CONCEPTELOR DE INTERES NAȚIONAL ȘI SECURITATE EUROPEANĂ [619193]

CAPITOLUL I. ABORDĂRI TEORETICO -METODOLOGICE DE CERCETARE ALE
CONCEPTELOR DE „INTERES NAȚIONAL” ȘI “SECURITATE EUROPEANĂ”

1.1. Analiza istoriografică a conceptului de „interes național”

Examinarea conceptului de interes în istoria gândirii politice are o tradiție îndelungată și bine
stabilită. Problema interesului sub aspect personal, de grup, public, de stat, național a atras atenția
cercetătorilor la toate etapele dezvoltării gândirii s ocial -politice. Trebuie de remarcat faptul că noțiunea
de interes național în contextul studiului politicii externe a început să fie utilizată abia în anii ’30 ai
sec. XX. 1
Conceptul de interes național pentru prima dată se regăsește în enciclopedia brit anică a
științelor sociale editată în 1936 și a fost formulat de către Reildhold Niebur și Charles Beard. Acești
cercetători l -au interpretat într -o manieră pozitivistă, fapt, care a pus începutul abordării realiste a
conceptului de interes național. 2
Dar, atenția față de această problematică a crescut după cel de -al doilea război mondial, după
ce s-a intensificat tot mai mult aportul statelor în asigurarea securității statale. Cercetătorul american
R. Niebuhr3 se arată tulburat de părerea unor cercetători , care caută să despartă interesul național de
valorile morale. În timp ce moralismul respinge sensul că politica externă ar putea fi ghidată de o busolă
morală, R. Niebuhr respinge posibilitatea unei politici externe definite și executate în absența unei
astfel de busolă morală. Mai curând, moralitatea este inerentă de definirea interesului național. Prin
urmare, cercetătorul sugerează că orice acceptare de valori conferă un caracter specific, național, la
orice concepție de interes. Este imposibil a defin i un interes național fără a se face referire la valorile
naționale, deoarece aceste două variabile sunt dinamice și interactive și nu pot fi decuplate. Desigur, o
astfel de formulare face imposibil a defini relația de cauzalitate între interese și moralit ate. Încercările
de a defini relațiile schematice între aceste două variabile sunt, de altfel, sortite la eșec. Dar, R. Niebuhr
nu a făcut nicio astfel de încercare. În contrast, el a susținut că există o permanentă desfășurare, o
„conversație” despre echi librul corect între interesul național și valorile transcendentale. Drept

1 Чмыхало А. Социальная безопасность: Учебное пособие. Томск: Изд -во ТПУ, 2007. p.18. http://
window.edu.ru/resource/084/76084 /files/Soz_bezopasnostj.pdf . (vizitat 20.04.2017).
2 Interesul național. http://referat -gratis.blogspot.md/2013/02/interesul -national.html (vizitat 01.03.2017).
3 Reinhold Niebuhr’s normative realism. Instituto Portuguez Relações Internacionais. 16 p. http://www.ipri.pt
/eventos/pdf/Niebuhr_VR.pdf (vizitat 21.04.2017).

exemplu, doctrina Truman și politica administrației față de Europa în urma celui de -al doilea război
mondial au fost considerate de R. Niebuhr drept un exemplu de politică înțeleaptă : „căsătoria
intereselor și valorilor”.4
Istoricul american Ch. Beard vorbește despre interesul național înainte de a fi oficializat acest
concept. În opinia cercetătorului, interesul național expune în documentele de stat o agregare a
particularităților a samblate similar unui coș de ouă.5 Piețele pentru produse agricole au fost mereu în
interes național; piețele de mărfuri industriale au fost în interes național; bazele navale, achizițiile
teritoriale pentru suport comercial, serviciul diplomatic și consul ar, marina comercială și războaiele
ocazionale au fost toate în interes național. Aceste afirmații nu s -au dovedit, ele s -au afirmat ca axiome,
aparent considerate ca fiind atât de evidente încât nu necesită a se apela la nicio demonstrație.6
Deși pe scena internațională continuă să apară numeroși actori noi și puternici, se poate
determina faptul că statul național continuă să fie încă cel mai important „jucător” pe arena mondială.
Statele înfățișează, încă, piesa esențială a sistemului internațional actua l. Studierea relațiilor
internaționale împune negreșit descifrarea intereselor naționale ale statelor. Această sintagmă de interes
național îzvorăște cu multe sute de ani în urmă fiind asociată cu apariția statului național în secolele
XVII -XVIII. Se pare că și Giovani Botero, în 1589, folosește printre primii acest concept. Termenul
este greu de surprins într -o definiție unanim acceptată, ca orice concept utilizat politic. Elementul
central pentru definire îl constituie ideea de interes. Interesele reprezi ntă orientări selective, relativ
stabile și active spre anumite domenii de activități. Ele presupun organizare, constanță și eficiența, în
structura lor intrând elemente cognitive, afective și volitive.7
Un aport semnificativ la cercetarea fenomenului de i nteres național a fost adusă și de către
savanții străini, precum H. Morgenthau, R. Aron, E. Carr J. Rosenau, J. Duroselle etc.
O politică externă orientată spre urmărirea interesului național este fundamentul școlii realiste în
relațiile internaționale. Ș coala realistă a atins cele mai mari înălțimi ale sale la Congresul de la Viena
cu practica echilibrului puterilor, care s -a ridicat la echilibrarea interesului național al mai multor mari
puteri și mai mici. Reprezentantul și fondatorul școlii realismului politic în SUA H. Morgenthau a

4 Repere istoriografice și teoretico -conceptuale ale cercetării interesului national. http://stu diamsu.eu/wp -content/
uploads/04. -p.32-38.pdf (vizitat 21.03.2017).
5 Beard Ch.A. The idea of national interest: an analytical study in American foreign policy. In: The American
Historical Review, By The University of Chicago Press, 1934, vol.24, no. 4. p.758 -761.
6 Ibidem, p.33.
7 Interesele naționale. http://www.rasfoiesc.com/legal/administratie/stiinte -politice/INTERESELE -NATIONALE
88.php

formulat binecunoscuta teză de bază a acestui curent, care constă în aceea că „obiectivele de politică
externă trebuie să fie definite în termeni de interes național și să se mențină de corespunzătoarea forță”.8
Alături de c onceptul de putere, conceptul de interes național are o importanță deosebită pentru teoria
realistă. Acest concept asigură legătura dintre rațiunea care încearcă să înțeleagă politica internațională
și faptele ce trebuie însușite. El conferă sferei politic e autonomie față de celelalte sfere, cum ar fi
economia (înțeleasă în termeni de interes definit ca bunăstare), etica, estetica sau religia. H.
Morgenthau afirmă că liderii politici gândesc și acționează în „termeni de interes definit ca și putere”,
iar do vadă acestui fapt este oferită de evidența istorică.9
Acest concept -cheie al teoriei realiste oferă continuitate și unitate diferitelor politici externe ale
statelor națiune și permite evaluarea acțiunilor liderilor politici în diferite momente istorice. Î n viziunea
lui H. Morgenthau, politica externă este un proces în care interesul național este urmărit sau îndeplinit
prin diplomație sau război. Conceptul de interes național nu presupune nicio lume pașnică și
armonioasă, și nici inevitabilitatea războiulu i drept consecință a urmăririi de către toate națiunile a
interesului lor național. Dimpotrivă, presupune minimizarea unui conflict continuu și a amenințării
permanente a războiului, prin soluționarea conflictelor de interese prin acțiuni diplomatice.10
Hans Morgenthau a aprofundat abordarea realistă subliniind că interesul național include 2 dimensiuni.
a) Permanentă, care nu este altceva decât tendința unui stat către supraviețuire
b) Variabilă, care depinde de o serie de factori, precum așezarea geografic ă a statului și caracterul
elitelor politice
În accepția lui Morgenthau, interesul național se asociază cu interesul de stat, dat fiind că statul
este recunoscut drept unic actor internațional. În acest sens, tradiția realistă presupune că interesul
națion al este de caracter obiectiv deoarece reflectă o tendință eternă către supraviețuire.
Din altă perspectivă a caracterului liderilor politici și elitelor conducătoare, George Modelski
consideră că interesul național este de caracter subiectiv deoarece refle ctă stările de spirit ale liderilor
politici. În acest sens, interesul național este variabil și puțin operațional deoarece pozițiile liderilor
politici pot să se modifice în dependență de conjunctura internă și cea externă.11

8 Улити н Р. Cоотношение понятий «национальный интерес» и «национальная безопасность» в трудах
западных и отечественных исследователей. B: Вестник Нижегородского государственного университета.
Нижний Новгород, 2003, №1. p.129-137. http://www .unn.ru/pages /issues /%20 vestnik /9999 -0200_ West _MO_2003
_1/16. pdf. (vizitat 24.04.2017).
9 Ibidem, p.34.
10 Morgenthau H.J. Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace. Iași: Polirom, 2007. p. 44 -56.
11 Națiune, Stat, Elite. Interesul național http://referat -referate.blogspot.md/2013/02/natiune -stat-elite-interesul –
national.html

Dacă Hans Morgenthau susține c ă interesul național vizează politica externă date fiind
tendințele către realizarea puterii, Jean Batist Duroselle exprimă părerea că interesul național ține de
politica internă deoarece reflectă starea de lucruri din societate.12 Renumitul specialist fran cez în
domeniul relațiilor internaționale J. Duroselle susține că „ar fi un lucru bun, dacă ar fi posibilă definirea
unui interes național obiectiv. Atunci s -ar fi putut foarte simplu de a cerceta relațiile internaționale prin
compararea interesului națion al presupus de lideri cu interesul național obiectiv. Problema constă însă
în faptul că orice reflexie a interesului național obiectiv este subiectivă”.13
Morgenthau susținea că ceea ce numim, per general, interes național e format dintr -un „sâmbure
tare”, prezent în orice împrejurare și un „inveliș” format din componente susceptibile ce se modifică
în dependență de împrejurările istorice. În această ordine de idei, James Rosenau înțelege prin sintagma
interes național „tot ceea ce este mai bun” pentru un s tat național. Interesul național reprezintă o
categorie abstractă și subiectivă, deoarece parametrii ei sunt determinați de tabloul lumii și de sistemul
de valori care predomină în societate și în stat. După cum menționează J. Rosenau, noțiunea de interes
național nu poate însemna altceva decât un sistem de concluzii ce provin din cadrul analitic și de valori
al politicii. Realitatea interesului național este relevată în procesul și în măsura realizării sale. Însă,
aceasta, la rândul său, presupune existenț a și voința de a activiza toate mijloacele pentru realizarea
scopurilor propuse de către stat.14 Ceea ce presupune necesitatea existenței voinței de a impulsiona
activitățile și mijloacele existente pentru realizarea scopurilor determinate de stat.
În istor ia timpurie a omenirii interesul național a fost de obicei privit ca secundar în raport cu
religia sau moralitatea. Pentru a se angaja într -un război era necesar ca conducătorii să -și justifice
acțiunile în aceste contexte. Primul gânditor care a pledat pe ntru primatul interesului național este de
obicei considerat a fi Niccolò Machiavelli.15
De multe ori când se face referire la interesul național se amintește expresia franceză "raison
d'État" („rațiunea unui stat“). Prin urmare, interesul național reprezin tă scopurile și ambițiile unei țări
fie economice, militare sau culturale. Conceptul este unul important în relațiile internaționale în care
urmărirea interesului național este fundamentul școlii realiste. În practică, pentru prima dată este

12 Interesul național. http://referat -gratis.blogspot.md/2013/02/interesul -national .html (vizitat 01.03.2017).
13 Duroselle J.B. Tout empire perira. Une vision theorique des relations internationales. Paris : Universit é de
Paris , 1982. p. 88.
14 Гаджиев К.С. Концепция национального интереса. Введение в геополитику: Учебник для студентов вуз ов,
обучающихся по следующим специальностям и направлениям: „Политология”, „Международные
отношения”, „Юриспруденция”, „История”, „Социология”. Москва: Логос, 1998. 415 p. http://window.edu.ru
/resource/201/42201/files/Geopolitika_chapter18.html (vizitat 2 1.04.2017).
15 Machiavelli N. The prince. New York: Signet Classics, 2008. 126 p.

sesizată utili zarea acestui principiu în Franța, sub conducerea ministrului șef Cardinal de Richelieu în
Războiul de treizeci de ani când a intervenit de partea protestantă, în ciuda propriei sale religii
catoliciste, pentru a bloca puterea tot mai mare a Sfântului Împă rat Roman Catolic. Jean de Silhon a
apărat conceptul rațiunii de stat ca fiind „un punct de mijloc între ceea ce permite conștiința și ceea ce
necesită afacerile.“ Noțiunea de interes național în curând a venit să domine politica europeană, care a
devenit extrem de competitivă în următoarele secole. Este o formă de motivare „născută din calculul
și șiretlicul oamenilor“ și face din stat „o mașină atotcunoscătoare și o lucrare de rațiune“; statul
încetează să mai fie derivat din ordinea divină și este de acu m înainte supus propriilor sale necesități
particulare.16 Statele ar putea să se lanseze acum în mod deschis în războaie pur din interes propriu.
Mercantilismul poate fi văzută ca o justificare economică a urmăririi agresive a interesului național.
Conceptu l de interes național se definește printr -o serie de parametri: primul îl constituie gradul
său de generalitate – nu orice interes îngust intră în categoria interesului național, ci numai cele care
au o acoperire cât mai largă; al doilea parametru il const ituie gradul de perenitate – căci nu este vorba
de interese conjuncturale, ci de cele cu adevarat durabile, care nu sunt alterate de trecerea timpului; în
sfărșit, avem în vedere capacitatea unor asemenea interese de a fi traduse în practica politică, căci , fără
aceasta, ele rămân doar în stadiul aspirațiilor imposibil de atins.
Când vorbim de interes național, nu avem în vedere un interes anume, bine definit, ci o sumă
de interese, care converg spre asigurarea, pe de o parte, a securității, pe de alta a b unăstării actorului
dat. “Un interes național – spune Samuel Huntington – este un bun public care preocupă pe toți, sau pe
cei mai multi cetățeni; un interes național vital este acel interes pentru care ei sunt gata să -și verse
sângele și să -și cheltuiască bogăția pentru a -l apăra. Interesele naționale combină, de regulă, securitatea
cu preocupările materiale, pe de o parte, și preocupările morale și etice, pe de altă parte.”17
În Dreptul Internațional Public statul reprezintă principalul subiect, alături de alți subiecți, statul
constituind elementul caracteristic fundamental al întregului sistem internațional actual. Cu siguranță,
orice actori pe arena politică mondială, deci prin urmare fiecare entitate etatică, își dorește să
promoveze propriile sale inte rese, iar interesele statelor sunt menționate prin sintagma „interese
naționale”. Conform acestei ramuri, interesul național constituie prin esență tot ce un stat în numele

16 "E. Thuau": "Raison d'État et Pensée Politique a l'époque de Richelieu; Paris, Armand Colin, s. d. [1966], "W.F.
Church, Richelieu and Reason of State (Princeton: Princeton University Press, 1973), 168; J. Franklin, The Science
of Conjecture: Evidence and Probability Before Pascal (Baltimore: Johns Hopkins University Press, 2001), 80 -81.
17 Relații Internaționale – Ce reprezintă interesul național https://bogdanmandru.wordpress.com/relatii -internationale –
ce-reprezinta -interesul -national/ (vizitat 29.03.2017).

societății pe care o reprezintă înțelege să conserve și să dezvolte în relațiile i nternaționale. Deci
interesul național constă în afirmarea tuturor valorilor naționale, de către un stat, în scopul asigurării
dăinuirii stabilității și proprietății statului respectiv și a dezvoltării și propășirii națiunii. Interesele
naționale sunt cla sificate în doctrina relațiilor internaționale și în politologie.18
Categoriile intereselor naționale:

Figura 1.1.1.Categoriile intereselor de bază. Realizat de autor .

 Apararea patriei se referă la aspectul privind protecția fizică a cetățenilor unui stat național, precum și
la menținerea și asigurarea integrității teritoriale a acestuia.
 Libertatea (promovarea valorilor) relatează despre importanța asigurării unui sist em politic durabil al
statului și, ceea ce este mai plin de însemnătate – libertatea de a alege forma de guvernare și propriile
instituții politice după dorința proprie.
 Bunăstarea economică vorbește despre abilitățile unui popor de a se asigura cu hrană , loc de trai, post
de muncă și altele necesare unei vieți demne.
 Ordinea mondială face referire la interesul unui stat de a participa la securitatea internațională politică
și economică pentru a -și asigura o conjunctură internațională în care să se dezvo lte și să se simtă în
siguranță.
În practică, între actori se constată existența atât a convergenței/complementarității de interese –
care formează baza colaborării – cât și neconvergența, chiar conflictul de interese, care trebuie eliminat,
recurgându -se la un întreg evantai de procedee delimitat la un capat de negocieri, iar la celălalt de
război.19
În literatura de ramură a științei relațiilor internaționale și securității unui stat în Statele Unite ale
Americii, se diferențiază câteva categorii de interese naționale:

18 Interesele naționale. https://ru.scribd.com/doc/305801769/Interesele -Nationale (vizitat 01.04.2017).
19 Interesele naționale și folosirea instrumentelor de putere națională pentru promovarea și apărarea acest ora. https://
ru.scribd.com/doc/54942355/interesele -nationale (vizitat 18.04.2017). Apărarea patrieiLibertatea
(promovarea valorilor)
Bunăstarea economică Ordinea mondialăCategorii ale intereselor
naționale

Figura 1.1.2. Categorii de interese naționale. Realizată de autor. Sursa: http://www.rasfoiesc.com
/legal/administratie/stiinte -politice/INTERESELE -NATIONALE88.php

 Interese vitale. Dacă nu se realizează, vor fi consecin țe imediate asupra intereselor naționale vitale.
 Interese majore (importante). Dacă nu se realizeaza, se vor produce daune care vor afecta eventual
interesele naționale vitale.
 Interese periferice. Dacă nu se realizează, este puțin probabil ca interesele vitale să fie afectate.
Interesele naționale nu derivă din factori externi, ci din opțiunile politice și, de aceea, voluntare, ale
elitei la putere.20
Concret, interesele care intră în categoria interesului național se exprimă prin valori, care se
traduc a poi în obiective palpabile, pe care actorul trebuie să le indeplinească. Odată stabilit obiectivul,
trebuie alese mijloacele de atingere a acestuia, iar, în cadrul lor, modalitățile concrete prin care se
procedează. Acest lucru este valabil atunci când act orul este cel ce lansează o inițiativă de politică
externă; când însă trebuie să răspundă la o inițiativă lansată de alt actor, deci la un stimul extern, el
trebuie să identifice răspunsul (urmărind aceeași secvență: obiectiv – modalitate – mijloc) care îi
asigură satisfacerea în cel mai inalt grad al propriului său interes național. Exemplificări.
În ce privește clasificarea intereselor, în esență există trei categorii mari:
 cele care exprimă valori fundamentale – integritate teritorială, independență, suveranitate etc. – asupra
cărora nu se negociază;
 cele asupra cărora, deși importante, se poate negocia, atâta timp căt, prin negociere, se menține
echilibrul inițial;
 cele care fac obiectul curent al negocierilor – de pildă, drepturi de navigație pe Dună re etc.

20 Interesele naționale. http://www.rasfoiesc.com/l egal/administratie/stiinte -politice/INTERESELE -NATIONALE
88.php (vizitat 23.04.2017). Interese vitale
Interese majore
Interese periferice

În ce priveste purtătorii intereselor respective, distingem un evantai larg, care merge de la individ,
prin intermediul unor forme de asociere crescător complexe (grupuri, clase, partide), pâna la națiune.
În acest sens, o problemă fundamentală est e cea a raportului corect dintre realitate și percepție; cine
îmi garantează mie că ceea ce imi prezinți tu, guvernant, ca fiind un interes major, care face parte cu
siguranță din interesul național, este într -adevăr un asemenea interes? cum pot eu, guvern ant, să am
siguranța că interpretarea pe care o dau eu interesului național este cea conformă cu realitatea? În acest
domeniu nu există deținători ai adevărului absolut! Tocmai de aceea, convergența opiniilor, chiar a
celor inițial contrare – realizată pe calea compromisului politic, sau, cu alte cuvinte, rezultanta lor poate
fi cea mai apropiată de realitatea obiectivă.21
În contextul actual, când ideea de „interes național” este utilizată în mediul politic, administrativ,
academic din ce în ce mai des, con siderăm necesară o delimitare conceptuală între cei doi termeni:
„interes național” și „interes public”. Totuși, înainte, considerăm a fi utilă și menționarea faptului că
„interesul național” a mai primit și alte definiții, date în afara teoriilor relațiil or internaționale. Spre
exemplu, acesta poate defini și „preferințele decidenților la nivel central”, „obiective care trebuie să
facă referință la scopurile generale ale societății, care sunt perene și care au o importanță substanțială
ce justifică clasifi carea lor drept interese naționale”22. Conform sursei citate, interesele naționale pot
cuprinde satisfacerea nevoii psihologice de a cunoaște o creștere a bunăstării, slăbirea oponenților,
capturarea de teritorii sau aplicarea legii. Așadar, vorbim despre o viziune mai amplă asupra sintagmei
de interes național, care cuprinde și o dimensiune internă a acestuia, nu doar cea valabilă pe plan
internațional în ce privește locul statului analizat pe scena mondială, printre ceilalți actori
internaționali. Drept ur mare, putem stabili că ceea ce strategiile de securitate și apărare elaborate de
către majoritatea statelor lumii fac referire, în speță, la interese naționale. Însă, pe lângă acestea, există
o serie de alte interese naționale, care sunt tratate secundar d e documentele care abordează tema
securității.23
Această viziune mai amplă asupra intereselor naționale se bazează pe faptul că noțiunea de stat
desemnează adesea un set complex de instituții și roluri birocratice. Astfel, abordarea centrată pe stat
a relaț iilor internaționale poate intra în dezacord cu cele ale politicii interne. O viziune realistă, spre

21 Relații Internaționale – Ce reprezintă interesul național https://bogdanmandru.wordpress.com/relatii -internationale –
ce-reprezinta -interesul -national/ (vizitat 29.03.2017).
22 Krasner D.S. Defending the National Interest. Raw material investments and U.S. Foreign Policy. New Jersey:
Princeton University Press, 1978. p. 13.
23 Interesele naționale și folosirea instrumentelor de putere națională pentru promovarea și apărarea acestora. https://
ru.scribd.com/doc/54942355/interesele -nationale (vizitat 18.04.2017).

exemplu, ar putea susține că interesul statului de prezervare a integrității teritoriale și politice reprezintă
interesul tuturor grupurilor sociale și est e susținut de acestea, dar, în cazul relațiilor economice
internaționale, nu există un consens clar al societății în ce privește termenul de „interes” deoarece
tarifele, ratele de schimb valutar, investițiile străine pot fi avantajoase pentru anumite grupu ri și
dezavantajoase pentru altele24. Prin urmare, în acest sens, nu putem vorbi despre interes național ca
obiectiv susținut de toate grupurile sociale ale unui stat. Totuși, chiar și sursa citată menționează că o
asemenea abordare a intereselor naționale nu este potrivită. Analizând, interesele naționale și procesul
de luare a deciziilor în SUA, autorul a concluzionat că statul are propriile -i obiective, care sunt urmărite
de către guvernanți, fără ca aceasta să echivaleze totuși în mod necesar cu existenț a unei unanimități
sau a consensului deplin în adoptarea deciziilor.25
În opinia noastră, conținutul intereselor naționale poate varia în funcție de formarea celui care le
analizează, ele putând fi atât de natură economică, de mediu, socială etc. Totuși, în scopul prezentului
studiu, considerăm că și promovarea acestora are același țel de a obține și menține supraviețuirea
statului în sine și garantarea securității naționale. Aceasta din cauză că însuși termenul de securitate
este unul plurivalent, comportân d mai multe dimensiuni (economică, politică, de mediu, socială,
umană, culturală), iar supraviețuirea statului în sine depinde și de existența unui grad înalt de securitate,
indiferent din perspectiva cărei dimensiuni analizăm această problemă. Din acest m otiv, vom considera
că acest tip de interese sunt subsumate intereselor naționale primare, iar promovarea lor, prin
instrumentele de putere, contribuie la promovarea primei categorii de interese menționate.26
Literatura științifică rusească completează cu regularitate lista lucrărilor în domeniul interesului
național. O contribuție substanțială la studierea intereselor naționale ale Rusiei în perioada sovietică a
adus-o cercetătorul I. Iliin.27 Dânsul sublinia că interesul național coincide cu interesul nați unii ca
expresie bi -unitară a statului și a societății civile din interiorul hotarelor sale. Interesul statului și
interesele societății civile sunt mai mult decât legate, mai ales ultimele determină structura de fond a
primelor. A. Pozdneakov, în lucrarea sa Filosofia politicii, analizează detaliat conceptele de interes și
interes național. În opinia autorului, interesul este ceva abstract. Chiar dacă este conștient, pentru

24 Krasner S . D. Power, the State and Sovereig nty. Essays on International Relations, Routledge, USA, 2009, p. 25 –
26.
25 Ibidem, p.13.
26 Interesele naționale și folosirea instrumentelor de putere națională pentru promovarea și apărarea acestora. https://
ru.scribd.com/doc/54942355/interes ele-nationale (vizitat 18.04.2017).
27 Ильин М.В. Слова и смыслы: опыт описания ключевых политических понятий. Москва: РОССПЭН. 1997.
432 p.

început el se plasează în interior, aflându -se în conștiință, intenții și dorințe. Numai prin voință liberă,
prin activitate și mijloace se înfăptuiește în practică interesul propriu -zis. Interesul este obiectiv numai
în cazul când deține adevărul, iar în cazul când acesta este unul fals urmărește o neconsecvență a
nevoilor reale ale sub iectului (actorului). S -ar putea să cădem de acord cu formularea acestei idei, dacă
s-ar stabili un criteriu absolut în gradul de adevăr sau falsificare a interesului. Dat fiind faptul că lipsește
un astfel de criteriu, activitatea subiectului reiese din i nteresul pe care îl percepe. A. Pozdneakov
subliniază că interesul național este inseparabil de stat, ceea ce în esență devine identic cu interesul de
stat. În pofida faptului că pe arena internațională tot mai mult se afirmă actorii non -statali, totuși s tatul
continuă să fie subiectul principal al relațiilor internaționale. Și în ONU, și în organizațiile regionale,
și în blocurile militare politica este reglementată de către delegațiile statale, iar negocierile sunt stabilite
și desfășurate între reprezen tanții statali.28 Care este fundamentul oricărei negocieri, acord? La ce
concesii poate ajunge o parte sau alta? Cât de departe se extinde zona responsabilității blocului militar
sau zona economică a unui stat? La aceste întrebări e imposibil a da un răspun s fără a nu avea vreo
închipuire despre interesul internațional.
O analiză particulară a interesului național o face și autorul rus B. Mejuev prin referire la interesul
național al Federației Ruse. Cercetătorul supune evoluției conceptul „interes național” pentru a sublinia
conturul utilizării sensului în discursurile naționale moderne. Chiar dacă e să aruncăm o privire
superficială asupra istoriei interesului național, imediat se formează o diferențiere paralelă în logica
modificării conținutului său seman tic în discursurile publice ale Rusiei din sec. XIX și începutul sec.
XXI. Atât în trecut, cât și în prezent, drept impuls pentru apariția dezbaterii înăsprite asupra interesului
național al țării a servit puternica opoziție a grupurilor de interese, care au dat prioritate principiilor
supranaționale și idealurilor decât intereselor naționale. Deși categoria de interes național a intrat în
uzul discursurilor sociopolitice în Rusia mai mult de un secol în urmă, B. Mejuev încearcă să analizeze
valabilitatea t eoretică și utilitatea practică a interesului cercetând opiniile savanților ruși.29
O deosebită atenție merită lucrarea lui P. Muhametov, în care autorul atrage atenție asupra naturii
și tipologiei intereselor naționale. Astfel, dânsul deduce că interesul n ațional este cel mai important
punct de reper al activității independente politice la nivelul național exercitate de forțe antrenate în
domeniul puterii de stat. Interesul național reprezintă o condiție fundamentală pentru obținerea de către

28 Поздяков Э.А. Философия политики. Москва: 3 -е издание, 2011. p. 236 -240. http://
elgizpozdnyakov.ru/upload/iblock/0a4/%200a4e79bf7025df%2052662446c4f594873b.pdf (vizitat 20.04.2017).
29 Межуев Б.В. Понятие «национальный интерес» в российской общественно -политической жизни. Поли –
тический дискурс. В: Журнал ПОЛИС, 1997, №1. p.5-31.

populație a id entității naționale și culturale; în plus, își exprimă în formă concentrată obiectivele și
metodele de realizare a acestora. Tipologia interesului național poartă un caracter diferit de alte
tipologii, identificând așa criterii precum gradul de importanță, gradul de stabilitate, domeniul de
aplicare.30 Ca și B. Mejuev, P. Muhametov studiază interesul național al Federației Ruse, afirmând că
abordarea oficială a interesului este strâns legată de Concepția securității naționale a Federației Ruse
și de Concepți a politicii externe a Federației Ruse, acestea servind ca bază a principiilor și priorităților
politicii de stat.31
De menționat în context și lucrările științifice ale cercetătorului K. Gadjiev, care susține că interesul
național este o categorie abstractă și subiectivă, deoarece parametrii acestuia sunt determinați de
imaginea sistemului mondial și de valoarea existentă în societate și în stat.32 Prin urmare, autorul ajunge
la concluzia că este dificil a se dea o definiție precisă interesului. Cert este îns ă că fiecare stat încearcă
să-și justifice acțiunile sale pe arena internațională prin intermediul interesului național, care reprezintă
exprimarea și înțelegerea nevoilor de stat, motivația existenței și activităților sale.
Savantul rus R. Ulitin, în arti colul său Raportul conceptelor de interes național și de securitate
națională, acordă o importanță deosebită caracterului conceptual al fenomenului de interes național.
Astfel, autorul a analizat diversitatea de definiții date interesului național de către cercetătorii
occidentali și din Federația Rusă. Nu a lăsat fără atenție și abordarea realistă și modernistă de
interpretare a conceptului de interes național, la care se pronunță că, deși există unele litigii și
reconcilieri între aceste două abordări, to tuși categoria interesului național rămâne a fi una dintre cele
mai importante.33 Din ce în ce tot mai des se pune în discuție teza precum că interesul național poate
include în sine asigurarea securității generale, dezarmarea, cooperarea pașnică în condiți i egale între

30 Мух аметов Р.С. Национальные интересы: сущность, трактовки и типология. В: Философия политики и
политология, 2008, Выпуск 5, №57. http://urfu.ru/?base=mag/0057%252804_05 -2008%2529& xsln
=showArticle .xslt&id=a07&doc=../content .jsp. (vizitat 10.03.2017).
31 Мухаметов Р.С. Национальные интересы России: официальная трактовка. B: Научный общественно –
политический журнал, 2007, №2(4). http://beztemy .usu.ru/?base=mag/%200004%%202802_2007%29& xsln=show
Article .xslt&id=a09&doc=../content .jsp. (vizitat 03.03.2017).
32 Гаджиев К.С. Концепция национального интереса. Введение в геополитику: Учебник для студентов
вузов, обучающихся по следующим специальностям и направлениям: „Политология”, „Международные
отношения”, „Юриспруденция”, „История”, „Социология”. Москва: Логос, 1998. 415 p. http://window.edu.ru
/resource/201/42201/files/Geopolitika_chapter18.html (vizitat 04.03.2017).
33 Улитин Р. Cоотношение понятий «национальный интерес» и «национальная безопасность» в трудах
западных и отечественных исследователей. B: Вестник Нижегородского государственного университета.
Нижний Новгород, 2003, №1, p.129-137. http://www .unn.ru/pages /issues /vestnik /9999 -0200_ West _
MO_2003_1/16. pdf (vizitat 05.03.2017).

state. De aceea, R. Ulitin încearcă să îmbine segmentul de interes național cu securitatea națională, cea
de-a doua prezentând mai mult un mecanism de realizare a interesului național.34
Un aport valoros aduce M. Savelieva, care în lucrarea sa dedicată analizei originilor termenului de
interes în științele social -economice menționează că „interesul” este o categorie destul de veche, inițial
dezvoltată de către economiști, față de care celelalte căi de utilizare a termenului „interes” sunt deriv ate.
Drept bază a analizei autorul compară paradigmele realistă, liberală și constructivistă în teoria relațiilor
internaționale pentru a identifica nivelul cercetării fiecărei paradigme asupra originalității interesului.
Scopul lucrării constă în prezenta rea mecanismelor de realizare a interesului, în precizarea concretă a
purtătorilor de interese, precum și în clarificarea contextului în care este utilizat termenul de interes.35
Redimensionând gradul de cercetare în spațiul autohton, observăm că un aport i mportant în analiza
fenomenului au adus cercetările lui V. Saca, care a pus baza analizei fenomenului de interes național
în Republica Moldova. În lucrarea sa Interese politice și relații politice. Dimensiuni tranzitorii36
savantul precizează că prin interes național se subînțelege totalitatea complexă și neuniformă de
însușiri obiective și subiective, legate de factorul necesității, utilului, avantajului, scopului
comunităților sociale sau al individului care influențează substanțial comportamentul și acțiunile lor
social -semnificative. Interesul național reprezintă principala caracteristică ce înglobează necesitatea,
avantajele și scopurile sociale care influențează actorii să se manifeste pe arena internațională după
cum le dictează interesele. Prin urmare, interesul național este o reflecție reală a ceea ce societatea
dorește să exprime prin modul ei de a fi și mai ales prin modul ei de a responsabiliza persoanele care
vor lua decizii.37
La examinarea interesului național a contribuit și E. Ciobu, în viziunea căruia acest termen
reprezintă o expresie a necesităților unui stat, care determină într -un oarecare fel direcția politicii
externe și comportamentul în relațiile cu alte state, având la bază anumite tradiții istorice.38 Urmărind
acest aspect, putem menționa că un stat pe arena internațională este totalmente îndrumat de interesul

34 Repere istoriografice și teoretico -conceptuale ale cercetării interesului national. http://studiamsu .eu/wp-content /
uploads /04.-p.32-38.pdf
(vizitat 11.03.2017).
35 Савельева М.А. Э волюция применения термина «интерес» в теории международных отношений. B:
Вестник МГИМО -Университета, 2011, №1(16 http://www .vestnik .mgimo .ru/index .php?option =com_content
&view =article &id=395 (vizitat 05.03.2017).
36 Saca V. Interese politice și relații politice. Dimensiuni tranzitorii. Chișinău: USM, 2001. 472 p.
37 Repere istoriografice și teoretico -conceptuale ale cercetării interesului national. http://studiamsu.eu/wp -content/
uploads/04. -p.32-38.pdf (vizitat 11.03.2017).
38 Ciobu E. Promovarea interesului național – misiunea administrației publice: tradiții, realități, perspective. În:
Revista Adminstrar ea Publică, 2008, nr.2(58), aprilie -iunie. p.86 -99.

național, care este aspect al supraviețuirii statului, întrucât fiecare stat încearcă și a încercat întruna de –
a lungul timpului să supraviețui ască. Necesitățile unui stat sunt de fapt o consecință a cerințelor
populației, care sunt fie formulate în interesul național, fie în necesitatea de a căpăta măcar strictul
necesar.39
Este important a evidenția teza de doctor elaborată de S. Cebotari, în ca re se pune în discuție
corelația triadică de tip: proces integraționist – interes național – politică externă,40 deoarece între aceste
noțiuni există un raport de complementaritate, fiecare noțiune completându -se una pe alta. În această
expresie autorul evi dențiază gradul înalt de complexitate a intereselor sociale, inclusiv a celor
naționale, care sunt abordate în conexiune cu politica externă a statului. Astfel, politica externă
reprezintă activitatea statului în afacerile internaționale reglementând relaț iile cu alți subiecți ai
activității politice externe și materializând interesele naționale în contextul proceselor integraționiste:
„Niciun proces integraționist nu poate fi realizat în afara și fără implicarea statelor, care, respectiv,
dispun de un anum it interes pe care -l realizează prin intermediul politicii externe”. 41 În literatura
politică moldovenească cu privire la problema interesului național se acordă o atenție deosebită
cercetărilor lui A. Burian, care consideră că primul element important în determinarea interesului
național îl constituie imperativul și necesitatea consolidării și autoconservării, iar prin asta ar trebui de
înțeles în primul rând consolidarea independenței și suveranității unui stat. Aceste două elemente
reprezintă baza determ inării interesului național. Statele își asigură interesele prin toate mijloacele care
îi stau la îndemână, începând cu cele politice, ideologice, economice, diplomatice și militare. Militare
– în sensul de a amenința cu aplicarea forței, inclusiv de a dec lara război.42 În acest context, interesul
național vine să legitimeze anumite măsuri mai drastice pentru a asigura propria stabilitate.43
Un aport considerabil la studierea interesului național al Republicii Moldova a adus și I. Pîntea prin
lucrarea Identif icarea pericolelor existente și probabile pentru interesele naționale de bază ale
Moldovei, în care evidențiază că44 interesele naționale vitale și imediate ale Republicii Moldova sunt
și consolidarea suveranității și independenței naționale, și asigurarea integrității teritoriale, și păstrarea

39 Ciobu E. Promovarea interesului național – misiunea administrației publice: tradiții, realități, perspective. În:
Revista Adminstrarea Publică, 2008, nr.2(58), aprilie -iunie. p.36.
40 Cebotari S. Politic a externă a Republicii Moldova în contextul proceselor integraționiste: interese și priorități/ Teză
de doctor în științe politice. Chișinău, 2007. 170 p.
41 Ibidem, p.37.
42 Burian A. Geopolitica lumii contemporane: curs de lecții. Chișinău: Tipografia Cent rală, 2003. p.189 -194.
43 Irimia I., Ion E., Chiriac M.D. Curs de doctrine politico -militare. București: Universitatea Națională de
Apărare, 2004. 146 p. http://http//:adlunap.ro/uvl/en/lib/read.php?id=141 (vizitat 10.03.2017).
44 Repere istoriografice și teoretico -conceptuale ale cercetării interesului national. http://studiamsu.eu/wp -content/
uploads/04. -p.32-38.pdf (vizitat 11.03.2017).

stabilității orânduirii constituționale, și asigurarea păcii civile și a concordiei naționale, și consolidarea
ordinii de drept, și încheierea procesului de constituire a societății democratice, precum și neutralizare a
motivelor și condițiilor care contribuie la apariția extremismului politic, separatismului etnic și a
consecințelor lor – conflictelor sociale, interetnice, religioase și a terorismului.45
Dacă la Occident se consideră că interesul național și -a pierdut d in operabilitate dat fiind că în
spațiul comunitar au fost ridicate frontierele stricte în calea circulației libere a mărfurilor, serviciilor,
capitalurilor și persoanelor, în țările aflate în tranziție acest concept este definitoriu pentru a contribui
la consolidarea statului și a societății. Republica Moldova nu și -a formulat într -un document oficial
interesele sale naționale, însă acest termen se regăsește în mai multe documente, precum: concepția
politicii externe (adoptată în 08 februarie 1995); doctri na militară, adoptată la 06 iulie 1995; concepția
securității naționale, adoptată la 22 mai 2008. În aceste documente este scris că RM acționează în
conformitate cu interesul său național, dar nu sunt specificate care sunt acestea. Totodată, identificăm
interesele naționale ale Republicii Moldova în documentul „Strategia securității naționale”. Acestea
sunt:
a) Asigurarea și garantarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului;
b) Asigurarea dezvoltării economiei de piață competitive și a unui nivel decent de trai pentru cetățenii săi;
c) Asigurarea suveranității, independenței și integrității statului unitar Republica Moldova;
d) Asigurarea securității naționale (sânt 11 tipuri de secu ritate: geopolitică, militară, politică, economică,
socială, demografică, informațională, ecologică, energetică, alimentară);
e) Asigurarea vocației europene a poporului Republicii Moldova prin integrarea europeană și integrarea
euro-atlantică.46
Conform stra tegiei securității naționale a Republicii Moldova, interesele naționale vitale ale țării
rezidă în asigurarea și în apărarea independenței, suveranității, integrității teritoriale, a frontierelor
inalienabile ale statului, a siguranței cetățenilor, în resp ectarea și în protejarea drepturilor și a
libertăților omului, în consolidarea democrației, ceea ce permite dezvoltarea unui stat de drept și a unei
economii de piață.47

45 Pintea I. Identificarea pericolelor existente și probabile pentru interesele naționale de bază ale Republicii Moldova.
În: Apărarea și securitatea națională a Moldovei: anul 2001. În cadrul Proiectu lui internațional: Evaluarea strategică a
securității și apărării naționale a Republicii Moldova. Chișinău: IPP, 2001. 66 p. http://www.ipp.md/lib.
php?l=ro&idc=170&year=2001 (vizitat 10.0 3.2017).
46 Interesul național. http://referat -gratis.blogspot.md/2013/02/interesul -national.html (vizitat 01.03.2017).
47 Strategia națională a securității. http://lex.justice.md/md/340510/ (vizitat 01.03.2017).