Conceptul de Dezvoltare Durabila a Turismului

=== lucrarte ===

CUPRINS

INTRODUCERE 4

CAPITOLUL 1 – CONCEPTUL DE DEZVOLTARE DURABILĂ A TURISMULUI 6

1.1.Principiile dezvoltării durabile 8 1.1.2.Etapele obligatorii în reușita turismului durabil 9 1.2 –Ecologia în turism sau ecologia turismului 10

Capitolul 2 – STUDIU DE CAZ – MĂSURI MINIME DE PROTECȚIE A MEDIULUI ÎN INDUSTRIA OSPITALITĂȚII 11

2.1.Planificarea și implementarea acțiunilor ecologice în turism……………………………………………………………………………… 12 2.2.Impactul turistic în mediu 17

2.3.Relația turism durabil-mediu 19 2.3.1.Mediul ambiant-factor al dezvoltării durabile a turismului 19

2.3.2.Starea ariilor naturale în județui Mehedinți 22

CONCLUZII 30 BIBLIOGRAFIE 29 INTRODUCERE

BIBLIOGRAFIE 31 INTRODUCERE

INTRODUCERE

Turismul reprezintă prin conținutul și rolul său un domeniu distinct de activitate, o componentă de primă importanță a vieții economice și sociale pentru un număr tot mai mare de țări ale lumii. Turismul s-a cristalizat în a doua jumătate a sec. a XIX-lea și a avut o evoluție relativ lentă circa un sec. de la apariție, însă începînd cu anul 1960 ca urmare a profundelor transformări în economia mondială, turismul cunoaște o expansiune deosebită. De aici și caracteristica pe care i-o atribuie numeroși autori, aceea de ” fenomen specific lumii moderne” ca urmare a antrenării tot mai multor resurse și a antrenării în mecanismele sale a unui numar în creștere de țări și organisme.

Organizația Mondială a Turismului (O.M.T.) la Manila (Filipine) a dat urmatoarea definiție a turismului:”turismul este un fenomen de civilizație”.

Turismul durabil dezvolta ideea satisfacerii nevoilor turiștilor actuali și a industriei turistice și, în același timp, a protejării mediului și a oportunităților pentru viitor. Se are în vedere satisfacerea tuturor nevoilor economice, sociale, estetice etc. ale “actorilor” din turism, menținâdu-se integritatea culturală, ecologică, diversitatea biologică și toate sistemele ce susțin viața.

Relația turism durabil – mediu înconjurator are o importanța deosebită, ocrotirea și conservarea mediului reprezentând condiția primordială în desfășurarea și dezvoltarea turismului.

Această legatură este una complexă și se manifestă în două direcții: ● mediul natural materia primă în derularea fenomenului turistic,

● efectul multiplicator al turismului ,cu impact pozitiv, cât și negativ asupra mediului ecologic, modificându-i-se elementele componente.

“Lumea se află în continuă schimbare și transformările din domeniul volorilor sociale, economice și politice au loc în timpul celei mai îndelungate perioade de stagnare economică prin care trec mai multe țări din lumea dezvoltată: dezvoltarea industrială continuă a determinat apariția unui puternic impact asupra mediului înconjurător.

Nu trebuie uitat faptul că este esențial ca turismul să fie politic acceptat drept o prioritate, fără a-și compromite durabilitatea. Fără suport și angajament politic pentru turismul durabil, programele turistice bazate pe principiile dezvoltării durabile nu vor mai fi implementate. Deoarece turismul durabil reprezintă un scop și trebuie înțeles că orice tip de dezvoltare care include dezvoltarea turismului dă naștere la anumite schimbări într-o zonă. Totuși, aceste schimbări trebuie menținute în limite acceptabile, astfel încât ținta atingerii durabilității să fie atinsă”.

Relația turism durabil – mediu, tema lucrării de față își propune să analizeze: concepul de dezvoltare durabilă, ecologia în turism sau ecologia turismului și relația turism durabil – mediu. Această temă își propune să pună în evidență strânsa legatură care există între conceptul de turism și mediu aducând argumente cu privire la acest lucru. “Binom inseparabil dezvoltarea ecoturistică și protecția mediului, presupune o planificare strategică de control, chiar a viitorului turismului, adaptată la capacitatea suport a ecosistemelor și echilibrarea celor cu un echilibru fragil.

Tendința dorită de orice practicant al fenomenului turistic ecologic este transformarea actului turistic într-un factor de conservare și protecție a mediului, și nu de degradare disfuncțională a subsistemelor sale. Mediul diversificat asigură și o ofertă diversificată, iar calitatea ofertei este dependentă de calitatea mediului (a apelor, solului, aerului, faunei, vegetației etc..)”.

În concluzie: marea provocare a turismului este aceea de a fi în continuare competitiv, dar în același timp durabil, deoarece pe termen lung este recunoscut faptul că competitivitatea depinde de durabilitate.

CAPITOLUL 1

CONCEPTUL DE DEZVOLTARE DURABILĂ A TURISMULUI

“Popularitatea creată conceptului de dezvoltare durabilă a determinat convingerea conform căreia și turismul se poate dezvolta respectând filozofia durabilității”. În comparație cu agricultura, sau cu alte setoare ale economiei, turismul are o dezvoltare relativ recentă față de evoluția umană. În evoluția conceptului de dezvoltare durabilă s-au inregistrat mai mute etape, fiecare dintre acestea fiind marcată de anumite evenimente și conferințe internaționale care și-au propus să atragă atenția asupra implicațiilor dezvoltării necontrolate asupra omenirii. Unul dintre aceste evenimente a fost și raportul O.N.U (Organizația Națiunilor Unite), ”Our common future” (Viitorul nostru comun), publicat în anul 1987, în care s-a ridicat problema dimensiunii ecologice a dezvoltării și a raportului dintre producție și consum. În cadrul acestui raport s-a emis pentru prima dată o definiție a dezvoltării durabile “ aceea forma de dezvoltare care satisface nevoile generațiilor prezente fără a compromite posibilitățile generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi”.

Locul turismului în dezvoltarea durabilă este dat de rolul acestei activități economice care “vinde” mediul fizic și uman ca produs al său. Turismul este una dintre industriile care trebuie să se implice în dezvoltarea durabilă, ca industrie a resurselor, dependent de potențialul natural și antropic, de moștenirea culturală a societății. Turismul “vinde” aceste resurse ca pe niste părți ale produsului său, dar în același timp împarte anumite resurse cu alți utilizatori, printre care comunitățile locale ocupă unul dintre locurile principale. Este esențial ca turismul să fie activ în problemele dezvoltării durabile și să coopereze cu alte industrii în asigurarea calității și longevității resurselor pe care se bazează întreaga activitate turistică. Dezvoltarea durabilă în turism este o necesitate, iar legatura între turism și mediu este mult mai puternică decât în cazul altor industrii. Turismul s-a dezvoltat puternic în ultimii ani datorită stilului de viață orientat spre consum, caracteristic țarilor industrializate și mai ales datorită capacității acestuia de a aduce câștiguri însemnate (devize) pentru țările dezvoltate. Avantajele economice ale turismului, impactul economic pozitiv exprimat în creșterea veniturilor și creșterea locurilor de muncă, sunt incontestabile, iar pe lângă efectele negative datorate industriei turismului (și anume al turismului necontrolat), care se manifestă la scară locală sau regională, se pot evidenția și o serie de efecte negative globale, care afectează mediul înconjurator dintre care amintim: mijloacele de transport aerian sau terestru, ca parte componentă a produsului turistic și efectele negative pe care acestea le provoacă asupra stratului de ozon.

Turismul nu este numai cauza pagubelor provocate mediului înconjurator ci și o victimă a acestora. Oferta turistică se bazeaza în principal pe factorii naturali și socio-culturalii care definesc probleme care au fost puse din păcate în discuțe relativ târziu. Până a defini “dezvoltarea durabilă a turismului” vom defnii “conceptul de turism blând” care conform Comisiei Internaționale de Protecție a Alpilor (CIPRA) în anul 1984 ”localnicii și turiștii ar trebui de comun acord să ajungă la o înțelegere, ținând cont de specificitatea locului și a peisajului, să folosească spațiile amenajate existente pentru a respecta cerințele turismului blând și pentru a împiedica construirea unor noi amenajări care ar afecta regiunea respectivă”.

Dezvoltarea durabilă este un concept complex, multidimensional, iar turismul în general prin conținutul său, se integrează în această dezvoltare. În aceste condiții activitatea turistică se impune a fi abordată în contextul dezvoltării durabile, a evaluăriilor tuturor categoriilor de resurse și a definirii direcțiilor si priorităților de creștere economică, urmărindu-se performanțele pe trei planuri distinct :

⃰ economic, având ca efect creșterea gradului de exploatare și valorificare a resurselor turistice;

⃰ ecologic, care vizează reciclarea și evitarea degradării mediului în care se desfășoară activitatea turistică;

⃰ social, urmărind îmbunătățirea condițiilor de viață ale populației din regiunea unde turismul se dezvoltă.

Pe de altă parte, turismul gestionează anumite resurse cu alți utilizatori (agricultura, industria manufacturieră, producția artizanală etc.). Abordarea turismului din această perspectivă se impune chiar mai mult decât în cazul celorlalte tipuri de activități economice, având în vedere dublul contact direct al activității de turism cu mediul: ca activitate turistică propriu-zisă și ca activitate economică, în general agricolă, de obținere a produselor oferite turiștilor (în cazul turismului rural sau al agroturismului). Rezultă că, atât în calitate de materie primă, cât și în calitate de suport material al activitații turistice, mediul trebuie protejat.

Pornind de la definiția turismului durabil formulată din 1991 de către Federația Naturii și a Parcurilor Naționale Europene, se identifică 7 componente ale acestuia, care stau la baza unui complex de relații generale, multidimensionale și interdisciplinare, astfel dezvoltarea durabilă se poate realize prin managementul tuturor resurselor: (1). într-un asemenea mod încât să satisfacem economic; (2). social și estetic; (3). nevoile în paralel cu menținerea integrității culturale; (4). a proceselor ecologice esențiale; (5). a diversității biologice; (6). și ale sistemelor de suport ale vieții (7) : ■ (1). Prima dimensiune, nevoia de management a resurselor, exprimă faptul că turismul este o activitate economică, care trebuie să producă profit în condițiile disponibilului limitat de resurse.

■ (2). A doua dimensiune se referă la indicatorii economici, care trebuie să opereze în cadrul sistemului parametrilor ecologici.

■ (3). A treia dimensiune se refera la necesitatea respectării obligațiilor sociale, a obiceiurilor și a modurilor de viată specific destinației turistice în cauză. ■ (4). Aspectul estetic (a patra dimensiune) este o componentă majoră a mediului înconjurător și are în vedere calitățile estetice ale arhitecturii, care caracterizează o anumita destinație turistică, o anumită regiune și împrejurimile acesteia.

■ (5). Toate aceste necesități trebuie înglobate în cadrul unor parametrii ecologici (a cincea dimensiune), pentru susținerea mediului fizic și a factorului uman. Procesul ecologic trebuie înțeles în sensul minimalizării impactului negativ al turismului asupra mediului, în special în zonele vulnerabile datorită existenței unor ecosisteme fragile, cum sunt parcurile naționale, rezervațiile, munții, prin utilizarea unor praguri și norme de funcționare și protejare. ■ (6). Ultimele dimensiuni (a șasea și a șaptea), se referă la menținerea densității biologice și sprijinirea sistemelor de viață, în condițiile în care turismul se dezvoltă rapid și câte odată neontrolat în anumite regiuni, datorită neglijării importanței managementului dezvoltării turistice durabile.

1.1Principiile dezvoltarii durabile

În publicația Organizației Mondiale a Turismului ”Turismul in anul 2010” se specifică următoarele:Turismul durabil dezvoltă ideea satisfacerii nevoilor turiștilor actuali și industriei turistice și, în acelș timp, a protejării mediului și a oportunitaților pentru viitor. Se are in vedere satisfacerea tuturor nevoilor economice, sociale, estetice etc. ale “actorilor”din turism menținăndu-se integritatea culturală, ecologică, diversitatea biologică și toate sistemele ce susțin viața.

Dezvoltarea conceptului de turism durabil, precum și existența unor țări care aplică o politică turistică în acest spirit permit enunțarea câtorva principii de dezvoltare durabilă a turismului, și anume:

■ mediul are o valoare intrinsecă, care este deosebit de mare pentru turism, de el trebuie să se bucure și generațiile viitoare;

■ turismul trebuie văzut ca o activitate pozitivă de care să beneficieze mediul ambiant, comunitățile locale și vizitatorii;

■ relația dintre mediu și turism poate fi dezvoltată astfel încât mediul să susțină activitatea turistică pe termen lung; dezvoltarea turismului, la rândul său, nu trebuie să ducă la degradarea mediului;

■ dezvoltarea activității de turism trebuie să respecte caracteristicile locului unde se desfășoară (ecologic, social, economic, cultural);

■ scopul dezvoltării turismului trebuie să fie întotdeauna echilibrarea nevoilor turiștilor cu cele ale destinațiilor și gazdelor acestora;

■ industria turistică, guvernele, autoritătile responsabile cu protecția mediului și organismele internationale trebuie să respecte aceste principii și să conlucreze pentru a le pune in practică.

1.1.2Etapele obligatorii in reușita turismului durabil

În dezvoltarea turismului durabil se pot distinge urmatoarele etape: -prima etapă constă în decizia de a include în circuitul turistic o anumită zonă și construirea echipamentelor turistice necesare amenajării turistice ulterioare

-a doua etapă constă în desfășurarea progresivă a activităților turistice (în paralel cu responsabilitatea protecției mediului înconjurator și respectării turismului durabil). În prima etapă sunt planificate și desfășurate activitățile turistice, în acest sens alegerea zonei (a amenajăriii ecoturistice) este decisiv pentru a evita conflictele ulterioare în relația cu mediul inconjurător de genu:

● limitarea daunelor aduse peisajului prin: amplasarea stațiunii; organizarea transportului; arhitectura; metode cunoscute în construirea echipamentelor etc.

● respectarea responsabilităților ce le revin: autoritățile locale; agenților economici; populației locale (care trebuie consultată în privința proiectului turistic, putând chiar și să se opună dacă consideră că au fost încălcate interesele sale).

● evaluarea impactului în mediu (conform directivelor Uniunii Europene), fiecare țară membră fiind obligată să introducă în legislația națională prevederile referitoare la impactul marilor proiecte turistice (și de altă natură) asupra mediului.

Cea de-a doua etapă constă în imlicarea activă a tuturor celor angrenați (furnizori locali de servicii turistice și autoritățile locale, alături de populația locală) în acțiunile de rezolvare a problemelor de mediu folosind pârghii economice sau juridice pentru a obliga agenții economici să foloseasca echipamente de protecție a mediului. De asemenea turiștii sunt obligați să diminueze poluarea mediului înconjurator în vacanțele sale, acest lucru având drept scop susținerea dezvoltării unui turism durabil.

1. 2. Ecologia în turism sau ecologia turismului

Tot mai multe hoteluri în mod, îmbucurător, promovează consumul echilibrat de resurse naturale-energie termică, electricitate și apă și încearcă să-i conștientizeze pe vizitatori asupra problemelor de mediu. Astfel, asistăm la o grijă responsabilă față de mediul ambiant în continua creștere, atât la nivelul organismelor guvernamentale naționale, asociațiilor civice-neguvernamentale de protecție a mediului și a organismelor internaționale. Organismele internationale guvernamentale ce actionează în sfera industriei turismului și a călătoriilor, cât și informațiile oferite de colosalii industriei ospitalității la nivel global (lanțuri hoteliere, lanțuri de restaurant, companii de evaluare de profit) ajută actorii din turism cu studii,analize dar și soluții legate de aplicarea unor măsuri ecologice ăn funcționarea durabilă a acestora.

CAPITOLUL 2. STUDIU DE CAZ

MĂSURI MINIME DE PROTECȚIE A MEDIULUI ÎN INDUSTRIA OSPITALITĂȚII

Orice unitate hotelieră își poate creea propriile politici de protecție proactivă a mediului ambiant, chiar dacă face parte dintr-o campanie puternică sau este o afacere de familie.

Factorul cheie de reușită în odoptarea oricarei politici o reprezintă implicarea managerilor unităților hoteliere. Aceștea sunt cei care trebuie să elaboreze un plan de abordare a acestor politici, care se pot solda cu eventuale reclamații prin decizii manageriale corecte, și la timp, dar, mai ales, cei care pot să stopeze risipa de resurse.

Astfel se urmărește prioritar :

■ stabilirea responsabilităților de acțiune;

■ implicarea departamentului tehnic în urmărire consumatorilor, metodelor și căilor de reducere fără efectuarea proceselor tehnologice normale și calitatea serviciilor; ■ alocarea de fonduri pentru înlocuirea acelor utilaje care, pe lângă consumuri neeconomice, pot pune în pericol și viața turiștilor;

■ analiza periodică a rezultatelor obținute și corectarea erorilor sau depășirilor de consum. ■ acordarea de bonusuri sau premierea celor care sunt responsabili în punerea în practică a planului de protecție a mediului.

Politicile de protecție ecologică trebuie să aducă hotelurilor avantaje multiple. Acestea se traduc prin:

◙ un consum mai mic și, în consecință, costuri mai mici;

◙ loialitatea clienților și o mai bună imagine publică;

◙ atragerea și păstrarea unui personal devotat;

◙ avantaje pe termen lung. Majoritatea rezultatelor pozitive sunt obținute prin măsuri simple, fără implicarea costurilor suplimentare,ci doar privind economiile realizate prin:

■ reducerea consumurilor la energie, combustibil, apă și taxe de gospodarie comunală ;

■ aplicarea unor metode selective de colectare a deșeurilor compacte și reduse ca volum, vânzarea deșeurilor reciclabile: hârtie, cartoane, sticle, doze de aluminiu, lemn de la europaleți și ambalaje etc,știut fiind că hotelurile și restaurantele, sunt mari consumatoare indiferent de localizarea lor, gradul de confort sau specific, natura clienților etc.

consumă cantități importante de resurse, pentru a satisface cererea consumatorilor și pentru a menține standardele de operare.

Resursele cosumabile în industria ospitalității sunt variate:

● materiale de construcții utilzate pentru realizarea acestor obiective noi sau renovate; resursele energetice (combustibili fosili: gaz metan; combustibili lichizi) și resurse utilizate pentru încălzirea unităților, prepararea apei calde menajere, funcționarea tuturor instalațiilor, echipamentelor, iuminat, comunicații; apă (potabilă sau menajeră); alimente, băuturi, ingrediente, produse semiconservate.

Cantități de resurse consumabile depind de o serie de factori dintre care amintim: ◊ localizarea unităților respective: oraș, stațiune turistică, de-a lungul unor căi de transport rutier, naval sau feroviar;

◊ găsirea unor alte resurse durabile,regenerabile ;

◊ îmbunătățirea tehnologică a unităților(becuri și lămpi ecologice); ◊ dezvoltarea la personalul și managerii hotelurilor și restaurantelor a unei “conștiințe ecologice” ,de reală responsabilitate față de consumuri și risipă inutilă;

◊ găsirea unor resurse cu prețuri și tarife mai mici ale resurselor consumate, ”care pot, deseori să înhibe consumul neeconomicos și să oblige la măsuri de economisire, fără a dăuna însă calități serviciilor.”

2.1. Planificarea și implementarea acțiunilor ecologice în turism Îmbucurător este faptul că din ce în ce mai multe hoteluri promovează folosirea echilibrată de resurse naturale, energie termică, electrică și apă și încearcă să-i conștientizeze pe turiști asupra problemelor cu care se confruntă mediul.

Charta ”ecologică” a hotelurilor, impune întreprinderea urgentă a urmatoarelor acțiuni:

► să înfaptuiască practici de protecție a mediului;

► să aplice și,mai ales,să respecte toată legislația privind protecția mediului;

► să obțină reduceri semnificative în ceea ce privește utilizarea energiei, apei și materiilor prime;

► să reducă cantitățile de deșeuri și să deruleze diverse forme de reciclare,eventual,reutilizare a acestora;

► să reducă poluarea ;

►să trateze apele menajere deversate;

► să invite clienții, furnizorii și angrosiștii să se implice activ la acțiunle legate de protecția mediului ;

► să monitorizeze și să înregistreze impactul acțiunilor negative asupra mediului ;

Este necesar să se concentreze eforturile asupra unui numar de 6 domenii majore ale protecției mediului înconjurator asupra cărora se poate acționa și anume: 1.) Energia; 2) Deșeurile; 3)Apa, ape menajere; 4)Emisii de gaze; 5) Angrosiștii și furnizorii și 6) Probleme ale companiei.

Energia este utilizată de către hoteluri în cantități mari sub formă de caldură sau de energie electrică.

Principalele utilizări de energie sunt:

■ încalzire, ventilație și condiționarea aerului; spalatorie și curățătorie chimică; iluminat;dotări suplimentare cum ar fi piscine; producția culinară și refrigerarea; combustibili pentru vehicule.

Deșeurile. Datorită supradezvoltării omenirii (demografice, supraoferta societății de consum etc.), este invadată de deșeuri: solide, lichide, gaze evacuate, radioactive, rezultate din procesele nucleare, civile și militare.

Este știut faptul că industria ospitalității este un mare consumator dar și generator al unor cantități mari de deșeuri. Succesul reciclării deșeurilor depinde de modul cum sunt colectate de către personalul de serviciu. În faza colectării se pot alege: deșeuri solide (deșeuri organice și deșeuri nereciclabile) și deșeuri reciclabile (cartoane, hârtie, lemn, sticle etc).

3) Apa reprezintă o sursă naturală regenerabilă, vulnerabilă și limitată, element indispensabil pentru viață și societate, materie vitală,de neînlocuit pentru industrie, sursă de energie și cale de transport, factor determinant în menținerea echilibrului ecologic.

Resursele de apă disponibile (utilizabile) din județul noastru sunt :

-cursurile de apă interioare ;

– fluviul Dunărea ;

– resursele de apă subterană. Apele uzate sunt ape folosite în procese industriale de producție sau în gospodăriile populației, poluate cu diferite substanțe, evacuate prin intermediul sistemul de canalizare în receptor (apă de suprafață) sau pe diferite terenuri, cu sau fără epurare prealabila. Apa se află în rezerve foarte mici,alarmante ,în multe colțuri ale lumii, iar utilizările în sfera serviciilor legate de turism dăunând utilizarea acesteia către alte nevoi locale, cum ar fi agricultura, industria sau alte servicii. Hotelurile ,din nefericire,ignoră acest aspect,”prețul reparațiilor” în mediu fiind foarte mare.

4) Efluenții și emisii de gaze, adică eliminarea (în sol, în apă sau în aer) a lichidelor sau substanțelor gazoase care pot afecta sănătatea oamenilor sau mediul în general. Astfel este cunoscut faptul că spațiile de producție culinară, grupurile sanitare comune și băile din cameră, spălătoriile – curățătoriile aflate în arealul hotelurilor și restaurantelor elimină astfel de substanțe,ori emisii .

Principalele surse de astfel de emisii sunt:

► apele uzate netratate;

► gaze de la cazanele încălzite cu combustibili fosili;

► eliminarea chimicalelor periculoase în sistemul de canalizare;

► emisii de gaze de vehicule;

► CFC de la instalațiile de refrigerare și de condiționare a aerului;

► mirosuri din bucătării sau spălătorii;

► poluare fonică de la baruri ,cazinouri sau de la vehicule. De calitatea aerului depinde însăși sănătatea noastră,dependență răsfrântă și asupra calității actului turistic

5)Angrosiștii și furnizorii. Achizițiile trebuie făcute după reguli foarte stricte, privite din mai multe unghiuri :

■cel al impactului ecologic pentu clienții și lucrătorii unităților hoteliere; ■cel al minimizării deșeurilor;

■cel al randamentului și raportului optim preț/calitate și ‘prietenos”cu mediul atât în studiul de utilizare cât și la aruncarea de deșeuri a resturilor sau ambalajelor în care au fost livrate;

■posibilitatea ca o mare parte din produsele achiziționate să poată fi reciclate după utilizarea primară sau utilizarea de mai multe ori;

■consumuri reduse de detergenți, apă, energie;

■impactul ecologic pe care îi au anumite substanțe, detergenții care nu sunt biodegradabili fată de apele în care sunt deversate emisiile reziduale nefiltrate și netratate.

Mediul de afaceri, le recomandă celor care vor să-și deschidă o afacere să se orienteze către producția de alimente ecologice, bioconsumabile sau energie neconvențională. Un exemplu clar de pensiune care indeplinește criteriile ecologice o reprezintă Pensiunea Casa Ecologică situată la Băile Herculane, în judeșul Caraș-Severin.

♦ Istoric Băile Herculane / Stațiunea Băile Herculane în negura timpului Una dintre cele mai vechi stațiuni balneare, stațiunea Băile Herculane are o vechime atestată de aproape două milenii,stituată pe frumoasași pitoreasca Vale a Cernei a fost atractivă și pentru aristocrația Romei antice, datorită puterii tamăduitoare a apelor sacre, romanii sosiți în zonă închinându-le un cult balnear sub semnul tutelar al lui Hercules. Termele romane și alte construcții utilitare

De-a lungul timpului stațiunea a fost vizitată de mari personalități: Împaratul Iosif al II-lea vizitează zona în anul 1772, în același an se montează renumita statuie din bronz a lui Hercules, operă a maeștrilor Romel Mayer și Glantz din Viena.

Împaratul Austriei consideră Băile-Herculane ca fiind "cea mai frumoasă stațiune de pe continent", iar împărăteasa Elisabeta scrie un jurnal intim în care Băile Herculane sunt o prezență distinctă și încântătoare.

Putem aminti prezența în arealul stațiunii a numeroase vestigii romane: băi, statui, monede, tabule votive ridicate ca semne de mulțumire aduse zeilor pentru vindecare, săpăturile arheologice din "Grota Haiducilor" demonstrând că civilizația primitivă din această zonă atinse-se un stadiu ridicat de dezvoltare.

Începând cu anul 1718 începe istoria modernă și contemporană a Băilor Herculane. Reconstrucția și modernizarea băilor, căilor de acces și a edificiilor începe cu anul 1736 un înalt grad de atractivitate.

Renumitele „ape sacre ale lui Hercules“au favorizat concentrarea unor fluxuri turistice,a unei forme de turism ,de sănătate,de tratament,cu o lungă tradiție,dar care,din nefericire,anii comunismului și cei 25 de ani de la revoluție nu au însemnat decât degradarea continuă a unui patrimoniu turistic de excepție,a cărei faimă a depăși de mult graniele țării.

♦ Servicii oferite – Pensiunea Casa Ecologică Băile Herculane

Restaurant. Sală de conferințe. Sală de fitness.

Saună, jacuzzi. Loc de joacă. Barbeque.

♦Prezentare – Pensiunea Casa Ecologică Băile Herculane Situată la numai 1,5 km de stațiunea balneară Băile Herculane pe E70 Timișoara-București, Pensiunea Casa Ecologică este alegerea perfectă pentru petrecerea concediului oferind o gamă variată de servicii  care vin în întâmpinarea satisfacerii cerințelor clienților, cu calitate și bun gust.

Pensiunea Casa Ecologică oferă posibilitatea petrecerii unei vacanțe de neuitat, punând la dispoziție numeroase posibilități de recreere și odihnă.

Compusă din 2 corpuri de pensiune cu 2 apartamente și 7 camere duble, un complex de 15 căsuțe cu băi proprii și un bungalow de 8 locuri, pensiunea oferă servicii de cazare în camere cu 2, 3 sau 4 locuri, dotate cu baie proprie, cabine de duș, televizor , frigider.

Capacitatea de cazare este de 55 locuri, la solicitări putându-se extinde până la 70 de locuri.
Atractivă din multe puncte de vedere, atăt datorită tarifelor mici practicate cât și a bazei materiale, Pensiunea Casa Ecologică se dorește a fi un partener demn de luat în seamă.

Factori naturali: climat de depresiune intramontană, cu influențe submediteraneene, sedativ-indiferent; ape minerale izotermale și hipertermale (38-60 grade Celsius), slab radioactive, hipotone, cu diferite compozitii chimice: * sulfuroase, clorurate, calcice, sodice, oligominerale.

2.2. Impactul turistic în mediu Derularea activităților turistice necontrolate, ”fără a ține seama de minimele standarde de amenajare turistică și exploatare poate conduce la degradarea mediului și a resurselor turistice. Aceste aspecte sunt influențate de două mari grupe de factori” :

►factori rezultați ai dezvoltării industriei, agriculturii, transporturilor și altor domenii de activitate);

► factori care sunt rezultatul utilizării mediului pentru turism și agrement”.

Chiar dacă unitățile turistice nu agresează mediul, precum unitățile industriale, nu se poate ascunde faptul că și turismul are influențe negative asupra mediului ambiant. Impactul pozitiv al turismului asupra mediului este reprezentat de:

● creșterea numărului de unități de cazare, îndeosebi în așezările urbane și rurale defaforizate; ● sporirea numărului de unități de alimentare publică, prin sprijinirea inițiativelor locale pentru valorificarea bucătăriei tradiționale și utilizarea produselor locale specifice (vinuri, brânzeturi, produse de carne, legume și fructe);

● crearea condițiilor de agrement – divertismente adecvate și diversificate punând în valoare resursele locale;

● dezvoltarea unui comerț specific cu produse de artizanat, albume, pliante, hărți, ghiduri; ● modernizarea principalelor căi de comunicație și de acces spre punctele de interes turistic; ● activitățile turistice pot intervenii în asigurarea unor servicii care să se integreze ambiental și situate la prețuri rezonabile;

● oferă formare profesională performantă, specializare a tuturor actorilor din turism (îndesebi,ghizi);

● crearea condițiilor pentru a evita una dinhibele turismului românesc și nu numai:sezonalitatea;

● creștea veniturilor locale și generale, prin încurajarea de noi investiții în turism. Impactul negativ al turismului asupra mediului este reprezentat de;

● circulația turistică haotică cu consecințe nefaste asupra componentelor naturale.

● inexistența spațiilor specifice popasurilor, campării corturilor, în arealele de mare atractivitate turistică;

● distrugeri cauzate de turismul automobilistic prin parcarea și circulația în locuri interzise; ● exploatarea intensivă a resurselor naturale cu valențe turistice (ape minerale, nămoluri, gaze de mofetă, plaje, apa lacurilor sărate);

● structurile turistice de primire, alimentație publică prezintă dotări de folosire a energiei alternative, a reciclării și epurării apelor utilizate, depozitării și compostării gunoaielor.

În condițiile în care asistăm la dorința firesc umană de a călători, manifestată tot mai intens, consecințele negative ale turismului se pot manifesta astfel:

● tendința de extindere a structurilor și diversificarea unor prestații turistice, în loc de utilizarea complexă a dotărilor existente; creșterea gradului de urbanizare a localităților; fluxul extins de turiști conduce la suprasaturarea infrastructurilor turistice existente și diversificarea formelor de poluare.

2.3. Relația turism durabil – mediu Deși Tratatul de Aderare la Uniunea Europeana nu conferă competențe specifice în turism, se recunoaște faptul că acțiunile U.E ar trebui să includă și măsuri pentru sectorul turistic, care să contribuie la îndeplinirea celorlalte sarcini pentru domeniile aflate în interdependență cu turismul, dar care sunt stabilite în mod clar, în tratat, unul dintre aceste domenii este în mod sigur, mediul.

Dezvoltarea turismului durabil depinde de existența unui mediu curat deoarece acesta este “materia primă”, obiectul și domeniul de activitate. Realizarea obiectivelor de mediu în privința turismului depinde de măsurile întreprinse în transporturi, managementul apelor și deșeurilor și, mai ales, măsurile luate la nivel național și local,chiar în cadrul industriei turismului.

2.3.1. Mediul ambiant factor al dezvoltării durabile a turismului

Protecția mediului ambiant constituie una din problemele care preocupă omenirea din ce în ce mai mult. Datorită faptului că poluarea (în toate formele ei: aer, apă, sol) este un fenomen complex și care nu recunoaște frontiere, din anii ’80 au început să se cristalizeze anumite politici de protecție a mediului ambiant.

Mediul ambiant și resursele naturale au fost considerate simple instrumente ce servesc creșterii economice neglijându-se costul degradării și al pagubelor aduse mediului și sănătății umane. Mediul înconjurator, natural sau antropic, constitue resursa de bază a industriei turistice. Turismul este adesea privit ca o formă inofensivă a dezvoltării industriale comparativ cu alte industrii. Degradarea mediului înconjurator și a resurselor turistice se datorează dezvoltării economice și factorii care provin din folosirea mediului înconjurator pentru turism și agrement.

a) Factorii rezultați din intensificarea dezvoltării economice: ■ poluarea aerului produsă de industrie: cele mai nocive industrii pentru turism, în ordine descrescătoare sunt industria energetică, metalurgică, chimia, petrochimia, a materialelor de construcție, de prelucrare a lemnului și alimentației; poluarea apei: cu implicații grave asupra atractivității zonelor turistice; poluarea solului: poluanții proveniți fie din apa ploilor contaminate cu substanțe chimice, fie prin deversări de deșeuri, pesticide conduc la degradarea apelor freatice și a apelor de suprafață utilizate în balneoturism și agrement; poluarea sonoră: conduce la deranjarea turiștilor, mai ales în stațiunile balneo-climatice, conducând astfel la reducerea eficacității tratamentelor; poluarea peisajului: care reprezinta cea mai valoroasa resursa a potențialului turistic; degradarea pădurilor: în urma unor exloatări intense, care au condus la degradarea peisajului, diminuarea posibilităților de autopurificare a admosferei din jurul localităților etc; degradarea rezervațiilor naturale și a monumentelor naturii datorită activităților economice necontrolate și degradarea obiectivelor turistice antropice cu substanțe poluate care contribuie la dispariția unor monumente istorice, artistice, precum și factori antropici sau naturali. b)Factorii care provin din folosirea mediului înconjurator pentru turism și agrement. Resursele mediului reprezintă întreaga gamă a factorilor non-economici care caracterizează o zonă și care influențează turismul și satisfacția celor ce practică turismul. Această definiție a turismului include factori diverși care luați împreună pot influența dorința turistului de a se întoarce într-o zonă dată: resursele naturale (calitatea apei mării sau atractivitatea zonei), ospitalitatea localnicilor, tradițiile locale, prezența unor opera de artă și a unor monumente istorice bine conservate.

Astfel se poate distinge: ◙ mediul natural: pământul (plaje, munți etc.) aerul, apa, clima, faună și floră. Ecosistemul natural este fără îndoială și cel mai dificil de controlat dintre resursele mediului. ◙ mediul socio-cultural: întregul set de tradiții, obiceiuri, istorie, artă, ospitalitate și cultură care caracterizează o zonă. Această categorie include înainte de toate climatul. ◙ mediul social în care se desfășoară activități turistice (relația dintre localnici și turiști, prezența unor grupuri de extremiști, tensiuni sociale).

◙ mediul economic (urban): această categorie denumită și “mediul artificial” include transportul, comunicațiile și în general toate serviciile prestate atât pentru localnici, cât și pentru turiști. Degradarea mediului se manifestă pe arii tot mai largi. Sezonul de vârf a activității turistice poate uneori să ducă la un consum excesiv de apă, afectând rezervele de apă și astfel crește riscul poluării, fie prin reflux netratat de apă, fie prin posibila infiltrare a apei mării, fie prin ambele variante. În unele cazuri, deși apa de băut nu este de fapt poluată, ea nu corespunde calitativ și trebuie supusă unui intens tratament de purificare. Ocazional, dezvoltarea turismului într-o zonă poate determina și acțiuni de conservare a mediului fie a zonei respective, fie a unor zone învecinate. Această tendința poate fi observată când valorile naturale a unei zone (frumusețea peisajului, prezența unor animale sau plante rare) devin ele însele principala atracție turistică. În acest caz au loc acțiuni concentrate din partea celor implicați în activitatea turistică în ceea ce privește protejarea și îmbunătățirea calității mediului. Aceste intervenții au uneori ca rezultat crearea unor parcuri naturale, dar de cele mai multe ori, problema protecției mediului nu este privită în ansamblu, principalul obiectiv fiind atracția turistică.

Situația mediului natural așa cum apare ea astăzi comparativ cu cea de acum 22 de ani pare să se fi înrăutățit în aproape toate zonele. Condițiile de mediu s-au îmbunătățit sau în cel mai fericit caz au rămas mai mult sau mai puțin neschimbate.

Și asupra mediului socio-cultural, dezvoltarea turismului are efecte negative:

a) pierderea identității și tradițiilor culturale ale comunităților locale;

b) dispariția ocupațiilor tradiționale;

c) limitarea oportunităților profesionale datorită dominației economice a turismului;

d) slaba motivare profesională: apare datorită îmbogățirii ușoare și rapide, cel puțin în primele faze ale dezvoltării turismului, în general fiind interesați mai mult de obținerea uni profit datorat poziției comerciale decât activității turistice;

e) subordonarea culturală a obiectivelor industriei turistice;

f) subordonarea față de decidenții externi;

g) competiția dintre rezidenți și turiști în ceea ce privește cumpărarea sau închirierea unor apartamente; h) imigrarea unor părți sociale marginalizate care desfășoară activități ilegale sau parțial legale; i) probleme de securitate socială (infracțiuni). Dezvoltarea turismului are însă și efecte positive din punct de vedere socio-cultural: a) creșterea veniturilor rezidenților;

b) ample oportunități pentru munca și pentru afacerile conexe ale turismului;

c) contactul cu alte culturi;

d) îmbunătățirea standardelor culturale și educaționale;

e) posibilitatea de refacere a stării de sănătate și forței de muncă a oamenilor.

Efectele negative cresc odată cu nivelul dezvoltării turistice. În stațiunile tradiționale care au cunoscut o mare dezvoltare în secolul al XIX-lea, structurile sociale s-au adoptat la modelul turistic. În această situație, cultura locală include cultura turiștilor sau mai degrabă cultura turistica a devenit parte constitutivă a tradiției stațiunii. Pe de altă parte, în acele domenii de activitate care s-au dezvoltat în ultimii ani au avut loc schimbări rapide ale organizarii socio-economice, iar localnicii și autoritățile locale au întâmpinat dificultăți considerabile în reconcilierea tradițiilor și practicilor cu creșterea noii industrii. Efectele pozitive sunt mult mai marcante atunci când există o autoritate locala sau regională capabilă să regularizeze creșterea industriei turismului. Indiferent dacă stațiunea este veche sau nouă este relativ ușor să pornești o afacere în domeniul turistic chiar dacă ai rezerve de capital relativ modeste sau să prestezi munci de sezon ceea ce reprezintă un supliment important pentru venitul familiei. Și asupra mediului urban, dezvoltarea turismului are o serie de efecte negative :

a) urbanizarea supraintensivă;

b) uniformitatea / anonimatul zonelor turistice. Există două posibilități: fie clădirile au o arhitectură tipică într-o manieră standardizată și impersonal (în mod special în cazul echipamentelor pentru agrement);

c) supraîncălzirea capacităților de primire;

d) trafic excesiv;

e) cladiri ilegale;

f) degradarea mediului urban și a structurilor turistice datorită întreținerii insuficiente. Nu este un fenomen generalizat dar poate fi observat în cazul unei competitivități bazate pe prețuri când au loc reduceri ale capitalului destinat întreținerii;

g) poluarea prin inestetic (se datorează unei varietăți de factori: de la calitatea săracă a arhitecturii cladirilor până la lipsa regulilor privind semnele și siglele comerciale); h) poluarea sonoră. Există însă și o serie de efecte pozitive pe care turismul prin dezvoltarea sa le are asupra mediului urban:

a) prestarea de servicii publice și private peste nivelul mediu al orașelor de aceeași mărime; b) preocuparea pentru imaginea orașului poate îmbrăca forme diferite de la procurarea pentru strângerea deșeurilor menejere la cea pentru echipamente și infrastructură;

c) conservarea și păstrarea arhitecturii locale;

d) refacerea clădirilor avariate și a zonelor rurale deteriorate.

Schimbările mediului înconjurator contribuie la creșterea sau descreșterea competitivității turismului. Factorii de mediu care induc o dezvoltare a activității turistice sunt:

♦ utilizarea, protecția și îmbunătățirea zonelor cu o mare frumusete a peisajului natural;

♦ îmbunătățirea transporturilor și a rețelei de comunicații;

♦ realizarea de porturi turistice;

♦ ospitalitatea localnicilor;

♦ protejarea și îmbunătățirea mediului urban (grădini, flori,curațenie, revitalizarea centrului istoric al orașului);

♦ existența unui sistem de purificare a apei folosite. Poluarea apelor mării, infrastructurile, supraglomerarea, poluarea sonoră, degradarea unor zone turistice, construirea excesivă, proasta calitate a utilizării spațiului urban sunt factori care determină scăderea competivității turismului.

Nu toate efectele negativele ale dezvoltării turismului asupra mediului se constitue în efecte negative asupra competitivității turismului și aceasta pentru că unele din efectele negative ale dezvoltării turismului sunt observate numai de către localnici, nu și de către turiști, iar unele din scimbările negative ale mediului sunt apreciate de turiști ca fiind atractive. 2.3.2. Starea ariilor naturale din judetul Mehedinți

Județul Mehedinți se remarcă printr-o biodiversitate specială, fiind singurul județ din regiunea S-V Oltenia pe teritoriul căruia se întâlnesc cele mai multe categorii de arii naturale protejate (parc național, parc natural, geoparc). Severinul este un oraș cald și luminos, este patria migdalului, smochinului, liliacului, teiului și castanului, arborilor exotici: magnolia, nucul caucazian, Gingko biloba, cea mai veche specie de pe glob.
Pentru ceea ce exprimă, de regulă, un oraș de margine, Severinul este o excepție. El nu mărginește, ci dezmărginește. .
E vremea când putem spune că acest județ este CETATEA noastră. Conform O.U.G. nr. 57/2007, privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, parcul național se definește astfel: “ acea arie naturală protejată al cărei scop este protecția și conservarea unor eșantioane reprezentative pentru spațiul biogeografic național, cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic, floristic, faunistic, hidrologic, geologic, paleontologic, speologic, pedologic sau de altă natură, oferind posibilitatea vizitării în scopuri științifice, educative, recreative și turistice”.

Parcurile naturale “sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protecția și conservarea unor ansambluri peisagistice în care interacțiunea activităților umane cu natura de-a lungul timpului a creat o zonă distinctă, cu valoare semnificativă peisagistică și/sau culturală, deseori cu o mare diversitate biologică”.

Geoparcul reprezintă un concept lansat și susținut de UNESCO, în parteneriat cu Rețeaua Europeană a Geoparcurilor. El este un teritoriu ce cuprinde elemente de interes geologic deosebit, alături de elemente de interes ecologic, arheologic, istoric și cultural. Geoparcul este o zonă cu așezări umane astfel gestionate încât să constituie modele de dezvoltare a comunităților în armonie cu mediul natural.

Rezervațiile naturale sunt acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt protecția și conservarea unor habitate și specii naturale importante sub aspect floristic, faunistic, forestier, hidrologic, geologic, speologic, paleontologic, pedologic.

Suprafața protejată din județul Mehedinți este de 222.715 ha (45,4% din suprafața județului), incluzând suprafața ariilor naturale protejate de interes județean, național și comunitar.

Rezervațiile naturale din județ se clasifică, după scopul conservării, astfel:

► 1). REZERVAȚII FORESTIERE (zone de teren bine delimitate care se conservă ca habitate naturale pentru protecția unor specii de plante amenințate cu dispariția, măsurile de conservare fiind prioritare în raport cu alte interese): pădurea Stârmina, Gârbovăți, Lunca Vânjului.

Padurea de liliac Ponoarele Cheile și Peștera Topolniței

► 2). REZERVAȚII BOTANICE (zone de teren bine delimitate care se conservă ca habitate naturale pentru protecția unor specii de plante și animale amenințate cu dispariția, măsurile de conservare fiind prioritare în raport cu alte interese): izvorul și stâncile de la Camăna; Gura Văii-Hârciorova; dealul și valea Oglănicului; pădurea de liliac Ponoarele; pereții calcaroși de la izvoarele Coșuștei; dealul Duhovnei, Văranic; Cornetul Babelor și Cerboanei, Piatra Incălecată; Cheile Coșustei; Cornetul Bălții; tufărișurile mediteraneene de la Isverna; pădurea Drăgiceanu; vârful lui Stan; valea Testea; Cornetul Băii și Valea Mănăstirii; tufărișurile mediteraneene Cornetul Obârșea – Cloșani; Cracul Găioara, Crucii, Fața Virului.

► 3). REZERVAȚII SPEOLOGICE (zone protejate, care asigură conservarea formațiunilor carstice (suprafață și subteran) și fauna cavernicolă din interiorul peșterilor.): Cheile Topolniței și Peștera Topolniței; Peștera Epuran, Isverna. ► 4). REZERVAȚII PALEONTOLOGICE (zone protejate, care asigură conservarea formațiunilor carstice (suprafață și subteran) și fauna cavernicolă din interiorul peșterilor.) : locul fosilier Bahna, Șvinita, Pietrele Roșii, Malovăți. ► 5). REZERVAȚII COMPLEXE (zone protejate, care asigură conservarea structurilor ecologice reprezentative și a diversității biologice, a florei și faunei, a unor elemente geomorfologice deosebite care reprezintă bogății de neprețuit pentru valoarea lor științifică, didactică, terapeutică și peisagistică): rezervația complexă Cazanele Mari și Cazanele Mici, Complexu Ponoarele.

►6). ZONA UMEDĂ: Hinova – Ostrovul Corbului,Gârla Mare –Salcia.

Hinova – Ostrovul Corbului Gârla Mare – Salcia

Porțile de Fier Laleaua de Cazane

Parcurile naționale și naturale din Județul Mehedinți: ►Parcul național Domoglet . În județul Mehedinți, Parcul Național Domogled -Valea Cernei cuprinde următoarele rezervații distincte: Vârful lui Stan-Comuna Isverna (120,0 ha); Valea Țesna- Comuna Balta (160,0 ha). ►Parcul natural Porțile de Fier corespunde categoriei a V-a a Uniunii Internaționale de Conservarea Naturii: „O arie terestră, cu zonă costieră sau marină, după caz, unde interacțiunea omului cu natura de-a lungul timpului a generat o suprafață cu trăsături distincte, cu valori semnificative estetice, ecologice și/sau culturale și adesea cu o diversitate biologică mare”.

Ariile naturale protejate din Parcul Natural Porțile de Fier (în județul Mehedinți) sunt: Rezervația naturală Gura Văii – Vârciorova, Rezervația naturală Valea Oglănicului, Rezervația naturală Dealul Duhovnei , Rezervația naturală Cazanele Mari și Cazanele Mici, Rezervația naturală Locul fosilifer Svinița, Rezervația naturală Locul fosilifer Bahna , Rezervația naturală Cracul Găioara, Rezervația naturală Cracul Crucii, Rezervația naturală Fața Virului, Rezervația Naturală Dealul Vărănic.

Printre activitățile turistice ce pot fi desfășurate în Parcul Natural Porțile de Fier pot fi menționate:

■ turism montan (trasee turistice marcate: există un număr de 10 trasee turistice în partea de E a parcului, precum și alte 2 trasee care leagă localitățile cu populația de etnie cehă); croaziere pe Dunăre (plecare din Orșova); turism științific (pentru habitatele și speciile de plante și animale protejate, structuri geologice, peșteri, obiective arheologice și colecții etnografice); birdwaching ( în zonele umede din partea de V a Parcului); pescuit sportiv (pe Dunăre – somn, crap, șalău, cegă, etc, iar pe râurile interioare – păstrăv, mreană, clean etc.); festivități și sărbători tradiționale (Nedei, sărbători ale minorităților, festivaluri cultural-artistice); bucătăria tradițională (specialități din pește, carne de capră, produse lactate, legume, dulciuri); turism nautic internațional (croaziere pe diferite sectoare ale Dunării); sporturi nautice pe Dunăre (canotaj, caiac-canoe, ski-jet); ciclism de tură și mountain-bike; turism ecumenic (obiective religioase); vizitarea morilor de apă de pe văile Elișeva, Povalina, Camenița.

Parcul natural Porțile de Fier

Peștera Ponicova

Frumusețea peisajului Parcului Natural Porțile de Fier este pigmentată de zone de mare atracție turistică:

– Stânca Băbăcai – o spectaculoasă ivire în apele Dunării; Neck-ul vulcanic Trescovăț – o înălțare semeață din porfir cuarțifer;Grebenul – înfățișează cutările straturilor geologice; “Amfiteatrul” de la Svinița – o interesantă formațiune naturală. ►Geoparcul Platoul Mehedinti cuprinde 16 rezervații științifice declarate prin Legea nr. 5/2000: Cornetul Băii și Valea Mănăstirii; Cornetul Bălții; Cheile Coșuștei; Cornetul Babelor și Cerboanei; Pereții calcaroși de la izvorul Coșuștei; Pădurea Borovăț; Peștera lui Epuran; Peștera Topolița și Cheile Topolniței; Pădurea de pe Muntele Drăghiceanu; Tufărișurile mediteraneene de la Isverna; Cornetul Piatra Încălecată; Izvorul carstic cu stâncăriile de la Camăna; Pădurea de liliac de la Ponoare; Complexul carstic de la Ponoare; Tufărișurile mediteraneene Cornetul Obârșia-Cloșani; Peștera Isverna (declarată prin H.G. 2151/2004).

Podul Natural de la Ponoare (Podul lui Dumnezeu)

CONCLUZII

►Severinul este un oraș cald și luminos, este patria migdalului, smochinului, liliacului, teiului și castanului, arborilor exotici: magnolia, nucul caucazian, Gingko biloba, cea mai veche specie de pe glob.

►Ceea ce trăim noi astazi și anume acest zbucium natural reprezintă rezultatul relației pe care omul îl are cu mediul, deoarece acesta este la originea tuturor problemelor ecologice. Omul joacă un rol dublu în această priviința și anume:

-pe de o parte, el este la baza deteriorării mediului ambiant;

-și în același timp este victima acestei degradări.

►Omenirea traiește foarte multe drame în momentul de față, ca urmare a propriei civilizații, printre care cele mai afectate se numară mediul înconjurator și sănătatea. În decursul a mai multor ani au fost defrișate păduri ducând astfel la încalzirea globală care pune în pericol

echilibrul natural.

►Dezvoltarea durabilă se referă la protejarea nevoilor generațiilor viitoare, precum și ale generației prezente.

►Dezvoltarea economică are loc în contextul unor sisteme ecologice. Este știut că, în esență, ecoturismul reprezintă unitatea dintre biocenoză (totalitatea ființelor vii aflate în interacțiune și legate de un anume loc de viața, cu o componentă determinată, istoricește formată și autoreglabilă) și biotop (habitat), exprimând relațiile insolubile dintre organismele vii și factorii abiotici.

►Turismul durabil nu este și nu trebuie să fie un paceu al guvernaților,este o formă de turism care ne privește pe toți și care ne solicită responsabilitate,chiar implicare.

Turismul durabil –o necesitate sau o oportunitate pentru derularea unui fenomen turistic de calitate,tema lucrării de licență subliniază nu numai la nivelul României ,ci și ,concret,în arealul județului Mehedinți,presărat cu pitorești areale de protecție naturală,rezervații naturale și un parc natural,că este și timpul și cazul,dacă ne dorim cu adevărat un act turistic care să ne ofere satisfacție, să acordăm atenția cuvenită naturii,cea care ne oferă în continuare pe gratis tot ceea ce turismul durabil fructifică.

.

BIBLIOGRAFIE

Adina Liana Camarda – Strategii de dezvoltare durabilă a turismului în țara Bârsei, Editura Uranus, 2008

Mazilu Mirela – Turismul și dezvoltarea durabilă, Editura Universitaria Craiova, 2011.

Mazilu Mirela – Geografia Turistică, Editura Didactică și

Pedagogică, București, 2007.

Mazilu Mirela – Cooperare transfrontalieră: locul și rolul ei în

promovarea unui turism durabil, Editura

Universitaria, Craiova, 2006.

Mitroi Mirela – Pour un tourism durable, Editura Universității

Petru Maior, Târgu Mureș, 2004.

Minciu R. – Economia turismului, Editura Uranus,

București, 2000.

N. N. Constantinescu – Economia protecției mediului natural, Editura Politica, Bucuresti, 1976.

P. Nistoreanu – Ecoturism și turism rural, Editura ASE, 2006 -Managementul în turism, servicii – Ecologia în industria ospitalității, Editura ASE, 2006

Istrate I. -Economia turismului și mediului înconjurator, Bran Florina Editura Economica, 1996, pag 224

Rosu Anca Gabriela

10 . Gabriela Stanciulescu -Managementul turismului durabil în țările

Radu Emilian Riverane Mării Negre, Editura All Beck 2000

Gabriela Tigu

Puiu Nistoreanu

Claudia Diaconescu

Mihaela Grofu