură liniștea publică, siguranța persoanei, a colectivității și a bunurilor, sănătatea și morala publică, și a cărei menținere se realizează prin măsuri preventive și de constrângere specifice.

În conformitate cu prevederile Legii nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea poliției române, poliția aplică măsuri de asigurare a ordinii publice, a siguranței cetățeanului, de prevenire și combatere a fenomenului infracțional și de identificare și contracarare a acțiunilor elementelor care atentează la viața, libertatea, sănătatea și integritatea persoanelor, a proprietății private și publice, precum și a altor interese legitime ale comunității.

Activitățile pentru asigurarea și menținerea ordinii și siguranței publice la nivel central și al unităților administrativ-teritoriale se realizează în sistem integrat, conform PLANULUI UNIC DE ORDINE ȘI SIGURANȚĂ PUBLICĂ.

Sistemul integrat de ordine și siguranță publică reprezintă ansamblul competențelor, modalităților de acțiune și relaționare, potrivit legii, a forțelor și mijloacelor organizate și dispuse, permanent sau temporar, în teritoriul de competență, pentru asigurarea și menținerea ordinii și siguranței publice.

În cadrul acestui sistem se integrează:

a.- structuri principale, cu statut permanent:

– Poliția Română;

– Jandarmeria;

– Poliția de Frontieră;

– Protecția civilă;

– Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei;

– Corpul Gardienilor Publici.

b.- structuri complementare, cu care structurile principale cooperează în îndeplinirea atribuțiilor legale:

– Garda Financiară;

– Corpul de control al prefecturii și primăriilor;

– Garda de Mediu;

– Poliția Sanitar-Veterinară;

– Direcția de Supraveghere și Control Vamal;

– Personalul silvic și cel însărcinat cu paza fondului cinegetic;

– Inspecția piscicolă;

– Asociația Rezervația Biosferei Delta Dunării;

– Autoritatea Națională pentru Protecția consumatorului;

– Autoritatea de Supraveghere chinologică;

– Inspecția protecției muncii;

– Direcția pentru protecția copilului aflat în dificultate;

– Societăți specializate de pază;

– Voluntari etc.

Analiza situației operative evidențiază menținerea la un nivel ridicat a stării infracționale, în special a faptelor comise în stradă și în alte locuri publice, precum și o degradare a climatului de ordine și siguranță publică.

Având în vedere aceste aspecte, precum și necesitatea gestionării efective și permanente a întregii problematici pe linia asigurării ordinii publice și folosirii eficiente a resurselor umane și materiale aflate la dispoziția poliției și Jandarmeriei, se impune o mai bună delimitare a sarcinilor ce revin fiecărei instituții, în contextul competențelor pe linia fenomenului infracțional și contravențional.

Noua concepție de activități își propune și rezolvarea acestei problematici prin sistemul integrat de ordine și siguranță publică.

Prin sistemul integrat de ordine și siguranță publică se urmărește realizarea următoarelor obiective:

intensificarea activității specifice pentru îmbunătățirea climatului de siguranță pe întreg teritoriul țării;

asigurarea capacității maxime de acțiune, prin folosirea eficientă a resurselor umane și materiale la dispoziție în vederea contracarării fenomenului infracțional și creșterii operativității în intervenție, la solicitările legitime ale cetățenilor;

repartizarea judicioasă a efectivelor de jandarmi în plan teritorial prin constituirea unor structuri standard (patrulă, post, secție, detașament sau sector), în localitățile în care situația impune;

desfășurarea de activități de prevenire de către structurile de ordine publică, în scopul descurajării oricăror stări conflictuale ce pot apare în zona de responsabilitate, prin realizarea contactului permanent cu populația și colaborarea cu autoritățile administrației locale;

scurtarea timpului de răspuns a structurilor mobile de ordine publică în situația producerii unor evenimente în zona de responsabilitate și reducerea deplasărilor pe distanțe mari;

creșterea gradului de implicare a efectivelor de jandarmi la nivelul Comandamentelor de Jandarmi județene și batalioanelor mobile pentru realizarea climatului de siguranță publică;

cunoașterea permanentă și supravegherea zonelor cu potențial criminogen ridicat, a elementelor infractoare, voiajorilor cât și a persoanelor care prin modul lor de comportare aduc atingere relațiilor de conviețuire socială;

optimizarea relațiilor de colaborare între structurile Ministerului Administrației și Internelor cu atribuții în domeniul asigurării ordinii publice și cooperarea cu alte instituții abilitate.

Având în vedere condițiile socio-economice și eforturile pentru integrarea în Uniunea Europeană s-a impus cu necesitate reorganizarea activității polițienești prin transformarea acesteia într-o instituție constituită ca un serviciu specializat în folosul comunității.

Reorganizarea activității Poliției Române a vizat atât segmentul urban, cât și cel rural.

Prin reorganizarea activității de ordine publică în mediul urban se urmărește:

apropierea de populație prin asigurarea prezenței polițistului în mijlocul comunității;

schimbarea statutului sectoriștilor și agenților de ordine în agenți de poliție pentru siguranță publică și profesionalizarea acestora;

eliminarea paralelismului și suprapunerilor în activitatea de asigurare a ordinii publice prin sistemul patrulării în perimetrul instituțiilor de învățământ (școlilor), intensificarea activității de ordine publică și creșterea siguranței civice în zona unităților de învățământ), parcuri, străzi, parcări auto, zone de agrement etc. cu jandarmi și corpuri de gardieni publici, în sistemul integrat în cadrul Planului unic de ordine și siguranță publică;

armonizarea activității poliției de ordine publică cu cea a celorlalte structuri din sistemul poliției naționale;

euroconfruntarea și compatibilizarea structurilor cu cele ale poliției statelor din Uniunea Europeană (programe comune de cooperare).

Activitatea birourilor și formațiunilor de ordine publică de la polițiile municipale, orășenești și secții a fost organizat pe principiul poliției de proximitate, astfel:

Compartiment Siguranță publică – s-au înființat zone de siguranță publică și colective de siguranță publică;

Compartimentul poliției de proximitate;

Compartimentul rezolvări lucrări și cauze penale;

Compartimentul regim-pază.

În mediul rural s-au înființat Centre zonale de poliție rurală, prin gruparea a 4-6 posturi de poliție comunale, coordonate de un ofițer șef centru.

Gruparea posturilor și birourilor de poliție pe astfel de centre s-a realizat în funcție de situația operativă și de arondarea la Parchetele locale.

Pe segmentul poliție rurală cooperarea se manifestă nu doar la nivel de post poliție / birou centru zonal, ci și în parteneriat cu poliția de frontieră, poliția de mediu, precum și cu reprezentanții administrației publice locale, în special această cooperare este mai pregnantă în zona de frontieră, avându-se în vedere și armonizarea cooperării, dat fiind faptul că în 2007 se preconizează aderarea României la Uniunea Europeană și vom asigura frontiera de Est a României respectiv a Uniunii Europene.

În ambele zone de acțiune a poliției, respectiv rural, urban, prin conceperea și întocmirea împreună a Planului unic de ordine și siguranță publică s-a urmărit și realizat acțiunea forțelor chemate să asigure siguranța publică, într-o concepție unitară, iar în urma analizelor efectuate la anumite perioade de timp, rezultatul scontat a fost realizat într-un procent mare, dar se impune ca modul de acțiune să fie structurat pe linii de muncă și competențe specifice.

Totodată situația operativă implică realizarea unor activități punctuale, pe baza informațiilor existente care să ducă la înlăturarea stărilor cu potențial criminogen, urmărindu-se generalizarea și popularizarea experienței pozitive.

În urma desfășurării activității de siguranță publică se impune ca unele acte normative existente, cât și protocoalele încheiate, să fie adaptate cerințelor și comandamentelor date realității vieții cotidiene. Se impune ca pe siguranța asigurării bunurilor și valorilor deținute cu titlu, să fie aplicate acte normative, cu sancțiuni mai ridicate pentru conducătorii acestora.

În cadrul structurii poliției de siguranță publică s-ar impune crearea unor compartimente specializate de cooperare și acțiune cu partenerii sociali, sub comandamentul instituțiilor administrației publice, în acest sens, barometrul eficienței activității de siguranță publică să fie analizat prin sondaje de opinie în rândul beneficiarilor – societatea civilă, împreună cu care se vor stabili sarcini și măsuri pentru eficientizarea activității (școală, familie, ONG, instituții care vizează protecția cetățenilor), în acest sens se urmărește întărirea rolului Autorității Teritoriale de Ordine publică, creându-se premisele favorabile înființării Poliției Comunitare.

Conceptul de ordine publică în ultima perioadă de timp a suferit ajustări și modificări care au dus la creșterea gradului de siguranță al cetățeanului și s-a realizat Cap. 32 din HG nr. 455/2001 privind programul de guvernare pe 2001-20904, restructurarea situației de ordine publică, pct.9, demilitarizarea unor structuri din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, și se urmărește modificarea legalității Legii nr. 26/1003 privind înființarea, organizarea, funcționarea Gardienilor Publici, în sensul transformării activității instituțiilor într-o poliției comunitară la nivelul unităților administrației teritoriale.

În contextul sarcinilor și atribuțiilor ce revin fiecărei structuri din legile de organizare și funcționare și alte prevederi legale (Legea 63/2003, Legea 218/2002, Legea 56/1992), cât și a modalității de acțiune stabilită prin „Planul strategic și operațional de îmbunătățire a forțelor de ordine publică în perioada 2001-2004, conducerea forțelor destinate menținerii ordinii publice revine inspectoratelor județene de poliție și se execută prin șefii structurilor de specialitate.

Acest lucru se impune datorită faptului că poliția are structuri în toate localitățile, deține pârghiile de cunoaștere și apreciere a situației operative și are competență materială generală.

Planul unic de siguranță va cuprinde domeniile, mediile și locurile de acțiune, modalitățile de acțiune potrivit competențelor fiecărei structuri, forțele și mijloacele participante, realizarea cooperării, coordonarea, controlul și analiza activităților desfășurate.

La întocmirea planului va fi consultată și Autoritatea teritorială de ordine publică, ale cărei propuneri vor avea caracter de recomandare.