Conceptul de echilibru internațional poate fi definit că și lupta pentru putere, care [607135]

INTRODUCERE

Conceptul de echilibru internațional poate fi definit că și lupta pentru putere, care
dorește confruntarea dintre cei ce doresc păstrarea ei și cei ce doresc schimbarea actualei
distribuții a puterii.
Primele doctrine ale politicii externe datează încă dinainte de a se instaura Războiul
Rece, relațiile dintre Rusia și Europa din acea perioadă nefiind unele tocmai echilibrate. Din
acest motiv s -a născut ideea de concepere a unei Balanțe de putere care să se datoreze nu doar
politicilor conști ente și acțiunilor ale anumitor puteri, ci și c a beneficiul scopului conștient vizat
de către un întreg sistem d e state, în ideea că țelul comun al tuturor statelor membre în sistem
ar trebui să fie apărarea Balanței de putere în întreg sistemul internați onal.
Ca urmarea a unei perioade lungi de tensiuni, neînțelegerile politice și ideologice,
statele învingătoare caută să dea fiabilitate și coerență unui sistem, refăcând vechiul plan al
Balanței de putere, pacea în Europa fiind asigurata bineînțeles cu î ntreruperi prin
funcționalitatea acestei instituții. În mijlocul secolului al XIX – lea balanța puterilor în Europa a
fost schimbată datorit ă conflictului creat de Războiul Crimeei , moment în care pacea asigurata
între marile puteri europene a dispărut de pe bătrânul continent .
Balanța de putere numită și echilibrul puterii a întocmit un principiu îndrumător al
diplomației și politicii europene. Sistemul internațional a fost compus din importante aspecte
ale comportamentelor statelor pentru a explica conceptul folosit de mulți comentatori și
teoreticieni.1
Conceptul de „Balanță a puterii” a avut că obiectiv un relativ acord aflat în rândul
cercetătorilor ca și obiectiv esențial protejarea în fața potențialelor agresiuni a statelor
participante. Acest principiu se bazează pe faptul că nicio entitate din cadrul sistemului să nu i
se confirme obținerea predominanței asupra celorlalte.

1 Balaban, C.G., Securitatea si dreptul internatonal -provocări la inceput de secol XXI, Editura C.H.Beck,
Bucuresti, 2006, p. 37

Teoria clasică a balanței puterii determină o distribuție specifică a puterii între entitățile
ce definesc sistemul inte rnațional, în așa fel încât nici o alianță existentă și nici un stat să nu
reuseasca într-un mod predominat sau covârșitor să obțină puterea. Miezul analitic fundamental
al oricărei clasice teorii a balanței puterii este constituit de ideea non -predominanț ei.
Una din cele mai influente teorii ale balanței puterii ce o constituie cea a lui Kenneth
Waltz, prezentată în cartea sa „Teoria politicii internaționale”, a stat la baza structurii acestei
lucrări.
În viziunea waltziană balanța de putere la nivelul sis temului va determina statele în urma
constrângerile structurale să recurgă la acțiuni de balansare. Teoria va merge până la dominația
mondială bazându -se pe state ca factor de sprijin.
Statele încearcă să valorifice atât resursele externe prin slăbirea cel or adverse și întărirea
alianței din care fac parte, cât și resursele interne prin sporirea capabilităților economice ,
militare sau de altă natură. Potrivit lui Waltz, sporirea puterii reprezintă un mijloc importat
pentru atingerea securității nepresupunân d maximizarea ei, încât puterea nu este un scop în sine.
Conform teoriei balanței puterii, stabilitatea nu alcătuiesc ținte ale liderilor naționali, ci
ele rezultă din stricta urmărire a intereselor proprii. Atâta timp cât statele caută să
supraviețuiască sunt dispuse să recurgă la război aliindu -se cu oricine ca răspuns la stimulentele
externe, astfel încât nimeni nu va putea fi capabil să domine și alte forme de stabilitate și de
restricție.
Teoria este atractivă deoarece explică destul de mult în ceea c e privește
comportamentele statelor, în contexte foarte diferite pe parcursul secolelor pornind doar de la
câteva simple asumpț ii. Faptul că explică lucruri importante recurgând la puține variabile
compensează caracterul ei parțial. Astfel, conform lui Wa ltz indică delegarea sistemului
internațional de a prevala asupra caracteristicilor interne ale statelor, a diferitelor climate de
opinie a tehnologiilor transnaționale și asupra personalităților diverșilor oameni de stat.2

2 Balaban, C.G, op.cit. p. 37

În decursul anilor, mulțumită alianțelor politice care au fost păstrate între state, teoria
Balanței de putere a lui Waltz a fost validă, deși se observă că acest proces tindea să devină
periferic chiar dacă balansarea nu a fost tocmai o regularitate sistemică.
Datorită caliciei teoret ice, Waltz își formează teoria ca fiind într -o oarecare măsură
irecuzabilă, dar în paralel, capacitatea explicativă este redusă semnificativ de acest demers. În
dorința de a surprinde stabilitatea din sistem, Waltz se folosește de o parte din istorie
manip ulând -o fără a lua în seamă faptul că istoria se redefinește contin uu printr -un proces
dinamic iar indivizii sunt cei care o influențează și configurează prin deciziile lor, doar pentru
a se încadra în parametrii săi teoretici.
În urmare, în prezent înc rederea dintre Federația Rusă și Uniunea Europeană este una
tensionată, deoarece se dorește restabilirea „relațiilor practice” cu Rusia pentru a nu se permite
vreunui stat să „dicteze” în această politică. Politica externă cu Rusia are posibilitatea de a
deschide importurile și exporturile de combustibil și gaz fără conexiuni de conducte către
Europa, dintr -o gamă largă de țări.
În prezent, după cum bine știm, relațiile dintre Rusia și anumite state europene par a fi
conflictuale datorită scumpirii combusti bilului, creșterii inflației sau chiar a modului de vedere
diferit pe care îl are fiecare stat, deși în mod normal ar fi bine să fie deopotrivă menținute pentru
a exista o legătură durabilă.
Eu consider că o mare importanță o prezintă legăturile amiabile d intre state , pentru că
pare a fi singura metodă prin care se poate menține Pacea Mondială, adică acea Balanță de
echilibru simplă sau complexă menținută de secole. Este important de știut faptul că în istorie
niciodată Balanța de putere nu a fost perfect s implă sau perfect complexă. În cazul balanței
simple de putere, existența unor alte puteri a complicat mediul, care chiar dacă nu avea o mare
influență în afacerile internaționale, totuși această influență era mai mare decât zero, iar
combinațiile diplomat ice în care intrau statele simplificau existența unei balanțe complexe de
putere.
În comparație cu balanța simplă de putere care necesită egalitate de putere, cea complexă
nu necesită o asemenea egalitate. În cazul posibilității de a avea de-a face cu trei sau mai multe
puteri, dezvoltarea unor disproporții în puterea statelor nu -l favorizează pe cel mai pu ternic
deoarece ceilalți membri ai statelor au posibilitatea de a -și uni forțele împotriva sa.

Balanța de putere generală este aceea care admite absența unei puteri predominante în
întregimea sistemului internațional. Consecința legată de această politică este legată de
protejarea balanței de putere în sistemul internațional în întregime. Politica această propune
capacitatea a percepe pluralitatea forțelor care interacționează într -o situație ce cuprinde un
câmp de forțe sau un singur sistem. Acesta presupune un sistem universal al diplomației și
continuu, ce furnizează informații puterilor preocupate cu privire la mișcările tuturor statelor
membre din sist em dar și mijloacelor prin care acestea pot acționa asupra lor. Apărarea balanței
în întreg sistemul de state s -a extins odată cu răspândirea ambasadelor permanente și își are
originile în Italia.
Prin urmare, în ceea ce privește inventarea unei balanțe de putere , ipotetic vorbind nu a
avut legătură cu protejarea păcii, ci cu protejarea sistemului de state. Protejarea Balanței de
putere poate înainta demersurile în ceea ce privește un război, atunci când acesta este singurul
mijloc prin care poate fi contro lată puterea unui stat ce tinde să fie dominant. Protejarea păcii
este un obiectiv subordonat celui care privește inventarea unei balanțe de puteri, însă un
războiul preventiv poate fi înlăturat datorită balanțelor stabile.
Principiul protejării Balanței de putere a efectuat planuri mari în defavoarea puterilor
celor mai neînsemnate, însă în paralel a operat în favoarea puterilor mari, uneori protejarea a
însemnat absorbția și partiția statelor mici.
Se găsesc doctrine care acreditează faptul că obținerea puterii este cea mai importantă
preocupare și comună tuturor statelor, căutând în orice sistem internațional nevoia automată de
a balansa puterea unui stat, dezechilibrând astfel prin aceasta balanța puterii. Această do ctrină
are o strânsă legătură cu politica de putere lăsând statele permanent în dilema următoare: ele
pot dezvolta aceste energii și resurse în vederea îndeplinirii altor scopuri sau pot să -și mențină,
direcționeze energiile și resursele și extinde poziția lor de putere pe glob.

Stadiul actual al relațiilor Rusia -U.E. reprezintă pentru mai mulți observatori un izvor
de pesimism. În această perspectivă pesimistă, rezultă noi relații mai constructive pentru viitor.
Dacă relațiile politice stagnează, la diferite nivele se înregistrează un anumit dinamism. Așadar
sunt relaționate cu U.E. mai mult de 50% din schimburile comerciale ale Rusiei. Pentru ca
Kremlinul să devină „o mai mare putere modernă” se impun a fi folosite cele mai potrivite
mijloace.3
Rușii preferă o „instabilitate controlată”, care le oferă un control asupra mișcărilor
secesioniste și regimurilor fragile, în timp ce europenii doresc reglementarea conflictelor din
regiune. Rusia poate refuza să discute cu U.E. despre Georgia și Moldova dar se teme de
creșterea U.E. -27 în vecinătatea comună. Politicienii ruși avertizează că poate fi un impact uriaș
asupra „conflictelor înghețate” din fosta Uniune Sovietică datorită implicării occidentului în
acordarea independenței provinciei Kosovo.
Relație Rusia -U.E. vor influența dezvoltările din statele care se situează între ele. O
voință comună ar ajuta statele vecine aflate între Rusia și E.U. – 27 să devină mai prospere și
mai stabile, în caz contrar nervozitățile dezacordurile care se vor schimba între Moscova și
Bruxelles, pot să ducă la ignorarea aspirațiilor și nevoilor din teritoriilor aflate între ele. În mai
2005, a Summit -ului de la St. Petersburg, cele două părți stabilesc „foile de parcurs” privind
crearea celor patru spații, adâncirea integrării în comerț și economie, justiție, securitatea externă
și educație, știință și cultură.4
Ca și concluzie, se poate spune că este prea devreme să fie declarate ca un eșec cele
patru spații comune de cooperare. Chiar și în cele mai bune circumstanț e va mai trebui parcurs
de către Rusia și U.E. -27 cel puțin 20 de ani pentru crearea mijloacelor „spațiilor comune”.
Totodată, aspectele pozitive ale construcției nu trebuie total ignorante, deoarece pentru U.E.
este benefic să stabilească cadrul pentru ur mătoarea cooperare cu Rusia, și pentru Rusia este
benefic în formularea reformelor în conformitate cu foaia de parcurs.
Rusia și U.E. sunt de acord în favoarea creării câtorva politici a unui spațiu comun
european în educație și cercetare, în economie, afaceri interne, justiție și securitatea externă.

3 http://www.sferapoliticii.ro/sfera/125/art17 -duta.html
4 http://geopolitics.ro/putin -si-politica -externa -a-rusiei/

PEV propune un parteneriat cu multiple obiective ambițioase pentru statele vecine U.E.,
bazat pe împărtășirea aceleiași reformă instituțională și acelorași valori economice și politice.
Trebuie precizat de la bun început că PEV înaintează unele promisiuni vagi legate de cooperarea
în domeniul securității și dialogul politic sporit.
Cu toate că un vecin al Uniunii, este reprezentat de Rusia, relația cu această a fost
dezvoltată datorită unui parteneriat str ategic acoperind patru „spații comune” și anume: spațiul
libertății, spațiul economic comun, justiție și securității, spațiul cercetării și educației , și spațiul
securității externe.
Există o anumită neclaritate în ceea ce privește rolul Rusiei în cadrul PEV. U.E. are deja
un plan de creare a patru „spații comune” care se suprapun cu multe zone din PEV, în timp ce
conform Comisiei, Rusia este acoperită de această politica. U.E. – Rusia stabilește în termeni
generali o agendă de transformări legislative dar fără termeni de îndeplinire, aceste raporturi
bucurându -se de tratament special, exterior PEV, PCA. Au fost stabilite priorități pentru patru
domenii: spațiul libertății, spațiul economic comun (inclusiv energie și mediu), spațiul justiției
și securității , domeniul educației și cercetării și domeniul securității externe. U.E. dorește ca
vecinii săi din Est să -și întărească controlu l la frontierele cu statele non -U.E., în timp ce Rusia
dorește ca cetățenii săi să poată circula liber în fostele țări sovietic e.
Ar putea totuși să apară tensiuni între U.E. – Rusia dacă conflictele latente din regiunea
Mării Negre se vor încerca a fi rezolvate. Moscova va opune o rezistență puternică încercărilor
U.E. de ai aduce influența în regiune deoarece are trupe în mult e din aceste zone.
România este un membru legitim în această Europă văzută ca o expresie a v estului, în
care Rusia nu este inclusă. Atât U.E. cât și România nu agreează spațiu ex -sovietic datorită
menținerii prezenței rusești.5
În ultimul timp U.E. înce arcă să se implice din ce în ce mai mult în spațiul ex -sovietic.
Rusia are relații de parteneriat asimetrice cu China sau SUA dar nu are prea multe obținui
strategice, ea nefiind considerată un viitor membru al U.E.

5 http://ec.europa.eu/

Parteneriatul cu U.E este singurul de p e poziții de egalitate. Actualele relații dintre Rusia
și U.E. se bazează de pe cooperarea celor patru spații comune și se vor dezvolta pe actualele
coordonate.
Parteneriatul va fi singura formă de cooperare avantajoasă atât pentru Uniune cât și
pentru Rusia. În următorii 15 ani percepțiile despre U.E și Rusia se vor fi schimbat, cu siguranță
de ambele părți, dar încurajator este faptul că Rusia se află ulterior într -un proces de schimbare
benefic cooperării.