Concepte Teoretice Privind Religia Musulmana Si Cea Crestina

Prin încadrarea teoretică a conceptelor de creștinism și islam se permite evidențierea trăsăturilor fiecărei religii. Aceste religii alături de iudaism au o legătură strânsă adesea fiind numite religii Avraamice deoarece toate au respect față de Avraam însă acest lucru nu oferă garanția că urmașii vor trăi în pace. Afirmația poate fi concretizată prin conflictele religioase care au dus la crime și genociduri în secolul XX.

Având în vedere faptul că religia creștină este însăși divizată se ajunge la ideea că până și ea are credințe diferite unele împărtășind spusele Bibliei mai mult sau mai puțin.

Astfel, Islamul și creștinismul sunt considerate a fi dualiste prin trăsături distincte precum interpretarea cărții sfinte, locul centrului de închinare, care sunt sărbătorile de care aceștia țin cont, statutul femeilor și nu numai.

I.1. Islamul

Filosoful și metafizicianul Frithjob Schuon vorbește de Islam ca reprezentând o certitudine dar și un echilibru. Din certitudine se desprind două variabile: prima variabilă conform căreia Dumnezeu este unul, demonstrează crezul în monoteism, Dumnezeu fiind Allah în limba arabă. Cea de a doua variabilă are la bază faptul că Dumnezeu (Allah) este cel de care depinde totul, astfel că fără el nimic nu ar fi concret.

Islamul, alături de iudaism și creștinism, este considerată a fi una dintre marile religii monoteiste. În limba arabă, islam se traduce prin „supunere” această supunere fiind față de Dumnezeu ( Allah ) .

Începuturile religiei islamice se consideră a data din 622 d.Cr. , moment în care profetul Mahomed a decis să emigreze din Mecca, orașul în care s-a născut, spre Medina. Acest fapt, cunoscut sub numele de Hegira ( în arabă hijrah ) a fost socotit ca fiind unul de o deosebită importantă, dovadă a inițierii islamului.

Principala carte sfântă a musulmanilor este Coranul, unde Dumnezeu este văzut ca singurul creator al Raiului și al Pământului iar toată omenirea trebuie să îi fie supusă lui. Ideea corform căreia cei care sunt credincioși, evlavioși ajung în Ceruri iar cei care sunt păcătoși ajung în Iad, este o teorie adaptată atât religiei musulmane cât și celei creștine.

Limba comună a musulmanilor este reprezentată de limba arabă, acest lucru fiind datorat Coranului. Cartea Sfântă a salvat de la uitare poezia preislamică, i-a fost studiat limbajul și a întărit lexicul astfel Coranul reprezentând și un fundament al culturii islamice.

Pe lângă cartea care pentru comunitatea islamică (ummah) reprezintă cuvântul lui Dumnezeu și care a fost un ghid pentru profetul Mahomed , se mai regăsesc încă patru cărți suplimentare. Prima carte face referire la respectul pe care îl ocupă Avraam în religia lor numită Suhuf–i–Ibrahim, Sulurile lui Avraam. Cea de-a doua carte considerată a fi modificată de către Evreii poartă denumirea de Tawrat, adică Pentateuh din Scripturile ebraice. A treia carte, numită Zabur, conține Psalmii din Scripturile ebraice. Ultima carte, Injil, cuprinde Evanghelii, cuvintele lui Iisus. Ea a stârnit controverse de-a lungul timpului, unii musulmani considerând-o a fi o carte iar alții încadrând-o ca fiind o grupare de învățături. Mulți dintre musulmani consideră această carte a fi Noul Testament. Astfel se poate deduce că și Biblia este considerată a fi carte sfântă, atât de Mahomed, cât și de o parte a omenirii însă falsificarea acesteia de către evrei și creștini îi conferă alt statut în Islam.

Anul 632 d.Hr. reprezintă momentul memorabil în ceea ce privește moartea lui Mohammed, fondatorul credinței musulmane sau a Islamului. Totodată, exact după moartea acestuia apare separarea în două ramuri principale ale Islamului: șiiții și suniții.

Diferențele dintre Șia și Sunni pornesc de la neînțelegerile în ceea ce privește succesorul Profetului Mohamed și nu numai. Un alt motiv al neînțelegerii dintre cele două grupări avea să îl reprezinte natura conducerii politice a comunității musulmane. În urma dezbaterilor istorice decizia s-a centrat pentru a conduce Ummah urmându-se obiceiurile Profetului asupra unei persoane calificate sau exclusiv unei persoane rude cu el. A urmat apoi alegerea facută de marea majoritate a comunității care a ales să îl numească spre a deveni primul calif pe Abu Bakr însă exista și o minoritate musulmană, susținătorii lui Ali ibn Ibu.

Situația a fost inacceptabilă pentru unii dintre urmașii lui Ali care i-au considerat pe Abu Bakr și pe cei doi califi care au urmat (Omar și Uthman ) ilegitimi. Aceștia susțineau faptul că însuși Profetul l-a numit pe Ali ca succesor iar cele ce se petreceau erau împotriva dorinței divine. Susținătorii lui Ali, după ce acesta a devenit calif, erau cunoscuți sub numele de Șia. Grupul, care constituia majoritatea musulmanilor, au fost numiți în timp Sunni, îmsemnând urmași ai obiceiurilor Profetului (Sunna).

După Mahomed, Yeshua din Nazaret ( Iisus Hristos ) este cel de-al doilea profet respectat, nașterea acestuia desemnând puritatea, concepția virgină. Pentru unii musulmani, chiar și Adam este considerat profet, fiind lipsit de toate păcatele sau defectele cele mai evidente.

Centrul de închinare al musulmanilor este moscheea, vinerea fiind închinarea principală. Mărturisirea păcatelor îi cuvine lui Allah, musulmanii fiind siguri că El îi poate ierta de toate păcatele, excepție făcând asocierea unei persoane sau un lucru cu Allah. Păcatele sunt clasificate în funcție de gravitatea lor precum : sayyia care semnifică greseală, junah desemnând lucrurile imorale, haram fiind cel care nu este permis în afara legii, fujur, su, ithm acestea reprezentând actul de slăbiciune a unui musulman. Astfel, viața musulmanului este în strânsă legătură cu moralitatea. A fi înzestrat cu moralitate înseamnă a exista o relație bună între om și Dumnezeu dar totodată prin acest principiu se vede caracterul omului în comunitate și locul pe care acesta îl are.

Statutul ocupat de un copil la naștere este perceput în lumea arabă ca fiind supus față de Allah, încă din momentul nașterii. Odată ajunși la o vârstă mai mare aceștia sunt învățați și alte credințe. Pentru părinți, a avea un copil este un moment de bucurie, atunci când o familie este întemeiată în conformitate cu regulile Islamului. Aceștia sunt răspunzători de educația copilului. Totuși, au loc diferențe între nașterea unui băiat si cea a unei fete încă din momentul nașterii. În perioada preislamică, în momentul în care se naștea o fată toată lumea era mâhnită iar tatăl fetei credea de cuviință că femeia nu era la fel de binecuvântată de Allah precum era un băiat. În momentul creării Islamului, fiica si fiul trebuie primite ca pe un cadou divin de la Allah, fără diferențe de sex.

Relația dintre Biserică și Stat este una în strânsă legătură. Cele mai multe țări sunt dictaturi,mai recent unele încercând trecerea spre democrație, țări precum Tunisia care și-a ales președinte nefundamentalist. Sunt țări care au eșuat în instalarea democrației precum Irak, Afganistan sau Libia. Încercarea de a trece la o altă formă de guvernare și nereușirea acesteia a stârnit mari conflicte care se încheiau cu foarte mulți morți, și chiar rivalitatea militară din cadrul aceleiași țări formându-se grupări precum Al-Qaida.

Drepturile cetățeanului musulman au un caracter restrâns, cel puțin în ceea ce privește situația femeii. Totuși, bărbații și femeile, așa cum este enunțat în Drepturile Omului în Islam, sunt percepuți ca ființe create de Allah cu drepturi egale. Discriminările de orice natură nu sunt acceptate în lumea musulmană tocmai pentru a se ajunge la stoparea conflictelor și la distrugerea barierelor dintre clasele sociale defavorizate de cele cu un statul favorabil în comunitate. Egalitatea musulmanilor se referă la respectarea codului Islamic de Legi ( Shari’ah ) , nerespectarea ducând la pedepse și judecată fără a se face nicio discriminare. Drepturile musulmanului sunt atât de ordin moral precum supunerea față de Allah, relații pașnice cu familia lui și păstrarea conștiinței pură și a demnității dar și cu caracter juridic ca drepturile conducătorului față de cei conduși, drepturile asigurate de Statul Islamic, drepturile angajaților și ale angajatorului. În ceea ce privește partea legislativă, aceasta este văzută ca fiind o prerogativă a lui Dumnezeu.

Principalele zile sfinte ale musulmanilor sunt considerate a fi Ashura, Mawlid, Eid al-Fitr marchează încheierea postului, Eid al-Adha și nu în ultimul rând cea mai importantă sărbătoare a musulmanilor, ramadan-ul care reprezintă luna pocăinței și a sacrificiului. În ceea ce privesc tradițiile sau confesiunile importante în Islam se remarcă cele Șhi’ite, Sunni, Sufi, cea din urmă fiind o tradiție mistică.

Statutul femeilor musulmane constituie un subiect destul de controversat și analizat de mulți autori de 140 de ani și nu și-a pierdut din consistență nici până în zilele noastre. Importanța femeii ca mamă și ca soție este ilustrată în primul rând de profetul Mahomed, astfel că femeia ocupă un loc respectabil în societatea islamică. Se afirmă faptul că Islamul a venit ca o eliberare pentru femei deoarece până atunci, în unele țări precum India acestea erau asociate cu moartea, cu șerpii, în trecut moartea soțului însemna și moartea femeii, aceasta trebuind să sară în flăcările rugului funerar ale soțului, precum și în perioada preislamică nașterea unei fete reprezenta moment de tristețe, uneori aceasta fiind îngropată de vie. În Islam, Allah le-a oferit femeilor unele drepturi ca și cel la moștenire, la proprietate personală, drept de a alege bărbatul cu care să se căsătorească însă trebuie să țină cont și de unele îndatoriri precum credința în Tawhid și în practicile Islamului, să își educe copiii, să fie o soție credincioasă și un sprijin pentru soț, îmbrăcămintea să fie modestă și să poarte basma de acoperire (Hijab). Totuși, bărbații și femeile nu au fost niciodată tratați la fel, și nu din prisma diferențelor fizice, ci datorită statutului pe care îl are un bărbat în Islam. În contradicție cu această opinie, alte religii și filosofi vedeau femeia musulmană ca fiind un obiect în sânul familiei manevrat de către bărbat încercând să dovedească modul în care sunt tratate femeile musulmane, crimele de onoare făcute în numele lui Allah, mutilarea genitală a acestora, faptul că sunt obligate să nu părăsească harimul fără a fi însoțită de un bărbat. Toate aceste lucruri stârnesc multe discuții și controverse, dar și o curiozitate pentru unii, pentru înțelegerea modului în care femeia este tratată și drepturile considerate de unii a fi minime.

Calendarul folosit de ummah este cel gregorian. Este format din 12 luni și 354 sau 355 de zile și începe cu data 1 muharram. Această dată corespunde cu anul 622 d. Cr. astfel că este momentul erei islamice, moment marcant prin plecarea lui Mahomed din Mecca spre Medina.

Prin urmare, există o multitudine de argumente pro religiei musulmane precum cele argumentate și o serie de variabile contra Islamului enunțate de autorii occidentali și de alte religii.

I.2. Creștinismul

Religia este seniment si intentie totodata.