Conceptul de evaluare interesează pe mulți dintre noi, indiferent de domeniul în care ne [614999]

ARGUMENT
Conceptul de evaluare interesează pe mulți dintre noi, indiferent de domeniul în care ne
desfășurăm activitatea.
Aflat într-o perioadă de transformări profunde, învățământul românesc cunoaște o
reorganizare și o reașezare a principiilor evaluării educaționale. În etapa premergătoare reformei,
evaluarea la limba și literatura română urmărea paradigma predare-învățare, adică formarea unui
orizont cultural compus din cât mai multe cunoștințe.
Lucrarea de față își propune să abordeze problematica evaluării la limba și literatura
română, un domeniu în care s-au înregistrat progrese evidente în ultimii ani.
Experiența la catedră mă determină să cred că rolul unei evaluări moderne este
acela de a da încredere, de a-l ajuta pe elev în procesul didactic. Astfel, încurajarea fiecărui elev
în lecție îl determină pe acesta să înțeleagă faptul că îi este recunoscut efortul pe care îl face să
învețe și îi este apreciat p rogresul. Rolul fiecărui cadru didactic este, pe de o parte, de a-i
antrena pe elevi în propria pregătire, de a personaliza comunicarea, de a crea o atmosferă
pozitivă, iar pe de altă parte de a modela elevii, adoptând și experimentând metode moderne, cât
mai antrenante și mai atractive.
În contextul actual performanțele nu se mai evaluează cantitativ; avându-se în vedere
paradigma predare-învățare-evaluare, se urmărește dobândirea capacității de a aplica în situații
noi cunoștințe și competențe asimilate – competența de comunicare și cea culturală. Domeniile
vizate sunt limba, înțeleasă ca instrument de comunicare și literatura, situată de noile programe
sub semnul unei viziuni extensive. În perspectiva activității didactice centrate pe elev,
verificarea și aprecierea rezultatelor obținute se dovedesc a fi de maximă utilitate. Evaluarea
competențelor elevilor are efecte pozitive asupra dezvoltării psihice și intelectuale a acestora,
asupra trăiniciei cunoștințelor acumulate, precum și asupra formării unor abilități prin eseuri,
proiecte, portofolii, pe care le implică de multe ori.
Actul evaluativ se realizează în prezent atât prin strategii tradiționale de evaluare –
probe orale, scrise, practice, teme în clasă și pentru acasă – dar și prin instrumente moderne
de evaluare: autoevaluarea, observarea sistematică, investigația, proiectul, referatul, portofoliul.
Lucrarea de față cuprinde două părți, o parte teoretică și o parte experimentală.
Partea teoretică a fost structurată pe două capitole. În capitolul 1 intitulat „Locul evaluării
în procesul de învățământ” am prezentat rolul acțiunilor evaluative în ansamblul procesului
didactic, am descris funcțiile și operațiile specifice evaluării, am studiat relația dintre curriculum

și evaluare și am încercat să identific modalități de cuantificare a acțiunilor evaluative. Capitolul
s-a încheiat cu o analiză comparativă a metodelor de evaluare propuse într-o serie de manuale
alternative.
În capitolul al doilea intitulat „Strategii de evaluare folosite în orele de limba și literatura
română” am realizat o clasificare a metodelor de evaluare, urmată de o discuție mai pe larg
despre particularitățile, avantajele și dezavantajele fiecărei metode în parte.
Partea experimentală cuprinde un studiu, ce s-a derulat pe tot parcursul anului școlar
2018-2019, ce a avut ca scop evidențierea rolului pe care îl are profesorul în optimizarea
demersului instructiv-educativ. În acest sens am descris eșantionul de participanți și metodele
utilizate în activitatea de cercetare, am prezentat rezultatele pe care le-am obținut, și nu în
ultimul rând am tras o serie de concluzii cu privire la activitatea de cercetare efectuată.
Fiecare capitol din lucrare cuprinde mai multe subcapitole și o serie de aplicații practice
efectuate la clasă, în conformitate cu programele școlare, încercând astfel să ilustreze toate
noțiunile teoretice abordate.
Exemplele au fost alese sugestiv, pe clase, având un grad mediu de dificultate, urmărind
noțiunile de limbă, literatură și comunicare studiate în clasele gimnaziale.
De asemenea, această lucrare este rezultatul preocupării mele de a găsi cele mai adecvate
modalități, strategii, metode și tehnici de evaluare ale căror valențe pozitive să determine
obiectivitatea evaluării, măsurarea și aprecierea cât mai exactă a performanțelor școlare ale
elevilor, fiind conștientă că de calitatea evaluării depind motivația elevilor pentru învățare,
valorizarea învățării, sentimentul că elevii sunt apreciați cum se cuvine.
Consider că aplicarea, în activitatea la clasă, a metodelor tradiționale cu cele alternative
de evaluare va crește eficiența activității de învățare, va trezi la elevi interesul pentru studiu,
pasiunea de a înțelege ceea ce este dincolo de cuvinte, schimbându-le conduita de învățare,
formându-le valori și atitudini pozitive.
Funcția principală a evaluării moderne este aceea de a da încredere, de a-l ajuta pe elev
în procesul didactic. În acest scop, profesorul este cel care poate experimenta metode diverse
pentru a ajunge la sensibilitatea educabilului și astfel vocația sa pedagogică să se realizeze. De
aceea, susțin ideea lui Guy Palmade că „practic orice profesor trebuie să fie pus în situația de
a experimenta… metode mai mult sau mai puțin diferite, pentru a descoperi formula care să-i
permită să-și realizeze opțional vocația sa pedagogică”.