Conceptualizarea Somajului Intre Clasic Si Modern
Cuprins
Cuvânt înainte
Capitolul I
Conceptualizarea șomajului între clasic și modern
1.1 Teorii tradiționale și moderne privind șomajul
1.2 Cauzele și formele șomajului contemporan
1.3 Factori specifici ce determină rata șomajului
Capitolul II
Efectul crizei economice asupra șomajului
2.1 Consecințele șomajului la nivel microeconomic și la nivel macroeconomic
2.2 Migrația forței de muncă și impactul său asupra ocupării și șomajului
2.3 Șomajul în contextul crizei economice
Capitolul III
Politici de reducere a șomajului și de creștere a gradului de ocupare în România
3.1 Măsuri de diminuare a șomajului si de creștere a gradului de ocupare
3.2 Creșterea economică și investițiile – premisele combaterii șomajului
Capitolul IV
Șomajul în Județul Argeș. Studiu de caz
4.1 Profilul socio-economic al regiunii
4.2 Ocuparea și șomajul în Județul Argeș
4.3 Percepția șomerilor din județul Argeș referitoare la efectele șomajului
Concluzii
Anexe
Bibliografie
Cuvânt înainte
Șomajul este o cauză a pierderii unei părți din producția potențială a societății, mai ales că ajutorul de șomaj este suportat din veniturile societății, din munca celor care lucrează, devenind astfel o povara foarte grea pe umerii societății, fiind repartizată inegal pe umerii populației.
Consider că șomajul are un impact mare în special asupra persoanelor cu un nivel de trai scăzut deoarece ajutorul de șomaj fiind net inferior salariilor practicate de angajatori, nu acoperă în întregime cheltuielile pentru un trai decent, situație ce duce la deteriorarea propriilor standarde de viață. Este important de menționat faptul că atunci când singurul susținător financiar al familiei pierde slujba va pierde și asigurarea medicală iar relațiile familiale devin tot mai tensionate.
Totodată, individul șomer dezvoltă efecte psihologice negative care conduc la adevărate drame; pe acest fond se dezvoltă un sentiment de inutilitate care îl afectează profund.
Cele menționate anterior au fost principalele considerente pentru care am ales această temă deoarece, din nefericire am putut să vad îndeaproape aceste modificări.
Am ales să fac prezenta cercetare pentru a cunoaște toate aspectele referitoare la acest flagel economic și totodată pentru a căuta soluții premergătoare stabilizării pieței muncii, precum și politici de combatere și ameliorare a șomajului.
Studiul de caz va viza evoluția șomajului în județul Argeș în contextul crizei economice și totodată va releva efectele șomajului asupra omului de rând, aspect realizat prin intermediul unei cercetări de marketing. Aceasta va avea ca obiectiv principal cunoașterea nivelului de trai și perspectiva de viitor a locuitorilor șomeri de pe raza județului Argeș.
Capitolul I
Conceptualizarea șomajului între clasic și modern
1.1 Teorii tradiționale și moderne privind ocuparea și șomajul
Teoriile sau doctrinele privind aceste subiecte au o geneză îndepărtată în timp și s-au cristalizat treptat, ca etape ale cunoașterii științifice economice și ca expresii ale capacității de analiză, interpretare și generalizare proprie specialiștilor din diferite perioade ale dezvoltării social – economice.
În viziune preclasică, noțiunea de șomaj a început să se desprindă de teoria anterioară, de tip agricol, în care crizele de supraproducție, urmate de penurie, aduceau fluctuații în angajarea forței de muncă. De pildă, mercantiliștii au fost preocupați mai cu seamă de repercusiunile sociale ale problemei, cum erau: riscul inactivității, al vagabondajului, al dezorganizării societății iar remediile propuse de ei gravitau în jurul impunerii unor munci colective, de tradiție agricolă, celor fără ocupație.
Teoriile clasice și neoclasice susțin că în condițiile economiei în care piața funcționează bine, nu se poate forma șomaj involuntar, însă apar șomajul structural și cel fricțional.
În situația în care ar exista șomaj involuntar, acestea se explică doar prin “înghețarea” salariilor la un nivel prea înalt, adică prin inelasticitatea salariilor la reducere. Rigiditatea ofertei de muncă și excedentul persistent al acesteia se explică prin nivelul prea ridicat al indemnizației sau ajutorului de șomaj, prin acțiunile organizațiilor de sindicat sau prin erori de predeterminare a numărului de salariați, ceea ce duce la accentuarea ecartului dintre oferta și cererea de muncă.
Clasicii englezi (Adam Smith, David Ricardo, alături de Thomas R.Malthus și J.B Say), au studiat chiar „legile asupra săracilor”. Deși abordau cu precădere șomajul involuntar, exista -potrivit lor- și șomaj voluntar, în condițiile în care mărimea salariului nu era suficientă. De aceea, ideea autoreglării economiei (a ocupării depline) și-a găsit formularea în: ,,legea debușeelor” a lui J.B Say, în sensul că orice producție, creându-și automat cererea corespunzătoare, nu exista motiv pentru a reduce imboldul la investiții și la crearea de noi locuri de muncă.
În principiu însă, în teoria clasică,în același timp, utilizarea la maxim a capacităților de producție rentabile și flexibilizarea salariilor asigurau echilibrul pieței muncii (în ideea atingerii ocupării depline); șomajul nu putea rezulta, astfel, decât în urma unui cuantum prea ridicat al salariilor. Caracteristica situației fiind aceea că nivelul salariului real limita atât producția, cât și gradul de ocupare, diminuarea lui părea a fi soluția reducerii ratei șomajului.
Neoclasicii au integrat problema ocupării în aceea, mai amplă, a echilibrului general. Pentru Vilfredo Pareto sau Leon Walras, munca era -de pildă- o marfa ce răspundea legilor generale ale economiei de piață, iar piața forței de munca avea același tip de comportament cu cea a mărfurilor (păstrându-și însă specificul).
Teoria lui K.Marx susține că șomajul apare ca un surplus relativ de populație ce se formează datorită condițiilor specifice de valorificare a capitalului tehnic.
Teoria lui J.M.Keynes susține că șomajul se formează îndeosebi datorita nivelului scăzut al cererii agregate și se menține atâta vreme cât aceasta nu se schimbă. El arată că formarea și persistența șomajului se corelează cu „psihologia incontrolabila și refractară a lumii de afaceri”, de impactul mediului de afaceri și al politicii monetare asupra investițiilor, inclusiv cele pentru folosirea mâinii de lucru.
Teorii privind șomajul bazate pe concurența imperfectă și pe caracterul imperfect și asimetria informației.
Acestea susțin că o cauză importantă a formării și accentuării șomajului o constituie existența randamentelor crescătoare de scară, care restricționează intrarea pe piață a întreprinderilor micii și mijlocii și, deci, limitează ocuparea de resurse de muncă. O asemenea cauză se corelează cu alta constând în economia costurilor de tranzacții, care devine tot mai semnificativă în condițiile extinderii negocierilor în procesul de angajare a forței de muncă. Totodată, unele din aceste teorii explică ocuparea și șomajul prin modelul numit „interni-externi”, adică relația între costurile interne și cele externe de circulație a forței de muncă în care se include costurile de negociere a contractelor de muncă, precum și costurile de instruire a forței de muncă și cele de publicitate. În asemenea condiții, firmele acceptă uneori să plătească salarii mai ridicate, pentru a evita sau a nu suporta aceste costuri.
Teoria incitațiilor. Este folosită în prezent în prezent în contextul problemei de notorietate în managementul resurselor umane, aceea denumită generic „Principalul agent”.
Această teorie susține că angajatul apare în postura de „prim – agent”, ce beneficiază de o informație privilegiată, pe care angajatorul nu o are dar este interesat să o obțină. Angajatul își cunoaște exact capacitățile de muncă pe care le are, dar angajatorul nu posedă aceste informații complete și are interesul să le dobândească pentru a-l motiva pe angajat să lucreze cât mai eficient.
Teoria salariului de eficiență susține că în scopul atragerii de salariați capabili să realizeze randamente mari, patronatele plătesc un salariu de eficiența mai ridicat decât ce ar fi plătit în împrejurările unei informații complete despre noul angajat.
Teoria modelului de ocupare sectorială a resurselor de muncă susține necesitatea flexibilizării mecanismului de funcționare a pieței muncii. În acest sens se trece la testarea și apoi la extinderea formelor atipice de ocupare a resurselor de muncă.
În acest fel se reduce presiunea exercitată asupra pieței muncii de către: costurile mari generate de protecția socială; mobilitatea diminuată a muncii; schimbările intervenite în oferta de muncă.
Teoria planurilor naționale de acțiune în domeniul ocupării resurselor de muncă susține nevoia de modelare a comportamentelor operatorilor care acționează pe piața muncii, de compatibilizare a acțiunilor din plan național cu cele din plan comunitar, internațional pe piața muncii, asigurându-se astfel îmbunătățirea capitalului uman.
1.2 Cauzele și formele șomajului contemporan
Problematica ocupării și șomajului constituie o latură importantă a echilibrului macroeconomic și o componentă indispensabilă a politicilor macroeconomice și macrosociale.
Șomajul este un proces foarte ramificat, sub aspectul cauzelor, ca și al efectelor, și trebuie înțeles, în primul rând din punctul de vedere al substratului economic, genezei, costului și efectelor sale.
Șomajul în economia de piață apare ca un fenomen inevitabil. El este un parametru caracteristic unui spațiu și unui interval de timp dat, rezultat al ajustării cererii și ofertei forței de muncă. Dimensiunile și evoluția lui denotă atât nevoi ale ajustării și stabilizării macroeconomice, cât și stări concrete, individuale sau de grup cauzate de modelarea relațiilor de muncă.
În fapt, șomajul se produce la nivel microeconomic, dar se manifesta la nivelul tuturor disponibilizărilor însumate la nivel macroeconomic. Necesitatea implicării structurilor organizatorice și de conducere ale statului, în procesul amplu și complex de evaluare și limitare, în spiritul legilor economiei de piață, a șomajului, este argumentul cel mai mult invocat.
Șomajul este o stare negativă a populației active disponibile,care nu găsește locuri de muncă, din cauza dereglării relației dintre dezvoltarea economiei, ca sursă a cererii de muncă și evoluția populației, ca sursă a ofertei de muncă.
În condițiile contemporane, șomajul este considerat ca un dezechilibru al pieței muncii naționale, adică dezechilibru între cererea globală de muncă și oferta globală de muncă. Acest dezechilibru reflectă un excedent al ofertei de muncă față de cererea de muncă, având niveluri și sensuri de evoluție diferite pe țări și perioade. El a înregistrat inițial un caracter temporar, pentru ca în prezent să fie permanent, fără să excludă însă total și definitiv existența unei stări de ocupare optimală a forței de muncă. Șomajul, ca și creșterea economică, tinde să urmeze un, model ciclic.
Șomerii, în conformitate cu criteriile Biroului Internațional al Muncii (BIM) sunt persoanele de 15 ani și peste, care în cursul perioadei de referință îndeplinesc simultan următoarele condiții: nu au un loc de muncă și nu desfășoară o activitate în scopul obținerii unor venituri;sunt în căutarea unui loc de muncă, utilizând în ultimele 4 săptămâni diferite metode pentru a-l găsi: înscrierea la agenția de ocupare și formare profesională sau la agenții particulare de plasare, demersuri pentru a începe o activitate pe cont propriu, publicarea de anunțuri și răspunsuri la anunțuri, apel la prieteni, rude, colegi,sindicate etc.; sunt disponibile să înceapă lucrul în următoarele 15 zile, dacă și-ar găsi imediat un loc de muncă.
Fiind un dezechilibru macrosocial,șomajul are multiple cauze care pornesc de la statutul economico-social al angajatorilor dar și al celor care oferă forță de muncă în condițiile pieței.
Analizând fenomenul,specialiștii au grupat cauzele șomajului în: cauze generatoare de șomaj de echilibru și cauze giroului Internațional al Muncii (BIM) sunt persoanele de 15 ani și peste, care în cursul perioadei de referință îndeplinesc simultan următoarele condiții: nu au un loc de muncă și nu desfășoară o activitate în scopul obținerii unor venituri;sunt în căutarea unui loc de muncă, utilizând în ultimele 4 săptămâni diferite metode pentru a-l găsi: înscrierea la agenția de ocupare și formare profesională sau la agenții particulare de plasare, demersuri pentru a începe o activitate pe cont propriu, publicarea de anunțuri și răspunsuri la anunțuri, apel la prieteni, rude, colegi,sindicate etc.; sunt disponibile să înceapă lucrul în următoarele 15 zile, dacă și-ar găsi imediat un loc de muncă.
Fiind un dezechilibru macrosocial,șomajul are multiple cauze care pornesc de la statutul economico-social al angajatorilor dar și al celor care oferă forță de muncă în condițiile pieței.
Analizând fenomenul,specialiștii au grupat cauzele șomajului în: cauze generatoare de șomaj de echilibru și cauze generatoare de șomaj de dezechilibru.
Cauzele generatoare de șomaj de echilibru se formează la nivel microeconomic și provin din starea activităților economice la nivelul de baza.
Șomajul de echilibru apare în momentul când există un echilibru în activitatea economică de ansamblu,cu toate acestea, o parte din populația activă disponibilă nu găsește imediat un loc de muncă. Un număr de persoane active disponibile continuă să caute locuri de muncă pentru care să se obțină salarii mai mari, astfel că apare o ofertă suplimentară de forță de muncă.
Această formă de șomaj mai poartă denumirea de șomaj natural întrucât este determinat de cauze ce țin de șomajul voluntar,cât și de alte cauze apreciate ca normale într-o economie cu piață concurențial-funcțională.
Cauzele generatoare de șomaj de dezechilibru țin de cererea și oferta agregate de muncă și de modul specific în care cele două intercondiționează.
Curba cererii agregate de muncă relevă interesul patronului de a angaja un număr mai redus de persoane sau de a înlocui personalul cu alți factori de producție, pe măsură ce salariul practicat este mai mare decât salariul de echilibru.
Curba ofertei agregate de muncă se referă la numărul persoanelor dispuse să se angajeze,în funcție de evoluția salariului. În momentul când salariul practicat este la un nivel mai ridicat decât salariul de echilibru,înseamnă că piața muncii se află în dezechilibru deoarece apare un excedent de forță de muncă. Așadar, șomajul de dezechilibru reprezintă excedentul de forță de muncă ce apare când salariul practicat se află deasupra salariului de echilibru.
Cererea de muncă, relativ inelastică la modificarea salariului, se explică prin mai mulți factori de influență,între care acționează: costul marginal; folosirea tehnicii noi în cadrul unităților economice;modul în care se realizează combinarea factorilor de producție prin substituirea factorului de producție capital etc.
Tabelul 1.0
Cauzele generatoare de șomaj de echilibru, dezechilibru
Sursa: informații prelucrate din cartea “Macroeconomie”, Colectiv U.C.B., Editura Independența economică, Pitești 2010 (pag 116-117)
Principalele forme ale șomajului sunt:
Șomajul voluntar reprezintă persoanele care refuză salariul oferit sau se află în imposibilitatea de a accepta acest salariu. Un asemenea șomaj arată că sunt și persoane care nu pot să se angajeze într-o activitate deoarece nivelul ridicat al salariilor,determinat prin negocieri colective,generează diminuarea cererii de muncă.
Șomajul involuntar reprezintă persoanele neocupate care ar fi dispuse să lucreze, acceptând chiar un salariu nominal mai mic decât salariul existent, sperând ca atunci când cererea efectivă de muncă se va mări va crește și nivelul ocupării.
Șomajul fricțional este șomajul în care o persoană sau un grup de persoane părăsesc în mod voluntar sau prin concediere locul de muncă,devenind șomeri, pentru un anumit timp. Aceste persoane preferă să nu lucreze decât să accepte un salariu a cărui mărime pentru ei s-ar situa sub un anumit nivel minim. Persoanele care caută de lucru urmăresc un loc de muncă retribuit cu un salariu mai mare, iar patronul nu dorește să angajeze persoanele respective.
Șomajul structural este acela care se formează din cauze de natură economică,ce acționează în fază descendentă a unui ciclu economic pe termen lung,atunci când nu se pot crea locuri de muncă durabile în acord cu creșterea ofertei de forță de muncă. O bună parte a șomerilor este formulată din tineri și femei, iar rata șomajului la aceste categorii a crescut în decursul timpului.
Șomajul tehnologic este șomajul generat de modernizarea vechilor tehnici și tehnologii de fabricație. Aceasta se realizează prin evoluția ramurilor propulsatoare ale unui nou mod tehnic de producție și prin accentuarea procesului de concentrare a producției și capitalului.
Șomajul sezonier depinde de factorii naturali ce influențează puternic activitatea din anumite ramuri economice (agricultura, construcțiile, turismul, etc.) dar și de obiceiul populației de a cumpăra,obicei care la rândul lui este corelat cu schimbările anotimpului într-un an. Acesta este un șomaj de durată relativ mică și poate fi resorbit mai ales prin pregătirea persoanelor respective pentru o activitate complementară,ce ar putea fi efectuată în perioada critică.
Șomajul intermitent e generat de mobilitatea insuficientă a forței de muncă, de inegalitățile între calificările persoanelor care vor să se angajeze și calificările pe care le solicită patronatul, folosirea contractelor de angajare a forței de muncă pe perioade de timp scurte,consecința nesiguranței unor afaceri economice, precum și a interesului patronatului de a face presiuni asupra angajaților și asupra organizațiilor sindicale în anumite condiții de timp și spațiu.
Șomajul de conversiune este acela care afectează îndeosebi salariații ce aveau locul de muncă stabil până la concediere,fără vechime mare în muncă,însa sunt posesori ai unei calificări ce le poate favoriza o stabilitate mai mare și dreptul la un ajutor de șomaj mai avantajos.
Șomajul repetitiv include persoanele care cunosc o alternanță de perioade de activitate și de șomaj,afectând mai ales tinerii și persoanele cu o calificare slabă,degradând competența profesională și statutul lor social.
Șomajul de excluziune cuprinde populația activă formată din persoanele în etate, cele mai puțin calificate,cele aflate în șomaj o perioada lungă, indiferent dacă primesc sau nu ajutorul de șomaj.
Aceste din urmă trei forme ale șomajului sunt apreciate de către specialiști ca fiind formele predominante în condițiile actuale .
1.3 Factori specifici ce determină rata șomajului
Pentru a dezvolta această temă am utilizat șapte puncte de vedere și anume:
structura și migrația populației din țara respectivă reprezintă poate unul dintre cei mai importanți factori;este binecunoscut faptul că în orice stat rata naturală a șomajului se calculează sub forma unei medii ponderate a ratelor naturale ale șomajului diferitelor grupuri demografice. Așadar și cea mai mică modificare în structura acestor grupuri pe piața muncii va afecta rata naturală a șomajului din economia respectivă. Un exemplul elocvent reprezintă rata șomajului mai ridicată la populația de culoare în țările dezvoltate cum ar fi SUA; rata șomajului la rromii din țările europene,țările din fostul bloc comunist;rata șomajului mai ridicată în rândul tinerilor în multe țări.
salariul minim pe economie, existența lui determină rata naturală a șomajului. Acesta are ca scop principal asigurarea unui nivel al remunerării decent pentru forța de muncă fiind reglementat prin legislația fiecărei țări. Existența salariului minim pe economie,alături de anumite caracteristici demografice (de exemplu vârsta tânără) împreună pot duce la creșterea șomajului natural întrucât nivelul ridicat al salariului minim poate avea efecte negative în ceea ce privesc oportunitățile de muncă pentru tineri, indiferent dacă va avea sau nu va avea efecte mai mici asupra celorlalte grupuri de forță de muncă.
rata de creștere economică – chiar dacă rata de creștere economică într-o economie este constantă,sectoarele cu rate de creștere mai mari vor absorbi mai multă forță de muncă iar cele ce-și diminuează ritmul de creștere vor respinge forța de muncă. Deoarece disponibilitățile de muncă au o mobilitate redusă și nu pot fi mutate dintr-un sector/teritoriu în altul fără costuri ridicate, cu cât va fi mai mare variația creșterii diferitelor sectoare de activitate, cu atât va fi mai ridicat nivelul general al ratei șomajului. Variabilitatea de creștere pe sectoare de activitate este influențată șocuri economice cum ar fi șocuri ale ofertei sau ale cererii, acestea provocând reacții diferite pe sectoare și în rata șomajului
ajutorul de șomaj – este un factor important care influențează rata naturală a șomajului, acest lucru datorându-se faptului că în funcție de prevederile legislației fiecărei țări nu toți șomerii au dreptul la șomaj iar ajutorul de șomaj poate fii acordat pe o perioada limitată de timp. De obicei lucrătorii iau în considerare raportul de înlocuire al venitului (raportul dintre venitul disponibil pe timpul perioadei de șomaj și venitul disponibil în timpul perioadei de angajare) și cu cât acest raport este mai mare cu atât crește înclinația lucrătorilor spre prelungirea duratei de șomaj. Creșterea înclinației șomerilor pentru încadrarea în muncă va avea loc în situația când acest raport va scădea.
Durata acordării ajutorului de șomaj care diferă de la o țară la alta poate influența mărimea ratei șomajului pe termen lung dintr-o economie. Practica economiei mondiale dovedește că țările cu sisteme mai generoase de șomaj (în privința duratei acordării ajutorului de șomaj) au o proporție mai ridicată a șomajului pe termen lung în totalul șomajului (exemplul Olandei și Belgiei) în comparație cu sistemele mai puțin generoase de șomaj (SUA, Elveția, Japonia).
S-a constatat că în țările cu experiență în studiul șomajului, extinderea duratei potențiale a șomajului determină un șomaj pe termen lung mai ridicat decât creșterea valorii ajutorului de șomaj fără a modifica durata.
puterea sindicatelor – diferă în funcție de fiecare țară și poate influența rata naturală a șomajului prin puterea lor de negociere. Sindicatele a tendința să crească salariul real al membrilor ce aparțin sindicatului și să scadă nivelul angajărilor în sectoarele nesindicalizate. Totodată sindicatele vor păstra locurile de muncă și salariile membrilor de sindicat cu costul unei mai mari fluctuații în rata ocupării celor ce nu sunt membrii de sindicat. Un aspect important privind sindicatele este ca influența acestora asupra șomajului depinde atât de natura organizațiilor de sindicat cât și a negocierilor salariale. Un exemplu elocvent este acela când sindicatele acoperă cu aproximație întreaga forța de muncă iar negocierile au loc la nivel național,sindicatul va încerca să obțină un nivel al salariului care să fie compatibil cu o rată mai scăzută a șomajului.
impozitele sunt importante deoarece determină creșterea modestă a sectorului privat și reducerea performanțelor sale. Totodată încurajează economia subterană(clandestină) și nedeclararea veniturilor pentru a scăpa de impozite,fapt ce duce la o rată măsurată a șomajului mai mare decât rata reală.
Pentru determinarea cererii de muncă a patronilor este mai important salariul brut și nu cel net(salariul pe care îl primesc efectiv angajații);diferența între acestea două fiind impozitul pe venit,fiind în creștere în ultimii ani în toate țările. Fenomenul a influențat într-o mare măsură oferta de muncă,mărind inflexibilitatea pieței muncii întrucât costurile salariale reale au crescut în comparație cu productivitatea.
fenomenul histeresis-cuvântul provine din fizică iar situația apare când o variabilă care este temporar influențată de o forță externă nu mai revine la nivelul său inițial chiar dacă acțiunea acestei forțe externe dispare. Rata naturală a șomajului poate fi influențată de modificări temporare în rata actuală a șomajului (ex. lucrătorii care devin șomeri pot suferi o deteriorare a capitalului uman devenind astfel neangajabili chiar și după ce șocul ce a cauzat șomajul a trecut).
Funcționarea normală a pieței muncii are loc atunci când există un șomaj natural a cărui rată corespunde folosirii integrale,depline a forței de muncă. Rata naturală a șomajului este deci o rată care asigură echilibrul macroeconomic. Șomajul,în orice țară,poate fi considerat ca fiind excesiv numai dacă acesta depășește nivelul său natural.
Se pune însă problema:cum poate să existe șomaj în cazul folosirii „depline” a forței de muncă? Răspunsul este evident. Nu este posibil ca la un moment dat șomajul să fie zero deoarece, din motive firești, o parte a forței de muncă intră sau iese continuu din rândul șomerilor. În plus, noile generații de lucrători intră continuu în rândul forței de muncă,așa cum,în mod continuu există lucrători care părăsesc slujba pentru a căuta alta. Chiar și în perioadele de boom economic pot exista dezechilibre între cei ce caută de lucru și aptitudinile de care au nevoie sau locul unde se află companiile care caută lucrători.
În general, diferența dintre rata șomajului actual și rata șomajului natural este denumită șomaj ciclic, adică șomajul care poate fi redus printr-o politică macroeconomică expansionistă fără a determina o creștere nesfârșită în rata inflației. Orice guvern poate reduce rata naturală a șomajului dar nu prin politici macroeconomice convenționale,ci prin politici structurale, cum ar fi: recalificarea, stimulente pentru a îmbogăți mobilitatea sau taxe stimulative pentru a accepta o slujbă și a renunța la șomaj.
Capitolul II
Efectul crizei economice asupra șomajului
2.1 Consecințele șomajului la nivel microeconomic și la
nivel macroeconomic
Deși creșterea economica reprezintă obiectivul economic principal,atunci când economia intra în recesiune,șomajul devine o sursă de îngrijorare. Pentru un economist,șomajul reprezintă o subutilizare a resurselor. Indivizii apți și care doresc să lucreze la nivelul curent de piață al salariilor nu sunt utilizați în mod productiv. Pentru cei aflați în stare de șomaj și pentru familiile acestora, șomajul reprezintă o perioadă de greutăți și de schimbări în modul de viață. Dacă o persoană este în șomaj o perioada îndelungată aceasta nu va fi capabilă să-și finanțeze cheltuielile curente-precum plata utilităților sau a chiriei-și va fi nevoită să se mute în apartamente mai puțin costisitoare, reducându-și astfel nivelul de trai.
Șomajul creează probleme diferite pentru fiecare grup de lucrători. Pentru cei tineri, a avea o slujba este o precondiție pentru dezvoltarea aptitudinilor de muncă, fie că este vorba despre aptitudini de ordin tehnic, fie despre valori mult mai generale precum punctualitatea și responsabilitatea. Șomajul persistent nu numai că determină epuizarea unor resurse umane de valoare,dar duce și la scăderea productivității viitoare a acestora. Acești indivizi nu vor fi capabili să beneficieze de pregătirea la locul de muncă menită să le perfecționeze calificarea, nereușind să-și dezvolte aptitudini care să conducă la creșterea productivității la locul de muncă. Mai mult, tinerii care devin șomeri o perioadă îndelungată sunt în mod deosebit predispuși la alienare față de societate, ceea ce îi poate conduce la atitudini antisociale, cum ar fi activitățile criminale sau consumul de droguri.
Pentru lucrătorii între două vârste și cei bătrâni,pierderea locului de muncă generează probleme diferite. În pofida reglementărilor federale și statale care interzic discriminarea în funcție de vârstă,angajatorii ezită întotdeauna înainte de a se decide să utilizeze persoane în vârstă. Principala problemă este legată de riscul acestora de a se îmbolnăvi sau de a deveni incapabile de muncă. Dacă lucrătorii bătrâni sunt în șomaj o perioadă îndelungată,aceștia își pot pierde o parte a aptitudinilor. Chiar dacă șomerii în vârstă reușesc să-și găsească de lucru, aceste locuri de muncă vor fi însoțite de regulă de un nivel mai redus al salarizării și de un statut inferior față de anterioarele locuri de muncă,astfel încât aptitudinile acestora vor fi subutilizate. Costurile acestor modificări sunt date de povara efectelor negative pe care le suportă șomerii și familiile acestora.
Indiferent de formele sub care se manifestă, șomajul are consecințe multiple, atât pentru individ, cât și pentru economia și societatea românească în ansamblu.
Consecințele economico-sociale multiple,asemănătoare,în general cu cele care au fost arătate anterior, se îmbina organic cu costul social al șomajului și afectează puternic esența, proporțiile, ritmul și eficiența dezvoltării economiei românești pe termen lung.
Impactul imediat al șomajului cu indivizii este o pierdere de venit asociată cu muncă. Pentru muncitorii care ar fi șomeri pe perioade lungi de timp,astfel de pierderi pot duce la dezastru financiar. În acest caz, un șomer trebuie să se bizuie pe o combinație de economii, venitul altor membrii ai familiei, și beneficiile șomajului prin sprijinul financiar al guvernului. Dacă aceste surse de ajutor sunt epuizate, bunăstarea publică este eventual ajutorul social.
Ne vom opri puțin asupra uneia dintre cele mai defavorabile consecințe ale fenomenului studiat: aspectul lui psihologic.
Un studiu realizat de Alina Garai și publicat în Revista de Psihologie, menționează că „pierderea locului de muncă reprezintă o bulversare a echilibrului stabilit anterior între persoană și mediul său. Ca urmare, sistemul de personalitate va încerca o nouă echilibrare,se va mobiliza într-un efort de adaptare la noile condiții prin declanșarea a două procese,în sine opuse și contradictorii, dar cu intervenție complementară în dinamica adaptativă: asimilarea și acomodarea”.
În plus față de aceste pierderi de ordin personal,șomajul ridică probleme și la nivelul comunității. Dacă persoane din mediul urban ajung în șomaj-de pildă ca urmare a închiderii unor firme mari sau a deciziei acestora de a se muta în alte zone – toți ceilalți locuitori vor avea de suferit, deoarece suma veniturilor care circulă în aceea comunitate și care permit realizarea achizițiilor,de la automobile la locuințe, va fi mai mică. Deoarece un număr ridicat de șomeri înseamnă mai puține persoane care își plătesc impozitele locale, calitatea serviciilor oferite de școli, biblioteci, parcurile publice și poliție va fi serios afectată.
Șomajul nu lovește numai indivizii. Peste o anumită limită el subminează întreaga societate. Munca nu este doar mijlocul de a-ți câștiga viața ci este și un mod de a te identifica. Șomerul poate oricând să-și ocupe timpul,dar el nu mai are un loc definit în societate. Victima unei concedieri economice se consideră adesea și victima a unei concedieri sociale. Teama de șomaj bulversează comportamentele noastre sociale și atitudinea față de muncă. Asociind munca unei reprezentări negative a viitorului ea creează reflexe de îngrijorare,de introvertire de protejare a situațiilor deja cucerite și conduce la creșterea suplimentară a rigidității economiei care contribuie și mai mult la creșterea șomajului.
Utilizarea resurselor este o chestiune vitală societății din două motive. Înainte de toate nevoile particulare și publice rămân într-o oarecare măsură nesatisfăcute, deși avem o utilizare socială pentru toate resursele. Poate că avem deja destule mașini pe străzi,dar ce putem spune despre alte bunuri și servicii? Avem noi destule parcuri, școli și râuri curate? Dacă nu, putem utiliza unele dintre resursele noastre neocupate pentru a realiza aceste lucruri. Neutilizând toate resursele noastre –nu utilizăm în totalitate posibilitățile noastre instituționale de producție – și părăsim venitul potențial. Chiar dacă considerăm că toate nevoile noastre private și publice erau satisfăcute, putem însă să utilizăm factorii de producție ca să ajutăm restul lumii. Standardul mediu este destul de scăzut. Dacă utilizăm de fapt resursele noastre pentru aceste scopuri, este o problemă de alocare a resurselor și ea depinde de deciziile private și publice pe care le luăm pe piață. Acele decizii ar fi insuficiente să utilizeze toate resursele de care dispunem.
Șomajul este -în fapt- o formă de inutilizare a factorului de producție muncă, de aici decurgând risipă și pierderi, mai ales din punct de vedere social.
Fenomenul induce cu sine noțiunea de sărăcie, întrucât provoacă scăderea drastică a nivelului de trai, a standardului de viață, a calității traiului.
Sunt lezați -direct- indivizii care fac parte din populația activă subocupată, oameni care își manifestă dorința și capacitatea de a lucra, dar nu au unde.
Fiind un dezechilibru macroeconomic, nu afectează doar compartimentele materiale ale economiei naționale,ci mai ales elementele sale umane.
Populația ocupată este cea care suportă din plin,gravele costuri sociale ale fenomenului.
Apare și se dezvoltă munca pe piața neagră (desfășurată,de obicei,în condiții salariale inferioare prețului minim pe economie în privința mâinii de lucru, fără contract de muncă).
Prin coordonatele lui, șomajul exercită presiuni asupra salariilor lucrătorilor ocupați.
Concedierile consistă într-un puternic obstacol în calea relansării activității economice a unei țări.
Se generează sau se amplifică stările de dezacord dintre populația care muncește și cea cu un anumit grad de ocupare (ele fiind sursă de conflicte sociale).
Totodată în afara acestor elemente evidente, pierderea locului de muncă se asociază unei serie de alte efecte negative, care se pot traduce prin costuri suplimentare,determinate de situații precum: îmbolnăviri,decese,neînțelegeri în familie, abandon școlar, plecarea copiilor de acasă ș.a. – toate provocând cheltuieli nu doar pentru persoanele afectate, ci și pentru societate.
Există și anumite consecințe pozitive ale șomajului:
prin ceea ce presupune(muncitori disponibilizați),fenomenul creează o rezervă (mai mult sau mai puțin sigură ) de persoane potențial dispuse să lucreze,în vederea acoperirii eventualei cereri suplimentare de forță de muncă.
principial, are loc creșterea productivității muncii dar mai ales a disciplinei și punctualității celor angajați (de teama concedierii);
ca factor psihologic – presupunând că,de obicei sunt disponibilizați cei mai puțin pregătiți sau cei slabi calificați – apare ridicarea interesului pentru muncă, dar mai ales sporirea competitivității lucrătorilor existenți;
recurgerea la a trimite anumite persoane în șomaj permite – pentru firme – menținerea salariilor la cote relativ scăzute.
2.2 Migrația forței de muncă și impactul său asupra
ocupării și șomajului
Procesul migrației se desfǎșoarǎ dintotdeauna, simultan în toate statele lumii, fiind caracterizat ca normal și structural de-a lungul istoriei.
Dupǎ eliberarea de sub fostul regim comunist, în 1989, în România a apǎrut fenomenul migrației, o realitate complexǎ prin motivațiile și formele sale. Acest fenomen se pǎstreazǎ în continuare și ca rezultat al unei sărăcii provocate de perioada de tranziție pe care o traversează Romania și al unor factori de atracție pe care o exercită țările vest europene.
Începând cu anul 2001, an care a corespuns cu desființarea vizelor de intrare în majoritatea țărilor din Europa, mii de romani au ales sǎ pǎrǎseascǎ România, în favoarea țǎrilor Europei de sud și vest, în cǎutarea unei vieți mai bune. Având în vedere cǎ se vehiculeazǎ o cifrǎ de peste 1,5 milioane de persoane, provenite din toatǎ țara, putem vorbi de un adevărat fenomen național.
Producerea acestui fenomen în România, a dus la evitarea unei crize economico-sociale cu urmǎri serioase asupra întregii societǎți și cu efecte negative asupra procesului aderǎrii României la UE.
Migrația forței de muncǎ în strǎinǎtate a constituit temelia transformǎrilor sociale ale României.
Munca în strǎinǎtate este de cele mai multe ori o strategie temporarǎ, majoritatea cetǎțenilor români alegând sǎ se întoarcǎ în țarǎ.
Pânǎ la eliminarea vizelor pentru spațiul Schengen, începând cu anul 2002, principalele țǎri de destinație cǎtre care s-au îndreptat emigranții români au fost Germania (jumǎtate din totalul emigranților), Ungaria, Italia,Spania, SUA și Canada. Eliminarea vizelor pentru spațiul Schengen începând cu 1 ianuarie 2002 a determinat creșterea semnificativă a numărului de emigranți.
În 2004 fenomenul migrației externe definitive de la începutul anilor 1990 a fost înlocuit cu o migrație externă temporară, fără schimbarea rezidenței, având motivație economică.
O situație îngrijorătoare a reprezentat-o insǎ creșterea continuă a migrației externe a populației înalt calificate și pregătite. România se confrunta din ce în ce mai mult cu așa numitul fenomen al „migrației creierelor”, peste un sfert din forța de muncă emigrantă având studii superioare.
Categoriile cele mai reprezentate în cadrul forței de muncǎ emigrante erau în primul rând muncitorii, asistenții medicali, doctorii,economiștii, inginerii, arhitecții, specialiști IT, profesii solicitate și pe piața muncii din România însǎ la nivele de salarizare mult mai mici.
Odată cu integrarea României în UE, s-a pus și mai mult problema migrației forței de muncă. Pe de o parte este problema efectelor asupra economiei românești pe care o va avea un presupus exod al capitalului uman către alte țări europene (în special a celui calificat și înalt calificat), de cealaltă parte este problema invaziei de forță de muncă ce va avea efecte negative asupra pieței muncii și nu numai, din propria țară. Toate acestea sunt generate de o viziune diferită asupra beneficiilor și costurilor pe care le aduce migrația forței de muncă pentru ambele țări, și au un efect implicit asupra barierelor care vor fi elaborate în legătură cu acest fenomen.
România a înregistrat o dinamica semnificativă pe piața muncii in ceea ce privește mobilitatea geografică internă și cea ocupaționala și își asumă gestionarea eficientă a fluxurilor de emigranți în scop de muncă și prin implementarea unor sisteme eficiente de monitorizare a acestora. De asemenea vor fi negociate noi acorduri bilaterale în domeniul reglementării și organizării circulației forței de muncă și vor fi întreprinse demersurile necesare în vederea limitării perioadelor de tranziție impuse de statele membre în domeniul liberei circulații a lucrătorilor.
Pe măsură însǎ ce economia se va dezvolta și va fi nevoie de mai multă forță de muncă, și în condițiile în care cei plecați azi nu vor începe să se întoarcă în țară, România se va transforma treptat și într-o țară de imigrație. Din țară-sursă sau de tranzit, România va deveni destinație pentru cetățenii țărilor din est, inclusiv din Asia Centrală, care vor căuta condiții de muncă și salarii mai bune decât în țara de origine.
Se estimează că în următoarele două decenii principalele tendințe ale migrației din România vor fi:
– creșterea fluxurilor de forță de muncă către spațiul UE
– o migrație circulara pentru munca comparativ cu cea permanenta
– diminuarea migrației ilegale sau necontrolată, în favoarea celei legale care asigură o mai mare siguranța a câștigurilor
Este extrem de importantă elaborarea unei strategii pe termen mediu și lung privind imigrația, un proces social iminent și cu consecințe majore pe termen mediu și lung. Experiența țărilor UE este foarte semnificativă pentru ce va urma în România.
2.3 Șomajul în contextul crizei economice
Criza mondială a produs și în România importante mutații pe piața muncii,între care și creșterea ratei șomajului Rigiditatea pieței muncii și restrângerea activităților industriale și cele ale serviciilor nu mai oferă cadrul necesar întâlnirii cererii cu oferta de muncă.
Până în 2008, România se confrunta cu deficit de forțǎ de muncă, motiv pentru care angajatorii erau nevoiți să apeleze la forțǎ de muncă străină din țări precum Turcia, China, Pakistan, Ucraina sau Moldova.
Întreprinderile mici si mijlocii, ducând lipsa de oameni calificați, au cerut facilitǎți Guvernului pentru a angaja strǎini.
Autoritǎțile române au făcut, mai ales pentru românii plecați în Spania și Italia campanii de informare referitoare la locurile vacante din țarǎ. Perspectivele însǎ nu au fost favorabile pentru cǎ salariile continuau sǎ fie mult mai mici decât cele câștigate de aceștia în țǎrile din UE.
Majoritatea românilor au pǎrǎsit România cu scopul de a beneficia de o situație financiară care să le permită un trai decent. O parte dintre ei au ajuns în alte țări pentru a fi alături de familie, iar un procent redus au plecat din dorința de a încerca ceva nou.
Acum, ca urmare a recesiunii ce a cuprins aproape întreaga lume, aceștia se confruntă cu dilema situației de a reveni în România și în cadrul căreia se anunță dificultăți similare în obținerea unui loc de muncă.
Piața muncii se aflǎ în fața unei situații tensionate, aceea în care alǎturi de angajații care-și pierd locurile de muncǎ din România se aflǎ și românii ce revin din strǎinǎtate.
Deja multe alte state se confruntă cu problema șomajului. Șomajul din Spania, de exemplu, o țară în care comunitatea de români este de aproximativ un milion de persoane, a atins aproape toate sectoarele din economie. Dintre acestea, serviciile au fost cele mai afectate, urmate de construcții, industrie si agricultură. Cel mai mult vor avea de suferit imigranții.
În aceste condiții, șomerii români care se gândesc sǎ plece în strǎinǎtate vor avea de asemenea dificultǎți în gǎsirea unui loc de muncǎ.
Șomajul a început să crească în Spania din 2009, luna în care s-a înregistrat cea mai mare majorare a disponibilizărilor fiind ianuarie(2009). Numărul de șomeri din Spania a crescut în ianuarie 2009 cu 6,35% față de decembrie 2008, la un total de 3,327 milioane persoane, cel mai ridicat nivel din ultimii 12 ani. Spania a înregistrat cea mai mare rată a șomajului din UE, de 17,4% în martie, comparativ cu media UE de 8,3%.
Rata ridicatǎ a șomajului a înregistrat și Ungaria, aceasta ajungând la 9,7%, situația devenind criticǎ pe mǎsurǎ ce recesiunea se va adânci.
Economia Germaniei a intrat puternic în recesiune începând cu trimestrul I al anului 2009, aceasta înregistrând un nivel scǎzut al produsului intern brut.
Franța, de asemenea lovitǎ de recesiune, preconizeazǎ o scǎdere cu 0,5% a produsului intern brut în trimestrul IV al anului 2009.
Reorientarea strategiilor de pe piața de muncǎ a țǎrilor membre UE, prin acordarea prioritǎții muncitorilor autohtoni, au influențat negativ situația românilor din țǎrile respective.
Românii care, din nefericire, au intrat în statisticile șomajului din diferite state, au ales să aștepte ajutorul social, care să le permită o sursă sigură de venit pentru câteva luni.
Alții încep să ia în considerare alternativa revenirii în țară, sperând cǎ veniturile obținute peste hotare sǎ-i ajute sǎ-și dezvolte o afacere.
Numărul celor care caută să revină în țarǎ crește și datoritǎ piețelor internaționale de joburi și condițiilor de muncă unde se află la momentul curent.
Guvernul român caută acum surse de venit pentru a acoperii plățile sub forma ajutorului de șomaj acordat oamenilor ce-și pierd locurile de muncă ca urmare a recesiunii.
Cauzele crizei economice și financiare sunt numeroase și complexe, identificabile la nivel macro și micro-economic, o clasificare analitică a acestora evidențiind factori structurali (creatori ai condițiilor generale favorabile generării crizei) și ciclici (care contribuie la aplanarea crizei). Criza economică mondială actuală își are începutul în SUA, unde s-au înregistrat primele semne încă din iunie 2007.
România a intrat în actuala criză încă din ultimul trimestru al anului 2008 fără o pregătire adecvată care să-i permită cel puțin atenuarea efectelor atât în plan economic și, îndeosebi, în plan social.
Rata șomajului înregistrat în luna decembrie 2008 a fost de 4,4%, față de 4,1% în luna noiembrie 2008 și 4,1% în aceeași lună a anului 2007 așa cum se poate vedea în graficul 2.3.1:
Graficul 2.3.1
Sursa: www.anofm.ro
Numărul total al șomerilor înregistrați în evidențele agențiilor județene pentru ocuparea forței de muncă a fost de 403.441 de persoane, din care 187.229 femei. În următoarele județe rata șomajului a fost sub procentul înregistrat la nivel național: Ilfov (1,4%), Timiș (1,6%), București (1,7%), Bistrița (2,8%), Cluj (2,9%), Arad, Bihor și Satu Mare (cate 3%), Constanța și Sibiu (câte 3,1%), Botoșani (3,5%), Maramureș (3,7%), Prahova (3,8%), Neamț (4,0%), Brașov și Suceava (câte 4,3%).
Cea mai mare rata a șomajului s-a înregistrat în județele Vaslui (10,2%), Mehedinți (9,3%), Dolj (8,4%), Teleorman (8,0%), Gorj (7,4%), Covasna (7,2%), Alba (7,0%), Galați, Harghita și Hunedoara (câte 6,6%).
Figura 2.3.1 arată această evoluție.
Nivelul ratei șomajului la data de 31.12.2008
Figura 2.3.1
Sursa: www.anofm.ro
Din totalul șomerilor înregistrați la nivel național, 143.549 sunt șomeri indemnizați iar 259.892 neindemnizați. De asemenea, menționam că rata șomajului în rândul femeilor a fost de 4,4% iar numărul mediu de șomeri a fost de 362.429.
Rata șomajului înregistrat la sfârșitul lui 2009 a fost de 7,8%, față de 7,5% în luna noiembrie 2009 și 4,4% în aceeași luna a anului 2008. Numărul total al șomerilor înregistrați în evidențele agențiilor județene pentru ocuparea forței de muncă a fost de 709.383 de persoane, din care 302.124 femei.
Graficul 2.3.2
Sursa: www.anofm.ro
În următoarele județe rata șomajului a fost sub procentul înregistrat la nivel național: București (2,3%), Ilfov (2,4%), Timiș (4,4%), Bihor (5,9%), Constanța și Cluj (câte 6,3%), Satu Mare și Maramureș (câte 6,5%), Arad (6,8%), Giurgiu (7,2%), Botoșani și Iași (7,3%), Vrancea (7,4%).
Cea mai mare rată a șomajului s-a înregistrat în județele: Brăila, Neamț și Suceava (câte 8,0%), Mureș și Vâlcea (8,1%), Sibiu (8,2%), Bistrița (8,4%), Dâmbovița (8,6%), Brașov (8,7%), Olt și Tulcea (8,8%), Bacău (8,9%), Prahova (9,0%%), Călărași (9,2%), Argeș (9,4%), Buzău (9,5%), Caraș Severin (10,4%), Sălaj (10,5%), Harghita, Hunedoara (10,6%), Gorj (10,9%), Covasna și Galați (11,1%), Dolj (11,2%), Ialomița (11,6%), Teleorman (11,9%), Alba (12,6%), Vaslui (14,0%), și Mehedinți (14,1%), informații ce reies din figura 2.3.2.
Din totalul șomerilor înregistrați la nivel național, 435.497 sunt șomeri indemnizați iar 273.886 neindemnizați. De asemenea, menționăm că rata șomajului în rândul femeilor a fost de 7,1%.
Nivelul ratei șomajului la data de 31.12.2009
Figura 2.3.2
Sursa: www.anofm.ro
Rata șomajului înregistrat la sfârșitul lunii decembrie 2010 la nivel național a fost de 6, 87%, mai mică cu 0,08 pp decât cea din luna noiembrie a anului 2010 și mai mică cu 0,9 pp decât cea din luna decembrie a anului 2009.
Numărul total al șomerilor înregistrați în evidențele agențiilor județene pentru ocuparea forței de muncă a fost de 629.960 de persoane, cu 6.516 persoane mai puține față de finele lunii anterioare.
În ceea ce privește rata șomajului înregistrat pe sexe, în luna decembrie 2010, comparativ cu luna precedentă, rata șomajului masculin a crescut de la valoare de 7,44% în luna noiembrie, la valoarea de 7,47%, iar rata șomajului feminin a scăzut de la 6, 38% la 6, 20% așa cum se observă în graficul 2.3.3.
Graficul 2.3.3
sursa:www.anofm.ro
În 21 de județe și în municipiul București s-au înregistrat scăderi ale ratei șomajului, cele mai importante fiind în Vâlcea cu 0,91 pp, Prahova cu 0,60 pp, Mureș cu 0,46 pp, Satu Mare cu 0,36 pp și Maramureș cu 0,32 pp. În municipiul București, rata șomajului a scăzut cu 0,24 %.
Cele mai mari rate ale șomajului s-au înregistrat în județele Vaslui (11,42%), Teleorman (10,76%), Galați (9,84%), Mehedinți (9,81%), Dolj (9,80%), Buzău (9,73%), Gorj (9,62%), Covasna și Alba (9,58%), Ialomița (9,55%) și Călărași (9,03%).
Din totalul șomerilor înregistrați la nivel național, 329.640 sunt șomeri indemnizați și 297.320 neindemnizați. Numărul șomerilor indemnizați a crescut cu 4.990 persoane, iar numărul șomerilor neindemnizați a scăzut cu 11.506 persoane față de luna precedentă. Informațiile enunțate se regăsesc în anexa 1.
La finele lunii mai 2011, rata șomajului înregistrat la nivel național a fost de 4,97%, mai mică cu 0,44 pp decât cea din luna aprilie a anului 2011 și mai mică cu 2,73 pp decât cea din luna mai a anului 2010.
Numărul total de șomeri la finele lunii mai, de 453.067 persoane, a scăzut cu 40.371 persoane față de cel de la finele lunii anterioare.
Din totalul șomerilor înregistrați, 172.733 au fost șomeri indemnizați și 280.334 neindemnizați. Numărul șomerilor indemnizați a scăzut cu 27.900 persoane, iar numărul șomerilor neindemnizați a scăzut cu 12.471 persoane față de luna precedentă.
Ponderea șomerilor neindemnizați în numărul total al șomerilor (61,87%) crește față de luna precedentă cu 2,53 pp.
Referitor la șomajul înregistrat pe sexe, în luna mai 2011, comparativ cu luna precedentă, rata șomajului masculin a scăzut de la valoarea de 5,90% în luna aprilie, la valoarea de 5,35% iar rata șomajului feminin a scăzut de la 4,85% la 4,53%. în graficul următor este prezentată evoluția numărului șomerilor înregistrați în perioada 2008 – mai 2011:
Graficul2.3.4
Sursa: www.anofm.ro
În luna mai atât rata șomajului cât și numărul șomerilor au urmat trendul descrescător început în luna aprilie a anului precedent.
La nivel teritorial, numărul de șomeri a scăzut în majoritatea județelor și în municipiul București, cele mai mari scăderi înregistrându-se în județele Dolj (cu 3106 persoane), Constanța (cu 2529 persoane), Bacău (cu 2487 persoane), Bihor (cu 2134 persoane), Bistrița (cu 1608 persoane) și galați (cu 1572 persoane). în Municipiul București numărul de șomeri a scăzut cu 14 persoane. Singura creștere a numărului de șomeri se înregistrează în județul Covasna, unde numărul de șomeri a crescut cu 94 de persoane, reprezentând 0,10 pp din totalul numărului de șomeri.
Referitor la structura șomajului pe grupe de vârstă, reprezentative sunt ponderile pentru grupele de vârstă 40-49 ani (29%) și 30-39 de ani (26 %).
Județele cu cea mai mare pondere a șomerilor neindemnizați în numărul total al șomerilor sunt: Brăila (79,06%), Teleorman (77,74%), Iași (77,32%) și Vrancea (76,18%).
Rata șomajului a scăzut în majoritatea județelor, cele mai importante scăderi ale ratei șomajului înregistrându-se în județele: Bistrița (cu 1,19pp), Bacău (cu 1,05 pp), Dolj (cu 1,04 pp), Harghita (cu 0,82 pp), Gorj (cu 0,80 pp) și Constanța (cu 0,79pp).
Cele mai ridicate niveluri ale ratei șomajului au fost atinse în județele Vaslui (9,52%), Teleorman (8,83%), Mehedinți (8,81%), Dolj (8,32%) urmate de județele: Covasna (8,05%), Buzău (7,91%), Alba (7,22%), Ialomița (7,02%) și Galați (6,51%).
Nivelul minim al ratei șomajului în luna mai, de 1,90%, se înregistrează în județul Timiș. Amplitudinea dintre nivelul de maxim și cel de minim al șomajului (7,62 pp) este mai mică cu 0,55 pp decât cea din luna precedentă (8,17 pp).
Referitor la structura șomajului după nivelul de instruire, șomerii cu nivel de instruire primar, gimnazial și profesional constituie ponderea cea mai mare a persoanelor care se adresează agențiilor județene pentru ocuparea forței de muncă în vederea găsirii și ocupării unui loc de muncă, aceasta fiind de 78,09%. Șomerii cu nivel de instruire liceal și post-liceal reprezintă 16,18%, iar cei cu studii universitare doar 5,73%.
Din punct de vedere al structurii șomerilor pe grupe de vârstă, reprezentative sunt ponderile pentru grupele de vârstă 40-49 ani (28,98 %) și 30-39 ani (25,81%).
În ceea ce privește șomajul de lungă durată, la finele lunii aprilie, se aflau înregistrați în evidențele agenției 15.892 tineri sub 25 de ani aflați în șomaj de peste 6 luni (ceea ce reprezintă 36,93% din totalul șomerilor sub 25 de ani) și 101.273 adulți aflați în șomaj de peste 12 luni (adică 24,70% din totalul șomerilor adulți), ponderea șomerilor de lungă durată în numărul total de șomeri fiind de 25,86%.
Capitolul III
Politici de reducere a șomajului și de creștere a gradului de ocupare în România
3.1. Măsuri de diminuare a șomajului si de creștere a gradului de ocupare. Politici de combatere și ameliorare a șomajului
Piața muncii a suferit schimbări puternice în ultimul deceniu. Modificările apărute au creat nevoia unei noi instituții. Una moderna, flexibilă cu capacitatea de a răspunde acestor provocări.
Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Munca (ANOFM), împreuna cu cele 41 de agenții județene, cu Agenția Municipiului București și cu cele 88 de agenții locale și 156 puncte de lucru, răspunde acestor provocări.
Serviciile sale se adresează șomerilor și agenților economici.
Principalul său obiectiv este creșterea gradului de ocupare a forței de muncă și implicit scăderea ratei șomajului.
Obiectivele principale ale Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă sunt:
• Instituționalizarea dialogului social în domeniul ocupării și formării profesionale;
• Aplicarea strategiilor în domeniul ocupării și formării profesionale;
• Aplicarea măsurilor de protecție socială a persoanelor neîncadrate în muncă.
Prezentăm paleta de măsuri active cuprinse în noua lege, care au influență directă asupra ocupării:
A. Măsuri de prevenire a șomajului:
a) servicii de informare și consiliere privind cariera oferite viitorilor absolvenți de învățământ profesional și liceal, în cadrul unor acțiuni desfășurate în școli de către consilierii de orientare profesională din rețeaua centrelor de consiliere aparținând ANOFM;
b) servicii de preconcediere, care cuprind în principal următoarele activități:
– informarea privind prevederile legale referitoare la protecția șomerilor și serviciile de care pot beneficia conform legii;
– consiliere profesională: modalități de căutare a unui loc de muncă, prezentarea sistemului electronic de mediere a muncii (SEMM) și inițiere în accesarea acestuia, etc.;
– servicii de mediere: prezentarea tuturor serviciilor oferite de agenție și condiții de acces;
– prezentarea posibilităților de reorientare profesională în cadrul unității sau de participare la cursuri de formare de scurtă durată;
– plasarea pe locurile de muncă vacante existente pe plan local.
B. Măsuri de combatere a șomajului:
a) stimularea agenților economici să angajeze tineri absolvenți ai instituțiilor de învățământ;
b) acordarea de facilități fiscale angajatorilor prin reducerea contribuției datorate bugetului asigurărilor pentru șomaj, dacă încadrează cu contract individual de muncă persoane din rândul șomerilor pe care le mențin în activitate cel puțin 6 luni;
c) stimularea creării de noi locuri de munca prin acordarea de credite din bugetul asigurărilor pentru șomaj, în condiții avantajoase;
d) stimularea persoanelor aflate în șomaj să se angajeze înaintea expirării perioadei de indemnizație de șomaj;
e) furnizarea de cursuri de calificare/recalificare;
f) stimularea mobilității forței de muncă;
g) angajatorii care încadrează tineri absolvenți pe durată nedeterminată, primesc pentru o perioada de 12 luni, pentru fiecare persoana angajată, o suma lunara reprezentând un salariu minim brut pe țară; angajatorii care încadrează absolvenți din rândul persoanelor cu handicap primesc, pe o perioada de 18 luni, pentru fiecare absolvent angajat, o suma lunara reprezentând 1,5 salarii minime brute pe țară.
Programul de ocupare a forței de muncă
pentru anul 2011 al A.N.O.F.M.
Anual Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă întocmește Programul de ocupare a forței de muncă având în vedere atribuțiile conferite de legislația în vigoare.
Pentru anul 2011, proiectarea programului de ocupare a avut la bază Programul de Guvernare pentru perioada 2009–2012 și obiectivele strategice ale Uniunii Europene în materie de ocupare în perspectiva Europa 2020.
Principalele obiective generale ale Programului de ocupare a forței de muncă pentru anul 2011, care corespund și cu documentele mai sus menționate, sunt:
Creșterea gradului de ocupare și promovarea incluziunii sociale,
Facilitarea tranziției de la șomaj către ocupare,
Consolidarea competențelor profesionale ale persoanelor în căutare de loc de muncă.
Printre obiectivele specifice ale programului putem enumera, în principal:
combaterea efectelor șomajului;
incluziunea socială a grupurilor vulnerabile pe piața forței de muncă;
grad ridicat de adaptabilitate a forței de muncă la cerințele pieței muncii;
asigurarea egalității de șanse pe piața muncii;
păstrarea unui nivel redus al șomajului în condițiile continuării restructurărilor prin creșterea calității ocupării și a siguranței locului de muncă, simultan cu crearea de oportunități de pregătire profesională adaptată la cerințele pieței muncii.
Programul de ocupare a forței de muncă pentru anul 2011 s-a elaborat pe baza propunerilor agențiilor județene pentru ocuparea forței de muncă și a agenției municipiului București, propuneri fundamentate pe baza analizei situației economico – sociale înregistrate la nivel teritorial.
Măsurile prevăzute a se implementa prin Programul de ocupare a forței de muncă în anul 2011 au în vedere ambele segmente ale pieței muncii și constau în:
acordarea de servicii gratuite de mediere pe locurile de muncă vacante sau nou create prin furnizarea de informații privind locurile de muncă disponibile și punerea în legătură a persoanelor în căutarea unui loc de muncă cu angajatorii, întocmirea pentru fiecare persoană a unui plan individual de mediere, organizarea bursei generale a locurilor de muncă sau a burselor specializate pentru anumite grupuri țintă în funcție de nevoile pieței muncii. Pentru aceasta agențiile teritoriale vor acționa pentru dezvoltarea relațiilor personalizate cu angajatorii, punându-se accent pe calitatea selecțiilor și repartițiilor de personal în conformitate cu cerințele locurilor de muncă;
acordarea de servicii gratuite de informare și consiliere profesională persoanelor în căutarea unui loc de muncă, prin furnizarea de informații privind piața muncii și evoluția ocupațiilor, evaluarea și autoevaluare personalității în vederea orientării profesionale, dezvoltarea abilității și încrederii în sine a persoanelor în căutarea unui loc de muncă, precum și instruirea în metode și tehnici de căutare a unui loc de muncă;
stimularea reîncadrării în muncă prin acordarea de alocații pentru șomerii care se încadrează înainte de expirarea șomajului, încercându-se astfel prevenirea șomajului de lungă durată în rândul tinerilor până în vârstă de 25 ani și a celorlalte categorii de șomeri, supuși riscului rămânerii în șomaj mai mult de 6 luni, respectiv 12 luni;
stimularea mobilității forței de muncă prin acordarea de prime de încadrare sau instalare, după caz;
organizarea de cursuri de formare profesională pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă în vederea ridicării gradului de calificare sau dezvoltarea de competențe, urmărindu-se ca la absolvire rata de succes, respectiv încadrarea în muncă să fie cât mai ridicată;
acordarea gratuită de servicii de consultanță și asistență pentru începerea unei activități independente sau inițierea unei afaceri, în scopul creșterii gradului de ocupare prin înființarea propriei afaceri;
acordarea de subvenții angajatorilor pentru încadrarea persoanelor aparținând unor categorii dezavantajate sau cu acces mai greu pe piața muncii: șomeri de peste 45 de ani, șomeri care sunt părinți unici susținători ai familiilor monoparentale, persoane care mai au 3 ani până la îndeplinirea condițiilor de pensionare, absolvenți de învățământ și absolvenți cu dezabilități corelată cu o consiliere profesională de calitate în rândul tinerilor, persoane cu handicap;
acordarea de acompaniament personalizat tinerilor cu risc de marginalizare socială prin încheierea de contracte de solidaritate și oferirea de servicii specifice, inclusiv prin acordarea de subvenții angajatorilor de inserție care încadrează persoane din această categorie.
Programul de ocupare a fost proiectat astfel încât măsurile ce vor fi implementate să fie orientate către reprezentarea echilibrată a tuturor categoriilor de persoane aflate în căutarea unui loc de muncă, punându-se accent pe măsurile de mediere, de informare și consiliere/orientare profesională, furnizarea de pachete personalizate de măsuri active de ocupare, consolidarea relațiilor cu partenerii sociali.
3.2 Creșterea economică și investițiile – premisele
combaterii șomajului
Una dintre politicile economice a statului reprezintă stabilizarea și echilibrul macroeconomic,prin care se urmărește realizarea următoarelor patru obiective –considerate multă vreme „Patrulaterul magic”.
a)Creșterea economică;
b)Combaterea inflației, stabilirea prețurilor și a puterii de cumpărare a bunurilor;
c)Ocuparea forței de muncă;
d)Echilibrul balanței de comerț exterior
Creșterea economica continuă și susținută este principala cale de reducere a șomajului căreia trebuie să i se acorde maximă importanță. Dar nu o creștere economică artificială, obținută prin umflarea cheltuielilor publice. Este durabilă numai creșterea spontană, care este rezultatul inițiativei oamenilor. Deoarece recesiunile europene prelungite au crescut rata naturală europeană a șomajului, în SUA se consideră că ar trebui să se păstreze un înalt nivel al PNB, numai în acest caz rata naturală corespunzătoare fiind aproape de cea optimală. O economie de înalta presiune care operează la capacitatea ei completă ar ajuta la mărirea gradului de ocupare a forței de muncă. În mod particular o astfel de economie este benefică pentru muncitorii femei și pentru grupurile demografice minoritare care sunt, de regulă, ultimii angajați și primii concediați. Crearea de slujbe publice pentru muncitorii concediați și-ar atinge țelul dacă aceste slujbe s-ar adresa în mod special grupurilor demografice cu grad înalt de șomaj: adolescenți, femei.
În condițiile actuale, când România încearcă să-și definească rolul și locul său în lume, când se dorește identificarea și încurajarea acelor ramuri și subramuri ale economiei naționale care pot fi dezvoltate în cadrul economiei mondiale, se impune folosirea unor pârghii fiscale în concordanță cu cerințele Uniunii Europene și ținând cont și de celelalte politici macroeconomice ce pot
fi adoptate pentru a depăși situația economică actuală. Astfel, este consacrată teoria conform căreia, în perioada de criză este de preferat să se asigure o creștere a cheltuielilor bugetare care să aibă drept obiectiv o relansare a activității economice, care să contribuie la creșterea ocupării forței de muncă și la reducerea șomajului.
Modelul creșterii economice trebuie reanalizat, având în vedere experiența anilor trecuți, în care creșterea economică în țara noastră a avut la bază consumul, ceea ce nu a permis atingerea unei creșteri economice sustenabile, și trebuie să vizeze investiția în sectoare cu valoare adăugată înaltă.
„Prin conținutul său, creșterea economică înseamnă o evoluție pozitivă,ascendentă a economiei naționale, pe termen mediu și lung,dar care nu exclude oscilații conjuncturale chiar și regrese economice temporare. Aprecierea că o economie națională înregistrează o creștere economică se bazează pe existența tendinței creșterii pozitive reale,în cadrul unui orizont de timp corespunzător”.
Pentru a înțelege procesul creșterii economice este necesar luarea în considerare a următoarelor elemente:
Creșterea economică este dependentă de dinamica macroeconomică,determinată de factori specifici și de dinamica demografic, determinată de factori biologici și sociali;
Dinamica rezultatelor macroeconomice trebuie privită pe o perioadă suficient de lungă pentru a se delimita expansiunea conjuncturală pe termen scurt din cadrul ciclului de afaceri de creștere economică propriu zisă, ce se manifestă ca tendință dominantă în cadrul unei perioade mai mari de timp
Creșterea economică are în vedere rezultatele macroeconomice reale, cele corectate cu mărimea deflatorului;
Din punct de vedere cantitativ, expresia sintetică a creșterii economice este ritmul PNB sau PIB/locuitor. Acest indicator prezintă și o serie de limite care țin de faptul că el apare ca o valoare medie nefurnizând informații cu privire la repartizarea efectivă a veniturilor diferitelor categorii ale populației. În acest scop,se apelează și la alți indicatori,mai relevanți fiind durata timpului liber și speranța medie de viață.
Un element deosebit de important în înfăptuirea unei creșteri economice,însoțite de mărimea nivelului ocupării,îl reprezintă „rata investițiilor”, în special a investițiilor în capital fix.
Investițiile reprezintă cea mai importantă destinație a economiilor și au efecte benefice atât la nivel micro cât și macroeconomic. Înainte de căderea regimului comunist,sursa investițiilor din România era proprie,internă,de la Bugetul de Stat. După trecerea la economia de piață aceste surse s-au diversificat, apar: Fondul Monetar Internațional, bănci și firme multinaționale și mai târziu cele ale Comunității Europene (înainte și după aderare).
După 1989, în România au fost create condiții pentru investiții străine de capital, proces anevoios datorită instabilității legislației românești care nu crea încredere investitorilor străini. În prezent, situația investițiilor directe în România este dezvăluită în cele ce urmează.
Investițiile străine directe au scăzut la 1,83 de miliarde de euro, în primul semestru din anul 2010, comparativ cu perioada similară din 2009, când se situau la nivelul de 2,58 de miliarde de euro.
Astfel, deficitul de cont curent al României s-a majorat cu 50 la suta în semestrul întâi din acest an, comparativ cu semestrul anterior, ajungând la 3,64 de miliarde de euro.
Cea mai mare influență asupra deficitului de cont curent au avut-o transferurile curente, care au scăzut cu 49,9 la sută, față de primele șase luni din 2009.
La 30 iunie 2010, datoria externă pe termen mediu și lung a României era de 71,2 miliarde de euro, în creștere cu 8,4 la sută față de 31 decembrie 2009, reprezentând 81,8 la sută din totalul datoriei externe.
De asemenea, datoria externă pe termen scurt s-a majorat cu 8,3 la sută, ajungând la nivelul de 15,8 miliarde de euro.
Investitorii străini au retras, din țara noastră, proiecte în valoare de 800 de milioane de euro, numai anul trecut.
Retragerile au avut loc din cauza lipsei de predictibilitate în politicile economice ale României, susțin specialiștii.
Pe de altă parte, însa, România intenționează să atragă investiții străine directe în valoare de 25 de miliarde de euro până în 2015. Din această sumă, 10 miliarde de euro ar putea să investească doar companiile prezente în acest moment pe piață.
Investitorii susțin că au nevoie de o prioritizare a investițiilor publice, pentru că nu pot fi susținute toate cele 45.000 de proiecte în lucru. Mai mult decât atât, investitorii străini vor garanții de la politicieni că aceste priorități rămân valabile, indiferent de cine formează Guvernul. Primele cinci domenii ca prioritate pentru investiții publice sunt infrastructura rutieră, agricultura și industria alimentară, energia regenerabilă, IT&C și industria auto.
Repartizarea investițiilor străine directe pe principalele activități economice. Din punct de vedere al orientării investitorilor străini spre ramuri economice (conform CAEN Rev.2), ISD s-au localizat cu precădere în industria prelucrătoare (31,1 la sută din total), în cadrul acesteia cele mai bine reprezentate ramuri fiind: prelucrare țiței, produse chimice, cauciuc și mase plastice (6,3 la sută din total), metalurgia (5,2 la sută), industria mijloacelor de transport (4,7 la sută), industria alimentară, a băuturilor și tutunului (4,1 la sută)și ciment, sticlă, ceramice (3,3 la sută). Există domenii cu o pondere redusă față de potențial, cum ar fi textile, confecții și pielărie (1,4 la sută).
Pe lângă industrie, activități care au atras importante ISD sunt intermedierile financiare și asigurările, care cuprind activitatea bancară, a instituțiilor financiare nebancare și de asigurări și reprezintă 19 la sută din totalul ISD, construcții și tranzacții imobiliare (12,9 la sută), comerțul cu amănuntul și cu ridicata (12,3 la sută), tehnologia informației și comunicații (6,5 la sută).
Figura 3.2.1
Sursa: www.bnr.ro
În România, rata șomajului este aproape dublă față de nivelul existent înainte de criză. Aceasta înseamnă că rata șomajului a crescut repede când cererea agregată a scăzut. Dar nu înseamnă că va scădea la fel de repede, cum spun unii politicieni, odată cu reluarea fermă a creșterii economice. Pe termen scurt, economia ar putea chiar să crească fără ca rata șomajului să scadă, așa cum se întâmplă în SUA de 12 luni. Iar ocuparea sau rata șomajului ar putea să nu mai atingă nivelurile pre-criză pentru o lungă perioadă. Trei cauze ar putea determina această evoluție în România. Prima cauză o reprezintă corecțiile necesare pentru reducerea deficitul bugetar la niveluri care să nu degenereze într-o problemă a datoriei publice. Corecțiile sunt inevitabile și se vor derula pe mai mulți ani, influențând negativ creșterea economică și rata șomajului. În sectorul public, eventuale creșteri de salarii în 2011 și 2012 vor trebui compensate de reducerea supraocupării. A doua cauză este amplificarea problemelor structurale ale pieței muncii de către boom-ul economic și de către politica socială. Eficiența (și așa redusă) cu care piața muncii potrivește oferta celor care caută de lucru cu cererea de forță de muncă a scăzut mai ales datorită
boom-ului imobiliar. Oferta de forță de muncă vine în mare parte de la persoanele cu calificări joase sau medii, preponderent din construcții, dar cererea de forță de muncă este mai mare în aria calificărilor înalte din industriile exportatoare. Această nepotrivire nu va fi eliminată pe termen scurt. Paradoxal, în perioada boom-ului, numărul de ajutoare sociale și al celor care le primesc a
crescut, tot mai mulți devenind dezinteresați de căutarea unui loc de muncă.
Apoi, criza a făcut necesară extinderea perioadei de acordare a ajutorului de șomaj, slăbind stimulentul de a găsi mai repede un job. Iar perioadele lungi de neocupare reduc calitatea capitalului uman și șansa de a mai fi ocupat.
A treia cauză pentru reducerea lentă a ratei șomajului în răspuns la reluarea creșterii economice o constituie normele1 (valori morale, preconcepții) pe care firmele le au în ceea ce privește ocuparea forței de muncă. Datorită normelor, există persoane cu munci auxiliare angajate în exces față de numărul cerut de tehnologie. Acestea sunt rezerve de eficiență ale firmelor.
Firmele au stabilit normele pe faza ascendentă a ciclului de afaceri, înainte de criză, când încrederea creștea și cererea agregată era suficient de mare pentru ca rata șomajului să scadă sub un nivel relevant. Dată fiind producția, în prezența normelor, rata șomajului a fost relativ mică deoarece exista personal în exces. În lipsa normelor nu ar fi existat personal în exces și rata șomajului ar fi fost mai mare. Normele au fost înlăturate în timpul crizei, când cererea agregată a scăzut suficient pentru ca rata șomajului să crească peste nivelul relevant.
Dată fiind productivitatea muncii, atât timp cât rata șomajului rămâne mai mare ca nivelul relevant, creșterea cererii va produce scăderi relativ mici ale neocupării și ale ratei șomajului.
Scăderile mai mari vor apărea abia atunci când cererea va atinge din nou nivelul care va face ca rata șomajului să fie mai mică decât nivelul relevant. Nu avem încă date pentru România, dar ipoteza noastră privind normele și rezervele de eficiență pare să fie validată de economia SUA.
Acolo, scăderea cererii agregate în 2008 a fost însoțită de o creștere relativ rapidă a ratei șomajului, iar creșterea economică în ultimele patru trimestre nu a fost acompaniată de scăderea ratei șomajului.
Această evoluție și cauzele enumerate readuc în discuție măsurile ce ar trebui luate pentru a reduce rata șomajului. Când economia funcționează sub potențial, stimularea cererii pare să fie o soluție. Totuși, în cazul României, din moment ce stimulii fiscali nu pot fi utilizați fără a genera problema datoriilor, pentru o bună perioadă guvernul nu va putea contribui la întărirea cererii agregate. Stimuli rămân în aria monetară, dar și aici posibilitățile sunt limitate.
Dar chiar dacă stimulii ar fi disponibili și ar putea fi folosiți, contribuția lor ar fi limitată comparativ cu perioada pre-criză. Atât apariția unor noi probleme structurale ale pieței muncii, cât și eliminarea normelor de către firme au determinat creșterea ratei naturale a șomajului, astfel limitând spațiul pentru stimularea neinflaționistă a cererii agregate. Cu spațiul restrâns, stimulii ar ajuta cererea agregată, dar ar rămâne insuficienți în raport cu obiectivul readucerii ratei șomajului la nivelul pre-criză. De asemenea, dacă rata naturală a șomajului a crescut peste nivelul relevant pentru norme, firmele au nevoie de un nou nivel relevant înainte de a adopta norme și a angaja personal în exces. Reluarea fazei ascendente a ciclului de afaceri va avea un efect scăzut asupra ocupării atât pe ruta stimulilor, cât și pe cea a normelor.
Datorită nivelului mic al economisirii interne, creșterea economică rămâne dependentă de reluarea intrărilor de capitaluri, iar acestea din urmă depind de coerența politicilor. Dar cu o rată naturală a șomajului crescută, doar o cantitate relativ redusă de capitaluri poate fi absorbită fără a produce dezechilibre nesustenabile. Astfel, economia a devenit mai vulnerabilă în fața intrărilor de capital. Aceasta pune într-o lumină specială importanța măsurilor specifice de flexibilizare a pieței muncii și de creștere a ocupării.
Capitolul IV
Șomajul în Județul Argeș. Studiu de caz
4.1 Profilul socio-economic al regiunii
Județul Argeș este situat în partea central-sudică a țării,având suprafața de 6801 kmp(2,9% din suprafața României, al 10-lea județ în ordinea mărimii). Relieful este proporțional repartizat, coborând în trepte de la nord spre sud, cuprinzând toate unitățile geo-morfologice carpato-trans-danubiene, de la altitudinea de peste 2500 m până la 160 m. Predomină ținuturile deluroase, care ocupă 55% din suprafața județului, munții 25% și câmpiile 20%.
Clima este temperat continentală, temperatura medie anuală variind între 2° C și 10,5°C.
Populația este de aproximativ 652625 locuitori dintre care români 98,41%. Aceștia sunt distribuiți în trei municipii (Pitești, Câmpulung-Muscel și Curtea de Argeș), patru orașe (Mioveni, Topoloveni, Costești și Ștefănești) și 95 de comune.
Resurse Naturale: Zăcăminte de hidrocarburi(țiței și gaze de sondă), cărbune(lignit), calcar, ape minerale, sare, ghips, resurse hidroenergetice, păduri, fânețe și pășuni.
Județul Argeș dispune de o economie bine dezvoltată și diversificată, rezultat al eforturilor depuse de autoritățile locale pentru modernizare și performanța, inclusiv pentru asigurarea unui climat de afaceri atractiv.
A fost astfel atras un flux substanțial de investiții, atât din sectorul privat intern, cât și din cel extern, care a vizat deopotrivă industria, agricultura și serviciile.
La nivel național, județul Argeș ocupă locul patru, din punctul de vedere al creșterii economice.
– Industria: deține rolul principal în economia județului. Dominante sunt ramuri ale industriei grele, construcții de mașini, petrochimia, exploatări forestiere, prelucrarea lemnului.
În industrie, activitatea economică se desfășoară în 22.602 societăți comerciale active pe forme de proprietate, dintre care:
– 12.526 societăți comerciale active
– 3.629 asociații familiale
– 6.447 persoane independente
Structura exporturilor: mașini, aparate și echipamente electrice, mijloace de transport rutier, materiale și articole textile.
Agricultura constituie o componentă importantă a economiei argeșene, în sectorul rural fiind introduse constant măsuri de reformare, inclusiv prin aplicarea legislației actuale în domeniu și a programelor Uniunii Europene.
Una din principalele zone agricole ale țării, județul Argeș este bine cunoscut pentru culturile sale de cereale, plante industriale și fructe.
Un domeniu cu o îndelungată tradiție în județ este cel al viticulturii, podgoriile argeșene fiind menționate în documente istorice încă din secolul XIV.
Principalele centre viticole, Valea Mare și Ștefănești, sunt situate în apropierea orașului Pitești.
Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Ștefănești, înființată în anul 1959, se identifică cu Podgoria Ștefănești, ce se întinde pe o lungime de 30 km.
Eforturile autorităților pentru dezvoltarea județului Argeș s-au concentrat și asupra altor domenii de interes, între care infrastructura rutieră și transporturile feroviare, în acest din urmă sector remarcându-se atenția acordată îmbinării armonioase a tehnologiei moderne cu elemente arhitectonice clasice, specifice regiunii.
Câștigul salarial mediu brut realizat în luna februarie 2011 în județul Argeș a fost de 1848 lei, înregistrând o creștere cu 91 lei față de nivelul realizărilor salariale din aceeași lună a anului precedent. Evoluția ascendentă a fost cauzată de dinamica pozitivă a câștigurilor salariale din toate sectoarele de activitate: sectorul industrie și construcții, și sectorul agricultură, vânătoare și servicii anexe, silvicultură și pescuit, mai puțin din sectorul de servicii unde s-a înregistrat o scădere de 77 lei, după cum reiese din tabelul următor:
Câștigul salarial mediu brut
Tabelul 4.1.1
Sursa: www.arges.insse.ro
La finele anului 2010 populația județului era de 640484 persoane fiind repartizate aproximativ egal în cele doua medii de rezistenta. Dintre acestea 311722 sunt de sex masculin iar restul de 328762 de sex feminin.
Populație și structură demografică
Tabelul 4.1.2
Sursa: www.arges.insse.ro
4.2 Ocuparea și șomajul în Județul Argeș
În ultimii ani s-au produs schimbări radicale în structura forței de muncă din județul Argeș. Numărul salariaților a scăzut dramatic, aproape înjumătățindu-se, în schimb, numărul pensionarilor a crescut. Pe de altă parte, restructurările din economia argeșeană au determinat concedierea sau disponibilizarea a mii de salariați. În general însa, Argeșul a avut o rată a șomajului care s-a situat sub media națională.
Numărul persoanelor ocupate în 2009 erau de 403,7 mii, – dintre care 208,7 mii de sex masculin și restul de 195 mii de sex feminin în creștere față de anul anterior când s-au înregistrat 399,9 mii persoane, 207,7 mii bărbați și 192,2 femei.
Resurse de muncă pe sexe
Tabelul 4.1.3
Sursa: www.arges.insse.ro
Din datele prezente în tabelul următor analizând perioada 2008-2010 observăm următoarele:
– la începutul crizei economice exista un număr de șomeri de 13.131 dintre care,cea mai mare pondere se situa la persoanele cu pregătire școlară primară,gimnazială și profesională și anume 10.365 persoane și cel mai puțin -608 –la absolvenții universitari.
– din totalul șomerilor cei care erau beneficiari de indemnizație de șomaj erau în număr de 6.278 mii persoane,mai mult de jumătate din aceștia având studii primare, gimnaziale și profesionale 4.108 mii persoane și cei mai puțini,388 cu pregătire universitară.
– persoanele neindemnizate dețin un număr de 6.853 mii persoane dintre care cu pregătire primară, gimnazială și profesională 6.257, cu pregătire liceală și postliceală 376 și nu în cele din urmă cu pregătire universitară 220 persoane.
Așadar la nivelul anului 2008 observăm că persoanele care nu-și găsesc un loc de muncă sunt cele fără pregătire școlară, principalele cauze ale acestui fenomen fiind: lipsa de pregătire profesională,condiția socială,mediul de rezidență și nivelul cultural al fiecăruia. La polul opus, cei mai pregătiți sunt universitarii, ca dovada a calificării la cel mai înalt nivel.
În 2009 când deja se instalase criza mondială și la noi în județ, observăm o agravare a situației șomerilor întrucât de la 13.131mii șomeri s-a ajuns la 25.229 când mari companii din județ și-au redus activitatea, unele chiar falimentând. Cei mai mulți dintre aceștia au studii primare gimnaziale și profesionale –18.625mii persoane – urmați de cei cu studii liceale și postliceale 5.214 mii persoane și apoi cei cu studii superioare având un număr de 1.390 persoane.
Beneficiari de indemnizație de șomaj fiind 11.394 mii persoane restul de 8.327 fiind neindemnizați.
La nivelul anului 2010 observăm o scădere a numărului de șomeri când se fac eforturi pentru ieșirea din criză, prin măsurile adoptate la nivel național și local. De la 25.229 se ajunge la 19.721 mii persoane, cu pregătire universitară 1.640, liceală și postliceală 5.230 mii pers și restul de 12.851 având pregătire primară gimnazială și profesională. Șomerii indemnizați sunt în număr de 11.394, 8.327 nebeneficiind de drepturi bănești.
Șomeri înregistrați pe categorii de șomeri, sexe
Tabelul 4.1.4
Sursa: www.arges.insse.ro
În ceea ce privește rata șomajului, cea mai mare rată o avem în 2009 9,5%, în 2010 aceasta scade cu aproximativ 2 puncte procentuale ajungându-se la 7,4 % iar în 2008 având un procentaj de 4,9.
Rata șomajului pe sexe
Tabelul 4.1.5
Sursa: www.arges.insse.ro
În perioada analizată s-a produs un val foarte mare de concedieri atât în sectorul privat cât și în cel public. În prima parte a perioadei, cei mai afectați de valurile de disponibilizări au fost angajații din sectorul privat,în a doua parte sunt vizați în principal salariații de la stat.
Atât la nivel național cât și local s –a realizat o situație negativă la nivelul pieței imobiliare. Blocajul imobiliar înregistrat la nivel național nu a ocolit județul Argeș, elocvent fiind în acest sens modul în care au evoluat prețurile pentru locuințe, terenuri și chirii.
Zeci de proiecte imobiliare au fost abandonate astfel că mai mulți constructori sunt în pragul falimentului.
Scăderea prețurilor atât în cazul apartamentelor, cât și al terenurilor este și o consecință a diminuării veniturilor populației, precum și a înăspririi condițiilor bancare. Băncile au început să acorde din ce în ce mai greu împrumuturi. Una dintre soluțiile de salvare și de deblocare a pieții imobiliare s-a dovedit a fi relaxarea condițiilor de creditare.
Din datele statistice ale lunii aprilie 2011 se constată că numărul total al șomerilor înregistrați la A.J.O.F.M. Argeș a fost de 15.080 persoane (6.937 șomeri indemnizați și 8.143 șomeri neindemnizați), în scădere cu 1.597 persoane (-9,58%) față de luna martie 2011 și în scădere cu 11.191 persoane (-42,6%) comparativ cu luna aprilie 2010. Această scădere se înregistrează atât la categoria beneficiarilor de indemnizație de șomaj (-12,5%), cât și la categoria persoanelor care nu beneficiază de indemnizație de șomaj (-6,93%) și se datorează, în principal, nereînnoirii cererilor de loc de munca după expirarea perioadei de șomaj.
La sfârșitul lunii aprilie 2011, rata șomajului înregistrat în județul Argeș a fost 5,7%, înregistrând o scădere cu 0,6% față de luna precedentă și o scădere cu 4,1 puncte procentuale față de luna aprilie 2010.
Analiza situației beneficiarilor de drepturi conform Legii 76/2002 a arătat că, ponderea cea mai mare în totalul persoanelor înregistrate o dețin în continuare persoanele cu vârste cuprinse între 30 – 39 ani (27,2%) și 40 – 49 ani (30,6%). Din punct de vedere al pregătirii profesionale aceste persoane se structurează astfel: persoane cu nivel de instruire primar, gimnazial și profesional – 73,9%, persoane cu nivel de instruire liceal și post liceal – 20% și persoane cu nivel de instruire universitar – 6,1%.
Analizând structura șomerilor pe sexe, femeile reprezintă o medie de 42,1% (6.345 persoane) din numărul total al șomerilor înregistrați, înregistrând o ușoară creștere cu 0,4% față de ponderea în totalul șomerilor înregistrați din luna precedentă.
În luna aprilie au fost puse la dispoziția solicitanților 742 locuri de muncă vacante nou create, din care 521 (70,2%) oferte pentru muncitori.
Structura șomerilor înregistrați la A.J.O.F.M. Argeș pe grupe de vârstă și nivele de studii la data de 30.04.2011
Tabelul 4.1.6
Sursa: www.arges.anofm.ro
Situația persoanelor aflate în evidența Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Argeș în anul 2011
Tabelul 4.7
Sursa: www.arges.anofm.ro
4.3 Percepția șomerilor din județul Argeș referitoare
la efectele șomajului
Tehnica cercetării folosită: ancheta cu chestionar (anexa 2)
Eșantionul: a fost selectat dintre persoanele cu vârsta cuprinsă între 20 și 45 de ani din localitățile județului Argeș.
Perioada în care s-a desfășurat ancheta: 15 martie – 30 martie 2011
Locul desfășurării: Pitești, Topoloveni
Prezentul proiect de cercetare are ca scop cunoașterea opiniilor șomerilor cu privire la statutul de șomer, perspectivele de viitor, cauzele șomajului, motivația fiecăruia privind formarea profesională. Obiectivele centrale sunt următoarele
determinarea numărului de persoane indemnizate și neindemnizate;
stabilirea nivelului de experiență profesională;
stabilirea funcției deținute la ultimul loc de muncă;
stabilirea duratei șomajului;
stabilirea duratei de muncă,vechime;
determinarea cauzei șomajului;
cunoașterea interesului privind găsirea unui loc de muncă;
determinarea dezinteresului pentru angajare;
cunoașterea concepției șomerilor privind dificultatea găsirii unui loc de muncă;
determinarea optimismului privind găsirea unui loc de muncă;
determinarea interesului privind perfecționarea continuă prin cursuri de formare profesională;
determinarea ofertelor de muncă primite pe durata șomajului și cunoașterea motivelor acceptării/neacceptării postului;
cunoașterea opiniilor șomerilor privind modalitățile de acțiune în cazul negăsirii job-ului dorit;
cunoașterea preferințelor șomerilor privind locurile de muncă;
cunoașterea intensității aspectelor negative determinate de șomaj;
Chestionarul a fost realizat pe baza obiectivelor cercetării și conține 28 de întrebări. În cadrul chestionarului predomină răspunsurile închise, deoarece în cadrul acestora se poate alege unul sau mai multe răspunsuri din variantele propuse, răspunsurile sunt mai ușor de dat, iar prelucrarea și interpretarea datelor obținute se simplifică. Acest chestionar conține atât întrebări cu alegere simplă cât și întrebări cu alegere multiplă.
Pentru formularea întrebărilor s-au ales cuvinte simple, ușor de înțeles, evitându-se întrebările care să sugereze sau să implice anumite răspunsuri.
Chestionarul începe cu întrebări simple, întrebări generale, iar după aceea urmează întrebările care ating direct problematica cercetării și care intercalează întrebările mai dificile care cer un timp mai mare de gândire cu întrebări mai ușoare.
La sfârșitul chestionarului au fost plasate întrebări de identificarea a subiecților, care să permită descrierea acestora în raport cu o serie de criterii precum: vârsta, nivelul de educație, ocupația, venitul, sexul.
Pentru tema aleasă, metoda de eșantionare potrivită este eșantionarea pe loc.
Graficele sunt realizate prin prelucrarea datelor obținute în urma cercetării.
Potrivit datelor sondajului am constatat următoarele:
dintr-un număr de 30 respondenți, doar 18 dintre aceștia sunt șomeri neindemnizați,reprezentând mai mult de 50% din totalul persoanelor intervievate. Restul de 12 persoane au afirmat că primesc indemnizație de șomaj;
Graficul 4.4.1
8 persoane, au afirmat faptul că nu au lucrat vreodată ca angajat; respondenții rămași – 22 persoane confirmă faptul că au lucrat ca angajat
Graficul 4.4.2
Cei care au lucrat dețin funcții: în comerț și servicii (9 persoane din 22), de natură intelectuală (5 persoane), funcționar (1 persoană), zilieri (2 persoane ) și doar 3 persoane au menționat că au lucrat ca șofer, mecanic respectiv presator.
Graficul 4.4.3
în legătură cu întrebarea „de cât timp nu mai aveți loc de muncă” 12 persoane nu mai muncesc de mai puțin de 1 an; 8 persoane nu mai muncesc de până în 2 ani; iar un număr de 2 persoane nu au mai lucrat de peste 2 ani;
Graficul 4.4.4
în legătură cu întrebarea legată de vechimea la ultimul loc de munca, 4 persoane cu vechimea de peste 20 ani au aceeași vechime la ultimul loc de munca deoarece a fost primul și singurul serviciu. Restul de 18 persoane au o durată de muncă aproximativ egală cu jumătate din vechimea lor totală.
Principalele motive pentru care nu mai au un loc de munca sunt următoarele: disponibilizare-concediere colectiva,finalizarea contractului de munca, concediere individuală;
Graficul4.4.5
doar un număr de 24 de persoane au afirmat că au căutat un loc de muncă, restul de 6 persoane nu au dorit să caute.
Graficul 4.4.6
Cele 24 persoane susțin că au căutat un loc de muncă prin toate metodele cunoscute (prin agenția județeana /locală pentru ocuparea forței de muncă; AJOFM, ANOFM, printr-o organizație neguvernamentală, prin anunțurile de presă, am fost direct la angajatori, cu ajutorul cunoștințelor, pe internet, prin firme de recrutare/resurse umane).
Graficul 4.4.7
6 persoane afirmă ca nu și-au căutat un serviciu întrucât au responsabilități familiale și nu își permit să se angajeze(2 persoane), vor să-și deschidă o afacere pe cont propriu și se ocupă de asta acum (1 persoană), parcurg o formă de învățământ (1 persoană) ,așteaptă decizia de pensionare în perioada următoare (1 persoană), așteaptă reangajarea la ultimul loc de muncă (1 persoană).
Graficul 4.4.8
principalele motive pentru care nu au reușit până acum să își găsească un loc de muncă sunt: au căutat și altă dată și nu au găsit, nu știu unde să caute, vârsta reprezintă un impediment, nu se fac angajări în perioada aceasta din cauza crizei economice.
Graficul 4.4.9
mai mult de jumătate din respondenți sunt pesimiști în ceea ce privește găsirea unui loc de muncă în viitorul apropiat; 21 persoane au răspuns că,după părerea lor își vor găsi un loc de muncă în foarte mică măsură, pe când restul de 9 persoane consideră că în mică măsură își vor găsi.
Graficul 4.4.10
în legătură cu participarea la cursuri de calificare profesională, 20 respondenți nu au participat niciodată, 6 – cu mai mult de un an în urmă iar 3 în mai puțin de 6 luni și în cele din urma 1 persoană a participat între 7 luni și un an.
Graficul 4.4.11
toate persoanele intervievate și-au exprimat dorința de a participa în viitor la cursuri de formare continua /calificare profesională.
Graficul 4.4.12
20 persoane au primit oferte de angajare iar 10 persoane nu.
Graficul 4.4.13
cele 20 persoane nu au acceptat locurile de muncă oferite
Graficul 4.4.14
motivele pentru care nu au acceptat locul de muncă întrucât erau inferioare calificării lor (17 persoane),cu salarii foarte mici (20 persoane) și la distanța mare de casa (3 persoane); respondenții au confirmat faptul că nu se aștepta să urmeze o adevărată criză a pieței muncii.
Graficul 4.4.15
totodată,dacă în prezent li s-ar mai oferi un post ar accepta orice condiție. Toți respondenții ar accepta un loc de muncă de o calificare inferioară, sau la mare distanță de casă, un loc de muncă temporar, sau prost plătit,chiar și condiții de lucru dificile. Doar o persoană preferă să rămână fără ocupație.
Graficul 4.4.16
în cazul primirii unei oferte de muncă, 23 persoane preferă să muncească la o întreprindere privată pe când restul de 7 persoane sunt neutre.
Graficul 4.4.17
toți respondenții au afirmat că salariul minim pe care l-ar accepta este cel minim pe economie.
mai puțin de jumătate din respondenți consideră că șomajul le-a influențat în mică măsură încrederea în forțele proprii și starea de sănătate, însă prelungirea șomajului pe termen foarte lung poate duce la deteriorarea ultimelor aspecte enunțate. Toți respondenții au confirmat că nivelul de trai a scăzut semnificativ, iar relațiile în familie au fost foarte afectate.
Tabelul 4.4.1
Datele socio-demografice relevă că eșantionul a fost de un număr de 30 persoane dintre care 5 de sex masculin iar 25 de sex feminin. Vârsta intervievaților s-a situat între 20 – 45 ani .
Graficul 4.4.18
În urma studiului sociologic realizat pe un eșantion de 30 de persoane cu domiciliul în orașele Pitești, Topoloveni,Mioveni și Ștefănești s-a ajuns la concluzia că nevoia de dezvoltare din punct de vedere economic este urgentă atât pentru sprijinirea dezvoltării durabile a județului cât și pentru creșterea nivelului de trai a populației orașului.
Faptul că șomajul este atât de mare în județ trebuie sa îndemne administrațiile locale în căutarea de soluții pentru rezolvarea acestuia. Pentru acești locuitori ai orașelor trebuie să se creeze noi locuri de muncă astfel încât să fie încadrați într-un sistem de plată și asigurări.
Concluzii cercetare
Respondenții au mărturisit că la momentul rămânerii fără loc de muncă,nu se așteptau să nu găsească rapid un loc de muncă și chiar nu își făceau griji în legătură cu acest aspect.
Cele mai folosite metode de găsire a unui serviciu sunt: anunțurile de presă, internetul, cunoștințele; agențiile județene pentru ocuparea forței de muncă sunt mai puțin solicitate întrucât personalul de acolo tratează superficial această problemă și prezintă un grad foarte scăzut de încredere pentru șomeri. Consider că agențiile sus amintite cât și celelalte instituții ale statului să se implice mult mai intens în problemele cu care se confruntă societatea, mai ales în momente de dezastru social, politic, economic, etc.
Realitatea economică, socială și politică cu care se confrunta România în ultimii ani îi determină pe conaționali sa fie mai pesimiști în privința nivelului de trai.
Chiar dacă au participat sau nu până la momentul chestionării la un curs de perfecționare/calificare profesională, de remarcat este ca toți intervievații și-au exprimat dorința de a se înscrie la unul întrucât au observat rigurozitatea cu care angajatorii își selectează personalul sau doresc să se recalifice deoarece meseria pe care au practicat-o, nu mai este solicitată.
Unii dintre respondenți au avut ocazia să se angajeze la un moment dat însă au refuzat pentru că,la vremea respectivă, unii dintre aceștia își puteau permite să aibă pretenții în alegerea unui loc de muncă, pe când în prezent, angajatorii caută un personal mai calificat, fenomen ce se regăsește în competiția acerbă a solicitanților pentru angajare.
Foarte multe persoane au tendința de a refuza un post într-o instituție publică, în special datorită salariilor foarte mici. De aceea aleg o întreprindere cu capital privat pentru că acestea au șanse mult mai mari să “prospere” iar angajații să avanseze.
Un aspect deosebit de important îl reprezintă efectele pe care le produce șomajul la nivel de individ. Șomajul a influențat negativ la toate persoanele intervievate atât nivelul de trai cât și relațiile în familie. Mai puțin de jumătate din respondenți consideră că șomajul le-a influențat în mică măsură încrederea în forțele proprii și starea de sănătate, însă prelungirea șomajului pe termen foarte lung poate duce la deteriorarea ultimelor aspecte enunțate.
Concluzii
Problematica ocupării și șomajului constituie o latură importantă a echilibrului macroeconomic și o componentă indispensabilă a politicilor macroeconomice și macrosociale.
Șomajul în economia de piață apare ca un fenomen inevitabil. El este un parametru caracteristic unui spațiu și unui interval de timp dat,rezultat al ajustării cererii și ofertei forței de muncă. Dimensiunile și evoluția lui denotă atât nevoi ale ajustării și stabilizării macroeconomice,cât și stări concrete,individuale sau de grup cauzate de modelarea relațiilor de muncă.
Șomajul este o stare negativă a populației active disponibile,care nu găsește locuri de muncă,din cauza dereglării relației dintre dezvoltarea economiei,ca sursă a cererii de muncă și evoluția populației,ca sursă a ofertei de muncă.
În condițiile contemporane,șomajul este considerat ca un dezechilibru al pieței muncii naționale,adică dezechilibru între cererea globală de muncă și oferta globală de muncă. Acest dezechilibru reflectă un excedent al ofertei de muncă față de cererea de muncă,având niveluri și sensuri de evoluție diferite pe țări și perioade.
Șomerii, în conformitate cu criteriile Biroului Internațional al Muncii (BIM) sunt persoanele de 15 ani și peste, care în cursul perioadei de referință îndeplinesc simultan următoarele condiții: nu au un loc de muncă și nu desfășoară o activitate în scopul obținerii unor venituri; sunt în căutarea unui loc de muncă, utilizând în ultimele 4 săptămâni diferite metode pentru a-l găsi: înscrierea la agenția de ocupare și formare profesională sau la agenții particulare de plasare, demersuri pentru a începe o activitate pe cont propriu, publicarea de anunțuri și răspunsuri la anunțuri,apel la prieteni,rude, colegi, sindicate etc.; sunt disponibile să înceapă lucrul în următoarele 15 zile, dacă și-ar găsi imediat un loc de muncă.
Cauzele generatoare de șomaj sunt:
Evoluția nefavorabilă a activităților economice sau substituirea muncii prin capital;
Presiuni din partea organizațiilor sindicale privind sporirea salariului minim;
Creșterea ofertei de muncă îndeosebi din partea noilor generații care au ajuns la vârsta legală de muncă, creșterea ce nu se corelează cu nivelul salariului;
Creșterea ofertei de muncă din partea unor persoane de vârsta a doua;
În desfășurarea anumitor activități;
În ocuparea unor locuri de muncă
În dezvoltarea unor entități teritoriale;
În angajarea pe diferite locuri de muncă a persoanelor care nu au calificarea corespunzătoare;
În transmiterea informațiilor necesare privind existența diferitelor locuri de munca;
Indiferent de formele sub care se manifestă, șomajul are consecințe multiple, atât pentru individ, cât și pentru economia și societatea românească în ansamblu.
Un aspect important îl reprezintă șomerii care hotărăsc să emigreze în alte țari în încercarea de a găsi un trai mai bun.
O situație îngrijorătoare a reprezentat-o însǎ creșterea continuă a migrației externe a populației înalt calificate și pregătite. România se confrunta din ce în ce mai mult cu așa numitul fenomen al „migrației creierelor”, peste un sfert din forța de muncă emigrantă având studii superioare.
Categoriile cele mai reprezentate în cadrul forței de muncǎ emigrante erau în primul rând muncitorii, asistenții medicali, doctorii,economiștii, inginerii, arhitecții, specialiști IT, profesii solicitate și pe piața muncii din România însǎ la nivele de salarizare mult mai mici.
Pe de o parte este problema efectelor asupra economiei românești pe care o va avea un presupus exod al capitalului uman către alte țări europene (în special a celui calificat și înalt calificat), de cealaltă parte este problema invaziei de forță de muncă ce va avea efecte negative asupra pieței muncii și nu numai, din propria țară.
Criza mondială a produs și în România importante mutații pe piața muncii,între care și creșterea ratei șomajului Rigiditatea pieței muncii și restrângerea activităților industriale și cele ale serviciilor nu mai oferă cadrul necesar întâlnirii cererii cu oferta de muncă.
Rata șomajului înregistrat în luna decembrie 2008 a fost de 4,4%, față de 4,1% în luna noiembrie 2008 și 4,1% în aceeași lună a anului 2007. Numărul total al șomerilor înregistrați în evidențele agențiilor județene pentru ocuparea forței de muncă a fost de 403.441 de persoane, din care 187.229 femei.
Din totalul șomerilor înregistrați la nivel național, 143.549 sunt șomeri indemnizați iar 259.892 neindemnizați. De asemenea, menționam că rata șomajului în rândul femeilor a fost de 4,4% iar numărul mediu de șomeri a fost de 362.429.
Rata șomajului înregistrat la sfârșitul lui 2009 a fost de 7,8%, față de 7,5% în luna noiembrie 2009 și 4,4% în aceeași luna a anului 2008. Numărul total al șomerilor înregistrați în evidențele agențiilor județene pentru ocuparea forței de muncă a fost de 709.383 de persoane, din care 302.124 femei.
Din totalul șomerilor înregistrați la nivel național, 435.497 sunt șomeri indemnizați iar 273.886 neindemnizați. De asemenea, menționăm că rata șomajului în rândul femeilor a fost de 7,1%.
Rata șomajului înregistrat în luna noiembrie la nivel național a fost de 6,95%, față de 7,08% în luna octombrie 2010 și 7,5% în aceeași lună a anului 2009.
În ceea ce privește rata șomajului înregistrat pe sexe, în luna noiembrie 2010, comparativ cu luna precedentă, rata șomajului masculin a scăzut de la valoare de 7,55% în luna octombrie, la valoarea de 7,44%, iar rata șomajului feminin a scăzut de la 6,54% la 6,38%.
Din totalul șomerilor înregistrați la nivel național, 324.650 au fost șomeri indemnizați și 308.826 neindemnizați. Numărul șomerilor indemnizați a scăzut cu 4.532 persoane, iar numărul șomerilor neindemnizați a scăzut cu 7.445 persoane față de luna precedentă.
În prezent rata șomajului înregistrat la sfârșitul lunii aprilie 2011, la nivel național, a fost de 5,41%, mai mică cu 0,51 pp decât cea din luna martie a anului 2011 și mai mica cu 2,66 pp decât cea din luna aprilie a anului 2010.
Numărul total al șomerilor înregistrați în evidențele agențiilor județene pentru ocuparea forței de muncă a fost de 493.438 de persoane, cu 46.228 persoane mai puține față de finele lunii anterioare.
În ceea ce privește rata șomajului înregistrat pe sexe, în luna aprilie 2011, comparativ cu luna precedentă, rata șomajului masculin a scăzut de la valoarea de 6, 52% în luna martie, la valoarea de 5,90%, iar rata șomajului feminin a scăzut de la 5,24% la 4, 85%.
Din totalul șomerilor înregistrați la nivel național, 200. 633 au fost șomeri indemnizați și 292.805 neindemnizați. Numărul șomerilor indemnizați a scăzut cu 31.088 persoane, iar numărul șomerilor neindemnizați a scăzut cu 15.140 persoane față de luna precedentă.
Principalele măsuri adoptate de ANOFM sunt:
A. Măsuri de prevenire a șomajului:
a) servicii de informare și consiliere privind cariera oferite viitorilor absolvenți de învățământ profesional și liceal, în cadrul unor acțiuni desfășurate în școli de către consilierii de orientare profesională din rețeaua centrelor de consiliere aparținând ANOFM;
b) servicii de preconcediere, care cuprind în principal următoarele activități:
– informarea privind prevederile legale referitoare la protecția șomerilor și serviciile de care pot beneficia conform legii;
– consiliere profesională: modalități de căutare a unui loc de muncă, prezentarea sistemului electronic de mediere a muncii (SEMM) și inițiere în accesarea acestuia, etc.;
– servicii de mediere: prezentarea tuturor serviciilor oferite de agenție și condiții de acces;
– prezentarea posibilităților de reorientare profesională în cadrul unității sau de participare la cursuri de formare de scurtă durată;
– plasarea pe locurile de muncă vacante existente pe plan local.
B. Măsuri de combatere a șomajului:
a) stimularea agenților economici să angajeze tineri absolvenți ai instituțiilor de învățământ;
b) acordarea de facilități fiscale angajatorilor prin reducerea contribuției datorate bugetului asigurărilor pentru șomaj, dacă încadrează cu contract individual de muncă persoane din rândul șomerilor pe care le mențin în activitate cel puțin 6 luni;
c) stimularea creării de noi locuri de munca prin acordarea de credite din bugetul asigurărilor pentru șomaj, în condiții avantajoase;
d) stimularea persoanelor aflate în șomaj să se angajeze înaintea expirării perioadei de indemnizație de șomaj;
e) furnizarea de cursuri de calificare/recalificare;
f) stimularea mobilității forței de muncă;
g) angajatorii care încadrează tineri absolvenți pe durată nedeterminată, primesc pentru o perioada de 12 luni, pentru fiecare persoana angajată, o suma lunara reprezentând un salariu minim brut pe țară; angajatorii care încadrează absolvenți din rândul persoanelor cu handicap primesc, pe o perioada de 18 luni, pentru fiecare absolvent angajat, o suma lunara reprezentând 1,5 salarii minime brute pe țară.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Conceptualizarea Somajului Intre Clasic Si Modern (ID: 158930)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.