Conceptul de Consiliere Si Dimensiunile Sale

ARGUMENT

Se spune că secolul în care trăim este un secol al vitezei și chiar al dezvoltării premature . O parte din vechea generație (ex. bunicii , parinții noștri ) consideră că suntem dezvoltați intelectual dar degenerați moral .

„O minte sanătoasă , într-un corp sănătos”- am încercat să obțin prin această lucrare un răspuns în legatură cu stilul de viață al adolescenților , cu importanța rolului unui consilier în școală și un răspuns în legatură cu cele mai uzate moravuri : alcoolul și tutunul între tinerii liceeni .

În elaborarea acestei lucrări am pornit de la necesitatea de a afla și a găsi soluții pentru adolescenții care aleg un stil de viață pathogen . Una dintre soluții este chiar întreținerea unei relații de comunicare permanentă cu consilierul școlii . Trebuie să subliniez faptul că acțiunea de consiliere nu trebuie confundată cu lecția sau cu alte forme de organizare ale activitații didactice . Consilierea se face la cabinetul de consiliere sub forma unor sedințe , în cadrul cărora se dezvoltă un tip special de relație – relația de consiliere .

În lucrarea de față am început cu prezentarea unor aspecte generale privind consilierea , apariția și dezvoltarea consilierii școlare, unde am aflat că activitatea de consiliere își are originea în orientarea și selecția profesională , activitate conturată practic și fundamentată teoretic la începutul secolului XX , în Statele Unite ale Americii .

În continuare am vorbit despre personalitatea consilierului școlar și competențele sale unde important de reținut este faptul că , consilierul școlar îndeplinește multiple roluri în unitatea în care lucrează . El este în același timp educator , consultant în probleme de educație și instrucție , mediator de conflicte și psiholog al elevilor , profesorilor și părinților . Am încheiat capitolul I cu prezentarea pe scurt a principiilor și scopurilor consilierii educaționale în școală .

În cel de-al doilea capitol am vorbit despre stilul de viață al adolescentului și despre comunicare și conflict în mediul școlar . Am încercat prin lucrarea de față să explic care sunt comportamentele de risc la adolescenți prezentând pe rând unele dintre dependențe dar și cum se poate forma un stil de viață sănătos . Un alt aspect important pe care am încercat să-l prezint în lucrarea de față a fost riscul de suicid la copii și adolescenți fapt îngrijorător deoarece Romania în prezent se confruntă cu un val intens mediatizat al conduitelor suicidare .

În capitolul al III-lea “Investigații empirice asupra stilului de viață și al conflictelor la adolescenți” am încercat să văd stilul de viață al adolescentului și cât de important este rolul unui consilier în școala .

Prin cercetarea realizată mi-am propus : să aflu importanța unui consilier în școală , să decsopăr transparența elevului în comunicarea cu consilierul și să aflu starea de sănătate și viciile adolescenților .

Populația pe care s-a bazat cercetarea mea au fost elevii claselor a X-a și a XI-a ai Colegiului Național “Elena Cuza” care au răspuns promt și sincer la chestionarul aplicat .

Capitolul I : CONCEPTUL DE CONSILIERE SI DIMENSIUNILE SALE

1. Aspecte privind consilierea

Aria curricularǎ „ Consiliere și orientare” reprezintǎ un domeniu nou în planul de învatǎmânt preuniversitar. În cadrul acestei arii vor continua sǎ existe, pe de o parte, întâlnirile profesorului diriginte cu clasa. Tematica acestora este stabilitǎ de cǎtre diriginte, în acord cu programa orientativǎ a M.E.N. și cu situațiile concrete din practica școlarǎ. Aceste întalniri pot avea loc cu întregul efectiv de elevi al clasei sau doar cu o parte dintre aceștia.

Pe de altǎ parte, aria curricularǎ „Consiliere și orientare” reprezintǎ cadrul organizat de întâlnire între elevi și profesorii-consilieri, desemnați de Consiliul de administrație al școlii.

Conținutul ariei curriculare poate fi urmǎtorul :

Consiliere în probleme legate de tehnici de învǎțare eficientǎ;

Consiliere și orientare școlarǎ;

Consiliere în situații de rǎmanere în urmǎ la învǎțǎturǎ a unor elevi;

Consiliere și orientare școlarǎ pentru elevii performanți;

Consiliere în chestiuni legate de viața personalǎ;

Consiliere de specialitate, relative la predarea/învațarea disciplinelor școlare.

În învǎțǎmântul primar, orele opționale de „Consiliere și orientare” sunt susținute de învǎțǎtori, care pot lucra în echipǎ cu psihologi, pedagogi sau alți profesori-consilieri ai școlii. În învǎțǎmântul gimnazial, în școlile în care funcționeazǎ psiho-pedagogi școlari, orele de consiliere vor fi susținute cu precǎdere de cǎtre aceștia, fie individual, fie în echipǎ cu alți profesori desemnați de cǎtre Consiliul de administrație al școlii.

Aceastǎ arie curricularǎ pune accent pe urmǎtoarele aspecte:

facilitarea participǎrii la viața socialǎ a clasei, școlii și comunitǎții locale;

dezvoltarea unor strategii personale de evitare a eșecului școlar;

familiarizarea cu fișele de post ale unor familii ocupaționale;

formarea atitudinilor de acceptare a schimbǎrilor din mediul social, economic, cultural și politic în care absolventul își va desfǎșura activitatea;

participarea motivatǎ la inițierea și la derularea propriului traseu de învǎțare.

Consilierea nu trebuie sǎ fie o activitate ocazionalǎ, printre cele care au în vedere informarea periodicǎ a copiilor cu privire la siguranța circulației, SIDA, droguri, educația sexualǎ, violențǎ etc.

2. Conținutul activitǎții de consiliere

Consilierea este o relație, o formă specială de comunicare, care se stabilește între consilier și:

• individ, în scopul dezvoltării personale, a încrederii în sine;

• familie, pentru asigurarea unei siguranțe sociale și economice;

• grup, pentru a crea personal calificat disponibil la momentul potrivit;

• societate, în scopul creșterii veniturilor și a cunoașterii ca instrument

democratic.

Consilierul este un profesionist care în activitatea sa se ghidează după anumite teorii și după metode specifice domeniului; el ajută pe alții (o persoană, un grup de persoane) să-și identifice și să-și clarifice problemele.

Activitatea de consiliere implică ascultarea, e bazată pe principiul dezvoltării personale, este o formă confidențială de a oferi ajutor. Consilierul trebuie să fie deschis oricărei afilieri cu o instituție sau autoritate, să acorde atenție cadrului consilierii și circumstanțelor în care aceasta are loc, trebuie să aibă grijă de interesele personale și să nu aibă interese politice, interese ale unor instituții sau ale autorităților. La baza întregului proces de consiliere stă respectul pentru persoană și dreptul său de autodeterminare.

Consilierea trebuie să fie adecvată și să includă aspectele relevante privind opțiunile educaționale și profesionale, precum și condițiile legate de acestea. Informațiile oferite clientului trebuie să fie corecte și aduse la zi.

Consilierea tinde sǎ rezolve, simultan, douǎ aspecte extrem de importante în prezent:

asigurarea echitǎții sociale prin democratizarea permanentǎ a accesului la educație și formarea profesionalǎ și

ameliorarea continuǎ a bunei utilizǎri a resurselor umane de care societatea dispune.

Ponderea de-a lungul unui an școlar, în cadrul consilierii n-ar trebui sǎ depǎșeascǎ jumǎtate din timpul destinat fostelor ore de dirigenție.

Ce trebuie cultivat la elevi în cadrul orelor de consiliere:

cristalizarea unei imagini de sine pozitive;

sporirea responsabilitǎții personale fațǎ de sine, alții, societate;

creșterea capacitǎții de decizie (independența alegerilor personale) ;

pǎstrarea echilibrului în situații de succes și eșec;

creșterea rezistenței la frustrare, marginalizare temporarǎ, criticǎ;

autoevaluarea realistǎ a potențialelor proprii (intelectual, fizic, aptitudinal etc.);

cunoașterea clarǎ a calitǎților personale și punctelor slabe;

asumarea de obiective realiste, realizabile;

asumarea riscurilor, stǎpânirea situațiilor de incertitudine, anticiparea consecințelor;

elaborarea de soluții alternative;

adoptarea unei atitudini pozitive fațǎ de mediul înconjurǎtor.

În consecințǎ, conținutul activitǎții de consiliere constǎ în:

informarea și documentarea personalǎ;

valorificarea în grup a experiențelor personale pozitive ale elevilor și pǎrinților acestora;

activitǎți specifice și speciale inițiate de consilieri în instituții de profil (convorbire, consiliere, evaluare).

3. Apariția și dezvoltarea consilierii școlare

Consilierea își are originea în orientarea și selecția profesionalǎ, activitate conturatǎ practic și fundamentatǎ teoretic la începutul secolului XX, în Statele Unite ale Americii.

Organizarea sistematicǎ a activitǎții de consiliere a fost realizatǎ inițial de E. G. Williamson la Universitatea din Minnesota, care a folosit consilierea și progresele din psihometrie pentru a dezvolta un model de consiliere profesionalǎ sau vocaționalǎ. Acest model a fost fundamentat teoretic pe așa-numita concepție „trait and factor” (trǎsǎturǎ și factor), care a dominat consilierea școlarǎ pânǎ la sfârșitul celui de-al doilea rǎzboi mondial.

Fǎcând o incursiune rezumativǎ în istoria consilierii școlare, începând cu constituirea ei ca model de consiliere profesionalǎ și pânǎ în zilele noastre când a ajuns o activitate complexǎ de asistențǎ psihopedagogicǎ, constatǎm cǎ evoluția ei s-a derulat în strânsǎ legaturǎ cu o serie de evenimente social-politice, economice, militare, stiințifico-tehnice etc.

În concluzie, consilierea din zilele noastre nu beneficiazǎ de o bazǎ teoreticǎ unitarǎ. Existǎ mai multe teorii grupate în câteva abordǎri generale ale consilierii și psihoterapiei, iar practica propriu-zisǎ utilizeazǎ diverse tehnici și strategii împrumutate din psihologia clinicǎ, psihiatrie, sociologie, teoriile învǎțǎrii etc.

4. Personalitatea consilierului școlar și competențele sale

S-a constatat că personalitatea consilierului , dincolo de pregătirea sa profesională , este foarte importantă . Au fost , astfel , identificate o serie de caracteristici personale ale consilierului care contribuie , alături de cunoștințe și experiența practică , la succesul consilierii . Calitațile personale ale consilierului sunt reprezentate de interesul crescut față de oameni , trebuie să fie cald și comunicativ în relațiile cu oamenii , pentru a putea stabili cât mai ușor relația de încredere consilier – client , de asemenea este important să fie tolerant , sensibil la sentimentele celuilalt , analitic / sintetic, cu un bun autocontrol , creativ , să aibă capacitatea de a tolera ambiguitatea , să fie flexibil , realist și nu în ultimul rând să aibă umor .
Așadar , consilierul lucrează cu propriile sale competențe , scopul profesionistului fiind acela de a-l oglindi pe client în contextul situației cu care se confruntă , având ca scop ajutarea acestuia în a-și conștientiza mai adecvat și mai complet propriile nevoi, așteptari și posibilitați de a rezolva și depașii problemele cu care se confruntă .
Principala sarcină a consilierului școlar este de a ajuta elevii să parcurgă pașii unui demers de conștientizare , prin clarificarea , evaluarea și actualizarea sistemului propriu de valori . Capacitatea de a stabili relații interpersonale și de a comunica cu orice tip de client indiferent de nivelul său de pregatire și de manifestarile psihocomportamentale ale acestuia , pare să fie cea mai dezirabilă abilitate pentru toate categoriile de consiliere .

Consilierul școlar trebuie sǎ aibǎ anumite deprinderi sociale și pedagogice, sǎ fie capabil sǎ stabileascǎ cu ușurința relații interpersonale și sǎ comunice cu orice tip de client (elev, profesor, pǎrinte), indiferent de nivelul de pregǎtire și de manifestǎrile psiho-comportamentale ale acestuia. În același timp, el trebuie sǎ aibǎ capacitatea de a asculta nu numai cu urechile asculta nu numai cu urechile, ci cu toate simțurile persoana care-i solicitǎ ajutorul. De asemenea, consilierul școlar trebuie sǎ poatǎ face distincția între ceea ce este mai important și ceea ce este mai puțin important din relatǎrile clientului sǎu.

Printre caracteristicile personale ale consilierului eficient, descrise în literatura de specialitate, mai semnificative sunt considerate urmǎtoarele: calmul și rǎbdarea, capacitatea de a asculta, viziunea pozitivǎ asupra oamenilor, deschiderea în relațiile cu semenii, capacitatea de comunicare interpersonalǎ, deschiderea la schimbare, capacitatea de a tolera ambiguitatea, simțul umorului, onestitatea și sinceritatea, capacitatea de a-și cunoaște propriile greșeli, realismul, capacitatea empaticǎ etc.

Consilierul școlar îndeplinește multiple roluri în unitatea în care lucreazǎ. El este, în același timp, educator, consultant în probleme de educație și instrucție, mediator de conflicte și psiholog al elevilor, profesorilor și pǎrinților.

Pornind de la detaliile activitǎții de consiliere, competența consilierului se extinde pânǎ la nivelul comunitǎții sociale în care trǎiește. Aceastǎ implicare în comunitate a consilierului școlar este evidentǎ încǎ din etapa de start a oricǎrui program concret de consiliere, când sunt adunate primele date despre elev, despre mediul sǎu familial și social și despre piața muncii.

Competențele consilierului școlar se structureazǎ într-un sistem ierarhic și, în același timp, complex care presupune abilitǎți și cunoștințe într-o suitǎ de activitǎți și anume: culegerea și interpretarea datelor despre personalitatea elevului și lumea profesiunilor, consilierea educaționalǎ și orientarea elevilor, consilierea psihologicǎ (individualǎ și de grup), spijinirea familiei și a personalului didactic în rezolvarea problemelor de instrucție și educație a elevilor etc.

În funcție de modul de stǎpânire al acestor competențe, precum și de abilitǎțile și pregǎtirea interdisciplinarǎ de care dispune, consilierul școlar își va putea îndeplini atribuțiile și responsabilitǎțile profesionale ce derivǎ din statutul și rolul pe care le deține în școalǎ.

5. Principiile și scopurile consilierii educaționale în școalǎ

5.1. Principiile consilierii psihopedagogice

La fel ca și în consilierea adulților, unde relația de consiliere are o influențǎ hotǎrâtoare, este unanim acceptat faptul cǎ relația dintre consilier și elev influențeazǎ, într-o mare mǎsurǎ, eficacitatea procesului de consiliere psihopedagogicǎ în școalǎ. Pentru ca aceastǎ relație sǎ fie eficientǎ, consilierul trebuie sǎ respecte, în activitatea de consiliere școlarǎ, câteva principii fundamentale.

Responsabilitatea pentru dezvoltarea clientului îi revine acestuia și nu consilierului. Din capul locului, consilierul trebuie sǎ manifeste un respect autentic pentru clientul sǎu. Acest lucru presupune sǎ-l accepte ca pe un individ unic, cu calitațile și defectele sale, în sensul cǎ trebuie sǎ respecte clientului atât dreptul de a avea succes, cât și dreptul de a eșua în activitatea de consiliere.

Relația de consiliere este permisivǎ. Permisivitatea relației de consiliere rezidǎ în faptul cǎ cei doi parteneri pot întrerupe, oricând ei doresc acest lucru. De asemenea, permisivitatea relației presupune neîngrǎdirea de cǎtre consilier a libertǎții clientului de a avea propriile sale idei și concepte, opinii și convingeri. În caz contrar, relația de consiliere dobândește dimensiuni coercitive.

Consilierul trebuie sǎ gândeascǎ problemele clientului împreunǎ cu acesta. Din capul locului, consilierul trebuie sǎ facǎ disticția între „a gândi cu” , „a gândi despre” și „a gândi pentru” cineva. El trebuie sǎ se axeze, în totalitate, pe „a gândi cu”, în sensul cǎ trebuie sǎ gândeascǎ împreunǎ cu clientul problemele acestuia.

Aplicarea consecventǎ a tuturor principiilor și regulilor în conformitate cu idealurile și valorile democratice. Conform acestui principiu general, consilierul trebuie sǎ accepte clientul ca individualitate unicǎ așa cum este el în realitate, cu calitǎțile și defectele sale. De asemenea, el va manifesta un respect real pentru drepturile clientului, situându-se astfel pe pozițiile valorilor și idealurilor specifice unei societǎți democratice.

5.2. Scopurile consilierii psihopedagogice în școalǎ

Consilierea școlarǎ are, prin definiție, un rol proactiv. Pe ansamblu, ea încearcǎ sǎ previnǎ situațiile de crizǎ personalǎ sau educaționalǎ în școalǎ și, în același timp, urmǎrește dezvoltarea personalǎ, educaționalǎ și socialǎ a elevilor. De asemenea, consilierea școlarǎ trebuie sǎ asigure oportunitǎțile ca elevul sǎ-și urmǎreascǎ propria sa dezvoltare mentalǎ și sǎ înțeleagǎ cǎ acest lucru este jalonul sǎu principal de atins.

În cazul consilierii psihologice, ca dimensiune a consilierii școlare, scopurile urmǎrite pot fi grupate și descrise pe patru nivele relativ distincte: a) scopuri fundamentale; b) scopuri formulate de pǎrinți; c) scopuri formulate de consilier; d) scopuri ale elevului (copilului).

La primul nivel se situeazǎ sopurile fundamentale. Aceste scopuri au aplicabilitate globala pentru toți elevii aflați în consiliere. Pe parcursul unui ciclu de școlaritate, consilierul va urmǎri ca procesul de consiliere sǎ permitǎ elevului:

Sǎ-și exprime atitudinea cu privire la problemele emoționale dureroase;

Sǎ atingǎ un asemenea nivel de conștientizare, care sǎ-i permitǎ sǎ-și priveascǎ propriile gânduri, sentimente și comportamente și sǎ poatǎ vorbi despre ele;

Sǎ se simtǎ bine cu el însuși;

Sǎ-și recunoascǎ forțele și capacitǎțile sale, sǎ-și recunoascǎ limitele și sǎ aibǎ o atitudine pozitivǎ fațǎ de situația sa realǎ;

Sǎ se adapteze confortabil la mediul în care trǎiește (familie, școalǎ).

La nivelul al doilea se situeazǎ scopurile formulate de pǎrinți. Este vorba de scopuri bazate de obicei pe comportamentele curente ale copilului și pe rezultatele sale școlare. Întrucât pǎrinții doresc întotdeauna pentru copilul lor sǎ învețe mai bine, sǎ asculte de educatori și sǎ se comporte civilizat cu cei din jur (colegi, pǎrinți, profesori și alții), ei inițiazǎ și susțin consilierea copilului.

La nivelul al treilea se situeazǎ scopurile stabilite de consilier. Aceste scopuri apar, de regulǎ, ca o consecințǎ a ipotezelor consilierului. Este vorba de ipoteze cu privire la cauzele pentru care elevul manifestǎ anumite atitudini și comportamente indezirabile.

La nivelul al patrulea se situeazǎ scopurile elevului. De regulǎ, aceste scopuri apar pe parcursul procesului de consiliere. Este vorba de scopuri proprii copilului, generate de materialul cognitiv și afectiv adus de el în ședința de consiliere, chiar dacǎ nu întotdeauna copilul este și capabil sǎ le formuleze precis.

În unele situații, aceste scopuri se potrivesc cu cele ale consilierului, dar în altele diferǎ.

Dacǎ activitatea de consiliere este condusǎ într-o manierǎ corectǎ, atunci scopurile fundamentale și scopurile elevului vor fi atinse cu maximǎ certitudine. Realizarea acestui deziderat presupune însǎ ca stabilirea scopurilor în cadrul activitǎții de consiliere sǎ fie un proces consultativ și interactiv, cu participarea elevilor și pǎrinților acestora.

Capitolul II : STILUL DE VIATA AL ADOLESCENTULUI

1. Stil de viațǎ sanogen și stil de viațǎ patogen

Stilul de viațǎ se referǎ la totalitatea deciziilor și acțiunilor voluntare care ne afecteazǎ starea de sǎnǎtate. Stilul de viațǎ sǎnǎtos (sanogen) joacǎ un rol esențial în promovarea și menținerea îmbolnǎvirilor. Stilul de viațǎ negativ (patogen) este format din comportamente de risc pentru starea de sǎnǎtate. Comportamentele de risc au consecințe negative, pe termen scurt și lung, asupra sǎnǎtǎții fizice și psihice și, în consecințǎ, reduc calitatea vieții și starea de bine a persoanei.

Studiile în domeniu (Sarafino, 1994) au identificat un set de comportamente protectoare sǎnǎtǎții:

a dormi între 7 și 9 ore;

a lua micul dejun regulat;

a nu consuma alimente între mese;

menținerea greutǎții în limite normale;

a nu fuma (activ și pasiv);

a nu consuma alcool decât ocazional;

a face exerciții fizice regulat.

Factorii comportamentali de risc au un rol important în etiologia și evoluția bolilor. Comportamentele de risc, care sunt în relație cu cele mai importante cauze de deces sunt:

fumatul, sedentarismul, alimentația necorespunzǎtoare, stresul – în tulburǎrile cardiovasculare;

fumatul, consumul de alcool, alimentația neechilibratǎ, expunerea la soare neprotejat – în cancer;

alimentația neechilibratǎ, stresul, sedentarismul – în accidentele vasculare cerebrale;

consumul de alcool, droguri, conducerea fǎrǎ utilizarea centurilor de siguranțǎ, stresul – în accidente (inclusiv accidente de mașinǎ).

Formarea stilului de viațǎ sǎnǎtos

Modelul convingerilor despre sǎnǎtate (Health Belief Model – HBM) a fost dezvoltat pentru a explica modul de formare a comportamentelor relaționate cu sǎnǎtatea. Conform acestui model, un comportament se formeazǎ prin evaluarea de cǎtre individ a douǎ componente:

percepția amenințǎrii bolii sau comportamentului de risc

costurile și beneficiile comportamentului

Percepția amenințǎrii este influențatǎ de informațiile pe care un tânǎr le are despre acel comportament sau boalǎ și este influențatǎ de trei factori:

valorile generale privind sǎnǎtatea („ Sunt preocupat de sǎnǎtatea mea”);

convingerile privind vulnerabilitatea la o anumitǎ boalǎ („ Mama mea este superponderalǎ așa cǎ și eu voi fi superponderalǎ”);

convingerile despre consecințele bolilor („ Voi muri dacǎ am cancer pulmonar”).

Teoria planificǎrii comportamentale (Fishbein & Ajzen, 1986) este o teorie cognitivǎ care explicǎ formarea comportamentelor sǎnǎtoase sau de risc prin trei componente: atitudinile fațǎ de un comportament specific, normele subiective fațǎ de comportament și percepția controlului (intern și extern) comportamental.

Teoria autoeficacitǎții (Bandura 1982). Autoeficacitatea se referǎ la convingerea unei persoane în capacitǎțile sale de a-și mobiliza resursele cognitive și motivaționale necesare adoptǎrii unor comportamente. Autoeficacitatea este un proces cognitiv care genereazǎ opțiuni, emoții, motivații și comportamente. Acest proces este influențat de:

perceperea succeselor și eșecurilor din performanțele anterioare;

observarea comportamentelor celorlați;

feedback-ul celorlalți;

starea noastrǎ fiziologicǎ.

Un tânǎr care încearcă sǎ renunțe la fumat și are frecvente eșecuri își dezvoltǎ un sentiment scǎzut de autoeficacitate, ceea ce îl face sǎ renunțe la modificarea comportamentului.

Conștientizarea tinerilor în legaturǎ cu acest proces este importanța pentru formarea și menținerea comportamentelor corespunzǎtoare unui stil de viațǎ sǎnǎtos. De cele mai multe ori, adolescenții adoptǎ comportamentul de risc pentru a face fațǎ unor situații, ignorând consecințele de lungǎ duratǎ ale acestuia.

Funcțiile comportamentelor de risc pentru tineri (Nutbeam, Booth, 1994):

exprimarea opoziției fațǎ de autoritatea adultului și normele convenționale ale societǎții – ex. consumul de droguri;

o modalitate de a se identifica cu grupul și de a fi accept de grup – ex. fumatul;

exprimarea și confirmarea valorilor identitǎții personale – ex. consumul de alcool;

un semn de maturitate prin adoptarea unor comportamente adulte – ex. consumul de alcool, fumatul;

mecanism de coping, de adaptare la situațiile de stres, frustrare, inadecvare, eșec sau la situațiile anticipate ca fiind eșec – ex. consum de alcool, droguri, fumat;

o funcție de recreere, amuzament, experiențe inedite sau pentru a „rupe” rutina – ex. consumul de droguri.

Studiile în domeniu aratǎ cǎ, în general, comportamentele de risc nu apar izolate ci într-un set comportamental. Relația dintre fumat, consumul de alcool sau droguri și actele sexuale neprotejate sunt cele mai semnificative. S-a evidențiat o relație inversǎ între fumat și exercițiu fizic, tinerii care sunt activi din punct de vedere al activitǎții fizice fumeazǎ într-o proporție semnificativ mai micǎ decât cei care sunt inactivi sportiv.

Adoptarea unor comportamente de risc poate duce uneori la dependențǎ. Rolul prevenției în acest caz este esențial. Dependența de substanțe se referǎ la o utilizare repetitivǎ a unor substanțe psihoactive, în scopul producerii plǎcerii sau evitǎrii disconfortului fizic și emoțional. Dependența este de mai multe tipuri:

dependența de nicotinǎ;

dependența de alcool;

dependența de droguri;

dependența de medicamente (ex. tranchilizante, somnifere).

Toate aceste categorii enunțate formeazǎ așa-numita dependențǎ de substanțe. Existǎ însǎ și alte tipuri de dependențǎ, cum ar fi, de exemplu:

dependența de internet;

dependența de jocuri de noroc;

dependența de relații inerpersonale nesǎnǎtoase.

Dependența de tutun, alcool sau droguri parcurge mai multe etape pânǎ se produce ca atare. Este important de specificat faptul cǎ la fel ca și adulții, adolescenții și tinerii pot deveni dependenți atât de nicotinǎ, cât și de alcool și droguri.

2. Fumatul și dependența de nicotinǎ

Fumatul este unul dintre cele mai controversate comportamente nesǎnǎtoase. Multǎ vreme s-a considerat cǎ decizia de a fuma reprezintǎ o alegere în cunoștințǎ de cauzǎ; cǎ oamenii sunt bine informați în momentul în care încep sǎ fumeze și, implicit, își asumǎ responsabilitatea acestui comportament și consecințele lui . Obiceiul de a fuma este cunoscut de circa 300 de ani , dar abia după cel de al II – lea război mondial s-a răspândit în toate țările lumii . Tutunul are un conținut complex.
Majoritatea fumătorilor cunosc faptul că tutunul conține nicotină , dar puțini știu că tutunul mai conține alte aproximativ 4000 de substanțe chimice dăunătoare , dintre care peste 40 sunt cancerigene.

Fumatul rămâne cea mai importantă cauză de mortalitate și morbiditate în țările industrializate . Există studii care susțin că riscul de cancer pulmonar și tulburări respiratorii este mai mare la femei, dar pe lângă toate afecțiunile induse de tutun, care se întâlnesc la reprezentanții ambelor sexe, organismul feminin este și subiect al unor neplăceri legate de aparatul genital. Aici se încadrează scăderea fertilității sau instalarea precoce a menopauzei.
S-a estimat că fumarea unei singure țigări scurtează viața cu 7 minute, fumarea unui pachet de țigări pe zi scurtează viața cu 140 de minute pe zi , sau 35,5 zile/an.

 Efectele fumatului asupra organismului

Fumul de țigarǎ este dǎunǎtor tuturor celor care îl inspirǎ, inclusiv nefumǎtorilor (fumatul pasiv). Acesta conține aproximativ 4000 de substanțe chimice, dintre care 40 sunt cancerigene. Una din substanțele inhalate odatǎ cu fumul de țigarǎ este nicotina. Nicotina este un drog care se aflǎ în tutun și care are multe efecte asupra organismului, influențeazǎ sistemul nervos într-un mod negativ și produce grave probleme de sǎnǎtate, incluzând dependența.

Efectele nicotinei asupra organismului:

creșterea ratei pulsului și a respirației;

încetinirea activitǎții musculare și a reflexelor;

forțeazǎ organismul sǎ consume mai mult oxigen, ceea ce face mai dificilǎ funcționarea inimii;

crește probabilitatea de a se forma „dopuri” în sânge – ceea ce poate duce la infarct miocardic.

Efectele asupra creierului:

tulburǎri atenționale;

dificultǎți de învǎțare;

modificǎri ale dispoziției afective;

încetinirea reacțiilor.

Când o persoanǎ fumeazǎ, nicotina…

ajunge rapid în sânge prin plǎmâni;

ajunge la creier în 7 secunde de la inhalare;

ajunge în alte organe – rinichi, pancreas, ficat.

Fumatul, prin substanțele pe care le conține fumul de țigarǎ, afecteazǎ sǎnǎtatea în diverse moduri, cauzând: cancer (al plǎmânilor, buzelor, pancreasului, rinichilor sau creierului), boli cardiovasculare, boli pulmonare, infarct miocardic, probleme cu sarcina (femeile care fumeazǎ au un risc crescut de a avea copii bolnavi).

3. Alcoolul și dependența de alcool

Deși alcoolul a apǎrut inițial din motive practice (înlocuirea apei de bǎut impure, oficierea unor ceremonii religioase etc.) utilizarea lui s-a schimbat ulterior. Oamenii au început sǎ producǎ diferite tipuri de alcool, iar consumul de alcool a devenit parte din cultura europeanǎ.

Utilizarea lui a dus însǎ adesea la abuz. Indiferent dacǎ este sub formǎ de bere, vin sau lichior, bǎuturile alcoolice sunt substanțe chimice care afecteazǎ activitatea mentalǎ, emoțională și comportamentalǎ. Alcoolul este un drog puternic. Deoarece bǎuturile alcoolice sunt atât de comune și accesibile în cultura noastrǎ, uitǎm cǎ alcoolul este un drog cu efecte similare drogurilor interzise.

Inițierea comportamentului de a consuma alcool se realizeazǎ prin învǎțare socialǎ – copiii și adolescenții învațǎ, privind la cei maturi, cǎ a consuma alcool este ceva plǎcut, oamenii care beau sunt veseli, râd și se simt bine. Curiozitatea și dorința de a imita adulții îi determinǎ pe mulți copii sǎ încerce sǎ consume la rândul lor alcool. Alcoolul devine astfel un risc din ce în ce mai mare pentru cǎ poate fi acceptat și încurajat de cǎtre cei din anturaj și cel puțin temporar îi poate face sǎ parǎ și sǎ se simtǎ mai mari. Consumul de alcool devine deci un comportament format pe baza învǎțǎrii sociale. Învǎțarea socialǎ a consumului de alcool presupune urmǎtoarele dimensiuni:

Învǎțarea acestui comportament se realizeazǎ prin observarea comportamentelor unor persoane importante pentru copil sau adolescent, cum ar fi membrii familiei , prietenii, celebritați, modele personale.

Învǎțarea socialǎ presupune și formarea unor atitudini pozitive fațǎ de efectele alcoolului; adolescenții învațǎ astfel cǎ a consuma alcool face parte dintr-un proces natural în urma cǎruia devii mai „sociabil” și mai „matur”.

Adolescenții continuǎ sǎ consume alcool mai ales datoritǎ influenței grupului. În aceastǎ etapǎ se consolideazǎ comportamentul lor de consum de alcool. Ca și consecințe ale acestora, adolescenții tind sǎ considere cǎ relațiile sociale sunt facilitate și favorizate de acest comportament prin faptul cǎ alcoolul îi determinǎ sǎ devinǎ mai volubili și mai lipsiți de inhibiții.

Efectele alcoolului

Existǎ douǎ tipuri de efecte ale consumului de bǎuturi alcoolice: efectele de scurtǎ duratǎ și efectele pe termen lung. Efectele imediate ale consumului de alcool sunt o ușoarǎ relaxare, inhibiții mai reduse și reacții mai lente. Cu cât este consumat mai mult alcool, cu atât acesta va produce mai multe modificǎri la nivel cognitiv, emoțional și comportamental. Consumul de alcool în cantitǎți mari și pe o perioadǎ îndelungatǎ poate duce la tulburǎri somatice și psihologice grave. Alcoolul este o substanțǎ toxicǎ, care are ca și consecințe: cirozǎ, boli cardiace, ulcer, cancer, boli psihice, afecțiuni fatale ale creierului.

Efectele consumului de alcool asupra tinerilor

Abuzul de alcool este cauza celor mai multe accidente de mașinǎ în care sunt implicați tinerii. O treime din accidentele mortale sunt legate de consumul de alcool. În plus, mii de persoane sunt rǎnite grav în fiecare an. În 85% din cazuri, conducǎtorii implicați în accidente au consumat ocazional alcool.

Consumul de alcool, chiar și în cantitǎți moderate crește foarte mult riscul de a avea raporturi sexuale neprotejate.

Consumul de alcool duce la violențǎ și agresivitate. Prin influența consumului de alcool poți interpreta greșit o remarcǎ sau un gest, ceea ce poate duce la comportamente agresive și violențǎ.

4. Rolul comunicǎrii

Studiile din domeniul educațional au arǎtat cǎ deprinderile sociale insuficient dezvoltate sunt asociate cu performanțe academice scǎzute, probleme emoționale și comportamentale, dificultǎți de adaptare socialǎ (Trower și Hollin, 1986). Dificultǎțile de stabilire și menținere a relațiilor interpersonale reduc calitatea și frecvența experiențelor de învǎțare, ceea ce duce la scǎderea performanțelor școlare. Deprinderile de comunicare și relaționare reprezintǎ un factor protector fațǎ de comportamentele de risc (consum de alcool, droguri, fumat) și fațǎ de situațiile de crizǎ.

Comunicarea nonverbalǎ

Modul în care sunt încrucișate brațele, felul în care se mișcǎ gura, direcția privirii sau modalitatea în care e atinsǎ o persoanǎ sunt considerate de cǎtre majoritatea psihologilor ca fiind canale de comunicare. Comunicarea nonverbalǎ se referǎ la mesajele transmise de la o persoanǎ la alta prin alte cǎi decât cele lingvistice. Acestea includ mesaje corporale (poziția corpului, gesturi, mimicǎ, contact vizual și contact fizic), comunicare spațialǎ (distanța dintre douǎ persoane care converseazǎ) și paralimbajul (cum ar fi tonul, intonația sau accentul folosit).

Cea mai mare parte a limbajelor se comunicǎ prin mesajele nonverbale (Towne și Adler, 1990).

Bariere în comunicarea eficientǎ:

tendința de a judeca, de a aproba sau de a nu fi de acord cu pǎrerile interlocutorului. Convingerea unor persoane cǎ cei din jurul lor nu își vor îmbunǎtǎți comportamentul decât dacǎ sunt criticați este o barierǎ în calea unei comunicǎri eficiente.

oferirea de soluții este o altǎ modalitate de a bloca procesul comunicǎrii, fie direct, prin oferirea de sfaturi sau indirect, prin folosirea întrebǎrilor într-un mod agresiv, autoritar sau cu o notǎ evaluativǎ;

recurgerea la ordine este un mesaj care are ca efecte reacții defensive, rezistențǎ, reacții pasive sau agresive; consecințele unei astfel de conversații, în care se dau ordine, sunt scǎderea stimei de sine a persoanei cǎreia îi sunt adesate acele ordine;

folosirea amenințǎrilor este o modalitate prin care se transmite mesajul cǎ dacǎ soluțiile propuse nu sunt puse în practicǎ persoana va suporta consecințele negative (ex. pedeapsa);

moralizarea este o altǎ manierǎ neadecvatǎ în comunicare ce include, de cele mai multe ori, formulǎri de genul: „ar trebui” sau „ar fi cea mai mare greșealǎ din partea ta sǎ…”;

evitarea abordǎrii unor probleme importante; cea mai frecventǎ metodǎ de a schimba cursul conversației de la preocupǎrile celeilalte persoane la propriile preocupǎri este folosirea tacticii devierii, abaterii – „mai bine sǎ vorbim despre…”;

încercarea de a rezolva problema comunicǎrii prin impunerea unor argumente logice proprii; situațiile în care o persoanǎ încearcǎ în mod repetat sǎ gǎseascǎ soluții logice la problemele unei alte persoane condice la frustrare prin ignorarea sentimentelor și opiniilor celeilalte persoane.

5. Conflictul și managementul conflictelor

Abilitatea de a comunica presupune și abilitatea de a rezolva confictele de comunicare. Conflictul nu presupune în mod obligatoriu aspecte negative (ex. tensiune, ceartǎ), deci comunicarea eficientǎ nu înseamnǎ camuflarea conflictului. Acesta trebuie acceptat ca o parte fireascǎ a procesului de comunicare.

Efectele pozitive ale conflictului:

crește motivația pentru schimbare;

îmbunǎtǎțește identificarea problemelor și a soluțiilor;

crește coeziunea unui grup dupǎ soluționarea comunǎ a conflictelor;

crește capacitatea de adaptare la realitate;

oferǎ o oportunitate de cunoaștere și dezvoltare de deprinderi;

dezvoltǎ creativitatea.

Dacǎ conflictul este negat, reprimat, camuflat, sau soluționat de tipul câștigǎtor-învins, acesta poate avea o serie de efecte negative:

scade implicarea în activitate;

diminueazǎ sentimentul de încredere în sine;

polarizeazǎ pozițiile și duce la formarea de coaliții;

dileme morale;

dificultǎți în luarea deciziilor.

Stiluri de abordare a conflictelor

În rezolvarea unei situații de conflict, este necesarǎ uneori acceptarea metodei câștig-pierdere, adicǎ una dintre pǎrți primește ceea ce a cerut a fi rezolvat, iar partea cealaltǎ pierde.

Metoda „pierdere-pierdere”. Deși pare foarte greu de crezut cǎ o astfel de metodǎ este eficientǎ, existǎ situații când e cea mai eficientǎ soluție. Cele mai bune exemple pentru a demonstra eficiența acestei metode sunt multele rǎzboaie încheiate prin astfel de soluții.

A treia metodǎ de management al conflictelor este „câștig-câștig”. În astfel de situații, scopul este ca cererile tuturor pǎrților sǎ fie satisfǎcute. Cei implicați nu numai cǎ nu doresc sǎ câștige în detrimentul celeilalte, dar scopul lor este de a lucra împreunǎ pentru a ajunge la soluția cea mai eficientǎ. Când un vânzǎtor și un cumpǎrǎtor stabilesc împreunǎ prețul unui produs, ei folosesc metoda „câștig-câștig”.

Principii de management al conflictelor

Menținerea unei relații pozitive pe perioada conflictului prin: ascultare activǎ, utilizarea întrebǎrilor deschise pentru clarificarea mesajelor.

Diferențierea dintre evenimente, comportament și interpretarea lor, evaluarea diferitelor opțiuni.

Focalizarea pe problemǎ nu pe persoane, folosirea unor termeni concreți, specifici, comportamentali în descrierea situației și nu generali, utilizarea unui limbaj adecvat ( „A apǎrut o problemǎ…” nu „Tu ai creat o problemǎ…”).

Utilizarea comunicǎrii directe, fǎrǎ a reacționa cu propriile argumente, clarificarea întrebǎrilor, solicitarea informațiilor pentru înțelegerea situației, evitarea învinovǎțirii și etichetǎrii interlocutorului, evaluarea impactului conflictului asupra relației sau grupului.

Identificarea barierelor în rezolvarea conflictului. Acestea pot fi: judecarea persoanei și nu evaluarea mesajului, cǎutarea de contraargumente, reacția prematurǎ, ascultarea interlocutorului pentru a identifica greșelile și nu pentru a înțelege mesajul, convingerea cǎ numai el/ea are dreptate.

Utilizarea deprinderilor de rezolvare de probleme în abordarea conflictului.

6.Deficitul de comunicare și riscul pentru suicid la copii și adolescenți

Suicidul în rândul adolescenților este un fenomen tragic si constituie a doua cauză a mortalitații tinerilor cu vârste cuprinse între 15 și 19 ani , ținând cont numai de sinuciderile declarate oficial și excluzându-le pe acelea deghizate în accidente . De ce unii tineri care au toată viața înainte devin atât de disperați ajungând până la decizia de a-și lua viața ?
Suicidul în rândul adolescenților denotă prezența unei neliniști importante, este un strigăt de suferință , de disperare și de cerere de ajutor . Explicația acestui fenomen nu se poate găsi într-un factor precipitant ci în istoria tânărului , într-o viață problematică , în conflicte anterioare . Cu siguranță în viața unui tânăr care ajunge să se sinucidă a avut loc o escaladare a problemelor care au început când acesta era foarte mic , problemele au crescut și s-au acumulat odată cu trecerea anilor , iar apoi au atins un punct culminant în perioada de adolescență .
Ca o ultimă problemă ce se adaugă este cea a crizei suicidare , precizând că o criză nu este întotdeauna suicidară și că poate fi o ocazie de dezvoltare progresivă la fel cum poate degenera într-o criză suicidară .
Adolescența este o perioadă de vârstă susceptibilă de a provoca un comportament suicidar . Este necesar să înțelegem că vorbim despre o perioadă în care au loc schimbări intense în plan social , familial , fizic și afectiv . Copilăria securizantă trebuie să fie abandonată înainte ca tânărul să-și câștige un loc în lumea adulților .
Adolescentul vrea să fie autonom deși încă este dependent de adulți , de părinți . Are loc o schimbare majoră în percepția de sine ce se produce datorită modificărilor corporale , tânărul se simte dezorganizat , neatractiv. La nivelul sexualitații tânărul trebuie să-și definească identitatea pentru a putea stabili o relație de iubire cu cineva , lucru care îl face să traiască o anxietate ridicată .

Suicidul la copii și adolescenți este o problemǎ gravǎ cu care se confruntǎ societatea. Aceastǎ problemǎ este mai puțin abordatǎ de adulți și școalǎ pentru cǎ se considerǎ cǎ moartea nu este un subiect accesibil copiilor și aceștia nu au motive sǎ își doreascǎ moartea. În contradicție cu aceste convingeri și atitudini stereotipe, numǎrul copiilor și adolescenților care comit acte sucidare este din ce în ce mai mare.

Dezvoltarea abilitǎților de comunicare și abordare adecvatǎ a situațiilor de crizǎ previne adoptarea unor metode grave de „rezolvare” a acestor situații. Este important ca familia și școala sǎ conștientizeze aceste aspecte și sǎ participe la programele de prevenție organizate de psihologii școlari și de asociațiile non-guvernamentale. Informarea elevilor privind aceste tipuri de servicii pe care le oferǎ comunitatea este foarte importantǎ în prevenție.

Factorii implicați în suicid

Factorii cu potențial suicidar crescut sunt:

factori familiali: relațiile conflictuale în familie, familii dezbinate și dezorganizate, abuzuri în familie (abuz emoțional, fizic, neglijare, abuz sexual), divorțul, moartea unei persoane apropiate. Unele studii aratǎ cǎ modelul parental poate fi una dintre cauzele suicidului prin învǎțarea de cǎtre copil a acestei modalitǎți de rezolvare a problemelor – suicidul.

performanțele școlare: notele au devenit unul din principalele motive pentru care copiii și adolescenții recurg la suicid. Presiunea familiei și a școlii prin standarde iraționale impuse îl determinǎ pe copil sǎ rezolve „eșecul” prin suicid – „ Sunt un ratat și un prost și mi-am dezamǎgit pǎrinții și profesorii așa cǎ nu mai are nici un sens sǎ trǎiesc.”

stresorii sociali: lipsa abilitǎților de comunicare, de exprimare emoționalǎ, de relaționare sunt factori importanți în creșterea riscului suicidar. Studiile relevǎ faptul cǎ un procent important de copii recurg la suicid ca o modalitate de „fugǎ” fațǎ de atitudinea negativǎ a colegilor (umilire fizicǎ și verbalǎ). Problema pe care o ridicǎ aceste cazuri este faptul cǎ mass-media le prezintǎ ca pe niște „sinucideri raționale” sau acte justificate. Aceastǎ atitudine pune în pericol viața altor copii aflați în situații similare și care ar putea opta și ei pentru suicid ca soluție pentru problemele lor de relaționare și adaptare.

factori individuali: emoționali – sentimentul de singurǎtate, depresia, neajutorarea, lipsa de speranțǎ, distres emoțional; cognitivi – lipsa abilitǎților de rezolvare de probleme și a strategiilor de coping adaptativ; comportamentali – consum de substanțe; de sǎnǎtate – boli terminale, psihopatologie gravǎ.

Comportamentul suicidar este un semnal de alarmǎ. Recunoașterea copiilor cu risc suicidar este foarte dificilǎ. Studiile au identificat câțiva indicatori ai acestuia:

decesul unui pǎrinte sau persoanǎ semnificativǎ înainte de vârsta de 12 ani;

comunicare defectuoasǎ în familie;

lipsa abilitǎților de rezolvare de probleme;

perioade de stres acut și lipsa resurselor cognitive și emoționale pentru a le depǎși.

Copiii exprimǎ într-un mod incert și neclar intențiile lor, ceea ce face dificilǎ semnalarea problemei. Totuși sunt anumite indicii la care trebuie sǎ fie atenți profesorii-consilieri și pǎrinții (Brent, 1995) :

o tentativǎ anterioarǎ de suicid: mulți adulți cred cǎ dacǎ copilul a trecut printr-o tentativǎ de suicid nu va mai încerca încǎ o datǎ, datoritǎ experienței dureroase a recuperǎrii.

amenințarea cu sinuciderea: mesajele de genul „nu vreau decât sǎ nu mai fiu pe lumea asta”, sau mai exact „ar fi mult mai bine pentru toți sǎ mor” trebuie luate în serios și analizate motivele acestor afirmații.

depresia: o mare dificultate în cazul acestei situații este cǎ adulții nu recunosc simptomele unei depresii la copii datoritǎ faptului cǎ depresia este consideratǎ o problemǎ a adulților. Indicatorii unei stǎri depresive la copii sunt: tulburǎri ale comportamentului alimentar – cel mai frecvent apare lipsa poftei de mâncare; tulburǎri de somn – dificultǎți de adormire, insomnii, somn excesiv fǎrǎ regularitate; scǎderea capacitǎții de concentrare, scǎderea performanțelor școlare; o stare de apatie și lipsa de energie, dezinteres pentru activitǎțile plǎcute anterior; probleme comportamentale la școalǎ. Prezența acestor semne pe o perioadǎ de minim douǎ sǎptǎmâni trebuie sǎ determine adultul sǎ cearǎ ajutorul unor specialiști (psihologului școlar, cabinetelor de consiliere psihologicǎ).

vorbesc depre moarte sau sunt preocupați de moarte: orice interes neobișnuit legat de moarte prin discuții, desene, poezie, muzicǎ, postere trebuie sǎ constituie un motiv de îngrijorare și un pretext de a discuta cu copilul sau adolescentul despre aceste subiecte și motivele pentru care este preocupat de aceste teme.

izolarea de prieteni și familie:izolarea este un semn al unei stǎri de nefericire sau de durere a copilului. Mulți copii și adolescenți care se gândesc la suicid nu comunicǎ cu prietenii sau cu familia pentru a nu-i supǎra sau întrista. Oferirea informațiilor despre serviciile de consiliere este foarte utilǎ pentru elevi.

tulburǎri comportamentale: starea de nemulțumire a copiilor și adolescenților se manifestǎ de cele mai multe ori prin anumite comportamente cum ar fi: schimbǎrile bruste de comportament, fuga de acasǎ, chinuirea animalelor, agresivitate fizicǎ și verbalǎ. Adulții nu trebuie sǎ uite cǎ întotdeauna comportamentul are o funcție și identificarea ei este primul pas în schimbarea comportamentalǎ.

abuzul de substanțe: este un factor de risc pentru suicid. Studiile aratǎ cǎ un numǎr mare de copii și adolescenți au consumat alcool sau droguri înainte de actul de suicid. În consecințǎ este foarte important ca în prevenția consumului de substanțe sǎ se accentueze și acest aspect. Pentru pǎrinți consumul de substanțe trebuie sǎ fie un semnal de alarmǎ cǎ ceva nu este în regulǎ cu copilul lor.

suicidul sau moartea recentǎ a unei persoane semnificative: suicidul sau moartea unor persoane apropiate este un factor de risc. Un caz mai special dar care trebuie luat în considerare este suicidul în masǎ din motive religioase sau filosofice. Unele mesaje transmise de mass-media sunt periculoase pentru cǎ prezintǎ cazurile de suicid în masǎ ca o manifestare a unor convingeri religioase sau filosofice.

renunțarea la obiectele de valoare și realizarea planului final: în aceastǎ situație pǎrinții trebuie sǎ acționeze imediat și sǎ solicite ajutorul specialiștilor.

Unul dintre obstacolele cele mai importante în prevenția suicidului este existența unor convingeri și atitudini eronate fațǎ de suicid. Adulții considerǎ moartea la copii în general accidentalǎ, iar atunci când se produce tentativa de suicid, familia ascunde suicidul datoritǎ stimei sociale (Kirchner, 2000). Unul dintre obiectivele programelor de prevenție la nivel comunitar este acceptarea suicidului ca o problemǎ realǎ a copiilor și adolescenților.

În concluzie, suicidul nu trebuie sǎ fie un subiect tabu pentru familie și școalǎ. A nu discuta despre o problemǎ nu implicǎ dispariția ei. Din nefericire, datele epidemiologice confirmǎ acest fapt.

Capitolul III : INVESTIGAȚII EMPIRICE ASUPRA STILULUI DE VIAȚĂ ȘI AL CONFLICTELOR LA ADOLESCENȚI

1.Metodologia cercetarii

Scopul acestei cercetări este de a vedea stilul de viață al adolescentului și cât de important este rolul consilierului în școală .

Prin cercetarea pe care am realizat-o mi-am propus să :

a)aflu importanța unui consilier în școală

b)descopăr transparența elevului în comunicarea cu consilierul

c)aflu starea de sănătate și a obiceiurilor „moderne” ale elevilor

Ipotezele cercetării sunt următoarele :

• Această cercetare își propune să investigheze în ce măsură adolescenții de liceu sunt dependenți de nicotină.

• Această cercetare își propune să investigheze în ce măsură este important rolul unui consilier in școală .

• Această cercetare își propune să investigheze efectele alcoolului și în ce măsura este consumat de adolescenți .

Populația pe care s-a bazat cercetarea mea au fost elevii claselor a X-a si a XI-a ai Colegiului Național „ Elena Cuza” , București iar perioada a fost începutul lunii mai 2010 .

Eșantionul de subiecți ai cercetării au fost 60 de elevi ,dintre care 15 de clasa a X-a și 45 de clasa a XI-a , 16 subiecți masculini și 44 feminini cu vârsta cuprinsă între 16 si 18 ani , mai exact 9 subiecți de 16 ani , 21 de subiecți de 17 ani și 30 de subiecți de 18 ani .

Tipul cercetarii efectuate este confirmatorie si predominant calitativă iar ca metodă utilizată in colectarea informațiilor am ales chestionarul deoarece intenția mea a fost sa aflu într-un timp relativ scurt importanța consilierului într-o școală și în ce masură adolescenții din ziua de astăzi consumă alcool și sunt dependenți de nicotină .

2.Analiza si interpretarea rezultatelor

După cum am precizat mai sus , am folosit ca metodă de colectare a datelor chestionarul și în urmatoarea parte a lucrării voi încerca să interpretez rezultatele într-un mod cât mai transparent .

La prima întrebare din chestionar am vrut să aflu dacă adolescenții consideră important rolul unui consilier în școală și iată rezultatele obținute .

fig. 1 Importanța rolului unui consilier în școală

Rezultatele la intrebarea 1 , prezentate in figura 1 , permit următoarele observații : – este evident faptul ca peste 90% din adolescenți consideră că este necesar rolul unui consilier în școală . Acest lucru se datorează și faptului că în Colegiul Național „ Elena Cuza „ există un consilier permanent iar majoritatea adolescenților sunt obișnuiți cu ședințele de consiliere .

La cea de-a doua întrebare am vrut să aflu dacă adolescenții consideră că ar trebui suplimentați numărul de consilieri într-o școală.

Adolescenții care consideră că ar trebui suplimentați numărul de consilieri într-o școală

Adolescenții care consideră că ar trebui suplimentați numărul de consilieri într-o școală

Datele prezentate în tabelele de mai sus prezintă rezultatele obținute la cea de-a doua întrebare unde adolescenții au răspuns în egală măsură , ceea ce demonstrează faptul că pe de o parte unuii dintre ei ar mai avea nevoie de un alt consilier , iar ceilalți nu .

Un aspect foarte important , pe care am vrut să-l aflu de la populația cercetată , a fost autoanaliza starii de sănătate . Iată rezultatele obținute :

fig. 2

Rezultatele la întrebarea a treia , prezentate în figura 2 , permit urmatoarele obsevații : majoritatea adolescenților consideră că au o stare foarte bună de sănătate -38,3% , o stare bună de sănătate consideră că au 30% dintre adolescenți , o stare excelentă o au doar 20% iar o stare acceptabila și proastă o au 8,33% , respectiv 3,33% dintre adolescenți . Putem spune că este bine că există peste 30% din adolescenți care consideră că au o stare foarte bună de sănătate. Acest lucru se datorează atât școlii prin informarea adolescenților despre un stil de viața sănătos , dar și familiilor , deoarece după părerea mea peste 70% din elevii colegiului provin din familii bune .

Un alt aspect al cercetării mele a fost abilitatea de a comunica , iar la întrebarea dacă adolescenții consideră că prin această abilitate se pot rezolva majoritatea conflictelor au fost doar raspunsuri afirmative .

fig. 3 Abilitatea de a comunica

Abilitatea de a comunica presupune și abilitatea de a rezolva conflicte de comunicare – am încercat prin această întrebare să aflu dacă într-adevăr adolescenții din ziua de azi își rezolvă unele conflicte prin această abilitate .

În lucrarea de față am încercat să vorbesc despre o problemă mai puțin abordată de adulți și de școală : riscul de suicid la adolescenți . În întrebările 5 și respectiv 6 din chestionarul aplicat am vrut să aflu dacă adolescenții s-au gândit vreodată în mod serios să se sinucidă și dacă și-au făcut vreun plan ca să se sinucidă . Voi prezenta în următoarea parte datele obținute în urma acestor întrebări .

fig. 4 Intenția suicidului la adolescenți

Tabel 1 .Conturarea unui plan pentru suicid

Deși moartea nu este un subiect accesibil copiilor și aceștia nu ar trebui să aibă motive să și-o dorească , există totuși adolescenți care s-au gândit să se sinucidă și chiar și-au făcut și un plan . Putem observa în figururile 4 și tabelul 1 că doar adolescentele au dat un răspuns afirmativ și anume peste 15% din totalul de 44 de adolescente s-au gândit în mod serios să se sinucidă ( figura 4 ) și peste 11% și-au făcut și un plan .

Acest lucru ar trebui să ne îngrijoreze mai ales că numărul adolescenților care comit acte suicidare este din ce în ce mai mare .

România în prezent se confruntă cu un val intens mediatizat al conduitelor suicidare . Pentru țara noastră nu există o bază de date la nivel național a tentativelor de suicid la copil și adolescent . Nu se poate vorbi în prezent de o monitorizare a situațiilor concrete. Statisticile sunt puține , disparate, neorganizate . În ceea ce privesc tentativele de suicid la copil si adolescent , sunt puține țăricare au date fiabile .

Datele oficiale estimează că sunt 1000 de cazuri de suicid la 40.000 de tentative de suicid pe an, adolescenții între 15-20 de ani reprezentând un procent semnificativ. S-a observant că între 13 și 16 ani , 50 % dintre adolescenți cred în perpetuarea spiritului după moarte, 20 % au dubii asupra caracterului final al morții și peste 20 % cred într-o încetare completă a vieții.

Într-un studiu finlandez pe 16.000 de adolescenți (1999) s-a constatat o prevalență sporită a celor care erau victime ale certurilor din școală și nu la autorii încaierărilor.

Cercetările făcute de profesioniștii olandezi pe 1490 de adolescenți școlarizați au demonstrat , că cei care fuseseră victime ale violențelor sexuale manifestau un comportament semnificativ mai suicidar decât colegii lor, precum și alte probleme afective și comportamentale .

Am încercat prin această cercetare să aflu câți adolescenți au încercat vreodată să fumeze , câți au fumat vreodată o țigară întreagă și în câte zile au fumat cei chestionați , în ultima lună .

Prin următoarele grafice voi încerca să analizez rezultatele obținute .

fig. 5 Adolescenții care au încercat să fumeze

La întrebarea dacă adolescenții au încercat vreodată să fumeze 87,5% dintre respondenții de sex masculin și 70,45%de sex feminin au dat răspunsuri afirmative iar răspunsuri negative au dat 12,5% respondenți de sex masculin și 29,54% respondeți de sex feminin.

Asociația Americană a specialiștilor în pneumologie estimează că în fiecare minut 4800 de adolescenți trag primul fum de țigară din viața lor. Dintre acești 4800 de adolescenți , circa 2000 vor deveni fumători înraiți. Aceste date confirmă necesitatea unui consilier în fiecare școală , liceu pentru ca adolescentul să se poată informa , discuta și întreba orice de fiecare dată când are nevoie .

Tabel 2 .Vârsta la care adolescenții au fumat pentru prima dată o țigară

Rezultatele prezentate în tabelul de mai sus permit următoarele observații :

– 25% dintre adolescenții de sex masculin nu au fumat niciodată o țigară întreagă

– peste 25 % dintre adolescente nu au fumat niciodată o țigară întreagă

– 1,6% din totalul adolescenților chestionați au fumat o țigară întreagă, la 8 ani sau mai puțin și respective 9 ani

– la vârsta de 11 ani 3 , 33% dintre adolescenți au fumat o țigară întreagă

– la vârsta de 12 ani 6,25% din totalul adolescenților de sex masculin și 11,36% din totalul adolescenților de sex feminin au fumat pentru prima dată o țigară întreagă

-6 ,25% din totalul adolescenților de sex masculin și 9,09%dintre adolescenții de sex feminin au fumat pentru prima dată o țigară întreagă la vârsta de 13 ani

– peste 43% dintre adolescenții de sex masculin și peste 27% dintre adolescenții de sex feminin au fumat o țigară întreagă pentru prima dată la vârsta de 14 ani

– 12,5 dintre adolescenții de sex masculin și 9,09%dintre adolescenții de sex feminin au fumat pentru prima dată o țigară întreagă la peste 15 ani

Tabel 3 . Fumatul în ultimele 30 de zile

În tabelul de mai sus am încercat să exprim prin date statistice , informațiile obținute în urma chestionarelor aplicate . Este evident faptul că adolescenții de sex masculin sunt fumători activi cu un procentaj de 31,25% pe când la adolescenții de sex feminin doar 11,36% au fumat în toate cele 30 de zile .

Fig.6 Adolescenții care au consumat o băutură alcoolică

Pornind de la faptul că un stil de viață patogen implică și prezența alcoolului , datele prezentate în figura 6 reprezintă în procentaje statistice câți adolescenți au consumat mai mult de câteva înghițituri o băutură alcoolică . Rezultatele obținute permit următoarele observații : adolescenții de sex masculin au consumat băuturi alcoolice într-un număr mai mare cu 10% decât adolescenții de sex feminin . Putem observa faptul că 12,5% dintre adolescenții de sex masculin respectiv 22,72% adolescenți de sex feminin nu au consumat o bautură alcoolică mai mult de câteva înghițituri .

Tabel 4 . Vârsta la care adolescenții au consumat o băutură alcoolică

O altă serie de date , cele prezentate în tabelul de mai sus indică un fapt îngrijorător și anume că există adolescenți care au consumat alcool mai mult decât câteva înghițituri au 8 ani sau mai puțin .

Într-o proporție de 50% sunt adolescenții de sex masculin care au consumat alcool la vârsta de 13 ani iar 12,5% peste 14 ani .

Față de adolescenții de sex masculin care într-o proporție de peste 6% nu au consumat niciodată alcool mai mult de câteva îngițituri , adolescentii de sex feminin sunt cu peste 60% care nu au consumat niciodată alcool .

fig.7

Prin această piramidă reprezentată prin figura 7 , am vrut să arăt răspunsurile pe care le-au avut adolescenții chestionați la întrebarea în care am vrut să aflu ce efect al alcoolului are importanța cea mai mare din punctual lor de vedere . Iată și rezultatele :

Fig.8 Efectele alcoolului

Cu un procentaj de peste 47% , adolescenții de sex feminin consideră că alcoolul dăunează grav sănătății , 20,45 consideră că te fac să uiți de realitate, îți dau încredere în tine 11,36% și îți dau forță 6,81% , pe când adolescenții de sex masculin consideră în egală măsură (31,25%) că alcoolul te face să uiți de realitate și dăunează grav sănătății .

În România îngrijorător este faptul că 75% din adolescenți au recunoscut că au consumat alcool rareori , iar 28% dintre aceștia au admis că uneori au abuzat , fiind implicați în situații cel puțin jenante cauzate de bautură . Studii recente arată că vârsta la care începe un copil să bea este definitorie pentru întreaga lui viață : cu cat mai devreme , cu atat mai rău , deoarece alcoolul îi va influența cariera și școala , precum și relațiile cu ceilalți.

Datorită adoptării unor comportamente de risc la unii dintre adolescenții chestionați , am încercat să aflu dacă aceștia au mers la consilierul din școală pentru a discuta aceste probleme sau a lămuri altele . În următorul tabel voi prezenta răspunsurile primite .

Tabel 5 .Consultarea consilierului din școală

Rezultatele obținute la întrebarea dacă adolescenții au încercat să meargă la consilierul din școală pentru a rezolva sau lămuri o problemă permit următoarele observații : peste 60% dintre adolescenții de sex feminin si masculin nu au mers la consilier și doar peste 30% au încercat să meargă . Acest lucru demonstrează faptul că , deși adolescenții se confruntă cu diverse vicii , ei nu încearcă să comunice pentru a primi unele sfaturi de a putea depași situațiile în care se află .

Scopul acestei cercetări a fost de a vedea stilul de viață al adolescentului și cât de important este rolul consilierului în școală . Am ales să fac această cercetare deoarece actual există un număr îngrijorător de adolescenți care nu au un stil de viață sanogen , care au vicii precum fumatul și alcoolul și care nu comunică și nu au încercat să meargă la consilierul din școală pentru a-i ajuta .

Rezultatele obținute arată că adolescenții consideră că este necesar rolul unui consilier în școală dar că nu este nevoie de un al doilea consilier . Un aspect important pe care am vrut să-l aflu de la adolescenți a fost autoanaliza stării de sănătate . Cei chestionați au răspuns în mare măsură că au o stare foarte bună de sănătate , lucru care se datorează și școlii prin informarea adolescenților despre un stil de viață sănătos .

Un alt aspect important despre care am vrut să aflu a fost riscul de suicid la adolescenți . Prin această cercetare am aflat că există adolescenți care s-au gândit să se sinucidă și chiar și-au făcut un plan . Acest lucru ar trebui să ne îngrijoreze mai ales că numărul adolescenților care comit acte suicidare este din ce în ce mai mare .O soluție la această problemă ar fi informarea adolescenților prin diferite campanii dar și a parinților care de cele mai multe ori uită să mai vorbească cu proprii lor copii .

Am încercat prin această cercetare să aflu despre dependența de nicotină la adolescenți . Un alt aspect îngrijorător căci , deși există foarte multe campanii de promovare a aspectelor negative ale fumatului , statisticile arată că în fiecare minut 4800 de adolescenți trag primul fum de țigară iar , circa 2000 vor deveni fumatori înrăiți . Rezultatele obținute în urma cercetării arată că majoritatea adolescenților au încercat să fumeze și chiar sunt fumători activi .Pornind de la faptul că un stil de viață patogen implică și alcoolul , rezultatele obținute arată că încă de la vârsta de 8 ani adolescenții au consumat alcool mai mult de câteva înghițituri dar și că alcoolul dăunează grav sănătății .

O concluzie generală a acestei cercetări este că deși adolescenții se confruntă cu diverse probleme și vicii , ei nu încearcă să meargă la consilierul din școala lor pentru a-și rezolva sau lămuri unele probleme .

CONCLUZII

Consilierea din zilele noastre nu beneficiazǎ de o bazǎ teoreticǎ unitarǎ. Existǎ mai multe teorii grupate în câteva abordǎri generale ale consilierii și psihoterapiei . Consilierea tinde sǎ rezolve, simultan, douǎ aspecte extrem de importante în prezent : asigurarea echitǎții sociale prin democratizarea permanentǎ a accesului la educație și formarea profesionalǎ și ameliorarea continuǎ a bunei utilizǎri a resurselor umane de care societatea dispune.

Ponderea de-a lungul unui an școlar, în cadrul consilierii n-ar trebui sǎ depǎșeascǎ jumǎtate din timpul destinat fostelor ore de dirigenție.

În cadrul orelor de consiliere trebuie cultivat :cristalizarea unei imagini de sine pozitive ; sporirea responsabilitǎții personale fațǎ de sine, alții, societate ; creșterea capacitǎții de decizie (independența alegerilor personale) ; pǎstrarea echilibrului în situații de succes și esec;creșterea rezistenței la frustrare, marginalizare temporarǎ, criticǎ ; autoevaluarea realistǎ a potențialelor proprii (intelectual, fizic, aptitudinal etc.) .

Consilierea își are originea în orientarea și selecția profesionalǎ, activitate conturatǎ practic și fundamentatǎ teoretic la începutul secolului XX, în Statele Unite ale Americii .

Fǎcând o incursiune rezumativǎ în istoria consilierii școlare, începând cu constituirea ei ca model de consiliere profesionalǎ și pânǎ în zilele noastre când a ajuns o activitate complexǎ de asistențǎ psihopedagogicǎ, constatǎm cǎ evoluția ei s-a derulat în strânsǎ legaturǎ cu o serie de evenimente social-politice, economice, militare, stiințifico-tehnice etc.

Personalitatea consilierului , dincolo de pregătirea sa profesională , este foarte importantă . Au fost , astfel , identificate o serie de caracteristici personale ale consilierului care contribuie , alături de cunoștințe și experiența practică , la succesul consilierii . Calitățile personale ale consilierului sunt reprezentate de interesul crescut față de oameni , trebuie să fie cald și comunicativ în relațiile cu oamenii , pentru a putea stabili cât mai ușor relația de încredere consilier – client , de asemenea este important să fie tolerant , sensibil la sentimentele celuilalt , analitic / sintetic, cu un bun autocontrol , creativ , să aibă capacitatea de a tolera ambiguitatea , să fie flexibil , realist și nu în ultimul rând să aibă umor .
Așadar , consilierul lucrează cu propriile sale competențe , scopul profesionistului fiind acela de a-l oglindi pe client în contextul situației cu care se confruntă , având ca scop ajutarea acestuia în a-și conștientiza mai adecvat și mai complet propriile nevoi, așteptări și posibilitați de a rezolva și depășii problemele cu care se confruntă .
Principala sarcină a consilierului școlar este de a ajuta elevii să parcurgă pașii unui demers de conștientizare , prin clarificarea , evaluarea și actualizarea sistemului propriu de valori . Capacitatea de a stabili relații interpersonale și de a comunica cu orice tip de client indiferent de nivelul său de pregatire și de manifestarile psihocomportamentale ale acestuia , pare să fie cea mai dezirabilă abilitate pentru toate categoriile de consiliere .

Consilierul școlar trebuie sǎ aibǎ anumite deprinderi sociale și pedagogice, sǎ fie capabil sǎ stabileascǎ cu ușurința relații interpersonale și sǎ comunice cu orice tip de client (elev, profesor, pǎrinte), indiferent de nivelul de pregǎtire și de manifestǎrile psiho-comportamentale ale acestuia. În același timp, el trebuie sǎ aibǎ capacitatea de a asculta nu numai cu urechile, ci cu toate simțurile persoana care-i solicitǎ ajutorul. De asemenea, consilierul școlar trebuie sǎ poatǎ face distincția între ceea ce este mai important și ceea ce este mai puțin important din relatǎrile clientului sǎu.

Competențele consilierului școlar se structureazǎ într-un sistem ierarhic și, în același timp, complex care presupune abilitǎți și cunoștințe într-o suitǎ de activitǎți și anume: culegerea și interpretarea datelor despre personalitatea elevului și lumea profesiunilor, consilierea educaționalǎ și orientarea elevilor, consilierea psihologicǎ (individualǎ și de grup), spijinirea familiei și a personalului didactic în rezolvarea problemelor de instrucție și educație a elevilor etc.

În funcție de modul de stǎpânire al acestor competențe, precum și de abilitǎțile și pregǎtirea interdisciplinarǎ de care dispune, consilierul școlar își va putea îndeplini atribuțiile și responsabilitǎțile profesionale ce derivǎ din statutul și rolul pe care le deține în școalǎ.

Scopurile consilierii psihopedagogice în școalǎ

Consilierea școlarǎ are, prin definiție, un rol proactiv. Pe ansamblu, ea încearcǎ sǎ previnǎ situațiile de crizǎ personalǎ sau educaționalǎ în școalǎ și, în același timp, urmǎrește dezvoltarea personalǎ, educaționalǎ și socialǎ a elevilor.

Stilul de viațǎ se referǎ la totalitatea deciziilor și acțiunilor voluntare care ne afecteazǎ starea de sǎnǎtate. Stilul de viațǎ sǎnǎtos (sanogen) joacǎ un rol esențial în promovarea și menținerea îmbolnǎvirilor. Stilul de viațǎ negativ (patogen) este format din comportamente de risc pentru starea de sǎnǎtate. Comportamentele de risc au consecințe negative, pe termen scurt și lung, asupra sǎnǎtǎții fizice și psihice și, în consecințǎ, reduc calitatea vieții și starea de bine a persoanei.

Factorii comportamentali de risc au un rol important în etiologia și evoluția bolilor. Comportamentele de risc, care sunt în relație cu cele mai importante cauze de deces sunt : fumatul, sedentarismul, alimentația necorespunzǎtoare, stresul – în tulburǎrile cardiovasculare ; fumatul, consumul de alcool, alimentația neechilibratǎ, expunerea la soare neprotejat – în cancer ; alimentația neechilibratǎ, stresul, sedentarismul – în accidentele vasculare cerebrale ; consumul de alcool, droguri, conducerea fǎrǎ utilizarea centurilor de siguranțǎ, stresul – în accidente (inclusiv accidente de mașinǎ).

Formarea stilului de viațǎ sǎnǎtos

Modelul convingerilor despre sǎnǎtate a fost dezvoltat pentru a explica modul de formare a comportamentelor relaționate cu sǎnǎtatea. Un tânǎr care încearca sǎ renunțe la fumat și are frecvente eșecuri își dezvoltǎ un sentiment scǎzut de autoeficacitate, ceea ce îl face sǎ renunțe la modificarea comportamentului.

Conștientizarea tinerilor în legaturǎ cu acest proces este importanță pentru formarea și menținerea comportamentelor corespunzǎtoare unui stil de viațǎ sǎnǎtos. De cele mai multe ori, adolescenții adoptǎ comportamentul de risc pentru a face fațǎ unor situații, ignorând consecințele de lungǎ duratǎ ale acestuia.

Studiile în domeniu aratǎ cǎ, în general, comportamentele de risc nu apar izolate ci într-un set comportamental. Relația dintre fumat, consumul de alcool sau droguri și actele sexuale neprotejate sunt cele mai semnificative. S-a evidențiat o relație inversǎ între fumat și exercițiu fizic, tinerii care sunt activi din punct de vedere al activitǎții fizice fumeazǎ într-o proporție semnificativ mai micǎ decât cei care sunt inactivi sportiv.

Adoptarea unor comportamente de risc poate duce uneori la dependențǎ. Rolul prevenției în acest caz este esențial. Dependența de substanțe se referǎ la o utilizare repetitivǎ a unor substanțe psihoactive, în scopul producerii plǎcerii sau evitǎrii disconfortului fizic și emoțional. Dependența este de mai multe tipuri:

dependența de nicotinǎ;

dependența de alcool;

dependența de droguri;

dependența de medicamente (ex. tranchilizante, somnifere).

Fumatul este unul dintre cele mai controversate comportamente nesǎnǎtoase. Multǎ vreme s-a considerat cǎ decizia de a fuma reprezintǎ o alegere în cunoștințǎ de cauzǎ; cǎ oamenii sunt bine informați în momentul în care încep sǎ fumeze și, implicit, își asumǎ responsabilitatea acestui comportament și consecințele lui.

Fumul de țigarǎ este dǎunǎtor tuturor celor care îl inspirǎ, inclusiv nefumǎtorilor (fumatul pasiv). Acesta conține aproximativ 4000 de substanțe chimice, dintre care 40 sunt cancerigene. Una din substanțele inhalate odatǎ cu fumul de țigarǎ este nicotina. Nicotina este un drog care se aflǎ în tutun și care are multe efecte asupra organismului, influențeazǎ sistemul nervos într-un mod negativ și produce grave probleme de sǎnǎtate, incluzând dependența.

Alcoolul este și el un drog puternic. Deoarece bǎuturile alcoolice sunt atât de comune și accesibile în cultura noastrǎ, uitǎm cǎ alcoolul este un drog cu efecte similare drogurilor interzise.

Inițierea comportamentului de a consuma alcool se realizeazǎ prin învǎțare socialǎ – copiii și adolescenții învațǎ, privind la cei maturi, cǎ a consuma alcool este ceva plǎcut, oamenii care beau sunt veseli, râd și se simt bine. Curiozitatea și dorința de a imita adulții îi determinǎ pe mulți copii sǎ încerce sǎ consume la rândul lor alcool. Alcoolul devine astfel un risc din ce în ce mai mare pentru cǎ poate fi acceptat și încurajat de cǎtre cei din anturaj și cel puțin temporar îi poate face sǎ parǎ și sǎ se simtǎ mai mari. Consumul de alcool devine deci un comportament format pe baza învǎțǎrii sociale.

Abilitatea de a comunica presupune și abilitatea de a rezolva confictele de comunicare. Conflictul nu presupune în mod obligatoriu aspecte negative (ex. tensiune, ceartǎ), deci comunicarea eficientǎ nu înseamnǎ camuflarea conflictului. Acesta trebuie acceptat ca o parte fireascǎ a procesului de comunicare.

Suicidul la copii și adolescenți este o problemǎ gravǎ cu care se confruntǎ societatea. Aceastǎ problemǎ este mai puțin abordatǎ de adulți și școalǎ pentru cǎ se considerǎ cǎ moartea nu este un subiect accesibil copiilor și aceștia nu au motive sǎ își doreascǎ moartea. În contradicție cu aceste convingeri și atitudini stereotipe, numǎrul copiilor și adolescenților care comit acte sucidare este din ce în ce mai mare.

Unul dintre obstacolele cele mai importante în prevenția suicidului este existența unor convingeri și atitudini eronate fațǎ de suicid. Adulții considerǎ moartea la copii în general accidentalǎ, iar atunci când se produce tentativa de suicid, familia ascunde suicidul datoritǎ stimei sociale .

Unul dintre obiectivele programelor de prevenție la nivel comunitar este acceptarea suicidului ca o problemǎ realǎ a copiilor și adolescenților.

În concluzie, suicidul nu trebuie sǎ fie un subiect tabu pentru familie și școalǎ. A nu discuta despre o problemǎ nu implicǎ dispariția ei. Din nefericire, datele epidemiologice confirmǎ acest fapt.

În cecetarea pe care am realizat-o am pornit de la faptul că adolescenții cad în umbra viciilor în număr cât mai mare și că singura soluție cu care ar veni școala în ajutor ar fi consilierii școlari .

Rezultatele obținute în urma cercetării arată că adolescenții consideră că este necesar rolul unui consilier în școală dar că nu este nevoie de un al doilea consilier . Un aspect important pe care am vrut să-l aflu de la adolescenți a fost autoanaliza stării de sănătate . Cei chestionați au răspuns în mare măsură că au o stare foarte bună de sănătate , lucru care se datorează și școlii prin informarea adolescenților despre un stil de viață sănătos .

Am încercat prin această cercetare să aflu despre dependența de nicotină la adolescenți . Un alt aspect îngrijorător căci , deși există foarte multe campanii de promovare a aspectelor negative ale fumatului , statisticile arată că în fiecare minut 4800 de adolescenți trag primul fum de țigară iar , circa 2000 vor deveni fumatori înrăiți .Rezultatele obținute în urma cercetării arată că majoritatea adolescenților au încercat să fumeze și chiar sunt fumători activi . Pornind de la faptul că un stil de viață pathogen implică și alcoolul , rezultatele obținute arată că încă de la vârsta de 8 ani adolescenții au consumat alcool mai mult de câteva înghițituri dar și că alcoolul dăunează grav sănătății .

Un alt aspect important despre care am vrut să aflu a fost riscul de suicid la adolescenți . Prin această cercetare am aflat că există adolescenți care s-au gândit să se sinucidă și chiar și-au făcut un plan . Acest lucru ar trebui să ne îngrijoreze mai ales că numărul adolescenților care comit acte suicidare este din ce în ce mai mare . O soluție la această problemă ar fi informarea adolescenților prin diferite campanii dar și a parinților care de cele mai multe ori uită să mai vorbească cu proprii lor copii .

Deși adoscenții nu consideră necesar un al doilea consilier în școală , rezultatele obținute arată că acest lucru ar rezolva multe dintre probleme cum ar fi : comunicarea , informarea permanentă a elevilor cu privire la pericolele la care se expun zi de zi și aplicarea chestionarelor cu caracter psihologic .

Consider că prin cercetarea realizată am reușit să descopăr principalele vicii ale adolescenților și vârsta critică la care tinerii nu au rezistat tentației .

BIBLIOGRAFIE

Băban A. (coord.) , Consiliere Educațională , Ghid metodologic pentru orele de dirigenție și consilier , Cluj-Napoca , 2001

Băban , A. , Petrovai , D. , Lemeni , G. , Consiliere și orientare . Ghidul profesorului , Editura Humanitas Educațional , București , 2002

Crețu , C . , Psihopedagogia succesului , Editura Polirom , Iași , 1997

Dumitru I. Al. , Personalitate , atitudini și valori , Editura de Vest, Timișoara , 2001

Dumitru I. Al. , Educație și învațare .Aspecte psihoindividuale , psihosociale și manageriale , Editura Eurostampa , Timișoara , 2001

Dumitru I. Al. , Consiliere Psihopedagogică , Editura Polirom , Iași , 2008

Dr . Jigău Mihai , Consiliere și orientare – Ghid – , București , 2000

Lemeni , G. , Miclea , M.(coord.) , Consiliere și orientare . Ghid de educație pentru carieră , ASCR, Cluj-Napoca , 2004

Miclea , M . , Stres și apăsare psihică , Editura Presa Universitară Clujeană , Cluj-Napoca , 1997

Neculau , A . (coord.) , Comportament și civilizație . Mică enciclopedie pentru tineret , Editura Științifică și Enciclopedică , București , 1987

Popa , S. , Abilitățile consilierului . Abordare din perspectiva microconsilierii , Editura Risoprint , Cluj-Napoca , 1999

Siebert , H. , Învățarea autodirijată și consilierea pentru învățare , Editura Institutul European , Iași , 2001

Tomșa Gh. , Orientarea și dezvoltarea carierei la elevi , Editura Vatra Românească , 1999

Tomșa Gh. (coord.) , Dicționarul de consiliere și orientare , Universitatea din București , Editura Credis , 2003

Tomșa Gh. , Consilierea și orientarea în școală ,Universitatea din Bucuresti ,Editura Credis , 2007

Zlate , M. , Tratat de psihologie organizațional-managerială , vol. I, Editura Polirom , Iași , 2004

www.edu.ro- accesat la 23.05.2010

http://www.univermed-cdgm.ro/dwl/teze_doct/2008_med_Elena_Branaru.pdf – accesat la 26.05.2010

http://www.desprecopii.com/info.asp?id=1447 accesat la 29.05.2010

http://www.afla.ro/articole/104/alcoolul-si-adolescentii.html accesat la 1.06.2010

http://www.ziare.com/articole/consum+alcool+adolescenti accesat la 1.06.2010

http://www.sfatulmedicului.ro/Depresia–tristetea-patologica/suicidul-la-adolescenti_71 accesat la 5.06.2010