Conceptul DE Asigurare Asigurari

1. CONCEPTUL DE "ASIGURARE" Șl MOMENTELE DE REFERINȚĂ ÎN EVOLUȚIA ACESTUIA

2. ASIGURAREA RISCURILOR FINANCIARE ȘI POLITICE

Asigurarea riscurilor financiare

II. Asigurarea riscurilor politice

3. ASIGURĂRI DE PERSOANE

Considerații generale

Asigurarea de viață

Mecanismul asigurărilor de viață

Alte asigurări de persoane

Analiza pieței asigurărilor din România

(Studiu de caz compania de asigurări “Omniasig”)

Piața Asigurărilor

4.1. Activitatea de daune. Analiza daunelor brute plătite.

BIBLIOGRAFIE

=== Asigurari ===

1. CONCEPTUL DE "ASIGURARE" Șl MOMENTELE DE REFERINȚĂ ÎN EVOLUȚIA ACESTUIA

Istoria atestă faptul că încă din timpuri străvechi, oamenii au fost preocupați de prevenirea și mai ales de existența unor posibilități de a suporta în comun pagubele generate de producerea unor evenimente incerte, nedorite.

Odată cu dezvoltarea societății s-au accentuat și strădaniile individuale și colective de prevenire a unor evenimente nedorite pricinuite de calamități ale naturii, de accidente, de boli, de efectele îmbătrânirii etc. De asemenea, au crescut preocupările oamenilor în ceea ce privește limitarea pagubelor pe care le generează aceste evenimente și de acoperire a acestor pagube, deci de înlăturare a efectelor acestor evenimente.

Oamenii au construit sisteme de irigații, au plantat păduri și perdele de protecție, au construit baraje, diguri, au luat măsuri de protecție în domeniul sănătății publice, au inițiat acțiuni zoo-veterinare, au creat un cadru organizat de prevenire și combatere a incendiilor, au luat măsuri de siguranță în funcționarea mijloacelor de transport, au intensificat măsurile de îmbunătățire a asistenței sanitare și de conservare a bunurilor și averilor. Cu toate aceste măsuri întreprinse, oamenii au rămas neputincioși în fața unor evenimente generatoare de mari pagube, cum sunt calamitățile naturii: seisme, uragane, ploi torențiale, grindină, furtuni etc. Alături de acestea, știința, tehnologia și tehnica modernă, odată cu avantajele pe care le generează pentru existența și dezvoltarea social-umană, contribuie la creșterea frecvenței unor accidente.

Toate acestea au dus la o mobilizare a populației și a societății în general pentru găsirea unor metode eficiente de apărare, de prevenire și compensare a eventualelor pagube pricinuite.

Compensarea prejudiciilor este posibilă prin două modalități:

prin efortul individual al fiecărei persoane fizice sau juridice, care își poate constitui rezerve proprii, cu destinație specială în acoperirea diferitelor pagube;

prin efortul comun de constituire a unui fond bazat pe aportul unui număr mare de persoane fizice sau juridice, amenințate de aceleași pericole. Din acest fond sunt despăgubiți cei afectați de evenimente nedorite, care s-au produs.

Din experiență s-a constatat că nu este suficientă constituirea unei rezerve de către fiecare individ sau agent economic în parte, pentru a se acoperi riscul cauzat de evenimente generatoare de prejudicii. Rezervele bănești substanțiale care pot fi utilizate eficient în spațiu și timp, în vederea prevenirii și înlăturării prejudiciilor generate de evenimente probabile, se creează prin unirea în față a unor riscuri comune, a unui număr foarte mare de persoane fizice și juridice, care să depună în același fond sumele bănești.

Modul unitar de constituire a rezervelor bănești într-un fond comun se constituie într-un principiu de bază al conceptului de asigurare.

Se poate spune că asigurările se constituie într-un sistem de relații economice, care implică aportul unui număr mare de persoane fizice și juridice la constituirea unui fond bănesc, în condițiile în care, fiind amenințate de aceleași pericole, în existența și activitatea lor, concep și recunosc oportunitatea prevenirii și înlăturării pe baze mutuale a prejudiciilor generate de producerea acestor pericole în viitor, probabil, posibile dar nesigure.

Sub aspect juridic, pentru a fi operantă, asigurarea trebuie să capete o anumită formă, evidențiată printr-un contract. Alături de contractul propriu-zis de asigurare intervine legea de organizare a activității de asigurare, emisă de puterea legislativă, ca izvor de drepturi și obligații în materie de asigurări.

Dezvoltarea societății omenești este marcată de efortul și strădania omului pentru propria propășire și apărare în fața unor eventuale evenimente care îi pot periclita existența și evoluția. Astfel, asigurarea s-a născut din nevoia de protecție a omului în fața unor pericole și pentru găsirea unor soluții adecvate de prevenire sau de înlăturare a acestora.

2. ASIGURAREA RISCURILOR FINANCIARE ȘI POLITICE

Acest tip de asigurare face parte din sfera asigurărilor de bunuri, fiind generată de cadrul relațiilor economice și financiare care se derulează între agenții economici pe plan intern și, cu deosebire, pe plan internațional, de abilitatea debitorului de a face față sau nu obligațiilor sale la scadența convenită în raport cu creanța creditorului.

Aceste riscuri pot fi structurate în:

riscuri comerciale;

riscuri generate de forța majoră și provocate de calamități naturale;

riscuri politice;

riscuri valutare.

1. Riscurile comerciale se pot manifesta atât în tranzacțiile interne, cât și în cele internaționale, și constau în deteriorarea sistemului financiar al cumpărătorului astfel încât acesta ajunge în starea de imposibilitate de plată a sumei datorate la scadență. Uneori, neonorarea obligațiilor de plată poate constitui rea credință din partea cumpărătorului.

2. Riscurile generate de forța majoră și provocate de calamități naturale sunt, în general, imprevizibile și se manifestă prin fenomene naturale sau cauzate de o forța majoră care pun cumpărătorul în imposibilitate de plată față de furnizor (cutremur, inundații).

3. Riscurile politice constau în evenimentele social-politice, independente de voința și solvabilitatea cumpărătorului, care îl impiedică să-și onoreze obligațiile de plată față de furnizor (război, greve).

Sunt situații când împotriva țării importatorului sunt instituite măsuri cu caracter politic de către terțe țări, cum este cazul embargo-ului.

Riscurile politice pot fi constituite și din diverse măsuri luate de autoritățile publice ale statului în care se află partenerul, concretizate în efecte ca:

restrângerea importurilor,

limitarea transferului valutar,

sechestrarea sau perchiziționarea unor bunuri aparținând agentului economic asigurat, s.a.

Tot în această categorie se încadrează și cazul neonorării plății la termen de către importatorii publici.

4. Riscurile valutare se manifestă în cazul unor tranzacții comerciale internaționale. Pentru aceasta, în contract se prevede posibilitatea plății în altă valută decât cea luată în vedere la încheierea contractului, deoarece se poate modifica raportul de schimb pe parcursul perioadei dintre momentul încheierii contractului și momentul plății.

Acest tip de riscuri are mai multe forme:

riscul de schimb valutar;

riscul creșterii costurilor de fabricație al mărfurilor contractate datorită inflației;

riscul fluctuației ratei dobânzii (dobânda are tendință de majorare, iar acest lucru este în dezavantajul importatorului, creditorului).

În practică s-au instituit două forme de asigurare specifice riscurilor de import-export:

asigurarea riscurilor financiare;

asigurarea riscurilor politice.

Asigurarea riscurilor financiare

Asigurarea riscurilor financiare este o forma de asigurare complexă, putând avea un câmp de manifestare și pe plan intern, dar, îndeosebi, se manifestă pe plan internațional.

În sistemul asigurărilor pentru riscurile financiare se disting:

asigurarea creditelor, respectiv:

a.1. asigurarea creditelor interne;

a.2. asigurarea creditelor de export;

a.3. asigurarea ratelor la credite;

a.4. asigurarea creditelor pentru investiții;

asigurarea de garanții (de cauțiune);

asigurarea de fidelitate.

a. În cadrul acestor asigurări, un loc deosebit îl ocupă asigurarea creditelor care au drept scop protejarea comercianților și producătorilor împotriva daunelor financiare generate de insolvabilitatea cumpărătorilor.

Primele încercări de asigurare a creditelor s-au facut în Franța, în 1850, dar prima societate de asigurări specializată, care a procedat la preluarea riscurilor respective, a fost American Credit Indemnity Company – 1893.

Asigurarea de credite este specifică economiei de piață care presupune existența unui sistem de credite dezvoltat.

În țara noastră s-a practicat, înainte de 1989, numai asigurarea de credite de export, dar, în procesul de tranziție, asigurarea de credite s-a amplificat.

a.1. Asigurarea de credite interne

Aceasta se impune în condițiile unei piețe concurentiale, constituind un instrument care facilitează protecția vânzătorului față de riscul de insolvabilitate al debitorului, dar și protecția băncii care a acordat creditul.

Asigurarea de credite se referă la riscurile potențiale în toate etapele procesului de producție și de distribuție.

Polița emisă variază în funcție de legislația și de uzanțele din fiecare țară, putându-se utiliza într-o tranzacție individuală sau într-un flux de afaceri continuu.

O alternativă este polița specială, care asigură un număr de tranzacții, cu unul sau mai mulți cumpărători, stabilite pe o perioadă de 12 luni.

O alta alternativă este polița generală pe cifra de afaceri, pe credit, prin care se asigură toate afacerile realizate pe o perioadă de timp (de regulă 12 luni). Pentru emiterea unei astfel de polițe, societatea de asigurări face investigații în privința agentului economic cu privire la:

volumul afacerilor în anul anterior;

volumul creditelor anterioare;

structura și bonitatea cumpărătorilor;

volumul creditelor furnizor;

volumul tranzacțiilor estimate pe perioada de asigurare.

Polița de asigurare de credite interne nu acoperă integral paguba prin intermediul despăgubirilor. Asiguratul suportă până la 20 – 25 % din pierdere, practicându-se sistemul despăgubirilor limitate prin franchisă.

Suma asigurată o poate constitui, după caz:

cifra de afaceri a asiguratului în perioada de referință;

volumul tranzacțiilor cu partenerii nominalizați.

În practica țării noastre, asigurarea de credite interne este redusă.

a.2. Asigurarea de credite externe

Contractul de export are ca obiect: livrarea de mărfuri, executarea de lucrări sau prestarea de servicii, cesiunea de licențe și brevete de invenții în favoarea unor cumpărători sau beneficiari străini.

Întrucat, cel mai adesea, părțile contractante convin, prin contract, asupra unui decalaj între momentul livrării și momentul plății, furnizorul acordă cumpărătorului extern un credit comercial și, deci, furnizorul își asumă atât riscul exportatorului pe credit, cât și efectele de trezorerie ale operațiilor de export cu plata la termen.

Acest fapt implică blocarea resurselor financiare ale furnizorului o perioadă de timp, iar deblocarea impune apelul la credite bancare.

Asigurarea creditelor bancare se corelează cu mecanismul formelor pe care le îmbracă creditele la export:

credit – furnizor;

credit – cumpărător;

credit – ajutoare din resurse publice.

Asigurarea creditelor de export acoperă o multitudine de riscuri care, privite prin prisma momentului în care se pot produce, sunt grupate în:

riscuri premergătoare semnării contractului;

riscurile ulterioare semnării contractului.

Concurența tot mai puternică pe plan internațional determină agenții economici să lanseze oferte ferme, valabile o anumită perioadă de timp.

Modificarea condițiilor economice, în perioada de valabilitate a ofertei (preț, dobândă, curs valutar), poate genera, pentru exportatori, în cazul încheierii unor contracte comerciale, o serie de pierderi care nu pot fi recuperate de la importatori.

În perioada premergătoare semnării contractului, ofertantul este obligat să depună o cauțiune în favoarea cumpărătorului, care să-i garanteze acestuia că ofertantul va încheia contractul, în condițiile prevăzute în ofertă.

În faza ulterioară încheierii contractului, pot interveni o serie de riscuri:

specifice intervalului dintre momentul semnării contractului și livrarea bunurilor;

specifice intervalului dintre momentul livrării bunurilor și încasării contravalorii acestora.

Contractul de asigurare pentru credite la export intră în vigoare, în cazul asigurării creanțelor rezultate din vânzări de bunuri, la data la care s-a efectuat prima livrare de bunuri și drepturile asupra acestora au trecut asupra cumpărătorului extern, iar în cazul asigurării creanțelor rezultate din prestări de servicii, la data la care a început prestarea.

Răspunderea asigurătorului încetează la data ultimei scadențe a creditului acordat, dacă acesta a fost complet rambursat, în condițiile nerambursării creditului ca urmare a producerii unor riscuri excluse de asigurare, o dată cu plata despăgubirilor de către asigurător și în cazul denunțării sau rezilierii contractului de asigurare.

Cele mai uzuale excluderi ale unui astfel de tip de poliță se referă la:

reclamații pentru livrări de bunuri sau prestări de srevicii necorespunzătoare;

penalități sau orice alte pierderi în legatură cu nerespectarea obligațiilor contractuale;

amenzi de orice fel;

pierderi din diferențe de curs valutar;

pierderi rezultate ca urmare a producerii unor riscuri politice;

pierderi provocate de război civil, revoluție;

pierderi provocate de calamități naturale.

Suma asigurată la un asemenea tip de poliță nu poate depăși valoarea din factura externă. În general, suma asigurată se exprimă în valuta în care s-a încheiat contractul comercial.

Franchisa se situează, în practică, între 10 – 50 %, procent stabilit în funcție de:

bonitatea și solvabilitatea cumpărătorului;

ramura economică;

țara în care se face exportul;

perioada de creditare.

Prima de asigurare se stabilește pe baza cotației de primă determinată de asigurator în functie de criteriile enumerate.

În general, prima se achită anticipat și integral, pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului. La asigurările incheiate pe perioade mai mari de 1 an, prima poate fi achitată și în rate anuale.

Plata despăgubirilor se face în baza unor documente care să ateste insolvabilitatea debitorului sau neîndeplinirea obligațiilor contractuale din cauze comerciale.

Situațiile cele mai frecvente se referă la:

depășirea perioadei de așteptare prin neplata prelungită;

inițierea procedurii de faliment.

Constatarea și evaluarea daunelor se efectuează de asigurător sau de experți desemnați de acesta.

Pentru stabilirea despăgubirilor, din valoarea daunei se scad:

plățile efectuate de debitori până la producerea riscului asigurat;

sumele obținute din valorificarea garanțiilor;

eventualele prime de asigurare datorate de asigurat până la sfârșitul perioadei de asigurare;

franchisa stabilită prin contractul de asigurare.

a.4. Asigurarea creditelor de investiții

Aceasta servește deținătorului ei la asigurarea contului sau de debitor pe termen mediu și lung.

Polița cea mai uzuală este polița generală pe cifra de afaceri (tranzacțiile individuale se utilizează mai rar).

Acest tip de asigurare se folosește atât la asigurarea exporturilor de bunuri, cât și a celor de capital (sub formă de împrumuturi sau investiții de capital).

Această direcție a cunoscut o dezvoltare importantă în asigurarea tranzacțiilor de leasing. În multe state, această formă de garantare cade în sarcina unor organisme guvernamentale.

b. Asigurarea de garanții (de cauțiune)

Aceasta este o altă formă de asigurare prin care asigurătorul garantează că debitorul își va îndeplini obligațiile contractuale pe care le are față de creditor.

Cauțiunea reprezintă un serviciu similar celui oferit de bănci. Cele mai utilizate forme se referă la:

garanții pentru licitații;

garanții de restituire a avansului;

garanții pentru asigurarea serviciului de întreținere;

garanții pentru vamă;

garanții pentru îndeplinirea diverselor obligații față de organismele oficiale.

Garanțiile pentru licitații – se garantează faptul că, în cazul în care câștigă licitația, debitorul va semna contractul și va furniza garanția, respectiv cauțiunea de bună execuție a contractului.

Dacă debitorul nu va semna contractul sau dacă nu va aduce cauțiunea, câștigătorul licitației va fi următorul ofertant, iar asigurătorul va plăti diferența dintre valoarea licitată de debitorul asigurat și al doilea ofertant.

Garanțiile de restituire a avansului – în situația în care creditorul prefinanțează debitorul prin plata unui avans. Astfel, se garantează rambursarea sumei plătite cu anticipație, printr-o cauțiune a cărei valoare descrește proporțional cu valoarea lucrărilor executate.

Garanția de bună executare a contractului presupune emiterea unei polițe de cauțiune prin care să fie garantată îndeplinirea, la termen, a contractului.

Riscul valutar

Acesta apare ca urmare a faptului că, în relațiile dintre asigurat și asigurător, se utilizează 2 monede: moneda națională a exprtatorului și o altă monedă în care a fost încheiat contractul comercial extern.

Cursul de schimb poate fluctua de la o zi la alta și, astfel, în schimbul valutar pot apărea influențe financiare care îl avantajează sau îl dezavantajează pe asigurat.

Pentru a se proteja de eventualele consecințe nefavorabile, asiguratul poate solicita asigurătorului inserarea în contractul de asigurare a unor clauze de schimb valutar, în baza cărora societatea de asigurări preia riscul asupra sa.

Riscul valutar poate fi acoperit prin asigurare numai în condițiile în care perioada asigurabilă solicitată este de cel puțin 2 ani.

Riscurile valutare, decurgând din tranzacțiile pe termen scurt, pot fi protejate de băncile comerciale prin contracte de schimb la termen.

c. Asigurarea de fidelitate

Aceasta este o formă de asigurare prin care se oferă protecție unei societăți împotriva unor prejudicii datorate unor acte de necinste ale personalului său.

Scopul asigurării este de a proteja asiguratul împotriva unor daune care ar rezulta din încrederea acordată diferitelor persoane care administrează o parte din activitatea sa.

Polița de asigurare protejează societatea împotriva daunelor provocate de acte frauduloase sau de necinste ale personalului, indiferent dacă acesta acționează singur sau împreună cu alte persoane.

Societatea de asigurare plătește numai dauna propriu-zisă, nu și costurile suportate de asigurat pentru stabilirea pierderilor înregistrate.

Garanțiile de fidelitate se emit pentru fiecare persoană în parte, pentru anumite posturi sau în general, pentru toți angajații unei societăți.

II. Asigurarea riscurilor politice

Aceasta desemnează acoperirea de care dispune o societate comercială dintr-o țară pentru a-și susține activitatea de export, concretizată în contracte de livrare și pentru susținerea propriilor investiții în străinătate.

Riscurile politice cuprind o gamă variată de evenimente:

naționalizarea investițiilor legată de expansiunea capitalului în țările în curs de dezvoltare;

dificultăți în transferul banilor din țara cumpărătorului;

orice acțiune a unor guverne străine care duce la dificultăți în respectarea obligațiilor contractuale;

război, război civil, revoluție, care impiedică realizarea obligațiilor contractuale;

riscurile privind cumpărătorii publici;

retragerea sau reînnoirea licențelor de export sau impunerea unor restricții la export;

pierderi rezultate din imposibilitatea de a institui procese legale în țara cumpărătorului, ca urmare a lipsei sau a proastei funcționări a sistemului legal și juridic din țara respectivă.

3. ASIGURĂRI DE PERSOANE

Considerații generale

Asigurările de persoane au drept scop protecția persoanelor fizice împotriva unor riscuri care pot afecta integritatea corporală sau viața asiguratului.

Protecția prin asigurarea persoanelor se realizează de către societatea de asigurare, prin garantarea plății unei indemnizații, în ipoteza producerii evenimentului asigurat.

În funcție de riscul acoperit, asigurările de persoane pot fi structurate în:

A. asigurări de viață, care pot fi:

A.1. asigurări de supraviețuire;

A.2. asigurări de deces;

A.3. asigurări mixte;

B. asigurări de persoane, altele decât cele de viață – de accidente, de boală.

Ambele categorii de asigurare au ca obiect persoanele fizice.

În primul caz, prin prisma protecției de risc, este vizată viața, iar în al doilea caz, prin prisma protecției pentru riscuri de accidente, boala și alte riscuri.

Între cele două ramuri specifice de asigurări există o serie de elemente comune:

1. asiguratul poate să încheie, după caz, unul sau mai multe contracte de asigurare împotriva aceluiași risc sau a unui complex de riscuri, pentru sume variate (acest tip de asigurare se încheie, în general, condiționat de vârstă, starea sănătății, etc.);

2. au ca titular persoana, dar, în anumite forme de asigurare, pot avea ca referință grupuri de persoane (familia, un grup profesional);

3. suma asigurată se stabilește în mod forfetar, de către asigurat, în funcție de posibilitățile și necesitățile sale financiare;

4. la producerea evenimentului asigurat, asiguratul sau beneficiarul de asigurare poate fi indemnizat pentru toate contractele de asigurare încheiate cu diferite societăți de asigurare;

5. suma asigurată se plătește asiguratului indiferent de drepturile care i s-ar cuveni din alte contracte de asigurare;

6. suma asigurată cuvenită beneficiarului nu poate fi urmărită de creditorii asiguratului;

7. asiguratorul nu plătește suma în cazul în care evenimentul asigurat s-a produs prin comiterea de către asigurat a unor fapte penale în mod intenționat sau a fost cauzat de acțiuni de război;

8. beneficiarul de asigurare este exclus din această calitate dacă a provocat intenționat decesul asiguratului.

Între asigurarea de viață și alte asigurări de persoane, deși înrudite prin subiectul asigurării, există și deosebiri. Astfel, acestea se deosebesc prin riscul sau complexul de riscuri asigurate și, mai ales, prin mecanismul asigurării și prin tehnicile de asigurare.

Asigurarea de viață

Această asigurare se definește ca fiind contractul în virtutea căruia societatea de asigurări se angajează, în schimbul primelor încasate de la o persoană fizică (asiguratul), să plătească subscriitorului însuși sau unui terț beneficiar de asigurare, o sumă determinată, în cazul decesului asiguratului sau al supraviețuirii lui după vârsta înscrisă în contract.

În funcție de risc se pot identifica:

A.1. asigurarea de supraviețuire;

A.2. asigurarea de deces;

A.3. asigurarea mixtă de viață.

A.1. Asigurarea de supraviețuire se caracterizează prin faptul că asigurătorul se angajează să plătească asiguratului, la expirarea contractului, suma asigurată, cu condiția ca acesta să fie în viață.

Această sumă se constituie din primele de asigurare plătite de asigurat, acumulate în decursul perioadei de asigurare și fructificate prin diferite modalități de asigurător.

Asiguratul beneficiază de suma asigurată numai în cazul în care este în viață la expirarea contractului; în cazul decesului asiguratului, asigurătorul se consideră eliberat de această prestație înscrisă în contract și, deci, suma acumulată de asigurat revine de drept societății de asigurare.

În cazul asigurării de supraviețuire cu titlu de rentă, suma cuvenită asiguratului la expirarea contractului se plătește acestuia treptat, prin plăți periodice cu titlu de rentă.

A.2. Asigurarea de deces are în vedere protecția asiguratului pentru riscul de deces, “un risc viitor și sigur, dar incert ca moment”.

Practica perfectării și derulării acestor asigurări reține mai multe soluții:

angajamentul asiguratului de a plăti prime de asigurare toată viața;

soluția limitării plății primelor de asigurare la o anumită perioadă de timp prevăzută în contract;

soluția plății primelor de asigurare pe o durată de “n” ani, până la o dată “t”, moment critic (de exemplu: ieșirea la pensie);

soluția transformării unei asigurări de deces într-o asigurare de rentă viageră opțională.

Asigurarea de deces încheiată în termen limitat obligă pe asigurător să achite suma înscrisă în contract, dacă decesul asiguratului a avut loc în perioada de valabilitate a contractului. Dacă, la expirarea contractului, asiguratul este în viață, asigurătorul este exonerat de orice răspundere față de acesta. Așadar, asigurarea de deces nu este o asigurare de economisire, ci una de protecție împotriva unui risc determinat.

A.3. Asigurarea mixtă de viață se caracterizează prin faptul că, printr-un singur contract, acordă protecție împotriva celor două riscuri: de deces și de supraviețuire.

Cuprinderea celor două riscuri într-un singur contract nu înlătură caracterul lor contradictoriu. Dacă asiguratul este protejat pentru ambele riscuri, aceasta are loc în condițiile în care el suportă prima de asigurare aferentă ambelor riscuri, în mod cumulat.

Mecanismul asigurărilor de viață

Asigurările de viață au un grad de complexitate ridicat, atât prin natura riscurilor, cât și prin formele și tehnicile de realizare a lor.

Ele au, după caz, o funcție de protecție de risc sau o funcție de economisire, dar pot și îmbina aceste două funcții în cadrul asigurărilor mixte.

Elementele generale ale mecanismului asigurărilor de viață sunt:

au caracter facultativ;

se încheie cu persoane cuprinse între anumite limite de vârstă, pe durate de asigurare egale sau nu cu durata plății primelor de asigurare exprimate în ani;

perioada de asigurare și perioada de plată a primelor de asigurare se află în corelație cu suma asigurată, care are un plafon minim la perioade de asigurare de peste 10 ani;

persoanele cu o invaliditate permanentă mai mare de 50% nu sunt primite în asigurare;

prin contract se asigură o singură persoană, dar există și excepții, în cazul asigurărilor familiale;

tariful de prime este diferit pe forme și variante ale asigurării;

primele de asigurare sunt:

crescătoare, în funcție de grupele de vârstă ale asiguraților;

descrescătoare, în raport cu durata contractului și durata plății primelor de asigurare.

La toate variantele de asigurări de viață la care plata sumei asigurate se face și la expirarea perioadei de asigurare, se impune, cu necesitate, constituirea rezervei matematice. Prin urmare, prima are în structura sa:

prima de risc – pentru acoperirea sumei asigurate, în caz de invaliditate sau deces în cursul perioadei de asigurare și

rezerva matematică – ca exprimare a unui act de economie.

Constituirea rezervei matematice determină efecte specifice în tehnica asigurării de viață, și anume:

reactivarea contractului;

continuarea asigurării pe baza unei sume depuse, mai reduse;

răscumpărarea;

acordarea unor împrumuturi.

Pentru ca asiguratul să resimtă efectul asigurării încă de pe parcursul perioadei de asigurare, fără a ne referi la apariția riscului (deci a cazului asigurat), unele societăți de asigurare au instituit formula plății sumei asigurate pe bază de amortizare. Tragerile de amortizare sunt lunare. În acest scop, la emiterea poliței de asigurare se atribuie de către asigurător combinații de 3 litere pentru fiecare 10.000 lei de sumă asigurată. La fiecare tragere lunară se extrag 8 combinații de litere, pentru care societatea de asigurări plătește asiguraților câștigatori partea aferentă combinațiilor de litere din polițe.

O particularitate care intervine în asigurările de viață este anticipația, care reprezintă prima rată, inclusiv taxa de poliță care se plătește la semnarea declarației.

Răspunderea societății de asigurare începe în momente diferite, în funcție de risc, dar variabile de la o societate la alta.

În portofoliul societăților de asigurare din țara noastră sunt incluse următoarele forme de asigurare:

asigurarea de viață cu formare de capital;

asigurarea de viață cu acumulare de capital și adaptare dinamică;

asigurarea de deces cu acumulare de capital;

asigurarea de deces cu acumulare de capital în fonduri;

asigurarea mixtă de viață cu variantele:

asigurarea mixtă de viață obișnuită;

asigurarea mixtă de viață și suplimentară de accidente;

asigurarea familială mixtă de viață;

asigurarea mixtă de viață cu pensie pentru urmași;

asigurarea mixtă de viață cu formare de capital;

alte asigurări de viață cum sunt:

asigurarea de economie și de invaliditate permanentă din accidente;

asigurarea viageră de deces cu prima unică sau cu plata primelor de asigurare pe termen limitat;

asigurarea pe termen fix;

asigurarea de rentă pe termen limitat, etc.

Alte asigurări de persoane

B.1. Asigurări de accidente – au drept scop protecția persoanelor fizice de consecințele nefaste ale unor evenimente neprevăzute, care le afectează viața, integritatea sau capacitatea de muncă.

Consecințele obiective ale accidentului corporal sunt, după caz:

decesul;

invaliditatea parțială sau totală;

cheltuieli impuse de refacerea sănătății prin tratamente, medicație, proceduri medicale.

Multe societăți de asigurare preiau protecția de risc pentru invaliditate, totală sau parțială, din accidente, doar în cazul în care are caracter permanent. Invaliditatea parțială, de regulă, se încadrează în sfera asigurărilor sociale.

Asigurările de persoane pentru riscuri de accidente se încheie pentru perioade variabile de timp (de 3, 5, 10 și chiar 20 de ani), fiind, de regulă asigurări mutuale.

Asigurările de persoane pentru riscuri de accidente sunt incluse în portofoliul diferitelor societăți de asigurare, având un caracter complex.

I. După regimul juridic al asigurării putem deosebi:

asigurări prin efectul legii obligatorii de accidente;

asigurări facultative.

În țara noastră s-a practicat, până la sfârșitul anului 1995, o singură formă de asigurare obligatorie a persoanei de accidente: asigurarea prin efectul legii de accidente a călătorilor.

Prin actuala lege, în ramura de bunuri, de persoane și de viață nu mai funcționează asigurările prin efectul legii.

Elementele care au caracterizat asigurările prin efectul legii a călătorilor s-au transformat, de fapt, într-o asigurare facultativă a acestora, prin excluderea obligativității și a monopolului asupra lor.

II. După efectele generate de accidente, în planul asigurării găsim:

asigurări de deces din accident;

asigurări de invaliditate din accidente.

III. După gradul de autonomie al asigurării de persoane pentru cazurile de accidente, sunt:

asigurări de accidente autonome, independente de alte forme de asigurare;

asigurări de accidente complementare – asigurări incluse în contractul de asigurare de bază (asigurare de accidente produse la domiciliul asiguratului integrată în asigurarea complexă a gospodăriilor persoanelor fizice);

asigurări de accidente suplimentare – se completează o asigurare de bază, dar care presupune și plata unor prime de asigurare distincte, suplimentare, realizând, asfel, și o protecție suplimentară.

Asigurările de accidente se încheie în următoarele variante:

asigurarea de accidente a călătorilor;

asigurarea de accidente cu sume fixe sau cu sume convenite;

asigurarea de accidente turistice;

asigurarea familială de accidente;

asigurarea de accidente a cetățenilor români care participă la excursii organizate de societăți de turism;

asigurarea de economie și invaliditate permanentă din accidente;

asigurarea pentru accidente a angajaților;

asigurarea personalului navigant profesionist;

asigurarea complexă a elevilor și studenților;

asigurarea managerilor.

B.2. Asigurarea de boală este practicată de mai multe țări, alături de celelalte asigurări de persoane. Această asigurare preia protecția unei categorii de riscuri complexe, insuficient cunoscute, care se transpun într-un risc patrimonial.

Asigurarea de boală acoperă cheltuielile de boală, cum sunt:

cheltuielile de spitalizare;

cheltuielile pentru intervenții chirurgicale;

cheltuielile pentru tratamente;

alte cheltuieli medicale;

complementar, incapacitatea temporară de muncă.

Suma asigurată se stabilește prin convenția părților, în raport cu mărimea cheltuielilor medicale suportate efectiv de asigurați.

Prima de asigurare se stabilește în funcție de cota de primă tarifară, variabilă de la o societate la alta. Această asigurare are în vedere o perioadă de carență variabilă, în funcție de natura bolilor, care pot constitui riscuri asigurate.

Asigurarea de boală se află într-o fază incipientă în practica asigurărilor din țara noastră. Ea se regăsește în portofoliul unor societăți de asigurare, dar vizează persoanele cu domiciliul permanent în România, aflate în parcurs în afara țării.

Analiza pieței asigurărilor din România

(Studiu de caz compania de asigurări “Omniasig”)

Piața Asigurărilor

Piața asigurărilor din România a cunoscut în anul 2007 o creștere de 25,5% comparative cu 2006, dacă ne raportăm la volumul de prime brute subscrise în RON. 90% din totalul primelor brute sunt subscrise de către primele 10 companii de asigurare aflate în topul 10 al asigurătorilor. Volumul total al primelor brute subscrise de către companiile de asigurări active pe piață în anul 2007 a fost de 5.761,78 milioane RON. Gradul de penetrare al acestui sector în Produsul Intern Brut a atins nivelul de 1,8%, depășind valoarea de 1,67% înregistrată în anul 2006.

Dacă ne raportăm la structura portofoliului pieței asigurărilor, ponderile celor mai importante produse de asigurare sunt următoarele: 71,6% pentru asigurările auto, 14,6% pentru asigurările property, 7% pentru asigurările de credite și garanții, 1,9% pentru asigurările de răspundere civilă, 1,6% pentru asigurările de accidente personae și 0,8% pentru asigurările medicale de călătorii în străinătate.

Daunele brute plătite către clienți în anul 2007 au atins o pondere de 55,9% din volumul total de prime brute subscrise, atingând valoarea de de 3.223,43 milioane RON. Cele mai importante daune au fost plătite, așa cum era de așteptat, pentru sectorul auto.

OMNIASIG

Omniasig ocupă poziția secundă pe piață, cu un volum al primelor brute subscrise de 883,92 milioane RON și o cotă de piață de 15,3%. Creșterea pe care a înregistrat-o Omniasig în anul 2007 a fost de 65%, superioară ritmului de creștere a pieței asigurărilor. Această pondere importantă a permis companiei să acumuleze 3,6 puncte peste cota de piață a anului 2006, reducând considerabli distanța față de liderul pieței asigurărilor.

În ceea ce privește poziția pe piață pe tipuri de asigurări practicate, structura portofoliului Omniasig este împărțită astfel: 73,3% pentru asigurările auto, 12,2% pentru asigurările property, 8,4% pentru asigurările de credite și garanții, 1,6% pentru asigurările de răspundere civilă, 1,2% pentru asigurările de accidente personae și 0,6% pentru asigurările medicale de călătorii în străinătate.

Raportat la piața asigurărilor, pe ramura produselor auto, Omniasig ocupă poziția întâi pe segmentul asigurărilor RCA și locul second pe cel al asigurărilor casco. Omniasig este poziționat pe locul al doilea în topul 10 al companiilor de asigurări pentru segmental property, cel al accidentelor de persone și cel al răspunderilor civile. În ceea ce privește asigurările medicale de călătorii în străinătate și asigurările de credite și garanții Omniasig ocupă locul al treilea în același top 10 al companiilor asigurări.

Anul 2007 marchează pentru Omniasig 13 ani de activitate pe piața asigurărilor din România. Nou intrată pe segmental asigurărilor generale în anul 1995, având la acel moment o singură sucursală și 12 angajați, Omniasig a reușit, datorită unui management de excepție ca numai în 2 ani să se poziționeze pe locul al 3-lea în topul 10 al companiilor de asigurări de pe piața românească. Peste încă un an Omniasig deschide reprezentanțe în fiecare reședință de județ din țară.

Un reper important în istoria companiei îl constituie preluarea majorității acțiunilor Omniasig de către Wiener Staedtische în anul 2005. Intrarea companiei de asigurări austrică pe piața de profil din România s-a înscris în politică a investițiilor bine determinată, care a avut ca obiect câștigarea unor importante cote de piață în țările din Europa Centrală și de Est.

Acționarul Vest-European a consolidate poziția Omniasig pe piață prin dezvoltarea teritorială, parteneriatele puternice semnate cu grupuri importante și prin dinamismul forței de vânzare. Omniasig activează în present pe piața asigurărilor din România sub umbrela VIG, Vienna Inssurance Group fiind numele internațional sub care sunt cunoscute toate companiile care sunt deținute de către grupul austriac.

Omniasig oferă o gamă complexă de produse de asigurare adaptate cererii specifice persoanelor fizice și juridice în conformitate cu prevederile legii nr.136 din 1995 și nr.32 din 2000.

Asigurări de bunuri și asigurări tehnice;

Asigurări agricole;

Asigurări de răspunderi;

Asigurări de aviație;

Asigurări maritime;

Asigurări auto;

Asigurări tramvaie;

Asigurări material rulant;

Asigurări de bunuri în tranzit (Cargo);

Asigurarea de accidente personae;

Asigurări de asistență medicală pentru călătorii în străinătate;

Asigurarea pentru credite și garanții;

Asigurarea de pierderi financiare;

Centrul de daune.

În anul 2007, Omniasig și-a consolidate poziția secundă în topul 10 al companiilor de asigurări. Volumul total de prime brute subscrise în 2007 a fost de 883.920 mii RON, înregistrându-se o creștere spectaculoasă de 65% comparative cu anul anterior.

Dacă ne raportăm la creșterea pieței asigurărilor din România, care a fost în anul 2007 de 25,5% (sursa: revista xprimm; prime brute subscrise raportate în RON), Omniasig a reușit să+și mențina un ritm de creștere cu mult peste cel al pieței, creștere datorată în special claselor de asigurare de profil auto.

Prime brute subscrise (mii RON)

Asigurări auto

Pentru asigurările auto volumul primelor brute subscrise a fost în anul 2007 în valoare de 647.478 mii RON, înregistrându+se o creștere de 82 % comparativ cu 2006. în cadrul acestui segment de piață, Omniasig ocupă locul al 2-lea, cu o cotă de piață de 15,7 %. În portofoliul total al Omniasig, asigurările auto dețin o pondere de 73,2 %.

Asigurări auto Casco

Acest tip de asigurări a înregistrat o rată de creștere inpresionantă de 120 % față de anul 2006, volumul de prime brute subscrise fiind de 409335 mii RON. Ponderea asigurărilor auto în portofoliul total al Omniasig este de 46,3 %.

Asigurări obligatorii de răspundere civilă auto

Volumul de prime brute subscrise a fost de 238.143 mii RON, înregistrându-se o creștere de 41%. Pe acest segment de piață Omniasig ocupă locul I, cu o cotă de piață de 15,87%.

Prime brute subscrise (mii RON)

ASIGURĂRI PROPERTY

În anul 2007, volumul de prime brute subscrise penrtu acest tip de asigurări (asigurări de incendiu și calamități naturale, asigurări de daune la proprietăți) a fost de 107.737 mii RON, înregistrăndu-se o creștere de 30% față de anul precedent.

Omniasig ocupă locul al II-lea pe acest segment de piață, cu o cotă de piață de 12,8%. Ponderea acestor tipuri de asigurări în portofoliul total al Omniasig este de 12,2%.

Asigurări de incendiu și calamități naturale

Volumul de prime brute subscrise pentru acest tip de asigurări a fost în valoare de 103.287 mii RON în anul 2007, înregistrăndu-se o creștere de 31% față de anul precedent.

Prime brute subscrise (mii RON)

ASIGURĂRI DE RĂSPUNDERE CIVILĂ GENERALĂ

În anul 2007, volumul de prime brute subscrise a fost de 13.801 RON, înregistrându-se o creștere de 32% față de anul precedent. Pe acest segment de piață Omniasig ocupă locul al II-lea, cu o cotă de piață de 12,88%.

Prime brute subscrise (mii RON)

ASIGURĂRI DE CREDITE ȘI GARANȚII

Față de anul 2006, pentru acest tip de asigurări s-a înregistrat o creștere importantă de 73%. Volumul de prime brute subscrise în anul 2007 a fost în valoare de 73.810 mii RON, ponderea asigurărilor de credite și garanții în portofoliu total al Omniasig fiind de 8,4%. În cadrul acestui segment de piață Omniasig ocupă locul al III-lea cu o cotă de piață de 18,42%.

Prime brute subscrise (mii RON)

ALTE TIPURI DE ASIGURĂRI

Include: asigurări de accidente și boală, inclusiv de muncă și boli profesionale, asigurări de mijloace de transport altele decât cele auto, asigurări de bunuri în transit, inclusiv mărfuri transportate, bagaje și orice alte bunuri, asigurări de răspundere civilă a mijloacelor de transport aerian și naval, asigurări de pierderi financiare și asigurări de asistență turistică.

Volumul de prime brute subscrise a fost de 41.094 mii RON în anul 2007, înregistrându-se o scădere de 8% față de anul trecut. Această scădere se datorează în principal ritmului lent de creștere care a fost înregistrat de către cel al asigurărilor de mijloace de transport aerian.

Prime brute subscrise (mii RON)

4.1. Activitatea de daune. Analiza daunelor brute plătite.

În anul 2007 Omniasig a aplicat o politică de subscriere care a avut în vedere selecția clienților după rata daunei, concomitant cu implementarea sistemului bonus/malus pentru aceștia. Aceste măsuri au dus la o creștere de doar 21% a volumului daunelor brute plătite comparative cu anul 2006, în valoare de 367.561 mii RON.

ASIGURĂRI AUTO

În anul 2007, volumul total de daune brute plătite pentru acest segment a fost de 297.372 mii RON, înregistrându-se o creștere de 28% față de anul precedent. În portofoliul total al Omniasig, daunele brute plătite pentru asigurările auto dețin cea mai mare pondere: 81%.

Asigurările Auto Casco

Volumul de daune brute plătite a fost în valoare de 190.339 mii RON, înregistrându-se o creștere de 51% comparative cu anul 2006.

Asigurările Obligatorii de Răspundere Civilă Auto

Pentru acest segment auto, volumul de daune brute plătite a fost în valoare de 107.033 mii RON, înregistrându-se față de anul precedent o creștere de doar 2%. Această valoare mică a daunelor se datoreză faptului că în anul 2007 Omniasig a aplicat pentru segmentul RCA o politică tarifară prudentă, concretizată într-o creștere semnificativă a volumului de prime brute subscrise și într-un număr mai mic de obiective asigurate.

Daune brute plătite (mii RON)

ASIGURĂRI PROPERTY

Volumul de daune brute plătite pentru segmentul asigurărilor, înregistrându-se o scădere de 34% comparative cu anul 2006. Pentru asigurările property nu s-au înregistrat daune cu valori mari în anul 2007, ponderea în portofoliul total al Omniasig fiind astfel de doar 2,3%.

Asigurări de incendiu și alte pagube la bunuri

În anul 2007, segmentul asigurărilor de incendiu a urmat trendul general al asigurărilor property, în sensul că, față de anul 2006, s-a înregistrat o scădere cu 34% a volumului daunelor brute plătite.

Daune brute plătite (mii RON)

ASIGURĂRI DE RĂSPUNDERE CIVILĂ GENERALĂ

Volumul daunelor brute plătite de către Omniasig pentru asigurările de răspundere civilă generală a fost în valoare de 424 mii RON, înregistrându-se o creștere de 67% față de anul 2006.

Daune brute plătite (mii RON)

ASIGURĂRI DE CREDITE ȘI GARANȚII

Față de anul 2006, pentru acest tip de asigurări s-a înregistrat o creștere de 41% a volumului de daune brute plătite, volum în valoare de 44.048 mii RON. Ponderea daunelor plătite pentru asigurările de credite și garanții în total portofoliu al Omniasig este de 12%.

Daune brute plătite (mii RON)

BIBLIOGRAFIE