CONCEPTE – METODE – STUDII DE CAZ STUDII APROFUNDATE, SPECIALIZAREA AUDIT ȘI MANAGEMENT CONTABIL IAȘI – 2005 Analiză financiar ă aprofundat ă 3… [616858]
UNIVERSITATEA “AL. I. CUZA” IA ȘI
FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR
SILVIA PETRESCU
ANALIZ Ă FINANCIAR Ă
APROFUNDAT Ă
CONCEPTE – METODE – STUDII DE CAZ
STUDII APROFUNDATE, SPECIALIZAREA
AUDIT ȘI MANAGEMENT CONTABIL
IAȘI – 2005
Analiză financiar ă aprofundat ă 3
Introducere
Abordarea problemelor ce vizeaz ă activitatea financiar ă a întreprinderii
prin prisma rela ției cauz ă-efect impune studiul interdisciplinar al activit ății
economice și financiare consumatoare de resurse care se reflect ă direct în
performan țele financiare ale întreprinderii.
Pe baza cuno ștințelor acumulate la disciplinele de specialitate, a
metodologiei științifice în abordarea fenomenelor economico-financiare, analiza
financiar ă contribuie la perfec ționarea gândirii economice, a capacit ății de sintez ă
și esențializare a rela țiilor de interdependen ță între fenomenul economic și
reflectarea lui în decizia financiar ă.
În aceast ă viziune a fost elaborat prezentul manual de Analiz ă financiar ă
aprofundat ă, care con ține un corp de principii și metode ce alc ătuiesc baza
teoretică a disciplinei, precum și un set de aplica ții practice – studii de caz-care
ilustrează concret modalit ățile de analiz ă a activit ății financiare necesare
elaborării dignosticului financiar destinat diver șilor utilizatori interni sau externi.
Manualul trateaz ă problemele de analiz ă necesare gestiunii financiare
pe baza documentelor de sintez ă ale contabilit ății – situa țiile financiare anuale
ale întreprinderii – folosind atât metodologia clasic ă bazată pe bilan ț și contul de
rezultat, cât și modalit ățile de analiz ă bazate pe fluxuri financiare, vizând
evaluarea performan țelor, riscurilor și a situa ției financiare a întreprinderii,
indiferent de domeniul de activitate.
Sunt prezentate aspecte privind elaborarea tabloului de finan țare, ca
etapă a analizei financiare ce succede analizei contului de rezultate și a
bilanțului, precum și elemente specifice analizei bursiere a întreprinderilor cotate.
În manual sunt prezentate studii de caz care concretizeaz ă aspectele
teoretice ale disciplinei de analiz ă financiar ă, care constituie modele de rezolvare
și interpretare a rezultatelor necesare în vederea elabor ării unui diagnostic
financiar destinat evalu ării performan țelor și riscurilor întreprinderii.
Manualul se adreseaz ă absolven ților de la facult ățile de profil economic
Analiză financiar ă aprofundat ă 4
care urmeaz ă perfecționarea profesional ă prin intermediul studiilor aprofundate la
Specializarea Audit și Management Contabil , fiind destinat cursan ților de la
învățământul post-universitar și de masterat în domeniul financiar contabil,
Specializarea Contabilitate și Audit- cursuri de zi și la distan ță- fiind util și
candidaților la concursurile de auditori financiari, doctoranzilor, în egal ă măsură
el poate constitui un îndreptar pentru speciali știi din domeniul contabil și
financiar-bancar.
Ne exprim ăm convingerea c ă lucrarea este perfectibil ă și apreciem ca
binevenit ă orice sugestie din partea utilizatorilor pentru o viitoare edi ție.
Prof. univ. dr. Silvia Petrescu
Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor
Universitatea “A. I. Cuza” Ia și
Analiză financiar ă aprofundat ă 5
CUPRINS
Introducere……………………………………………………………………………………………..3
CUPRINS ………………………………………………………………………………………………….5
CAPITOLUL 1: Bazele teoretice ale analizei financiare ……………………………..9
1.1. Necesitatea și utilizatorii analizei financiare …………………………………………9
1.2. Relația analiză financiar ă – gestiune financiar ă……………………………………13
1.3. Diagnosticul financiar – instrument al analizei financiare……………………..15
1.4. Sursele de date și informații ale analizei financiare ……………………………..19
1.5. Metodologia analizei financiare…………………………………………………………23
1.7. Etapele analizei financiare………………………………………………………………..29
CAPITOLUL 2: Analiza diagnostic a performan țelor și riscurilor pe baza
contului de rezultat ………………………………………………………………………………….30
2.1. Rentabilitatea – criteriu de performan ță reflectat în contul de profit și
pierdere ………………………………………………………………………………………………..30 2.2. Analiza Tabloului Soldurilor Intermediare de Gestiune………………………..33
2.2.1. Analiza Soldurilor Intermediare de Gestiune privi nd activitatea ……..35
2.2.1.1. Analiza cifrei de afaceri……………………………………………………….37
2.2.1.2. Analiza produc ției exercițiului………………………………………………43
2.2.1.3. Analiza valorii ad ăugate ………………………………………………………47
2.2.1.4. Analiza rela țiilor dintre indicatorii valorici ai produc ției ……………..
2.2.2. Analiza Soldurilor Intermediare de Gestiune privind rentabilitatea….60
2.2.3. Analiza capacit ății de autofinan țare și autofinan țării ……………………..62
2.3. Analiza cheltuielilor af erente veniturilor…………………………………………….66
2.3.1. Analiza eficien ței cheltuielilor afer ente veniturilor ………………………..67
2.3.2. Analiza cheltuielilor de exploatare ………………………………………………70
2.3.3. Analiza cheltuielilor la 1000 lei cifr ă de afaceri…………………………….72
Analiză financiar ă aprofundat ă 6
2.3.4. Analiza efectului reducerii cheltuielilor la 1000 lei………………………..77
2.4. Analiza marjelor de rentabilitate………………………………………………………..81
2.5. Analiza rezultatului din exploatare…………………………………………………….83
2.6. Analiza rezultatului afer ent cifrei de afaceri………………………………………..86
2.6.1. Analiza beneficiului aferent produc ției vândute…………………………….86
2.6.2. Analiza beneficiului aferent vânz ărilor de m ărfuri…………………………88
2.7. Analiza ratelor de rentabilitate…………………………………………………………..90
2.7.1. Analiza ratei rentabilit ății resurselor consumate ……………………………91
2.7.1.1. Analiza ratei rentabilit ății producției vândute …………………………91
2.7.1.2. Analiza ratei rentabilit ății activității comerciale………………………94
2.8. Pragul de rentabilitate și evaluarea riscurilor ………………………………………96
2.8.1. Analiza cost – volum – profit ………………………………………………………97
2.8.2. Modalit ăți de evaluare a riscurilor 103
2.8.2.1. Evaluarea riscului de exploatare ………………………………………….103 2.8.2.2. Evalurea riscului financiar………………………………………………….105
2.8.2.3. Evaluarea riscului total (global)…………………………………………..107
2.8.2.4. Analiza efectelor de levier în previziunile financiare……………..109
CAPITOLUL 3: Analiza diagnostic a situa ției financiare pe baza bilan țului
……………………………………………………………………………………………………………..11 0
3.1. Studiul bilan țului – etap ă a analizei financiare……………………………………110
3.2. Tipuri de bilan ț utilizate în analiza financiar ă……………………………………111
3.3. Analiza echilibrelor financiare…………………………………………………………119
3.3.1. Analiza situa ției nete………………………………………………………………..121
3.3.2. Analiza fondului de rulment ……………………………………………………..125
3.3.3. Analiza necesarului de fond de rulment ……………………………………..128
3.3.4. Analiza trezoreriei……………………………………………………………………130
3.3.5. Analiza echilibrelor fi nanciare în optica func țională…………………….132
3.4. Analiza bilan țului prin metoda ratelor ( ratios )…………………………………..136
3.4.1. Analiza ratelor de structur ă a bilanțului………………………………………136
3.4.2. Analiza ratelor de finan țare; structura finan țării…………………………..140
3.4.3. Analiza ratelor de rota ție a posturilor de bilan ț……………………………143
3.4.4. Analiza ratelor de rentabilitate; riscul financiar …………………………..145
Analiză financiar ă aprofundat ă 7
3.5. Analiza solvabilit ății și lichidității……………………………………………………155
3.6. Analiza riscului de fa liment (insolvabilitate)……………………………………..162
3.7. Analiza vitezei de rota ție a activelor circulante………………………………….172
3.7.1. Indicatorii vitezei de rota ție a activelor circulante………………………..172
3.7.2. Efectele acceler ării vitezei de rota ție a activelor circulante …………..174
3.8. Indicatori specifici analizei bursiere …………………………………………………179
CAPITOLUL 4: Analiza financiar ă prin fluxuri ……………………………………..184
4.1. Fluxuri de fonduri în întreprindere …………………………………………………..184
4.2. Analiza tabloului de finan țare și a fluxurilor de trezorerie…………………..188
4.3. Analiza fluxurilor de numerar………………………………………………………….192
4.4. Relația analiză funcțională – analiză prin fluxuri ……………………………….196
4.5. Analiza cre șterii și rentabilit ății prin fluxuri………………………………………207
4.5.1. Analiza rentabilit ății economice ………………………………………………..210
4.5.2. Analiza rentabilit ății financiare …………………………………………………213
4.5.3. Rentabilitatea financiar ă și îndatorarea……………………………………….215
Anexă: Procedee de calcul utilitate în analiza financiar ă 223
Bibliografie ……………………………………………………………………………………………248
Analiză financiar ă aprofundat ă 8
Analiză financiar ă aprofundat ă 9
CAPITOLUL 1
BAZELE TEORETICE ALE ANALIZEI FINANCIARE
1.1. Necesitatea și utilizatorii an alizei financiare
Dic ționarul fiduciar financiar ap ărut la Paris în anul 1991 define ște
Analiza financiar ă ca fiind un studiu metodic al situa ției și evoluției unei
întreprinderi privind st ructura sa financiar ă și rentabilitatea, pornind de la bilan ț,
contul de rezultat și de la toate celelalte informa ții oferite de întrep rindere sau care
pot fi obținute referitor la întreprindere și viitorul s ău.
Parte component ă a analizei economico-financiare , analiza financiar ă
este inclus ă în categoria analizelor cu scop special, care a ap ărut și s-a dezvoltat
mai ales în ultimii 20 de ani și se află într-o evolu ție permanent ă. Printre factorii
care au impus și stimulat dezvoltarea și perfecționarea analizei financiare pot fi
amintiți: dezvoltarea societ ăților anonime pe ac țiuni; creșterea rolului b ăncilor și
instituțiilor financiare în economie.
Dac ă primele analize financiare efectuate de c ătre acționarii societ ăților
anonime se limitau doar la verificarea unor echilibre financiare suficiente pentru
asigurarea ramburs ării împrumuturilor acordate de b ănci, indiferent de evolu ția
situației financiare a întreprinderii, criter iul principal de acordare a creditelor
rămânea doar situa ția patrimonial ă a întreprinderii. Analiza financiar ă se limita
doar la studiul unor rate financiare privind solvabilitat ea întreprinderii.
În cazul în care se punea problema maximiz ării profitului sau beneficiilor
nu erau vizate beneficiile contabile, deoarece conceptele economic și contabil de
profit erau foarte diferite, iar metodele c ontabile conduceau la r ezultate diferite în
Analiză financiar ă aprofundat ă 10
funcție de metodele de evaluare sau de amortizare folosite.
Acest mod de abordare s-a dovedit limitat, ceea ce a impus o abordare
modernă a analizei financiare, care tinde s ă devină un sistem de tratare a
informației apt s ă ofere managerului datele necesare adopt ării deciziilor
financiare. Rolul acestei discipline a crescut, în sensul c ă ea nu se limiteaz ă numai
la date financiare, dar integreaz ă date economice și bursiere , iar rezultatele
analizei sunt integrate în m odele financiare, necesare elabor ării previziunilor.
Evolu ția analizei financiare în ultimii ani este datorat ă mai multor cauze:
1. Tendin ța de concentrare a într eprinderilor a condus la dezvoltarea investi țiilor
de talie mare, a c ăror rentabilitate se întinde pe mai mul ți ani, ceea ce a impus
băncilor și instituțiilor financiare elaborarea și folosirea unor metode de analiz ă
mai perfec ționate în vederea acord ării sau refuzului unor credite.
2. Imposibilitatea b ăncilor de a cere garan ții pentru a- și acoperi riscul de non-plat ă
le-a obligat s ă pună la punct analize ale riscului economic și financiar, deoarece
noțiunea de lichiditate a devenit insuficient ă pentru angajamentele pe termen lung.
3. Dezvoltarea mijloacelor moderne de finan țare a impus aprofundarea studiului
echilibrelor financiare și costului capitalului, i ndiferent de provenien ța lui.
4. Constrângerile politicii creditului , ratele înalte ale dobânzii, infla ția, variațiile
cursului de schimb au acutizat proble mele financiare ale întreprinderii.
5. Dezvoltarea interna țională a societ ăților a condus la c ăutarea unor tehnici
adaptate pentru efectuarea de compara ții între situa țiile financiare și contabile ale
diferitelor țări.
Evolu ția analizei financiare vizeaz ă adaptarea obiectivelor sale cerințelor
diverșilor utilizatori , în funcție de aspectele specifice domeniului de interes.
Principalii utilizatori ai analizei situa țiilor financiare sunt: gestionarii,
acționarii actuali si poten țiali, creditorii, personalul întreprinderii, organele fiscale,
analiștii financiari. Aceste categorii de utilizatori pot adopta decizii privind:
gestiunea întreprinderii, cump ărarea sau vânzarea de titluri, acordarea sau refuzul
unui credit, achizi ția totală sau parțială a întreprinderii.
Finalitatea analizei financiare se concretizeaz ă în diagnosticuli financiar ,
parte a diagnosticului economico-financiar , orientată în special spre func țiunea
financiar-contabil ă a întreprinderii. Efectuat ă în interiorul întreprinderii – analiza
Analiză financiar ă aprofundat ă 11
internă – sau din exterior de c ătre organisme specializate, financiar-bancare, sau
de speciali ști independen ți (analiști financiari) – analiza extern ă – conduce la
diagnosticul financiar intern sau extern , cu obiective specifice diver șilor
utilizatori interni sau externi,.
1) Analiza financiar ă și gestionarii : Analiza financiar ă efectuată în interiorul
întreprinderii de c ătre serviciile financiare este o analiz ă internă care vizeaz ă
aspectele susceptibile de a-i ameliora gestiunea și rezultatul. Ea are la baz ă date
care permit efectuarea unor studii de fine țe, având mai multe obiective:
a) Periodic se pot face aprecieri asupra gestiunii întreprinderii, prin
urmărirea echilibrelor financiare, a rentabilit ății, solvabilit ății și riscului financiar.
b) Pe aceast ă bază, se vor orienta d eciziile de investi ții, de finan țare, de
distribuire a dividend elor, elaborându-se previziuni financiare privind investi țiile,
cheltuielile financiare, trezoreria în preg ătirea viitorului întreprinderii.
c) Efectuarea controlului de gestiune pe baza analizei interne.
d) Diagnosticul financiar intern degajat de an aliza financiar ă este
fundamental pentru gestionari (man ageri), clarificând nu numai politica
financiară, ci și politica economic ă generală a întreprinderii care motiveaz ă
comportamentul actualilor și potențialilor partener i sau concuren ți.
2) Analiza financiar ă și investitorii : Acționarii – particulari sau întreprinderi –
sunt direct interesa ți în creșterea valorii întreprinderii, deoarece ei investesc
capitaluri supuse la ri scuri. Remunerarea ac ționarilor este constituit ă prin
dividende și plus-valoarea așteptată de întreprindere. În concep ția unor autori (F.
Modigliani și M.H.Miller), valoarea ac țiunilor este dependent ă de profit,
independent de dividende, în timp ce al ți autori (M.Gordon, E.Shapiro) consider ă
că acțiunile au o valoare egal ă cu valoarea actual ă a fluxurilor dividendelor
estimate.
În practic ă, investitorii procedeaz ă la o evaluare a rentabilității sperate de
întreprindere, fiind interesa ți atât în perspectiva câ știgurilor viitoare (beneficiul pe
acțiune și plus-valoarea în capital), cât și în rentabilitatea imediat ă prin studiul
politicii dividendelor și al riscului în vederea orient ării spre titlurile avantajoase.
Ac ționarii actuali și cei poten țiali urmăresc sectorul de activitate al
întreprinderii și locul pe care aceasta îl ocup ă aici, fiind interesa ți în îndatorarea
Analiză financiar ă aprofundat ă 12
acesteia, capacitatea de autofinan țare și rentabilitatea investi țiilor.
3) Analiza financiar ă și creditorii : Dacă analiza financiar ă s-a dezvoltat rapid în
bănci interesate în capacitatea de rambur sare a împrumuturilor acordate clien ților
lor, aceasta se utilizeaz ă și de către întreprinderile care consimt s ă ofere
împrumuturi sau avansuri altor întrepri nderi, sau care vând pe credit. Analiza
diferă după cum este vorba de împrumuturi pe termen scurt sau pe termen lung:
a) Pe termen scurt , creditorii sunt interesa ți de lichiditatea întreprinderii,
adică de capacitatea acesteia de face fa ță scadențelor pe termen scurt, dar nu
rămân indiferen ți la echilibrul financiar pe termen lung, fiind interesa ți de
mărimea fondului de rulment și a necesarului de fond de rulment.
b) Pe termen lung, creditorii (obligatarii, organismele specializate,
băncile) trebuie s ă se asigure de solvabilitatea și rentabilitatea întreprinderii, de
care depinde plata dobânzilor și rambursarea datoriilor. Ei sunt interesa ți de
mărimea datoriilor, posibilitatea de rambursare, capacitatea de autofinan țare a
întreprinderii, precum și de rentabilitatea și utilitatea împrumutului acordat.
c) Pe termen scurt și pe termen lung, creditorii sunt interesa ți de structura
financiară a întreprinderii care exprim ă gradul de risc prin levierul financiar
(raportul datorii-capitaluri proprii).
4) Analiza financiar ă și partenerii de afaceri : Furnizorii și alți creditori
comerciali, interesa ți în inițierea și continuarea rela țiilor comerciale și acordarea
de facilități, vizează solvabilitatea întreprinderii, clienții interesați în colaborarea
pe termen lung, vizeaz ă evaluarea continuit ății întreprinderii.
5) Analiza financiar ă și personalul întreprinderii : Prin salariile pl ătite,
întreprinderea consti tuie uneori unica surs ă de venit a personalului angajat. Mai
mult, regimul de participare a salaria ților la profit permite acestuia perspectiva de
a participa la beneficii în condi țiile legisla ției în vigoare. Aceasta creeaz ă interesul
salariaților privind rentabilitatea pe termen scurt, dar și păstrarea locurilor de
muncă prin echilibrul financiar pe termen lung, care s ă asigure perenitatea
întreprinderii și evitarea riscului de faliment .
6) Analiza financiar ă și administra ția fiscală: Administra ția fiscală trebuie s ă se
asigure de achitarea cu regula ritate a diverselor impozite și de conformitatea
anumitor opera țiuni cu legisla ția în vigoare, cum ar fi de exemplu politica în
Analiză financiar ă aprofundat ă 13
domeniul amortismentelor.
7) Analiza financiar ă și analistul financiar : Acționarii individuali ai marilor
întreprinderi recurg la intermediari specializa ți – analiști financiari – care studiaz ă
informațiile economice și financiare, țin legătura cu serviciile financiare ale
întreprinderilor pentru a descope ri perspectivele de dezvoltare și a le evalua
acțiunile pe pia ța financiar ă. Acești speciali ști independen ți interpreteaz ă obiectiv
documentele, punând la dispozi ția celor interesa ți rezultatele analizei externe pe
care au efectuat-o, eviden țiind în special aspectele legate de rentabilitate și
riscuri , care confer ă semnifica ție noțiunii de echilibru financiar.
Din aprecierea analistului financiar va decurge atrac ția terților pentru
relații comerciale sau plasamente c ătre întreprinderile studiate.
1.2. Relația analiză financiar ă – gestiune financiar ă
Conform defini ției date de Dic ționarul fiduciar financiar francez,
Gestiunea financiar ă a întreprinderii (sau grupului de întreprinderi) constituie
ansamblul de decizii și activități care asigur ă reglarea fluxurilor financiare ale
întreprinderii , ceea ce implic ă: procurarea fondurilor necesare activit ății la cel
mai mic cost f ără a-i afecta echilibrul financiar și asigurarea unui control constant
al utilizării corecte și eficiente a f ondurilor, ca principala restric ție a rentabilit ății.
Cu alte cuvinte, gestiunea financiar ă urmărește adaptarea în fiecare
moment a resurselor și utilizărilor de fonduri, ținând seama de func țiunea
industrial ă și comercial ă a întreprinderii, de situa ția sa particular ă și de evolu ția
conjuncturii economice.
Domeniul de ac țiune al gestiunii financiare este foarte vast și vizează mai
ales opera țiuni financiare: stabilir ea bugetelor de trezorerie, procurarea creditelor
pe termen scurt, gestiunea încas ărilor la termen, situa ția finanțării și autofinan țării.
Oiectivele gestiunii financiare, adesea contradictorii, situiaz ă pe primul
loc securitatea întreprinderii, nu numai solvabilitatea , respectiv, capacitatea de a
face față scadențelor, dar și flexibilitatea , adică o structur ă financiar ă care să lase
suficientă suplețe gestiunii, furnizându-i fondurile necesare exploat ării curente, cu
riscurile aferente.
Pe de alt ă parte, rentabilitatea întreprinderii poate cre ște prin reducerea
Analiză financiar ă aprofundat ă 14
dobânzilor și a altor cheltuieli bancare și prin optimizarea utiliz ării capitalurilor
proprii. Aceste obiective la fel de prio ritare trebuie anal izate în vederea g ăsirii
unui compromis optim în fiecare moment corespunz ător strategiei generale a
întreprinderii.
Analiza financiar ă, ca studiul metodic ce folose ște instrumente și
mijloace specifice pentru aprecierea situației financiare a întreprinderii în vederea
adoptării unor decizii coerente de gestiune, urm ărește diagnosticarea situației
financiare pentru fundamentarea politicii economico-financiare și a strategiei
întreprinderii. Astfel, analiza financiar ă poate fi considerat ă ca prima faz ă a
gestiunii financiare, fiind necesar ă în studiul echilibrului financiar, al rezultatelor
întreprinderii, în evaluarea rentabilit ății și riscurilor, în studiul fluxurilor
financiare, în studiul proiectelor de investi ții și în elaborarea prognozelor.
Pe baza rezultatelor analizei financia re se pot adopta decizii financiare,
atât în cadrul gestiunii fi nanciare pe termen lung (d eciziile privind investi țiile,
finanțarea și repartizarea profitului), cât și în cadrul gestiunii financiare pe termen
scurt (deciziile de trezorerie, gestiunea trezoreriei și a ciclului de exploatare).
Primatul analizei financiare în gestiunea financiar ă și exercitarea
controlului de gestiune poa te fi ilustrat prin rela ția feed-back în triada:
Analiză financiar ă Decizii financiare Control de gestiune
În prezent câmpul de studiu al anali zei financiare s-a extins considerabil,
aceasta integrând studiul mediului întreprinderii, prin analiza tendin țelor evolu ției
sectorului și a domeniului concuren țial.
Utilizat ă într-o optic ă de investiții bursiere , analiza financiar ă servește la
evaluarea întreprinderii pe baza beneficiilor previz ionale, prin acordarea unei
valori întreprinderii, care va servi gestionarilor de portofolii și este obligatorie în
cazul întreprinderilor cotate la burs ă.
În condi țiile sporirii complexit ății actului decizional, analiza financiar ă
este tot mai mult considerat ă ca un demers al diagnosticului global strategic .
Analiză financiar ă aprofundat ă 15
1.3. Diagnosticul financiar – instrument al analizei financiare
Analiza financiar ă folosește instrumente și mijloace specifice adaptate
scopului urm ărit și conduce la diagnosticul financiar ; parte a diagnosticului
economico-financiar, al ături de diagnosticul contabil, fiind orientat în special spre
rentabilitatea și riscurile întreprinderii.
Termenul “diagnostic”, preluat din grecescul “diagnostikos” (apt de a
cunoaște) și împrumutat din practica medicinei, este un demers care vizeaz ă
recunoașterea anumitor boli după simptomele lor, în vederea descoperirii cauzelor
și instituirii terapiei necesare vindecării. În acest scop se parcurg trei etape:
I. Cercetarea simptomelor cu ajutorul tuturor mijloacelor de investigare.
II. Identificarea unei afec țiuni, ceea ce corespunde dia gnosticului propriu zis.
III. Enunțarea unui pronostic și recomandarea unei terapeutici adecvate.
Diagnosticul financiar, elaborat pe baza analizei fina nciare, procedeaz ă
în același mod, având câteva obiective generale:
1) Eviden țierea disfunc ționalităților sau elementelor nefavorabile în situa ția
financiară și a performan țelor întreprinderii;
2) Identificarea cauzelor dificult ăților prezente sau viitoare ale întreprinderii;
3) Prezentarea perspe ctivelor de evolu ție a întreprinderii și propunerea unor
acțiuni de întreprins pentru am eliorarea sau redresarea situa ției.
Diagnosticul financiar presupune a șa dar unele judec ăți asupra sănătății
financiare a întreprinderii, punctele forte și punctele slabe ale gestiunii financiare,
prin care se pot aprecia riscurile trecute, prezente și viitoare ce decurg din situa ția
financiară și soluțiile pentru diminuarea riscurilor și îmbunătățirea rezultatelor.
Obiectivele diagnosticului financ iar sunt subordona te intereselor
utilizatorilor, rolul analizei financiare fiind adaptat tipului de diagnostic.
Obiectivele diagnosticului financiar interior vizează punctul de vedere al
acționarilor și al participan ților la viața întreprinderii (angaja ți și manageri).
Astfel, diagnosticul financiar necesar managerului (vezi Anexa 2 ) vizează
răspunsul la patru întreb ări esențiale privind urm ătoarele aspecte:
1) Creșterea : cum s-a desf ășurat activitatea întreprinderii în perioada
examinată și care a fost ritmul cre șterii acesteia în raport cu ritmul sectorului.
Analiză financiar ă aprofundat ă 16
2) Rentabilitatea : dacă rezultatele ob ținute sunt pe m ăsura mijloacelor
folosite și dacă creșterea a fost înso țită de o rentabilitate suficient ă.
3) Echilibrul : care este structura financiar ă a întreprinderii și dacă aceasta
este echilibrat ă, în contextul raportului între masele de capitaluri pentru un suprt
financiar convenabil.
4) Riscurile : care sunt ele, dac ă întreprinderea prezint ă puncte de
vulnerabilitate și dacă există un risc de faliment crescut sau nu.
Dac ă se urmărește creșterea , se verific ă dacă întreprinderea are suficiente
resurse pentru investiții și un necesar de fond de rulment pentru activitatea curent ă
fără riscul de a dezechilibra structurile financiare. De asemenea se verific ă dacă
întreprinderea are o rentabilitate suficient ă pentru a face fa ță creșterii, ceea ce
impune compararea rezultatelor ob ținute cu mijloacele folosite.
Cunoa șterea rezultatelor și a modului în care s-au format și repartizat ele
între partenerii interni și externi ai întreprinderii permite evaluarea performan țelor
întreprinderii, care se reflect ă în echilibrul financiar. Aici se urm ărește în primul
rând dac ă structurile financiare ale întreprind erii sunt echilibrate, în sensul
aptitudinii întreprinderii de a face fa ță angajamentelor pe termen scurt și lung,
ceea ce impune examinarea solvabilității și lichidității întreprinderii.
În al doilea rând intereseaz ă modul în care este finanțată întreprinderea,
ceea ce impune cunoa șterea structurii capitalului prin ponder ea capitalului propriu
și a datoriilor. Din compararea rezultatelor ob ținute cu capitalurile utilizate, apare
rentabilitatea economic ă și rentabilitatea financiar ă de care se leag ă riscurile .
În al treile a rând, trebuie s ă se vadă dacă în cursul evolu ției sale
întreprinderea a știut să-și mențină echilibrul financiar, ceea ce impune studierea
fluxurilor financiare în timpul unuia sau mai multor exerci ții. Aici intereseaz ă
care au fost în aceast ă perioadă utilizările noi ale întreprinderii (investi ții
corporale, necorporale, financ iare, rambursarea împrumuturilor) și de ce noi
resurse a dispus întreprinderea în aceea și perioadă (autofnan țare sau credite).
Pentru a caracteriza comportament ul financiar al întreprinderii în
finanțarea creșterii este necesar s ă se stabileasc ă tablouri plurianuale de fluxuri
financiare, continuând cu introducerea elementelor de analiză strategic ă, pentru a
prevedea evolu ția structurilor financiare.
Analiză financiar ă aprofundat ă 17
Rolul analizei financiare în atinge rea obiectivelor diagnosticului financiar
exterior necesar diver șilor utilizatori se prezint ă astfel:
Obiectivul Utilizatorul Analiza vizeaz ă Executantul
Credite bancare Banca Solvabilitatea Speciali știi băncii creditoare
Credit inter –
– întreprinderi Furnizorul Echilibrul financiar pe
termen scurt Departamentul specializat
al furnizorului.
Descoperire
bancară Banca
creditoare Echilibrul financiar pe
termen scurt Serviciile specializate ale
băncii creditoare.
Împrumut pe
termen lung Banca
creditoare Echilibrul financiar pe
term. scurt + Planul de
finanțare previzional. Serviciile specializate ale
băncii sau creditorului.
Introducere la
bursă Acționarii Rentabilitatea poten –
țială pentru ac ționari Servciile specializate ale
băncilor; Anali știi financiari.
Privatizarea
întreprinderii Statul;
Investitorii Situația financiar ă
actuală; Rentabilitatea
potențială pentru
studiul de evaluare. Cabinetele de audit și de
comisari de conturi; Serviciile
specializate ale b ăncilor;
Specialiștii evaluatori.
Analiza financiar ă condusă în vederea elabor ării diagnosticului financiar
parcurge mai multe etape succesive complementare:
I. Analiza cre șterii întreprinderii
În aceast ă etapă se caută mai întâi s ă se auditeze func țiunea de exploatare
a întreprinderii, independent de func țiunea financiar ă, în trei timpi succesivi:
1) Evoluția activității: cifra de afaceri, produc ția exercițiului, valoarea ad ăugată,
marja comercial ă și a elementelor componente, cu urm ătoarele preciz ări:
a) O cre ștere mai mare a produc ției exerci țiului comparativ cu cifra de
afaceri reflect ă un transfer de dificult ăți asupra exerci țiilor urm ătoare (stocuri
costisitoare și generatoare de depreciere);
b) Produc ția imobilizat ă ascunde adesea o sub-activitate, supra-evaluarea
ei dă o imagine eronat ă asupra rezultatului.
2) Mijloacele puse în oper ă: personalul; capitalul economic.
3) Rezultatele ob ținute : Excedentul brut al exploat ării, rezultatul exploat ării,
rezultatul curent, rezultatul brut și net al exerci țiului.
Aceast ă etapă este completat ă prin examinarea rezultatului altor func țiuni
Analiză financiar ă aprofundat ă 18
(financiar ă, comercial ă).
II. Analiza rentabilit ății
Examinarea rezultatelor în sine nu este suficient ă; numai din confruntarea
rezultatelor cu mijloacele utilizate rezult ă rentabilitatea pe baza c ăreia se poate
aprecia eficien ța și competitivitatea exploat ării și a altor func țiuni:
1) Marjele brute și nete de rentabilitate;
2) Ratele de rentabilitate economic ă și financiar ă.
III. Echilibrul structurilor și strategia financiar ă
Cre șterea este o surs ă de dezechilibre; fluxurile de opera țiuni se vor
acumula în timpul diferitelor cicluri care caracterizeaz ă viața întreprinderii, iar
acumularea de fluxuri se efectueaz ă mai mult sau mai pu țin armonios, ceea ce
impune aprecierea nivelului echilibrului financiar :
1) Analiza capitalului angajat și efectul de levier;
2) Determinarea independen ței financiare;
3) Acoperirea capitalurilor investite;
4) Determinarea trezoreriei disponibile pentru investi ții, finanțarea investi țiilor
IV. Aprecierea și evaluarea riscurilor
Natura cre șterii întreprinderii, nivelul rentabilit ății, dezechilibrele
acumulate produc un ansamblu de riscuri , dintre care, unele anun ță falimentul iar
altele, fragilitatea întreprinderii, ceea ce impune urm ătoarele analize:
1) Analiza riscului economic;
2) Analiza riscului financiar;
3) Analiza riscului de faliment.
V. Sinteza diagnosticului financiar : punctele forte și punctel e slabe .
În concluzie, diagnosticul financiar es te instrumentul analizei financiare
orientate spre utilizatori care vizeaz ă măsurarea rentabilității capitalurilor
investite și a riscurilor , aprecierea condi țiilor de realizare a echilibrelor financiare
și a gradului de autonomie , pe baza lui urmând decizii majore: întreprinderea î și
întrerupe activitatea, î și redefine ște strategia sau politica pe termen scurt.
Un bun diagnostic financiar permite o mai bun ă alocare a resurselor, pe
baza lui i se poate acorda sau refuza întreprinderii un credit, iar investitorul îl
poate folosi pentru a lua decizii de cump ărare sau de vânzare a ac țiunilor.
Analiză financiar ă aprofundat ă 19
1.4. Sursele de date și informa ții ale analizei financiare
O analiz ă financiar ă efectuat ă în scopul realiz ării unui diagnostic
financiar, care s ă permită adoptarea unor decizii și stabilirea unor previziuni
financiare se bazeaz ă în primul rând pe de date și informa ții provenite din
situațiile financiare ale întreprinderii, dar nu se poa te limita doar la acestea. Ea
trebuie să înceapă prin adunarea mai multor informații:
informații generale pe plan economic, fiscal și monetar;
informații asupra sectorului de care apar ține întreprinderea;
informații de ordin juridic și economic asupra întreprinderii.
Informațiile generale privesc conjunctura economic ă – situația general ă a
economiei la un moment dat, știut fiind c ă rezultatele întreprinderii sunt
influențate de conjunctura favorabil ă sau nefavorabil ă: expansiunea (recesiunea)
economic ă generală pot determina cre șterea (reducerea) activit ății, a beneficiului
și a cursului ac țiunilor la burs ă.
Informațiile sectoriale specifice activit ății întreprinderii se refer ă la:
natura produselor, procesele tehnol ogice utilizate, structura de produc ție, care au
incidență asupra rentabilit ății, rotației stocurilor, mijloacelor de finan țare.
Informațiile privind întreprinderea sunt diverse; unele sunt obligatorii și
publice, altele sunt date numai cu ocazia analizelor interne sau externe întreprinse
periodic sau la cerere.
Analiza financiar ă nu poate pleca decât de la documentele reprezentative
ale unei imagini fidele a întreprinderii, care poate fi prezentat ă partenerilor
economici și sociali interni și externi:
1) Partenerii interni :
a) Managerii , al căror obiectiv este as igurarea rentabilit ății capitalurilor investite
și a perenit ății întreprinderii, prin men ținerea și creșterea mijloacelor de produc ție.
b) Salariații, dimensiunea uman ă a productivit ății și a supravie țuirii întreprinderii,
sunt interesa ți de stabilitatea și profitbilitatea întreprinderii.
2) Partenerii e xterni :
a) Investitorii (acționarii) actuali sau poten țiali, care doresc s ă-și minimizeze
riscurile și să-și rentabilizeze capitalurile, sunt interesa ți în evaluarea corela ției
Analiză financiar ă aprofundat ă 20
risc-beneficiu . Cunoștințele de care dispun ace știa depind de pozi ția lor față de
întreprindere: dac ă ei lucreaz ă în întreprindere sau de țin o participare însemnat ă,
diagnosticul va fi mai bogat decât dac ă ei cunosc doar simple date publicate.
b) Instituțiile financiare , precum b ăncile și alte organisme de creditare, doresc s ă-
și recupereze și să-și rentabilizeze fondurile pe care le-au încredin țat
întreprinderii, fiind interesa ți de indicatorii de performan ță, de riscurile financiare
și de capacitatea de rambursare a acesteia.
c) Furnizorii și alți creditori comerciali sunt interesa ți în evalurea solvabilității
pentru continuarea și dezvoltarea rela țiilor comerciale.
d) Clienții sunt interesa ți în evaluarea continuit ății activității întreprinderii pentru
colaborări pe termen lung.
e) Statul este dublu interesat pr in prezentarea fidel ă a patrimoniului, a rezultatului
și a situației financiare a întreprinderii, deoarece trebuie s ă opereze prelev ări și să
verse printr-un fel de impozit negativ subven ții și ajutoare sociale sau fiscale
directe, care sunt consid erate drept surse de finan țare.
Imaginea fidel ă a patrimoniului unei într eprinderi este asigurat ă de
contabilitatea general ă, care ofer ă informațiile necesare analizei financiare prin
documente de sintez ă (conturi anuale) – Situațiile financiare anuale – ce se
bazează pe un suport ce r ăspunde exigen țelor reglement ărilor române ști
armonizate cu Directiva a IV-a a C.E.E. și cu Standardele Interna ționale de
Contabilitate (IAS 1): O.M.F.P. 94/2001 și O.M.F.P. 306/2002 care cuprind
următoarele documente egale ca importn ță:
1. Bilanțul;
2. Contul de profit și pierdere;
3. Situația modific ării capitalurilor proprii;
4. Situația fluxurilor de numerar;
5. Politici contabile și note explicative.
Obiectivul situa țiilor financiare este furnizarea de informa ții despre
poziția financiar ă, performan țele și modificările poziției financiare a întreprinderii
în exercițiul financiar încheiat și se prezint ă în raportul anual , alături de raportul
administratorilor și raportul auditorilor financiari (cenzorilor).
Informa ția contabil ă oferită de aceste documente este adaptat ă și
Analiză financiar ă aprofundat ă 21
prelucrată în cadrul analizei financiare în func ție de obiectivele vizate, trebuind s ă
fie inteligibile, relevante, credibile, comparabile, complete și să asigure eficien ța
necesară printr-un raport cost-beneficiu optim utilizatorilor.
Bilanțul este documentul contabil de sintez ă care “fotografiaz ă”, la un
moment dat, situa ția patrimonial ă și financiar ă a unei întreprinderi. El red ă,
sub form ă de tabel sau în list ă, ansamblul resurselor de care dispune
întreprinderea la o anumit ă dată, ca și utilizările acestora la aceea și dată,
indicând rezultatul pe care l-a ob ținut întreprinderea în cursul exerci țiului
financiar.
Din bilan ț se desprinde originea și folosirea fondurilor de care dispune
întreprinderea: originea fondurilor o constituie cap italurile proprii (ce apar țin
acționarilor și asociaților, provizioanele pentru riscuri și cheltuieli) și datoriile (de
exploatare, financiare) și sunt cuprinse în pasivul bilanțului.
Utiliz ările fondurilor puse la dispozi ția întreprinderii, cu titlu durabil, sau
activ imobilizat și utilizările cu titlu provizoriu și ciclic, sau activ circulant, sunt
prezentate în activul bilanțului.
Bilan țul reflectă poziția financiar ă a întreprinderii, respectiv capacitatea
de a se adapta schimb ărilor mediului, oferind informa ții esențiale despre
capacitatea acesteia de a degaja fluxuri viitoare de numerar și echivalente de
numerar și despre necesit ățile viitoare de resurse.
Spre deosebire de bilan ț, care înregistreaz ă stocurile în sens larg, respectiv,
cantitățile acumulate de bunuri, crean țe, titluri și datorii la un moment dat,
contul de profit și pierdere traduce activitatea întreprinderii în termeni de flux.
El înregistreaz ă în credit totalul de bunuri, servicii sau moned ă care intră
ca venituri ( fluxul de intr ări), iar în debit, bunurile, serviciile, moneda care ies ca
și cheltuieli ( fluxul de ie șiri).
Contul de rezultat regrupeaz ă , sub form ă de tabel , sau în listă,
cheltuielile și veniturile exerci țiului, structurate pe categorii (exploatare,
financiare, extraordinare), astfel încât permite determinarea ca sold, a rezultatelor
(profitul sau pierderea) pe tipuri de activit ăți.
Altfel spus, contul de profit și pierdere reflect ă performan ța
întreprinderii, respectiv, capacitatea de a genera profit, care se exprim ă prin
Analiză financiar ă aprofundat ă 22
aptitudinea acesteia de a genera fluxuri viitoare de numerar (venituri) prin
utilizarea resurselor existente (cheltuieli ale perioadei), permi țând să se stabileasc ă
gradul de eficiență în utilizarea de noi resurse.
În scopul efectu ării unor compara ții în timp, prezentarea sub form ă de
tabel sau în list ă a contului de rezultat ca și a bilanțului trebuie s ă fie identic ă de la
un exerci țiu la altul. Formatul obligatoriu de prezentare a cont urile anuale cerut
de reglement ările contabile române ști armonizate prevede structura verticală a
bilanțului și a contului de profit și pierderi dup ă natură, fără să fie însă restrictiv ă.
Bilan țul și contul de profit și pierdere sunt c onsiderate cele mai
importante documente de raportare financiar ă, bilanțul ocupând locul central în
economiile bazate pe implicarea major ă a statului, iar cont ul de rezultat fiind
preferat în economiile finan țate prin contribu ția capitalului privat.
Situația modific ării capitalurilor proprii prezintă detaliat toate varia țiile pe
care le-au suferit capitalurile proprii între momentul de început și cel de sfâr șit
al exerci țiului financiar, permi țând analiza capacității de men ținere a
capitalului și a rezultatului final (p rofitul sau pierderea).
Situația fluxurilor de numerar oferă informa ții despre capacitatea
întreprinderii de a genera numerar și echivalente de numerar din activitatea de
exploatare și din activitatea investi țională și modul de utilizare a acestora.
Notele explicative și politicile contabile prezintă informații despre bazele de
întocmire a situa țiilor financiare și politicile contabile adoptate, completeaz ă și
detaliază toate informa țiile prezentate în celelalte documente de raportare
financiară și prezintă, narativ sau prin tabele de analiz ă, situații și indicatori
care nu sunt prezentate în alt ă parte.
Notele explicative, în num ăr de 10, trebuie prezentate sistematic ,
trebuind s ă cuprindă informații detaliate care s ă servescă analizei ulterioare, și
împreună cu celelalte documente de sintez ă să ofere, conform Planului Contabil
General, imaginea fidelă a patrimoniului, a situa ției financiare și a rezultatului
întreprinderii în exerci țiul financiar încheiat.
Situa țiile financiare anuale ofer ă date și informații pentru dou ă abordări:
1) Analiza -diagnostic a performan țelor și riscurilor pe baza contului de rezultat ;
2) Analiza – diagnostic a situa ției financiare pe baza bilanțului.
Analiză financiar ă aprofundat ă 23
1.5. Metodologia analizei financiare
Analiza financiar ă, ca studiu sistematic și metodic al informa țiilor
contabile și financiare privind întreprinderea pentru a-i cunoa ște situația
financiară și a-i înțelege evolu ția, în cadrul metodologiei generale a analizei
economico-financiare, folose ște, o serie de instrumente și mijloace specifice
adaptate scopului urm ărit de utilizatorul intern sa u extern al diagnosticului
financiar.
Metoda proprie a analizei economico-financia re include un ansamblu de
trepte și procedee tehnice de calcul în vederea stabilirii și cuantific ării relațiilor
cauzale între indicatorii economico-financiari și factorii determinan ți.
Treptele metodologice ale analizei vizeaz ă următoarea succesiune:
1. Compararea indicatorilor sau rezultatelor – este o metod ă de analiz ă calitativă
care vizeaz ă obținerea unei abateri fa ță de o valoare de referin ță, în funcție de
care pot exista:
a) Comparații în timp care vizeaz ă rezultatele perioadei curente și cele apar ținând
uneia sau mai multor perioade precedente și servesc analizelor dinamice ;
b) Comparații în spațiu care vizeaz ă unități organizatorice interne sau externe;
c) Comparații mixte – în timp și spațiu;
d) Comparații speciale care vizeaz ă alte criterii .
Abaterea rezultat ă din compara ție trebuie separat ă pe cauze generatoare
și interpretat ă prin prisma factorilor de influen ță.
2. Descompunerea indicatorilor sau rezultatelor – este o metod ă de analiz ă
calitativă, deductiv ă, de la general la particular , de la întreg la parte care
permite detalierea și separarea factorilor ce determin ă indicatorul. Ea asigur ă
profunzime studiului și permite identificarea cauzelor modific ării
indicatorului prin prisma factorilor ce trebuie selecta ți și interpreta ți.
Descompunerea poate fi f ăcută după mai multe criterii :
a) după timpul de formare a rezultatelor – dac ă se urmărește eviden țierea
abaterilor de la tendin ța generală a acestora;
b) după locul lor de formare a rezultatelor – dac ă se urmărește localizarea
cauzelor care au determinat apari ția unor deficien țe;
Analiză financiar ă aprofundat ă 24
c) după elementele stucturale ale fenomenului analizat – dac ă se urmăresc
elementele sau factorii determinan ți.
Înainte ca rezultatul s ă poată fi descompus, trebuie s ă se cunoasc ă pe cale
deductivă, din experien ța practică, ce factori îl determin ă și cum îl condi ționează,
factori care pot fi grupa ți în funcție de mai multe criterii :
a) După caracter în cadrul rela ției cauzale și în ordinea de analiz ă: factori
cantitativi, calitativi și de structur ă;
b) După mod de ac țiune: factori direc ți și factori indirec ți;
c) După efortul propriu : factori dependen ți și independen ți de acest efort;
d) După grad de sintetizare : factori simpli și factori complec și;
e) După izvorul acțiunii: factori interni și factori externi;
f) După posibilități de anticipare : factori previzibili și factori imprevizibili;
g) După posibilitatea de măsurare : factori cuntificabili și factori necuantificabili;
h) După importanță: factori principali și factori secundari.
Factorii complec și necesită descompuneri succesive pân ă la factorii cei
mai simpli, ceea ce implic ă diviziunea în trepte și modelele factoriale agregate.
3. Stabilirea influen ței factorilor – cuprinde mai multe procedee de cuantificare a
acțiunii fiecărui factor și constituie elementul central al metodei, în care se
realizează legătura dintre analiza teoretic ă și realitate. Este cunoscut c ă teoria
fără factori rămâne steril ă, iar factorii f ără teorie sunt f ără înțeles.
Ca treapt ă metodologic ă de cunoa ștere, treapta a impune precizarea
sistemului de legături cauzale între factori și cuantificarea influenței lor.
Cunoa șterea tipului de legături cauzale este necesar ă în vederea alegerii
procedeului de calcul adecvat, știut fiind c ă pot exista dou ă feluri de leg ături:
a) Legături deterministe (func ționale, sau matematice);
b) Legături de corela ție (stochastice, sau statistice).
În cazul leg ăturilor de corela ție, dependen țele pot fi estimate statistic prin
analiză regresional ă, având un anumit grad de certitudine și probabilitate.
În analiza factorial ă se pot utiliza mai multe pr ocedee tehnice de calcul în
vederea cuantific ătii relațiilor de dependen ță între variabile dup ă modelarea
fenomenului cercetat în cadrul analizei calitative (vezi Anexa 1 ).
4. Generalizarea rezultatelor – o metod ă inductivă de cercetare de la particular la
Analiză financiar ă aprofundat ă 25
general ce vizeaz ă reunirea p ărților componente ale întregului într-un tot
unitar. Fiind o concentrare sau o expresie sintetic ă, generalizarea re ține ceea
ce este fundamental, tipic și se repetă sistematic, elementele esen țiale trebuind
separate de cele nesemn ificative, colaterale.
Concluziile analizei trebuie s ă fie obiective, concrete, logice în con ținut
și concise ca form ă, să se bazeze pe calcule clare, corecte și fără contradic ții,
astfel încât s ă permită generalizarea. Ele trebuie înso țite de măsuri ce se impun,
pentru înl ăturarea cauzelor care au condus la rezultate negative, sau pentru
îmbunătățirea performan țelor.
1.6. Procedee specifice analizei financiare
Din metodologia general ă a analizei economico-financiare în analiza
financiară se utilizeaz ă mai multe procedee și metode, din care unele apar țin
analizei clasice treadi ționale, iar altele considerate mai moderne.
Dac ă, inițial, analiza financiar ă desemna doar metodele de examinare a
documentelor contabile care vizau elaborarea tablourilor de reclasament a
contului de rezultate și a bilanțului, în prezent cîmpul de studiu al analizei s-a
extins considerabil, ceea ce a impus diversificarea metodelor și procedeelor
utilizate în scopul at ingerii obiectivelor.
Deosebirea dintre diferite tipuri de necesit ăți financiare ale întreprinderii
a favorizat progresul metodelor de analiză financiar ă. În acest sens, no țiunea de
echilibru financiar nu are acela și conținut în analiza tradițională bazată pe bilanțul
financiar, în analiza funcțională bazată pe bilanțul funcțional, sau în analiza prin
fluxuri , care completeaz ă metodele tradi ționale, fără însă a le eclipsa total.
Printre metodele analizei financiare tradi ționale amintim:
Compararea situa țiilor financiare
Compararea constituie prima treapt ă a metodei a analizei economice,
permite utilizatorilor s ă compare informa țiile din conturile anuale în timp pentru a
extrage tendința privind pozi ția financiar ă și performan țele întreprinderii, precum
și în spațiu cu unități similare.
Compararea bilan țului la sfâr șit de perioad ă cu bilan țul la început de
periodă permite determinarea modificării poziției financiare a întreprinderii în
Analiză financiar ă aprofundat ă 26
cursul exerci țiului. Compara țiile în timp pe mai mul ți ani permit eviden țierea
trendului indicatorilor și stau la baza previziunilo r financiare, ceea ce necesit ă
date și informații provenite din 3 – 5 conturi anuale succesive.
Compara țiile în spa țiu, între întreprinderi din același sector permit
întreprinderii de a se situa mai bine în cadrul sectorului și de a-și cunoaște forțele
și slăbiciunile în raport cu concuren ții.
Analizele comparative în timp pun în eviden ță abaterea indicatorilor fa ță
de un criteriu de referin ță, ale căror cauze trebuie cunoscute, ceea ce impune
efecturea unor analize factoriale prin utilizarea procedeelor adecvate de
cuantificare a influen ței factorilor.
Metoda de analiz ă prin rate (Ratios )
În analiza financiar ă termenul englezesc Ratio , de origine latin ă (Ratus =
calculat, socotit ), utilizat la masculin, este sinon im cu: raport, coeficient, procent,
rată.și desemneaz ă un raport economic sau financiar semnificativ între dou ă
mărimi absolute care reprezint ă două posturi sau grupe de posturi din bilan ț, din
contul de rezultat, sau din bilan ț și din contul de rezultat.
Raportul poate fi exprimat în procente , în număr de zile sau ani, sau sub
formă de coeficient , fiind utilizat în scopul ob ținerii unor informa ții mai
semnificative decât le pot oferi va lorile absolute ale m ărimilor contabile sau datele
extracontabile. Evident c ă nu pot fi raportate decât m ărimi ce au relații între ele
pentru a ob ține o rată semnificativ ă.
Dup ă elementele care se compar ă, aceste rate pot informa analistul
financiar asupra a numeroase aspect e ale întreprinderii pe care dore ște să le
evidențieze: rentabilita tea, independen ța financiar ă, rotația activelor, ș.a.
Metoda de analiz ă prin rate a apărut în analiza financiar ă de peste 20 de
ani și ea prezint ă avantajul c ă permite analistului financiar s ă urmărească
progresul întreprinderii și să prezinte imaginea acesteia utilizatorilor. Este îns ă
vorba de o viziune a posteriori . Ca urmare, a avea rate bune la închiderea
exercițiului nu implic ă neapărat un viitor favorabil pentru întreprindere.
Metoda de analiz ă prin rate trebuie utilizat ă cu pruden ță, aceasta oferind
de multe ori doar un fragment al unor informa ții necesare pentru o decizie
financiară. Rareori o rat ă luată izolat este semnificativ ă prin ea îns ăși, nefiind
Analiză financiar ă aprofundat ă 27
suficientă pentru a caracteriza o întreprindere. Numai o baterie de rate urmărite în
dinamică pe mai mul ți ani și comparate cu ale unor întreprinderi similare sau cu
valori standard pot îmbog ăți informațiile necesare deciziilor financiare.
Obiectivul fundamental al metodei ratelor vizând cunoa șterea cât mai
bună a întreprinderii și evaluarea cât mai real ă a performan țelor și dificultăților
sale, utilizarea corectă a acesteia impune respectarea câtorva cerințe de bază:
1) Asigurarea comparabilit ății elementelor raportului prin evaluarea lor în acelea și
unități.
2) Folosirea în calcul a unor m ărimi semnificative și coerente, între care trebuie s ă
existe rela ții directe.
3) Compararea ratelor în timp și spațiu sau cu valori standard.
Practica utiliz ării metodei ratelor a devenit curent ă în domeniul financiar,
dar este frecvent ă și în alte domenii (tehnic, comercial, fiscal) și vizează în
general dinamica indicatorilor (pri n indici cu baz ă fixă sau cu baz ă în lanț) sau
structura lor, alături de ratele fi nanciare de rota ție, rentabilitate, finan țare, ș.a.
Opiniile privind structura unei baterii de rate difer ă în func ție de
organismul specializat care le elaboreaz ă, dar acestea vizeaz ă în general:
activitatea și randamentul întreprinderii, marjele și rentabilitatea, investi țiile și
finanțarea; structura financiar ă și riscurile.
Centrala Bilan țurilor din Banca Fran ței editeaz ă anual norme cuprinzând
baterii de rate care cuprind:
1) Rate de analiz ă a factorilor de produc ție;
2) Rate de gestiune și de rentabilitate;
3) Rate de exploatare;
4) Rate financiare.
Potrivit Reglement ărilor Contabile Române ști armonizate (OMFP
94/2001), întreprinderile trebuie s ă raporteze în Nota explicativ ă 9 Principalii
indicatori economico-financiari următorii indicatori sub form ă de rate:
I. Indicatori de lichiditate:
1) Lichiditatea general ă;
2) Lichiditatea imediat ă.
II. Indicatori de risc:
Analiză financiar ă aprofundat ă 28
1) Gradul de îndatorare;
2) Acoperirea dobânzilor.
III. Indicatori de activitate:
1) Viteza de rota ție a stocurilor;
2) Număr de zile de stocare;
3) Viteza de rota ție a debitelor clien ți;
4) Viteza de rota ție a creditelor furnizori;
5) Viteza de rota ție a activelor imobilizate;
6) Viteza de rota ție a activelor totale.
IV. Indicatori de profitabilitate:
1) Rentabilitatea capitalului angajat; 2) Marja brut ă din vânzări.
Ansamblul de rate cuprinde indicatori reprezentativi ce servesc la:
1) Măsurarea performan țelor (activitatea, randamentul, rezultatele), consecin țele
deciziilor în materie de investi ții și de finan țare, structura financiar ă;
2) Efectuarea de comparații în timp pentru a studia evolu ția situației financiare;
3) Situarea întreprinderii în mediul său profesional , prin compararea propriilor
rate cu ratele medii ale întreprinderilor similare.
Metoda analizelor specifice
În func ție de scopul urm ărit, analiza financiar ă poate utiliza o serie de
metode specifice adaptate anumitor situa ții: studiul lichidit ății-solvabilit ății,
analiza rentabilit ății
și riscului, analiza activit ății (gestiunii) întreprinderii, analiza
structurii financiare (calculul levierelor), lan țurile de rate, analiza de fluxuri,
analiza discriminant ă, scoringul (riscul de faliment) ș.a.
Utilizarea instrumentului informatic
Efectuarea analizei financiare în diferite scopuri este facilitat ă de accesul
și utilizarea instrumentului informatic în mai multe direc ții:
1) Stocarea datelor;
2) Calculul ratelor;
3) Determinarea echilibrelor financiare;
4) Elaborarea proiec țiilor și previziunilor privind situa ția financiar ă;
5) Efectuarea analizel or de sensibilitate și a simulărilor.
Analiză financiar ă aprofundat ă 29
1.7. Etapele analizei financiare
Efecturea unei analize financiare ample care s ă conducă la un diagnostic
financiar complet presupune parcurgerea mai multor etape:
1) Etapa preliminar ă
Pentru a avea o prim ă reprezentare schematic ă a întreprinderii, se vor
prezenta informa ții privind: sectorul de activitate; evolu ția cifrei de afaceri în
ultimii 4-5 ani; rentabilitatea (rata cre șterii beneficiului brut și net, rata
rentabilității capitalurilor investite și a capitalurilor proprii) riscurile, îndatorarea
totală și ponderea datoriilor pe term en scurt în pasivul bilan țului, ș.a.
2) Examinarea situa ției financiare presupune:
a) Analiza contului de rezultat , care pune în eviden ță solduri semnificative privind
activitatea economic ă și rentabilitatea ( Cascada SIG).
Pornind de la aceste solduri se poate examina structura costurilor și
evoluția lor, cu reflectarea în costuri a consumului de resurse .
b) Analiza bilanțului financiar și funcțional, care vizeaz ă evoluția structurii
financiare, situa ția echilibrelor financiare și a rentabilit ății capitalurilor.
c) Studiul tabloului de finan țare sau al fluxurilor de numerar (trezorerie).
Acesta constituie un examen al politicii de investiții, de finan țare și de
distribuire a profitului net, care permite o analiza dinamică a fluxurilor financiare
și a fluxurilor de trezorerie.
3) Formularea diagnosticului financiar
În sintez ă se vor prezenta punctele tari și punctele slabe ca rezultatele
analizei financiare s ă fie valorificate diferit, în func ție de utilizator, vizând
răspuns la întreb ări de natur ă financiar ă, economic ă, fiscală, juridică.
O aten ție special ă se va acorda aspectelor de natur ă financiară, cum ar fi
cererea de credite pe termen scurt și lung, achizi ția de acțiuni, emiterea de noi
acțiuni, noi investi ții, sau din contra , dezinvestirea.
Rezultatele analizei financiare se vor utiliza pentru formularea de ipoteze
care trebuie s ă se bazeze pe informa ții economice, financiare, și monetare diverse,
în scopul efectu ării unor previziuni financiare , prin extrapolarea trecutului, care
poate conduce la mai multe vari ante de decizii financiare.
Analiză financiar ă aprofundat ă 30
CAPITOLUL 2
ANALIZA DIAGNOSTIC A PERFORMAN ȚELOR ȘI
RISCURILOR PE BAZA CO NTULUI DE REZULTAT
2.1. Rentabilitatea – criteriu de performan ță reflectat în contul de profit și
pierdere
Rentabilitatea este categoria economic ă ce exprim ă capacitatea
întreprinderii de a obține profit , ceea ce reflect ă performan ța acesteia. Obiectivul
major al întreprinderii este atât m ărirea averii participan ților la via ța întreprinderii
(acționari, salaria ți, creditori, stat), cât și creșterea valorii sale, pentru asigurarea
propriei dezvolt ări. Realizarea acestui obiectiv este condi ționată de desfășurarea
unei activit ăți rentabile , care să permită remunerarea factorilor de produc ție și a
capitalurilor utilizate, indiferent de provenien ță.
Orice afacere implic ă o investi ție care are drept consecin ță rezultatul
așteptat de investitor. Cu cât acest rezultat este mai mare , cu atât se pot forma noi
surse disponibile pe ntru alte investi ții în diverse scopuri: stimularea partenerilor,
asigurarea propriei dezvolt ări, crearea de rezerve. Rentabilitatea unei afaceri
rezultă din comensurarea efectelor concretizate în venituri cu eforturile depuse
reflectate în cheltuielile aferente.
Dup ă modul în care se realizeaz ă compara ția între efecte și eforturi , în
analiza rentabilit ății se utilizeaz ă două serii de indicatori de evaluare care se
exprimă în mărimi absolute și în mărimi relative . Indicatorii în m ărimi absolute se
obțin sub forma unor marje , (diferențe) între venituri și cheltuieli, iar indicatorii în
mărimi relative se ob țin sub forma unor rate (rapoarte) între diverse rezultate și
cheltuielile sau capitalurile utilizate.
Marjele prin ele însele caracterizeaz ă insuficient gradul de rentabilitate al
întreprinderii, deoa rece pot exista unit ăți foarte rentabile cu marje mici și invers,
rentabilități slabe cu marje mari. Numai ratele caracterizeaz ă real gradul de
Analiză financiar ă aprofundat ă 31
rentabilitate, exprimând în modul cel mai sintetic eficiența cheltuielilor sau a
utilizării capitalurilor.
Analiza rentabilit ății se realizez ă pe baza datelor din contul de rezultat
Profit și pierdere , situație financiar ă anuală redactată în termeni de flux, care
cuprinde ansamblul fluxurilor patrimoniale ce permit crearea bog ăției plecând de
la ansamblul cheltuielilor și veniturilor. Soldul net al contului (creditor sau
debitor) reflect ă performan ța (contraperforman ța) întreprinderii, respectiv
capacitatea acesteia de a ge nera fluxuri viitoare de numerar prin utilizarea
resurselor existente.
Prezentarea contului de r ezultat poate fi realizat ă în două moduri : dup ă
natură și după funcții (destinație). În prima variant ă contul de rezultat este redat
sub form ă de tabel , în debit înregistrând cheltuie lile, iar în credit veniturile.
Structurarea contului de profit și pierdere sub form ă tabelară permite
determinarea marjelor de rentabilitate pe cinci niveluri după cum urmeaz ă:
Debit Contul de profit și pierdere Credit
Cheltuieli pe tipuri de activit ăți Venituri pe tipuri de activit ăți
1. Cheltuieli de exploatare 1. Venituri din exploatare
(+) A. Rezultatul din exploatare (-)
2. Cheltuieli financiare 2. Venituri financiare
(+) B. Rezultatul financiar (-)
(+) C. Rezultatul curent (A+B) (-)
3. Cheltuieli extraordinare 3. Venituri extraordinare
(+) D. Rezultatul extraordinar (-)
Cheltuieli totale Venituri totale
(+) E. Rezultatul brut (C+D) (-)
Impozit pe profit
(+)F. Rezultatul net al exercițiului (-)
Reglement ările contabile române ști armonizate (OMFP 94/2001) prefer ă
formatul contului dup ă natură în listă, dar Nota explicativ ă 4 Analiza rezultatului
din exploatare cere detalierea acestui rezultat și după destinație.
Analiză financiar ă aprofundat ă 32
Studiul modului de determinare a rezultatului constituie preambulul
analizei rentabilit ății, al analizei financiare, al diagnosticului financiar și al
evaluării întreprinderii. Pornind de la rezultat, se define ște capacitatea de
autofinan țare a întreprinderii, autofinan țarea și conceptul de cash-flow, care sunt
la originea conceptului de flux de trezorerie .
De exemplu, rezultatel e din contul de profit și pierdere al întreprinderii
analizate sunt redate în Tabelul 1:
¾ Aplicația 1: Structura contului de profit și pierdere
Tabelul 1
Nr. Venituri, cheltuieli și rezultate Exerci țiul financiar Abateri Indici
crt. (milioane lei) Precedent Curent (± Δ) (%)
1. Venituri din exploatare – total 535108 700425 + 165317 130,9
2. Cheltuieli de exploatare – total 432100 605817 + 173717 140,2
3. Rezultatul din exploatare (Rexp)(1-2) + 103008 + 94608 – 8400 91,8
4. Venituri financiare 3097 5641 + 2544 182,1
5. Cheltuieli financiare 55309 30960 – 24349 55,9
6. Rezultatul financiar (Rfin)(4-5) – 52212 – 25319 + 26893 48,5
7. Rezultatul curent (Rcrt)(3+5) 50796 69289 + 18493 136,4
8. Venituri extraordinare – – – –
9. Cheltuieli extraordinare – – – –
10. Rezultatul extraordinar – – – –
11. Venituri totale (1 + 4 + 8) 538204 706066 + 167862 131,2
12. Cheltuieli totale (2 + 5 + 9) 487408 636777 + 149369 130,6
13. Rezultatul brut (Rbr) (11-12) (7+10) 50796 69289 + 18493 136,4
14. Impozitul pe profit (I) 10128 17905 + 7777 176,8
15. Cota procentual ă de impozit (i)(%) 19,94 25,84 + 5,90 129,6
16. Rezultatul net [Rnet = Rbr(1-i) ] 40668 51384 + 10716 126,3
17. Num ărul de acțiuni (mii) 59200 295996 + 236796 500,0
18. Rezultatul net pe ac țiune (bază=diluat) 0,687 0,174 – 0,513 25,3
Analiza sumar ă a structurii rezultatelor înscrise în contul de profit și
pierdere din Tabelul 1 conduce la urm ătoarele concluzii:
Analiză financiar ă aprofundat ă 33
1. Rezultatul din exploata re (beneficiu) s-a redus cu 8,2 % ca uermare a cre șterii
mai rapide a cheltuielilor de exploatare ( 40,2 %) comparativ cu veniturile aferente
(30,9 %).
2. Rezultatul financiar (pierdere) s-a redus cu 54,2 % ca urmare a cre șterii
veniturilor fina nciare cu 82,1 % și a reducerii cheltuielilor financiare cu 44,1 %.
3. Rezultatul curent (benefic iu) a crescut cu 36,4 % pe seama reducerii pierderii
financiare men ționate , de și beneficiul din exploatare s-a redus.
4. Lipsa rezultatului extraordinar a permis egalitatea dintre rezultatul curent și
rezultatul brut, care a crescut cu 36,4 %, fiind consecin ța creșterii mai rapide a
veniturilor totale (31,2 %) comparativ cu cheltuielile totale (30,6 %).
5. Rezultatul net (beneficiu) a crescut cu 26,3 %, mai pu țin decât rezultatul brut,
ca urmare a cre șterii mai rapide a impozitu lui pe profit (cu 76,8 %).
6. Creșterea substan țială a numărului de ac țiuni (cu 400%) a diminuat beneficiul
net pe acțiune cu aproape 75 %.
7. Se remarc ă egalitatea rezultatului net pe ac țiune de baz ă cu rezultatul pe ac țiune
diluat.
2.2. Analiza Tabloului Soldurilor Intermediare de Gestiune
Contul de rezultat al exerci țiului furnizeaz ă date care pot fi analizate
pentru a ob ține indicatori necesari ges tiunii, prin intermediul Tabloului soldurilor
intermediare de gestiune (Cascada SIG ).
Aceste solduri, determinate s ub forma unor marje, pot fi împ ărțite în
două categorii: SIG – activitate și SIG – rentabilitate .
În partea final ă a tabloului se determin ă două mărimi care, f ără a fi
solduri intermediare au o mare importan ță pentru caracterizarea situa ției
financiare a întreprinderii – capacitatea de autofinan țare și autofinan țarea – solduri
reziduale , care prezint ă interes în analiza financiar ă prin semnifica ție și utilitate.
Pe baza structur ării datelor din contul de profit și pierdere al
întreprinderii luate în studiu se ob ține Tabloul Soldurilor Intermediare de Gestiune
– Cascada SIG din Tabelul 2:
Analiză financiar ă aprofundat ă 34
¾ Aplicația 2: Tabloul Soldurilor Intermediare de Gestiune
Tabelul 2
Nr. Solduri intermediare de gestiune Exerci țiul financiar Abateri Indici
crt. (milioane lei) Precedent Curent (± Δ) (%)
1. Vânz ări de mărfuri (Vmf) 4465 6134 + 1669 137,4
2. – Costul mfurilor vândute (Chmf) 4158 5350 + 1192 128,7
3. Marja comercial ă (Mc) (1-2) 307 784 + 477 155,0
4. Produc ția vândută (Pv) 530551 777384 + 246833 146,5
5. Cifra de afaceri net ă (CA) (1+4) 535016 783518 + 248502 146,4
6. Varia ția stocurilor (± ΔS) – 4924 – 89949 – 85025 1826
7. Produc ția imobilizat ă (Pi) 598 2254 + 1656 376,8
8. Producția exercițiului(Pex) (4+6+7) 526225 689688 + 163463 131,0
9. – Consumuri intermediare (Ci) 292546 380067 + 87521 129,9
10. Valoarea ad ăugată (Vad) (3 + 8 – 9) 233987 310405 + 76418 132,6
11. + Subven ții de exploatare – – – –
12. – Alte impozite și taxe 5555 8441 + 2886 151,9
13. – Cheltuieli cu personalul 112265 152105 + 39840 135,5
14. Excedent brut de exploat are(EBE) 116167 149859 + 33692 129,0
15. + Alte venituri din exploatare 4418 4604 + 186 104,2
16. – Ajustare valori imobiliz ări 10000 50445 + 40445 504
17. – Alte cheltuieli de exploatare 7577 9410 + 1833 124,2
18. Rezultatul din exploatare (Rexp) 103008 94608 – 8400 91,8
19. + Venituri financiare 3097 5641 + 2544 182,1
20. – Cheltuieli financiare 55309 30960 – 24349 56
21. Rezultatul financiar (Rfin) – 52212 – 25319 + 26893 48,5
22. Rezultatul curent (Rcrt) (18 + 21) 50796 69289 + 18493 136,4
23. + Venituri extraordinare – – – –
24. – Cheltuieli extraordinare – – – –
25. Rezultatul extraordinar (Rextr) – – – –
26. Rezultatul brut (Rbr) (22 + 25) 50796 69289 + 18493 136,4
27. Venituri totale 538204 706066 + 167862 131,2
28. Cheltuieli totale 487408 636777 + 149369 130,6
29. – Impozitul pe profit 10128 17906 + 7777 176,8
30. Rezultatul net (Rnet) (29 – 30) 40668 51384 + 10716 126,3
Analiză financiar ă aprofundat ă 35
2.2.1. Analiza Soldurilor Intermediare de Gestiune privind activitatea
Din punctul de vedere al analizei economice, soldurile intermediare de
gestiune caracteristice exploat ării sunt indicatorii valorici ai produc ției și
comercializ ării, care permit în sumarea tuturor rezultatelor ob ținute de
întreprindere, materializate în pr oduse finite, semifabricate, presta ții destinate
pieței sau utiliz ării în interes propriu și imobilizate în întreprindere:
1) Cifra de afaceri (CA) – exprimă volumul afacerilor realizate cu ter ții cu ocazia
activității curente a întreprinderii și se determin ă cu ajutorul rela ției:
CA = Vânz ări de mărfuri (activitate comercial ă + prestări servicii)(Vmf)
+ Produc ția vândută (activitatea industrial ă)(Pv).
2) Marja comercial ă (Mc) este suplimentul de valoare adus ă de întreprindere prin
activitatea de comercializare (produse și mărfuri cump ărate și revândute), fiind
element al valorii ad ăugate și se determin ă cu ajutorul rela ției:
Mc = Vânz ări de mărfuri (Vmf) – Costul m ărfurilor (Chmf) .
3) Producția exerci țiului (Pex) – cuprinde bunurile și serviciile produse de
întreprindere în cursul exerci țiului, indiferent de destina ție, fiind egal ă cu suma:
Pex = Producția vândută (Pv) + Produc ția stocată (± ΔS) + Producția
imobilizat ă (Pi).
4) Valoarea ad ăugată (Vad) – exprim ă ceea ce adaug ă întreprinderea la circuitul
economic prin propria activitate și se calculeaz ă cu relația:
Vad = Marja comercial ă (Mc) + Produc ția exercițiului (Pex) –
– Consumurile intermediare (Ci) .
Din Tabelul 6 se desprind urm ătoarele concluzii privind SIG – activitate:
1. Creșterea marjei comerciale cu 477 milioane lei (55 %) s-a datorat cre șterii mai
rapide a veniturilo r din vânzarea m ărfurilor fa ță de costul de cump ărare (137,4 >
128,7 %).
2. Creșterea cifrei de afaceri nete cu 248502 milioane lei (46,4 %) s-a datorat atât
creșterii produc ției vândute cât și a vânzărilor de m ărfuri.
3. Creșterea producției exercițiului cu 163463 milioane lei ( 31 %) s-a datorat atât
creșterii destocajului cât și creșterii produc ției imobilizate.
Analiză financiar ă aprofundat ă 36
4. Creșterea valorii ad ăugate cu 76418 milioane lei (32,6 %) a fost consecin ța
creșterii mai rapide a produc ției exerci țiului față de creșterea consumurilor
intermediare (131 > 129,9 %).
Aceste solduri intermediare de gestiune, ca indicatori valorici ai
activității de produc ție și comercializare, rezult ă din evaluarea b ănească a
volumului fizic (q) al activit ății cu ajutorul pre țului (p):
Q = Σ q · p
Gradul de realizare a valorii produc ției (I Q) este influen țat atât de
dinamica volumului fizic (Iq) cât și de dinamica pre țului (Ip):
100100 100
0 01 1
01 IpIqpqpq
QQIQ ⋅=⋅⋅⋅=⋅=∑∑(%).
Pentru a asigura comparabilitatea datelor privind evolu ția reală a
indicatorilor fizici se impune fie utilizarea unor prețuri constante (p), fie calculul
mărimii reale a volumului produc ției (Qreal) cu ajutorul indicelui pre țurilor :
100
01⋅⋅⋅=∑∑
pqpqIq sau:
IpQreal Q1= , în care: 100
0 11 1⋅⋅⋅=∑∑
pqpqIp .
În cazul unei rate a infla ției mai mari de 10 %, cre șterea real ă a
indicatorilor fizici impune deflatarea cu ajutorul formulei lui Fisher:
1001100111⋅+−=⋅⎟
⎠⎞⎜
⎝⎛−++=RiRi nom Cr
Rinom CrCr (%),
în care:
Cr = Creșterea reală;
Cr nom = Cre șterea nominal ă.
De exemplu, la o cre ștere nominal ă de 50 %, și o rată a inflației de 30 %,
creșterea reală (Cr) a indicatorului este de : % , Cr 4 15 10030130 50=⋅+−= .
La o rat ă a inflației mai mic ă de 10 %, cre șterea reală este diferen ța:
Cr = Cr nominal ă – Rata infla ției.
Analiză financiar ă aprofundat ă 37
2.2.1.1. Analiza cifrei de afaceri
Cifra de afaceri reprezint ă indicatorul fundamental al activit ății oricărei
întreprinderi, fiind situat în fruntea indicatorilor de performan ță în măsura în care
condiționează mărimea profitului și ratei rentabilit ății.
Cifra de afaceri caracterizeaz ă volumul afacerilor realizate cu ter ții în
urma activit ății curente a întreprinderii și reprezint ă suma total ă a veniturilor
rezultate din livrarea produs elor, executarea de lucr ări și prestări de servicii
(veniturile din activitatea de baz ă) și alte venituri di n exploatare, mai pu țin
rabaturile, remizele și alte reduceri acordate clien ților.
În cazul întreprinderilor productive care nu desf ășoară și operațiuni de
vânzare – cump ărare, cifra de afaceri cuprinde producția vândută (Pv):
CA = Pv = ∑ [q (S)] · p
în care:
q = Volumul fizic al vânz ărilor;
S = Structura vânz ărilor;
p = Prețul de vânzare unitar.
La unit ățile cu profil comercial , cifra de afaceri cuprinde veniturile din
vânzările de mărfuri:
100ARVmf CA⋅== ,
în care:
R = Volumul m ărfurilor desf ăcute;
A= Cota medie de adaos comercial.
La întreprinderilor cu activitate complexă, de produc ție și comercial ă,
cifra de afaceri cuprinde produc ția vândută (Pv) și vânzările de mărfuri (Vmf):
CA = Pv + Vmf.
Produc ția vândută (Pv) reprezint ă totalitatea vânz ărilor din activitatea de
producție și depinde de produc ția marfă fabricată (Pmf), care reflect ă valoarea
bunurilor destinate livr ării: produsele finite (Pf), se mifabricatele (Sv) destinate
vânzării, lucrările executate și serviciile prestate (Li), chiriile, loca țiile de gestiune
și redevențele (Clr) încasate:
Analiză financiar ă aprofundat ă 38
Pmf = Pf + Sv + Li + Clr .
În aceste condi ții, cifra de afaceri raportat ă la valoarea produc ției marfă
fabricate (Pmf) caracterizeaz ă gradul de valorificare (Gv) a produc ției marfă:
100⋅=PmfCAGv .
Un grad de valorificare mai mic de 100 % reflect ă stocuri și facturi
neîncasate, ceea ce arat ă dificultăți în desfacerea produc ției fabricate.
Potrivit normelor contabile în vigoar e, cifra de afaceri include valoarea
mărfurilor și a serviciilor la preț de facturare , indiferent de gr adul de încasare a
contravalorii acestora.
A. Analiza dinamicii și structurii cifrei de afaceri
Analiza dinamicii și structurii cifrei de afaceri trebuie s ă pună în eviden ță
care au fost principalele surse de venitu ri ale întreprinderii în perioada analizat ă,
cum au evoluat ele în timp și ce tendin ță cunosc.
Analiza surselor de venituri trebuie corelat ă cu poziția întreprinderii pe
piață în raport cu concuren ții, creșterea cotei de pia ță fiind favorabil ă creșterii
veniturilor. Cota de pia ță a întreprinderii (Cp) se determin ă ca raport între cifra de
afaceri proprie (Cap) și cifra de afaceri total ă a sectorului (CAt):
100⋅=CAtCApCp .
Dac ă produsele întreprinderii sunt valorificate și pe piața externă, analiza
evidențiază structura cifrei de afaceri dup ă provenien ță, conform Tabelului 3:
¾ Aplicația 3: Analiza dinamicii și structurii cifr ei de afaceri
Tabelul 3
Nr. Elemente de calcul Exerci țiul financiar Indici StructuraCA(%)
crt. (milioane lei) Precedent Curent (%) S 0 S 1
1. Produc ția vândută 530551 777384 146,5 99,16 99,21
2. Vânz ări de mărfuri 4465 6134 137,4 0,84 0,79
3. CA netă, din care : 535016 783518 146,5 100 100
4. – la Intern 460863 659487 143,1 86,14 84,17
5. – la Export 74153 124031 167,3 13,86 15,83
Analiză financiar ă aprofundat ă 39
Din datele Tabelului 3 se constat ă următoarele:
1. Dinamica ascendent ă a cifrei de afaceri, atât pe total, cât și pe elemente.
2. Ponderea dominant ă în cifra de afaceri o de ține produc ția vândută (peste 99 %).
3. În totalul cifrei de afaceri, a crescu t ponderea exportului de la 13,86 la 15,83 %.
B. Analiza factorial ă a cifrei de afaceri
1. Modificarea absolută a cifrei de afaceri este diferen ța:
∆ = CA 1 – CA 0 = 783518 – 535016 = + 248502 mil. lei,
2. Factorii de influen ță sunt urm ătorii:
∆ = ∆Pv + ∆Vmf,
în care:
∆Pv = Pv 1 – Pv 0 = 777384 – 530551 = + 246833 mil. lei;
∆Vmf = Vmf 1 – Vmf 0 = 6134 – 4465 = + 1669 mil. lei.
Prin însumare se verific ă egalitatea:
∆Pv + ∆Vmf = 246833 + 1669 = + 248502 mil lei = ∆,
3. Modificarea relativă a cifrei de afaceri este diferen ța:
∆r = I CA – 100 = 146,4 – 100 = + 46,4 %.
4. Factorii de influen ță sunt urm ătorii:
∆r = ∆rPv + ∆rVm,
în care:
% , CAPvrPv 146 100535016246833100
0+=⋅=⋅Δ=Δ ;
% , CAVmrVm 30 1005350161669100
0+=⋅=⋅Δ=Δ .
Prin însumare se verific ă egalitatea:
∆rPv + ∆rVm = 46,1 + 0,3 = 46,4 % = ∆r.
În concluzie:
1. Cifra de afaceri a crescut atât datorit ă producției vândute mai ales prin
accentuarea ponderii exportului cât și a vânzărilor de m ărfuri, care s-au redus ca
pondere, ceea implic ă aprofundarea factorilor de cre ștere a cifrei de afaceri pe o
treaptă superioar ă, în funcție de factorii specifici.
Analiză financiar ă aprofundat ă 40
a) Analiza factorial ă a produc ției vândute:
Modelul de calcul al produc ției vândute, Pv = ∑q(S)·p, permite
determinarea factorilor de cre ștere: volumul fizic al vânz ărilor (q), structura
sortimental ă a vânzărilor (S) și prețul de vânzare (p).
Efectu ăm analiza factorial ă a producției vândute pe baza Tabelului 4
¾ Aplicația 4: Analiza produc ției vândute
Tabelul 4
Produse
convenționale Cantitatea
vândută (mii) Prețul unitar
(mii lei) Valoarea vânz ărilor
(milioane lei)
q 0 q 1 p 0 p 1 Pv 0 = q 0 . p 0 Pv 1 = q 1 . p 1
A – tone 271 408 785 800 212221 326501
B – bucăți 4127 5640 45 51 185692 287632
C – bucăți 1638 1944 81 84 132638 163251
Total x x 236 373 530551 777384
Din datele Tabelului 4 se desprind urm ătoarele concluzii:
Modificarea absolut ă a producției vândute este diferen ța:
Δ = Pv 1 – Pv 0 = 777384 – 530551 = + 246833 mil. lei
Factorii de influen ță sunt urm ătorii:
Δ = Δq + ΔS + Δp,
în care:
∆q = ∑[q1(S0)·p0] – Pv 0 = Pv 0·Iq –530551= 731099–530551=200548 mil. lei;
∆S = ∑[q1(S1)·p0] – ∑[q1(S0)·p0] = 731544 –731099 = 445 mil. lei;
∆p = ∑[q1(S1)·p1] – ∑[q1(S1)·p0 = 777384 – 731544 = + 45840 mil. lei.
Prin însumare se verific ă egalitatea:
Δq + ΔS + Δp = 200548 + 445 + 45840 = + 246833 mil. lei = Δ
Modificarea relativ ă este diferen ța:
Δr = I Pv – 100 = 146,1 – 100 = + 46,1 %.
Factorii de influen ță sunt urm ătorii:
ΔrPv = Δrq + ΔrS + Δrp,
în care:
Analiză financiar ă aprofundat ă 41
%;,CAqrq 537 100535016200548100
0+=⋅=⋅Δ=Δ
%;,CASrS 080 100535016445100
0+=⋅+=⋅Δ=Δ
%.,CAprp 68 10053501645840100
0+=⋅+=⋅Δ=Δ
Prin însumare se verific ă egalitatea:
Δrq + ΔrS + Δrp = + 37,5 + 0,08 + 8,6 = + 46,1 % = ΔrPv.
În concluzie:
1.Creșterea produc ției vândute a fost consecin ța creșterii volumului fizic și a
prețurilor unitare al e produselor.
2. Modificarea structurii sortimentale a majorat produc ția vândut ă prin creșterea
ponderii produsului A, cu pre țul superior pre țului mediu (785 > 236).
b) Analiza factorial ă a vânzărilor de m ărfuri:
Veniturile din vânz ările de m ărfuri se determin ă în funcție de volumul
mărfurilor desf ăcute – rulajul R – (circula ția mărfurilor) și de cota procentual ă
medie de adaos comercial ( A), sau marja comercial ă exprimat ă procentual:
100100
100∑⋅⋅=⋅=/AS R ARVmf ,
în care:
S = Structura desfacerilor pe grupe de m ărfuri;
A = Cota procentual ă de adaos pe grupe de m ărfuri.
Efectu ăm analiza factorial ă a vânzărilor de m ărfuri pe baza Tabelului 5:
¾ Aplicația 5: Analiza vânz ărilor de m ărfuri
Tabelul 5
Nr. Elemente de calcul Exerci țiul financiar Abateri Indici
crt. Precedent Curent (± Δ) (%)
1. Volum desfaceri (R) –mil. lei 14883 18587 + 3704 125,0
2. Cota medie de adaos ( A) – % 30,0 33,0 + 3,0 110,0
3. Vânzări mărfuri (Vmf) – mil.lei 4465 6134 + 1669 137,4
Din analiza datelor Tabelului 5 se constat ă următoarele:
Analiză financiar ă aprofundat ă 42
Modificarea vânz ărilor de m ărfuri este diferen ța:
Δ = Vmf 1 – Vmf 0 = 6134 – 4465 = + 1669 mil. lei:
Factorii de influen ță sunt urm ătorii:
Δ = ΔR + ΔA, în care:
()111210030 3704
1000 0 1+=⋅+=⋅−=ΔA RRR mil. lei;
()5571003 18587
1000 1 1
+=+⋅=−
=Δ⎟⎠⎞⎜⎝⎛⋅ AAR
A mil. lei.
Prin însumare se verific ă egalitatea:
ΔR + ΔA= + 1112 + 557 = + 1669 mil lei = ΔVmf.
Modificarea relativ ă: Δr = I Vm – 100 = 137,4 – 100 = + 37,4 %.
Factorii de influen ță sunt urm ătorii:
ΔrVmf = ΔrR + ΔrA,
în care:
20 1005350161112100
0,CARrR +=⋅+=⋅Δ=Δ %;
⋅Δ=Δ
0CAAAr 10 100535016557100 ,+=⋅+=⋅ %.
Prin însumare se verific ă egalitatea:
ΔrR + ΔrA= + 0,2 + 0,1 = + 0,3 % = ΔrVmf.
Deci, veniturile din vânz ările de m ărfuri au crescut atât prin cre șterea
cantității vândute cât și a cotei medii de adaos comercial.
Sistemul factorial al cifrei de afaceri este urm ătorul:
∆q = + 200548 mil. lei
∆Pv = + 246833 ∆S = + 445 mil. lei
mil. lei ∆p = + 45840 mil. lei
∆ = + 248502
mil. lei ∆R = + 1112 mil. lei
∆Vmf = + 1669
mil. lei ∆A = + 557 mil. lei
Analiză financiar ă aprofundat ă 43
2.2.1.2. Analiza produc ției exerci țiului
Produc ția exercițiului (Pex) este indicatorul valoric care dimensioneaz ă
întreaga activitate desf ășurată de întreprindere în cursul unui exerci țiu, fiind util ă
și necesară în analiza volumului activit ății întreprinderilor cu ciclu lung, unde
finalizarea produselorare o durat ă relativ mare (peste o lun ă) și în consecin ță
producția neterminat ă (în curs de execu ție) deține o pondere mare.
Produc ția exercițiului se compune din bunurile și serviciile produse de
întreprindere, indiferent de destina ție: vânzare, stocare sau imobilizare, fiind
apreciată ca o produc ție globală a exercițiului financiar.
Exprimând nivelul real de activitate al întreprinderii, acest sold
intermediar de gestiune se determin ă prin însumarea produc ției vândute (Pv) cu
producția stocată (Ps) și cu produc ția imobilizat ă (Pi):
Pex = Pv + Ps + Pi.
Producția vândut ă cuprinde produsele vândute și serviciile prestate la
preț de facturare f ără taxe (cifra de afaceri din activitatea de baz ă).
Producția stocată cuprinde varia ția (± ∆S) a stocurilor de produse finite,
semifabricate, produc ție neterminat ă și se calculeaz ă ca diferen ță între stocurile
finale (Sf), respectiv Soldul creditor al contului 711 și stocurile ini țiale (Si), adic ă
Soldul debitor al contului 711:
∆S = Sf – Si.
Producția imobilizat ă cuprinde lucr ări efectuate de întreprindere, f ără a fi
destinate pie ței, ci conserv ării și folosirii în interes propriu: imobiliz ările
corporale și necorporale realizate pe cont propriu și alte investi ții efectuate prin
efort propriu.
De și totalizeaz ă volumul întregii activit ăți a întreprinderii în cursul unui
exercițiu financiar, produc ția exercițiului prezint ă dezavantajul neomogenit ății
elementelor luate în calcul care afecteaz ă comparabilitatea: în timp ce produc ția
vândută este evaluat ă în prețuri de vânzare (exclusiv TVA), produc ția stocată,
care poate cuprinde și provizioanele pentru depreciere, ca și producția imobilizat ă
sunt evaluate în costuri de produc ție.
Analiza factorial ă a indicatorului presupune mai multe trepte de
Analiză financiar ă aprofundat ă 44
diviziune, a șa cum se prezint ă în exemplul urm ător (Tabelul 6):
¾ Aplicația 6: Analiza dinamicii produc ției exerci țiului
Tabelul 6
Nr. Elemente decalcul Exerci țiul financiar Abateri Indici
crt. (milioane lei) Precedent Curent (± Δ) (%)
1. Produc ția vândută – Pv 530551 777384 + 246833 146,5
2. Producția stocată (± ΔS) – 4924 – 89949 – 85025 1826
3. Sold C ct 711(+)(Sf) 50069 29637 – 20432 59,2
4. Sold D ct 711(-)(Si) 54993 119586 + 64593 217,5
5. Produc ția imobilizat ă – Pi 598 2254 + 1656 376,8
6. Producția exercițiului – Pex 526225 689689 + 163464 131,1
Din analiza datelor Tabelului 6 se constat ă următoarele:
Modificarea produc ției exercițiului este diferen ța:
Δ = 689689 – 526225 = + 163464 mil lei
Factorii de influen ță sunt urm ătorii:
A. Treapta I: Δ = ΔPv + ΔPs + ΔPi,
în care:
ΔPv = Pv 1 – Pv 0 = 777384 – 530551 = + 246833 mil. lei;
ΔPs = Ps 1 – Ps 0 = – 89949 – (- 4924) = – 85025 mil. lei;
ΔPi = Pi 1 – Pi 0 = 2254 – 598 = + 1656 mil. lei.
Prin însumare se verific ă egalitatea:
ΔPv + ΔPs + ΔPi = 246833 – 85025 + 1656 = + 163464 mil. lei = Δ
Abaterea relativ ă este diferen ța:
Δr = I Pex – 100 = 131,1 – 100 = + 31,1 %.
Factorii de influen ță sunt urm ătorii:
Δr = ΔrPv + ΔrPs + ΔrPi,
în care:
%; , PexPvrPv 946 100526225246833100
0+=⋅+=⋅Δ=Δ
%; ,PexPsrPs 116 10052622585025100
0−=⋅−=⋅Δ=Δ
Analiză financiar ă aprofundat ă 45
% , PexPirPi 30 1005262251656100
0+=⋅+=⋅Δ=Δ .
Prin însumare se verific ă egalitatea:
ΔrPv + ΔrPs + ΔrPi = 46,9 – 16,1 + 0,3 = + 31,1 % = Δr.
B. Treapta a doua : ΔPs = – 85025 mii lei = ΔSf + ΔSi,
în care:
ΔSf = Sf 1 – Sf 0 = 29637 – 50069 = – 20432 mil lei;
ΔSi = Si 0 – Si 1 = 54993 – 119586 = – 64593 mil lei.
Prin însumare se verific ă egalitatea:
ΔSf + ΔSi = -20432 – 64593 = – 85025 mii lei = ΔPs
În procente, influen țele se prezint ă astfel:
ΔrPs = ΔrSf + Δr Si,
în care:
% ,PexSfrSf 83 10052622520432100
0−=⋅−=⋅Δ=Δ
%. ,PexSirSi 312 10052622564593100
0−=⋅−=⋅Δ=Δ
Prin însumare se verific ă egalitatea:
ΔrSf + ΔrSi = – 3,8 – 12,3 = – 16,1 % = ΔrPs.
Sistemul factorial al produc ției exercițiului este urm ătorul:
∆q = 200548 mil.lei
∆Pv = + 246833 mil.lei ∆S = 445 mil. lei
∆p = 45840 mil. lei
∆ = +163464mil.lei ∆Pi = + 1656 mil. lei
∆Sf = – 20432 mil.lei
∆Ps = – 85025 mil. lei
∆Si = – 64593 mil. lei
În concluzie:
1. Creșterea produc ției exerci țiului cu 163464 milioane. lei a fost consecin ța
creșterii produc ției vândute și a produc ției imobilizate.
2. Reducerea produc ției stocate (destocajul) a diminuat produc ția exercițiului ceea
ce s-a realizat prin reduc erea stocurilor finale și creșterea socurilor ini țiale.
Analiză financiar ă aprofundat ă 46
Produc ția exercițiului poate fi majorat ă prin creșterea cifrei de afaceri , cu
efecte favorabile asupra veniturilor, dar și prin creșterea stocurilor și a producției
imobilizate . De aceea analiza urm ărește modificarea structurii produc ției
exercițiului și elementele cu rol determinant în cre șterea acesteia.
De exemplu, detaliind structura produc ției exerci țiului din Tabloul SIG
(Tabelul 1), rezult ă următoarele (Tabelul 7):
¾ Aplicația 7: Analiza structurii produc ției exerci țiului
Tabelul 7
Nr. Elemente decalcul Exerci țiul financiar Structura produc ției
crt. (milioane lei) Precedent Curent S 0 (%) S 1 (%)
1. Produc ția vândută (Pv) 530551 777384 100,82 112,72
2. Producția stocată (ΔS ±) – 4924 – 89949 – 0,93 – 13,04
3. Produc ția imobilizat ă (Pi) 598 2254 0,11 0,32
4. Producția exercițiului (Pex) 526225 689689 100 100
Din datele Tabelului 7 se desprind urm ătoarele concluzii:
1. Elementul dominant în produc ția exercițiului a fost produc ția vândut ă, pe
seama căreia a crescut, și care a dep ășit-o ca urmare a cre șterii destocajului de la
0,93 la 13,04 procente fa ță de totalul produc ției exercițiului.
2. Produc ția imobilizat ă a crescut atât ca valoare, cât și ca pondere în totalul
producției exercițiului, pe cared a majorat-o corespunz ător.
Produc ția exercițiului caracterizeaz ă întreaga gam ă de activit ăți și poate
crește de la o perioad ă la alta în urma unor investi ții în imobiliz ări, sau prin
creșterea produc ției stocate.
Cre șterea stocurilor constituie un semnal de alarm ă în cazul sc ăderii
vânzărilor, ceea ce impune urm ărirea atent ă a dinamicii acestora.
Cre șterea vânz ărilor ca și a stocurilor poate fi consecin ța utilizării unor
materii prime mai scumpe, de aceea rata de cre ștere a cifrei de afaceri trebuie
comparată cu ratele întreprinderilor din acela și sector pentru o mai bun ă situare a
întreprinderii, iar produc ția exerci țiului trebuie studiat ă pe mai mul ți ani
comparativ cu produc ția medie a întreprinderilor similare.
Analiză financiar ă aprofundat ă 47
2.2.1.3. Analiza valorii ad ăugate
Produc ția exercițiului este indicatorul de baz ă utilizat în analiz ă pentru
determinarea valorii ad ăugate. Activitatea întreprinderii în cursul exerci țiului este
reprezentat ă prin produc ția exercițiului pentru care aceasta a consumat presta ții
externe sub forma unor consumuri intermediare .
Diferen ța care rămâne dup ă deducerea acestor consumuri din produc ția
realizată în cursul unui exerci țiu reprezint ă partea de produc ție care își găsește
originea în func ționarea întreprinderii prin aportul factorilor de produc ție și ea
reprezintă valoarea ad ăugată produsă.
Această producție traduce rolul creator al întreprinderii, exprim ă crearea
sau creșterea valorii aduse de întreprindere bunurilor și serviciilor achizi ționate de
la terți prin activit ățile de produc ție sau de comercializare și măsoară ceea ce
adaugă întreprinderea la circuitul economic prin propria activitate, prin utilizarea
factorilor de produc ție.
Întreprinderea produce bunuri și servicii, dar consum ă o parte a
producției altor întreprinderi și numai diferența dintre ceea ce produce si ceea ce
consumă în acest scop m ărește valoarea propriei produc ții.
Din aceste considerente, valoarea ad ăugată are o importan ță mai mare
decât cifra de afaceri, care nu poate oferi singur ă o imagine adev ărată a
întreprinderii; în sensul c ă pot exista întreprinderi cu aceea și cifră de afaceri,
foarte deosebite dup ă obiectul de activitate , care îns ă realizeaz ă valoare ad ăugată
diferită, singura care le poate m ăsura puterea economic ă reală.
Valoarea ad ăugată se situiaz ă între cumpărări (piața amonte) și vânzări
(piața aval), fiind instrumentul de m ăsură a mijloacelor de acțiuni autonome ale
întreprinderii care caracterizeaz ă, mai fidel decât cifra de afaceri, performan ța
întreprinderii.
Prin con ținutul său, valoarea ad ăugată este unul dintre indicatorii cei mai
semnificativi ai activit ății întreprinderii, suma valorilor ad ăugate ale tuturor
agenților economici constituind produsul intern brut (PIB):
∑ Vad = PIB.
În activitatea practic ă, valoarea ad ăugată constituie atât un instrument de
Analiză financiar ă aprofundat ă 48
analiză cât și un mijloc de gestiune.
Ca instrument de analiz ă, valoarea ad ăugată permite aprecierea
performan țelor economico-financiare ale întreprinderii: puterea economic ă reală a
acesteia, contribu ția factorilor de produc ție la crearea propriei bog ății, contribu ția
întreprinderii la creare a PIB, capacitatea de a- și asigura prin for țe proprii un
anumit num ăr de faze de produc ție (în func ție de gradul de integrare economic ă).
Este un mijloc de apreciere a taliei întreprinderii, mai semnificativ decât
cifra de afaceri, care exprim ă veniturile din activitatea de produc ție și comerț.
Utilizat ă în comparații intra-sectoriale , valoarea ad ăugată poate reflecta
diferențe structurale între întreprinderi similare, prin prisma raportului dintre
factorii de produc ție încorpora ți în activitatea economic ă.
Ca mijloc de gestiune , valoarea ad ăugată caracterizeaz ă exploatarea
întreprinderii, fiind utilizat ă în gestiunea previzional ă, în controlul de gestiune,
precum și în fiscalitate, pentru determinarea taxei pe valoarea ad ăugată.
Calculul valorii ad ăugate se bazeaz ă pe două metode: substractiv ă și
aditivă
A. Analiza valorii ad ăugate calculate prin metoda substractiv ă
Dup ă această metodă, valoarea ad ăugată (Vad) este diferența dintre
producția exercițiului (plus marja comercial ă) și consumurile (Ci) de bunuri și
servicii provenite de la ter ți:
Vad = Pex + Mc – Ci
Marja comercial ă (Mc) este diferen ța dintre vânz ările de mărfuri (Vmf) și
costul de cump ărare a m ărfurilor (Chmf). Aceast ă marjă este suplimentul de
valoare adusă de activitatea comercial ă, fiind o valoare ad ăugată vândută.
La întreprinderile produc ătoare fără activități comerciale valoarea
adăugată este diferen ța:
Vad = Pex – Ci .
Consumurile intermediare sunt bunuri și servicii cumpărate din exterior:
materii prime, materiale consumabile (Mp), utilit ăți (U), alte presta ții externe
(Ape) și alte cheltuieli materiale (Acm):
Ci = Mp + M + U + Ape + Acm .
Exemplific ăm analiza valorii ad ăugate calculate dup ă această metodă pe
Analiză financiar ă aprofundat ă 49
baza Tabelului 8 folosind datele din contul de profit și pierdere:
¾ Aplicația 8: Calculul valorii ad ăugate prin metoda substractiv ă
Tabelul 8
Nr. Elemente decalcul Exerci țiul financiar Abateri Indici
crt. (milioane lei) Precedent Curent (± Δ) (%)
1. Vânz ări de mărfuri (Vmf) 4465 6134 + 1669 137,4
2. Chelt. privind m ărfurile (Chmf) 4158 5350 + 1192 128,7
3. Marja comercial ă (Mc)(1 – 2) 307 784 + 477 155,0
4. Produc ția exercițiului (Pex) 526225 689689 + 163464 131,1
5. Consumuri intermediare (Ci) 292545 380068 +87523 129,9
6. Mat.prime, mat.consumab ile (Mp) 219897 296076 + 76179 134,6
7. Alte cheltuieli materiale (M) 1893 2879 + 986 152,0
8. Alte cheltuieli din afar ă (U) 49305 48420 – 885 98,2
9. Alte presta ții externe (Ape) 21450 32693 + 11243 152,4
10. Valoarea ad ăugată (Vad)(3 + 4 – 5) 233987 310405 + 76418 132,6
Din datele Tabelului 8 rezult ă următoarele:
Modificarea absolută a valorii ad ăugate este diferen ța:
Δ = Vad 1 – Vad 0 = 310405 – 233987 = + 76418 mil. lei.
Modificarea procentual ă a valorii ad ăugate este diferen ța:
Δr = I Vad – 100 = 132,6 – 100 = + 32,6 %.
Factorii de influen ță sunt urm ătorii:
a) Pe prima treapt ă:
Δ = ΔPex + ΔMc + ΔCi,
în care:
ΔPex = Pex 1 – Pex 0 = 689689 – 526225 = + 163464 mil. lei;
ΔMc = Mc 1 – Mc 0 = 784 – 307 = + 477 mil. lei;
ΔCi = Ci 0 – Ci 1 = 292545 – 380068 = – 87523 mil. lei.
Prin însumare se verific ă egalitatea:
ΔPex + ΔMc + ΔCi = + 163464 + 477 – 87523 = + 76418 mil. lei = Δ;
În procente, influen țele factorilor sunt urm ătoarele:
Analiză financiar ă aprofundat ă 50
ΔrPex = %; , VadPex869 100233987163464100
0+=⋅+=⋅Δ
ΔrMc = % , VadMc20 100233987477100
0+=⋅+=⋅Δ;
ΔrCi = %. , VadCi437 10023398787523100
0−=⋅−=⋅Δ
Prin însumare se verific ă egalitatea:
ΔrPex + ΔrMc + ΔrCi = + 69,8 + 0,2 – 37,4 = + 32,6 % = Δ.
b) Pe treapta a doua:
a) Influen ța producției exercițiului:
ΔPex =163464 mil.lei = ΔPv + ΔPs + ΔPi,
în care:
ΔPv = Pv 1 – Pv 0 = 777384 – 530551 = + 246833 mil. lei;
ΔPs = Ps 1 – Ps 0 = – 89949 – ( – 4924) = – 85025 mil. lei;
ΔPi = Pi 1 – Pi 0 = 2254 – 598 = + 1656 mil. lei.
Prin însumare se verific ă egalitatea:
ΔPv + ΔPs + ΔPi = 246833 – 85025 + 1656 = + 163464 = ΔPex;
Influen țele procentuale ale factorilor sunt urm ătoarele:
ΔrPv = %; ,VadPv5105 100233987246833100
0+=⋅+=⋅Δ
ΔrPs = 336 10023398785025100
0,VadPs−=⋅−=⋅Δ %;
ΔrPi = , VadPi60 1002339871656100
0+=⋅ =⋅Δ%.
Prin însumare se verific ă egalitatea:
ΔrPv + ΔrPs + ΔrPi = + 105,5 – 36,3 + 0,7 = + 69,8 % = ΔrPex.
b) Influen ța marjei comerciale:
ΔMc = + 477 mil.lei = ΔVmf + ΔChmf,
în care:
ΔVmf= (Vmf 1 – Vmf 0) = 6134 – 4465 = + 1669 mil. lei;
ΔChmf= (Chmf 0 – Chmf 0) = 4158 – 5350 = -1192 mii lei.
Prin însumare se verific ă egalitatea:
Analiză financiar ă aprofundat ă 51
ΔVmf + ΔChmf= + 1669 -1192 = + 477 mil. lei = ΔMc;
Influen țele procentuale ale factorilor sunt urm ătoarele:
70 1002339871669100
0%,+=⋅+=⋅Δ=ΔVadVmfrVmf
50- 1002339871192100
0%,=⋅−=⋅Δ=ΔVadChmfrChmf
Prin însumare se verific ă egalitatea:
ΔrVmf + ΔrChmf = +0,7 – 0,5 = + 0,2 % = ΔrMc.
c) Influen ța consumurilor intermediare:
∆Ci = – 87523 mil. lei = ∆Mp + ∆U + ∆Ape + ∆Acm,
în care: ∆Mp = Mp
0 – Mp 1= 219897 – 296076= – 76179 mil. lei;
∆U = U 0 – U 1 = 49305 – 48420 = + 885 mil. lei;
∆Ape = Ape 0 – Ape 1= 21450 – 32693 = – 11243 mii lei;
∆Acm = Acm 0 – Acm 1= 1893 – 2879 = – 986 mil. lei.
Prin însumare se verific ă egalitatea:
∆Mp + ∆U+ ∆Ape + ∆Acm= -76179 + 885 -11243 – 986= -87523 mil lei = ∆Ci;
Influen țele procentuale ale factorilor sunt urm ătoarele:
%,532 10023398776179100
0−=⋅−=⋅Δ=ΔVadMprMp ;
30 100233987885100
0,+=⋅ =⋅Δ=ΔVadUrU %;
84 10023398711243100
0,−=⋅−=⋅Δ=ΔVadAperApe %;
40 100233987986100
0,−=⋅−=⋅Δ=ΔVadAcmrAcm %.
Prin însumare se verific ă egalitatea
∆rMp + ∆rU + ∆rApe + ∆rAcm = – 32,5 + 0,3 – 4,8 – 0,4 = -37,4 % = ∆rCi.
În concluzie:
1. Creșterea valorii ad ăugate s-a datorat atât produc ției exerci țiului cât și marjei
comerciale, majorarea cheltuielilor pentru achizi ționarea consumurilor
intermediare a diminuat corespunz ător valoarea ad ăugată.
Analiză financiar ă aprofundat ă 52
B. Analiza factorilor de cre ștere a valorii ad ăugate calculate prin
metoda substractiv ă
Indicatorul valoare ad ăugată îndepline ște funcții calitative deosebit de
importante în sistemul indicatorilor valorici utiliza ți în analiz ă. Astfel, el se
folosește la calculul productivit ății muncii, la calculul unor indicatori de eficien ță
economic ă, precum și la determinarea TVA.
Cu cât este mai mare ponderea valorii ad ăugate în produc ția exercițiului,
cu atât se demonstreaz ă creșterea mai rapid ă a efortului creator al muncii și
reducerea relativ ă a consumurilor din afar ă.
Rela ția de calcul a valorii ad ăugate dup ă metoda substractiv ă fără marja
comercial ă (Vad = Pex – Ci) pune în eviden ță următoarele corelații care asigur ă
creșterea acestui indicator:
a) Produc ția exercițiului să crească mai repede decât cheltuielile materiale;
b) Cu acelea și cheltuieli materiale s ă se obțină o produc ție cât mai mare;
c) La acela și volum al produc ției, cheltuielile materiale s ă se reducă.
Oricare dintre variante presupune în final decalajul între ritmurile de
creștere a produc ției exercițiului și consumurilor intermediare: I Pex > I Ci.
În acest sens , rata valorii ad ăugate în produc ția exercițiului este cu atât
mai mare cu cât ponderea consumurilor intermediare (S Ci) este mai mic ă:
În func ție de aceast ă pondere, pot fi determina ți factorii de cre ștere a
valorii ad ăugate, a c ărei relație de calcul este urm ătoarea:
⎟
⎠⎞⎜
⎝⎛−⋅⋅=⋅−=1001100iC iC SWNS PexPex Vad ,
în care:
WN Pex⋅= ; 100iCS PexCi⋅= ,
unde:
N = Num ărul de muncitori;
W = Productivitatea anual ă a muncii.
Exemplific ăm analiza factorial ă a valorii ad ăugate dup ă acest model pe
baza datelor Tabelului 9:
Analiză financiar ă aprofundat ă 53
¾ Aplicația 9: Analiza valorii ad ăugate prin metoda substractiv ă
Tabelul 9
Nr. Elemente decalcul Exerci țiul financiar Abateri Indici
crt. Precedent Curent (± Δ) (%)
1. Prod. exerci țiului (Pex) (mil. lei) 526225 689689 + 163464 131,10
2. Num ărul de muncitori (N) 1241 1209 – 32 97,42
3. Productivitatea anual ă (Wa) 424,033 570,463 + 146,43 134,53
4. Consumuri intermediare (Ci) 292528 380018 + 87490 129,91
5. Ponderea cons. intermed. (S Ci) (%) 55,59 % 55,10 % – 0,49 % 99,11
6. Valoarea ad ăugată (Vad) (mil lei) 233697 309671 + 75974 132,5
Din datele Tabelului 9 se desprind urm ătoarele concluzii:
Modificarea absolut ă a valorii ad ăugate este diferen ța:
Δ = Vad 1 – Vad 0 = 309671 – 233697 = + 75974 mil. lei.
Factorii de influen ță sunt urm ătorii:
Δ = ΔN + ΔWa + ΔSCi ,
în care:
() ⎟
⎠⎞⎜
⎝⎛−⋅⋅−=Δ10010
0 0 1CiSWaN N N = – 32 · 424,033 · 0,4441 = – 6026 mil. lei;
() 10010
0 1 1 ⎟
⎠⎞⎜
⎝⎛−⋅−⋅=ΔCiSWa WaN Wa = 1209 · (+146,43) · 0,4441 = 78620 mil. lei;
⎟
⎠⎞⎜
⎝⎛−⋅⋅=Δ1001 0
1 1Ci CiS SWaN Sci = 1209 · 570,463 · (+ 0,0049) = 3380 mil. lei.
Prin însumare se verific ă egalitatea:
ΔN + ΔWa + ΔSci = – 6026 + 78620 + 3380= + 75974 mil. lei = Δ.
Modificarea procentual ă a valorii ad ăugate este diferen ța:
Δr = I Vad – 100 = 132,5 – 100 = + 32,5 %.
Factorii de influen ță sunt urm ătorii:
Δr = ΔrN + ΔrWa + ΔrSCi,
în care:
582 1002336976026100
0,−=⋅−=⋅Δ=ΔVadNrN %;
Analiză financiar ă aprofundat ă 54
6433 10023369778620100
0,+=⋅ =⋅Δ=ΔVadWarWa %;
441 1002336973380100
0,+=⋅ =⋅Δ=ΔVadSrSCi
Ci %.
Prin însumare se verific ă egalitatea:
ΔrN + ΔrWa + ΔrSCi = – 2,58 + 33,64 + 1,44 = + 32,5 % = Δr.
Sistemul factorial al valorii ad ăugate este urm ătorul:
ΔN = – 6026 mil. lei
Δ = 75974 mil. lei ΔWa = + 78620 mil. lei
ΔSci = + 3380 mil. lei
În concluzie: 1. Creșterea valorii ad ăugate cu 75974 mil lei (32,5%) a fost consecin ța creșterii
productivit ății anuale a muncii cu 146,43 mil lei/muncitor și a reducerii ponderii
consumurilor intermediare cu 0,49 %.
2. Reducerea num ărului de muncitori cu 32 persoa ne (2,58 %) a redus valoarea
adăugată cu 6026 milioane lei (2,58 %).
C Analiza valorii ad ăugate calculate prin metoda aditiv ă
Calculul valorii ad ăugate prin metoda aditiv ă (analitică) presupune un
demers invers fa ță de precedentul și vizează studiul elementelor care compun
valoarea ad ăugată care înglobeaz ă în fapt costul factorilor de produc ție care
trebuie remunera ți.
Metoda aditiv ă este o metod ă de reparti ție care presupune însumarea
elementelor structurale ale valorii nou create care cuprinde: cheltuielile cu
personalul (salarii și cheltuieli cu protec ția socială) (Chp), impozitele și taxele fără
TVA (I+Tx), cheltuielile financiare (Ch fin), amortizarea activelor imobilizate
(Aai), rezultatul net (Bn).
Prin însumarea elementelor de reparti ție se obține valoarea ad ăugată
brută (Vad br) și netă (Vad n):
Vad br = Chp+ (I + Tx) + Chfin + Aai + Rn;
Vad n = Vad br – Aai. Modelul de calcul al valorii ad ăugate dup ă
metoda analitic ă permite
calcule privind: factorii de cre ștere, structura valorii ad ăugate și repartizarea ei
Analiză financiar ă aprofundat ă 55
pentru remunerarea factorilor de produc ție (aportorii de capitaluri).
Exemplific ăm analiza structural ă și factorial ă a valorii ad ăugate calculate
prin metoda aditiv ă (de reparti ție) pe baza Tabelului 10:
¾ Aplicația 10: Analiza valorii ad ăugate dup ă metoda aditiv ă
Tabelul 10
Nr. Elemente de reparti ție Exerci țiul financiar Structura Vad. (%)
crt. (milioane lei) Precedent Curent S 0 S 1
1. Cheltuieli cu personalul – Chp 112265 152105 47,98 49,02
2. Impozite și taxe – (I+Tx) 15682 26346 6,70 8,48
3. Cheltuieli financiare – Chfin 55372 30125 23,66 9,70
4. Rezultatul net – R net 40668 51384 17,38 16,55
5. Valoarea ad ăugată netă – Vad.n 223987 259960 95,72 83,75
6. Ajust ări imobiliz ări – Aai 10000 50445 4,28 16,25
7. Valoarea ad ăugată brută – Vad br 233987 310405 100 100
Din datele Tabelului 10 rezult ă următoarele:
A. Analiza factorial ă a valorii ad ăugate
Modificarea valorii ad ăugate este diferen ța
Δ = Vad 1 – Vad 0 = 310405 – 233987 = + 76418 mil. lei;
Factorii de influen ță sunt urm ătorii:
Δ = ΔChp + Δ(I+Tx) + ΔChfin + ΔAai + ΔRn,
în care:
ΔChp = Chp 1 – Chp 0 = 152105 -112265 = + 39840 mil. lei;
Δ(I+Tx) = (I 1+Tx 1) – (I 0+Tx 0) = 26346 – 15682 = +10664 mil. lei;
ΔChfin = Chfin 1 – Chfin 0 = 30125 – 55372 = – 25247 mil. lei;
ΔAai = Aai 1 – Aai 0 = 50445 – 10000 = + 40445mil. lei;
ΔRn = Rn 1 – Rn 0 = 51384 – 40668 = + 10716 mil. lei.
Prin însumare se verific ă egalitatea:
ΔChp + Δ(I+Tx) + ΔChfin + ΔAai + ΔRn = 39840 + 10664 – 25247 + 40445 +
+ 10716 = + 76418 mil. lei = Δ;
Modificarea relativ ă a valorii ad ăugate este diferen ța:
Analiză financiar ă aprofundat ă 56
632 1006132 100 100233987310405100 100
01, ,+=−=−⋅ =−⋅=ΔVadVadr %.
Factorii de influen ță sunt urm ătorii:
Δr = ΔrChp + Δr(I+Tx) + ΔrChfin + ΔrAai + ΔrRn,
în care:
Δr Chp = 17 10023398739840100
0+=⋅+=⋅Δ
VadChp %;
Δr(I+Tx) = ()54 10023398710664100
0,+=⋅+=⋅+Δ
VadTxI %;
ΔrChfin = 610 10023398725247100
0,−=⋅−=⋅Δ
VadChfin%;
ΔAai = 217 10023398740445100
0,+=⋅+=⋅Δ
VadAai%;
ΔrRn = 4,5 10023398710716100
0+=⋅+=⋅Δ
VadRn%.
Prin însumare se verific ă egalitatea:
ΔrChp + Δr(I+Tx) + ΔrChfin + ΔrAai + ΔrRn = 17 + 4,5 – 10,6 + 17,2 + 4,5 =
= + 32,6 % = Δr.
În concluzie:
1. Creșterea valorii ad ăugate a fost consecin ța creșterii aportului tuturor factorilor
de produc ție, cu excep ția cheltuielilor financiare.
2. Cea mai mare contribu ție la aceast ă creștere au avut-o cheltuielile cu personalul
și amortizările și provizioanele.
B. Analiza structural ă a valorii ad ăugate vizează ratele procentuale ale
elementelor de reparti ție, care reflect ă remunerarea factorilor de produc ție:
a) Remunerarea muncii: ;100⋅ =adăugată Valoareaalul personcu CheltuieliRm
b) Remunerarea statului: ;100 adăugată Valoareataxe și Impozite Rs ⋅ =
c) Remunerarea creditorilor: Rc = ;100⋅adăugată Valoareafinanciare Cheltuieli
Analiză financiar ă aprofundat ă 57
d) Remunerarea investi țiilor: ; Ri 100 adăugată Valoareae provizioan și Amortizări⋅ =
e) Remunerarea întreprinderii: . adăugată Valoareanet Rezultatul100 Rî ⋅ =
Repartizarea valorii ad ăugate între participan ții la activitatea
întreprinderii ofer ă o informa ție utilă privind partajul între cei care au drepturi
asupra veniturilor create. Astfel se eviden țiază rolul valorii ad ăugate de indicator
al funcției de produc ție care depinde de fact orii principali (munca și capitalul),
prin raportul dintre cheltuielile de personal (amortismente) si valoarea ad ăugată.
Analiza structurii valorii ad ăugate din tabelul 10 arat ă următoarele:
1. Accentuarea ponderii cheltuielilor cu personalul de la 47,98 la 49,02 % și a
amortizării de la 4,28 la 16,25 % arat ă creșterea intensit ății capitalistice.
2. Concomitent s-a redus ponde rea cheltuielilor financia re de la 23,66 la 9,7 % și
a rezultatului net de la 17,38 la 16,55 %.
Aceste rezultate se reflect ă în cotele de participare a aportorilor de
capitaluri la realizar ea valorii nou create, ținând seama de faptul c ă majorarea
valorii ad ăugate cointereseaz ă participan ții la viața întreprinderii astfel:
1) Personalul întreprinderii : prin cheltuielile de personal atribuite direct sub
formă de salarii sau, indirect, sub forma unor presta ții sociale și prin cotele de
participare la profit.
2) Aportorii de capitaluri : prin dobânzile pl ătite creditorilor și prin dividendele
plătite acționarilor.
3) Statul : prin impozitele și taxele încasate și prin impozitul pe beneficii.
4) Întreprinderea însăși, prin compensarea deprecierii și uzurii elementelor de
activ, prin amortismente și provizioane și prin autofinan țarea propriei dezvolt ări.
Remunerarea factorilor de produc ție din valoarea ad ăugată pune în
evidență faptul c ă fiecare factor încorporeaz ă două părți distincte: una care
corespunde unui cost adăugat pentru întreprindere și alta care corespunde unei
prelevări din rezultat .
Costul ad ăugat este costul activit ății întreprinderii, pe care aceasta îl
adaugă bunurilor și serviciilor achizi ționate din afar ă.
Analiză financiar ă aprofundat ă 58
Prelev ările din rezultat consti tuie componente ale rezu ltatului net care se
repartizeaz ă factorilor de produc ție sub diverse forme (participa ții, dividende,
impozit pe profit, autofinan țare).
Analizat ă ca o însumare de costuri ad ăugate și de cote – p ărți din rezultat,
valoarea ad ăugată oferă o imagine asupra evolu ției acestor costuri, de unde rezult ă
informații utile pentru gestiune .
Structurarea a valorii ad ăugate în func ție de remunerare a aportorilor de
capitaluri se realizeaz ă după următoarea schem ă:
Valoarea ad ăugată = Costuri ad ăugate + Cote-p ărți din rezultate
I. Munca Cheltuieli de personal + Participa ții la profit
II. Capitalurile Cheltuieli financiare + Dividende ac ționari
III. Statul Impozite și taxe + Impozit pe profit
IV. Întreprinderea Cheltuieli calculate +
(Amortismente) Rezultat în rezerv ă
(Autofinan țare)
Valoarea ad ăugată astfel structurat ă este, pe de o parte, un indicator de
performan ță, în măsura în care permite s ă se aprecieze eficacita tea întreprinderii
pentru o activitate dat ă (ținând seama de mijloacele materiale puse în oper ă), iar
pe de altă parte este un indicat or al gradului de integrare economic ă dacă avem în
vedere aportul exterior de consumuri materiale și energetice. Riscul dependen ței
de aportul exterior este cu atât ma i mare cu cât integrarea pe vertical ă a
întreprinderii este mai redus ă.
De exemplu, repartizarea valorii ad ăugate analizate mai sus pentru
remunerarea aportorilor de capitaluri se prezint ă în Tabelul 11, din care rezult ă
următoarele concluzii:
1. Reducerea ponderii costurilor ad ăugate de la 78,29 la 77,68 procente și
creșterea cotelor – p ărți din rezultate de la 21,71 la 22,32 procente.
2. Creșterea aportului întreprinderii la realizarea valorii ad ăugate de la 14,30 la
25,80 procente și a statului de la 6, 70 la 8,48 procente.
Analiză financiar ă aprofundat ă 59
¾ Aplicația 11: Structura valorii ad ăugate pe participan ți
Tabelul 11
Nr. Elemente de reparti ție Exerci țiul financiar Structura valorii ad ăug
crt. (milioane lei) Precedent Curent S 0 (%) S 1 (%)
1. I Munca 115118 155710 49,20 50,17
2. Cheltuieli cu personalul 112265 152105 47,98 49,02
3. Participa ții la profit 2853 3605 1,22 1,15
4. II Capitalurile 69726 48263 29,80 15,55
5. Cheltuieli financiare 55372 30125 23,66 9,70
6. Dividende ac ționari 14354 18138 6,14 5,85
7. III Statul 15684 26347 6,70 8,48
8. Alte impozite și taxe 5556 8441 2,38 2,72
9. Impozit pe profit 10128 17906 4,32 5,76
10. IV Întreprinderea 33459 80085 14,30 25,80
11. Ajust ări (amortiz +provizioane) 10000 50445 4,28 16,25
12. Rezultat în rezerv ă (AF) 23459 29640 10,02 9,55
13. Valoare ad ăugată brută 233987 310405 100 100
14. I Costuri ad ăugate 183193 241116 78,29 77,68
15. II Cote – părți din rezultate 50794 69289 21,71 22,32
3. Creșterea ponderii cheltuielilo r cu personalul de la 47,98 la 49,02 procente și a
amortismentelor și provizioanelor de la 4,28 la 16,25 procente.
4. Munca a fost remunerat ă în creștere deținând o pondere de peste 50 % în totalul
valorii ad ăugate.
5. Rezultatele înregistrate în repartizarea valorii ad ăugate atest ă ponderea
dominant ă a costurilor ad ăugate în raport cu cotele-p ărți din rezultate.
6. Remunerarea întreprinderii în cre ștere a fost consecin ța creșterii amortiz ării și
provizioanelor în condi țiile reducerii ponderii autofinan țării.
În analiz ă intereseaz ă relația între valoarea ad ăugată și cifra de afaceri
care reprezint ă gradulc de integrare pe vertical ă ( CAad/V ) și evolueaz ă invers
față de gradul de dependen ță externă (CA/Vad), fiind indi catori de risc fa ță de
aportul extern de resurse materiale.
Analiză financiar ă aprofundat ă 60
2.2.2. Analiza Soldurilor Intermediare de Gestiune privind rentabilitatea
În continuarea Soldurilor Intermediare de Gestiune privind activitatea de
exploatare se calculeaz ă în “cascad ă” următoarele solduri intermediare de gestiune
ce caracterizeaz ă rezultatele (rentabilitatea) întreprinderii:
1) Excedentul brut (Insuficien ța) de exploatare (EBE) este rezultatul realizat din
activitatea curent ă a întreprinderii, care permite s ă se măsoare capacitatea de a
genera și conserva fonduri în condi ții de func ționare, fiind independent de politica
financiară, fiscală și în domeniul amortiz ării; se calculeaz ă cu ajutorul rela ției:
EBE = Valoarea ad ăugată(Vad) + Subvenții de exploatare (Sbv) –
– Impozite, taxe, v ărsăminte asimilate (I+Tx) – Cheltuieli cu
personalul(Chp) .
2) Rezultatul din exploatare (Rexp) măsoară performan ța industrial ă și comercial ă
a întreprinderii, fiind indepe ndent de politica financiar ă și fiscală, dar ține cont de
amortizare și provizioane; se determin ă cu relația:
Rexp = Excedentul brut (EBE) + Alte venituri din exploatare(Ave) –
– Amortizări și provizioane – Alte cheltuieli de exploatare .
Acest rezultat mai poate fi determinat și prin diferen ța:
Rexp = Venituri din exploatar e – Cheltuieli de exploatare.
3) Rezultatul financiar (Rfin) este rezultatul din activitatea financiar ă, cuprinde
elemente de fluxuri financiare și elemente ce corespund riscurilor ata șate, fiind
intermediar între rezultatul de exploatare și rezultatul curent:
Rfin = Venituri financiare – Cheltuieli financiare .
4) Rezultatul curent (Rcrt) ține cont de politica de finan țare a întreprinderii, nu
este influen țat de elemente extraordinare sau fiscale pure și este egal cu suma:
Rcrt = Rexp + Rfin.= Rexp + Venitu ri financiare – Cheltuieli financiare .
5) Rezultatul extraordinar (Rextr) provine din activitatea neobi șnuită a
întreprinderii, nefiind legat de activitatea curent ă și se determin ă ca diferen ță:
Rextr = Venituri extraordinare – Cheltuieli extraordinare .
6) Rezultatul brut al exerci țiului (Rbr) constituie soldul rezidual între veniturile
totale și cheltuielile totale și se determin ă ca diferen ță:
Rbr = Venituri totale – Cheltuieli totale .
Analiză financiar ă aprofundat ă 61
7) Rezultatul net al exerci țiului (Rnet) – constituie soldul final dup ă aplicarea cotei
procentuale de impozit (i), asupra rezultatului brut, conform rela ției:
Rnet = Rbr – Impozitul pe profit = Rbr(1- i) .
Acest rezultat urmeaz ă a fi repartizat conform legii, par țial distribuit sau
reinvestit.
Din analiza Tabloului SIG di n Tabelul 2 se desprind urm ătoarele
concluzii referitor la Soldurile Intermediare de Gestiune privind rezultatele:
1. Creșterea excedentului brut din exploatare cu 33692 milioane lei (29 %) s-a
datorat cre șterii valorii ad ăugate, pe seama cheltuielilor cu personalul și a altor
impozite și taxe (fără impozitul pe profit).
2. Reducerea rezultatului din exploatare cu 8400 milioane lei (8,2 %) s-a datorat
creșterii mai lente a sumei excedentului brut din exploatare și altor venituri din
exploatare ⎟
⎠⎞⎜
⎝⎛= =++%128120585154463
4418 1161674604 149859comparativ cu suma amortiz ării și
altor cheltuieli de exploatare ⎟
⎠⎞⎜
⎝⎛==++%,53401757759855
7577 100009410 50445.
3. Reducerea pierderii financiare cu 26893 milioane lei (45,8 %) s-a datorat
creșterii veniturilor financiare și reducerii cheltuielilor financiare.
4. Creșterea rezultatului curent cu 18493 milioane lei (36,4 %) a fost consecin ța
reducerii în propor ție mai mare a pierderii financiare comparativ cu sc ăderea
rezultatului din exploa tare (54,2 > 8,2 %).
5. Lipsa rezultatului extraordinar s-a reflectat în egalitate a rezultatului curent cu
rezultatul brut , care a crescut cu 18493 milioane lei (36,4 %), ca urmare a cre șterii
mai rapide a veniturilor totale comparativ cu cheltuielile totale (31,2 > 30,6 %).
6. Rezultatul net contabil al exercițiului a crescut cu 10716 milioane lei (26,3%)
într-un ritm inferior cre șterii rezultatului brut (36,4 %) datorit ă creșterii mai rapide
a impozitului pe prof it (76,8 > 36,4 %).
Pe baza rezultatului net se determin ă două soduri reziduale caracteristice
pentru evaluarea performan țelor financiare ale întreprinderii: capacitatea de
autofinan țare (CAF) și autofinan țarea (AF).
Analiză financiar ă aprofundat ă 62
2.2.3. Analiza capacit ății de autofinan țare și autofinan țării
Capacitatea de autofinan țare (CAF ) este un sold rezidual de flux
semnificativ care se ob ține ca diferen ță între rezultatul net corectat cu amortizarea,
participarea salaria ților la profit și alte elemente de activ și pasiv, corespunz ător
metodei de calcul utilizate.
Capacitatea de autofinan țare numit ă și marjă brută de autofinan țare,
constituie diferen ța între fluxurile de intrare și fluxurile de ieșire generate de
operațiunile curente de gestiune care las ă la dispozi ția întreprinderii resurse
proprii ce rămân disponibile pentru finan țarea diverselor necesit ăți: rezultatul
exercițiului după impozitare și cheltuielile care nu au antrenat pl ăți (amortiz ări,
provizioane):
CAF = Venituri încasabile – Cheltuieli pl ătibile .
Capacitatea de autofinan țare se poate determina prin două metode :
1) Prin metoda fluxurilor , pornind de la exceden tul brut al exploat ării (EBE):
CAF = EBE + Alte venituri din exploatare – Alte cheltuieli de exploatare
± Cote-p ărți din rezultat din opera țiunile făcute în comun + Venituri
financiare – Cheltuieli financiare + Venitu ri extraordinare – Cheltuieli
extraordinare – Participarea salaria ților la profit – Impozit pe profit .
Aceast ă metodă pune în eviden ță originea capacității de autofinan țare,
corectând excedentul brut de exploatare cu veniturile și cheltuielile care sunt la
originea fluxurilor de trezorerie .
2) Prin metoda aditiv ă, pornind de la rezultatul net al exerci țiului(Rnet):
CAF = Rezultatul net + Amortiz ări și provizioane – Relu ări amortiz ări și
provizioane + Valoarea contabil ă a elementelor de activ cedate –
– Venituri din cesiuni de elemente de activ – Subven ții investiții virate în
contul de rezultat – Participarea salaria ților la profit.
Aceast ă metodă simplă și rapidă nu explic ă originea capacit ății de
autofinan țare și ansamblul fluxurilor de trezorerie care vor na ște operațiuni, ci
informeaz ă asupra utilizării acesteia pentru: acoperirea pierderilor probabile și a
riscurilor (provizioanelor); finan țarea creșterii (rezultatul pus în rezerv ă);
remunerarea capitalului propriu(dividende) și rambursarea împrumuturilor.
Analiză financiar ă aprofundat ă 63
În esen ță, capacitatea de autofinan țare poate fi caracterizat ă astfel:
a) Este un sold rezidual al fluxurilor generate de ansamblul opera țiunilor de
gestiune (exploatare, financiare) și de unele opera țiuni extraordinare. Are
caracterul unei resurse degajate în cursul exerci țiului și se poate calcula ca
diferență între intrări și ieșiri de fonduri din care nu se deduce nici un element
contabil calculat (amortiz ări, provizioane):
b) Este un flux de trezorerie efectivă sau poten țială care cuprinde inexactit ăți. Este
eterogenă, deoarece include mai multe feluri de resurse: resurse ce r ămân timp
scurt în întreprindere; resurse disponibile durabile pentru a asigura finan țări
structurale; opera țiuni (cheltuieli și venituri) extraordinare.
c) Trebuie s ă concure la menținerea valorii întreprinderii, fiind un factor de
creștere a acesteia prin propriile mijloace putând s ă dispună de capitaluri
suplimentare, prin apelarea la împrumut.
d) Utilitatea CAF vizeaz ă: finanțarea (totală sau parțială) a noilor investi ții;
întărirea fondului de rulment; rambursarea împrumutului la termen pentru
completarea mijloacelor de finan țare a programului de investi ții; rambursarea
datoriilor bancare de finan țare a investi țiilor; distribuirea de dividende.
În final, capacitatea de autofinan țare servește la determinarea unor rate
financiare de performan ță precum și pentru calculul unui alt sold rezidual
important pentru într eprindere: autofinan țarea.
Autofinan țarea (AF) constituie partea din capacitatea de autofinan țare
care rămâne la dispozi ția întreprinderii dup ă deducerea dividendelor distribuite:
AF = CAF – Dividende distribuite .
Autofinan țarea reprezint ă îmbogățirea întreprinderii, fiind un mijloc de
finanțare pe care aceasta îl g ăsește în propriile forțe, care îi va înt ări structura
financiară, mărind fondul de rulment. Ea constituie o resursă proprie de care
dispune întreprinderea prin prezen ța capitalurilor proprii, a c ăror absență conduce
la dezechilibrarea structurii bilan țului.
Exist ă situații în care întreprinderea are capacitate de autofinan țare, în
schimb nu are o autofinan țare suficient ă care se traduce prin apelarea la
împrumuturi de toate felurile, ceea ce are ca efect prezen ța datoriilor în bilan ț,
ceea ce afecteaz ă structura financiar ă a acesteia.
Analiză financiar ă aprofundat ă 64
Calcul ăm capacitatea de autofinan țare și autofinan țarea pe baza datelor
Tabelului 12:
¾ Aplicația 12: Calculul CAF și AF
Tabelul 12
Nr. Indicatori Exerci țiul financiar Abateri Indici
crt. (milioane lei) Precedent Curent (± Δ) (%)
I. Metoda fluxurilor
1. Excedent brut de exploatare (EBE) 116167 149859 + 33692 129,0
2. + Alte venituri din exploatare 4418 4604 + 186 104,2
3. – Alte cheltuieli de exploatare 7577 9410 + 1833 124,2
4. + Venituri financiare 3097 5641 + 2544 182,1
5. – Cheltuieli financiare 55309 30960 – 24349 56
6. + Venituri extraordinare – – – –
7. – Cheltuieli extraordinare – – – –
8. – Impozitul pe profit 10128 17905 + 7777 176,8
9. – Participare salaria ți la profit 2853 3605 + 752 126,3
10. Capacitatea de autofinan țare (CAF) 47815 98224 +50409 205,4
11. – Dividende distribuite 14356 18139 + 3783 126,3
12. Autofinan țarea (AF) 33459 80085 + 46626 239,3
II. Metoda aditiv ă
1. Rezultatul net (Rnet) 40668 51384 + 10716 126,3
2. + Ajustare valori imobiliz ări 10000 50445 + 40445 504
3. – Participare salaria ți la profit 2853 3605 + 752 126,3
4. Capacitatea de autofinan țare (CAF) 47815 98224 +50409 205,4
5. – Dividende distribuite 14356 18139 + 3783 126,3
6. Autofinan țarea (AF) 33459 80085 + 46626 239,3
Din datele Tabelului 12 se desprind urm ătoarele concluzii:
1. Ambele metode utilizate pentru calculul capacității de autofinan țare arată
creșterea acestui sold rezidual de flux cu 50409 milioane lei (105,4 %).
2. Metoda fluxurilor reflectă faptul c ă la originea cre șterii capacit ății de
autofinan țare a stat, pe de o parte, majorar ea excedentului brut de exploatare și pe
Analiză financiar ă aprofundat ă 65
de altă parte, diminuarea pierderii financiare.
3. Alte rezultate din exploatare au redus capacitat ea de autofinan țare, ca urmare a
depășirii altor venituri din exploatare de c ătre cheltuielile aferente.
4. Metoda aditivă arată că această majorare s-a datorat atât cre șterii rezultatului
net cât și creșterii amortiz ării și provizioanelor (ajust ările imobiliz ărilor).
5. Autofinanțarea s-a majorat cu 46626 milioane lei (139,3 %), într-o propor ție
mai mare decât capac itatea de autofinan țare, ca urmare a cre șterii într-o propor ție
mai mică a dividendelor distribuite ac ționarilor: I CAF > I Dividende (205,4 >126,3 %),
(IAF = 239,3 %).
Atât capacitatea de autofinan țare cât și autofinan țarea prezint ă importan ță
în aaprecierea situa ției financiare a întreprinderii, fiind corelate cu al ți indicatori
în vederea determin ării unor rate de performan ță financiar ă, ceea ce depinde de
nivelul la care se situiaz ă aceste solduri reziduale. Nivelul ideal de autofinan țare
este dificil de apreciat, dar pot exista cel pu țin trei situa ții:
1) Autofinan țarea minim ă care cuprinde numai amortismentele, când
întreprinderea dore ște să se retrag ă de pe o pia ță în regres, urmând s ă-și producă
numai sumele necesare reî nnoirii mijloacelor de produc ție.
2) Autofinațarea de men ținere este necesar ă pentru păstrarea nivelului produc ției,
fără dezvoltarea lui. Pe lâng ă amortismente, autofinan țarea trebuie s ă cuprindă
compensarea cre șterii prețurilor. Mijloacele de produc ție pot fi reînnoite.
3) Autofinan țarea de dezvoltare este cerut ă în cazul în care se dore ște creșterea
producției. Este o autofinan țare de menținere plus un supliment pentru a pune în
operă mijloace mai performante și poate fi înso țită de alte surse de finan țare (noi
aporturi ale ac ționarilor).
Atât capacitatea de autofinan țare cât și autofinan țarea sunt utilizate în
analiză pentru determinarea unor indicatori de rentabilitate cu semnifica ție în
evaluarea performan țelor întreprinderii.
Astfel, capacitatea de autofinan țare, ca resurs ă durabilă principal ă a
întreprinderii, m ăsoară capacitatea acesteia de a- și finanța nevoile financiare ale
activității și poate fi utilizat ă în aprecierea și analiza rentabilității prin raportul:
CAF/(Capitaluri propr ii + Amortismente și provizioane), precum și a capacității
de rambursare la termen a împrumuturilor pr in raportul: Împrumuturi/CAF.
Analiză financiar ă aprofundat ă 66
Autofinan țarea se utilizeaz ă pentru determinarea ponderii finan țării
proprii în investi țiile perioadei prin raportul AF/Investi ții imobiliz ări, sau pentru
calculul ratei de autofinan țare a nevoilor globale pr in raportul AF/NFR.
2.3. Analiza cheltuielilor aferente veniturilor
Contul de profit și pierdere permite stabilir ea rezultatului final al
activității întreprinderii prin comensurarea veniturilor cu cheltuielile pe tipuri de
activități: de exploatare , financiare , extraordinare .
Analiza cheltuielilor aferente veniturilor începe cu studiul general al
structurii și eficienței pe factori specifici activit ăților care le genereaz ă.
a) Cheltuielile de exploatare reflectă consumurile efectuate pentru realizarea
obiectului de activitate și cuprind: cheltuielile cu materiile prime și materialele
consumabile, cu obiectele de inventar consumate, cheltuielile privind m ărfurile,
cheltuielile cu personalul, ajustarea valorii imobiliz ărilor corporale și necorporale
(amortizări și provizioane constituit e), ajustarea valorii activelor circulante
(pierderi din crean țe privind amortiz ările și provizioanele), alte cheltuieli de
exploatare (cheltuieli privind presta țiile externe, cheltuieli cu alte impozite, taxe și
vărsăminte asimilate, cheltuieli cu desp ăgubiri, dona ții și activele cedate), ajust ări
privind provizioanele pentru riscuri și cheltuieli.
b) Cheltuielile financiare includ pierderile de crean țe legate de participa ții,
diferențe nefavorabile de curs valutar, cheltuieli privind investi ții financiare
cedate, dobânzile privind exerci țiul financiar în curs, sconturile acordate clien ților,
ajustarea valorii imobiliz ărilor financiare și a investi țiilor financiare de ținute ca
active circulante.
c) Cheltuielile extraordinare nu sunt legate de activitatea curent ă normală și
cuprind calamit ățile și alte evenimente extraordinare.
Veniturile întreprinderii reprezint ă sumele încasate sau de încasat din
activități curente, câ știgurile din orice alte surse și sunt eviden țiate cu ajutorul
conturilor din clasa 7:
a) Veniturile din exploatare cuprind: veniturile reali zate din vânzarea produselor,
lucrărilor executate și serviciilor prestate, veniturile din varia ția stocurilor în plus
sau în minus, veniturile din produc ția de imobiliz ări, veniturile din subven ții de
Analiză financiar ă aprofundat ă 67
exploatare și alte venituri din exploatarea curent ă.
b) Veniturile financiare includ veniturile din imobiliz ări financiare, din investi ții
financiare pe termen scurt, din crean țe imobilizate, din investi ții financiare cedate,
din dobânzi, diferen țe de curs valutar, sconturi ob ținute și alte venituri financiare.
c) Veniturile extraordinare provin din alte activit ăți nelegate de activitatea
curentă: despăgubiri, daune pretinse în urma unor calamit ăți.
Dac ă se urmărește corelația între venituri și cheltuieli, se constat ă că nu
toate cheltuielile generează venituri: numai cheltuielile de exploatare se coreleaz ă
direct cu veniturile din exploatare; cheltuielile financiare nu au ca rezultat
obținerea de venituri financiare. Unele cheltuieli financiare , cum sunt cele cu
dobânzile pl ătite pentru creditele primite, trebuie corelate cu veniturile din
exploatare , în vederea evalu ării riscului financiar. Cheltuielile extraordinare se
pot corela par țial sau deloc cu veniturile extraordinare.
Analiza structurii veniturilor și cheltuielilor pe tipuri de activit ăți se
relizează pe baza ratelor de structur ă a contului de profit și pierdere, prin
raportarea fiec ărei categorii (i) de cheltuieli (venituri) la totalul acestora:
100⋅=ChtChiS hiC (%); 100⋅=VtViiSV (%).
Structura veniturilor pe tipuri de activit ăți influențează eficiența generală
a cheltuielilor totale aferente veniturilor totale, al ături de efcien ța parțială a
fiecărei categorii de cheltuieli.
2.3.1. Analiza eficien ței cheltuielilor aferente veniturilor
Eficien ța cheltuielilor aferente veniturilor este caracterizat ă cu ajutorul
indicatorului (ratei)“ Cheltuieli la 1000 lei venituri ”:
1000⋅ =totale Venituritotale CheltuieliIt (‰)
Cre șterea eficien ței presupune reducerea ni velului indicatorului și este
consecința corelației: I Cht < I Vt.
Modelul de calcul poate fi completat în func ție de structura veniturilor
(Svi) și indicatorii de eficien ță (Ii) pe tipuri de activit ăți:
Analiză financiar ă aprofundat ă 68
VtVextr
VextrChextr
VtVfin
VfinChfin
VtV
VChIt ⋅⋅+⋅⋅+⋅⋅= 1000 1000exp1000expexp=
= I exp · S Vexp + I fin · S Vfin + I extr · S Vextr = ∑Svi · Ii.
De exemplu, determin ăm eficien ța cheltuielilor aferente veniturilor din
contul de profit și pierderi studiat pe b aza datelor Tabelului 13:
¾ Aplicația 13: Eficien ța cheltuielilor aferente veniturilor
Tabelul 13
Exercițiul financiar Structura (%) Indicatori (‰) Indicatori
(milioane lei) Precedent Curent Si 0 Si 1 Ii 0 Ii 1
Cheltuieli exploatare 432100 605817 88,65 95,14 807,50 865,0
Cheltuieli financiare 55309 30960 11,35 4,86 17859 5488,4
Cheltuieli extraordinare – – – – – –
Total Cheltuieli 487409 636777 100 100 906,0 902,0
Venituri din exploatare 535108 700426 99,42 99,20 – –
Venituri financiare 3097 5641 0,58 0,80 – –
Venituri extraordinare – – – – – –
Total Venituri 538205 706067 100 100 – –
Pe baza datelor din Tabelul 13 se constat ă următoarele:
Modificarea indicatorului de eficien ță este diferen ța:
4 906 902 10005382054874091000706067636777
0 1 −=−=⋅−⋅ =−=Δ ItIt ‰.
Factorii de influen ță sunt urm ătorii:
Δ = ΔCht + ΔVt,
în care:
277 906 1183 906 10005382056367771000 0
01+=−=−⋅ =−⋅=Δ ItVtChtCht ‰;
280 1183 902 0 1 −=−=′−=Δ tIIt Vt ‰.
Prin însumare se verific ă egalitatea:
() 4 281 277 −=−++=Δ+Δ Vt Cht ‰ = Δ.
În concluzie:
Analiză financiar ă aprofundat ă 69
1. Reducerea indicatorului cu 4 ‰ atest ă creșterea eficien ței cheltuielilor totale.
2. Reducerea indicator ului a fost consecin ța creșterii mai rapide a veniturilor
comparativ cu cheltuielile: I Vt > I Cht:
⎟
⎠⎞⎜
⎝⎛=〉=4874096367773061 3121538205706067, ,
3. Structura cheltuielilor și a veniturilor arat ă inexisten ța activității extraordinare.
4. A crescut ponderea cheltu ielilor de exploatare și s-a redus ponderea
cheltuielilor financiare.
5. A crescut ponderea veniturilor financiare și s- a redus ponderea veniturilor din
exploatare.
Pe o treapt ă superioar ă de diviziune, se constat ă că structura veniturilor și
indicatorii de eficien ță pe tipuri de activit ăți au determinat reducerea indicatorului
de eficien ță a cheltuielilor totale cu 4 ‰:
4 906 902100 1000 0 1 1−=−=⋅−⋅=Δ∑∑i i i i I Sv I Sv‰;
Factorii de influen ță sunt urm ătorii:
Δ = ΔSVi + ΔIi ,
în care:
() ( )38 90610017859800 5807299
10000 1+=−⋅+⋅=−⋅=Δ∑ , , ,ItI SvSvi i
i ‰;
42 944 902 0 1 −=−=′−=Δ tIItIi ‰.
Prin însumare se verific ă egalitatea:
ΔSvi + ΔIi = (+ 38) + (- 42) = – 4 ‰ = Δ.
În concluzie,
1. Modificarea structurii veniturilor a majorat indicatorul cu 38 ‰, prin cre șterea
ponderii veniturilor financiare de la 0,58 la 0,80 procente, indicatorul “Cheltuieli
financiare la 1000 lei venituri financia re”fiind mult mai mare decât indicatorul
total (17859 > 906).
2. Reducerea indicatorului de eficien ță a cheltuielilor totale cu 42 ‰ s-a datorat
reducerii indicatorului activit ății financiare de la 17859 la 5488,4 ‰.
Analiză financiar ă aprofundat ă 70
2.3.2. Analiza cheltuielilor de exploatare
Cheltuielile de exploatare sunt dominan te în totalul cheltuielilor din contul
de profit și pierdere, fiind legate direct de activitatea de exploatare a întreprinderii,
ceea ce le m ărește importan ța în acțiunea de sporire a rentabilit ății.
În contabilitatea financiar ă, cheltuielile de exploatare includ
contravaloarea consumurilor efectuate în scopul realiz ării obiectului de activitate
și cuprind ansamblul unor opera țiuni de cump ărare de materii prime și materiale,
stocarea lor, desf ășurarea procesului de produc ție, stocarea semifabricatelor,
produselor finite și vânzarea lor, achizi ționarea de m ărfuri și vânzarea lor.
Analiza cheltuielilor de exploatare vizează structura prin intermediul
ratelor de structur ă și eficiența lor pe baza indicatorului “Cheltuieli de exploatare
la 1000 lei Venituri din exploatare”:
1000⋅=.exp.expexpVChI (‰)
Cre șterea eficien ței cheltuielilor se reflect ă în reducerea indicatorului și
este consecin ța corelației: I V exp > I Ch exp.
De exemplu, efectu ăm analiza structurii și eficienței cheltuielilor de
exploatareîn cazul studiat pe baza date lor Tabelului 14, din care se constat ă
următoarele:
1. Dominante în totalul cheltuielilor de ex ploatare sunt cheltuielile cu materiile
prime, materialele consumabile, cheltuielile cu energia și apa și alte cheltuieli
materiale, care de țin o pondere de peste 60% în exerci țiul precedent, în reducere
până la peste 57 % în cursul exerci țiului curent.
2. Deși în valoare absolut ă toate categoriile de cheltu ieli au crescut, ca pondere
față de totalul cheltuielilor, acestea s-au redus, cu excep ția ajustării valorii
imobilizărilor corporale și necorporale, respectiv amortiz ările și provizioanele, și
a altor cheltuieli de exploatare, care au crescut în cursul exerci țiului curent.
În consens cu structura cheltuiel ilor de exploatare, indicatorul de
eficiență “Cheltuieli de exploatare la 1000 lei venituri din exploatare” a crescut,
ceea ce reflect ă scăderea eficien ței acestor cheltuieli (Tabelul 14):
Analiză financiar ă aprofundat ă 71
¾ Aplicația 14: Analiza structurii și eficienței cheltuielilor de exploatare
Tabelul 14
Exercițiul financiar Structura (%) Abateri (± ∆) Indicatori
(milioane lei) Precedent Curent Si 0 Si 1 mil. lei %
Cheltuieli exploatare – total 432100 605817 100 100 173717 40,2
Chelt. mat.prime + materiale 271297 347376 62,78 57,34 76079 28,0
Chelt.privind m ărfurile 4158 5350 0,96 0,88 1192 28,6
Cheltuieli cu personalul 112265 152105 25,98 25,10 39840 35,5
Ajustare imobiliz ări totale 10000 50445 2,31 8,32 40445 404,4
Ajustare active circulante 653 876 0,17 0,16 223 34,1
Alte cheltuieli de exploatare 33727 49665 7,80 8,20 15938 47,2
Proviz.pt. riscuri + cheltuieli – – – – – –
Venituri din exploatare – total 535108 700426 – – 165318 830,9
()‰exp. Venit.exp. Chelt.I 1000exp ⋅ = 807,50 865,00 – – 57,50
(‰) 7,12
(%)
Pe baza datelor Tabelului 14 se ob țin următoarele rezultate:
Modificarea indicatorului este diferen ța:
5,57 5,807 865 10005351084321001000700426605817exp exp 0 1 +=−=⋅−⋅ =−=Δ I I ‰.
Factorii de influen ță sunt urm ătorii:
∆ = ∆Chexp + ∆Vexp,
în care:
=−⋅ =−⋅ =Δ 5807 10005351086058171000 0
01, expexpexpexp IVChCh + 324,5 ‰;
267 1132 865 0 1 −=−=′−=Δ pex exp exp I I V ‰.
Prin însumare se verific ă egalitatea:
∆Chexp + ∆Vexp = + 324,5 – 267 = + 57,5 ‰ = ∆.
În concluzie, sc ăderea eficien ței cheltuielilor a fost consecin ța creșterii
mai rapide a cheltuielilor fa ță de venituri: I Chexp > IVexp (40,2 > 30,9 %).
Analiza eficien ței cheltuielilor de exploa tare trebuie aprofundat ă la
nivelul fiec ărui element, în func ție de natura cheltuielilor aferente veniturilor și în
Analiză financiar ă aprofundat ă 72
raport cu modul de formare a veniturilor și a cheltuielilor, aferente: cifrei de
afaceri (din produc ția vândut ă și din vânzarea m ărfurilor), producției stocate,
producției imobilizate și respectiv alte venituri și alte cheltuieli de exploatare.
Diferen țele de evaluare a produc ției stocate și a produc ției imobilizate (în
costuri) și a produc ției vândute (în pre ț) vor diminua corespunz ător eficien ța
cheltuielilor de exploatare pe total.
Cum activitatea de exploatare vizeaz ă în primul rând produc ția și
comercializarea produselor, eficien ța cheltuielilor de exploatare este condi ționată
direct de gradul de eficien ță a cheltuielilor aferente cifrei de afaceri , în care se
reflectă atât eficien ța producției vândute cât și eficiența vânzărilor de m ărfuri,
prin indicatori adecva ți.
2.3.3. Analiza cheltuielilor la 1000 lei cifr ă de afaceri
Cifra de afaceri (CA) se calculeaz ă prin însumarea veniturilor provenite
din livrări de produse, executare de lucr ări și prestări de servicii cu veniturile din
vânzarea m ărfurilor, mai pu țin rabaturile, remizele și alte reduceri acordate
clienților și constituie componenta principal ă a veniturilor din exploatare,
influențând decisiv eficien ța cheltuielilor de exploatare.
Eficien ța cheltuielilor aferente cifrei de afaceri (produc ției vândute) se
analizează cu ajutorul indicatorului Cheltuieli la 1000 lei cifr ă de afaceri :
1000⋅=CACtICA = ()
()1000⋅⋅⋅
∑∑
pSqcSq (‰),
în care:
q = Cantitatea vândut ă;
S = Structura sortimental ă a vânzărilor;
c = Costul unitar al produc ției vândute;
p = P r ețul mediu de vânzare.
Indicatorul poate fi exprimat în func ție de eficien ța produselor (i):
1001000
100∑∑⋅⋅
=⋅=pcSiSI
Analiză financiar ă aprofundat ă 73
Efectu ăm analiza eficien ței cheltuielilor aferente producției vândute pe
baza datelor Tabelului 15:
¾ Aplicația 15: Analiza cheltu ielilor la 1000 lei cifr ă de afaceri pe total
Tabelul 15
Produse
convențio- Valoarea vânz ărilor la pre ț
(milioane lei) Valoarea vânz ărilor la cost
(milioane lei)
nale q 0 . p 0 q 1 . p 1 q 1 . p 0 q 0 . c0 q 1 . c1 q 1 . c0
A – to 212221 326501 320280 186990 318240 281520
B – buc. 185692 287632 253800 156826 265080 214320
C – buc. 132638 163251 157464 117936 147744 139968
Total 530551 777384 731544 461752 731064 635808
Pe baza datelor Tabelului 15 se ob țin următoarele rezultate:
()
()870 10005305514617521000
0 0 00 0 0
0 =⋅ =⋅⋅⋅=∑∑
p SqcSqI ‰;
()
()941 10007773847310641000
1 1 11 1 1
1 =⋅=⋅⋅⋅=∑∑
pSqcSqI ‰.
Modificarea indicatorului este diferen ța:
71 870 941 0 1 +=−=−=Δ II ‰.
Factorii de influen ță sunt urm ătorii:
p c SΔ+Δ+Δ=Δ ,
în care:
()
()1 870 869 870 10007315446358081000 0
0 1 10 1 1−=−=−⋅=−⋅⋅⋅=Δ∑∑IpSqcSqS ‰;
()
()131 869 1000 869 10007315447310641000 0
0 1 11 1 1+=−=−⋅=′−⋅⋅⋅=Δ∑∑IpSqcSqc ‰;
59 1000 941 1 1 −=−=′−=Δ IIp ‰.
Prin însumare se verific ă egalitatea:
71 59 1311 +=−+−=Δ+Δ+Δ p c S ‰ = ∆.
În concluzie:
Analiză financiar ă aprofundat ă 74
1. Creșterea indicatorului cu 71 ‰ reflect ă scăderea eficienței cheltuielilor
aferente produc ției vândute.
2. Reducerea eficien ței cheltuielilor a fost consecin ța creșterii costurilor unitare
ale produselor.
3. Creșterea prețurilor de vânzare ale produselor a redus nivelul indicatorului,
favorizând cre șterea eficien ței cheltuielilor.
4. Modificarea structurii sortimentale a redus indicatorul, ceea ce impune
examinarea eficienței produselor pe baza calculului pe produs.
Metoda calculului pe produs pune în eviden ță contribuția eficienței
fiecărui produs la eficien ța generală prin ponderea deținută în produc ția vândută.
De exemplu, prin calculul pe produs se ob țin rezultatele din Tabelul 16:
¾ Aplicația 16: Analiza cheltu ielilor la 1000 lei cifr ă de afaceri pe produse
Tabelul 16
Produse
convenționale Structura
vânzărilor % Prețul unitar
(mii lei) Costul unitar
(mii lei) Chelt.la 1000 lei
CA (‰)
S 0 S 1 p 0 p 1 c 0 c 1 i 0 i 1
A – to 40 42 785 800 690 780 879 975
B – buc. 35 37 45 51 38 47 844 922
C – buc. 25 21 81 84 72 76 889 905
Total 100 100 236 373 x x 870 941
Din datele Tabelului 16, rezult ă următoarele:
()( ) ()87010088925 84435 87940
1000 0
0 =⋅+⋅+⋅=⋅=∑ iSI ‰;
()( ) ()94110090521 92237 97542
10011
1 =⋅+⋅+⋅=⋅=∑ iSI ‰.
Modificarea indicatorului este diferen ța:
71 870 941 0 1 +=−=−=Δ II ‰.
Factorii de influen ță sunt urm ătorii:
∆ = ∆S + ∆i,
în care:
Analiză financiar ă aprofundat ă 75
()()()1 870 869 86910088921 84437 87942
10000 1−=−=−⋅+⋅+⋅=−⋅=Δ∑IiSS ‰;
72 869 941 0 1 +=−=′−=Δ IIi ‰.
Prin însumare se verific ă egalitatea:
∆S + ∆i = – 1 + 72 = + 71 ‰ = ∆.
Pe trepta a doua: ,p c iΔ+Δ=Δ
în care:
0 100
1
01
1
1001000
1001000
I IpcSpcS
c ′−′=⋅⋅
−⋅⋅
=Δ∑ ∑
;
în care:
1000100100081762145473778578042
1001000
01
1
1 =⋅⎥⎦⎤
⎢⎣⎡⎟
⎠⎞⎜
⎝⎛⋅+⎟
⎠⎞⎜
⎝⎛⋅+⎟
⎠⎞⎜
⎝⎛⋅
=⋅⋅
=′∑pcS
I ‰.
∆c = 0 1II′′− = 1000 – 869 = + 131 ‰;
1 1IIp′−=Δ = 941 – 1000 = – 59 ‰.
Prin însumare se verific ă egalitatea:
72 59 131 +=−+=Δ+Δ p c ‰ = ∆i.
În concluzie:
1. Creșterea cheltuielilo r la 1000 lei cifr ă de afaceri reflect ă reducerea eficien ței
cheltuielilor aferente vînz ărilor, ca urmare a sc ăderii eficien ței produselor.
2. Majorarea cheltuielilor la 1000 lei cifr ă de afaceri pe produse a fost consecin ța
creșterii costurilor unitare ale produselor.
3. Modificarea structurii vânz ărilor a redus indicatorul pe total prin cre șterea
ponderii produsului B, al c ărui indicator este infe rior mediei (844 < 869).
Sistemul factorial al indicatorului este urm ătorul:
∆S = – 1 ‰
I CA1 – I CA0 = + 71 ‰ ∆c = + 131 ‰
∆i = + 72 ‰
pΔ = – 59 ‰
Analiză financiar ă aprofundat ă 76
Factorii de reducere a indicator ului Cheltuieli la 1000 lei cifr ă de afaceri
reflectă diferit efortul propriu în creșterea eficien ței: reducerea costului unitar și
majorarea pre țului mediu prin îmbunătățirea calității produselor reflectă direct
acest efort, în timp ce modi ficarea structurii produc ției este un factor exogen .
Dinamica indicatorului Ch eltuieli la 1000 lei cifr ă de afaceri poate fi
apreciată prin valoarea elasticit ății: costurilor în raport cu varia ția cifrei de afaceri
CACACtCtEct CA///ΔΔ= ,
în două variante de calcul:
1) 24,15,4658
100100/ ==−−=ΔΔ=
CAtC
CA CII
rCArCttE ;
2) 24,18701091
Im //
/ ===ΔΔ=M
CAtCI
CACtCA CtE .
în care:
158 100461752731064100
0 01 1=⋅ =⋅⋅⋅=∑∑
cqcqItC %;
5146 100530551777384100
0 01 1,pqpqICA =⋅=⋅⋅⋅=∑∑%;
1091 10002468332693121000530551 777384461752 731064=⋅ =⋅−−=MI ‰.
În concluzie:
1. Reducerea eficien ței cheltuielilor aferente cifr ei de afaceri a fost consecin ța
creșterii mai rapide a cheltuielilor compar ativ cu cifra de afaceri (58 > 46 %).
2. Același lucru exprim ă raportul dintre indicatorul marginal I M = 1091 ‰ și
indicatorul mediu Im 0 = 870 ‰.
3. Valoarea supraunitar ă a elasticit ății reflectă sensibilitatea ridicat ă a costurilor
aferente cifrei de afaceri la varia ția acesteia, costurile fiind relativ elastice în
raport cu cifra de afaceri.
Analiză financiar ă aprofundat ă 77
2.3.4. Analiza efectului reduceri i cheltuielilor la 1000 lei
Indicatorul Cheltuieli la 1000 lei venituri stabilește o legătură directă între
costuri și rentabilitate, limita maxim ă 1000 constituie pragul de rentabilitate , la
care veniturile egaleaz ă costurile, atingându-se punctul mort (beneficiul = 0).
Diferen ța 1000 – I = R reprezint ă rata de reducere a indicatorului de
eficiență și permite determinarea efectului creșterii eficien ței cheltuielilor aferente
veniturilor: totale, din exploatare (V) sau cifrei de afaceri (CA), sub form ă de
beneficii su pierderi (± B), dup ă cum: I< 1000 sau I > 1000.
Rela ția de calcul a efectului reducerii cheltuielilor la 1000 lei este
următoarea:
() ()CAVICAVRB ⋅−=⋅=10001000
1000.
Exemplific ăm calculul și analiza efectului reduce rii cheltuielilor la 1000
lei venituri pe baza datelor din Tabelul 13:
¾ Aplicația 17: Analiza beneficiului aferent exploat ării
Beneficiul aferent exploat ării are urm ătoarele valori:
, ,expVRB 103008 5351081000519253510810005807 1000
100000
0 +=⋅+=⋅−=⋅= mil.lei
expVRB 94558 70042610001357004261000865 1000
100011
1 +=⋅+=⋅−=⋅= mil.lei
Modificarea indicatorului este diferen ța:
Δ = B 1 – B 0 = 94558 – 103008 = – 8450 mil. lei.
Factorii de influen ță sunt urm ătorii:
Δ = ΔR + ΔVexp,
în care:
30769 53510810005192 135
100000 1−=⋅−=⋅−=Δ,expVR RR mil. lei
() () 22310 535108 7004261000135
10000 11+= −⋅=−⋅=Δ exp exp exp V VRV mil.lei
Prin însumare se verific ă egalitatea:
Analiză financiar ă aprofundat ă 78
ΔR + ΔVexpl = – 30769 + 22310 = – 8450 mil. lei = Δ.
În concluzie:
1. Beneficiul aferent exploat ării s-a redus cu 8450 milioane lei, astfel:
2. Creșterea cheltuielilor la 1000 lei venituri din exploatare cu 57,5 ‰ a diminuat
rata de reducere de la 19 2,5 la 135 lei (cu 57,5 lei).
3. Efectul acestei reduceri a fost sc ăderea beneficiului di n exploatare cu 30769
milioane lei.
4. Creșterea veniturilor din exploatare cu 165318 milioane lei a majorat beneficiul
aferent exploat ării cu 22319 milioane lei.
Sistemul factorial al indicatorului este urm ătorul:
∆R = – 30769 mil. lei
Δ = – 8450 mil. lei
∆Vexp = + 22319 mil. lei
Analiza efectului reducerii cheltuielilor la 1000 lei cifr ă de afaceri pune
în evidență în primul rând evolu ția beneficiului aferent produc ției vândute pe baza
datelor Tabelului 15 dup ă cum urmeaz ă:
¾ Aplicația 18: Analiza beneficiului aferent cifrei de afaceri
Beneficiul aferent produc ției vândute pe total are urm ătoarele valori:
CARB CA 68972 5305511000870 1000
100000
0 +=⋅−=⋅= mil. lei;
lei. mil. CARB CA 45866 7773841000941 1000
100011
1 +=⋅−=⋅=
Modificarea indicatorului este egal ă cu diferen ța:
Δ = B CA1 – B CA0 = 45866 – 68972 = – 23106 mil. lei.
Factorii de influen ță sunt urm ătorii:
Δ = ΔR + ΔCA,
în care:
37669 530551100013059
100000 1−=⋅−=⋅−=Δ CARRR mil. lei;
Analiză financiar ă aprofundat ă 79
() () 14563 530551 777384100059
10000 11+= −⋅=−⋅=Δ CA CARCA mil. lei.
Prin însumare se verific ă egalitatea:
ΔR + ΔCA = – 37669 + 14563 = – 23106 mil. lei = Δ.
Pe treapta a doua de diviziune,
a) ΔR = ΔI = ΔS + Δc + Δp,
în care:
5530 5305511000130 131
10001000
100000 0
00 0,) (=⋅−=⋅−′−=⋅−′=Δ CAR ICAR RS mil.lei
69502 53055110001310
10001000
100000 1
00 1−=⋅−=⋅′−′−=⋅′−′=Δ CAR ICAR Rc) ( mil.;
5 31302 53055110000 59
100001 1,+=⋅−=⋅′−=Δ CARRp mil. lei.
Prin însumare se verific ă egalitatea:
ΔS + Δc + Δp = 530,5 – 69502 + 31302,5 = – 37669 mil. lei = ΔR.
b) ΔCA = Δq + ΔS + Δp,
în care:
() () () () 530551 972415100059
10000 0 0 0 0 11−⋅=⋅ −⋅ ⋅=Δ ∑∑ p Sq p SqRq = 26070 mil.
() () () () 972415 731544100059
10000 0 1 0 1 11−⋅=⋅ −⋅ ⋅=Δ∑∑ p Sq pSqRS =-14211 mil.
() () () () 2704 731544 777384100059
10000 1 1 1 1 11= −⋅=⋅ −⋅ ⋅=Δ∑∑ pSq pSqRp mil.
Prin însumare se verific ă egalitatea:
Δq + ΔS + Δp = 26070 – 14211 + 2704 = + 14563 mil. lei = ΔCA.
În final, se verific ă egalitatea:
ΔR + ΔCA = – 37669 + 14563 = – 23106 mil. lei = Δ.
Sistemul factorial al indicatorului este urm ătorul:
Analiză financiar ă aprofundat ă 80
ΔS = + 530,5 mil. lei
ΔR = – 37669 mil. lei Δc = – 69502 mil. lei
Δ = – 23106 Δp = + 31302,5 mil. lei
mil. lei Δq = + 26070 mil. lei
ΔCA = + 14563 mil. lei ΔS = – 14211 mil. lei
Δp = + 2704 mil. lei
În concluzie:
1. Reducerea beneficiului aferent cifrei de afaceri cu 23106 m ilioane lei (33,5 %)
a fost consecin ța scăderii ratei de reducere a cheltu ielilor la 1000 lei CA cu 71 lei
(de la 130 la 59 lei), ca urmare a cre șterii indicatorului Cheltuieli la 1000 lei CA
de la 870 la 941 ‰.
2. Prin intermediul ratei de reducere a cheltuielilor la 1000 lei cifr ă de afaceri se
reflectă efectul favorabil al modific ării structurii și al creșterii prețului mediu și
efectul negativ al cre șterii costului unitar.
3. Creșterea cifrei de afaceri a majorat be neficiul cu 14563 milioane lei (21 %).
4. Prin intermediul cifrei de afaceri se reflect ă efectul favorabil al cre șterii
volumului vânz ărilor și al creșterii prețului mediu și efectul negativ al modific ării
structurii produc ției vândute.
Cumulând influen țele factorilor care se manifest ă prin rata de eficien ță
(R) și prin cifra de afaceri (CA), se constat ă că beneficiul aferent cifrei de afaceri
este determinat de patru factori, dup ă cum urmeaz ă:
Δq + ΔS + Δc + Δp = 26070 + (530,5 – 14211) – 69502 + (31302,5 + 2704) =
= 26070 – 13680,5 – 69502 + 34006,5 = + 23106 mil. lei = Δ
La ace ști factori se ajunge pornind de la rela ția dintre beneficiul aferent
cifrei de afaceri și cheltuielile la 1000 lei cifr ă de afaceri:
()
()() pSqpSqcSq
CAIBCA⋅⋅⋅⋅⋅−
=⋅−= ∑∑∑
10001000 1000
10001000=
= ()∑ −⋅pSq ()∑⋅cSq .
Analiză financiar ă aprofundat ă 81
2.4. Analiza marjelor de rentabilitate
Contul de rezultat este un documen t care preia ansamblul cheltuielilor și
veniturilor exerci țiului pe trei niveluri de activitate: exploatare, financiar,
extraordinar, de unde rezult ă profitul (+) sau pierder ea (-) pentru fiecare nivel.
Tabloul SIG permite s ă se măsoare fluxul global de activitate, rezultatul
pe tipuri de activit ăți fiind determinat sub forma marjelor:
A. Rezultatul din exploatare = Venituri din exploatare – Cheltuieli de exploatare;
B. Rezultatul financiar = Venituri fi nanciare – Cheltuieli financiare (±);
C. Rezultatul curent = Rezultatul din exploatare(A) + Rezultatul financiar(B);
D. Rezultatul extraordinar = Venituri ext raordinare – Cheltuieli extraordinare;
E. Rezultatul brut = Venituri totale – Cheltuieli totale;
F. Rezultatul net = Rezultatul brut – Impozitul pe profit .
În prtea final ă a contului de profit și pierdere se determin ă:
G. Rezultatul/ac țiune = Rezultatul brut (net)/Num ăr acțiuni.
Pornind de la veniturile din produc ția exercițiului, analiza cheltuielilor
prin funcții permite determinarea mai multor marje de rentabilitate:
1) Marja industrial ă = Producția exercițiului – Costul aprovizion ărilor;
2) Marja costurilor de produc ție = Marja industrial ă – Alte cheltuieli
de producție.
Aceste marje sunt caracteristice activit ății industriale a întreprinderii și
trebuie raportate la marja comercial ă specifică activității de comer ț. Ele pun în
evidență faptul că producția stocată și cea imobilizat ă nu reprezint ă decât venituri
calculate (transferuri de cheltuieli) și că numai producția vândut ă și vânzările de
mărfuri genereaz ă rezultat.
3) Marja costului de cump ărare = Cifra de afaceri – Costul de cump ărare;
din care:
4) Marja comercial ă = Vânzări de mărfuri – Costul de cump ărare a mărfurilor;
5) Marja costurilor variabile = Cifra de afaceri – Cheltuieli variabile.
Aceste marje se analizeaz ă numai la nivelul rezultatului curent,
elementele extaordinare nefiind dependente de vânz ări.
De exemplu, marjele de rentabilitat e calculate pe baza contului de profit
Analiză financiar ă aprofundat ă 82
și pierdere analizat sunt prezentate în Tabelul 17:
¾ Aplicația 19: Marjele de rentabilitate din contul de profi și pierdere
Tabelul 17
Nr. Marje de rentabilitate Exerci țiul financiar Abateri Indici
crt (milioane lei) Precedent Curent (± Δ) (%)
1. Rezultatul din exploatare (Rexp) + 103008 + 94608 – 8400 91,8
2. Rezultatul financiar (Rfin) – 52212 – 25319 + 26893 45,8
3. Rezultatul curent (Rcrt) 50796 69289 + 18493 136,4
4. Rezultatul extraordinar – – – –
5. Rezultatul brut (Rbr) 50796 69289 + 18493 136,4
6. Rezultatul net [Rnet = Rbr(1-i)] 40668 51384 + 10716 126,3
7. Num ărul de acțiuni (mii) 59200 295996 +236796 500,0
8. Rezultatul net pe ac țiune 0,687 0,174 – 0,513 25,3
Din datele Tabelului 17 se desprind urm ătoarele concluzii:
1. Rezultatul din exploatare s-a redus cu 8400 milioane lei (8,2 %), ca urmare a
decalajului nefavorabil între dinamica veniturilor și a cheltuielilor de exploatare:
IVexp < I Chexp (130,9 < 140,2).
2. Rezultatul financiar constituie o pierdere, care s-a redus în cursul exerci țiului
cu 26893 milioane lei (45 %) datorit ă creșterii veniturilor financiare cu 2544
milioane lei (82 %) și reducerii cheltuielilor aferen te cu 24349 milioane lei (44%).
3. Rezultatul curent a crescut cu 18493 milio ane lei (36,4%) datorit ă decalajului
indicilor de dinamic ă: IRexp > IRfin (91,8 > 45,8 %).
4. Inexisten ța rezultatului extraordinar antreneaz ă egalitatea rezultatului brut cu
rezultatul curent .
5. Rezultatul net contabil al exerci țiului a crescut cu 10716 milioane lei (26,3 %),
datorită creșterii mai rapide a rezultatului brut fa ță de cota procentual ă de impozit
(36,4 > 29,6 %).
6. Rezultatul net pe ac țiune s-a redus cu 0,513 mii lei (74,7%) ca urmare a
creșterii mai rapide a num ărului de ac țiuni (400 %) comparativ cu rezultatul net
contabil (26,3 %).
Analiză financiar ă aprofundat ă 83
2.5. Analiza rezultatului din exploatare
Rezultatul din exploatare este dominant în rezultatul brut al exerci țiului,
caracterizeaz ă în mărime absolut ă, rentabilitatea activit ății curente a întreprinderii
și este calculat cu ajutorul rela ției:
,R expVexpVexpChexpV expCh expV expR ⋅=⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
− =−= 1
în care:
R = 1 – I = rata de eficien ță a cheltuielilor de exploatare.
De exemplu, rezultatul din exploatare se prezint ă în Tabelul 18:
¾ Aplicația 20: Calculul rezultatului din exploatare
Tabelul 18
Nr. Venituri, cheltuieli și rezultate Exerci țiul financiar Abateri Indici
crt. (milioane lei) Precedent Curent (± Δ) (%)
1. Venituri din exploatare – total 535108 700425 + 165317 130,9
2. Cheltuieli de exploatare – total 432100 605817 + 173717 140,2
3. Rezultatul din exploatare (Rexp) 103008 94608 – 8400 91,8
4. I = exp exp/ VCh 0,808 0,865 + 0,057 107,2
5. R = 1 – I 0,192 0,135 – 0,057 69,9
6. Rexp = Vexp · R 103008 94608 – 8400 91,8
Pe baza datelorTabelului 18 se ob țin următoarele rezultate:
Modificarea rezultatului di n exploatare este diferen ța:
∆ = Vexp 1 · R 1 – Vexp 0 · R 0 = 94608 – 103008 = – 8400 mil. lei.
Factorii de influen ță sunt urm ătorii:
∆ = ∆Vexp + ∆R,
în care:
∆Vexp = R 1(Vexp 1 – Vexp 0) = 165317 · 0,192 = + 31741 mil. lei ;
∆R = (R 1 – R 0) Vexp 1 = (- 0,057) · 700425 = – 40141 mil. lei .
Prin însumare se verific ă egalitatea:
∆Vexp + ∆R = + 31741 – 40141 = – 8400 milioane lei = ∆.
În concluzie:
Analiză financiar ă aprofundat ă 84
1. Reducerea rezultatului din exploatare cu 8400 milioane lei (8,2 %) s-a realizat
în condițiile creșterii veniturilor din exploatare, datorit ă reducerii ratei de eficien ță
a cheltuielilor de exploa tare 0,057 lei (30,1 %).
2. Reducerea ratei de eficien ță (R) s-a datorat cre șterii cheltuielilor de exploatare
la 1 leu venituri aferente cu 0,057 lei (7,2 %), ceea ce echivaleaz ă cu creșterea
indicatorului Cheltuieli la 1000 lei venituri.
Sistemul factorial al indicatorului este urm ătorul:
∆Vexp = + 31741 mil. lei
Δ = – 8400 mil. lei
∆R = – 40141 mil. lei
Aprofundarea analizei rezultatului din exploatare (Nota explicativ ă 4,
OMFP 94/2001) implic ă abordarea structurii che ltuielilor de exploatare după
destinație și calculul rezultatului din exploatare conform rela ției:
Rexp = Rezultatul brut aferent cifrei de afaceri nete (R CA) – Cheltuieli de
desfacere (Chd) – Cheltuieli generale de administra ție (Chad ) + Alte
venituri din exploatare (Ave),
în care:
RCA = Cifra de afaceri net ă (CA) – Costul bunurilor vândute și al serviciilor
prestate (Cv), unde:
Cv = Cheltuielile activit ății de bază (Chab) + Cheltuielile activit ăților auxiliare
(Chaa) + Cheltuielile indirecte de produc ție (Chi).
De exemplu, rezultatul din exploatare detaliat dup ă destinație se prezint ă
în Tabelul 19, din care se desprind urm ătoarele concluzii:
Modificarea rezultatului di n exploatare este diferen ța:
Δ = Rexp 1 – Rexp 0 = 94608 – 103008 = – 8400 mil. lei;
Factorii de influen ță sunt urm ătorii:
Δ = ΔRCA + ΔChd + ΔChad + ΔAve,
în care:
ΔRCA = R CA1 – R CA0 = 301198 – 191001 = + 110197 mil. lei;
ΔChd = Chd 0 – Chd 1 = 10251 – 16373 = – 6122 mil. lei;
ΔChad = Chad 0 – Chad 1 = 82160 – 194821 = – 112161 mil. lei;
Analiză financiar ă aprofundat ă 85
ΔAve = Ave 1 – Ave 0 = 4604 – 4418 = + 186 mil. lei.
Prin însumare se verific ă egalitatea:
ΔRCA+ ΔChd +ΔChad +ΔAve = 110197 – 6122 -112661+186= + 8400 mil.lei = Δ.
¾ Aplicația 21: Analiza rezultatului din exploatare
Tabelul 19
Nr. Indicatorul Exerci țiul financiar Abateri Indici
crt. (milioane lei) Precedent Curent (± Δ) (%)
1. Cifra de afaceri net ă(CA) 535016 783518 + 248502 146,4
2. Cost bunuri vând. și serv.prest. (Cv) 344015 482320 + 138305 140,2
3. Cheltuielile activit. de baz ă (Chab) 239083 335202 + 96119 140,2
4. Cheltuielile activit. auxilia re (Chaa) 43364 60798 + 17434 140,2
5. Cheltuielile indirecte de prod.(Chi) 61568 86320 + 24752 140,2
6. Rezultat brut aferent CA nete (1-2) 191001 301198 + 110197 157,7
7. Cheltuielile de desfac ere (Chd) 10251 16373 + 6122 159,7
8. Cheltuieli grale de administr.(Chad) 82160 194821 +112661 137,1
9. Alte venituri din e xploatare (Ave) 4418 4604 + 186 104, 2
10. Rezultatul din exploatare (6-7-8+9) 103008 94608 – 8400 91,8
Pe treapta a doua de diviziune:
Δ RCA = ΔCA + ΔCv,
în care:
ΔCA = CA 1 – CA 0 = 783518 – 535016 = + 248502 mil. lei;
ΔCv = Cv 0 – Cv 1 = 344015 – 482320 = – 138305 mil. lei.
Prin însumare se verific ă egalitatea:
ΔCA + ΔCv = 248502 – 138305 = + 110197 milioane lei = ΔRCA.
În concluzie:
1. Creșterea rezultatului brut aferent cifr ei de afaceri nete s-a datorat cre șterii mai
rapide a cifrei de afaceri fa ță de costul bunurilor vândute (146,4 > 140,2 %).
2. Creșterea costurilor bunurilor vândute a fost consecin ța creșterii tuturor
componentelor, atât ale activit ății de bază cât și a celei auxiliare.
3. Reducerea rezultatului din exploatare cu 8400 milioane lei a fost consecin ța
creșterii mai rapide a sumei cheltuielilor de desfacere și de administra ție
Analiză financiar ă aprofundat ă 86
comparativ cu suma rezultatului brut aferent cifrei de afaceri și altor venituri din
exploatare ⎟
⎠⎞⎜
⎝⎛
++=〉=++
4418 1910014604 3011985156522882160 10251194821 16373, , .
2.6. Analiza rezultatului afer ent cifrei de afaceri
Dup ă provenien ță, rezultatul aferent cifrei de afaceri (R CA) cuprinde
beneficiul din produc ția vândută (B) și din vânz ările de mărfuri (Bmf):
RCA = B + Bmf.
2.6.1. Analiza beneficiului aferent produc ției vândute
Beneficiul (B) aferent produc ției vândute se determin ă ca diferen ță între
valoarea produc ției vândute în pre ț și valoarea produc ției vândute în cost:
B = ∑q(S) · p – ∑q(S) · c,
în care:
q = Volumul fizic al produselor vândute;
S = Structura sortimental ă a producției vândute;
p = Prețul mediu de vânzare al produselor;
c = Costul complet unitar al produselor.
Efectu ăm analiza factorial ă a beneficiului aferent producției vândute pe
baza datelor Tabelului 20:
¾ Aplicația 22: Analiza beneficiului aferent produc ției vândute
Tabelul 20
Produse
convenționaleValoarea vânz ărilor la pre ț
(milioane lei) Valoarea vânz ărilor la cost
(milioane lei)
q 0 . p 0 q 1 . p 1 q 1 . p 0 q 0 . c0 q 1 . c1 q 1 . c0
A – to 212221 326501 320280 186990 318240 281520
B – buc. 185692 287632 253800 156826 265080 214320
C – buc. 132638 163251 157464 117936 147744 139968
Total 530551 777384 731544 461752 731064 635808
Din datele Tabelului 20 rezult ă următoarele:
Analiză financiar ă aprofundat ă 87
() () ∑∑ =−=⋅ −⋅ = lei;mil. 68799 461752 530551 0 0 0 0 0 0 0 cSq pSq B
() () ∑∑ =−=⋅ −⋅= lei;mil. 46320 731064 777384 1 11 1 11 1 cSq pSq B
Modificarea beneficiului este diferen ța:
∆ = B 1 – B 0 = 46320 – 68799 = – 22479 mil. lei.
Factorii de influen ță sunt urm ătorii:
∆ = ∆q + ∆S + ∆c + ∆p,
în care:
() () []
leimil. 26064 68799 94863 68799530551731544687990 0 0 0 0 0 0 1 0 0 1
+=−=−⋅==−′=−=−⋅ −⋅ =Δ ⋅ ∑∑ B B B IqB B cSq p Sq q
() () [] ( ) mil. 873 98463 635808 731544 0 0 1 1 0 1 1 +=− − =′−⋅ −⋅ =Δ∑∑ B cSq p Sq S
() () [] ( ) .mil 95256 95736 731064 731544 0 1 1 1 0 1 1 −=− − =′′−⋅ −⋅ =Δ∑∑ B cSq p Sq c
45840 480 46320 1 1 +=−=′−=Δ B Bp mil. lei.
Prin însumare se verific ă egalitatea:
Δ= −=+−+=Δ+Δ+Δ+Δ leimil p c S q. 22479 45840 95256 873 26064 .
Sistemul factorial al indicatorului este urm ătorul:
Δq = + 26064 mil. lei
Δ S = + 873 mil. lei
Δ = – 22479 mil. lei
Δc = – 95256 mil. lei
Δp = + 45840 mil. lei
În concluzie:
1. Reducerea beneficiul ui din vânzarea produc ției cu 22479 milioane lei (32,6 %)
a fost exclusiv consecin ța creșterii costului unitar al produselor, care a diminuat
beneficiul cu 95256 milioane lei (-138,4 %).
2. Beneficiul a evoluat echipropor țional cu gradul de realizare a vânz ărilor, a căror
creștere cu 37,9 % a condus la majorarea beneficiului cu 26064 milioane lei.
3. Modificarea structurii so rtimentale a determinat cre șterea beneficiului cu 873
milioane lei (1,27 %) prin cre șterea ponderii produselor cu ratele de rentabilitate
Analiză financiar ă aprofundat ă 88
superioare ratei medii a rentabilit ății producției.
4. Creșterea prețului mediu a majorat beneficiul cu 45840 milioane lei (66,63 %),
ceea ce poate fi consecin ța îmbunătățirii structurii produc ției pe clase de calitate
și/sau a cre șterii prețurilor pe clase. În primul caz, aceast ă creștere reflect ă efortul
propriu în ridicarea performan ței întreprinderii.
2.6.2. Analiza beneficiului aferent vânz ărilor de m ărfuri
Beneficiul aferent vânz ărilor de m ărfuri caracterizez ă performan ța
activității comerciale și se calculeaz ă cu ajutorul rela ției:
()NARcircCh Mc Bmf −⋅=−=100.
în care:
Mc = Marja comercial ă;
Ch circ = Cheltuieli de circula ție;
R = Volumul desfacerilor de m ărfuri;
A = Cota medie procentual ă de adaos comercial;
N= Nivelul mediu relativ al cheltuielilor de circula ție.
Datele necesare analizei se extrag di n Tabloul soldurilor intermediare de
gestiune (Cascada SIG) elaborat pe baza contului de profit și pierdere și alte date
din contabilitatea de gestiune (Tabelul 21):
¾ Aplicația 23: Analiza beneficiului aferent vânz ărilor de m ărfuri
Tabelul 21
Nr. Indicatori Exerci țiul financiar Abateri Indici
crt. (milioane lei) Precedent Curent (± Δ) (%)
1. Desfaceri de m ărfuri (R) 1024 2376 + 1352 232,0
2. Cota medie de adaos ( A) (%) 30,0 33,0 + 3,0 110,0
3. Marja comercial ă (Mc) (1*2) 307 784 + 477 155,0
4. Nivel relativ chelt. de circ ( N) (%) 23,55 25,62 + 2,07 108,8
5. Cheltuieli de circula ție (1*6) 242 609 + 367 251,0
6. Beneficiul aferent m ărfurilor(5 -7) 65 175 + 110 269,2
Analiză financiar ă aprofundat ă 89
Pe baza datelor Tabelului 21 se ob țin următoarele rezultate:
() () 65 5523 301001024
1000 00
0 =−⋅=−⋅= , N ARBmf mil. lei;
() () 175 6225 331002376
1001 11
1 =−⋅=−⋅= , N ARBmf mil. lei.
Modificarea beneficiului este diferen ța:
∆ = Bmf 1 – Bmf 0 = 175 – 65 = + 110 mil. lei.
Factorii de influen ță sunt urm ătorii:
∆ = ∆R + ∆A + ∆N,
în care:
() () 87 5523 301001352
1000 00 1+=−⋅=−⋅−=Δ , N AR RR mil. lei;
() () 72 30331002376
1000 11+=−⋅=−⋅=Δ A ARA mil. lei;
() () 49 6225 55231002376
1001 01−=−⋅=−⋅=Δ , , N NRN mil. lei.
În concluzie:
1. Creșterea beneficiului aferent vânz ărilor de m ărfuri cu 110 milioane lei
(169,2%) a fost consecin ța creșterii volumului desfaceril or cu 2352 milioane lei
(132 %), care a majorat beneficiul cu 87 milioane lei (133,8 %) și a creșterii cotei
medii de adaos cu 3%, care l-a majorat cu 72 milioane lei (110,8 %).
2. Creșterea nivelului mediu al cheltuielilor de circula ție cu 2,07 procente (8,8 %)
a diminuat beneficiul cu 49 milioane lei (75,4 %).
Sistemul factorial al indicatorului este urm ătorul:
ΔR = + 87 mil. lei
Δ = + 110 mil. lei ΔA = + 72 mil. lei
ΔN = – 49 mil. lei
Analiză financiar ă aprofundat ă 90
2.7. Analiza ratelor de rentabilitate
Rata rentabilit ății caracterizeaz ă gradul de rentabilitat e, singurul care
diferențiază întreprinderi cu acela și beneficiu dar cu rentabilit ăți diferite, ca
urmare a unor costuri diferite. Numai ra portând beneficiul la costuri se poate
stabili gradul de rentabilitate al fiec ărei întreprinderi și eficiența activității
desfășurate.
Inclus ă în bateria indicatorilor de eficien ță, rata rentabilit ății se determin ă
pe baza datelor din contul de rezultat, sau din bilan ț, prin raportarea unui rezultat
(excedentul brut al exploat ării, rezultatul din expl oatare, rezultatul exerci țiului) la
un indicator de efort (costuri, cifr ă de afaceri, capital investit, capital propriu).
Calculate în mai multe variante în funcție de factorii raportului efect-
efort, ratele de rentabil itate servesc la efectuarea comparațiilor în timp, spa țiu sau
cu valori standard acceptate sau el aborate de organisme de specialitate și pot fi.
1) Rata rentabilit ății resurselor consumate: 100⋅ =CosturiBeneficiuRc (%);
2) Rata rentabilit ății veniturilor: 100⋅ =afaceride CifraBeneficiuRv (%);
Rata rentabilit ății resurselor consumate (Rc) compar ă beneficiul (efectul)
cu efortul propriu reflectat în costuri, iar rata rentabilit ății veniturilor (Rv), care
compară beneficiul cu un factor parțial dependent de efortul propriu (CA), d ă
expresie politicii comerciale a întreprinderii, indicând profitabilitatea acesteia.
3) Rata marjei brute: 100⋅ =afaceride Cifraloatare de brut ExcedentRMBEexp(%);
Execedentul brut de exploatare, r ezultat independent de politica de
finanțare și reglement ările fiscale, permite o mai bun ă măsurare a performan țelor
industriale și comerciale ale întreprinderii.
4) Rata rentabilit ății comerciale pure: 100comercial ă Marja Rrc ⋅ =mărfuri de Vânzări(%).
Marja comercial ă este primul indicator de performan ță în activitatea de
vânzare a m ărfurilor în comer ț.
Analiză financiar ă aprofundat ă 91
2.7.1. Analiza ratei rentabilit ății resurselor consumate
Rata rentabilit ății resurselor consumate caracterizeaz ă gradul de eficiență
al consumului de factori de produc ție și se determin ă prin raportarea beneficiului
aferent cifrei de afaceri la costurile acesteia. În func ție de componen ța cifrei de
afaceri, analiza vizeaz ă atât factorii specifici rentabilit ății producției vândute cât și
cei specifici vânz ărilor de m ărfuri (din activitatea comercial ă).
2.7.1.1. Analiza ratei rentabilit ății produc ției vândute
Rata rentabilit ății producției vândute poate fi calculat ă în două moduri:
1). Pe total producție: ()()
()100 100 ⋅⋅⋅−⋅=⋅=∑∑∑
cSqcSq pSq
CtBRc (%);
2). Prin calculul pe produs : 100100
100∑∑⋅−⋅
=⋅=ccpSrSRcc (%).
în care:
S = Structura sortimental ă a vânzărilor;
rc = Rata rentabilit ății produselor;
=pPrețul mediu unitar al produselor;
c = Costul unitar al produselor.
De exemplu, folosind datele din Tabelul 21 se constat ă următoarele:
¾ Aplicația 24: Analiza ratei rentabilit ății pe total produc ție vândut ă
%,CtBRc 914 10046175268799100
00
0 =⋅ =⋅= ;
%,CtBRc 36 10073106446320100
11
1 =⋅=⋅= .
Modificarea ratei rentabilit ății este diferen ța:
Δ = Rc 1 – Rc 0 = 6,3 – 14,9 = – 8,6 %.
Factorii de influen ță sunt urm ătorii:
Δ = ΔCt + ΔB,
Analiză financiar ă aprofundat ă 92
în care:
=−⋅ =−⋅=Δ 914 10073106468799100 0
10, RcCtBCt – 5,5 %;
%, , , cR RcB 13 4936 0 1 −=−=′=Δ − .
Prin însumare se verific ă egalitatea:
ΔCt + ΔB = – 5,5 – 3,1 = – 8,6 % = Δ.
În concluzie:
1. Reducerea ratei rentabilit ății aferente produc ției vândute cu 9,4 % a fost
consecința reducerii beneficiului cu 22479 milioan e lei, care a diminuat-o cu 3,1%
și a creșterii costurilor aferente cu 269312 milio ane lei, care au redus-o cu 5,5 %.
2. Detalierea pe o treapt ă superioar ă a factorilor conduce la urm ătoarele influen țe:
p c SΔ+Δ+Δ=Δ ,
în care:
() ()
()%, , 10914 100635808635808 731544100 0
0 1 10 1 1 0 1 1=−⋅−=−⋅⋅⋅−⋅=Δ∑∑∑RccSqcSq pSqS
() ()
()%,914 15 100731044731064 731544100 0
1 1 11 1 1 0 1 1−=−⋅−=′−⋅⋅⋅−⋅=Δ∑∑∑cRcSqcSq pSqc
%, , , 26 1036 1 1 +=−=′−=Δ cR Rcp .
Prin însumare se verific ă egalitatea:
=+−=Δ+Δ+Δ 2691410, , , p c S – 8,6 % = Δ.
Sistemul factorial al indicatorului este urm ătorul:
ΔS = + 0,1 %
Δ = – 8,6 % Δc = – 14,9 %
Δp = + 6,2 %
În concluzie:
1. Reducerea ratei rentabilit ății produc ției vândute a fost exclusiv consecin ța
creșterii costului unitar al produc ției.
2. Creșterea prețului mediu a majorat rata rentabilit ății, fie ca efect al ridic ării
calității produselor, fie datorit ă creșterii prețului pe clase de calitate.
3. Modificarea structurii produc ției a influen țat în mic ă măsură creșterea ratei
Analiză financiar ă aprofundat ă 93
rentabilității produc ției, ceea ce poate fi pus în leg ătură cu evolu ția structurii
sortimentale a produc ției vândute și evidențiat prin metoda de calcul pe produs .
De exemplu, rata rentabilit ății medii a produc ției și rata rentabilit ății
produselor se prezint ă în Tabelul 22:
¾ Aplicația 25: Analiza ratei rentabilit ății pe produs
Tabelul 22
Produse
convențio- Structura
vânzărilor % Prețul unitar
(mii lei/to) Costul unitar
(mii lei/to) Rata rentabilit ății
produselor (rc)- %
nale S 0 S 1 p 0 p 1 c 0 c 1 rc 0 rc 1 r΄c1
A – to 40 42 785 800 690 780 13,6 2,5 0,7
B – buc. 35 37 45 51 38 47 18,3 8,4 – 4,2
C – buc. 25 21 81 84 72 76 12,3 10,5 6,6
Total 100 100 236 373 x x 14,90 6,30 0,1
Pe baza datelor Tabelului 22 se ob țin următoarele rezultate:
91410031225 31835 61340
1000 0
0 ,), (), (), (=⋅+⋅+⋅=⋅=∑ rcSRc %;
3610051021 4837 5242
1001 1
1 ,), (), (), (=⋅+⋅+⋅=⋅=∑ rcSRc %.
Modificarea ratei rentabilit ății este diferen ța:
Δ = Rc 1 – Rc 0 = 6,3 – 14,9 = – 8,6 %.
Factorii de influen ță sunt urm ătorii:
Δ = ΔS + Δrc,
în care:
10 91410051221 41837 71342
10000 1, ,), (), (), (RcrcSS +=−⋅+⋅+⋅=−⋅=Δ∑ %;
78 1536 0 1 , ,−=−=′−=Δ cR Rc rc %.
Prin însumare se verific ă egalitatea:
ΔS + Δrc = 0,1 – 8,7 = – 8,6 % = Δ.
În concluzie, cre șterea ratei medii a rentabilit ății a fost rezultatul cre șterii
ponderii produsului B cu ra ta (18,3 %) superioar ă ratei medii (14,9 %).
Analiză financiar ă aprofundat ă 94
b) Pe treapta a doua: p c rcΔ+Δ=Δ ,
în care:
%,), (), (), (914 151006621 2437 7042
100100
011 0
1
−=−⋅+⋅−⋅=′−⋅−⋅
=Δ∑
cRccpS
c
26 1036 1 1 , , ,+=−=′−=Δ cR Rcp %.
Prin însumare se verific ă egalitatea:
rc %, , , p c Δ=−=+−=Δ+Δ 78 26914 .
Sistemul factorial al indicatorului este urm ătorul:
ΔS = + 0,1 %
Δ = – 8,6 % Δc = – 14,9 %
Δrc = – 8,7 %
Δp = + 6,2 %
În concluzie:
1. Reducerea ratei medii a rentabilit ății produc ției cu 8,6 procente a fost
consecința scăderii ratelor de rentabilitate a produselor (rc), care s-a datorat în
exclusivitate cre șterii costului unitar al acestora.
2. Modificarea structurii sortimentale a produc ției vândute și creșterea prețului
mediu al produselor au majorat rata medie a rentabilit ății producției.
2.7.1.2. Analiza ratei rentabilit ății activității comerciale
Rata rentabilit ății activității comerciale vizeaz ă eficiența vânzărilor de
mărfuri și se bazeaz ă pe următorul model de calcul:
()NARNAR
RBRrc −=⋅−=⋅= 100 100 (%),
în care:
R = Desfacerile (rulajul) de m ărfuri;
A = Cota procentual ă medie de adaos comercial;
N = Nivelul mediu relativ al cheltuielilor de circula ție.
Analiză financiar ă aprofundat ă 95
De exemplu, folosind datele Tabelului 21 se ob țin următoarele rezultate
privind rata rentabilit ății comerciale pure:
¾ Aplicația 26: Analiza ratei rentabilit ății comerciale
456 5523 30 0 0 0 , ,=−=−= N A Rrc %
387 6225 33 1 1 1 , ,=−=−= N A Rrc %.
Modificarea ratei rentabilit ății este diferen ța:
Δ = Rrc 1 – Rrc 0 = 7,38 – 6,45 = + 0,93 %.
Factorii de influen ță sunt urm ătorii:
N AΔ+Δ=Δ ,
în care:
3 3033 0 1 +=−=−=Δ A AA %;
072 6225 5523 1 0 , , , −=−=−=Δ N N N %.
Prin însumare se verific ă egalitatea:
Δ= +=−+=Δ+Δ %, , N A9 3 0 0723
Sistemul factorial al indicatorului este urm ătorul:
AΔ = + 3 %
Δ = + 0,93 %
ΔN = – 2,07 %
În concluzie:
1. Creșterea ratei rentabilit ății comerciale cu 0,93 % a fost consecin ța creșterii
cotei medii adaosului comercial cu 3 %, în condi țiile creșterii nivelului mediu al
cheltuielilor de circula ție cu numai 2,07 %.
2. Cota medie de adaos ( A) și nivelul mediu ( N) al cheltuielilor de circula ție
depind în final de stru ctura desfacerilor (S) și cotele de adaos (A) și, respectiv, de
nivelul cheltuielilor pe grupe de m ărfuri (N):
100∑⋅=ASA ; 100∑⋅=NSN .
Analiză financiar ă aprofundat ă 96
2.8. Pragul de rentabilitate și evaluarea riscurilor
Indiferent de obiectivele vizate de utilizatorii diagnosticului financiar,
există o bază comună a relației rentabilitate – risc, în sensul c ă rentabilitatea este
un indicator de performan ță al întreprinderii, indiferent de natura acesteia.
Rentabilitatea este privit ă și determinat ă în mod diferit în func ție de
participan ții la viața întreprinderii: gestionari, ac ționari, bancheri, salaria ți.
Orice activitate implic ă un consum de capital care este supus unor riscuri
ce însoțesc rentabilitatea. Când creeaz ă sau dezvolt ă o întreprindere aducându-i
capitaluri, proprietarii s ăi anticipeaz ă un anumit nivel de rentabilitate previzional ă
pentru un anumit nivel de act ivitate dat. În cazul varia ției acestui nivel,
rentabilitatea financiar ă va suferi modific ări care vor exprima riscul capitalului .
Un capital investit va fi cu atât mai riscat cu cât sensibilitatea ratei
rentabilității la modificarea volumului de activitate este mai mare, dup ă cum și
rentabilitatea așteptată este cu atât mai mare, cu cât riscul asumat este mai mare.
Analiza financiar ă vizează atât rentabilitatea în ansamblu, prin studiul
performan țelor exploatării înscrise în contul de rezultat, cât și impactul resurselor
de finanțare utilizate în raport cu mijloacele folosite.
Rentabilitatea exploat ării, însoțită de riscul de exploatare condiționează
nivelul celorlalte rentabilit ăți și riscurile aferente: financiar, total, de faliment.
Riscul economic este legat de structurarea co sturilor de exploatare în fxe
și variabile, numite cheltuieli de structur ă și cheltuieli opera ționale și depinde în
mod direct de ponderea mai mare sau mai mic ă a cheltuielilor fixe în totalul
cheltuielilor, fiind legat de gradul de tehnicitate și de automatizare a procesului de
producție.Acest risc este mai ridicat în cazul unei întreprinderi dotate cu utilaje
performante, noi, unde amortisme ntele sunt relativ crescute și mai redus la
întreprinderi cu grad de tehnologi zare redus sau utilaj învechit.
Riscul financiar decurge din prezen ța cheltuielilor financiare în structura
contului de profit și pierdere și în bilanț, cheltuieli care remunereaz ă capitalurile
împrumutate (dobânzile la credite).
No țiunea de risc nu are semnifica ție decât atunci când se prezint ă viitorul
și se încearc ă estimarea fluctuațiilor ratei rentabilit ății în elaborarea de previziuni.
Analiză financiar ă aprofundat ă 97
2.8.1. Analiza cost – volum – profit
Pentru estimarea riscului de exploatare și a riscului financiar , practica
afacerilor utilizeaz ă un instrument de analiz ă cunoscut sub denumirea de: pragul
de rentabilitate (Analyse Coût –volume-profit),( Breakeven Point Analysis ), o
metodă de analiz ă previzional ă care permite stabilirea condi țiilor necesare
realizării echilibrului microeconomic , cu sau fără profit (punctul mort).
Este o metod ă grafică de reprezentare a elem entelor care prin diferen ță
dau beneficiul : pe abscis ă se reprezint ă volumul produc ției vândute (q), iar pe
ordonată, cifra de afaceri (CA) , costurile totale (C T), fixe (Cf) și variabile (Cv).
Metoda este aplicabil ă în cazul produc ției omogene sau pe produs, după
repartizarea cheltuielilor și pleacă de la ipoteza liniarității costurilor și cifrei de
afaceri (Figura 1).
Realizarea echilibrului la punctul mort (B = 0) presupune egalitatea:
B = CA – C T = q · p – (Cf + q · v) = q(p – v) – Cf,
Rela ția poate fi restrâns ă sub forma: B + Cf = Mcv,
în care:
q = Volumul fizic al vânz ărilor; CT
C A CA
CT
B0
(+)
CV
CA critică
E
(-)
O’Cf
O qcritic qB0
q
Fig. 1: Pragul de rentabilitate în condi ții de liniaritate
Analiză financiar ă aprofundat ă 98
p = Prețul de vânzare;
v = Cheltuieli variabile pe unitate de produs;
p – v = mcv = Marja unitar ă a costurilor variabile;
q (p – v) = Mcv = Marja total ă a costurilor variabile;
Cf = Costurile fixe.
Pragul de rentabilitate reprezint ă volumul de activitate (volumul fizic al
vânzărilor – volumul critic) la care veniturile (cifra de afaceri) echilibreaz ă
cheltuielile, rezultatul fiind egal cu zero (B = 0 – punctul mort ).
Grafic, punctul E de intersec ție a dreptei veniturilor (CA) cu dreapta
costurilor (Ct) are aceeași ordonată, ceea ce, analitic, înseamn ă egalitatea:
CA = Cf + Cv = Cf + q · v,
sau factorial:
q critic · p = Cf + q critic ·v.
Începând de la acest punct, întrep rinderea, având acoperit ansamblul
cheltuielilor fixe și variabile, intr ă în zona de beneficii.
Diagrama pragului de rentabilitate sau diagrama punctului mort este
utilizată în cadrul analizei în ma i multe scopuri, cum ar fi:
1) Stabilirea condi țiilor necesare în vederea recuperării cheltuielilor din venituri
fără realizarea de profit, pent ru atingerea punctului mort (B = 0), se înregistreaz ă
egalitatea: q critic (p – v) = Cf, de unde rezult ă:
a) Volumul critic al vânz ărilor:mcvCf
vpCfqcritic =−= (unități);
b) Cifra de afaceri critic ă: pvCfp q CA critic critică/−=⋅=1 (lei).
Graficul din Figura 4 arat ă că punctul E, situat la intersec ția dreptei
veniturtilor cu dreapta cheltuielilor, numit punct mort, delimiteaz ă două zone:
a) zona pierderilor , unde cheltuielile dep ășesc cifra de afacer i (O'E > OE), ca
urmare a faptului c ă vânzările sunt mai mici decât volumul critic (q v < q critic);
b) zona beneficiilor , unde cifra de afaceri dep ășește cheltuielile (ECA > ECT) ca
urmare a vânz ărilor care dep ășesc volumul critic (q v > q critic).
2) Determinarea condi țiilor necesare în vederea realiz ării unui beneficiu (B0),
Analiză financiar ă aprofundat ă 99
când din ecua ția de echilibru: CA = Cf + Cv + B0, rezultă:
a) Volumul vânz ărilor: vpB CfqB−+=0
0 (unități);
b) Cifra de afaceri:pvB Cfp q CA B B/−+=⋅=′
10
00 (lei);
3) Determinarea m arjei de securitate (Ms), care s ă asigure desf ășurarea unei
activități în condi ții de siguran ță:
Ms = q v – q critic (unități); sau Ms = CA – CA critică (lei);
4) Determinarea intervalului de siguran ță (Is) oferit de vânz ările efectuate:
100 100 ⋅−= ⋅−=
criticăcritică
criticcritic v
CACA CAIs: respectiv,qqqIs (%).
5) Calculul indicelui de rentabilitate care m ăsoară marja de securitate în procente
din cifra de afaceri, sau sporul de eficien ță (Se):
100⋅−=
vcritic v
qqqSe , respectiv: 100⋅−=CACA CASecritică(%).
Pentru evitarea riscul ui de exploatare, a c ărui valoare definit ă prin
coeficientul levierului de exploatare este maxim ă în zona punctului mort, se
consideră necesară o marjă de securitate de 10 – 20 % peste cifra de afaceri critic ă.
Exemplific ăm modul de analiz ă a pragului de rentabilitate pentru un
produs A pe baza datelor Tabelului 23, din care se desprind urm ătoarele concluzii
privind condi țiile de echilibru microeconomic și securitate:
1. Volumul de activitate s-a situat peste pragul de rentabilitate, volumul fizic al
vânzărilor și cifra de afaceri, superioare valori lor critice, au asigurat marje de
securitate, intervale de siguran ță și sporuri de eficien ță pozitive.
2. În exerci țiul financiar curent, performan țele au cunoscut dinamici nefavorabile
comparativ cu exerci țiul precedent, care reflect ă o degradare a rentabilit ății,
confirmat ă de creșterea mai rapid ă a cheltuielilor fixe (78 %) comparativ cu
creșterea cifrei de afaceri (53,8 %), ceea ce a majora t valorile pragului de
rentabilitate (volumul și cifra de afaceri critice).
Analiză financiar ă aprofundat ă 100
¾ Aplicația 27: Pragul de rentabilitate al produsului A
Tabelul 23
Nr Indicatori Exerci țiul financiar Abateri Indici
crt. Precedent Curent (± Δ) (%)
1. Volum vânz ări (q v) – tone 271 408 +137 150,5
2. Preț unitar (p) – mii lei/t 785 800 + 15 102,0
3. Cifra de afaceri (CA) – milioane lei 212221 326501 +114280 153,8
4. Cheltuieli fixe (Cf) – mil.lei 121544 216403 + 94859 178,0
5. Cheltuieli variabile (Cv) – milioane lei 65446 101837 + 36391 155,6
6. Cheltuieli variabile unitare(v) – mii lei/t 242 250 + 8 103,3
7. Volum critic (q critic) – to 224 394 + 170 176,0
8. CAcritic ă – milioane lei 175840 315200 + 139360 179,2
9. Marja de securitate (Ms) – to + 47 + 14 – 33 29,8
10. Marja de securitate (Ms) – mil. lei + 36381 + 11301 – 25080 31,0
11. Intervalul de siguran ță (Is) – % 20,70 3,60 – 17,1 17,32
12. Sporul de eficien ță (Se) – % 17,11 3,46 – 13,65 20,2
Pragul de rentabilitate și condițiile de echilibru microeconomic cap ătă
expresii u șor diferite în activitatea întreprinderilor comerciale față de
întreprinderile industriale, ca urmare a specificului și factorilor care determin ă
indicatorii de performan ță în acest sector.
Analiza pragului de rentabilitate în activitatea comercial ă pe baza
diagramei punctului mort prezint ă factori specifici, be neficiul fiind diferen ța:
⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛⋅+−⋅=−=100 100vNRCfARChcirc CAB .
La punctul mort (B = 0), eg alitatea CA = Chcirc, corespunz ătoare
punctului de echilibru (E), conduce la urm ătoarea ecua ție de echilibru:
CfNARv
critic =⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛−
100,
de unde rezult ă desfacerile critice și cifra de afaceri critic ă:
a) 100⋅−=
vcriticNACfR (lei);
Analiză financiar ă aprofundat ă 101
b) AvNCfA R CA critic critică/−=⋅=1 (lei), unde:
vN = Nivelul relativ mediu al cheltuielilor variabile
A = Cota procentual ă medie de adaos comercial.
Analiza cost-volum-profit și utilizarea ei în stabilirea echilibrului pe baza
pragului de rentabilitate prezintă limite din următoarele considerente:
1) Presupune fie o cerere nelimitat ă la un pre ț fix, fie o pia ță concuren țială
perfectă care justific ă liniaritatea cifrei de afaceri, precum și randamente
factoriale constante care conduc la costuri variabile liniare ;
2) În condi țiile pieței concuren țiale imperfecte și randamentelor factoriale
variabile , cifra de afaceri și cheltuielile sunt neliniare (Figura 2).
3) Nu poate fi extins ă la nivelul unei produc ții neomogene, ci vizeaz ă fie produc ții
omogene, fie individualizar e la nivelul produselor;
4) Orizontul de timp este pe termen scurt, când nu au loc modificări structurale ale
producției.
C T
CA CT
B max (+) E 2 (-)
C v
CA crit E1
(-) CA
O’ C f
O q critic 1 q optim q critic 2 q
Figura 2: Pra gul de rentabilitate în condi ții de neliniaritate
Analiză financiar ă aprofundat ă 102
În realitate (Fig.2), atât cifra de afaceri cât și cheltuielile variabile
evoluează neliniar, ceea ce schimb ă condițiile de echilibru: intersec ția curbelor ce
le reprezint ă în două puncte (E 1, E2) atestă două praguri de rentabilitate (q critic 1 ,
qcritic 2), care delimiteaz ă zona optimă de creștere a volumului produc ției.
Cu toate aceste limite, analiza punctului mort este folosit ă în gestiunea
întreprinderii deoarece ofer ă unele informa ții utile în urm ătoarele direc ții:
1) Oferă o indicație asupra nivelului minimal de activitate pentru ca întreprinderea
să realizeze beneficii.
2) Este un instrument de ajutor deciziei în privin ța alegerii investi ției într-un nou
produs, investi ției de extindere sau de modernizare.
3) Permite anticiparea profiturilo r în diferite ipoteze de lucru.
4) Explică diferențele între previziuni și realizări, indicând în ce m ăsură o scădere
a beneficiilor este datorat ă unei scăderi a vânz ărilor, unei cre șteri a costurilor fixe
sau costurilor variabile. 5) Permite aprecierea gradului de risc economic și financiar al activit ății.
6) Permite estimarea condi țiilor de maxim al beneficiului prin anularea derivatei:
a)
()[] 0=−−== CfvpqdqdBdqdB
M , de unde rezult ă: p = v , respectiv mcv = 0.
b) () 0=−=−= M M M C CA Ct CAdqdB , de unde rezult ă: CA M = C M.
Egalitatea cap ătă expresii care permit determinarea pre țului optim în
funcție de tipul cererii și de variația cifrei de afaceri:
a) La o cerere perfect ă (pură) și la o cifră de afaceri liniară:
CA M = dCA/dp = d(qp)/dp = p , de unde rezult ă:
poptim = C M
b) La o cerere imperfect ă (monopol) și o cifră de afaceri parabolic ă:
() ( ) qEp p dp qpd CA M / / +⋅= = 1 , de unde rezult ă:
qEpCpM
optim/+=1.
în care:
Ep/q = Elasticitatea pre ț-cerere.
Analiză financiar ă aprofundat ă 103
2.8.2. Modalit ăți de evaluare a riscurilor
Cea mai important ă utilizare analizei cost -volum-profit decurge din
relația pragului de rentabilitate cu riscurile ce însoțesc activitatea curent ă: riscul
de exploatare (economic), riscul financiar (de îndatorare), riscul total sau global
(economic-financiar).
2.8.2.1. Evaluarea riscului de exploatare
Riscul de exploatare (e conomic) decurge din fluctua țiile rezultatului
exploatării în func ție de poziția față de pragul de rentab ilitate (punctul mort) și de
structura costurilor de expl oatare (în fixe și variabile).
a) O prim ă modalitate de apreciere a riscului de exploatare are la baz ă marja de
securitate și intervalul de siguran ță, care reflect ă poziția cifrei de afaceri fa ță de
pragul de rentabilitat e. Studii statistice arat ă că un interval de siguran ță de până la
10 % arat ă o situație instabil ă, unul de 20 % caracterizeaz ă situația relativ stabil ă,
iar peste 20 % arat ă o situație confortabil ă în raport cu pragul de rentabilitate.
Intervalul de siguran ță, denumit și indicator de pozi ție (flexibilitate)
exprimă capacitatea întreprinderii de a- și modifica produc ția și de a se adapta la
cerințele pieții. Cu cât valoarea lui este mai mare , cu atât flexibilitatea
întreprinderii este mai ridicat ă și, prin urmare, riscul economic este mai redus .
b) Aprecierea și evaluarea riscului economic se poate realiza pe baza
coeficientului levierului de exploata re (CLE) sau gradul de echilibrare a
funcționării întreprinderii – Degree Operating Leverage (DOL).
Acest coeficient exprim ă sensibilitatea (elasticitatea) rezultatului din
exploatare la varia țiile vânzărilor, care m ăsoară creșterea procentual ă a acestui
rezultat, ca r ăspuns la cre șterea cu un procent a vânzărilor (volumul fizic, cifra de
afaceri):
()() CAq CAqR RCLE/exp exp/
ΔΔ= , care poate fi calculat în dou ă variante:
1)
() ()100100
−−=ΔΔ=
CAqR
II
CArqrRCLEexp exp;
Analiză financiar ă aprofundat ă 104
2) ()
()CACA
q Rq RCLE/exp/expΔΔ=()()CAqxp
CAdqxp dR e/Re= .
Dac ă analiza punctului mort indic ă grafic efectele unei schimb ări a
vânzărilor asupra profitului, coeficient ul levierului de exploatare m ăsoară algebric
mărimea acestei schimb ări și exprimă direct gradul de risc economic (exploatare).
Având în vedere c ă rezultatul din exploatare provine în cea mai mare
parte din vânzarea produc ției , factorial , CLE este egal cu raportul:
()[]
()()
() xpeRMcv
Cfvpqvpq
Cfvpqq
dqCfvpqdE CLE q R =−−−=−−×−−== exp/ ,
în care:
Mcv = CA – Cv = Rexp + Cf = Marja costurilor variabile.
Rela ția arată că, pentru un nivel dat al produc ției, CLE și implicit riscul
de exploatare, este cu atât mai mare, cu cât cheltuielile fixe sunt mai mari:
CLE = expexp
exp RCf R
RMcv +=
Pe plan financiar, rezult ă că, dacă o întreprindere are un coeficient al
levierului de exploatare ridicat , schimbări mici ale vânzărilor vor avea consecin țe
majore asupra rezultatului exploat ării: acesta cre ște mult la cre șterea vânz ărilor,
dar scade la fel de mult la reducerea acestora; acesta este riscul de exploatare
asumat de întreprindere, care depinde de cuantumul cheltuielilor fixe.
Pentru diminuarea riscului rezultat dintr-un levier de exploatare ridicat,
întreprinderile trebuie s ă-și variabilizeze cheltuielile fixe, recurgând la reducerea
stocurilor și la dezinvestire. În acela ți timp, trebuie s ă-și asigure o marj ă de
securitate suficient ă prin evitarea zonei punctului mort , unde riscul de exploatare
este maxim , fiind caracterizat de un coeficient de levier ce tinde la infinit :
a) Riscul de exploatare este maxim pentru0Mcv
RMcvCLE ==exp→ ∞.
Aceast ă situație caracterizeaz ă punctul mort (Rexp = 0), când cheltuielile
fixe absorb în întregime marja costurilor va riabile: Mcv = q(p – v) = Cf.
b) Riscul de exploatare este inexistent pentru 0==expRMcvCLE , când Mcv = 0,
Analiză financiar ă aprofundat ă 105
ceea ce înseamn ă egalitatea: p = v când ()[] Cfvpqdqd
dqexpdR−−= = 0 = Rexp M.
Rezultatul marginal al exploat ării (Rexp M) fiind egal cu zero, rezult ă că
rezultatul exploat ării are valoarea maxim ă, ceea ce anuleaz ă riscul de exploatare.
c) Riscul de exploatare este minor pentru ()
()1=−−−=CfvpqvpqCLE ,
atunci când cheltuielile fixe relativ mici s unt neglijabile în raport cu cheltuielile
variabile (Cf → 0).
Acest risc redus este caracter istic întreprinderilor cu munc ă predominant
manuală, sau cu un utilaj învechit amortizat, cu cheltuieli fixe relativ reduse.
Gradul de risc evaluat prin Coeficient ul levierului de e xploatare poate fi
determinat și în funcție de cifra de afaceri :
CA CAR RE CLE CA R/exp/exp
exp/ΔΔ== = xpCA
CAR
Reexp×ΔΔ.
Factorial, valoarea CLE și riscul de exploatare cre ște odată cu majorarea
costurilor totale (C T) prin diminuarea beneficiului.
()
TT
C CACA
xpCA
dCAC CAdCLE−=×−=Re.
În concluzie, fluctua țiile rezultatului exploat ării care traduc riscul
economic depind de: cifra de afaceri; ponderea ch eltuielilor fixe; proximitatea de
punctul mort a produc ției vândute efectiv, ceea ce impune dep ășirea zonei critice
cu 10 – 20 %, care constituieo marj ă de securitate necesar ă evitării falimentului.
2.8.2.2. Evalurea riscului financiar
Riscul financiar sau de capital privește structura financiar ă și depinde de
modul de finanțare a activității: dacă aceasta este finan țată exclusiv din capitaluri
proprii, nu comport ă nici un risc financiar. Acest risc apare în cazul finan țării din
surse împrumutate care implic ă cheltuieli financiare pentru remunerarea datoriilor
(dobânzi) și influențează rentabilitatea întreprinderii.
Acest risc se manifest ă prin sensibilitatea rezultatului net la variațiile
rezultatului exploat ării și se estimeaz ă prin elasticitatea E Rnet/Rexp care poart ă
Analiză financiar ă aprofundat ă 106
denumirea de coeficient de levier financiar (CLF):
exp exp//
exp/R RRnet RnetE CLF R netRΔΔ= = ,
Acest Coeficient poate fi determinat în dou ă variante de calcul:
1) 100100
−−=ΔΔ=
exp exp RnetR
II
rRrRnetCLF ;
2) Rnetxp
xp ddRnet
netRR
RRnetCLFRe
Reexp
exp×=×ΔΔ= .
Coeficientul Levierului Financiar exprim ă modificarea procentual ă a
rezultatului net ca r ăspuns la modificarea cu un procent a rezultatului exploat ării
și mărimea lui este direct propor țională cu gradul de risc financiar .
Factorial CLF și implicit riscul financiar se determin ă pe baza contului de
profit și pierdere, în care rezultatul net se ob ține după deducerea impozitului pe
profit din rezultatul brut:
() ( ) [] ()i extrR Vfin Chfin Ri Rbrut Rnet −⋅++−=−= 1 1 exp .
Cum veniturile financiare (Vfin) și rezultatul extraord inar (Rextr) nu sunt
legate de activitatea curent ă, CLF rezult ă din relația:
() () []
() () Chfin RR
i Chfin RRi Chfin RdRdCLF−=−−×−− =
⋅⋅expexp
expexpexpexp 11.
Importan ța acestui coeficient pentru gestiunea financiar ă decurge din
faptul că rezultatul net condi ționează beneficiul și dividendele pe acțiune, precum
și autofinan țarea întreprinderii.
Valoarea CLF cre ște odată cu creșterea cheltuielilor financiare și reflectă,
gradului de risc financiar asumat de întreprinderea care recurge la îndatorare:
1) Riscul financiar este inexistent sau minor în următoarele situa ții:
a) La punctul mort (Rexp = 0): 00=−=Chfin expRCLF ;
În acest caz rezultatul net este maxim deoarece dRnet/dRexp = 0
b) Finanțare din capitaluri pr oprii (Chfin = 0): 10=−=expRexpRCLF .
Analiză financiar ă aprofundat ă 107
În acest caz rezultatul net evolueaz ă echipropor țional cu rezultatul din
exploatare (I Rnet = I Rexp).
2) Riscul financiar este maxim când 0expRCLF=→ ∞, în cazul finan țării din
împrumuturi purt ătoare de dobânzi mari care absorb în întregime rezultatul din
exploatare (Ch fin → Rexp), f ără a exista posibilitatea ramburs ării ratelor de
împrumut, ceea ce anun ță un faliment iminent.
Pentru limitarea efectului unor ch eltuieli financiare ridicate care
prefigureaz ă un risc de insolvabilitate crescut se impune cre șterea pragului de
rentabilitate global la un nivel care s ă țină seama de prezen ța acestor cheltuieli:
vpChfin Cfqcritic−+= ; pvChfin CfCA critică/−+=1.
2.8.2.3. Evaluarea riscului total (global)
Riscul total (economic- financiar) cumuleaz ă riscul economic cu riscul
financiar, caracterizeaz ă riscul activit ății economice și financiare și se evalueaz ă
cu ajutorul Coeficientului Levierului Total (CLT), fiind calculat ca produs:
CLT = CLE · CLF .
Factorial, Coeficientul Levierului Total poate fi exprimat astfel:
()
()()
()()
Chfin Rvpq
Chfin Cf vpqCf vp
CfvpqvpqCLT−−=−−−−−×−−−=expq.
CLT, calculat în final ca raport într e marja costurilor variabile și
rezultatul exploat ării diminuat cu cheltuielile financiare, exprim ă sensibilitatea
rezultatului net la varia țiile vânzărilor:
rqrRnet
qqRnet Rnet
R RRnet Rnet
qCLTΔΔ=ΔΔ=ΔΔ×ΔΔ=//
exp exp//
q/exp/RexpR.
Se constat ă că valoarea acestui coeficient reflect ă un risc total inexistent
când rezultatul exploat ării are valoare maximă, când se înregistreaz ă egalitatea
între prețul unitar și cheltuielile variabile unitare (p = v) și un risc total maxim în
cazul unor cheltuieli financiare mari, care anuleaz ă rezultatul din exploatare în
totalitate (Rexp = Chfin).
Analiză financiar ă aprofundat ă 108
Exemplific ăm analiza riscurilor pe baza date lor contului de rezultat al
întreprinderii studiate pe baza datelor Tabelului 24:
¾ Aplicația 28: Calculul coeficien ților de levier
Tabelul 24
Nr. Indicatori Exerci țiul financiar Abateri Indici
crt. (milioane lei) Precedent Curent (± Δ) (%)
1. Cifra de afaceri (CA) 535016 783518 + 248502 146,5
2. Cheltuieli variabile (Cv) 383562 499481 +115919 130,2
3. Marja costurilor variabile (Mcv) 151454 284037 +132583 187,5
4. Rezultatul din exploatare (Rexp) 103008 94608 – 8400 91,8
5. CLE = Mcv/Rexp 1,47 3,00 + 1,53 204,2
6. Cheltuieli fixe (Cf) 48446 189429 +140983 390,9
7. CLE = (Rexp + Cf)/Rexp 1,47 3,00 +1,53 204,2
8. Cheltuieli financiare (Chfin) 55309 30960 – 24349 55,9
9. Rexp – Chfin 47699 63648 + 15949 133,4
10. CLF = Rexp/(Rexp – Chfin) 2,16 1,49 – 0,67 68,5
11. CLT = CLE * CLF 3,17 4,47 + 1,30 140,1
12. CLT = Mcv/(Rexp – Chfin) 3,17 4,47 + 1,30 140,1
Din datele Tabelului 24 se desprind urm ătoarele concluzii:
1. Coeficientul Levierului Economic, în cre ștere de la 1,47 la 3, arat ă majorarea
dependen ței rezultatului din exploa tare de cifra de afaceri și accentuarea riscului
economic determinat ă de creșterea cheltuielilor fixe cu 290,9 %.
2. Reducerea Coeficientului Levierului Financiar de la 2,16 la 1,49 arat ă
diminuarea dependen ței rezultatului net de rezultatul exploatr ării și reducerea
riscului financiar prin diminuarea ch eltuielilor financiare cu 45,1 %.
3. Creșterea Coeficientului Levierului Total de la 3,17 la 4,46 arat ă creșterea
dependen ței rezultatului net de dinamica cifrei de afaceri și a riscului total
(economic financiar) prin majorarea cheltuielilor fixe, în condi țiile reducerii
cheltuielilor financiare.
4. Întreprinderea trebuie s ă eficientizeze activitat ea de exploatare prin
variabilizarea cheltuielilor fixe.
Analiză financiar ă aprofundat ă 109
2.8.2.4. Analiza efectelor de levier în previziunile financiare
Analiza financiar ă, orientată spre viitor, urm ărește cuantificarea efectelor
în lanț ale coeficien ților de levier în elaborarea de previziuni privind rezultatele:
1) Efectul levierului de exploatare (ELE) – reprezint ă modificarea rezultatului din
exploatare ( ∆rRexp) sub impactul cre șterii ∆r a vânzărilor (cifrei de afaceri):
ELE = CLE · ∆rq(CA) = ∆rRexp (%).
2) Efectul levierului financiar (ELF) – constituie modificarea rezultatului net
(∆rRnet), ca urmare a cre șterii estimate a rezultat ului din exploatare ( ∆rRexp):
ELF = CLF · ∆rRexp = ∆rRnet (%).
3) Efectul levierului total (ELT) – const ă în modificarea rezultatului net ( ∆rRnet),
ca efect al cre șterii vânzărilor (∆rq(CA)):
ELT = CLT · ∆rq(CA) = ∆rRnet (%).
De exemplu, cre șterea a cifrei de afaceri cu 12 % în perioada urm ătoare
va avea urm ătoarele efecte în lan ț:
1) Creșterea rezultatului din exploatare :
ELE = CLE · ∆rCA = 3 · 12 = 36 % = ∆rRexp.
În consecin ță, acesta va fi: Rexp = 1,36 · 94608 = 128858 mil. lei;
2) Creșterea rezultatului net :
ELF = CLF · ∆rRexp = 1,49 · 36 = 53,64 % = ∆rRnet.
În consecin ță, acesta va fi: Rnet = 1,5364 · 63648 = 97789 mil. lei;
3) Același rezultat determinat prin coeficientul levierului total:
ELT = CLT · ∆rCA = 4,47 · 12 = 53,64 % = ∆rRnet.
În consecin ță, se regăsește: Rnet = 1,5364 · 63648 = 97789 mil. lei.
În concluzie:
1. Creșterea cifrei de afaceri are efecte benefice asupra tuturor rezultatelor.
2. Aceast ă creștere antreneaz ă lanțul de efecte favorabile asupra rezultatului din
exploatare care va cre ște cu 36 % și a rezultatului net care va cre ște cu 53,64 %.
3. Pe baza acestor estim ări se pot elabora alte previz iuni financiare pentru etapa
imediat urm ătoare.
Analiză financiar ă aprofundat ă 110
CAPITOLUL 3
ANALIZA DIAGNOSTIC A SITUA ȚIEI FINANCIARE
PE BAZA BILAN ȚULUI
3.1. Studiul bilan țului – etap ă a analizei financiare
În vederea elabor ării diagnosticului financiar care s ă permită măsurarea
rentabilității economice a capitalurilor investite, a rentabilit ății financiare a
capitalurilor proprii, aprecierea condi țiilor în care sunt r ealizate echilibrele
financiare, deducerea gradul ui de autonomie al întrep rinderii, analiza financiar ă
parcurge mai multe etape, car e presupun cercetarea unor informa ții necesare în
vederea detect ării simptomelor ce prefigureaz ă fenomene care impiedic ă
continuitatea activit ății întreprinderii. Scopul principal îl constituie adoptarea unor
decizii corective în gestiun ea pe termen scurt, mediu și lung.
Bilan țul este documentul contabil de sintez ă p r i n c a r e s e p r e z i n t ă
elementele de activ și de pasiv (mijloacele și resursele) la închiderea exerci țiului
și în alte situa ții prevăzute de lege, grupate dup ă natură, destinație și lichiditate,
respectiv, dup ă natură, provenien ță și exigibilitate. Elementele de pasiv vizeaz ă
fondurile de care a beneficiat întrepri nderea (capitalurile proprii ale asocia ților,
provizioanele, datoriile de exploatare, financiare), iar cele de activ, utiliz ările
acestor fonduri, cu titlu durabil (active imobilizate) și cu titlu provizoriu și ciclic
(active circulante).
Activul și pasivul reflect ă aceeași realitate v ăzută sub forma mijloacelor
de finanțare și a utilizării acestora la acela și moment, ceea ce impune echilibrul
permanent între activele și pasivele bilan țului, indiferent de forma de prezentare a
acestuia (tabelar ă sau în list ă).
Conform IAS 1, “Prezentarea situa țiilor financiare”, obiectivul bilan țului
este de a prezenta fidel informa ții despre poziția financiar ă a întreprinderii,
respectiv, capacitatea de a se adapta schimb ărilor mediului, cu ajutorul resurselor
Analiză financiar ă aprofundat ă 111
economice controlate (activ ele), structurii de finan țare (datorii și capitaluri
proprii), precum și cu ajutorul unor indicatori financiari importan ți pentru
evaluarea s ănătății financiare a întreprinderii (lichiditatea și solvabilitatea).
3.2. Tipuri de bilan ț utilizate în analiza financiar ă
Criteriile de clasament al activelor și pasivelor bilan țului diferă în funcție
de scopul urm ărit în analiz ă și de utilizator, ceea ce a condus la existen ța mai
multor tipuri (modele) de bilan ț, cum ar fi: bilan țul contabil clasic construit pe
baza unui sistem dublu de clasament în activ dup ă destinație și după natură, iar în
pasiv dup ă apartenen ță și exigibilitate, bilan țul financiar, bilan țul funcțional,
bilanțul “pool de fonds”(ansamblul resurselor) ș.a.
Studiul bilan țului trebuie efectuat dup ă repartizarea rezultatului și începe
cu examinarea structurii pasivului și a structurii activului.
Bilan țul contabil (patrimonial -juridic) utilizat pân ă la adoptarea
reglement ărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a CEE și cu Standardele
Internaționale de Contabilitate prin Ordi nul MFP 94/2001, respectiv Ordinul MFP
306/2002, s-a dovededit insuficient adaptat analizei financiare orientate spre
gestiune , în acest scop fiind necesar un bilan ț mai operațional , care să permită
evidențierea rela ției dintre resursele disponibile și nevoile de finan țare ale
întreprinderii. Este cunoscut c ă orice nevoie de finan țare trebuie acoperit ă din
resurse financiare, ceea ce se reflect ă prin bilan țul financiar (patrimonial).
Bilan țul financiar (numit și lichiditate-exigibilitate) constituie un suport
al analizei financiare tradiționale ce are ca finalitate de scrierea patrimoniului
întreprinderii în vederea unei evaluări patrimoniale care poate interesa atât
proprietarii, cât și creditorii. În m ăsura în care creditorii utilizeaz ă un asemenea
studiu este vorba de o analiz ă financiar ă externă.
Logica bilan țului financiar se bazeaz ă pe criteriul lichidității crescătoare
a activului și al exigibilității crescătoare a pasivului. Lichiditatea cresc ătoare a
posturilor de activ este disponibilitatea din ce în ce mai mare a acestora de a
deveni “lichide” și de a acoperi nevoile întreprinderii; în fruntea activului se afl ă
valorile imobilizate, cele mai pu țin “lichide”, iar la sfâr șit, disponibilit ățile, cele
mai “lichide”.
Analiză financiar ă aprofundat ă 112
Clasarea posturilor de pa siv în ordinea exigibilit ății crescătoare semnific ă
faptul că exigibilitatea unei surse de finan țare este legat ă de scaden ța sa, primele
posturi fiind cele cele mai lent exigibile, (capitalurile proprii), iar ultimele, cele
mai rapid exigibile (datoriile pe termen scurt).
Construc ția bilanțului financiar implic ă respectarea unor principii și
reguli care permit ordonar ea posturilor de bilan ț după criteriul pe termen scurt și
pe termen lung. În acest sens, printre elemen tele constitutive ale bilan țului trebuie
să se facă distincție între cele care r ămân la dispozi ția întreprinderii pe termen
lung (peste 1 an) și cele care nu îi apar țin decât pe termen scurt (sub 1 an).
Amenajarea posturilor de activ conduce la existen ța a două ansambluri:
activul imobilizat care reprezint ă elementele pe termen lung cu trei categorii de
valori imobilizate (necorporale, corporale, financiare), la care se adaug ă partea de
activ circulant cu scaden ța mai mare de 1 an (crean țe – clienți, cheltuieli efectuate
în avans). În schimb, în activ ul circulant se includ imobiliz ările cu scaden ță scurtă
(imobilizările financiare ce ajung la scaden ță sub 1 an).
Amenajarea posturilor de pasiv structureaz ă pasivul bilan țului în grupa
capitalurilor permanente, format ă din capitalurile proprii și datoriile pe termen
mediu și lung (cu scaden ța peste 1 an) și grupa datoriilor pe termen scurt (cu
scadența sub 1 an), indiferent de natura lor (datorii de exploatare, credite bancare
curente, venituri realizate în avans cu scaden ță scurtă și datoriile pe termen lung
ajunse la scaden ță).
Dac ă o parte a datoriilor pe termen lung ajung la scaden ță mai repede de
1 an, ele vor fi trecute la datorii pe termen scurt. Veniturile r ealizate în avans cu
scadența peste 1 an sunt incluse în datoriile pe termen mediu și lung.
Ob ținerea bilan țului financiar implic ă efectuarea unor corecții ale
activului și pasivului pe baza informa țiilor din anex ă, prin respectarea unor
principii de evaluare și regrupare a posturilor dup ă criteriul vechimii (peste sau
sub 1 an) și a activelor în ordinea lichidit ății crescătoare (imobiliz ări, stocuri,
disponibilit ăți).
Schematic, bilan țul financiar se prezint ă astfel:
Analiză financiar ă aprofundat ă 113
Bilanț financiar
Activ = Necesar Pasiv = Resurse
Necesar permanent Capitaluri permanente (Cp)
Activ imobilizat net > 1 an 1. Capitaluri proprii (C)
Necesar temporar 2. Datorii cu scaden țe > 1 an
1. Activ circulant net < 1 an Resurse temporare
2. Imobiliz ări financiare < 1 an 1. Datorii cu scaden țe < 1 an
3. Disponibilit ăți (Trezorerie activ ă) 2. Credite bancare (Trezorerie pasiv ă)
Total Activ Total Pasiv
Prezentarea bilan țului financiar pune în eviden ță două părți distincte pe
orizontală: partea superioar ă care reflect ă structura financiar ă prin stabilitatea
elementelor care îl compun (necesarul de finan țat și resursele de finan țare
permanente) și partea inferioară care reflect ă f i n a nțarea ciclului de activitate
(necesarul de finan țat pe termen scurt și resursele temporare de finan țare).
Clasamentul activelor și pasivelor dup ă criteriul vechimii pune în
evidență, printr-o simpl ă lectură orizontal ă, echilibrele sau dezechilibrele
structurale ale bilan țului, acesta fiind utilizat pe plan interna țional, conform
Normei 13 din IASC, precum și în cazul conturilor consolidate.
Importan ța bilanțului financiar în analiza financiar ă decurge din faptul c ă
el servește la determinarea marjei de securitate financiar ă prin intermediul
fondului de rulment , care permite întreprinderii s ă facă față riscurilor pe termen
scurt, garantând solvabilitatea acesteia.
Conform OMFP 94/2001 (306/2002), bilan țul în listă (Tabelul 25) este
apropiat modelului de bilan ț financiar (Tabelul 26), ceea ce faciliteaz ă analiza
echilibrelor financiare, f ără a mai fi necesare alte regrup ări de posturi.
Abandonarea principiului de cl asament al posturilor în bilan țul financiar
a condus la apari ția bilanțului funcțional, care regrupeaz ă posturile de bilan ț pe
marile func țiuni ale întreprinderii (investi ții, exploatare, finan țare, trezorerie),
fiind un bilan ț economic, construit de Centrala Bilan țurilor din Banca Fran ței în
scopul explic ării funcționării economice a întreprinderii de c ătre bancheri.
Analiză financiar ă aprofundat ă 114
Bilanț Contabil armonizat restrâns
Tabelul 25
Denumirea indicatorului (mii lei) Nr. Exerci țiul financiar
rând Precedent Curent
A. Active imobilizate – total 01 334134112 442396673
I. Imobiliz ări necorporale 02 112827 761587
II. Imobiliz ări corporale – total 03 333960171 441573972
III. Imobiliz ări financiare 04 61114 61114
B. Active circulante – total 05 330562056 515792600
I: Stocuri – total 06 141953183 122067958
II. Creanțe – total 07 180200143 390840345
III: Investi ții financiare pe termen scurt 08 – –
IV. Casa și conturi la b ănci 09 8408730 2884297
C. Cheltuieli în avans 10 1902966 1489075
D. Datorii ce trebuie pl ătite până la 1 an 11 227834680 186432713
E. Active circulante nete, respectiv datorii
curente nete (05 + 10 – 11 – 16) 12 100194521 325651589
F. Total active minus datorii curente (01 + 12) 13 434328633 768048262
G. Datorii ce trebuie pl ătite peste 1 an 14 8493328 127907177
H. Provizioane pentru riscuri și cheltuieli 15 – –
I. Venituri în avans 16 4435821 5197373
J. Capital și rezerve 17 448290076 634448682
I. Capital (subscris v ărsat) 18 59199226 295996131
II. Prime de capital 19 – –
III. Rezerve din reeval uare 20 2454 82220 95164551
IV. Rezerve 21 143608630 243288000
V. Rezultatul reportat – Sold C 22 – 28147174
– Sold D 23 22454771 22454771
VI. Rezultatul exerci țiului – Sold C 24 40667697 51384049
Repartizarea profitului 25 40667697 51384049
Total capitaluri proprii (18 + 20 + 21 + 22 – 23) 26 425835305 640141085
Patrimoniul public 27 – –
Capitaluri – total (26 + 27) 28 425835305 640141085
Bilanț financiar (lichiditate – exigibilitate)
T a b e l u l 2 6
Active = Necesaruri nete Exercițiul financiar Pasive = Resurse Exercițiul financiar
(mii lei) Precedent Curent (mii lei) Precedent Curent
Mijloace cu durata > 1 an Resurse cu scaden ța >1an
A. Active imobiliz ate 334134112 442396673 J. Capital și rezerve 425835305 640141085
I. Imobiliz ări necorporale 112827 761587 I. Capital 59199226 295996131
II. Imobiliz ări corporale 333960171 441573972 II. Prime de capital – –
III. Imobiliz ări financiare 61114 61114 III. Rezer ve din reevalua re 245482220 95164551
Mijloace cu durata < 1 an IV. Rezerve – total 143608630 245288000
B. Active circulante 330562056 515792600 V. Rezultatul reportat – Sold C – 26147174
I. Stocuri – total 141953183 122067958 – Sold D 22454771 22454771
II. Creanțe – total 180200143 390840345 VI.Rezultatul exerci țiului – Sold C 40667697 51384029
III: Invest. financiare/termen scurt – – Repartizarea prof itului 40667697 51384029
IV: Casa și conturi la b ănci 8408730 2884297 Total Capitaluri proprii 425835305 640141085
C. Cheltuieli în avans 1902966 1489075 H. Provizioane pt.riscuri-cheltuieli – –
G. Datorii pe o perioad ă > 1 an 8493328 127907177
D. Datorii pe o perioad ă de 1 an 227834680 186432713
Total Datorii 236328008 314339890
I. Venituri în avans 4435821 5197373
Total Active nete 666599134 959678348 Total Capitaluri 666599134 959678348
Analiză financiar ă aprofundat ă 116
Un principiu de elaborare a bilan țului funcțional se refer ă la exprimarea
posturilor de bilan ț la valoarea brut ă, (valoarea de origine a acestora), ceea ce
impune includerea amortismentelor și provizioanelor în capitalurile proprii, ca
resurse de autofinan țare a întreprinderii. Rezult ă că bilanțul funcțional nu mai
poate juca rolul asem ănător bilanțului financiar în evaluarea patrimonial ă a
posturilor, ci constituie un punc t de plecare ideal pentru o analiză de flux ,
permițând determinarea varia țiilor de stocuri.
Un alt principiu al bilan țului func țional se refer ă la conceptul de
stabilitate , care are în vedere du rata posturilor în patr imoniu; acesta difer ă de
conceptul permanen ței al bilanțului financiar, în sensul c ă un împrumut pe termen
lung va rămâne în imobiliz ările financiare, indiferent de scaden ța sa, iar datoriile
pe termen lung nu vor fi trecute la datori i pe termen scurt, indiferent de scaden ță.
Al treilea principiu, al afectării, avut în vedere la structurarea posturilor
permite descrierea ciclurilor care compun via ța întreprinderii și a echilibrelor
financiare ce decurg din ele.
Schematic, bilan țul funcțional se prezint ă astfel:
Bilanț funcțional
Activ = Utilizări Pasiv = Resurse
I. Funcția de investi ții IV . Funcția de finan țare
Utilizări stabile brute Resurse stabile (durabile)
II. Funcția de exploatare 1. Capitaluri proprii:
1. Activ circulant de exploatare 2. Datorii financiare stabile
2. Activ circulant înafara exploat ării II. Funcția de exploatare
III. Funcția de trezorerie Datorii de exploatare
Activ circulant financiar Datorii în afara exploat ării
Total Activ Total Pasiv
Amenajarea posturilor în bilan țul funcțional în optica economic ă a
ciclurilor corespunz ătoare func țiunilor întreprinderii este redat ă în Tabelul 27.
Bilanț funcțional (economic)
T a b e l u l 2 7
Active = Utiliz ări Exercițiul financiar Pasive = Resurse Exercițiul financiar
(valoare brut ă)(mii lei)- Precedent Curent (mii lei) Precedent Curent
I. Funcția de investi ții IV. Funcția de finan țare
Utilizări stabile Resurse stabile 608138189 1011158943
A. Active imobilizat e brute 507943668 685507354 1. Capitaluri proprii 425835305 640141085
I. Imobiliz ări necorporale 177647 916041 – Capital 59199226 295996131
II. Imobiliz ări corporale 507704907 684530199 – Rezerve – tota l 389090850 340452551
III. Imobiliz ări financiare 61114 61114 – Rezu ltatul reportat – 22454771 + 5692403
II. Funcția de exploatare – Rezultatul exerci țiului(nerepartiz) – –
B.Active circulante de exploatare 316198333 502973608 2. Amortismente și provizioane 173809556 243110681
I. Stocuri – total 141953183 122067958 3. Dator ii financiare stabile (>1 an) 8493328 127907177
II. Creanțe comerciale 174245150 380905650 II. Funcția de exploatare
Active circ. în afara exploat ării 5954993 9934695 1. Datorii de exploatare 132550559 77021000
Alte crean țe 5954993 9934695 2. Datorii înafara exploat ării 95284121 109411718
C. Cheltuieli în avans 1902966 1489075 3. Credite bancare curente – –
III: Funcția de trezorerie I. Venituri în avans 4435821 5197373
Activ circulant financiar 8451440 2927007
Casa și conturi la b ănci 8408730 2884297
Total Active valoare brut ă 840408690 1202789029 Total Resurse 840408690 1202789029
Analiză financiar ă aprofundat ă 118
Structurarea bilan țului func țional (Tabelul 27) permite eviden țierea a
două categorii de utilizări în activ, una legat ă efectiv de exploatare și alta
independent ă de ciclul de produc ție. În pasiv sunt prezentate două categorii de
resurse , unele generate de exploatare și altele fără legătură cu aceasta.
În analiza financiar ă importan ța bilanțului funcțional decurge din faptul
că el permite aprecierea stabilității structurii financiare a întreprinderii prin
intermediul trezoreriei nete și exprimă interdependen ța dintre structura financiar ă
și natura activității sale.
Compara ția între bilan țul financiar și bilanțui funcțional pune în eviden ță
două aspecte esen țiale și anume:
a. în timp ce bilan țul financiar permite o analiză externă a situației financiare a
întreprinderii interesant ă pentru creditori, bilan țul funcțional permite în primul
rând o analiză internă realizată în principal de mana gerii întreprinderii;
b. bilanțul funcțional se stabile ște din perspectiva continuității activității, în timp
ce bilanțul financiar este real izat din perspectiva încetării activității.
Ca r ăspuns adus criticilor bilan țului financiar și bilanțului func țional,
adepții conceptelor mai nou ap ărute ale teoriei financiare neoclasice , au conceput
modelul de bilan ț “pool de fonds ”(ansamblu de fonduri).
Teoria financiar ă neoclasic ă avanseaz ă un criteriu care prive ște costul
capitalului compus din diferite le resurse folosite, în func ție de care se judec ă
oportunitatea diverselor utiliz ări cărora le-au fost afectate.
În consecin ță, bilanțul trebuie privit ca un ansamblu de resurse și de
utilizări, care ofer ă indicii asupra decizi ilor strategice în materie de investi ții și de
finanțare, fără a exista o afectare a unei resurse unui anumit tip de utilizare.
Prin modul de structurare a posturilor, bilan țul ansasmblului de resurse se
apropie de bilan țul funcțional prin prezen ța în pasiv a amortismentelor și
provizioanelor în fondurile proprii. În activ posturile sunt grupate în dou ă părți
distincte pentru a eviden ția pe de o parte, impactul strategiilor întreprinderii
(industrial ă și comercial ă) căreia îi corespund imobiliz ările brute non financiare
și activele circulante de exploatare (inclusiv lichidit ățile necesare pentru
exploatare) și pe de alt ă parte, strategia financiar ă, inclusiv lichidit ățile, care
servește obiectivelor de tip financiar.
Schematic, bilan țul ansamblului de fonduri se prezint ă astfel:
Analiză financiar ă aprofundat ă 119
Bilanț “Pool de fonds”
Activ = Utilizări Pasiv = Resurse
Portofoliu de active Portofoliu de resurse
I. Utilizări industriale și comerciale I. Fonduri proprii
1. Imobiliz ări brute 1. Fonduri proprii externe
2. Active circulante de exploa tare 2. Fonduri proprii interne
3. Active circulante înafara exploat ării II. Datorii
II. Utilizări financiare 1. Resurse financiare
1. Imobiliz ări financiare 2. Datorii de exploatare
2. Active circulante (Disponibilit ăți) –
Total Activ Total Pasiv
Structurarea bilan țului ansamblului resurselor este redat ă în Tabelul 28.
3.3. Analiza echilibrelor financiare
Bilan țul este “fotografia” întreprinderii , care, indiferent de forma de
prezentare, trebuie s ă ofere răspuns la o serie de întreb ări specifice celui care
efectueaz ă analiza. Aceste întreb ări decurg din modul în care se realizeaz ă
egalitatea între activul și pasivul bilan țului, egalitate care tr anspune o identitate
fundamental ă între dou ă reprezent ări diferite ale aceleia și mărimi economice,
sursele fondurilor (origi nea lor), trebuind s ă corespund ă cu utilizările (necesit ățile)
cărora le-au fost afectate.
Analiza situa ției financiare pe baza bilan țului în vederea elabor ării
diagnosticului financiar trebuie s ă aibă în vedere câteva cerin țe de bază:
1. Bilanțul trebuie analizat ca o unita te a indicatorilor financiari și materiali, ceea
ce implică o analiză internă a acestuia.
2. Pentru a asigura studiului o anumit ă profunzime, bilan țul se examineaz ă ca un
tot unitar, ceea ce impune corelarea indicatorilor din bilan ț cu opera țiuniile
economice al c ăror efect final îl reflect ă.
3. Analiza bilan țului, la un moment dat, trebuie comparat ă în timp și spațiu cu
alte unități similare.
4. Pe baza analizei bilan țului se vor elabora previziuni și se vor adopta decizii.
Bilanț “Pool de fonds” (Ansamblul fondurilor)
Tabelul 28
Active = Utiliz ări Exercițiul financiar Pasive = Fonduri Exercițiul financiar
(valoare brut ă)(mii lei)- Precedent Curent (mii lei) Precedent Curent
I. Utilizări industriale și comerciale 1199843638 1556466573 I. Fonduri proprii 939833208 1070846976
A. Imobiliz ări brute 685446240 841393130 1. Fondur i proprii externe 295996133 295996133
1. Imobiliz ări necorporale 916041 1341772 – Capital 295996133 295996133
2. Imobiliz ări corporale 684530233 840051361 – Subven ții – –
B.Active circulante de exploatare 504462703 7107 74124 2. Fonduri proprii interne 592453026 774850843
1. Stocuri – total 1220 67978 179324142 – Rezerve – total 338452569 436716297
2. Creanțe comerciale 380905650 529799654 – R ezultatul reportat + 5692403 + 13940949
Cheltuieli în avans 1489075 1650328 – Rezultatul exerci țiu (repartiz.) (51384049) (97419148)
C.Active circ. în afara exploat ării 9934695 4302319 -Amortismente + provizioane 243110681 310908615
1. Alte crean țe 9934695 4302319 – Venituri în avans 5197373 13284982
II. Utilizări financiare 2945411 2417503 II . Datorii 314339890 488040100
1. Imobiliz ări financiare 61114 61114 1. Resurse financiare (> 1 an) 127907177 158529862
2. Disponibilit ăți 2884297 2356389 2. Datorii de expl oatare (<1 an) 186432713 329510238
Total Utiliz ări brute 1202789083 1558887079 Total Fonduri 1202789083 1558887079
Analiză financiar ă aprofundat ă 121
Ca orice analiz ă, și studiul bilan țului presupune o apreciere general ă a
conținutului acestuia, ceea ce se ob ține prin lectura bilan țului, care presupune,
mai întâi examinarea resurselor care au finan țat mijloacele (utiliz ările)
întreprinderii în cursul exerci țiului financiar.
Studiul bilan țului financiar (patrimonial) și funcțional (economic)
prezentate sub form ă tabelară implică o analiză internă a acestora, care poate fi
efectuată în două direcții: orizontal ă și vertical ă, fiecare punând în eviden ță
corelații cu semnifica ții deosebite în aprecierea situa ției financiare a întreprinderii.
Analiza pe orizontală a bilanțului pune în eviden ță modul în care se
realizează principalele echilibre financiare pe termen scurt și pe termen lung ale
întreprinderii sau grupului de într eprinderi, prin intermediul unor m ărimi cum ar
fi: situația netă, fondul de rulment, necesarul de fond de rulment, trezoreria.
Analiza bilan țului contabil structurat conform Reglement ărilor Contabile
armonizate cu Standardele Interna ționale de Contabilitate și Directiva a IV-a CEE
este facilitat ă în privința determin ării echilibrelor financiare prin formatul în list ă,
ceea ce implic ă doar o analiz ă în direcție vertical ă a bilanțului.
Studiul bilan țului implic ă și a analiz ă externă a acestuia, care vizeaz ă
interpretarea indicatorilor de bilan ț în strânsă legătură cu activitatea economic ă a
întreprinderii, ceea ce presupune conf runtarea unor posturi de bilan ț cu sumele
înregistrate în rulajele conturilor a șa cum rezult ă din balanțele de verificare .
3.3.1. Analiza situa ției nete
Pe baza abord ării juridice a bilan țului, anali știi financiari determin ă
situația netă (SN) a întreprinder ii cu ajutorul rela ției:
SN = Active – Datorii totale .
Aceasta exprim ă valoarea contabil ă a drepturilor pe care le posed ă
proprietarii asupra întreprinderii, fiind averea proprietarilor și trebuind s ă fie
suficientă pentru a asigura func ționarea și independen ța financiar ă a întreprinderii.
Comparativ cu capitalurile proprii, situa ția netă este mai restrictiv ă,
deoarece exclude subven țiile și provizioanele reglementate. De aceea, situația
netă este un indicator mai relevant, ce exprim ă valoarea activului realizabil la un
moment dat, care intereseaz ă proprietarii, ac ționarii, cât și creditorii întreprinderii,
Analiză financiar ă aprofundat ă 122
mai ales în cazul lichid ării acesteia. Ea se calculeaz ă punând fa ță în față bunurile
și datoriile de aceea și scadență.
Pe baza bilanțului financiar , situația netă se determin ă ca diferen ță:
a) SN = Total active – Datorii totale – Venituri în avans = Capitaluri proprii.
Pe baza bilanțului contabil armonizat situația netă este diferen ța:
b) SN = (Total active – Datorii cure nte) – Datorii peste 1 an = F – G.
De exemplu, situa ția netă în cele dou ă variante de calcul este prezentat ă
în Tabelul 25:
¾ Aplicația 29: Calculul și analiza situa ției nete (capitalurilor proprii)
Tabelul 25
Nr Indicatori Exerci țiul financiar Abateri Indici
crt (mii lei) Precedent Curent (± Δ) (%)
1. Total active 666599134 959678348 293079214 143,96
2. Datorii totale 236328008 314339890 78011882 133,01
3. Venituri în avans 4435821 5197373 761552 171,68
4. Situația netă (SN) (a) 425835305 640141085 21430578 105,03
5. Total active – Datorii curente (F) 434328633 768048262 333719629 176,83
6. Datorii curente (G) 8453328 127907177 119453849 1513
7. Capitaluri proprii (F – G) (b) 425835305 640141085 214305780 105,03
Din datele Tabelului 25 se constat ă o Situație netă pozitivă și crescătoare
care reflect ă o gestiune economic ă sănătoasă, ce maximizeaz ă valoarea
întreprinderii (a capitalurilor proprii ).
O situa ție netă negativă reflectă o stare de prefaliment , fiind consecin ța
încheierii cu pierderi a exerci țiilor anterioare, pierderi care au epuizat integral
capitalurile proprii. Partea neacoperit ă rămâne exclusiv în sarcina creditorilor,
acesta fiind riscul de insolvabilitate al întreprinderii.
Cre șterea situa ției nete (activului net) are ca efect cre șterea rentabilit ății
și a independen ței financiare, pe baza ei putându-se determina riscul global sau
lichidativ , în cazul unui raport calculat cu rela ția:
Activvaloare fără Activ SN− < 0,3.
Analiză financiar ă aprofundat ă 123
Activul net (capitalurile proprii) reprezint ă un indicator esen țial care d ă
dimensiunea gradului de “s ănătate” a întreprinderii referitor la men ținerea
capitalului fizic sau financiar , mai ales în condi țiile inflației care îl erodeaz ă.
Men ținerea capitalului fizic presupune ca profitul s ă fie obținut numai
prin creșterea capacității fizice productive în cursul perioadei, iar men ținerea
capitalului financiar presupune ob ținerea profitului prin cre șterea valorii
financiare (monetare) a activelor nete.
Performan țele întreprinderii fiind direct legate de men ținerea capitalului
fizic sau financiar, “Situa ția modific ării capitalurilor proprii” este un document al
situațiilor financiare anuale prevăzut de Ordinul M.F.P. 94/2001, inspirat din
cerințele IAS 1, prin care se prezint ă detaliat toate variațiile pe care le-a suferit în
cursul exerci țiului financiar fiecare element al activului net ( capitalurile proprii ).
Din situa ția modific ării capitalurilor proprii rezult ă capacitatea de
menținere (erodare) a capitalului, precum și profitul (pierderea) întreprinderii în
cursul exerci țiului, prin intermediul urm ătoarelor elemente de con ținut:
– Profitul net (pierderea net ă) al perioadei,
– Fiecare element de venit și cheltuial ă recunoscute direct în capitalurile proprii;
– Efectul cumulat al modific ării politicilor contabile și corecția erorilor;
– Tranzac țiile de capital cu și distribuirile c ătre proprietari;
– Soldul profitului (pierderii) cumulate la începutul perioadei și la data bilan țului
și modificările aferente;
– O reconciliere între valoarea contabil ă a fiecărei categorii de capitaluri proprii la
începutul și sfârșitul perioadei, cu prezentarea distinct ă a fiecărei modific ări.
Situa ția modific ării capitalurilor proprii cuprinde date referitoare la:
soldul la 1 1anuarie, cre șterile(+), reducerile (-) și soldul la 31 decembrie.
De exemplu, Situa ția modific ării capitalurilor proprii la întreprinderea
analizată este prezentat ă în Tabelul 26 care permite urm ătoarele concluzii:
Soldul final al capitalurilor proprii este calculat cu rela ția:
Sf = Si + Cre șteri – Reduceri,
Modficarea capitalurilor proprii este diferen ța:
∆ = Sf – Si = 640141085 – 425835305 = + 214305780 mii lei.
2. Majorarea capitalurilor proprii a fost consecin ța unor solduri ini țiale și a
Analiză financiar ă aprofundat ă 124
creșterii mai accentuate a capitalu lui subscris, a rezervelor și a existen ței profitului
nerepartizat, fiind diminuat ă de reducerea unor rezerve și de soldul debitor al
contului 1172, o pierdere reportat ă rezultată din adoptarea pentru prima dat ă a
IAS, mai pu țin IAS 29, privind retratarea informa ției financiare necesare
înlăturării efectelor infla ției.
¾ Aplicația 30: Situa ția modific ării capitalurilor proprii (mii lei)
Tabelul 26
Elemente ale capitalului
propriu Sold la
1 ianuarie Creșteri
(+) Reduceri
(-) Sold la
31 decembrie
Capital subscris 59199226 236796905 – 295996131
Rezerve din reevaluare 245482220 86479236 236796905 95164551
Rezerve legale 8973772 3464468 – 12438240
Alte rezerve 134634858 97584582 1369680 230849760
Rezultat reportat
– Profit nerepartizat 0 21771189 – 21771189
– Pierdere neacoperit ă – – – –
Rezultat reportat din adoptarea
pt. prima dat ă a IAS mai pu țin
IAS 29 – Sold D (ct 1172) 22454771
(pierdere)- – 22454771
(pierdere)
Rezultat reportat din corectarea
erorilor fundamentale – Sold C
(ct.1174) 6375985
(profit)- – 6375985
(profit)
Rezultat reportat din surplusul
din rezerva de evaluare – – – –
Rezultatul exerci țiului financia r – – – –
Total 425835305 452472365 238166585 640141085
Din analiza datelor Ta belului 26 se constat ă următoarele:
1. Comparativ cu exerci țiul financiar precedent, rezultatul exerci țiului financiar a
crescut de la 425835,305 mii lei la 640141,085 mii lei, ceea ce atest ă o situație
favorabilă a capitalurilor proprii, unde acestea de țin ponderea dominant ă.
2. Celelalte componente au cunoscu t dinamici ascendente favorabile.
Analiză financiar ă aprofundat ă 125
3.3.2. Analiza fondului de rulment
Echilibrul financiar al întreprinderii rezult ă din confruntarea maselor
mari ale bilan țului: fondul de rulment (FR) cu necesarul de fond de rulment
(NFR), din care rezult ă trezoreria (T). Acest echili bru este determinat conform
concepțiilor de prezentare a bilan țului: optica financiar ă și optica func țională.
Pe baza bilan țului financiar care grupeaz ă posturile dup ă criteriul
permanen ței, echilibrul financiar presupune finan țarea activului cu durata mai
mare de 1 an din resurse cu scaden ța peste 1 an, iar finan țarea activelor sub 1 an
din resurse scadente sub 1 an.
Un prim echilibru rezult ă din confruntarea pasi vului pe termen lung
(capitalurile permanente) cu necesarul permanent (activul imobilizat), a șa cum
rezultă din partea superioar ă a bilanțului financiar:
FRF = Capitaluri permanente (Capitaluri proprii + Datorii pe termen
lung și mediu) + Provizioane pentru riscuri și cheltuieli – Necesar permanent
(Active imobilizate nete).
Aceast ă metodă pune în eviden ță echilibrul financiar pe termen lung ,
fondul de rulment reprezentând part ea din capitalurile permanente r ămasă după
finanțarea imobiliz ărilor, pe care întreprinderea o consacr ă finanțării activelor
circulante . Este partea din capitaluri cu grad de exigibilitate slab, care serve ște
finanțării elementelor de activ cu grad de lichiditate suficient de crescut.
Metoda insist ă asupra originii fondului de rulment și permite în țelegerea
cauzelor varia ției sale, cre șterea lui fiind determinat ă de creșterea capitalurilor
permanente (emisii de noi ac țiuni, obliga țiuni, noi împrumuturi pe termen lung) și
de reducerea imobiliz ărilor nete (vânz ări de titluri, dezinve stire, cesiuni de
imobilizări). Odată cu fondul de rulment, marja de securitate a întreprinderii
crește, ceea ce arat ă că o parte mai însemnat ă din activele circulante este finan țată
din capitaluri permanente.
Sc ăderea fondului de rulment este cauzat ă de scăderea capitalurilor
permanente (ramburs ări de împrumuturi pe te rmen lung, sau de obliga țiuni) și de
creșterea imobiliz ărilor nete (investi ții).
Un fond de rulment sta ționar reflect ă stagnarea întreprinderii, care poate
Analiză financiar ă aprofundat ă 126
fi temporar ă sau de durat ă, având diferite cauze.
Partea inferioară a bilanțului financiar permite determinarea fondului de
rulment financiar ca diferen ță:
FRF = (Active circulante + Cheltuieli în avans) – (Datorii pe termen
scurt + Venituri în avans) .
Metoda pune în eviden ță afectarea și finalitatea fondului de rulment care
este finan țat din activul circulant. În aceast ă ipostază, fondul de rulment financiar
arată surplusul activelor circulante nete nefinan țate din datoriil e temporare,
evidențiind excedentul de lichiditate poten țială, ca o marjă de securitate privind
solvabilitatea întreprinderii.
Bilan țul contabil armonizat permite determinarea mai rapid ă a fondului
de rulment, în dou ă moduri:
a) Ca diferen ță: FRF = (Total active –Datorii cu rente) –Active imobilizate = F–A;
b) Direct: FRF = Active circulante, respectiv datorii curente nete (E).
Teoretic, fondul de rulment trebuie s ă fie pozitiv, ceea ce nu înseamn ă că
în anumite situa ții nu poate exista un fond de rulment negativ f ără a compromite
buna func ționare a întreprinderii.
Un fond de rulment pozitiv (C apitaluri permanente > Imobiliz ări nete)
constituie o marjă de securitate a întreprinderii pentru exploatarea sa cotidian ă,
permițându-i să-și asigure un nivel minim al unor active circulante strict necesare
funcționării (stocuri minime, fond de cas ă minim), activul circulant fiind superior
datoriilor pe termen scurt (Activ circulant net > Datorii sub 1 an).
Un fond de rulment negativ constituie un semnal de alarmă pentru
întreprindere, care va fi lipsit ă de capitaluri perman ente suficiente s ă-i asigure
finanțarea imobiliz ărilor (Capitaluri permanente < Imobiliz ări nete), sau care are
active circulante inferioare datoriilor scaden te pe termen scurt, pe care nu le va
putea achita (Activ circulant ne t < Datorii sub 1 an). Aceast ă situație se întâlne ște
mai frecvent în sectorul de distribuție, unde viteza de rota ție a stocurilor este
foarte rapid ă (sub o lun ă) și unde exist ă credite-furnizori însemnate.
De exemplu, calculul fondului de rulment în cele trei va riante conduce la
rezultatele din Tabelul 27, de unde se desprind urm ătoarele concluzii:
Analiză financiar ă aprofundat ă 127
¾ Aplicația 31: Calculul și analiza fondului de rulment
Tabelul 27
Nr. Indicatori Exerci țiul financiar Abateri Indici
crt. (mii lei) Precedent Curent (± Δ) (%)
1. Capitaluri proprii 425835305 640141085 21430578 105,03
2. Datorii cu scaden ța peste 1 an 8493328 127907177 119413849 1505
3. Provizioane pt. riscuri – cheltuieli – – – –
4. Capitaluri permanente (Cp) 434328633 768048262 333719629 176,83
5. Active imobilizate (Ai) 334134112 442396673 108262561 132,40
6. Fond de rulment financiar (FRF) 100194521 3256515 89 225457068 325,02
7. Active circulante 330562056 515792600 185230544 156,03
8. Cheltuieli în avans 1902966 1489075 – 413891 78,25
9. Datorii pe termen scurt 227834680 186432713 – 41401967 81,83
10. Venituri în avans 4435821 5197373 761552 117,17
11. Fond de rulment financiar ( FRF) 100194521 3256515 89 225457068 325,02
12. Total active – Datorii curente (F) 434328633 768048262 333719629 176,83
13. Active imobilizate (A) 334134112 442396673 108262561 132,40
14. Fond de rulment financiar (F–A) 100194521 325651589 225457068 325,02
15. Active circ, resp.datorii crte (E) 100194521 325651589 225457068 325,02
Se constat ă un fond de rulment pozitiv și în creștere al întreprinderii în
toate variantele de calcul, ceea ce confirm ă o dinamic ă favorabil ă a marjei de
securitate, ca urmare a unor decalaj e favorabile între ritmurile de cre ștere a
factorilor lua ți în calculul fondului de rulment.
În practic ă, se consider ă că fondul de rulment al în treprinderii industriale
trebuie să reprezinte valoarea a 1-3 cifre de afaceri lunare.
În interiorul capitalur ilor permanente, ponderea ca pitalurilor împrumutate
nu trebuie s ă fie excesiv ă în raport cu cea a capitalurilor proprii (s ă nu depășească
50%), ceea ce impune determinarea f ondului de rulment propriu (FRp) și a
fondului de rulment str ăin (FRs):
a. FRp = Capitaluri proprii – Imobiliz ări nete;
b. FRs = Împrumuturi pe termen lung și mediu – Imobiliz ări nete.
Fondul de rulment propriu pune în eviden ță influența structurii de
Analiză financiar ă aprofundat ă 128
finanțare asupra constituirii sale, adic ă măsura în care echilibrul financiar se
asigură prin capitalurile proprii , ceea ce reflect ă gradul de autonomie financiar ă.
Fondul de rulment împrumutat (str ăin) reflect ă gradul de îndatorare pe
termen lung pentru a finan ța nevoi pe termen scurt.
Din dateleTabelului rezult ă că fondul de rulment propriu este pozitiv și în
creștere, iar fondul de rulment str ăin este negativ.
Analiza fondului de rulment trebuie completat ă cu studiul unui alt
agregat important al bilan țului, necesarul de fond de rulment (NFR).
3.3.3. Analiza necesarului de fond de rulment
Necesarul de fond de rulment desemneaz ă nevoile financiare generate de
executarea unor opera țiuni repetitive care compun ciclul de exploatare curent ă
(cumpărări, vânzări, plăți salarii), al c ărui total trebuie acoperit cel pu țin parțial de
resurse stabile (fondul de rulment net). El reprezint ă banii ce trebuie rula ți în
întreprindere pentru a-i asigura func ționarea (dup ă finanțarea imobiliz ărilor), care
reclamă cheltuieli ce vor fi recuperate la achitarea facturilor de c ătre clienți.
Structura necesarului de fond de rulment cuprinde, pe de o parte,
stocurile (de materii prime, produse finite, semifabricate) a c ăror valoare
încorporeaz ă cheltuielile de fabrica ție și, pe de alt ă parte, creanțele. Din suma
acestor componente se scad datoriile (de exploatare și în afara exploat ării), care
corespund decalajelor între încas ări și plăți:
NFR = Necesit ăți ciclice – Resurse ciclice ,
în care:
Necesități ciclice = Necesar te mporar – Disponibilit ăți
Resurse ciclice = Resurse temporare – Credite de trezorerie
Pe baza bilan țului contabil financiar și armonizat, necesarul de fond de
rulment se determin ă ca diferen ță:
NFR = (Active circulante + Cheltuieli în avans – Casa și conturi la b ănci)
– (Datorii ce trebuie pl ătite într-un an + Credite ba ncare +Venituri în avans).
De exemplu, calculul necesarului de fond de rulment pe baza datelor din
bilanțul contabil armonizat din Tabelul 25 c onduce la rezultatele din Tabelul 28:
Analiză financiar ă aprofundat ă 129
¾ Aplicația 32: Calculul și analiza necesarului de fond de rulment
Tabelul 28
Nr Indicatori Exerci țiul financiar Abateri Indici
crt (mii lei) Precedent Curent (± Δ) (%)
1. Active circulante 330562056 515792600 185230544 156,03
2. Cheltuieli în avans 1902966 1489075 – 413891 78,25
3. Casa și conturi la b ănci 8408730 2884297 – 5524433 34,31
4. Total I (1 + 2 – 3) 324056292 514357378 190301086 158,72
5. Datorii cu scaden ța de până la 1 an 227834680 186432713 – 41401967 81,83
6. Credite bancare de trezorerie – – – –
7. Venituri în avans 4435821 5197373 761552 117,17
8. Total II (5 + 6 + 7) 232270501 191630086 – 40640415 82,51
9. Nec de fd de rulment (NFR )(4 – 8) 91785791 322767292 230981501 351,65
Pornind de la rela ția care trebuie s ă existe între necesarul temporar și
resursele temporare, NFR constituie un indicator de echilibru financiar , pozitiv
sau negativ, dup ă cum urmeaz ă:
a) Dacă NFR > 0, rezult ă un surplus de necesar temporar fa ță de resursele
temporare ce pot fi mobilizate, fiind o situa ție normală dacă este consecin ța unor
investiții privind cre șterea necesarului de finan țare a ciclului de exploatare.
În caz contrar, NFR > 0 arat ă un decalaj nefavorabil între lichidarea
stocurilor și creanțelor și exigibilitatea datoriilor de exploatare, în sensul
încetinirii încas ărilor și accelerării plăților.
b) Un NFR < 0 reflect ă un surplus de resurse nete temporare fa ță de capitalurile
circulante, necesit ățile temporare fiind mai mici d ecât resursele temporare ce pot
fi mobilizate. Aceast ă situație este favorabilă dacă este consecin ța accelerării
rotației activelor circulante, a urgent ării încasărilor și relaxării plăților.
Necesarul de fond de rulment reflect ă echilibrul curent al întreprinderii,
este mai fluctuant , mai instabil decâ t fondul de rulment și depinde de cifra de
afaceri), durata de rota ție a stocurilor, decalajul dint re termenul de recuperare a
creanțelor și termenul de plat ă a furnizorilor.
El poate fi exprimat în zile de vânzare prin intermediul vitezei de rota ție
(NFRz = NFR·360/CA) care reflect ă acest decalaj.
Analiză financiar ă aprofundat ă 130
3.3.4. Analiza trezoreriei
Trezoreria net ă (TN) poate fi determinat ă pornind de la egalitatea de
bilanț prezentat tabelar Activ = Pasiv care conduce la confruntarea fondului de
rulment (FR) cu necesarul de fond de rulment (NFR), din care rezult ă echilibrul
financiar al întreprinderii, fiind un rezultat al opera țiunilor ce afecteaz ă toate
posturile de bilan ț și rezultând din lectura pe orizontal ă a bilanțului financiar care
vizează cele două părți
a) Partea superioar ă: TN = FR – NFR ;
b) Partea inferioar ă: TN = Disponibilit ăți – Credite de trezorerie =
= Trezoreia activ ă – Trezoreria pasiv ă.
Trezoreria activă cuprinde disponibilit ățile curente degajate de
funcționarea întreprinderii, la care se adaug ă plasamentele rambursabile în orice
moment (valori mobiliare de plasament).
Trezoreria pasivă este reprezentat ă de creditele bancare curente, soldurile
creditoare de b ănci și efectele scontate (în afara bilan țului).
c) Pe baza bilan țului contabil armonizat , trezoreria este dat ă de diferen ța:
TN = Active circulante respectiv datorii curente nete (E) – NFR.
De exemplu, calculul trezoreriei nete pe baza bilan țului financiar și a
bilanțului armonizat conduce la rezult atele înscrise în Tabelul 29:
¾ Aplicația 33: Calculul și analiza trezoreriei nete
Tabelul 29
Nr. Indicatori Exerci țiul financiar Abateri Indici
crt (mii lei) Precedent Curent (± Δ) (%)
1. Fondul de rulment financiar(FRF) 100194521 325651589 225457068 325,02
2. Necesarul de fd. de rulment (NFR) 91785791 322767292 230981501 351,65
3. Trezoreria net ă (TN) (1 – 2) (a) 8408730 2884297 – 5524433 34,31
4. Disponibilit ăți bănești 8408730 2884297 – 5524433 34,31
5. Credite bancare de trezorerie – – – –
6. Trezoreria net ă (TN) (4 – 5) (b) 8408730 2884297 – 5524433 34,31
7. Active circ., resp. dat.crte nete (E) 100194521 325651589 225457068 325,02
8. Trezoreria net ă (TN) (7 – 2) (c) 8408730 2884297 – 5524433 34,31
Analiză financiar ă aprofundat ă 131
Din datele Tabelului 29 se constat ă că trezoreria net ă este pozitivă și în
scădere în ambele variante de calcul, ceea ce reflect ă decalajul dintre ritmul
superior de cre ștere a necesarului de fond de rulment comparativ cu cre șterea
fondului de rulment financiar (351,65 > 325,02 %), precum și ca urmare a
creșterii mai rapide a necesarului de f ond de rulment comparativ cu activele
circulante nete (251,65 > 225,02).
Trezoreria net ă (±) rezult ă atât din opera țiuni ce afecteaz ă capitalurile
permanente și activul imobilizat, cât și din opera țiuni care privesc activele
circulante și datoriile pe termen scurt.
Cre șterea trezoreriei nete poate fi realizat ă prin cre șterea fondului de
rulment și prin sc ăderea necesarului de fond de rulment, sau prin cre șterea
disponibilit ăților și reducerea creditelor ba ncare de trezorerie.
Valoarea pozitivă sau negativă a trezoreriei nete este consecin ța unor
inegalități între fondul de rulment și necesarul (resursa) de fond de rulment, dup ă
cum urmeaz ă:
A. Trezorerie pozitiv ă (TN > 0 ), când:
FR > NFR și respectiv, Disponibilit ăți > Credite trezorerie ,
în următoarele situa ții:
a) FR > 0 și NFR >0 , când NFR este finan țat în întregime din resurse permanente
(FR > 0), care degaj ă disponibilit ăți ce pot ascunde o sub-utlizare de capitaluri;
b) FR > 0 și NFR < 0, când resursele din ciclul de exploatare (NFR < 0) se
adaugă la un excedent de resurse permanente (FR > 0) pentru a degaja un
excedent mare de lichidit ăți, care pot ascunde sub-utiliz ări de capitaluri;
c) FR < 0 și NFR < 0 , când resursele din exploa tare (NFR < 0) acoper ă un
excedent crescut de lichidit ăți și numai o parte a activului imobilizat ( FR < 0).
Ciclul de exploatare și o parte din imobiliz ări sunt finan țate din datorii pe
termen scurt (furnizori și avansuri clien ți), ceea ce impune creșterea capitalurilor
permanente (resurselor stabile). B.
B. Trezorerie negtiv ă (TN < 0 ), când:
FR < NFR și respectiv, Disponibilit ăți < Credite trezorerie ,
în următoarele situa ții:
a) FR > 0 și NFR > 0, când NFR este finan țat parțial din capitaluri permanente
Analiză financiar ă aprofundat ă 132
(FR> 0) și parțial din credite bancare curent e care sunt mai mari decât
disponibilit ățile, ceea ce impune aprecierea riscului bancar curent;
b) FR < 0 și NFR > 0 , când creditele bancare acoper ă o parte din imobiliz ări (FR
< 0), NFR și disponibilit ățile (inferioare creditelor de trezorerie), ceea ce impune
reconsiderarea structurii de finan țare;
c) FR < 0 și NFR < 0 , când resursele permanente nu acoper ă decât o parte a
activului imobilizat (FR < 0), restul fii nd acoperit din datorii pe termen scurt
(furnizori, avansuri clien ți) și din credite bancare curente, ceea ce impune
revederea structurii finan țării, existând riscul dependen ței financiare de exterior.
3.3.5. Analiza echilibrelor fina nciare în optica func țională
Echilibrele financiare pot fi analizate și prin prisma prezent ării bilanțului
conform opticii func ționale , care structureaz ă posturile de bilan ț în strâns ă
legătură cu ciclurile economice care caracterizez ă viața întreprinderii: investi ții,
exploatare, finan țare, trezorerie. Analiza efectuat ă pe baza bilan țului funcțional
(economic) este o analiz ă funcțională, mai bine adaptat ă unei gestiuni
previzionale, care situiaz ă în centrul aten ției ciclul de exploa tare. Ea completeaz ă
analiza financiar ă statică prin tabloul de finan țare, principalul instrument al
analizei dinamice a echilibrului financiar.
Echilibrul financiar func țional impune ca utilizările stabile să fie
finanțate din resurse durabile , surplusul resurselor durabile fa ță de imobiliz ările
brute reprezentând fondul de rulment net global (FRNG):
FRNG = Resurse durabile – Utiliz ări stabile brute .
Un FRNG pozitiv arat ă excedentul de resurse stabile dup ă finanțarea
utilizărilor stabile, destinat finan țării ciclului de exploatare, fiind și diferența:
FRNG = Activ circulant – (Datorii diverse + Credite bancare de trezorerie).
De exemplu, pe baza bilan țului funcțional (Tabelul 27) rezult ă datele din
Tabelul 30, din care se constat ă un fond de rulment net global pozitiv și în
creștere, ca urmare a cre șterii mai rapide a resurselor stabile fa ță de utiliz ările
stabile (166,27 > 134,9) și a activului circulant compar ativ cu datoriile (155,59 >
82,5).
Analiză financiar ă aprofundat ă 133
¾ Aplicația 34: Calculul fondului de rulment net global
Tabelul 30
Nr. Indicatori Exerci țiul financiar Abateri Indici
crt. (mii lei) Precedent Curent (± Δ) (%)
1. Resurse stabile (durabile) 608138189 1011158943 403020754 166,27
2. Utiliz ări stabile brute 507943668 685507354 177563686 134,95
3. Fond rulment net global (FRNG)(a) 100194521 325651589 225457068 325,02
4. Activ circulant 332465022 517281675 184816653 155,59
5. Datorii diverse + credite bancare 232270501 191630086 – 40640415 82,51
6. Fond rulment net globa l (FRNG)(b) 100194521 325651589 225457068 325,02
Aceast ă valoare a FRNG reflect ă mărimea necesarului ciclic și de
trezorerie r ămasă nefinanțată de resursele ciclice și de trezorerie, ceea ce arat ă că
întreprinderea are lichidit ăți pentru a- și finanța necesarul de exploatare.
Necesarul de fond de rulment (NFR) decurge din confruntarea nevoilor
de finanțare cu resursele de finan țare a opera țiilor repetitive:
NFR = Utiliz ări ciclice – Resurse ciclice
Având în vedere reînnoirea permanent ă a stocurilor și creanțelor impus ă
de ciclul de exploatare, surplusul nevoilo r ciclice neacoperit financiar de resursele
ciclice de capital devine un necesar de finan țare permanent reînnoibil. Acest
necesar este finan țat din fondul de rulment func țional, care la rândul s ău apare ca
un surplus de resurse stabile, fiind un necesar de fond de rulment total (NFRT), cu
două componente legate de: activitatea de exploatare și din afara exploat ării:
NFRT = NFRE + NFRAE.
De exemplu, calculul Necesarului de Fond de Rulment Total pe baza
bilanțului funcțional (Tabelul 27) conduce la rezulta tele înscrise în Tabelul 31, din
care se desprind urm ătoarele concluzii.
1. Necesarul de fond de rulment func țional este pozitiv, ca urmare a necesit ăților
ciclice superioare resurselor ciclice.
2. Necesarul de fond de rulment total pozitiv
și în creștere arată un necesar de
finanțare permanent reînnoibil pentru ciclul de exploatare, su rplusul de nevoi
ciclice fiind neacoperit financiar de resurse ciclice de capital.
Analiză financiar ă aprofundat ă 134
¾ Aplicația 35: Calculul necesarului de fond de rulment total
Tabelul 31
Nr. Indicatori Exerci țiul financiar Abateri Indici
crt. (mii lei) Precedent Curent (± Δ) (%)
1. Utiliz ări ciclice totale, din care: 324056292 514397378 190341086 158,73
2. Active circulante de expl oatare 318101299 504462683 186361384 158,59
3. Alte active circulante 5954993 9934695 3979702 166,82
4. Resurse ciclice totale, din care: 232270501 191630086 – 40640415 82,51
5. Datorii de exploatare 136986380 82218373 – 54768007 60,02
6. Datorii înafara exploat ării 95284121 109411713 14127592 114,82
7. Nec. fd rulment total (NFRT )(1- 4) 91785791 322767292 230981501 351,65
8. NFRE (2 – 5) 181114919 422244310 241129391 233,13
9. NFRAE (3 – 6) – 89329128 – 99477018 -10147890 111,36
3. Resursa net ă în afara exploat ării (NFRAE < 0) este în cre ștere, datoriile fiind
superioare activelor circ ulante din afara exploat ării.
La originea NFRE se afl ă ciclul de exploatare (cump ărare – produc ție –
vânzare), cu o durat ă variabilă. Acest necesar corespunde unor aloc ări de fonduri
pentru constituirea stocurilor și creanțelor și reflectă decalajele între vânz ări și
încasări, respectiv, între cump ărări și plăți și se calculeaz ă prin diferen ța:
NFRE = Active circulante de explo atare – Datorii de exploatare .
Pl ățile îl măresc, iar încas ările îl reduc.
NFRAE este mai mic fa ță de NFRE și se obține prin diferen ța:
NFRAE = Alte active circulante – Datorii în afara exploat ării,
în care: Alte active circulante cuprind: crean țe diverse, capital subscris nev ărsat;
Datoriile în afara exploat ării cuprind: datorii fiscale, alte datorii.
Necesarul de Fond de Rulment astfel determinat mai poart ă numele de
Necesar Net când este pozitiv, sau Resursă Netă
când este negativ.
Din confruntarea Fondului de Rulmen t Net Global cu Necesarul de Fond
de Rulment (necesarul net) rezult ă trezoreria net ă (TN):
TN = FRNG – (NFRE + NFRAE).
Trezoreria net ă este legat ă de opera țiile financiare pe termen scurt care
Analiză financiar ă aprofundat ă 135
sunt eviden țiate în partea inferioar ă a bilanțului funcțional, ea fiind și diferența:
TN = Necesar de trezorerie – Resurse de trezorerie sau:
TN = Activ circulant financ iar – Credite bancare curente .
Trezoreria net ă poate fi pozitivă sau negativă, după cum urmeaz ă:
1. TN > 0, cînd FRNG > NFRT sau Neces ar trezorerie > Resurse trezorerie;
2. TN < 0, când FRNG < NFRT sau Neces ar trezorerie < Resurse trezorerie.
De exemplu, pe baza bilanțului funcțional , din confruntarea Fondului de
Rulment Net Global cu Necesarul de Fond de Rulment Total rezult ă trezoreria
netă din Tabelul 32, care poate fi determinat ă ca diferen ță între Trezoreria activ ă
(Disponibilit ăți) și Trezoreria pasiv ă (Credite bancare de trezorerie):
TN = Trezoreria activ ă – Trezoreria pasiv ă.
¾ Aplicația 36: Calculul și analiza trezoreriei nete
Tabelul 32
Nr. Indicatori Exerci țiul financiar Abateri Indici
crt. (mii lei) Precedent Curent (± Δ) (%)
1. Fond rulment net global (FRNG) 100194521 325651589 225457068 325,02
2. Necesar fond rulment total (NFRT) 91785791 322767292 230981501 351,65
3. Trezoreria net ă (TN)(1 – 2) 8408730 2884297 – 5524433 34,31
4. Activ circulant financ.(Trez.activ ă) 8408730 2884297 – 5524433 34,31
5. Credite bancare crte(Trez. pasiv ă) – – – –
6. Trezoreria net ă (TN)(4 – 5) 8408730 2884297 – 5524433 34,31
Fondul de rulment net global, superior necesarului de fond de rulment
total, a condus la o trezorerie net ă pozitivă, dar în sc ădere, ca urmare a decalajului
între ritmurile de cre ștere (351,65 > 325,02 %).
O trezorerie net ă pozitivă reflectă un excedent de trezorerie în raport cu
obligațiile financiare pe termen scurt, ceea ce asigur ă întreprinderii posibilitatea
de face plasamente pe piața de capital.
Spre deosebire de resursele ciclice ob ținute în activitatea curent ă și
reflectate de un necesar de fond de rulment negativ, o trezorerie net ă negativă
reflectă resurse de trezorerie furnizate de parteneri financiari (b ănci), fiind legate
de gestiunea financiar ă pe termen scurt .
Analiză financiar ă aprofundat ă 136
3.4. Analiza bilan țului prin metoda ratelor (ratios )
Aprofundarea analizei situa ției financiare pe baza bilan țului impune
recurgerea la un procedeu frecven t utilizat în analiza financiar ă – “metoda ratios ”.
Ratio este un raport între dou ă posturi de bilan ț, din contul de rezultat,
sau din bilan ț și contul de rezultat, echivalent cu termenul de rată, coeficient ,
indice , procent . Între elementele raportului trebuie s ă existe omogenitate din punct
de vedere al modul ui de evaluare și relații directe între m ărimile ce se compar ă.
Metoda ratelor completeaz ă analiza indicatorilor în m ărimi absolute și
permite efectuarea de compara ții în spațiu, pentru a situa mai bine întreprinderea
în mediul concuren țial, sau în timp, pentru a-i aprecia evolu ția.
3.4.1. Analiza ratelor de structur ă a bilanțului
Ratele de structur ă a bilanțului reflect ă structura financiar ă (de finan țare)
a întreprinderii și se define ște prin propor țiile posturilor din activul și pasivul
bilanțului în raport cu totalul acestuia.
Ratele de structur ă se obțin în urma analizei pe verticală a bilanțului și
pun în eviden ță câteva caracteristici financiare ale întreprinderii, cum ar fi:
capacitatea activelor de a se transforma în lichidit ăți, autonomia și independen ța
financiară a întreprinderii, calitatea echilibr ului financiar pe termen scurt, ș.a.
Structura activului caracterizeaz ă compoziția patrimoniului economic al
întreprinderii, în concordan ță cu caracterul mai mult sau mai pu țin “capitalistic” al
acesteia precum și vulnerabilitatea sa la evolu țiile inflaționiste.
A. Ratele de structur ă a activului reflectă apartenen ța sectorială și
depind de natura activității întreprinderii, astfel:
1) Ponderea imobiliz ărilor: 100⋅ =Activimobilizat ActivSi (%) reflect ă indirect
intensitatea capitalistic ă (prin ponderea imobiliz ărilor corporale) și a relațiilor
financiare cu alte unit ăți (prin ponderea imobiliz ărilor financiare).
2) Ponderea activului circulant: 100⋅ =Activcirculant ActivSa (%) depinde de
sectorul de activitate și durata ciclului de produc ție (prin ponderea stocurilor), de
durata termenelor de plat ă convenite cu client ela (prin ponderea crean țelor) și
Analiză financiar ă aprofundat ă 137
reflectă esența trezoreriei (prin ponderea lichidit ăților în patrimoniu).
Structura pasivului degajă politica de finan țare a întreprinderii,
evidențiind gradul de stabilitate a finan țării și autonomia financiar ă pe care le
asigură întreprinderii combina ția de resurse având maturit ăți și origini diverse
(capitaluri proprii, datorii pe te rmen lung, mediu, sau scurt).
B. Ratele de structur ă a pasivului reflect ă autonomia financiar ă și gradul
de îndatorare a întreprinderii, astfel:
1) Ponderea capitalurilor permanente: 100⋅ =Pasivpermanente CapitaluriScp (%)
reflectă autonomia financiar ă globală (prin ponderea capitalurilor proprii),
autonomia la termen a întreprinderii (prin ponderea datoriilor pe termen lung),
respectiv dependen ța pe termen lung de finan țarea extern ă, sau rata îndator ării
globale a întreprinderii (prin ponderea tuturor datoriilor).
2) Ponderea datoriilor pe termen scurt: 100⋅ =Pasivscurt termen DatoriiSdts/ (%) se
corelează cu trezoreria întreprinderii.
Cu cât este mai mare ponderea capitalurilor proprii cu atât este mai mare
autonomia și independen ța financiar ă a întreprinderii.
Pe baza datelor din bilan țul financiar (Tabelul 26) rezult ă Tabelul 33:
¾ Aplicația 37: Ratele de structur ă a bilanțului financiar
Tabelul 33
Structura activului Exercițiu financia r Structura pasivului Exercițiu financia r
(%) Preceden t Curen t (%) Preceden t Curen t
Active imobilizate 50,12 46,10 Capital permanent (Cp) 65,15 80,08
Imobilizări necorporale 0,017 0,079 Capitaluri proprii (C) 63,88 66,70
Imobilizări corporale 50,10 46,01 Datorii peste 1 an (D/tl) 1,27 13,38
Imobilizări financiare 0,003 0,011 Datorii sub 1 an (D/t.s) 34,85 19,92
Active circulante 49,88 53,90 Total datorii (D) 36,12 33,30
Stocuri – total 21,59 12,88 Total capitaluri (C+ D ) 100 100
Creanțe – total 27,03 40,72 Total capital (Cp+D/ts ) 100 100
Disponibilit ăți 1,26 0,30 Levier financ.(LF=D/C) 0,565 0,499
Total active nete 100 100 Capacit.îndatorare(C/Cp) 0,98 0,83
Analiză financiar ă aprofundat ă 138
Din datele Tabelului 33 se constat ă următoarele:
1. Structura activului reflect ă proporția de peste 50 % a imobiliz ărilor corporale în
reducere în favoarea activelor circulante, care dep ășesc activele imobilizate,
ajungând la 53,90 %.
2. Structura pasivului arat ă creșterea capitalurilor permanente de la 65,15 la peste
80 %, în care capitalurile proprii de țin ponderea cea mai mare și în creștere la
peste 66 %, în defavoarea da toriilor totale, care au sc ăzut de la 36 la 33 %.
3. Structura datoriilor s-a modificat în sensul cre șterii datoriilor cu scaden ța peste
1 an și a reducerii datoriilor curente, cu scden ța până la 1 an.
Analiza pe vertical ă a bilanțului vizeaz ă corelațiile dintre posturile din
activ și din pasiv, structur a pasivului trebuind s ă fie adecvată structurii activului:
o întreprindere industrial ă foarte “capitalistic ă” are capitaluri permanente mai
importante fa ță de una mai puțin “capitalistic ă” din sectorul de distribu ție, ceea ce
se reflectă prin rate de sintez ă referitoare la condi țiile de ajustare între utiliz ările
și resursele puse în oper ă de întreprindere.
Ratele de sintez ă reflectă echilibrul financiar în mărimi relative:
1) Rata de finanțare stabil ă a imobiliz ărilor: net imobilizat Activpermanente CapitaluriRfi= ≥ 1
măsoară stabilitatea resurselor afectate finan țării activelor durabile, din care:
a) Rata de finan țare din resurse proprii :net imobilizat Activproprii CapitaluriRfp= ≥ 1 exprim ă
autonomia financiar ă de care dispune întreprinderea;
b) Rata de finan țare din resurse str ăine:net imobilizat Activmediu lung termenpe DatoriiRfs+=
exprimă gradul de insecuritate financiar ă a întreprinderii.
2) Rata de lichiditate general ă: scurt termenpe Datoriicirculant ActivR=lg ≥1 exprim ă
gradul de lichiditate poten țială (echilibrul financiar pe termen scurt), din care:
a) Rata de lichiditate relativă (redusă):scurt termen DatoriiStocuri circulant ActivRlr pe −= ≥1 exprimă
Analiză financiar ă aprofundat ă 139
capacitatea întreprinderii de rambursare a datoriilor pe termen scurt;
b) Rata de lichiditate (trezorerie) imediată: scurt termen pe Datoriiități DisponibilRli= ≥1
exprimă aptitudinea întreprinderii de rambursare a datoriilor scadente sub 1 an .
Ratele de sintez ă se corelează cu ratele de finan țare și reflectă indirect
structura financiar ă a întreprinderii.
De exemplu, calculul ratelor de sintez ă pe baaza bilan țului a condus la
rezultatele din Tabelul 34:
¾ Aplicația 38: Ratele de sintez ă pe baza bilan țului
Tabelul 34
Nr. Rate de echilibru financiar Exerci țiul financiar Abateri Indici
crt. Precedent Curent (± Δ) (%)
1. Rata de finan țare stabilă a imobiliz. (Rfi) 1,30 1,74 + 0,44 133,8
2. Rata de finan țare din resurse proprii (Rfp) 1,27 1,44 + 0,17 113,4
3. Rata de finan țare din resurse str ăine (Rfs) 0,03 0,30 + 0,27 1000
4. Rata de lichiditate general ă (Rlg) 1,43 2,70 + 1,27 188,8
5. Rata de lichiditate rapid ă (redusă) (Rlr) 0,836 2,120 + 1,284 253,6
6. Rata de lichiditate imediat ă (Rli) 0,037 0,015 – 0,022 40,5
Din datele Tabelului 34 se constat ă următoarele:
1. Valorile supraunitare și în creștere ale ratei de finan țare stabilă a imobiliz ărilor
confirmă marja de securitate consecutiv ă fondului de rulment pozitiv cresc ător.
2. Valorile supraunitare și în creștere ale ratei de finan țare a imobiliz ărilor din
resurse proprii confirm ă existența fondului de rulment propriu pozitiv și crescător.
3. Valorile subunitare și în creștere ale ratei de finan țare a imobiliz ărilor din
resurse str ăine arată existența unui fond de rulment str ăin negativ, datoriile pe
termen lung fiind inferioare imobiliz ărilor nete.
4. Valorile supraunitare și în creștere ale ratelor de lichiditate general ă și de
lichiditate redus ă confirmă echilibrul financiar pe termen scurt, fondul de rulment
pozitiv, respectiv capacitatea de a face fa ță obligațiilor pe termen scurt, ceea ce nu
se confirm ă prin valoarea subunitar ă a ratei de lichiditate (trezorerie) imediat ă.
Analiză financiar ă aprofundat ă 140
3.4.2. Analiza ratelor de finan țare; structura finan țării
Analiza ratelor de structur ă a bilan țului permite studiul structurii
financiare a întreprinderii, respectiv exam inarea modului în care sunt repartizate
sursele de finan țare a activelor într e capitalurile proprii și aporturile externe, de
unde rezult ă autonomia (independen ța) financiar ă a întreprinderii.
Structura financiar ă este un concept fundamental în gestiunea financiar ă
a întreprinderii, deoarece determin ă costul capitalului și are influen ță asupra
politicii de investi ții, afectându-i rentabilitatea.
Sursele de finan țare trebuie adaptate naturii activelor pe care le
finanțează: resursele utilizate pentru finan țarea unui activ imobilizat trebuie s ă
poată rămâne investite în întreprindere o durat ă cel puțin egală cu durata de via ță a
acestuia.
Exigibilitatea capitalurilor trebuie armonizat ă cu lichiditatea activelor
finanțate, adică imobilizările trebuie finan țate din capitaluri stabile (permanente),
iar activul circulant trebuie finan țat din datoriile de exploatare . Numai în aceste
condiții poate fi vorba de o structur ă financiar ă echilibrat ă care poate asigura
independen ța financiar ă a întreprinderii.
În gestiunea financiar ă apare no țiunea de structură financiar ă și cea de
structură a capitalului , cu precizarea c ă structura financiar ă desemneaz ă
compoziția pasivului bilanțului, în timp ce structura capitalului arată compozi ția
finanțării întreprinderii pe termen lung : acțiuni (ordinare, privilegiate), obliga țiuni
(ordinare, convertibile) , împrumuturi bancare.
În privin ța unor structuri financiare ideale sau acceptabile există câteva
principii esen țiale, printre care amintim:
1. Activele stabile (ciclice sau aciclice) nu trebuie s ă fie finan țate din datorii pe
termen scurt (de trezorerie); numai activ ele ocazionale (nestabile) pot fi finan țate
tranzitoriu din asemenea datorii.
2. Finanțarea activelor stabile prin îndatorarea pe termen mediu și lung este
admisă cu condi ția ca aceasta s ă nu reprezinte mai mult de 50% din capitalurile
permanente și să poată fi rambursat ă progresiv prin autofinan țare, până
întreprinderea ajunge la autonomie financiar ă (finanțarea din capitaluri proprii).
Analiză financiar ă aprofundat ă 141
Structura finan țării reflectată prin ratele de structur ă a pasivului , care în
optica bilan țului financiar grupeaz ă posturile dup ă criteriul scaden ței, vizeaz ă
raportul între capitalurile proprii (C) și datorii (D), pasivul fiind egal cu suma:
Pasiv = Capitaluri proprii (C) + Datorii totale(D),
în care:
D = Datorii pe termen lung (peste 1 an) + Datorii pe termen scurt (sub 1 an)
Separarea datoriilor totale în func ție de scaden ță și includerea datoriilor
pe termen lung în capitalul pe rmanent conduce la egalitatea:
Pasiv = Capital permanent (Cp) + Datorii pe termen scurt.
Raportul dintre datoriile totale (D) și capitalurile pr oprii (C) exprim ă rata
îndatorării globale, fiind cunoscut sub denumirea de levier financiar și prezintă
importanță atât pentru manageri cât și pentru creditori, deoarece reflect ă, pe de o
parte, gradul de independen ță financiar ă și, pe de alt ă parte, posibilitatea
întreprinderii de a recurge la cap italuri externe (noi împrumuturi).
Definirea structurii financiare implică determinarea raportului între
fondurile pe termen lung ( capitalurile permanente ) și fondurile pe termen scurt
(datoriile sub 1 an ), care depinde de natura activelor întreprinderii, sursele
permanente de finan țare trebuind astfel structurate încât s ă maximizeze valoarea
întreprinderii (capitalurile proprii).
Autonomia financiar ă reprezint ă aptitudinea întreprinderii de a face fa ță
angajamentelor financiare, aceasta m ăsurându-se cu ajutorul unor rate care
exprimă gradul de îndatorare și de lichiditate-solvabilitate . Acestă autonomie este
amenințată de existen ța unei structuri financiare inadecvate, care poate conduce la
încetarea de pl ăți, sau la pierder ea controlului de c ătre acționari.
Autonomia financiar ă poate fi estimat ă prin mai multe rate, astfel:
1) Rata îndator ării globale : Rîg =Pasivtotale Datorii≤ 0,5 exprim ă dependen ța
întreprinderii de diver și creditori și șansele de rambursare a datoriilor.
a) Levierul financiar : proprii Capitaluritotale DatoriiLF= depinde de structura finan țării,
cu efecte asupra ratei rentabilit ății capitalurilor proprii(indicator de risc financiar ).
Analiză financiar ă aprofundat ă 142
b) Rata autonomiei financiare: Raf = totale Datoriiproprii Capitaluri>1 este inversul
levierului financiar (Raf = 1/LF).
c) Rata îndator ării la termen: proprii Capitalurilung termenpe DatoriiRît= >1 exprim ă
dependen ța față de creditori, fiind afectat ă de inflație.
2) Capacitatea de îndatorare: permanent Capitalproprii CapitaluriCî= ≥0,5 exprim ă posibilitățile
de îndatorare ale întreprinderii.
3) Capacitatea de rambursare :totale DatoriiCAFCr= ≥0,25 exprim ă capacitatea
întreprinderii de a- și rambursa datoriile totale.
De exemplu, ratele de autonomie financiar ă sunt redate în Tabelul 35:
¾ Aplicația 39: Ratele de finan țare (autonomie financiar ă)
Tabelul 35
Nr. Rate de finan țare Exerci țiul financiar Abateri Indici
crt Precedent Curent (± Δ) (%)
1. Rata îndator ării globale (Rîg = D/Pasiv) 0,354 0,327 – 0,027 92,37
2. Levierul financiar (LF = D/C) 0,5492 0,4871 – 0,0621 88,70
3 Rata autonomiei financiare (R af = C/D) 1,82 2,05 + 0,230 112,6
4. Rata îndator ării la termen (Rît =Dt.lg/C) 0,02 0,20 + 0,180 1000
5. Capacitatea de îndatorare (Cî = C/Cp) 0,98 0,83 – 0,150 84,7
6. Capacitatea de rambursare (Cr = CAF/D) 0,160 0,152 – 0,080 95,0
Din datele Tabelului 35 se desprind urm ătoarele concluzii:
1. Rata îndator ării globale sub 0,5 și în scădere arată reducerea ponderii datoriilor
și creșterea ponderii cap italurilor proprii în structura finan țării.
2. Reducerea levierului financiar reflect ă scăderea gradului de îndatorare ca
urmare a cre șterii ponderii capitalu rilor proprii, av înd ca efect cre șterea gradului
de autonomie financiar ă la valori supraunitare.
3. Creșterea ratei de îndatorare la term en de peste 10 ori a fost consecin ța creșterii
Analiză financiar ă aprofundat ă 143
mai rapide a datoriilor cu scaden ța peste 1 an comparativ cu capitalurile proprii.
4. Reducerea capacit ății de îndatorare, care se men ține totuși superioar ă valorii de
0,5, arată tendința de reducere a ponderii capit alurilor proprii în capitalul
permanent de la 98 la 83 la sut ă.
5. Reducerea capacit ății de rambursare a datoriilor din capacitatea de
autofinan țare este consecin ța creșterii mai rapide a datoriilor comparativ cu CAF.
3.4.3. Analiza ratelor de rota ție a posturilor de bilan ț
În măsura în care ratele de structur ă și de sintez ă ale bilan țului vizeaz ă
posturile la un moment dat, acestea au un caracter static . Însă gestiunea financiar ă
pe termen scurt necesit ă informații pentru aprecierea echilibrului financiar și a
lichidității întreprinderii în dinamică, ceea ce impune determinarea unor rate de
rotație a posturilor de bilan ț.
Ratele de rota ție furnizeaz ă indicații dinamice deoarece permit s ă se
introducă o dimensiune temporală în analiza bilan țului, prin eviden țierea ritmului
de reînnoire a unor co mponente ale acestuia.
În acest scop, se compar ă elemente statice de patrimoniu din bilanț cu
indicatori din contul de rezultat care exprim ă fluxuri caracteristice ale activit ății
de exploatare cum ar fi cifra de afaceri (CA), din care rezult ă ritmul de reînnoire a
postului din activul sau pasivului bilan țului.
Ratele astfel determinate caracterizeaz ă unul din cei mai sintetici
indicatori de eficien ță, viteza de rota ție a posturilor de bilan ț, prin intermediul
numărului de rotații (N) și al duratei unei rota ții (D). Între aceste rate exist ă o
relație inversă: creșterea num ărului de rota ții antreneaz ă reducerea duratei unei
rotații, ceea ce reflect ă același lucru: accelerarea vitezei de rota ție.
Principalele rate de rota ție a posturilor de bilan ț sunt urm ătoarele:
1) Numărul de rota ții ale activelor:ActivCANa= (rotații) și, respectiv:
Durata unei rota ții: 360⋅==CAActiv
NaTDa (zile/rotație);
2) Numărul de rota ții capitaluri proprii (C):CCANc= (rotații) și, respectiv:
Analiză financiar ă aprofundat ă 144
Durata unei rota ții: 360⋅==CAC
NcTDc (zile/rota ție);
3) Numărul de rota ții active circulante (Ac):SacNa
AcActiv
ActivCANac =×= ,
în care:
==SacActivAcponderea activelor circulante în activ (gradul de lichiditate);
Durata unei rota ții: 360⋅==CAAc
NacTDac (zile/rotație);
4) Numărul de rota ții ale stocurilor:SmCANs= (rotații), în care:
Sm = Stocul mediu = 2SfSi+;
Durata unei rota ții: 360⋅==CASm
NsTDs (zile/rotație);
5) Numărul de rota ții ale crean țelor:SmcrCANcr= (rotații);
Durata (termenul) de recuperare a crean țelor: 360⋅==CASmcr
NcTDcr (zile);
6) Numărul de rota ții ale furnizorilor: ) rotații ( NfSmfări)n (Aprovizio Cumpărări=
Durata (termenul) de plat ă a furnizorilor: 360⋅ ==CumpărăriSmf
SmfTDf (zile).
Num ărul de rota ții (N) al unui post de bilan ț compară un flux de
activitate (vânz ări, aprovizion ări-cumpărări) cu elemente de patrimoniu (activul
total, activul circulant, capitalu l total, capitalul propriu) încredin țate întreprinderii,
indicând intensitatea cu care este valorificat patrimoniul întreprinderii.
Durata în zile (luni, ani) a unei rota ții (D), în rela ție inversă cu numărul
de rotații, reflect ă rapiditatea unei încas ări (plăți): un decalaj între termenul de
recuperare a crean țelor și termenul de plat ă a furnizorilor poate fi benefic pe
termen scurt, crescând lichidit ățile întreprinderii.
Analiză financiar ă aprofundat ă 145
Calculul ratelor de rota ție pe baza bilan țului (Tabelul 26) și a contului de
rezultat (tabelul 1) conduce la rezultatele din Tabelul 36:
¾ Aplicația 40: Ratele de rota ție a posturilor de bilan ț
Tabelul 36
Numărul de rota ții Exercițiu financia r Durata unei rota ții Exercițiu financia r
Preced. Curent (zile) Preced. Curent
1.Nr.rotații active (Na) 0,802 0,816 Durata unei rota ții(Da) 448,87 441,17
2.Nr.rot. cap.proprii (Nc) 1,256 1,224 Durata unei rota ții(Dc) 286,62 294,12
3.Nr.rot. active circ(Nac) 1,618 1,519 Durata unei rota ții(Dac) 222,49 236,99
4.Nr.rotații stocuri (Ns) 3,769 6,418 Durata unei rota ții (Ds) 95,51 56,09
5.Nr.rotații creanțe (Ncr) 2,969 2,004 Term. recup.crean țe(Dcr) 121,25 179,64
6.Nr.rotații furnizori (Nf) 4,519 4,149 Term.plat ă furnizori (Df) 79,65 86,75
Din datele Tabelului 36 se constat ă următoarele:
1. Numărul de rota ții ale posturilor de bilan ț au cunoscut modific ări, având valori
supraunitare, cu excep ția activelor totale, la care se înregistreaz ă și durate de
rotație ce depășesc 1 an.
2. Viteza de rota ție a posturilor de bilan ț înregistreaz ă o încetinire, cu excep ția
stocurilor, la care num ărul de rota ții a crescut și durata unei rota ții a scăzut.
3. Termenul de recuperare a crean țelor este superior termenului de plat ă a
furnizorilor , ambele durate înregistrând cre șteri, care au majorat decalajul între
încasări și plăți de la 42 zile (122 – 80 ) la 93 zile (180 – 87).
Factorii care contribuie la modificarea vitezei de rota ție trebuie
identifica ți pe faze ale exploat ării: aprovizionare, produc ție, desfacere.
3.4.4. Analiza ratelor de rentabi litate; riscul financiar
Ratele de structur ă a activului și pasivului bilan țului, ratele de finan țare și
de structur ă a finanțării precum și ratele de rota ție determinate prin analiza intern ă
a bilanțului în direc ție vertical ă, orizontal ă și combinat ă cu elemente ale contului
de rezultat permit s ă se calculeze o “baterie “de rate de rentabilitate , care servesc
la evaluarea performan țelor întreprinderii într-o viziune dinamic ă.
Aprecierea performan țelor implic ă luarea în considerare a unor aspecte
Analiză financiar ă aprofundat ă 146
ale activit ății întreprinderii în strâns ă legătură cu rezultatele globale și parțiale.
Diagnosticul financiar permite aprecierea performan țelor dezvoltând trei
puncte de vedere caracteristice:
1) El impune o viziune par țială a performan țelor. Eficacitatea întreprinderii poate
fi apreciat ă diferit prin criterii analitice.
2) Analiza financiar ă abordeaz ă performan țele pe baza unor criterii monetare de
măsurare și evaluare.
3) Aprecierea financiar ă a performan țelor se realizeaz ă din punct de vedere
sintetic și global, printr- o viziune de ansamblu a rezultatelor.
În final, diagnosticul financiar va permite evaluarea întreprinderii în
funcție de rentabilitate și de gradul de risc aferent.
Rentabilitatea constituie capacitatea unui capital investit sau plasat de a
asigura venituri exprimate în termeni fina nciari, aceasta fiind evaluat ă în mărimi
absolute ( prin marje ) și în mărimi relative ( prin rate ).
Ratele de rentabilitate rezult ă din confruntarea unui indicator de rezultat
(EBE, Rexp, Rbrut, Rnet), cu un indicator referitor la fluxul global de activitate
(CA), sau la mijloacele utilizate pentru ob ținerea rezultatului considerat (capital
economic, capital propriu, co sturi). De aici rezult ă gruparea uzual ă a ratelor de
rentabilitae în dou ă categorii: rate de marjă și rate de randament și rentabilitate .
A . Ratele de marj ă permit aprecierea “eficacit ății” întreprinderii în
activitatea comercial ă, exprimând profitabilitatea acesteia în raport cu:
1) Exploatarea prin intermediul rapoartelor:
CAcomercial ă MarjaR=1 ; CAEBER=2 ; CARRexp=3 .
2) Activitatea global ă prin intermediul rapoartelor:
CACAFR=4 ; CAnetRR=5 (rata marjei nete).
B. Ratele de randament și de rentabilitate se pot grupa în dou ă categorii:
1) Rate de randament , care raporteaz ă un indicator de rezultat la o evaluare a
capitalului economic pus în oper ă de întreprindere. Apare astfel no țiunea de
rentabilitate economic ă, care exprim ă capacitatea activului economic (activ
imobilizat brut + NFRE) de a degaja un surplus și de a asigura remunerarea
Analiză financiar ă aprofundat ă 147
aportorilor de fonduri – ac ționari și creditori – care asigur ă finanțarea.
a) O prim ă variantă de calcul: NFRE brut imobilizat ActivEBE
+=1Re ,
care este o rat ă de rentabilitate economic ă brută ce permite aprecierea
performan ței exploatării (industrial ă și comercial ă) și faciliteaz ă compara țiile
intrasectoriale. Evolu ția în timp a acestei rate arat ă creșterea, stagnarea sau
scăderea eficacității întreprinderii, f ără a fi afectat ă de fiscalitate, amortizare și
provizioane.
În lipsa unor date suficient de precise se poate utiliza raportul:
b) total ActivEBE=2Re .
Acest raport poate fi introdus într-un lanț de rate pentru calculul
randamentului economic al activelor , echivalent cu no țiunea de ROA (return on
assets), care este o rat ă a rentabilit ății investițiilor:
c) EBExpeR
total ActivEBE
total ActivxpeR× = =3Re = Re2 · S Rexp ,
în care:
SRexp = ponderea rezultatului exploat ării în excedentul brut.
Randamentul economic al activelor (Re 3) poate fi exprimat și prin lanțul
de rate:
Sac NacRvActivAc
AcCA
CAxpeRNaRvActivCA
CAxpeR
ActivxpeR⋅⋅=××=⋅=×==3Re ,
în care:
Rv = Rata rentabilit ății veniturilor (profitabili tatea cifrei de afaceri),
Na = Num ărul de rota ții ale activului bilan țului.
Nac = Num ărul de rota ții ale activelor circulante
Sac = Ponderea activelor circulante în activul bilan țului.
De exemplu, pe baza datelor din bilan ț și contul de profit și pierderi
analizate, s-au ob ținut ratele de marj ă, de randament și de rentabilitate prezentate
în Tabelu l 41:
Analiză financiar ă aprofundat ă 148
¾ Aplicația 37: Ratele de rentabilitate economic ă
Tabelul 41
Nr. Indicatori Exerci țiul financiar Abateri Indici
crt. (mii lei) Precedent Curent (± Δ) (%)
1. Marja comercial ă (Mc) 307279 783650 476371 155,0
2. Cifra de afaceri (CA) 535016030 783517354 248501324 146,4
3. R1 = Mc/CA (1/2) (%) 0,0574 0,100 0,0426 174,2
4. Excedentul brut din exploata re (EBE) 116166818 149859165 33692347 129,0
5. R2 = EBE/CA (4/2) (%) 21,71 19,12 – 2,59 88,08
6. Rezultatul din exploatare (Re xp) 103007588 94608162 – 8399426 91,8
7. R3 = Rexp/CA (7/2) (%) 19,25 12,07 – 7,18 62,71
8. Capacitatea de autofinan țare (CAF) 37814451 47778944 9964493 126,3
9. R4 = CAF/CA (8/2) (%) 7,06 6,10 – 0,96 86,4
10. Rezultatul net (Rnet) 40667697 51384049 10716352 126,3
11. R5 = Rnet/CA (10/2 ) (%) 7,60 6,56 – 1,04 86,31
12. Activ imobilizat brut (Aibr) 507943668 685507354177563686 134,9
13. Necesar fond rulment de expl. (NFRE) 181114919 422244310 241129391 233,1
14. Re 1 = EBE/(Ai br+NFRE)[4/(12+13)] 16,86 13,53 – 3,33 80,25
15. Total activ brut (Abr) 840408690 1202789029362380339 143,1
16. Re2 = EBE/Abr (4/15) (%) 13,82 12,46 – 1,36 90,16
17. Re3 = Rexp/Abr (6/15) (%) 12,25 7,86 – 4,39 64,16
18. Ponderea rez. expl.în EBE (S Rexp = 6/4) 0,8867 0,6313 – 0,2554 71,19
19. Re 3 = Re 2 * S Rexp (16*18) (%) 12,25 7,86 – 4,39 64,16
20. Rata rentabilit ății veniturilor: Rv = 6/2 19,25 12,07 – 7,18 62,71
21. Nr. rotații active: Na = 2/15 0,6366 0,6514 0,0148 102,3
22. Active circulante (Ac) 332465022 517281675 184816653 155,6
23. Nr. rotații active circulante: Nac = 2/21 1,6092 1,5147 – 0,0945 94,12
24. Pondere active circulante: Sac = 21/15 0,3956 0,4300 0,0344 108,7
25. Re 3 = Rv * Na (20*21) (%) 12,25 7,86 – 4,39 64,16
26. Re 3 = Rv* Nac* Sac (20*23*24) (%) 12,25 7,86 – 4,39 64,16
Din datele Tabelului 41 se desprind urm ătoarele concluzii:
1. Ratele de marjă privind exploatarea și activitatea global ă (R 2 – R 5) au cunoscut
Analiză financiar ă aprofundat ă 149
reduceri, cu excep ția ratei marjei comerciale (R 1).
2. Ratele de randament economic al activelor s-au redus toate, în propor ții
diferite, dup ă cum urmeaz ă:
3. Re 1[EBE/(Ai brut + NFRE)], cu valoarea cea mai mare, a sc ăzut cu 19,75 %,
creșterea EBE fiind inferioar ă creșterii activului economic.
4. Re 2 (EBE/Activ brut) a sc ăzut cu 9,84 % datorit ă creșterii mai lente a EBE în
raport cu activul brut (29 < 43,1%). 5. Re
3 (Rexp/Abrut) s-a redus cu 35,84 % datorit ă reducerii rezultatului din
exploatare cu 8,2 %, în condi țiile creșterii activului brut cu 43 %.
Prin intermediul lanțului de rate se constat ă următoarele:
1. Reducerea randamentului economic al activelor s-a datorat reducerii ponderii
rezultatului din exploatare în excedentul brut, sc ăderii rentabilității veniturilor ,
sccăderii vitezei de rota ție a activelor circulante și creșterii ponderii activelor
circulante în activul bilan țului.
2. Scăderea ratei rentabilit ății activelor este consecin ța creșterii mai raapide a
activelor comparativ cu cre șterea excedentului brut și a rezultatului din exploatare
comparativ cu totalul activului (pasivului) bilan țului.
De aici pot rezulta politici comerciale cu efect favorabil asupra
randamentului economic: politica privind calitatea produselor cu profitabilitate
mare, dar cu o vitez ă de rotație mică, sau politica unor prețuri mici, cu
profitabilitate redus ă, dar cu o rota ție accelerat ă.
2) Ratele de rentabilitate financiar ă exprimă capacitatea capitalurilor proprii de a
crea un surplus, dup ă remunerarea capitalurilor împrumutate, care va permite
remunerarea capitalurilor ac ționarilor (dividende) și autofinan țarea întreprinderii.
Indicatorul ratei rentabilit ății financiare (Rf) se ob ține prin raportul:
100⋅ =proprii Capitalurilui exercițiu RezultatulRf .
care ofer ă o informa ție privind rata de remunerare a investi țiilor realizate de
acționarii care au constituit ini țial capitalul întreprinderii sau au l ăsat în rezerv ă o
parte din beneficii.
Analiză financiar ă aprofundat ă 150
Rezultatul exerci țiului brut sau net, conduce la diferen țe între rata
rentabilității financiare nete ( Rfn) și brute ( Rfbr):
propriu Capitali)-(1 brut zultatRe
propriu Capitalnet zultatRe= =Rfn = Rfbr (1 – i) ,
în care:
i = Cota de impozit.
Rata rentabilit ății financiare nete corespunde no țiunii de ROE.(return on
equity) în terminologia anglo-saxon ă.
Un nivel ridicat al rentabilit ății capitalurilor proprii îi permite
înteprinderii s ă găsească noi capitaluri pe pia ța financiar ă pentru a- și finanța
creșterea. Dac ă această rată este mică și inferioar ă ratelor pie ței, întreprinderea va
avea dificult ăți în atragerea de capitaluri.
Un nivel ridicat al ratei rentabilit ății financiare nu este totdeauna
favorabil, deoarece el poate fi consecin ța unor capitaluri pr oprii prea slabe și a
unui nivel de risc ridicat, ceea ce este pus în eviden ță în cazul ratei rentabilit ății
capitalurilor permanente (durabile) (Rcp):
mediu termen Datorii propriu Capui exercițiul zultatul
permanent Capitalui exercițiul zultatulRcp+ += =lg / .Re Re.
Rezultatul care permite remunerarea capitalurilor permanente cuprinde
cel puțin rezultatul net și dobânzile dup ă impozit, cheltuielile financiare fiind
deductibile din rezultatul brut:
financiare Datorii propriu CapitalDobânzi net zultatulRcp++=Re.
Pentru stabilirea factorilor de creștere a ratei rentabilit ății financiare, se
recurge la lanțul de rate de forma:
CDCSac Nac RvCPasiv
ActivAc
AcCA
CAexR
CexRRf+×××=×××== ,
în care:
Rv = Profitabilitatea cifrei de afaceri (marja net ă sau rata rentabilit ății veniturilor);
Nac = Num ărul de rota ții ale activelor circulante;
Sac = Ponderea activelor circulante în activul total.
Analiză financiar ă aprofundat ă 151
Raportul LFCD
CDC
CPasiv+=+=+= 1 1 reflect ă structura finan țării,
în care:
LFCD= poart ă denumirea uzual ă de levier financiar (sau rata îndator ării).
În final, rata rentabilit ății financiare devine egal ă cu produsul:
Rf = Rv · Nac · Sac(1 + LF).
A șa se explic ă de ce o mic ă marjă netă (Rv), cum este în cazul marilor
unități, poate conduce la o rentabilitate financiar ă bună, dacă activele circulante
se “rotesc“rapid (stocuri mici, f ără creanțe), dacă crește gradul de lichiditate al
activului (Sac) și dacă capitalurile proprii sunt re lativ slabe (folosesc investi ții
prin leasing și au credite-furnizori mari ), ceea ce are ca efect cre șterea ratei
îndatorării, respectiv levierul financiar (LF). Aceasta poate orienta întreprinderea
în deciziile strategice de finan țare referitoare la raportul capitaluri proprii/datorii.
Efectul cre șterii levierului financiar (ratei îndator ării) poate fi favorabil
dar și riscant, în egal ă măsură, de acest efect fiind legat riscul financiar ce
decurge din costul capitalului care asigur ă finanțarea.
Diferen ța care exist ă între costul capitalurilor proprii și al capitalurilor
împrumutate constă în faptul c ă primele sunt remunerate dac ă întreprinderea
realizează un beneficiu net contabil , în timp ce celelalte trebuie remunerate
indiferent de situație (beneficiu sau pierdere). În acest caz, cheltuielile financiare
reprezentând dobânzile la imprumuturi pot diminua capacitatea de autofinan țare
până la insolvabilitatea întreprinderii, ceea ce reflect ă riscul financiar .
Riscul financiar este evaluat prin mecanismul efectului de levier , care
rezultă din diferența dintre rata rentabilit ății economice (Re) și rata rentabilit ății
financiare (Rf), ca efect al îndatorării întreprinderii:
Din rela ția: PasivR expRe ==Activexp R se deduce Rexp:
Rexp = Re·(C+D) ,
care se introduce în rela ția:
CextrR VfinfinCh R
CexRRf++== -exp,
Analiză financiar ă aprofundat ă 152
în care, veniturile financiare (Vfin) și rezultatul extraordinar (Rextr) nefiind legate
de exploatare, se poate considera c ă:
– d)CDeRDCeR
CRRf (Re) .( exp+=+= =Cd . D – finCh -,
în care:
d = Rata dobânzii;
LFCD= = Levierul financiar
În final, rezult ă egalitatea:
Rf = Re + LF·(Re – d) = Re + ELF,
în care:
ELF = efectul de levier financiar , care poate fi calculat în dou ă moduri:
Rf – Re = ELF = (Re – d) · D/C
Se constat ă că efectul de levier financiar este cu atât mai mare , cu cât
este mai mare diferența dintre rentabilitatea economic ă (randamentul activelor) și
rata de îndatorare (levierul financiar).
Îndatorarea nu are nici un efect (ELF = 0), dac ă Re = d, când Rf = Re.
Recurgerea judicioas ă la îndatorare permite amelioararea rentabilității
financiare ( Rf > Re ), în măsura în care rentabilitatea economic ă este superioar ă
costului îndator ării (Re > d ), efectul de levier fiind pozitiv (ELF > 0).
Utilizarea îndator ării trebuie totu și făcută cu pruden ță, deoarece limiteaz ă
independen ța financiar ă a întreprinderii, îi reduce posibilit ățile suplimentare de
îndatorare în perioada de criz ă și îi crește volatilitatea rezultatelor și a rentabilit ății
capitalurilor proprii.
Efectul de levier devine de“ măciucă” ce reduce rentabilitatea financiar ă
față de rentabilitatea economic ă (Rf < Re), dac ă randamentul activelor este
inferior ratei dobânzii (Re < d), ca urma re a un unui efect negativ (ELF < 0).
Indicele levierului financiar (
ReRfILF= ) are valori în concordan ță cu
semnul (±) al efectului de levier financiar și arată că întreprinderea se poate
îndatora dacă este supraunitar (I LF > 1), îndatorarea poten țându-i gradul de
rentabilitate a capitalurilor proprii.
Analiză financiar ă aprofundat ă 153
Valoarea subunitar ă a indicelui (I LF < 1) arat ă efectul negativ al
îndatorării ca urmare a unui randament economi c al activelor in suficient pentru
acoperirea ratei dobânzii, riscul de insolvabilitate fiind crescut.
Valoarea unitar ă a indicelui (I LF = 1) arat ă egalitatea rentabilit ății
financiare cu rentabilitatea economic ă, consecin ță a finan țării exclusiv din
capitaluri proprii, absen ța îndatorării eliminând riscul financiar.
Efectul de levier se exprim ă după impozitare , ratele nete de rentabilitate
(economic ă, financiar ă) rezultând dup ă deducerea impozitului pe profit, în cot ă i:
() ( ) i d brCDbr Rfn −⋅⎟
⎠⎞⎜
⎝⎛− += 1 Re Re .
Efectul de levier net este dependent de efectul de levier brut corectat cu
cota de impozit: ELFnet = ELFbr (1 – i) = Rfn – Ren.
Recurgerea la efectul de levier este o practic ă încurajat ă de tratamentul
fiscal, mult mai sever fa ță de beneficiile conservate și de dividende (pu țin sau
deloc deductibile din impozitul întreprinderii) decât fa ță de dobânzile la datorii
(totdeauna deductibile din impozit).
De exemplu, din datele bilan țului și contului de profit și pierderi
analizate mai sus rezult ă datele înscrise în Tabelu l 38, din care se desprind
următoarele concluzii:
1. Rata rentabilit ății financiare (atît a capitalurilor proprii cât și a capitalurilor
permanente) s-a redus, ca urmare a dina micii inferioare a rezultatului din
exploatare și respectiv a rezultatului brut comp arativ cu capitalurile proprii și
capitalurile permanente.
2. Reducerea randamentului economic al activelor s-a datorat reducerii
rezultatului din e xploatare în condi țiile creșterii activului net total.
3. Rata rentabilit ății financiare a fost inferioar ă randamentului activelor în
exercițiul precedent, efectul de măciucă al îndator ării, diminuând-o corespunz ător
diferenței dintre randamentul economic
și rata dobânzii (cheltuielilor financiare).
4. Reducerea levierului financiar concomitent cu reducerea ratei cheltuielilor
Analiză financiar ă aprofundat ă 154
financiare pân ă la nivelul randamentului economic (9,86 %) în exerci țiul curent a
redus la zero efectul le vierului financiar; și ca urmare, rata rentabilit ății financiare
a ajuns egal ă cu randamentul activelor.
¾ Aplicația 42: Ratele de rentabilitate financiar ă – efectul de levier
Tabelul 38
Nr. Indicatori Exerci țiul financiar Abateri Indici
crt. (mii lei) Precedent Curent (± Δ) (%)
1. Rezultatul din exploatare(Rexp) 103007588 94608162 – 8399426 91,85
2. Cheltuieli financiare (Chfin) 55308696 30959596 -24349100 56,0
3. Capital propriu (C)(Activ – Datorii) 430271126 645338458 215067332 150,0
4. Rata rentab.fin.brute (Rfbr)[(1-2)/3] -% 11,08 9,86 – 1,22 88,9
5. Rezultatul brut al exerci țiului (Rexbr) 50795774 69289398 18493624 136,4
6. Capitaluri permanente (Cp) 434328633 768048262 333719629 176,8
7. Rata rentab.cap.perm. (Rcp) (5/6) – % 11,70 9,02 – 2,68 77,1
8. Activ net total (A) 666599134 959678348 293079214 143,9
9. Rata rentabilit. econ.(Rebr) (1/8) – % 15,45 9,86 – 5,59 63,8
10. Datorii totale (D) 236328008 314339890 78011882 133,0
11. Levierul financiar (LF) (10/3) 0,5492 0,4871 – 0,0621 88,7
12. Rata dobânzii (d) (2/10) 23,40 9,86 – 13,54 42,1
13. Impozit pe profit (I) 10128077 1790534 9 7777272 176,8
14. Cota procentual ă (i) (13/5) – % 19,94 25,84 + 5,90 129,6
15. Efect levier financ.br(ELFb r)(4 – 9)-% – 4,37 0 + 4,37 –
16. Efect levier fin.br: ELFbr = LF(Re – d) – 4,37 0 + 4,37 –
17. Rata rentab.fin.nete (Rfn) [4*(1-i)] – % 8,87 7,31 -1,56 82,4
18. Rata rentab.econ.nete(Ren)[9*(1-i)]-% 12,37 7,31 – 5,06 59,1
19. Efect levier financ.net (ELFn ) (17–18)% – 3,50 0 + 3,50 –
20. Efect levier fin.net (ELFn )[16*(1-i)]- % – 3,50 0 + 3,50 –
În concluzie, riscul financia r decurge din utilizarea îndator ării, fiind legat
de structura financiar ă, corespunz ător structurii pasivului (capitaluri
proprii/datorii) și el crește odată cu gradul de îndatorare. De aceea, studiul riscului
trebuie aprofundat prin analiza solvabilității și lichidității.
Analiză financiar ă aprofundat ă 155
3.5. Analiza solvabilit ății și lichidității
Efectul de levier fi nanciar (ELF) exprim ă efectul îndator ării asupra
rentabilității capitalurilor proprii, care poate însemna și riscul întreprinderii
îndatorate de a nu putea face fa ță angajamentelor, afect ându-i solvabilitatea.
Solvabilitatea constituie aptitudinea întreprinderii de a face fa ță
scadențelor pe termen lung și mediu și depinde de m ărimea datoriilor cu
asemenea scaden țe și de cheltuielile financiare (costul îndator ării). Ea constituie
un obiectiv prioritar al întreprinz ătorului care dore ște să-și păstreze autonomia
financiară și flexibilitatea gestiunii și rezultă din echilibrul dintre fluxurile de
încasări și fluxurile de plăți, dar și dintr-un fond de rulment net pozitiv , adică
dintr-o bun ă adecvare între necesarul de finan țare pe termen lung (în active
corporale și financiare) și resursele de finan țare cu caracter permanent
(capitalurile proprii și îndatorarea la termen).
Solvabilitatea se define ște mai ales în perspectiva unei lichidări a
întreprinderii, dac ă se află în încetare de plat ă ca urmare a lipsei de lichiditate a
bilanțului. Întreprinderea este solvabil ă în măsura în care activul real este suficient
pentru a-i permite plata tuturor datoriilor.
Men ținerea solvabilit ății este condi ționată de sincronizarea ritmului
încasărilor de fonduri legate de transformarea în moned ă a activelor ajunse la
maturitate și ritmul pl ăților imperative legate de lichidarea datoriilor ajunse la
scadență. În acest sens, o prim ă apreciere a solvabilit ății se realizeaz ă prin
compararea între lichiditatea activului și exigibilitatea pasivului, respectiv a
activelor totale cu datoriile totale, din care rezult ă situația netă sau:
1) Activul net contabil: ANC = Total activ – Total datorii .
În aprecierea solvabilit ății se mai utilizeaz ă o serie de rate din structura
pasivului și caracterizeaz ă îndatorarea și autonomia financiar ă a întreprinderii:
2) Rata solvabilit ății patrimoniale: Pasivpropriu Capital=Rsp .
care exprim ă ponderea capitalului pr opriu în pasiv, a c ărei valoare minim ă trebuie
să se încadreze între 0,3 – 0,5, peste 0,5 reflectând o situa ție normală.
3) Rata solvabilit ății generale: 111+=+=+= =LF DC
DDCRsgtotale Datoriitotal Activ,
Analiză financiar ă aprofundat ă 156
în care:
DC = Gradul de autonomie financiar ă (inversul levierului financiar).
Creditorii sunt interesa ți într-o valoare cât mai mare a raportului, garan ția
lor fiind constituit ă din activul întreprinderii.
Exist ă și alte variante de calcul prin intermediul rapoartelor:
4) 1 1 〉 =lung termenpe Datorii(C) propriu CapitalRsg .
5) lung termenpe Datorii(CAF)țare autofinandea Capacitate=2Rsg .
6) Rata îndator ării totale: LF(C) propriu Capital(D) totale DatoriiRd = = (levierul financiar).
7) Rata îndator ării pe termen lung: propriuitalCap1an DatoriiRdtl〉= .
Aceast ă rată exprimă dependen ța de creditorii pe termen lung, este
majorată de inflație, fiind un indicator de risc propor țional cu valoarea lui și cu
variabilitatea beneficiilor. M ărimea lui variaz ă de la un sector de activitate la altul.
8) Capacitatea de îndatorare: (Cp) permanent Capital(C) propriu CapitalCd= .
Rata exprim ă ponderea capitalului propriu în capitalul permanent,
depinde de structura financiar ă și arată posibilități de îndatorare crescute pentru
valori ≥ 0,5.
9) Capacitatea de rambursare:totale DatoriiCAFCr= ,
care exprim ă capacitatea întreprinderii de a- și rambursa datoriile totale și
completeaz ă rata de îndatorare, valoarea minim ă de 0,25 fiind acceptabil ă.
10) Rata cheltuielilor financiare:exp)(R loatareexpdin zultatulRe(Chfin) financiare CheltuieliRcf= .
Rata exprim ă indirect solvabilitatea, prin ponderea cheltuielilor
financiare în rezultatul exploat ării, trebuind s ă fie cât mai mic ă pentru a evita
Analiză financiar ă aprofundat ă 157
riscul de non-plată.
O variant ă a acestei rate se ob ține prin raportul:
11) ui) exercițiul (Prod. afaceride Cifra(Chfin) financiare CheltuieliRcf=1 .
Aceast ă rată nu trebuie s ă depășească 3 %, ceea ce face întreprinderea
vulnerabil ă și o expune riscului de insolvabilitate .
Pentru ca întreprinderea s ă fie într-o situa ție satisfăcătoare, nu este
suficient ca ea s ă-și poată achita datoriile (s ă fie solvabilă), ci trebuie s ă le poată
achita la scadența convenită. Întreprinderea poate fi solvabil ă, având un activ total
superior datoriilor (situa ție netă pozitivă), dar să nu posede suficiente lichidități
pentru a respecta scaden țele, ceea ce impune analiza separat ă a lichidit ății sale.
Dac ă solvabilitatea vizeaz ă aptitudinea într eprinderii de a- și regla
datoriile pe termen mediu și lung și oferă o informa ție parțială asupra lichidit ății
pe termen scurt, gradul de lichiditate exprimă calitatea echilibrului financiar al
întreprinderii pe termen scurt .
Lichiditatea m ăsoară aptitudinea întreprinderii de a face fa ță obligațiilor
pe termen scurt și reflectă capacitatea de a transforma rapid activele circulante în
disponibilit ăți(bani). O întreprindere este “lichid ă” când resursele degajate de
operațiunile curente ale exerci țiului îi furnizeaz ă suficiente disponibilit ăți pentru a
face față scadențelor pe termen scurt.
No țiunea de lichiditate poate viza bilan țul și activele acestuia, fiecare
având semnifica ție proprie: lichiditatea bilan țului se refer ă l a f a p t u l c ă activele
sub 1 an sunt superioare da toriilor sub 1 an, ceea ce fere ște întreprinderea de
faliment pe termen scurt. Ea rezult ă din compara ția între activele “lichide” și
pasivul exigibil, ceea ce se reflect ă în fondul de rulment financiar :
1) FRF = Active circulante – Datorii curente (pe termen scurt).
Lichiditatea activelor presupune posibili tatea de a le schimba rapid contra
monedă, gradul de lichiditate general ă fiind măsurat prin rapoartele:
2) Rata lichidit ății generale:curente Datoriicirculante ActivelgR= ,
care exprim ă gradul de lichiditate potențială (echilibrul financiar pe termen scurt)
Analiză financiar ă aprofundat ă 158
și variază după sectorul economic: este subun itar în sectorul de distribu ție și
aproape 2 în sectoarele i ndustriale cu ciclu lung.
Valoarea ei trebuie comparat ă cu întreprinderi similare și depinde de
viteza de rota ție a stocurilor și a datoriilor pe termen scurt.
Valorile supraunitare ale ratei arat ă o lichiditate satisf ăcătoare, ca urmare
a unui fond de rulment pozitiv.
În caz contrar, lipsa de lichidit ăți, consecin ța unui fond de rulment
negativ, poate conduce la încetare de pl ăți, ceea ce echivaleaz ă cu riscul de
faliment sau de insolvabilitate.
Insuficien ța de lichidit ăți are consecin țe atât pentru întreprindere
(limitarea dezvolt ării), cât și pentru creditori (întârzieri de plat ă a dobânzilor, de
rambursări, pierderi de crean țe), precum și pentru clien ți (modificarea condi țiilor
de credit).
No țiunea de lichiditate comport ă mai multe grade dup ă cum urmeaz ă:
3) Rata lichidit ății reduse:scurt termenpe DatoriiStocuri circulante ActiveRlr−= ,
care reflect ă capacitatea de rambur sare a datoriilor pe termen scurt, având
valoarea optim ă peste 0,5 pentru o lichiditate normală.
4) Rata lichidit ății imediate (rapide):scurt termenpe Datoriiități DisponibilRli= .
Aceast ă rată poartă și denumirea de rat ă de trezorerie , a cărei valoare
minimă de 0,2 – 0,3 reflect ă o garanție de lichiditate pentru întreprindere.
De exemplu, ratele de solvabilitate – lichiditate determinate pe baza
datelor din bilan ț și contul de rezultat an alizate mai sus sunt re date în Tabelul 39,
din care se desprind urm ătoarele concluzii:
1. Activul net contabil pozitiv (ANC) și în creștere arată existența solvabilit ății
necesare acoperirii datoriilor di n activele nete, ceea ce confirm ă creșterea
capitalurilor proprii cu 50 %.
2. Ratele de solvabilitate patrimonial ă (Rsp) și generală (Rsg) confirm ă același
lucru, având valori peste limitele admisibile, ceea ce reflect ă un bun echilibru
financiar pe termen lung.
Analiză financiar ă aprofundat ă 159
¾ Aplicația 43: Calculul ratelor de solvabilitate – lichiditate
Tabelul 39
Nr. Rate de solvabilitate – lichiditate Exerci țiul financiar Abateri Indici
crt. Precedent Curent (± Δ) %
I. Rate de solvabilitate
1. ANC = Activ – Datorii (> 0) 430271126 645338458 215067332 150,0
2. Rsp = Capital propriu/Pasiv (> 0,5) 0,64 0,67 + 0,03 104,7
3. Rsg = Activ/Datorii totale (> 1) 2,82 3,05 + 0,23 108,2
4. Rsg1 = C/D pe termen lung (> 1) 50,13 5,00 – 45,13 9,98
5. Rsg2 = CAF/D pe termen lung 4,45 3,74 – 0,7 184,05
6. Rd = D/C (LF) 0,5492 0,4871 – 0,0621 88,7
7. Rdtl = Datorii pe term.lg /C 0,02 0,20 + 0,18 1000
8. Cd = C/Cpermanent (> 0,5) 0,98 0,83 – 0,15 84,7
9. Cr = CAF/D (> 0,25) 0,160 0,152 – 0,008 93,75
10. Rcf = Chfin/Rexp 0,54 0,32 – 0,22 59,26
11. Rcf1 = Chfin/CA (< 0,03) 0,10 0,04 – 0,06 40,0
II. Rate de lichiditate
1. FRF = Acirc – D pe term.sc. (> 0) 100194521 325651589 225457068 325,02
2. Rlg = Acirc/D pe term.scurt (> 1) 1,43 2,70 + 1,27 188,8 1
3. Rlr = (Acirc – Stocuri)/D pe term sc. 0,83 2,12 + 1,29 255,4 2
4. Rli = Disponib./D term scurt (> 0,2) 0,037 0,015 – 0,022 40,55
3. Fac excep ție capacitatea de rambursare a datoriilor (Cr) și rata cheltuielilor
financiare (Rcf 1) în perioada precedent ă, care nu sunt în limite normale.
4. Urmare unui fond de rulment financiar pozitiv, ratele de lichiditate general ă
(Rlg) și redusă (Rlr) – în perioada curent ă – sunt supraunitare, în timp ce ratele de
lichiditate rapid ă (Rli) sunt subunitare și în scădere, ceea ce reflect ă dificultăți în
trezoreria imediat ă.
Sinteza ratelor determinate pe baza bilan țului se reg ăsește în Nota
Explicativ ă 9 “Exemple de calcul și analiză a principalilor i ndicatori economico-
financiari”, un document ce trebuie prezentat sistematic de întreprindere în cadrul
situațiilor financiare anuale (OMFP 94/ 2001), în care sunt prezentate urm ătoarele
categorii de indicatori:
Analiză financiar ă aprofundat ă 160
I. Indicatori de lichiditate:
1) Lichiditatea general ă: curente Datoriicurente Active=Lg ;
2) Lichiditatea imediat ă: curente DatoriiStocuri circulante Active −=Li .
II. Indicatori de risc:
1) Gradul de îndatorare = 100⋅propriu Capitalîmprumutat Capital;
2) Acoperirea dobânzilor = dobândacu Cheltuieliprofitpe impozitși dobândă deeintînaofitPr.
III. Indicatori de activitate:
1) Viteza de rota ție a stocurilor = mediu Stoculvânzărilor Costul;
2) Număr de zile de stocare = 365⋅vânzărilor Costulmediu Stocul;
3) Viteza de rota ție a debitelor clien ți = 365⋅afaceride Cifraclienți mediu Sold;
4) Viteza de rota ție a creditelor furnizori = bunuride Achizițiifurnizori mediu Sold;
5) Viteza de rota ție a activelor imobilizate = e imobilizat Activeafaceride Cifra;
6) Viteza de rota ție a activelor totale = active Totalafaceride Cifra.
IV. Indicatori de profitabilitate:
1) Rentabilitatea capitalului angajat = 100⋅permanent) (Capital angajat Capitalimpozitși dobândă deeintîna Profit.
2) Marja brut ă din vânzări = 100⋅afaceride Cifravânzări din brut Profit.
De exemplu, indicatorii din Nota explicativ ă 9 sunt reda ți în Tabelul 40:
Analiză financiar ă aprofundat ă 161
¾ Aplicația 44: Principalii indicatori economico-financiari
Tabelul 40
Nr. Rate de solvabilitate – lichiditate Exercițiul financia r Abateri Indici
crt. Preceden t Curent (± Δ) %
I. Indicatori de lichiditate
1. Lichiditatea general ă (Lg) 1,43 2,70 + 1,27 188,8
2. Lichiditatea imediat ă (Li) 0,83 2,12 + 1,29 262,5
II. Indicatori de risc
1. Indicatorul gradului de îndatorare – % 54,92 48,71 – 6,21 88,7
2. Indicatorul privind acoperirea dobânzilo r 12,2 ori 10,8 ori – 1,4 ori 188,5
III. Indicatori de activitate
1. Viteza de rota ție a stocurilor – rota ții 3,8 ori 3,4 ori – 0,4 ori 89,5
2. Număr de zile de stocare – zile 97 108 + 11,0 111,3
3. Viteza de rota ție a debitelor clien ți – zile 90 122 + 32 135,5
4. Viteza de rota ție a creditelor furnizori – zile 57 56 – 1,0 98,2
5. Viteza de rota ție a activelor imobilizate – rot. 1,6 ori 1,8 or i+ 0,2 or i112,5
6. Viteza de rota ție a activelor totale – rota ții 0,8 ori 0,8 ori – 100
IV. Indicatori de profitabilitate
1. Rentabilitatea capitalului angajat – % 12,73 9,93 – 2,8 78, 0
2. Marja brută din vânzări – % 19,3 11,9 – 7,4 61, 6
Din analiza datelor Ta belului 40 se constat ă următoarele:
1. Indicatorii de lichiditate au avut o evolu ție ascendent ă, ceea ce constituie
aspecte favorabile privind acoperirea datoriilor curente din activele curente.
2. În consecin ță, indicatorii de risc privind gradul de îndatorare și de acoperire a
dobânzilor au sc ăzut.
3. În schimb, indicatorii de activitate (gestiune) au avut dinamici nefavorabile, în
sensul reducerii vitezei de rota ție a debitelor – clien ți și al reducerii duratei de
achitare a furnizorilor, ceea ce a m ărit nefavorabil decalajul dintre încas ări și plăți.
4. Indicatorii de profitabilitate au avut o evolu ție nefavorabil ă, în sensul reducerii
ratei rentabilit ății capitalului angajat și a marjei brute din vânz ări.
5. În concluzie, performan țele economico-financiare ale întreprinderii au avut
evoluții corespunz ătoare unei activit ăți fără riscuri majore.
Analiză financiar ă aprofundat ă 162
În analiza diagnostic a rentabilit ății și riscurilor trebuie s ă se aibă în
vedere urm ătoarele elemente:
Ratele de rentabilitate-profitabilitate și de risc au un aspect static și
punctual și de aceea, ele trebuie coroborate cu ratele de gestiune privind rota ția
posturilor de bilan ț.
Acestor rate trebuie s ă li se adauge o analiz ă în dinamică prin intermediul
fluxurilor de lichidit ăți pe perioade mai scurte, care vizeaz ă excedentele de
trezorerie . Aceasta implic ă determinarea unor fluxuri de mijloace și resurse pe
baza unor bilan țuri succesive.
3.6. Analiza riscului de fa liment (insolvabilitate)
Un obiectiv major al diagnosti cului financiar în aprecierea st ării de
sănătate financiar ă a întreprinderii îl constituie evaluarea riscurilor ce îi înso țesc
activitatea, din care unele semnaleaz ă fragilitatea (vulnerabilitatea), iar altele
prefigureaz ă falimentul (insolvabilitatea) ce amenin ță supraviețuirea (perenitatea).
No țiunea de risc nu are semnifica ție decât atunci când se prefigureaz ă
viitorul și când se încearc ă estimarea fluctua țiilor posibile ale ratei rentabilit ății cu
ajutorul previziunilor, pornind de la semnalele oferite de analiza situa ției trecute.
Conceptul de risc apare în strâns ă legătură cu strategia financiar ă a
întreprinderii, fiind legat de costul capitalului (propriu sau împrumutat). Este
numit risc de capital și are dou ă componente: riscul de exploatare și riscul
financiar, ambele dependente de fluctua ția ratei rentabilit ății la varia țiile
volumului de activitate.
Riscul de exploatare este legat de prezen ța cheltuielilor fixe în totalul
cheltuielilor de exploatare, se apreciaz ă pe baza coeficientului levierului de
exploatare și măsoară sensibilitatea rezultatului exploat ării la varia ția vânzărilor.
Riscul financiar decurge din prezen ța cheltuielilor ce remunereaz ă
datoriile, se apreciaz ă prin coeficientul levierului financiar și măsoară
sensibilitatea rezultatului curent la varia ția rezultatului din exploatare.
Cumularea riscului economic cu ri scul financiar prin intermediul
coeficientului levierului total permite evaluarea riscului global – economic și
financiar – cu atât mai ridicat cu cât cheltuielile legate de amortizare și dobânzi
Analiză financiar ă aprofundat ă 163
dețin o pondere mai mare în totalul che ltuielilor.
M ărimea riscului activit ății economico-financiare intereseaz ă nu numai
întreprinderea care apeleaz ă la credite, ci mai ales b ăncile creditoare, care
consideră că pentru a beneficia de un credit, întreprinderea trebuie s ă prezinte o
bonitate financiar ă, care să exprime o garanție a gestion ării sănătoase a activit ății
la toate nivelurile, de la cel opera țional (tactic) la cel strategic.
În acest sens, evaluarea complet ă a stabilit ății întreprinderii și a
posibilității de a înregistra pierderi care s ă anticipeze degradarea situa ției
financiare, pân ă la riscul de faliment, se poate realiza prin intermediul
indicatorilor ce exprim ă calitatea activității economico-financiare:
1) Solvabilitatea patrimonial ă exprimă gradul în care capitalurile proprii asigur ă
acoperirea obliga țiilor pe termen lung și a creditelor prin elemente patrimoniale –
trebuie să aibă valori de peste 0,3 și o evoluție ascendent ă.
O valoare sub 0,3 este un semnal de pruden ță deosebit ă ce impune o
alertă crescută din partea b ăncii finan țatoare, întreprinderea fiind cvasi-
falimentar ă.
2) Lichiditatea constituie capacitatea de ach itare la termen a obliga țiilor pe termen
scurt din resursele b ănești disponibile – trebuie s ă aibă valori supraunitare pentru
a arăta existen ța unui supliment de resurse care să facă față incidentelor ce pot
apare în mi șcarea capitalului circulant, adic ă un fond de rulment pozitiv .
3) Trezoreria reprezint ă partea care r ămâne din resursele stabile dup ă ce au fost
finanțate imobiliz ările și necesarul de fond de rulment – exprim ă aptitudinea
întreprinderii de a se finan ța din resursele stabile dac ă este pozitivă.
O trezorerie negativ ă implică recurgerea la credite bancare de trezorerie
pentru plățile curente, ceea ce arat ă dificultăți financiare pe termen scurt.
4) Rata rentabilit ății financiare exprimă capacitatea întreprinderii de a ob ține
profit net prin utilizarea capitalurilor proprii – este favorizat ă de recurgerea la
împrumuturi ca urmare a unui efect de levier financiar pozitiv .
Prin sistemul de rate de rentabilitate și de echilibru financiar, diagnosticul
financiar permite eviden țierea punctelor tari și a punctelor slabe ale gestiunii
financiare, respectiv a performan țelor și riscului economic și financiar, dar nu
oferă posibilitatea evalu ării riscului de faliment care amenin ță continuitatea
Analiză financiar ă aprofundat ă 164
activității întreprinderii aflate în dificultate.
Cauzele care pot conduce la faliment sunt numeroase și vizează
reducerea de activitate, reducerea marjelor și ratelor de rentabilitate, probleme
specifice de trezorerie, de management, precum și cauze accidentale legate de
falimentul unor clien ți, reducerea pie țelor de desfacere, blocajul în lan ț, ș.a.
Studiul cauzelor falimentului a condus la concluzia c ă acesta nu este un
fenomen brutal , imputabil doar fluctua țiilor conjuncturale, ci un rezultat al unei
degradări progresive a situației financiare a întreprinderii, riscul de insolvabilitate
fiind previzibil cu câ țiva ani înaintea încetării plăților.
Degradarea în timp a rezultatelor întreprinderii, dificult ățile cu care se
confruntă și care nu sunt numai de ordin financiar, au furnizat analizei financiare
un câmp de investiga ții deosebit de bogat în scopul g ăsirii unor metode de
detectare precoce și previzionare a riscului de faliment consecutiv dificult ăților.
Studii întreprinse în SUA și Franța au arătat că în vederea previzion ării
falimentului unei întreprinderi pot fi utilizate metode contabile și metode bancare .
Metodele contabile (cantitative și analitice) se folosesc în cazul analizelor
comparative în timp în scopul estim ării evoluției viitoare a activit ății. În acest
scop, analiza aptitudinii întreprinderii de a fi solvabilă și de a evita falimentul
vizează echilibrul financiar pe baza fondului de rulmen t patrimonial (financiar),
acea marj ă de securitate financiar ă care asigur ă capacitatea de plat ă pe termen
lung și scurt, precum și ratele de solvabilitate – lichiditate .
Concluziile unor asemenea analize s unt semnificative doar în cazul
comparațiilor temporale ale aceleia și întreprinderi, sau spațiale cu întreprinderi
similare din acela și sector de activitate, dar ofer ă informații insuficiente asupra
viitorului, știind că rezultatele financiare ale întrep rinderii se pot degrada în timp.
Metodele bancare propun detectarea timpurie a vulnerabilit ății și riscului
de faliment prin intermediul unor note de risc sintetice ob ținute pe baza unor
metode statistice de analiză discriminant ă, care permit determinarea unei funcții-
scor, a cărei valoare (scor) clasific ă întreprinderile în vulnerabile și sănătoase .
Calculul funcției scor se bazeaz ă pe o baterie de rate financiare ob ținute
pe grupuri de întreprinderi ca re s-au comportat diferit fa ță de riscul de faliment.
Se cunosc mai multe metode-scoring de evaluare a riscului de faliment:
Analiză financiar ă aprofundat ă 165
modelul Altman, Conan-Holder, modelul B ăncii Fran ței, al Băncii Comerciale
Române, al B ăncii Agricole ș.a.
1) Modelul Altman a fost elaborat în anul 1968 în SUA, fiind prima func ție – scor
care a permis anticiparea a 75 % din falimente cu 2 ani înaintea producerii lor.
Modelul este aplicabil în special întreprinderilor cotate la Bursa de
valori, func ția-scor (Z) comport ă 5 variabile (rate) și are următoarea expresie:
Z = 1,2R 1 + 1,4R 2 + 3,3R 3 + 0,6R 4 + 0,999R 5,
în care:
total Activcirculant Activ=1R exprim ă ponderea capitalului circulant în totalul activelor,
măsoară flexibilitatea întreprinderii și folosirea eficient ă a capitalului circulant;
total Activare Autofinan ț
total Activreinvestit Profit= =2R m ăsoară capacitatea de finan țare intern ă;
total Activexploataredin Rezultat
total Activbrut Profit= =3R măsoară randamentul activelor;
totale Datoriipropriui capitalulua piață de Valoarea
totale Datoriibursieră re Capitaliza= =4R m ăsoară
independen ța (autonomia) financiar ă;
total Activafaceride Cifra=5R m ăsoară viteza de rota ție a activelor (num ărul de rota ții).
Vulnerabilitatea întreprinderii în func ție de scor se apreciaz ă astfel:
Valoarea scorului Z Situa ția întreprinderii Riscul de faliment (%)
Z > 2,675 Bun ă – solvabilitate Redus – inexistent
1,81 < Z < 2,675 Precar ă – dificultate Nedeterminat
Z < 1,81 Grea – insolvabilitate Iminent – maxim
De exemplu, pe baza datelor din conturile anuale ale întreprinderii
analizate, au rezultat valorile din Tabelul 41:
Analiză financiar ă aprofundat ă 166
¾ Aplicația 45: Determinarea func ției – scor Z – model Altman
Tabelul 41
Nr.crt Denumirea variabilelor (ratelor) An precedent An curent
1. R 1 = Activ circulant /Activ total 0,496 0,538
2. R 2 = Profit reinvestit (AF) /Activ total 0,0352 0,0309
3. R 3 = Profit brut /Activ total 0,0762 0,0722
4. R 4 = Capitaluri proprii /Datorii totale 1,802 2,036
5. R 5 = Cifra de afaceri /Activ total 0,802 0,816
6. Funcția – scor Z 2,780 2,964
Din datele Tabelului 41 se desprind urm ătoarele concluzii:
1. Valoarea scor ului superioar ă și în creștere față de limita minimă de 2,675
plasează întreprinderea într-o situa ție financiar ă bună.
2.Pe aceast ă bază, întreprinderea este solvabilă, fiind credibil ă pentru bancher și
cu riscul de faliment cvasi – inexistent .
Aplicabilitatea acestei metode este, îns ă, relativ limitată întrucât
cercetarea care a stat la baza elabor ării ei s-a axat pe sectorul manufacturier
american în perioada 1946 – 1965 și concluziile nu permit extrapolarea lor la un
univers mai larg datorit ă caracterului lor particular.
În Fran ța sunt cel pu țin 2 funcții – scor de depistare precoce a riscului de
faliment, dup ă cum urmeaz ă:
2) Modelul Conan-Holder a fost elaborat în anul 1978 pe un e șantion de 190
întreprinderi mici și mijlocii, din care jum ătate au falimentat cu trei ani înainte în
perioada 1970 – 1975.
Func ția-scor cuprinde 5 variabile (rate) și se prezint ă astfel:
Z = 0,24R 1 + 0,22R 2 + 0,16R 3 – 0,87R 4 – 0,1R 5 ,
în care:
totale Datoriiexploatarede brut ExcedentR=1 ;
total Activpermanente CapitaluriR=2 ;
Analiză financiar ă aprofundat ă 167
total ActivStocuri circulante Active
total Active disponibilșie realizabil ValoriR−= =3 ;
afaceride Cifrafinanciare CheltuieliR=4 ;
adăugată Valoareapersonalulcu CheltuieliR=5 .
Pe baza acestui model, vulnera bilitatea întreprinderii în func ție de
valoarea func ției – scor se apreciaz ă astfel:
Valoarea scorului Z Situa ția întreprinderii Riscul de faliment (%)
Z > 0,16 Foarte bun ă < 10 %
0,1 < Z < 0,16 Bun ă 10 ÷ 30 %
0,04 < Z < 0,1 Alert ă 30 ÷ 65 %
– 0,05 < Z < 0,04 Pericol 65 ÷ 90 %
Z < – 0,05 E șec > 90 %
De exemplu, în cazul întrepri nderii analizate, calculul func ției-scor dup ă
acest model a condus la valorile din Tabelul 42:
¾ Aplicația 46: Determinarea func ției – scor Z – model Conan-Holder
Tabelul 42
Nr.crt Denumirea variabilelor (ratelor) An precedent An curent
1. R 1 = EBE /Datorii totale 0,4912 0,4671
2. R 2 = Capitaluri permanente /Activ total 0,6514 0,8001
3. R 3 = (Active circulante – Stocuri) /Activ total 0,2863 0,4122
4. R 4 = Cheltuieli financiare /Ci fra de afaceri 0,1032 0,0395
5. R 5 = Cheltuieli de personal /Valoarea ad ăugată 0,4791 0,4901
6. Funcția – scor Z 0,1692 0,2702
În concluzie, valorile func ției-scor superioare limitei minime de 0,16 și în
creștere, până la 0,2702 plaseaz ă întreprinderea într-o situa ție foarte bun ă cu un
risc de faliment sub 10 %.
Analiză financiar ă aprofundat ă 168
3) Modelul Centralei Bilan țurilor a B ăncii Fran ței a fost elaborat pe baza a 3000
întreprinderi industriale cu 3 ani înaintea falimentulu i, în perioada 1975-1980.
Modelul prezice riscul de faliment pentru un orizont de 3 ani, opereaz ă
cu un num ăr de 8 variabile (rate) și măsoară gradul de similitudine al
întreprinderii cu cele normale sau, aflate în pragul falimentului, având expresia:
100Z = – 1,255R 1 + 2,003R 2 – 0,824R 3 + 5,221R 4 – 0,689R 5 – 1,164R 6 +
+ 0,706R 7 + 1,408R 8 – 85,544,
în care:
exploatarede brut Excedentfinanciare CheltuieliR=1 ;
total Activpermanente Capitaluri
investit Capitalstabile ResurseR = =2 ;
totale Datoriiare autofinan ț de CapacitateR=3 ;
afaceride Cifraloatareexpde brut ExcedentR=4 ;
Tmărfuri de Cumpărărifurnizori mediu SoldTări Aprovizioncomerciale DatoriiR ⋅ =⋅ =5 ;
100 100
00 1
06 ⋅−=⋅ =VadVad Vad
Vadadăugate valorii a ModificareR ;
360 7 ⋅ =afaceride Cifraclienți mediu SoldR ;
adăugată Valoareacorporale InvestițiiR=8 .
Semnul (±) al scorului Z reflect ă probabilitatea de normalitate
(dificultate) a întreprinderii, dup ă cum urmeaz ă:
a) Z > 0: probabilitatea de normalitate = 76,1 % și de dificultate = 23,9 %;
b) Z < 0: probabilitatea de normalitate = 20,6 % și de dificultate = 79,4 %.
Valoarea func ției – scor indic ă situația de normalitate și probabilitatea
riscului de faliment ale întreprinderii dup ă cum urmeaz ă:
Analiză financiar ă aprofundat ă 169
Valoarea scorului Z Situa ția întreprinderii Riscul de faliment (%)
Z > 0,125 Normal ă 10 ÷ 45 %
– 0,25 < Z < 0,125 Incert ă 45 ÷ 70 %
Z < – 0,25 Riscant ă 70 ÷ 100 %
De exemplu, func ția – scor a întreprinde rii analizate, calculat ă după acest
model este redat ă în Tabelul 43:
¾ Aplicația 47: Calculul func ției – scor Z – model Banca Fran ței
Tabelul 43
Nr.crt Denumirea variabilelor (ratelor) An precedent An curent
1. R 1 = Cheltuieli financiare/EBE 0,4761 0,2066
2. R 2 = Capitaluri permanente/A ctiv total (%) 65,14 80,01
3. R 3 = CAF/Datorii totale 0,1600 0,1520
4. R 4 = EBE/Cifra de afaceri 0,2171 0,1912
5. R 5 = Sold mediu furnizori ·360/Cump ărări mărfuri 79,65 86,75
6. R 6 = (Vad 1 – Vad 0)/Vad 0 – % 26,80 32,66
7. R 7 = Sold mediu clien ți ·360/CA 121,25 179,64
8. R 8 = Investi ții corporale/Valoare ad ăugată 0,0025 0,0072
9. Funcția – scor Z 0,448 1,043
În concluzie, valoar ea scorului superioar ă și în creștere față de limita
minimă de 0,125 plaseaz ă întreprinderea într-o zon ă de normalitate cu riscul de
faliment sub 10 %.
4) Modelul B ăncii Comerciale Române , ținând seama de specificul și condițiile
economiei române ști, utilizeaz ă un set de rate și indicatori de performan ță pentru
stabilirea bonității întreprinderii pe baza unei grile de punctaj cu 6 criterii:
a) Lichiditatea patrimonial ă:scurt termenpe Pasivescurt termenpe ActiveLp= ;
b) Solvabilitatea: Pasivpropriu CapitalS= ;
Analiză financiar ă aprofundat ă 170
c) Rentabilitatea financiar ă: propriu CapitalbrutofitRfPr= ;
d) Rotația activelor circulante: circulante Activeafaceride CifraNac= ;
e) Dependen ța de piețele de aprovizionare (A) și desfacere (D) – interne, externe;
f) Garanții (depozite în lei și valută gajate, gajuri, ipoteci, bunuri achizi ționate din
credite, cesionare crean țe).
Criteriile de evaluare a bonit ății financiare – modelul BCR – sunt notate
cu puncte care servesc la clasificarea întreprind erilor în 5 categorii:
Nr.crt Criteriul de evaluare Limite de valori Puncte
< 80 % – 2
80 ÷ 100 % – 1
1. Lichiditatea patrimonial ă 100 ÷ 120 % + 1
(Lp = Active term.scurt/Pasive term.scurt) 120 ÷ 140 % + 2
140 ÷ 160 % + 3
> 160 % + 4
< 30 % 0
30 ÷ 40 % 1
2. Solvabilitatea 40÷ 50 % 2
(S = Capital propriu/Pasiv) 50÷ 60 % 3
60÷ 70 % 4
70÷ 80 % 5
> 80 % 6
< 0 0
3. Rentabilitatea financiar ă 0 ÷ 10 % 3
(Rf = Profit brut/Capital propriu) 10 ÷ 30 % 4
< 5 1
4. Rotația activelor circulante 5 ÷ 10 2
(Nac = Cifra de afaceri/Active circulante) > 10 4
5. Dependen ța de piețe (aprovizionare-desfacere) At > 50%; De >50 % 4
Aprovizionare: din țară (At); din import (Ai) Ai > 50%; De >50 % 3
Desfacere: în țară (Dt); la export (De) At > 50%; Dt >50 % 2
Ai > 50%; Dt >50 % 1
Depozite gajate 4
6. Garanții Gajuri, ipoteci 3
Achizi ții din credite 2
Cesionare crean țe 1
Analiză financiar ă aprofundat ă 171
În func ție de punctaj se apreciaz ă situația financiar ă a întreprinderii:
Categoria Total puncte Situa ția economic ă – financiar ă – gradul de risc
A > 20 Foarte bun ă – se pot acorda credite
B 16 ÷ 20 Bun ă – se pot acorda credite
C 11 ÷ 15 Oscilant ă – prezintă risc ridicat
D 6 ÷ 10 Risc deosebit – nu prezint ă garanții pentru acordare de credite
E 0 ÷ 5 Deosebit de precar ă – fără garanții pentru acordare de credite
Pe baza grilei se consider ă că întreprinderile din categoriile A și B au o
situație economico-financiar ă bună și pot beneficia de credite bancare.
Întreprinderile din categoria C prezint ă un grad ridicat de risc, acordarea
unui credit impunând o prim ă de risc relativ ridicat ă. Ele trebuie supravegheate
din punct de vedere al solvabilit ății în vederea recuper ării creditelor la primele
semne de neîncredere.
Categoriile D și E nu prezint ă garanții și nu pot beneficia de credite.
De exemplu, grila de punctaj priv ind bonitatea confor m modelului BCR a
întreprinderii analizate se prezint ă în Tabelul 44:
¾ Aplicația 48: Grila de evaluare a bonit ății – model BCR
Tabelul 44
Criteriul de performan ță Anul precedent Anul curent
Nivelul Puncte Nivelul Puncte
1. Lichiditate patrimonial ă (Lp) 143,13 3 269,9 4
2. Solvabilitate (S) 64,54 4 67,24 4
3. Rentabilitate financiar ă brută(Rfb) 8,38 3 10,82 4
4. Rotația activelor circulante (Nac) 1,61 1 1,51 1
5. Dependen ța de piețe (%) At > 50; Dt > 50 2 At> 50; Dt > 50 2
6. Garanții Depozite 4 Depozite 4
Total puncte – 17 – 19
Punctajul acumulat și în cre ștere, cuprins între (16-20) situiaz ă
întreprinderea în categoria B, cu o situa ție economico – financiar ă bună, fiind
Analiză financiar ă aprofundat ă 172
credibilă și prezentând garan ții pentru a putea benefici a de credite bancare.
În aprecierea vulnerabilit ății întreprinderii și a riscului de faliment nu
este suficient ă numai utilizarea unei singure met ode – scoring, ci este necesar ă
combinarea mai multor metode de analiz ă dinamică a situaației financiare, pentru
a permite depistarea timpurie a primelor semnale de degradare a acesteia și a
adopta decizii de corec ție cu anticipa ție.
3.7. Analiza vitezei de rota ție a activelor circulante
Interpretarea indicatorilor de bilan ț trebuie realizat ă numai în leg ătură cu
datele privind activitatea economic ă desfășurată de întreprindere în cursul anului.
Modificarea valorii unui indicator de bilan ț trebuie apreciat ă numai dup ă
confruntarea acesteia cu sumele înregistra te în rulajele conturilor, dat fiind c ă
tocmai rulajele caracterizeaz ă acțiunea util ă a mijloacelor avansate în diferite faze
ale circuitului economic al într eprinderii (aprovizionare – produc ție – desfacere).
Pentru evaluarea complet ă a gradului de utilizare a activelor circulante,
bilanțul singur nu este suficient, el trebuie completat cu datele analitice referitoare
la rulajele diferitelor conturi care se reg ăsesc în indicatorii de bilan ț, folosindu-se
balanța de verificare pe rulaj a conturilor. În acest sens, se impune efectuarea unei
analize externe a bilanțului, care vizeaz ă unul din cei mai importan ți indicatori
sintetici calitativi – viteza de rota ție a activelor circulante – care are efecte directe
asupra indicatorilor de performan ță (beneficiul și rata rentabilit ății).
3.7.1. Indicatorii vitezei de rota ție a activelor circulante
Viteza de rota ție a activelor circulante este un indicator semnificativ ce
caracterizeaz ă eficiența cu care sunt folosite activel e circulante ale întreprinderii.
Cu cât viteza de rota ție este mai mare, cu atât volumul de active circulante
necesare pentru ob ținerea unei anumite produc ții este mai mic sau, produc ția
obținută într-o anumit ă perioadă de timp cu acela și volum de active circulante este
mai mare. De aici decurge importan ța accelerării vitezei de rota ție în vederea
creșterii eficien ței generale a activit ății economice a întreprinderii.
Evaluarea vitezei de rota ție a activelor circulante se realizeaz ă prin
intermediul urm ătorilor indicatori:
Analiză financiar ă aprofundat ă 173
1) Numărul de rota ții: SmCAN= (rotații),
în care:
CA = Cifra de afaceri;
Sm = Soldul mediu al activelor circulante, calculat ca medie: 2SfSiSm+= .
2) Durata unei rota ții este o m ărime invers ă numărului de rota ții și se stabile ște
ca raport: CASmT
NTDz⋅== (zile / rota ție),
în care:
T = durata perioadei de referin ță (360, 180, 90, 30 zile).
3) Active circulante la 1000 lei cifr ă de afaceri: 100011000 ⋅=⋅=N CASmAc .
Analiza acestor indicatori ce caracterizez ă viteza de rota ție vizeaz ă
factorii de accelerare (încet inire) atât pe total cât și din punct de vedere al
structurii activelor circulante aferente celor tr ei stadii ale circuitului economic
(aprovizionare – produc ție – desfacere), precum și pe fiecare elem ent al activelor
circulante în parte: stocuri (materii prime și materiale consumabile, produse finite
și mărfuri, produc ție în curs de execu ție, avansuri pentru cump ărări de stocuri),
creanțe, investiții financiare pe termen scurt, casa și conturi la b ănci.
De exemplu, pe baza Contului de rezultat și bilanțului armonizat se
determină viteza de rota ție a activelor circulante din Tabelul 45:
¾ Aplicația 49: Indicatorii vitezei de rota ție a activelor circulante
Tabelul 45
Nr. Indicatori Exerci țiul financiar Abateri Indici
crt. Precedent Curent (± Δ) (%)
1. Active circulante total (Sm) – mil.lei 330562 515793 + 185231 156,1
2. Cifra de afaceri (CA) – mil. lei 535016 783518 +248502 146,4
3. Numărul de rota ții (N) (2/1) 1,62 1,52 – 0,10 94,35
4. Durata anului financiar (T) – zile 360 360 – 100
5. Durata unei rota ții (Dz) zile/rot (4/3) 222,2 236,8 + 14,6 106,6
6. Active circ la 1000 CA (Ac)-(1000/N) 617,3 657,9 + 40,6 106,6
Analiză financiar ă aprofundat ă 174
Din datele Tabelului 45 se desprind urm ătoarele concluzii:
1. Toți indicatorii vitezei de rota ție a activelor circulante au cunoscut dinamici
nefavorabile, ceea ce exprim ă degradarea eficien ței utilizării acestora.
2. Reducerea num ărului de rota ții cu 0,1 a antrenat cre șterea duratei unei rota ții cu
14,6 zile și ca urmare, majorarea activelor circ ulante la 1000 lei CA cu 40,6 lei.
3.7.2. Efectele acceler ării vitezei de rota ție a activelor circulante
În general, viteza de rota ție a activelor circulante influen țează cei mai
importanți indicatori de performan ță ai întreprinderii. Orice accelerare a vitezei
de rotație va determina o evolu ție favorabil ă a acestor indicatori, dup ă cum orice
încetinire va avea efecte negative asupra lor.
Accelerarea vitezei de rota ție se exprim ă, fie prin cre șterea num ărului de
rotații a activelor circulante în cursul unei perioade, fie prin re ducerea duratei unei
rotații, ceea ce antreneaz ă în final reducerea activelor circulante ce revin la 1000
lei cifră de afaceri.
Viteza de rota ție a activelor circulante st ă în legătură directă cu următorii
indicatori, asupra c ărora manifest ă efecte favorabile, prin accelerare sau
nefavorabile, prin încetinire:
1) Eliberări (E) (-) sau imobilizări (I) (+) de active circul ante calculate cu rela ția:
360 1
0 1CADz Dz IE ⋅−= ) ()( (mii lei),
în care:
D1(0) = durata unei rota ții în cele dou ă perioade;
2) Beneficiul din activitatea de baz ă calculat cu rela ția:
B = CA – Ct = Ct −⋅
DzTSm(mii lei).
3) Rata rentabilit ății economice calculată prin lanțul de rate:
SacNRvActivAc
AcCA
CAR
ActivR⋅⋅=⋅⋅==exp expRe ,
în care:
Rv = Rata rentabilit ății veniturilor (profitabili tatea cifrei de afaceri);
N = Num ărul de rota ții;
Analiză financiar ă aprofundat ă 175
Sac = Ponderea activelor circulante în activul bilan țului.
4) Rata rentabilit ății financiare calculată prin lanțul de rate:
) (ReRe ReLFCPasiv
ActivAc
AcCA
CAx
CxRf +⋅=⋅⋅⋅== 1,
în care:
==CDLF Levierul financiar (rata îndator ării).
Se constat ă efectul favorabil al acceler ării vitezei de rota ție a activelor
circulante asupra indicatorilor de performan ță ai întreprinderii.
De exemplu, pe baza contului de rezultat (Tabelul 2) și a bilanțului
armonizat (Tabelul 25) se determin ă efectele modific ării vitezei de rota ție a
activelor circulante în Tabelul 46:
¾ Aplicația 50: Efectele vitezei de rota ție a activelor circulante
Tabelul 46
Nr. Indicatori Exerci țiul financiar Abateri Indici
crt. Precedent Curent (± Δ) (%)
1. Cifra de afaceri net ă (CA) – mil. lei 535016 783518 + 248502 146,4
2. Cost bunuri vândute și serv. prest.(Ct) 344015 482320 + 138305 140,2
3. Rezultat brut aferent CA nete (B)-mil. 191001 301198 + 110197 157,7
4. Total active nete (A) – mil. lei 666600 959679 + 293079 143,9
5. Active circulante (Sm) – mil.lei 330562 515793 + 185231 156,1 7
6. Ponderea activelor circulante (Sac)- % 49,60 53,75 + 4,15 108,3 6
7. Numărul de rota ții active circ (N) 1,62 1,52 – 0,10 94,35
8. Durata unei rota ții (Dz) – zile/rot 222,2 236,8 + 14,6 106,6
9. Capitaluri proprii (C) – mil. lei 425836 640142 + 214306 150,3
10. Datorii totale (D) – mil. lei 236328 314340 + 78012 133,0
11. Rata profitabilit ății CA (Rv) (3/1) – % 35,70 38,44 + 2,74 107,7
12. Rata rentabilit. econom. (Re)(3/4) – % 28,65 31,38 + 2,73 109,5
13. Levierul financiar (LF) (10/9) 0,5549 0,4910 – 0,0639 88,48
14. Rata rentabilit. financ. (Rf) (3/9) – % 44,85 47,05 + 2,20 104,9
Analiza efectelor încetinirii vitezei de rota ție a activelor circulante pe
Analiză financiar ă aprofundat ă 176
baza datelor Tabelului 46 conduce la urm ătoarele concluzii:
1) 360 1
0 1CADz Dz IE ⋅−= ) ()( = (236,8 – 222,2) ·783518/360 = + 31776 mil. lei.
Deci, cre șterea duratei unei rota ții cu 14,6 zile a avut ca efect imobilizări
de active circulante în valoare de 31776 milioane lei.
2) Modificarea beneficiului din activitatea de baz ă este diferen ța:
Δ = B 1 – B 0 = 301198 – 191001 = + 110197 mil. lei.
Factorii de influen ță sunt urm ătorii:
a) Pe prima treapt ă: Δ = ΔCA + ΔCt,
în care:
ΔCA = CA 1 – CA 0 = 535016 – 783518 = + 248502 mil. lei;
ΔCt = Ct 0 – Ct 1 = 344015 – 482320 = – 138305 mil. lei.
Prin însumare se verific ă egalitatea:
ΔCA + ΔCt = 248502 – 138305 = + 110197 mil. lei = Δ.
b) Pe treapta a doua : ΔCA = ΔSm + ΔT + ΔDz,
în care:
=−⋅=−′=⋅−⋅=Δ 0 0 0
00 0
00 1
2222360 515793CA,CA ACDzT Sm
DzT SmSm
= 835668 – 535016 = + 300652 mil. lei;
ΔT = 0 8356682222360 515793
0 1
00 1
01 1= −⋅=′−′=⋅−⋅
,AC ACDzT Sm
DzT Sm;
ΔDz = 52150 835668 783518 1 1
01 1
11 1−= −=′−=⋅−⋅AC CADzT Sm
DzT Smmil. lei;
Prin însumare se verific ă egalitatea:
ΔSm + ΔT + ΔDz = 300652 + 0 – 52150 = + 248502 mil. lei = ΔCA.
În concluzie:
1. Creșterea cifrei de afaceri a majorat bene ficiul aferent cu 248502 milioane lei,
dar aceasta s-a datorat major ării activelor circulante cu 185231 milioane lei, pe
seama căreia beneficiul a crescu t cu 300652 milioane lei.
2. Creșterea duratei de rota ție a diminuat beneficiul cu 52150 milioane lei.
Sistemul factorial al beneficiului este urm ătorul:
Analiză financiar ă aprofundat ă 177
ΔSm = +300652 mil.
ΔCA = +248502 mil. ΔT = 0
+ 110197 mil. lei = Δ ΔDz = – 52150 mil.
ΔCt = – 138305 mil. lei
3)
Modificarea ratei rentabilit ății economice este diferen ța:
Δ = Re 1 – Re 0 = 31,38 – 28,65 = + 2,73 %.
Factorii de influen ță sunt urm ătorii:
Δ = ΔRv + ΔN + ΔSac,
în care:
ΔRv = Rv 1 · N0 · Sac 0 – Re 0 = Re´ 0 – Re 0 = 38,44 · 1,62 · 0,496 – 28,65 = 2,23 %;
ΔN = Rv 1 · N1 · Sac 0 – Re´ 0 = Re 1´ – Re´ 0 = 38,44 · 1,52 · 0,496 – 30,88 =
= 28,98 – 30,88 = – 1,9 %;
ΔSac = Re 1 – Re 1´ = 31,38 – 28,98 = + 2,40 %.
Prin însumare se verific ă egalitatea:
ΔRv + ΔN + ΔSac = 2,23 – 1,90 + 2,40 = + 2,73 % = Δ.
În concluzie:
1. Creșterea ratei rentabilit ății economice cu 2,73 % a fost consecin ța creșterii
rentabilității veniturilor cu 2,74 % și a major ării ponderii activelor circulante cu
4,15 procente în activul bilan țului.
2. Reducerea num ărului de rota ții ale activelor circulante cu 0,1 a diminuat rata
rentabilității economice cu 1,9 %.
Sistemul factorial al ratei rentabilit ății economice este urm ătorul:
ΔRv = + 2,23 %
+ 2,73 % = Δ ΔN = – 1,90 %
ΔSac = + 2,40 %
4)
Modificarea ratei rentabilit ății financiare este diferen ța:
Δ = Rf 1 – Rf 0 = 47,05 – 44,85 = + 2,20 %.
Factorii de influen ță sunt urm ătorii:
a) Pe prima treapt ă: Δ = ΔRe + ΔLF,
în care:
Analiză financiar ă aprofundat ă 178
ΔRe = Re 1·(1 + LF 0) – Rf 0 = Rf´ 0 – 44,85 = 31,38·(1 + 0,5549) – 44,85 = + 3,94%;
ΔLF = Rf 1 – Rf´ 0 = 47,05 – 48,79 = – 1,74 %.
Prin însumare se verific ă egalitatea:
ΔRe + ΔLF = + 3,94 – 1,74 = + 2,20 % = Δ.
b) Pe treapta a doua : ΔRe = ΔRv + ΔN + ΔSac,
în care:
ΔRv = Re 0´·(1 + LF 0) – Rf 0 = Rf´ 0 – Rf 0 = 30,88·1,5549 – 44,85 = 3,16 %
ΔN = Re 1´·(1 + LF 0) – Rf´ 0 = Rf´ 1- Rf´ 0 = 28,98 1,5549 – 48,01 = – 2,95 %.
ΔSac = Re 1 (1 + LF 0) – Rf´ 1 = 31,38· 1,5549 – 45,06 = 48,79 – 45,06 = + 3,73 %
Prin însumare se verific ă egalitatea:
ΔRv + ΔN + ΔSac = 3,16 – 2,95 + 3,73 = + 3,94 = ΔRe.
În concluzie:
1. Creșterea ratei rentabilit ății financiare cu 2,2 % s-a datorat major ării ratei
rentabilității economice, în condi țiile reducerii levierului financiar, care a redus-o
cu 1,74 %.
2. Prin intermediul ratei rentabilit ății economice se manifest ă efectul favorabil al
creșterii rentabilit ății veniturilor și al major ării ponderii activelor circulante, care
au majorat rata rentabilit ății financiare cu 3,16 și respectiv, 3,73 %.
3. Scăderea num ărului de rota ții (încetinirea vitezei de rota ție a activelor
circulante) a diminuat rata rentabilit ății financiare cu 2,95 %.
Sistemul factorial al ratei rentabilit ății financiare este urm ătorul:
ΔRv = +3,16 %.
ΔRe = +3,94 % ΔN = – 2,95 %
+ 2,20% = Δ ΔSac = + 3,73 %
ΔLF = – 1,74 %
Importan ța acceler ării vitezei de rota ție a activelor circulante impune
descoperirea c ăilor de cre ștere a acesteia, pe fazele ci rcuitului economic reducerea
stocurilor de materii prime și materiale la minimum, valorificarea materialelor ce
nu mai sunt necesare produc ției, scurtarea ciclului de produc ție, reducerea
termenelor de recuperare a crean țelor, întărirea controlului financiar – contabil.
Analiză financiar ă aprofundat ă 179
3.8. Analiza bursier ă a întreprinderii cotate
Dup ă cum se cunoa ște, admiterea unui titlu la cota oficial ă (bursă de
valori ) – cotarea – este supus ă anumitor condi ții. Astfel, nu sunt cotate decât
titlurile întreprinderilor care public ă anual raportul de gestiune prin care, înainte
de emisiune, sunt aduse la cuno ștința publicului toate elementele importante ale
întreprinderii.
Analiza unei întreprinderi cotate la bursă (listate) comport ă un studiu
suplimentar, pe baza datelor bursiere , care nu trebuie s ă lipsească din situa țiile
financiare anuale, menit s ă serveasc ă la elucidarea unor as pecte referitoare la
politica în domeniul port ofoliului de titluri: dac ă trebuie s ă se cumpere, s ă se
vândă sau să se conserve titlurile; dac ă valoarea în cauz ă este un titlu de portofoliu
de rentabilitate satisf ăcătoare, sau din contra, unul de specula ție, în care
rentabilitatea este sacrificat ă în favoarea plus – valorii; situa ția reală a cursului
acțiunilor (pre țul de piață al titlurilor).
Analiza financiar ă aplicată plasamentelor de capital la bursa de valori –
analiza bursier ă – este o analiz ă profesionist ă în care se reg ăsesc două tendințe:
una fundamental ă și una tehnic ă.
Analiza fundamental ă vizează factori multipli pentru a determina
tendința unui titlu de valoare, ceea ce impune cunoa șterea unor aspecte referitoare
la: situația financiar ă a întreprinderii, capitalizarea bursier ă, cursul ac țiunilor,
decotarea, randamentul ac țiunilor, evolu ția pieței de capital, f actorii economici,
sociali și politici, sectorul, ș.a.
Analiza tehnică vizează trei direc ții de cercetare: proiec ția în viitor a
comportamentului trecut al pie ței acțiunilor, tendin ța acesteia cu referire la
evoluția cotelor estimate comparativ cu cele real e; cercetarea mi șcărilor ciclice ale
pieței privind evolu ția cursului ac țiunilor; analiza tendin ței actuale pentru a
descoperi momentul în care o varia ție a cursurilor va indica un punct de revenire.
În scopul efectu ării unei analize bursiere fundamentale se utilizeaz ă mai
multe rate bursiere , dintre care cele mai semnificative sunt urm ătoarele:
1) Cifra de afaceri pe ac țiune echivaleaz ă cu productivitatea pe ac țiune și se
determină raportând cifra de afaceri la num ărul de acțiuni:
Analiză financiar ă aprofundat ă 180
CAa = CA/Na .
2) Beneficiul pe ac țiune este un indicator de baz ă al pieței bursiere, care arat ă
partea din beneficiu adus ă de fiecare ac țiune și se obține prin raportarea
beneficiului net la num ărul de acțiuni:
Na Bnet Bpa /= .
Indicatorul prezint ă importan ță în evaluarea rentabilit ății acțiunilor,
servește la calculul multiplului de capitalizare bursier ă și poate fi diluat sau
ajustat , în funcție de capitalul (diluat sau nediluat) luat în calcul.
3) Capacitatea de autofinan țare pe ac țiune – indică partea din CAF adus ă de
fiecare ac țiune și se determin ă prin raportul:
Na CAF CAFa /= .
Acest raport trebuie utilizat cu discern ământ la burs ă, deoarece ac ționarii
pot prefera dividende în detrimentul autofinan țării.
4) Capitalizarea bursier ă exprimă valoarea pe care bursa o acord ă întreprinderii
și se determin ă prin multiplicarea numărului de acțiuni emise cu ultimul curs
cotat al unei ac țiuni:
Cb = Na·Ca .
Acest indicator permite aprecierea întreprinderii pe baza valorii bursiere
a acțiunilor sale, punând în eviden ță prețul de evaluare al operatorilor, știut fiind
că una dintre func țiile pieței financiare este și aceea de acordare a unui pre ț
întreprinderilor cotate.
Numărul de acțiuni ce compun capitalul unei întreprinderi și valoarea lor
nominală sunt indicatori de cotare a ac țiunilor la burs ă, cu influen țe directe asupra
celorlalți indicatori de eficien ță a acțiunilor.
Cursul unei acțiuni rezult ă din ofert ă și cerere și reflectă valoarea
bursieră, respectiv pre țul pe piață al unui titlu, ale c ăror fluctua ții pe termen lung
pot afecta pre țul real al întreprinderii.
Poate fi vorba de o capitalizare bursier ă a unei piețe financiare , sau de
capitalizarea obligațiunilor . Aceasta serve ște ca mod obiectiv de compara ție a
capitalizării bursiere cu valoarea contabil ă a întreprinderii, de unde rezult ă fie
subestimarea afacerii (plus-valori latente), dac ă valoarea contabil ă este inferioar ă
Analiză financiar ă aprofundat ă 181
capitalizării bursiere, sau supraestimarea acesteia (minus – valori latente), dac ă
valoarea contabil ă este superioar ă capitalizării bursiere a acesteia.
În scopul determin ării prețului real al întreprinderii exist ă mai multe
criterii de apreciere a capitaliz ării bursiere: valoarea substan țială, prin care
capitalizarea bursier ă corespunde valorii actuale a activelor nete; actualizarea
beneficiilor viitoare , prin care, în analiz ă trebuie s ă se țină seama de teoria
portofoliului de valori mobiliare, conform c ăreia cursul unui titlu se fixeaz ă la
prețul său just în funcție de rata de actualizare a beneficiilor vi itoare, plecând de
la cursul ac țiunilor, corectat cu o primă de risc proporțională cu fiecare valoare.
5) Coeficientul de capitalizare bursier ă (PER) este un multiplu de capitalizare
(sau multiplu bursier), adic ă un raport curs – beneficiu care stabile ște legătura
între cursul unui titlu și rentabilitatea lui. Se obține ca raport între capitalizarea
bursieră și rezultatul exerci țiului:
()
()Rexui exercițxer zultatulRebursieră rea Capitaliza CbPER= sau ca raport între cursul ac țiunii
la bursă și beneficiul pe ac țiune:
()
()Bpa acțcțiu pe BeneficiulCa acțcțiun al bursier Cursul= PER .
Acest multiplu bursier de capitalizare a beneficiilor indic ă de câte ori este
capitalizat beneficiul pe ac țiune, arătând câți ani de beneficiu actual costă fiecare
afacere cotat ă. Echivalentul fran țuzesc al termenului a nglo-saxon Price Earning
Ratio (PER) este cel de Coeficient de capitalizare a rezultatelor (CCR).
Prin multiplicarea beneficiului pe ac țiune cu PER se ob ține cursul
acțiunii la burs ă ( PER Bpa Ca⋅= ), care permite aprecierea randamentului unui
plasament în ac țiuni, fiind de preferat utiliz ării unui simplu randament asigurat de
dividendele distribuite.
Ac țiunile cu un PER ridicat se comport ă cel mai bine la burs ă, favorizând
speculații avantajoase vânz ării lor, dup ă cum un PER relativ sc ăzut indică o
evaluare destul de ieftin ă. De aceea acest raport st ă la baza unei alte metode de
evaluare a întreprinderii, care permite doar o estimare a beneficiilor întreprinderii
pentru anul în curs sau pentru cel urm ător.
Analiză financiar ă aprofundat ă 182
Divizând beneficiul scontat cu num ărul titlurilor, se ob ține beneficiul pe
acțiune așteptat, la care se raporteaz ă prețul actual al ac țiunii pentru a ob ține, în
final, multiplul de capitalizare (PER) al întreprinderii, care este un indicator al
atracției pieței de capital în raport cu plasamentele de înlocuire.
Raportul curs – beneficiu (PER) variaz ă în timp și spațiu și depinde de
beneficiile anticipate ale operatorilor, de evolu ția ratelor dobânzii și de ritmul
inflației, față de care evolueaz ă în sens invers.
6) Rata de distribuire a dividendelo r (Pay Out Ratio – POR) – exprim ă politica în
ceea ce prive ște distribuirea de dividende și se calculeaz ă raportând totalul
dividendelor la rezultatul net:
100⋅ =net zultatulRee distribuit DividendePOR (%)
Rata prezint ă importan ță pentru cei interesa ți în achiția de acțiuni în
scopul ob ținerii unui venit sub forma dividende lor, sau pentru realizarea unei
plus-valori de capital, stimulând mai mult ac ționarii și mai puțin capitalizarea
rezultatelor pentru reinvestire și dezvoltarea întreprinderii.
7) Dividendele pe ac țiune reprezint ă un indicator ce depinde de rata de
distribuire a dividendelor și se calculeaz ă prin raportul:
acțiuni de Numărule distribuit Dividende Dpa=
Raportul curs – beneficiu (PER) permite s ă se compare întreprinderile
între ele, indiferent de rata de distri buire a dividendelor, fiind mai obiectiv în
aprecierea rentabilit ății acțiunilor comparativ cu dividendele pe ac țiune.
8) Metoda de evaluare a întreprinderii în func ție de criteriul Capitalizarea
beneficiilor (dup ă formula Gordon – Shapiro) m ăsoară randamentul
capitalurilor investite (randame ntul unui plasament în ac țiune), prin
intermediul indicatorului Rentabilitate pe ac țiune:
100acțcțiun Cursulacțcțiu⋅ =pe DividendeRa (%)
Aceast ă rată măsoară rentabilitatea plasamentului și depinde de
dividendele distribuite, în func ție de mărimea beneficiului, de ratele de repartizare
Analiză financiar ă aprofundat ă 183
a lui și de nivelul cursului, cons tituind un indicator pentru plasamente eficiente.
Ratele bursiere ale întreprinderii luate în studiu se prezint ă în Tabelul 47:
¾ Aplicația 51: Analiza ratelor bursiere
Tabelul 47
Nr. Indicatori Exerci țiul financiar Abateri Indici
crt. (milioane lei) Precedent Curent (± Δ) (%)
1. Cifra de afaceri (CA) 535016 783518 + 248502 146,4
2. Numărul de acțiuni (Na) – mii 59200 295996 + 236796 500
3. Cifra de afaceri/ac țiune (CAa) (1/2) 9,037 2,647 – 6,39 29,3
4. Beneficiul net (Rnet) 40668 51384 + 10716 126,3
5. Beneficiul pe ac țiune (Bpa) (4/2) 0,687 0,173 – 0,514 25,3
6. Capacitatea de autofinan țare (CAF) 47815 98224 + 50409 205,4
7. Capacit. de autofin./ac ț. (CAFa) (6/2) 0,807 0,331 – 0,476 41,1
8. Cursul mediu al ac țiunii (Ca) (lei) 2150 2350 + 200 109,3
9. Capitalizare bursier ă (Cb) (2*8) 127280 695591 + 568311 546,5
10. Coef. de capitaliz.bursier ă (PER) (9/4) 3,13 13,53 + 10,4 432,2
11. Coef. de capitaliz.bursier ă (PER) (8/5) 3,13 13,53 + 10,4 432,2
12. Dividende distribuite 14356 18139 + 3783 126,3
13. Rata distrib. dividende(POR) (12/4) % 35,3 35,3 – 100
14. Dividende/ac țiune (Dpa) (12/2) 0,242 0,061 – 0,181 25,2
15. Rentabilitate pe ac țiune (Ra) (14/8) % 11,25 2,59 – 8,66 23,1
16. Rata rentabilit.ac țiunii (Rra) (5/8) % 31,95 7,36 – 24,59 23,1
Din datele Tabelului 47 se desprind urm ătoarele concluzii:
1. Majoritatea indicatorilor bursieri au cunoscut dinamici nefavorabile, cum ar fi:
cifra de afaceri pe ac țiune, beneficiul pe ac țiune, capacitatea de autofinan țare pe
acțiune, ca urmare a cree șterii mai lente a indicatorilor de performan ță comparativ
cu creșterea num ărului de ac țiuni.
2. Fac exceep ție capitalizarea bursier ă și coeficientul de capitalizare bursier ă
(PER) care au crescut datorit ă dinamicii diferite a factor ilor rapoartelor de calcul.
3. Ratele de rentabilitate a ac țiunilor s-au redus ca urmare a cre șterii mai rapide a
cursului mediu al ac țiunilor pe pia ța de capital fa ță de beneficiul pe ac țiune.
Analiză financiar ă aprofundat ă 184
CAPITOLUL 4
ANALIZA FINANCIAR Ă PRIN FLUXURI
4.1. Fluxuri de fonduri în întreprindere
În prezent se poate face distinc ție între analiza tradițională statică, care
pornește de la documentele contabile de sintez ă ale exerci țiului – bilan țul si contul
de rezultat – și analiza dinamică, care se ata șează evoluției trecute și previzionate
și care vizeaz ă cu precădere capacitatea beneficiar ă și fluxurile financiare.
Se apreciaz ă că studiul bilan țului furnizeaz ă analizei o viziune statică a
întreprinderii, deoarece variabile le pe care le cuprinde bilan țul sunt redate sub
forma unor stocuri ce caracterizeaz ă situația la un moment dat (la început și la
sfârșit de exerci țiu).
Studiul contului de rezultat d ă o viziune dinamică a activității, deoarece
variabilele sale sunt în principiu fluxuri , care decurg din ciclul de exploatare,
permițând înțelegerea modului în car e este format rezultat ul. Astfel, veniturile
înscrise în creditul cont ului constituie fluxuri de intrări, iar cheltuielile înscrise în
debitul contului reprezint ă fluxuri de ieșiri.
Partea de jos a bilan țului funcțional, reprezentând ci clul de exploatare, î și
găsește originea în variabilele de flux al e contului de rezu ltat, dar nu exist ă totuși
nici un instrument care s ă permită explicarea transform ărilor suferite de partea
superioară a bilanțului, unde, în activ se de scrie ciclul de investi ții la un moment
dat și, în pasiv ciclul de finan țare al întreprinderii la acela și moment.
Cu toate acestea, simpla compara ție a bilan țurilor și conturilor de
rezultat, chiar pe o perioad ă de 3-5 exerci ții succesive, nu poate explica decât
rezultanta netă a mișcărilor de sens contrar: achizi ția și cedarea de imobiliz ări, sau
împrumutul și rambursarea datoriei.
Înl ăturarea acestui neajuns a impus aborda rea analizei financiare într-o
viziune nou ă, prin metoda fluxurilor pornind de la conceptul de flux de fonduri ,
Analiză financiar ă aprofundat ă 185
care permite determinarea surplusurilor monetare degajate de activitatea
întreprinderii, cum ar fi “Exceden tul de trezorerie de exploatare“ ( ETE). În acest
sens s-a propus ca instrume nt adaptat acestei cerinte Tabloul de flux, pe baza
căruia să se poată măsura fluxul de activitate și fluxurile care afecteaz ă situația
generală de ansamblu a întreprinderii.
Este cunoscut c ă activitatea întreprinderii este rezultatul unor opera țiuni
multiple, economice și financiare, opera țiuni ce afecteaz ă patrimoniul
întreprinderii și care se exprim ă prin încasări și plăți. De aceea se produc fluxuri
de intrări și ieșiri în și din patrimoniul întreprinder ii, încât punctul central al
analizei transform ărilor patrimoniului îl constitue no țiunea de lichiditate degajată
sau utilizat ă. Studiul lichidit ății permite aprecierea interdependen ței mecanismelor
financiare, iar inciden ța lor asupra func ționării întreprinderii va pune în eviden ță
punctele “slabe” și “forte“ ale rela ției economic – financiar.
O defini ție clasică a noțiunii de flux consider ă că în general, fluxurile
sunt mișcări de valori între agen ți economici, astfel încît pot exista fluxuri reale
dacă aceste mi șcări de valori privesc bunuri materiale și fluxuri financiare (sau de
fonduri) dac ă ele se refer ă la mijloace monetare.
Unii autori consider ă că fluxurile reale au o contra-partid ă monetară, dar
de sens opus: vânzarea unor m ărfuri su presta ții se poate descompune în dou ă
fluxuri, unul fizic și unul monetar de contrapartid ă în schimbul celui fizic.
Fluxurile reale (fizice) cu contra-partida lor monetar ă se numesc fluxuri
economice sau de exploatare , ele provenind din opera țiile de exploatare. Al ături
de acestea apar fluxurile monetare , pentru care suportul fizic sau real (bunuri,
servicii) nu are relevan ță (variația datoriei, varia ția cheltuielilor financiare, a
impozitului pe beneficii, cre șterea capitalului), de aceea ele ar putea fi numite
fluxuri autonome ; fluxurile economice r ămân însă predominante.
În general se consider ă flux orice mișcare generat ă de o opera țiune ce re
impact asupra trezoreriei: o vânzare, o cump ărare, o plat ă de salarii, o rambursare
de datorie constituie un flux ce afecteaz ă trezoreria întreprinderii.
Ritmul sau intensitatea cu care se desf ășoară un flux monetar depinde de
trei factori: acumularea anterioar ă de fluxuri (masa capitalu rilor), rentabilitatea și
creșterea întreprinderii.
Analiză financiar ă aprofundat ă 186
Metoda fluxurilor vizeaz ă o analiz ă financiar ă mai modern ă în
comparație cu cea clasic ă bazată pe bilanțul financiar (lichiditate – exigibilitate),
ea realizându-se prin intermediul tablourilor plurianuale de fluxuri financiare .
Tabloul de fluxuri se bazeaz ă în întregime pe leg ătura sistematic ă care
reunește masa capitalurilor acumulate, rentabilitatea și creșterea întreprinderii.
În realitate exist ă două mase de capital c ăr o r a l i s e a s o c i a z ă două
categorii de fluxuri specifice: 1) Capitalul economic (format din imobilizări corporale și necorporale de
exploatare și din stocuri ) care se afl ă la originea fluxurilor fizice și corespunde
activului bilan țului;
2) Capitalul financiar (format din resursele permanente ale întreprinderii) c ărora
le corespund fluxurile autonome lipsite de fundament real și se reflect ă în pasivul
bilanțului.
În capitalul economic se reg ăsesc fluxurile economice, care nu sunt
altceva decât fluxurile de exploatare, cu condi ția ca să se includ ă doar fluxurile
referitoare la investi ții.
În capitalul financiar se afl ă, pe de o parte, fondurile proprii și, pe de alt
ă
parte, capitalul împrumutat, cu un flux de intrare (cre șterea datoriei) și un flux de
ieșire (cheltuielile financiare).
Aceste tablouri regrupeaz ă fluxurile financiare în totalitatea lor dup ă o
logică specială destinată să pună în lumină politica financiar ă a întreprinderii. Ele
pot fi construite în moduri diferite, dup ă cum urm ăresc fie s ă explice direct
transform ările patrimoniului întreprinderii, fie s ă prezinte operațiunile care au
fost cauza acestor transform ări.
În acest sens, exist ă trei tablouri de fluxuri fi nanciare care pot da
răspunsul la aceste întreb ări:
1. Tabloul utiliz ărilor și resurselor, care clasific ă fluxurile de fonduri în: fluxuri
ce relevă fondul de rulment, fluxuri ce relev ă necesarul de fond de rulment și
fluxuri ce relev ă trezoreria;
2. Tabloul care explic ă variația încasărilor și distinge fluxurile legate de
operațiunile de exploatare și fluxurile legate de alte opera țiuni;
3. Tabloul care grupeaz ă fluxurile în patru grupe : cele care depind de
Analiză financiar ă aprofundat ă 187
exploatare, cele care depind de activel e financiare, cele legate de ac ționari și cele
legate de opera țiunile de îndatorare.
În general, nu exist ă un tablou universal , tipul de tablou ales depinzând
de concep ția financiar ă a autorului privind întreprinderea.
Tabloul Utilizări – Resurse propus de Planul Contabil General – modelul
francez – este mai frecvent folosit sub denumirea de tablou de finan țare și el
trebuie completat de un tablou explicativ al varia ției încasărilor, fiind obligatoriu
în cazul marilor întreprinderi (cu peste 300 salaria ți și o cifră de afaceri mai mare
de 120 milioane franci).
Acest tablou explic ă variațiile patrimoniului întreprinderii în cursul
perioadei de gestiune, având ca scop analiza mi șcărilor contabile ce afecteaz ă
acest patrimoniu și indicând cum au permis resursele de care a dispus
întreprinderea s ă facă față necesităților sale antrenând aceste varia ții.
Stabilit post factum, tabloul de finan țare permite s ă se aprecieze
gestiunea financiar ă a întreprinderii, rata investi țiilor, politica de finan țare intern ă
și externă. Previzional, acest tablou permite orientarea op țiunilor în funcție de
echilibrele financiare estimate sau posibile și evaluarea posibilit ăților de
expansiune în func ție de resursele previzibile.
Analiza tabloului de finan țare este o continuare logic ă a studiului
documentelor contabile de sintez ă tradiționale – bilan țul și contul de rezultat – iar
acolo unde elaborarea acestuia este obligatorie, el face parte din sistemul dezvoltat
al conturilor anuale.
Tabloul de finan țare (sau Tabloul utiliz ărilor și resurselor) al unei
perioade are ca scop s ă pună în eviden ță fluxurile de opera țiuni care sunt la
originea modific ării unui element al bilan țului la sfâr șitul unui exerci țiu față de
începutul acestuia.
Aceste fluxuri sunt identificate în cadrul analizei posturilor de activ și de
pasiv cu fluxurile de utiliz ări și respectiv, cu fluxurile de resurse. În virtutea
principiului egalit ății Utilizări = Resurse , în mod logic se ob ține egalitatea:
Fluxul de utiliz ări al exerci țiului = Fluxul de resurse al exerci țiului.
Dar cum fluxul de utiliz ări depinde de fluxul de resurse (“nu se poate
utiliza decât ceea ce exist ă”) se impune ca rela ția să fie inversat ă:
Analiză financiar ă aprofundat ă 188
Fluxul de resurse al exerci țiului = Fluxul de utiliz ări al exerci țiului,
ceea ce, algebric, înseamn ă:
Fluxul de resurse al exerci țiului – Fluxul de utiliz ări al exerci țiului = 0.
Din acest motiv, fluxurilor de resurse li se atribuie semnul + și fluxurilor
de utilizări semnul -, aceasta fiind regula fundamental ă care stă la baza
construcției Tabloului de finan țare “Utilizări- Resurse”.
4.2. Analiza tabloului de finan țare și a fluxurilor de trezorerie
Analiza tabloului de finan țare și a fluxurilor de trezorerie constituie o
etapă important ă în examinarea documentelor de sintez ă privind situa ția
financiară a întreprinderii, dup ă analiza contului de rezultat, a bilan țului și a
modificării capitalurilor proprii statuate prin IAS 1.
Ansamblul fluxurilor fi nanciare completeaz ă diagnosticul întreprinderii
printr-o abordare mai dinamic ă și mai global ă, deși acestea nu apar ex plicit nici în
bilanț, nici în contul de rezu ltat. Din acest motiv, anali știi financiari construiesc
tablouri de finan țare și tablouri de fluxuri de trezo rerie (numerar), care permit
reconstituirea fluxurilor fi nanciare ale perioadei.
Fluxurile financiare reprezint ă modificările mijloacelor din activul
bilanțului, ale datoriilor, situa ției nete și circulației efective a monedei.
Tablourile fluxurilor de numerar , o variant ă a tabloului de finan țare, sunt
obligatorii în cazul întreprinderi lor cotate la burs ă și al marilor întreprinderi,
conform OMFP 94/2001, care clarific ă modalitățile de prezentare dup ă IAS-7, și
opționale în cazul reglement ărilor contabile simplificate (OMFP 306/2002).
Tabloul de finan țare, numit și tablou al utilizărilor și resurselor , este
utilizat în special în cazul marilor întreprinderi occidentale și permite s ă se
analizeze modificările structurii patrimoniale a întreprinderii în cursul unei
perioade, prezentând situa ția resurselor noi și a utilizărilor acestora.
Tabloul e finan țare constituie principalul instrument al analizei dinamice
privind echilibrul financiar în termeni de flux, conform opticii func ționale de
prezentare a bilan țului, care este mai bine adaptat gestiunii previzionale .
El pune în eviden ță variația fondului de rulment ( ΔFR), care rezult ă din
comparația post cu post a dou ă bilanțuri funcționale succesive, explicând varia ția
Analiză financiar ă aprofundat ă 189
patrimoniului.
Tabloul de finan țare este situat între bilanțul de deschidere și bilanțul de
închidere al exerci țiului și are următoarea structur ă:
Tabloul de finan țare
Utilizări Resurse
1. Dividende distribuite 1. C A F
2. Achiziție elemente de activ
imobilizat:
a. Imobiliz ări corporale
b. Imobiliz ări financiare 2. Cesiune (reducere) de elemente de
activ imobilizat
3. Creștere de capitaluri proprii
(aporturi noi în numerar)
3. Rambursare de datorii financiare 4. Cre ștere datorii financiare
Total utiliz ări Total resurse
Creșterea FRNG ( ΔFRNG) –
Total Utiliz ări Total Resurse
Elaborarea Tabloului Utiliz ărilor și Resurselor impune o distinc ție clară
între fluxurile patrimoniale, financiare și fluxurile monetare care se exprim ă prin
încasări și plăți, având ca scop eviden țierea fluxurilor financiare ale utiliz ărilor și
resurselor caracteristice activit ății întreprinderii în cursul exerci țiului.
Utiliz ări sunt considerate creșterile posturilor de activ ce corespund unor
achiziții (creări) de bunuri precum și reducerile posturilor de pasiv prin
diminuarea capitalurilor proprii (rambursarea unor datorii).
Resurse sunt considerate diminuările posturilor de act iv care corespund
vânzării unui bun (diminu ării unor crean țe), precum și creșterile de pasiv ce
corespund unor aporturi de capital.
Tabloul de finan țare clasic, centrat pe varia ția fondului de rulment net
global (ΔFRNG) explic ă direct modific ările structurale ale patrimoniului
întreprinderii prin varia ția disponibilit ăților și tratează trezoreria ca o variabil ă
reziduală, între fondul de rulment și necesarul de fond de rulment. Este mai pu țin
utilizat de marile întreprinderi.
Mai uzual ă este o variantă a tabloului de finan țare clasic, care situiaz ă
Analiză financiar ă aprofundat ă 190
trezoreria pe un loc central – Tabloul Utilizări-Resurse – care se bazeaz ă pe
echilibrul financiar determinat cu ajutorul unor bilan țuri funcționale succesive și
care eviden țiază fluxul de trezorerie net ă (ΔTN) calculat ca diferen ță:
ΔTN = ΔFRNG – ΔNFRT,
în care:
ΔFRNG = Varia ția fondului de rulment net global;
ΔNFRT = Varia ția necesarului de fond de rulment total
Varia ția ΔFRNG este prezentat ă în prima parte a tabloului în func ție de
variația elementelor din partea superioar ă a bilanțului:
ΔFRNG = ΔResurse stabile – ΔUtilizări stabile brute ,
în care:
ΔResurse stabile = Cre ștere capitaluri stabile + Reducere active imobilizate brute;
ΔUtilizări stabile = Cre ștere active imobilizate brute + Reducere capitaluri stabile.
Varia ția ΔNFRT este prezentat ă în partea a doua a tabloului și se
determină pe baza elementelor din partea inferioar ă a bilanțului, separat pe tipuri
de activități: exploatare( ΔNFRE) și înafara exploat ării(ΔNFRAE):
ΔNFRT = ΔUtilizări (ciclice și neciclice ) – ΔResurse (ciclice și neciclice),
în care:
ΔUtilizări = Creștere active + Reducere pasive (datorii pe termen scurt);
ΔResurse = Cre ștere pasive (datorii pe termen scurt) + Reducere active.
Fiind legat ă de opera țiunile financiare pe termen scurt eviden țiate în
partea inferioar ă a bilan țului func țional, varia ția trezoreriei nete poate fi
determinat ă și prin diferen ța:
ΔTN = ΔUT(Utilizări pentru trezorerie) – ΔRT(Resurse pentru trezorerie),
în care:
ΔUT = Cre ștere disponibilit ăți + Reducere credite trezorerie;
ΔRT = Reducere disponibilit ăți + Creștere credite trezorerie.
Tabloul de finan țare Utilizări- Resurse permite s ă se analizeze politica de
investiții și de finanțare a întreprinderii și să se verifice dac ă principiile
echilibrului financiar au fost respectate în perioada trecut ă.
În mod normal, varia ția fondului de rulment ar trebui s ă fie pozitiv ă,
pentru a nu compromite solvabilitatea viitoare a întreprinderii. Aceast ă variație
Analiză financiar ă aprofundat ă 191
este influen țată de modificarea capitalurilor permanente, în care, modificarea
capitalului propriu are o pondere hot ărâtoare.
Modificarea capitalului propriu constituie o component ă distinctă a
situațiilor financiare anuale și a fost prezentat ă în Tabelul 26.
De exemplu, pe baza bilan țului func țional (Tabelul 26) se elaboreaz ă
Tabloul de Finan țare “ Utilizări – Resurse ”(Tabelul 48):
¾ Aplicația 52: Structura func țională a Tabloului de Finan țare
Tabelul 48
Utilizări Mii lei Resurse Mii lei
I.Variația fondului de rulment net global: ΔFRNG = ΔResurse stabile- ΔUtilizări stabile
1.Creșteri de active imobilizate brute +177563686 1.Cre șteri resurse stabile 403020754
ΔFRNG = 403020754 – 177563686 = + 225457068 mii lei
II Variația neces. de fond de rulment total: ΔNFRT = ΔUtilizări totale – ΔResurse totale
1.Creștere de active circulante totale + 190341086 1.Reduceri de active circ. 0
2.Reduceri de pasive – 40640415 2.Creșteri de pasive 0
ΔNFRT = 190341086 – 40640415 = + 230981501 mii lei
II.1 Variația nec. de fond rulm de expl: ΔNFRE = ΔUtilizări expl. – ΔResurse din expl.
1.Creșteri active de exploatare +18636 1384 1.Reduceri active exploat. 0
2.Reduceri datorii de exploatare – 54768007 2.Creșteri datorii exploat. 0
ΔNFRE = 186361384 – 547680 07 = + 241129391 mii lei
II.2 Variația nec. de fd rulm înaf. expl: ΔNFRE = ΔUtiliz.înaf expl. – ΔRes.în afara expl
1.Creșteri alte active circulante + 3979702 1.Cre șteri datorii înaf.expl. 14127592
ΔNFRAE = 3979702 – 1412759 2 = – 10147890 mii lei
III. Variația trezoreriei nete : ΔTN = ΔFRNG – ΔNFRT = TN 1 – TN 0
ΔTN = 225457068 – 230981501 = – 5524433 mii lei = 2884297 – 8408730
Din datele Tabelului 48 se desprind urm ătoarele concluzii:
1. Fondul de rulment net global (FRNG) a cunoscut o varia ție pozitiv ă de peste
225 miliarde lei, ceea asigur ă o marjă de securitate favorabil ă finanțării activelor
circulante.
2. Necesarul de fond de rulment total (NFRT) a cunoscut o varia ție pozitiv ă de
peste 230 miliarde lei, dar aceasta se datoreaz ă activității de exploatare; la
Analiză financiar ă aprofundat ă 192
activitatea din afara exploat ării se înregistreaz ă o variație negativ ă, respectiv o
resursă de fond de rulment, de peste 10 miliarde lei.
3. Ca urmare a decalajului dintre varia ția fondului de rulment net global și variația
necesarului de fond de rulment total, trezoreria net ă a cunoscut o dinamic ă
nefavorabil ă, înregistrând o varia ție negativ ă de peste 5 miliarde lei.
4. Aceast ă variație se verific ă și prin diferen ța dintre trezoreria net ă a exercițiului
financiar curent (TN 1) și cea a exerci țiului financiar precedent (TN 0).
4.3. Analiza fluxurilor de numerar
Varia ția trezoreriei nete reprezint ă ceea ce în mod curent se exprim ă prin
termenul anglo-saxon Cash-flow (flux de numerar), care permite eviden țierea
fondurilor ob ținute de întreprindere în ultimul exerci țiu financiar pe tipuri de
activități (exploatare, investi ții, finanțare), a modului în care au fost utilizate și
măsura în care s-a apelat la alte surse decât cele din exploatare.
Analiza echilibrului financiar prin prisma fluxurilor de numerar servește
la estimarea necesit ăților viitoare de numerar pe baza situa ției trecute, cunoa șterea
acestora fiind util ă atât acționarilor, interesa ți în existen ța unui numerar suficient
pentru plata dividendelor, cât și creditorilor, interesa ți în recuperarea
împrumuturilor acordate. În egal ă măsură, cunoașterea fluxurilor viitoare de
numerar intereseaz ă pe poten țialii investitori, metoda cash-flow-ului actualizat
fiind una din metodele de evaluare a întreprinderii.
Introducerea Situației fluxurilor de numerar (trezorerie ) ca o component ă
a situațiilor financiare anuale (IAS 7), obligatorie în cazul întreprinderilor mari
(OMFP 94/2001) și opțională în cazul întreprinderilor mici și mijlocii (OMFP
306/2002) permite o analiz ă dinamică a echilibrului financiar, prin descrierea
operațiunilor (exploatare, investi ții, finanțare) care au antrenat transformarea
patrimoniului întreprinderii.
Aceast ă situație exprim ă evoluția poziției financiare a întreprinderii fa ță
de situa ția de la începutul anului, generând dimensiunea ipotetic ă a
performan țelor, deoarece profitul prezentat la sfâr șitul anului nu coincide cu
soldul disponibilit ăților bănești la acel moment, singurele care confer ă
autenticitate bunei gestion ări a întreprinderii.
Analiză financiar ă aprofundat ă 193
Situa ția fluxurilor de numerar ofer ă informații referitoare la gradul în
care diferitele activit ăți ale întreprinderii degaj ă fluxuri (excedente sau deficite) de
numerar, aceste fluxuri fiind structurate în trei categorii:
1) Fluxuri de numerar din ac tivitatea de exploatare;
2) Fluxuri de numerar din activitatea de investi ții;
3) Fluxuri de numerar din activitatea de finan țare.
Situa ția fluxurilor de numerar (trezorerie) descrie și consider ă trezoreria
ca fiind o variabilă centrală care este expresia intr ărilor și ieșirilor de lichidit ăți și
de echivalente, iar variația trezoreriei se explic ă prin fluxurile de încasări și de
plăți înregistrate în cursul perioadei. Încas ările în numerar sunt afectate de semnul
+, iar plățile efectuate în numerar pentru acelea și activități sunt afectate de -.
De și trezoreria întreprinderii este unic ă, toate fluxurile trecând prin
trezorerie, aceast ă situație (tablou) explic ă contribuția fiecărei “funcții” la varia ția
globală a trezoreriei nete ( ΔTN), ca fiind rezultatul însum ării algebrice a
fluxurilor de numerar proveni nd din: exploatare ( ΔTExp), investi ții (ΔTI),
finanțare (ΔTF):
ΔTN = ΔTExp + ΔTI + ΔTF.
Fluxurile de numerar pot fi determinate prin dou ă metode: direct ă și
indirectă. Metoda directă presupune deducerea pl ăților din încas ările aferente ale
exercițiului financiar pe tipuri de activit ăți și permite estimarea fluxurilor viitoare
de numerar pe total și pe activit ăți.
Conform metodei directe , fluxurile de numerar din activitatea curent ă
reprezintă un indicator-cheie al gener ării de numerar pentru alte activit ăți:
rambursarea împrumuturilor, men ținerea capacit ății de func ționare a
întreprinderii, plata di videndelor, noi investi ții fără finanțare extern ă.
Fluxurile de numerar din investiții reflectă măsura în care cheltuielile
efectuate au generat resurse care vor produce venituri în viitor (cl ădiri, instala ții).
Fluxurile de numerar din activit ăți de finanțare permit estimarea cererii
viitoare de fluxuri de numerar din partea finan țatorilor întreprinderii (primiri sau
rambursări de credite, încas ări din emisiuni de titluri, pl ăți pentru răscumpărarea
titlurilor emise, încas ări sau plăți din contracte de leasing).
De exemplu, Fluxurile de numerar stabilite pe baza documentelor de
Analiză financiar ă aprofundat ă 194
sinteză ale întreprinderii analizaze se prezint ă în Tabelul 49:
¾ Aplicația 53: Situa ția fluxurilor de numerar
Tabelul 49
Denumirea fluxurilor An preced. An curent Modific ări
I. FLUXURI DE NUMERAR DIN ACTIVIT ĂȚI DE EXPLOATARE
1 Încasări din vânzarea de bunuri și prestarea de servicii 347358780 52925590 181897200
2 Încasări din redeven țe, onorarii, comisioane ș. a venituri 95376 2204072 2108696
3 Plăți în numerar c ătre furnizori de bunuri și servicii -176983048 -310308354 -133325306
4 Plăți numerar c ătre angaja ți, în legătură cu personalul -103342668 -165295446 – 61952778
5 Taxa pe valoarea ad ăugată plătită -18958981 -26990685 – 8031704
6 Alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate – 989875 – 1475153 – 485278
7 = Numerar generat de exploatare 47169584 27390414 -19779170
8 Dobânzi pl ătite – 5271158 – 7478344 – 2207186
9 Impozit pe p rofit plătit – 6339738 – 7975428 – 1635690
10 Fluxul de numerar înainte de elemente extraordinare 35558688 11936642 – 23622046
I. Fluxuri de numerar nete din activitatea de exploatare 35558688 11936642 – 23622046
II. FLUXURI DE NUMERAR DIN ACTIVIT ĂȚI DE INVESTI ȚII
1 Încasări din vînzarea de terenuri, cl ădiri, instal. ș.a active – 212037 212037
2 Încasări și plăți în numerar din alte activit ăți de investi ții 859866 1977914 1118048
3 Plăți numerar pt. achizi ț. de terenuri, mijl.fixe ș.a active -23382510 -38626647 – 15244137
4 Dobânzi încasate 263086 719554 456468
II. Fluxuri de numerar nete din activitatea de investi ții -22259558 -35717142 – 13457584
III. FLUXURI DE NUMERAR DIN ACTIVIT ĂȚI DE FINAN ȚARE
1 Încasări din împrumuturi pe termen lung/Ramburs ări (-) -5004375 25433427 30437802
2 Încasări din împrumuturi pe termen scurt/Ramburs ări (-) 13885928 13447575 – 438353
3 Plăți pentru opera țiuni de leasing financia r – – 502838 – 502838
4 Achizionarea de ac țiuni – 12297 – 12297
5 Dividende pl ătite – 82227 – 1960042 – 1877815
III. Fluxuri de numerar nete din activit ăți de finan țare 8787029 36418122 27631093
6 Efectele varia ției ratei de schimb aferente numerarului și
echivalentelor de numera r -18190189 -18162055 28134
Fluxuri de numerar – Total (I + II + III – 6) 3895970 – 5524423 – 9420403
+ Numerar și echivalente de numerar la începutul perioadei 4512760 8408730 3895970
= Numerar și echivalente de numerar la finele perioadei 8408730 2884297 – 5524433
Analiză financiar ă aprofundat ă 195
Din analiza datelor Tabelului 49 privind fluxurile de numerar la
întreprinderea analizat ă, se desprind urm ătoarele concluzii:
1. Activitatea de exploatare a genera t fluxuri de numerar care s-au redus fa ță de
anul precedent cu peste 23 miliarde lei, încas ările fiind inferioare pl ăților.
2. Activitatea de investi ții a generat fluxuri de numerar care s-au redus fa ță de
anul precedent cu peste 13 miliarde lei, ca urmare a unor cheltuieli pentru
investiții superioare încas ărilor.
3. Activitatea de finan țare a generat fluxuri de numerar care au crescut fa ță de
anul precedent cu peste 27 miliarde lei, ca urmare a unor încas ări mai mari decât
plățile aferente.
4. Pe ansamblu, fluxul de numerar total s-a redus fa ță de anul precedent cu peste 9
miliarde lei, numerarul și echivalentele de numerar la finele perioadei fiind mai
mici cu peste 5 miliarde lei fa ță de începutul perioadei.
5. Se observ ă că reducerea numerarului și a echivalentelor coincide cu varia ția
trezoreriei nete determinat ă pe baza Tabloului de Finan țare (Tabelul 48).
Metoda indirect ă diferă în privin ța fluxurilor de numerar din exploatare ,
care se determin ă corectând rezultatul net cu influen țele unor opera țiuni ce nu au
caracter monetar (amortiz ări, provizioane, diferen țe de curs valutar), precum și cu
variația necesarului de fond de rulm ent net (capitalul circulant).
La aceste fluxuri se adaug ă numerarul net al celorlalte activit ăți, de unde
rezultă numerarul net total , la începutul și sfârșitul perioadei, diferen ța obținută
reprezentând varia ția (±) a fluxului de numerar.
Analiză financiar ă aprofundat ă 196
4.4. Relația analiză funcțională – analiză prin fluxuri
În analiza financiar ă Tabloul de Finan țare reprezint ă un document de
bază mai ales când este stabilit pe mai mul ți ani (minim 5), fiind un instrument de
gestiune, de previziune și de control, care explic ă următoarele:
1) Operațiunile care au contribuit la modificarea patrimoniului;
2) Investițiile realizate sau dezinvestirea;
3) Mijloacele de finan țare interne și externe folosite.
Tabloul de Finan țare constituie o sintez ă a politicii financiare a
întreprinderii, pe baza c ăruia se stabile ște planul de investi ții și de finan țare ce
regrupeaz ă previziunile financia re ale întreprinderii și îi exprim ă strategia .
În activitatea de cont rol, Tabloul de Finan țare poate fi utilizat pentru a se
compara realiz ările exerci țiului cu previziunile planului de investi ții și finanțare,
urmând ca diferen țele să fie justificate (explicate).
Politica de investi ții este pus ă în eviden ță prin analiza evolu ției
investițiilor și a ratei reale de cre ștere a acestora , ținând seama de rata infla ției.
Efortul investi țional poate fi apreciat prin intermediul raportului:
ui exercițiul i amortizări AnuitateaInvestiții.
Politica de dezinvestire este exprimat ă prin cesiunile de active (corporale,
necorporale, financiare) ce se afl ă în tabloul de finan țare.
Politica de autofinan țare ca resurs ă internă creată de întreprindere ce
participă la echilibrul întreprinderii al ături de resursele externe, poate fi apreciat ă
prin Rata de autofinan țare calculată cu ajutorul raportului:
Investițiiarea Autofinan ț, care poate fi supra sau subunitar.
Valoarea subunitar ă a raportului arat ă că politica de investi ții s-a realizat
prin recurgerea la resurse externe de finan țare.
Pentru a evita deteriorarea situa ției financiare trebuie s ă existe o anumit ă
coerență între politica de investi ții și politica de autofinan țare, ceea ce se poate
analiza prin intermediul lan țului de rate:
Analiză financiar ă aprofundat ă 197
Investițiirea Autofinața adăugată ValoareaInvestiții adăugată Valoareaarea Autofinan ț× = ,
în care:
=adăugată Valoareaarea Autofinan țMarja de autofinan țare;
adăugată ValoareaInvestiții = Rata investi țiilor;
Investițiiarea Autofinan ț = Rata de autofinan țare.
O sc ădere a marjei de autofinan țare face dificil ă finanțarea creșterii și
obligă întreprinderea fie s ă-și diminuieze investi țiile, fie să se îndatoreze.
Politica de îndatorare rezultă din tabloul de finan țare prin ponderea
autofinan țarii și a îndator ării în finan țarea investi țiilor noi, ceea ce permite
aprecierea structurii financiare a întreprinderii (capitalurile proprii și datoriile).
Din tabloul de finan țare mai poate rezulta și politica de distibuire a
dividendelor prin intermediul raportului:
net ProfitulDividende.
În perioada de cre ștere rapid ă acest raport poate fi mai mic, sau chiar nul,
dacă profitul este reinvestit pentru finan țarea creșterii.
În concluzie, leg ătura între documentele de sintez ă (conturile anuale),
respectiv bilan țul și contul de profit și pierdere ale întreprinderii și tabloul de
finanțare se poate exprima în felul urm ător:
1) Accentul se pune în primul rînd pe analiza activit ății întreprinderii. În acest
sens, contul de rezultat al exerci țiului permite determinare soldurilor intermediare :
marja comercial ă, producția exercițiului, valoarea ad ăugată, aceasta repartizându-
se pentru remunerarea muncii prin salarii și cheltuieli sociale și pentru
remunerarea capitalului , prin Excedentul Brut al Exploat ării (EBE).
2) Excedentul Brut al Exploat ării este un sold intermediar de gestiune care se
obține pornind de la valoarea ad ăugată din care se scad che ltuielile de personal,
impozitele și taxele și la care se adun ă subvențiile de exploatare.
Analiză financiar ă aprofundat ă 198
Acest sold joac ă rolul de “balama” deoarece permite fie determinarea
rezultatului exerci țiului (RE), fie capacitatea de autofinan țare (CAF).
3) Locul central revi neTabloului de Finan țare, el asigurând legătura între bilan țul
de deschidere și bilanțul de închidere și permite determinarea varia ției fondului de
rulment ( ΔFR), a necesarului de fond de rulment ( ΔNFR), precum și variația
trezoreriei ( ΔT):
ΔT = ΔFR – ΔNFR.
Se ajunge astfel la no țiunea de echilibru func țional care se stabile ște cu
ajutorul bilan țului funcțional, structurat dup ă funcțiunile întreprinderii (investi ții,
exploatare, finan țare, trezorerie) și care trebuie s ă asigure o coeren ță obligatorie
între echilibrul opera țiunilor unei perioade și structura financiar ă la acea dat ă.
Echilibrul func țional determinat cu ajut orul Tabloului de Finan țare
Utilizări – Resurse prezentat în Tabelul 48 pune în eviden ță trei niveluri:
a) Nivelul resurselor stabile și al valorilor imobilizate, nivel care permite s ă se
determine partea de resurse durabile ce particip ă la finan țarea necesit ăților
generate de exploatarea curent ă, respectiv fondul de rulment (FR);
b) Nivelul stocurilor, crean țelor, datoriilor regrupate dup ă cum ele se refer ă sau nu
la exploatarea ciclic ă, respectiv necesaru l (resursa) de fond de rulment (NFR);
c) Nivelul conturilor de trezorerie destinate finan țării pe termen scurt (trezoreria).
Analiza care vizeaz ă echilibrul func țional determinat prin varia țiile celor
trei elemente, cunoscut ă sub denumirea de analiză funcțională este mai
operațională în raport cu analiza clasic ă, bazată pe bilan țul financiar, întrucât
explică transform ările bilanțului de închidere fa ță de bilanțul de deschidere prin
fluxurile ocazionate de ac tivitatea într eprinderii.
De și Tabloul de Finan țare clarific ă condițiile de realizare a echilibrului
financiar al întreprinderii, referi tor la acesta se impun unele observa ții:
1) Ar fi preferabil s ă se păstreze în acela și document toate informa țiile în loc de a
fi net separate prin Tabloul de Utilizări – Resurse , care avantajeaz ă abordarea
patrimonial ă și tabloul de utilizare a variației fondului de rulment net global .
2) Este de interes o leg ătură care s-ar putea face între c ontul de rezultat, tabloul de
finanțare și excedentul brut al exploat ării.
3) Tabloul de Finan țare nu eviden țiază mișcările de trezorerie ce decurg din
Analiză financiar ă aprofundat ă 199
fluxurile de opera țiuni, ceea ce nu permite c oncluzii privind gestiunea
excedentelor sau deficitelor de trezorerie.
Înl ăturarea acestor neajunsuri a condus la apari ția unei alte metode de
analiză financiar ă care prezint ă situația financiar ă a întreprinderii într-o perioad ă
de minim 5 ani consecutivi pent ru a descoperi anumite tendin țe semnificative.
Este metoda propus ă de Geoffroy de Murard cunoscut ă sub denumirea de analiza
prin fluxuri și vizează surplusurile monetare degajate de activitatea întreprinderii.
Metoda se bazeaz ă pe tablourile plurianuale de fluxuri financiare
(TPPF), care pot fi utlizate ca instrumente de analiză strategic ă în scopul
elaborării unui diagnostic strategic.
Între Tabloul de Finan țare bazat pe analiza func țională și Tabloul de
Fluxuri care vizeaz ă modul de realizare a echilibr ului între venitul financiar
generat de activitate și schimburile monetare cu mediul economic, exist ă unele
diferențe, deși ambele au ca punct de plecare excedentul brut al exploatării:
a) Tabloul de Finan țare regrupeaz ă utilizările și resursele în cursul fiec ărui
exercițiu. În acest tablou, capacitatea de autofinan țare joacă un rol important,
deoarece constituie resursa esen țială de finanțare.
b) În Tabloul de Fluxuri, no țiunea de autofinan țare nu apare, fluxul principal este
cel al trezoreriei de exploatare , care permite determinarea mai multor solduri .
Metoda de analiz ă prin fluxuri se centreaz ă pe o regrupare original ă a
fluxurilor financiare ale în treprinderii structurate în patru asemenea solduri:
1) Soldul Economic sau de Exploatare (SE), numit și Disponibil dup ă finanțarea
internă a creșterii (DDFIC) care regrupeaz ă toate opera țiunile ce privesc
activitatea economic ă – industrial ă și comercial ă.
Acest sold se calculeaz ă pornind de la EBE, din care se deduc:
modificarea necesarului de fond de rulment de exploatare ( ΔNFRE) și totalul
investițiilor realizate în cursul exerci țiului:
DDFIC = (EBE – ΔNFRE) – Investi ții = ETE – Investiții,
în care:
ETE = Excedent de Trezorerie de Exploatare
Pe o perioad ă medie, acest sold trebuie s ă fie ușor pozitiv (DDFIC > 0),
el exprimând disponibilul care a efectuat autofinan țarea integral ă a fluxului de
Analiză financiar ă aprofundat ă 200
exploatare. Dac ă este pozitiv, el arat ă ceea ce r ămâne în întreprindere dup ă
finanțarea ansamblului fluxurilor de exploata re, întreprinderea se poate dezvolta
normal și își poate finan ța totalul investi țiilor din resurse proprii (ETE).
Un Sold Economic constant pozitiv poate reflecta îns ă și faptul c ă
întreprinderea nu a investit suficient pentru a- și folosi poten țialul de cre ștere,
trezoreria de exploatare nu a fost folosit ă integral pentru finan țarea creșterii.
Dac ă este egal cu zero, întreprinder ea se va îndatora pentru a finan ța alte
fluxuri de ie șire obligatorii, cum ar fi cheltuielile financiare și impozitul pe
beneficii. Acest efect se va amplifica dac ă Soldul Economic este negativ.
Dac ă Soldul Economic este în mod constant negativ rezult ă că
întreprinderea nu are o rentabilitate suficient ă sau a investit prea mult, ceea ce
impune angajarea unor noi împrumuturi banc are, cu riscul unui efect de levier
negativ care agraveaz ă riscul economic și afecteaz ă trezoreria.
Temporar, în perioada de lansare a unei activit ăți, soldul economic
negativ poate fi consecin ța realizării unor investi ții, ceea ce o oblig ă la angajarea
unor noi datorii financiare, care vor favoriza un Sold Financiar pozitiv.
2) Soldul financiar (SF), care regrupeaz ă ansamblul mi șcărilor financiare privind
datoriile (împrumuturile, ramburs ările, cheltuielile financiare) și inciden ța
fiscalității asupra beneficiilor ( impoz itul pe profit), dividendele și participa țiile.
El se ob ține prin deducerea acestora din varia ția netă a datoriei ( ΔD):
SF = ΔD – Ch.fin. – Impozit pe profit – Dividende și participa ții.
Pe o perioad ă medie soldul financiar trebuie s ă fie ușor negativ (SF < 0);
pe măsură ce soldul economic cre ște și devine pozitiv ca urmare a cre șterii
rentabilității, soldul financiar nu poate fi men ținut pozitiv mai multe exerci ții,
soldul economic permi țând rambursarea datoriilor financiare, acesta se reduce
până la valori negative,.
3) Soldul de gestiune (SG ), numit și sau Sold Curent, care este suma algebric ă a
Soldului Economic cu Soldul Financiar și reflectă capacitatea întreprinderii de
distribuire a dividendelor:
SG = DDFIC(Sold E) + SF .
În mod normal acest sold trebuie s ă fie ușor pozitiv (SG > 0), pentru a
asigura o autonomie mai ma re a întreprinderi i în raport cu soldurile economic și
Analiză financiar ă aprofundat ă 201
financiar în deciziile strategice privind cre șterea sa extern ă, prin achizi ționarea de
imobilizări financiare.
Pe un interval mediu, cre șterea întreprinderii este echilibrat ă atunci când
Soldul Economic este u șor pozitiv, Soldul Financiar este u șor negativ, iar Soldul
de Gestiune (Soldul Curent) tinde c ătre zero.
Dac ă Soldul de Gestiune este negativ, activitatea curent ă – de exploatare
și financiar ă – nu este suficient ă pentru finan țarea creșterii întreprinderii, ceea ce
o va obliga s ă caute alte surse de finan țare, să recurgă la dezinvestire sau s ă
procedeze la o cre ștere de capital.
4) Între Soldul de Exploatare și Soldul Financiar ma i poate fi interpus și
determinat Soldul Bancar (SB), care se ob ține prin deducerea cheltuielilor
financiare și a ramburs ărilor din varia ția datoriilor pe termen lung și creditelor
bancare (ΔD):
SB = ΔD – (Ch.fin + Ramburs ări).
Acest sold poate fi pozitiv sau negativ (SB > 0, sau SB < 0), influen țând
mărimea și semnul soldului financiar, conform rela ției:
SF = SB – (Impozit pe profit + Dividende și participa ții an precedent) .
Analiza financiar ă bazată fie pe echilibrul func țional, fie pe metoda
fluxurilor, porne ște de la locul central al EBE, care reprezint ă autofinan țarea
economic ă a întreprinderii, destinat ă remunerării capitalului întreprinderii, capital
ce trebuie reînnoit și dezvoltat.
Excedentul Brut al Exploat ării este de fapt un rezultat , impropriu
denumit excedent, el se ob ține plecând de la valoarea ad ăugată și constituie
punctul de plecare în analiza situa ției financiare, atât în analiza func țională cât și
în analiza prin fluxuri.
Din analiza financiar ă prin fluxuri pot rezulta concluzii privind
următoarele aspecte:
1) Evoluția creșterii întreprinderii în timp și cauzele acesteia. Încetinirea acesteia
poate fi consecin ța reducerii cererii sau a sc ăderii prețurilor.
2) Autofinan țarea investi țiilor, din resurse de exploatare, Soldul DDFIC tot mai
pozitiv.
3) Situația Soldului Bancar (SB) pozitiv sau negativ în compara ție cu DDFIC,
Analiză financiar ă aprofundat ă 202
soldul negativ ar ătând reducerea acumul ării de capital ca urmare a dou ă cauze
posibile: o cre ștere a datoriei (o varia ție pozitiv ă), deși totalul acesteia poate
scădea an de an, sau cre șterea în timp a ponderii cheltuielilor financiare.
4) Situația Soldului Financiar (SF) și evoluția lui în timp în strîns ă legătură cu
Soldul Bancar și impozitul de pl ătit.
5) Situația Soldului de Gestiune (SG) în corela ția lui cu DDFIC și SF.
În ambele cazuri se urm ărește situația modific ării trezoreriei, astfel:
Analiza func țională←Excedent Brut de Exploatare →Analiza prin fluxuri
↓ ↓
+ Alte venituri ─ Variația (∆NFRE)
– Alte cheltuieli = E.T.E.(Excedent trezorerie exploatare)
+ Venituri extraordinare – Investi ții în imobiliz ări
– Cheltuieli extraordinare = Sold exploatare (DDFIC)
+ Venituri financiare Varia ția datoriilor pe termen lung( ∆D/t.lg)
– Cheltuieli financiare + Varia ția creditelor bancare
– Impozit pe profit – Cheltuieli financiare
– Participarea salaria ților la profit – Ramburs ări
= C.A.F. (Capacitatea de autofinan țare) = Sold bancar (SB)
– Dividende – Impozit pe profit
= A.F.(Autofinan țarea) – Participarea salaria ților la profit
+ Creșterea de capital – Dividende
+ Noi împrumuturi = Sold financiar (SF)
– Rambursare împrumuturi
– Achiziții de imobiliz ări (Investi ții) Sold Gestiune (SG = DDFIC + SF)
± Cesiuni de imobiliz ări + Venituri financiare
= ± ΔFRNG (Variația fondului de ± Cesiuni de imobiliz ări
rulment net global) – ΔNFRAE
– ΔNFRE (Variația necesarului de fond
de rulment de exploatare)
– ΔNFRAE (Variația necesarului de + Alte venituri
– Alte cheltuieli
+Venituri extraordinare
fond de rulment înafara exploat ării)
(- ΔNFRT ) – Cheltuieli extraordinare
+ Creșterea capitalului
= ± ΔTN (ΔFRNG – ΔNFRT ) = ± ΔD (Variația disponibilului)
Analiză financiar ă aprofundat ă 203
De exemplu, pe baza datelor din Tabelul 12 referitoare la soldurile
intermediare de gestiune având ca punct de plecare excedentul brut al exploat ării,
rezultă datele necesare analizei func ționale clasice (Tabelul 50:
¾ Aplicația 54: Calculul varia ției trezoreriei nete
Tabelul 50
Analiza func țională Mil. lei
Excedentul brut de exploatare (EBE) 149860
+ Alte venituri 4604
– Alte cheltuieli 9410
+ Venituri financiare 5641
– Cheltuieli financiare 30960
– Impozit pe profit 17906
– Participa ții salariați (an precedent) 2854
= Capacitatea de autofinan țare (CAF) 98975
– Dividende distribuite(an precedent) 14356
= Autofinan țarea (AF) 84619
+ Creșterea datoriei pe termen lung ( ∆D/termen lung) 119414
– Ramburs ări 29840
+ Creșterea capitalului 214306
– Investiții de exploatare 163041
= Creșterea FRNG (∆FRNG) + 225458
– ∆NFRE + 241130
– ∆NFRAE – 10148
Creșterea NFRT (∆NFRT) + 230982
= Variația trezoreriei nete (∆TN = ∆FRNG – ∆NFRT) – 5524
Din datele Tabelului 50 se constat ă o reducere de 5524 milioane lei a
trezoreriei nete, care este consecin ța creșterii mai rapide a necesarului de fond de
rulment total comparativ cu cre șterea fondului de rulment net global, ceea ce s-a
constatat și cu prilejul analizei echilibrului financiar func țional (tabelul 41).
Din analiza func țională care se bazeaz ă pe bilanțul economic (func țional)
și stă la originea tabloului de finan țare Utilizări – Resurse rezultă că ansamblul
Analiză financiar ă aprofundat ă 204
utilizărilor stabile trebuie finan țat din ansamblul resurselor stabile. Totodat ă acest
tablou descrie direct transform ările patrimoniului întreprinderii și tratează
trezoreria ca o variabil ă reziduală.
Efectuarea analizei financiare prin metoda fluxurilor în cazul
întreprinderii considerate conduce la rezultatele din Tabelul 51:
¾ Aplicația 55: Calculul varia ției disponibilului
T a b e l u l 5 1
Analiza prin fluxuri Mil. lei
Excedentul brut de exploatare (EBE) 149860
– ∆NFRE 241130
= ETE (Excedent trezorerie de exploatare) – 91270
– Investiții în imobiliz ări exploatare 163041
= Sold Exploatare (DDFIC)(sau Sold E) – 254311
Variația datoriilor pe termen lung 119414
– Ramburs ări 29840
– Cheltuieli financiare 30960
= Sold Bancar (SB) 58614
– Impozit pe profit 17906
– Participa ții salariați (pentru anul precedent) 2854
– Dividende distribuite (pentru anul precedent) 14356
= Sold Financiar (SF) 23498
Sold de Gestiune (SG = DDFIC + SF) – 230813
+ Venituri financiare 5641
– ∆NFRAE – 10148
+ Alte venituri 4604
– Alte cheltuieli 9410
+ Creșterea capitalului 214306
= Variația disponibilului (∆D) – 5524
Pe baza datelor Tabelului 51 se constat ă următoarele:
1. Soldul Economic (DDFIC) este negativ, ceea ce arat ă că excedentul brut din
exploatare este mai mic decât necesarul de fond de rulment pentru exploatare
Analiză financiar ă aprofundat ă 205
(ceea ce a condus la un excedent de tr ezorerie de exploatare negativ) și insuficient
pentru investi țiile efectuate.
2. Soldul Bancar pozitiv arat ă existența unor cheltuieli financiare și rmbursări
inferioare cre șterii datoriilor pe termen lung, ceea ce a permis plata impozitului pe
profit, a participa țiilor salaria ților la profit și a dividendelor, precum și existența
unui Sold Financiar pozitiv.
3. Soldul de Gestiune, ca sum ă algebric ă a Soldului Economic și Soldului
Financiar, este negativ ca urmare a soldului economic negativ predominant.
4. Variația Disponibilului este negativ ă, reducerea de 5524 milioane lei, coincide
cu variația Trezoreriei nete r ezultate din analiza func țională, cea din Tabloul
Utilizări – Resurse (tabelul 57) și cu variația fluxurilor de nu merar (tabelul 58).
În concluzie, dac ă în analiza func țională rolul central revine capacit ății de
autofinan țare (CAF), trezoreria fiind considerat ă ca o variabil ă reziduală, în
analiza prin fluxuri se abandoneaz ă noțiunea de CAF în favoarea celei de EBE și
se consider ă că investițiile industriale trebuie finan țate de către EBE.
Tabloul de fluxuri descrie opera țiunile care au antrenat transformarea
patrimoniului și consider ă trezoreria ca fiind variabila centrală a analizei, fiind
considerat ă o variabil ă strategică și nu una rezidual ă, ea asigurând func ționarea
echilibrat ă a întreprinderii.
Construc ția tabloului de fluxuri permite cl arificarea echilibru lui structural
descris în tabloul de finan țare, iar analiza lui pune în eviden ță variabile economice
ce permit în țelegerea comportamentului cicluril or de exploatare, de investi ții și de
finanțare, ceea ce permite adoptarea unor decizii strategice mai bune.
În tabloul plurianual de fluxuri se disting urm ătoarele fluxuri:
1) Fluxurile ce reprezint ă activitatea industrial ă;
2) Fluxurile ce privesc capitalurile proprii;
3) Fluxurile referitoare la datorii; 4) Fluxurile referitoare la activitatea financiar ă.
Echilibrul financiar este analizat în termeni de lichiditate , ideea
principală fiind aceea c ă fluxul trebuie s ă permită remunerarea capitalurilor
investite precum și asumarea riscului financiar legat de îndatorare.
Analiză financiar ă aprofundat ă 206
Tabloul de fluxuri nu con ține afect ările de fluxuri cum ar fi
amortismentele, nu mai cuprind nici autofinan țarea și nici fondul de rulment.
Dup ă unii autori, fondul de rulment și-ar fi pierdut semnifica ția datorită
importanței capitalurilor pe termen scurt cu caracter permanent (creditele bancare
reînnoite cu regularitate).
Analizate pe o perioad ă de mai mul ți ani, tablourile de fluxuri arat ă că
fluxul de trezorerie de exploa tare (ETE) este afectat finan țării investi țiilor, în timp
ce îndatorarea trebuie s ă serveasc ă la rambursarea împr umuturilor, la plata
cheltuielilor financiare, a impozitelor pe profit și pentru remunerarea ac ționarilor,
ea putându-se limita doar la un rol conjunctural.
În analiza previzional ă, tabloul plurianual de fl uxuri financiare pune în
evidență două serii de variabile:
1) O serie care cuprinde, pe de o parte, utiliz ările obligatorii (ramburs ările de
împrumuturi, cheltuielile financia re legate de planul de finan țare) și, pe de alt ă
parte, utiliz ările discreționare (investițiile, plata dividendelo r) care sunt cunoscute
doar cu o certitudine relativ ă.
2) A doua serie prive ște mișcările legate de exploatare care, de regul ă, sunt
incerte. Previziunea trezoreriei întâmpin ă dificultăți datorită incertitudinii în
previziunea activit ății, totuși cunoașterea dinamicii NFR permite estimarea
nivelului de lichiditate c ăreia trebuie s ă i se asigure o utilizare satisf ăcătoare.
Sinteza plurianual ă a fluxurilor financiare permite eviden țierea:
a) Aspectului indistrial și/sau comercial al întreprinderii, în care scop trebuie s ă se
cunoască în ce măsură rezultatul economic brut a acoperit necesit ățile de finan țare
și ale ciclului de exploata re. Echilibrul între resurse și necesități trebuie asigurat
pe durata unui ciclu de investi ții.
b) Aspectului financiar privind veniturile și cheltuielile de repartizat și variația
îndatorării.
c) Caracterului excep țional al anumitor opera țiuni, cum ar fi: cre ștere de capital,
cesiuni, investi ții, în afara exploat ării, ș.a.
Utilitatea acestei sinteze const ă în faptul c ă ea completeaz ă tabloul de
finanțare, în care capacitatea de autofinan țare (CAF) constituie resursa esen țială
de finanțare a întreprinderii.
Analiză financiar ă aprofundat ă 207
4.5. Analiza cre șterii și rentabilit ății prin fluxuri
Pornind de la tabloul de fluxur i financiare analiza financiar ă parcurge
următoarele etape ce caracterizeaz ă activitatea întreprinderii:
1) Studiul form ării valorii ad ăugate , analiza dinamicii și repartiz ării ei între
factorii de produc ție – munca și capitalul.
2) Studiul modului de finanțare a ansamblului investi țiilor de exploatare și a
investițiilor industriale, care permite s ă se calculeze rentabilitatea economic ă a
capitalurilor utilizate pornind de la surplusul economic nereinvestit.
3) Caracterizarea vie ții financiare a întreprinderii în leg ătură cu finan țarea
investițiilor prin recurgerea la finan țare externă, ceea ce permite s ă se determine
rentabilitatea financiar ă (a capitalurilor proprii).
În centrul tabloului de fluxuri este situat ă valoarea ad ăugată, acel sold
de gestiune care exprim ă, mai bine decât cifra de afaceri, bog ăția creată de
întreprindere, fiind rezultatul combin ării celor doi factori de produc ție (munca și
capitalul). Ca urmare, con ținutul valorii ad ăugate exprim ă natura reparti ției
veniturilor între muncă (prin salarii și cheltuieli sociale) și capital (prin EBE):
Valoarea ad ăugată
Remunerarea muncii Remunerarea capitalului
Salarii + Cheltuieli sociale Excedentul brut al exploat ării
Obiectivul întreprinderii este de a combina eficient factorii de produc ție
în scopul maximiz ării produc ției, iar eficacita tea acestei combina ții se măsoară
prin capacitatea de a gene ra un surplus monetar.
Capitalul economic genereaz ă un venit (EBE) care va servi la finan țarea
ansamblului necesarului de investi ții cerut de ciclul de exploatare și de ciclul de
reînnoire și dezvoltare (cre ștere) a imobiliz ărilor.
Rentabilitatea capitalului produc tiv se va m ăsura prin aptitudinea sa de a
produce un sold disponibil (DDFIC) dup ă efectuarea acestor finan țări, ceea ce se
dimensioneaz ă prin rentabilitatea economic ă brută (sau a capitalurilor investite).
Analiză financiar ă aprofundat ă 208
Capitalurile proprii (capitalurile investite minus capitalul împrumutat)
trebuie să genereze un venit su ficient pentru finan țarea cheltuielilor financiare., a
impozitului pe profit și pentru degajarea unui sold de gestiune ce permite
adoptarea unei politici de distri buire a dividendelor conform ă cu interesele
întreprinderii. Aceast ă aptitudine se m ăsoară prin rentabilitatea financiar ă (sau a
capitalurilor proprii).
În aprecierea rentabilit ății economice poate fi utilizat ă rata marjei
industriale (Rmi), calculat ă cu ajutorul raportului:
Rmi = adăugată ValoareaEBE,
a cărui dinamic ă reflectă modul în care a evoluat împ ărțirea primar ă a valorii
adăugate, excedentul brut din exploatare fiind venitul disponibil pentru
capitalurile investite dup ă finanțarea factorului munc ă:
Rmi =adăugată Valoarepersonalulcu Cheltuieli
adăugată Valoarepersonalulcu Cheltuieli adăugată Valoare−=−1
Rata marjei industriale cre ște prin reducerea ponde rii cheltuielilor cu
personalul în valoarea ad ăugată și poate fi exprimat ă prin următorul lanț de rate:
adăugată ValoareCi investit Capital
Ci investit CapitalEBE
adăugată ValoareEBE )(
)(× = ,
în care:
Ci = Imobiliz ări brute de exploatare + NFRE;
=CiEBERata rentabilit ății economice brute (Reb);
adăugată ValoareCi = Intensitatea capitalistic ă (Coeficientul de capital – Cc).
Rata marjei industriale fiind egal ă cu produsul:
Rmi = Reb · Cc,
creșterea acesteia reflect ă îmbunătățirea performan ței exploat ării și poate fi
consecința creșterii atât a ratei rentabilit ății economice brute (Reb) cât și a
intensității capitalistice (coeficientului de capital) (Cc).
Rata rentabilit ății economice brute (Reb) exprim ate cu ajutorul raportului
Analiză financiar ă aprofundat ă 209
NFRE brute obilizăriEBE
investite CapitaluriEBE
+=Im
exprimă capacitatea activului economic de a degaja un surplus pentru a asigura
remunerarea aportorilor de fonduri care asigur ă finanțarea (creditorii, ac ționarii).
Evolu ția acestei rate arat ă creșterea, stagnarea sau sc ăderea eficacit ății
întreprinderii, f ără a fi afectat ă de fiscalitate, amortizare și provizioane.
Coeficientul de capital este raportul dintre capitalurile investite (Ci) și
valoarea ad ăugată:
adăugată ValoareNFRE
adăugată Valoarebrute obilizări Im
adăugată ValoareNFRE brute obilizări ImCc + =+=
Acest coeficient exprim ă relația structural ă între ansamblul de mijloace
economice (capitalul economic) și producția pe care o permite folosirea acestora.
El diferă de la ramur ă la ramură și depinde de ritmul de cre ștere a investi țiilor în
imobilizări și în necesarul de fond de rulment de exploatare comparativ cu ritmul
de creștere a valorii ad ăugate.
Investi ția necesar ă realizării unei anumite cre șteri a valorii ad ăugate este
exprimată prin intermediul coeficientului marginal al capitalului:
C Mc = )Vad(ΔΔ
adăugate valorii CreștereaCi)( investiti capitalulu Creșterea, adică:
C Mc = VadNFRE
Vad ΔΔ+ΔΔ brute obilizări Im.
De exemplu, pe baza datelor din Tabloul Soldurilor Intermediare de
Gestiune (Tabelul 2) și din Bilan țul funcțional (Tabelul 26) ale întreprinderii luate
în studiu rezult ă următoarele concluzii privind rata ma rjei industriale (Tabelul 52):
Modificarea Ratei marjei industriale este diferen ța:
Δ = Rmi 1 – Rmi 0 = 48,28 – 49,65 = – 1,37 %
Factorii de influen ță sunt urm ătorii:
Δ = ΔReb + ΔCc,
în care:
ΔReb = (Reb 1 – Reb 0) · Cc 0 = (13,53 – 16,86) · 2,944 = – 9,81 %;
Analiză financiar ă aprofundat ă 210
ΔCc = Reb 1 · (Cc 1 – Cc 0 ) = 13,53 · (3,568 – 2,944) = + 8,44 %.
Prin însumare se verific ă egalitatea:
ΔReb + ΔCc = – 9,81 + 8,44 = – 1,37 % = Δ.
¾ Aplicația 56: Analiza marjei industriale
Tabelul 52
Nr. Indicatori Exerci țiul financiar Abateri Indici
crt. (milioane lei) Precedent Curent (± Δ) (%)
1. Excedentul brut exploatare (EBE) 116167 149860 + 33693 129,0
2. Valoarea ad ăugată (Vad) 233987 310405 + 76418 132,6
3. Rata marjei industriale (Rmi) (1/2) % 49,65 48,28 – 1,37 97,2
4. Imobiliz ări brute 507944 685508 + 177564 134,9
5. Necesar fond rulment expl. (NFRE) 181115 422245 + 241130 233,1
6. Capital investit (Ci) (4 +5) 689059 1107753 + 418694 160,7
7. Rata rentab. econ. brute (Reb) (1/6) % 16,86 13,53 – 3,33 80,2
8. Coeficientul de capital (Cc) (6/2) 2,944 3,568 + 0,624 121,2
9. Rata marjei industriale (Rmi) (7*8) % 49,65 48,28 – 1,37 97,2
În concluzie:
1. Reducerea ratei marjei nete cu 2,8 procente a fost consecin ța scăderii ratei
rentabilității economice brute cu 19,75 procente, în condi țiile creșterii
coeficientului de cap ital cu 21,2 procente.
2. Aceste reduceri reflect ă scăderea performan ței industriale a întreprinderii, ceea
ce impune continuarea ana lizei ratei rentabilității economice și financiare.
4.5.1. Analiza rentabilit ății economice
Analiza rela ției creștere – rentabilitate consider ă că scopul principal al
excedentului brut din exploatare (EBE ) este de a fi reinvestit în cre șterea
capitalurilor investite în imobiliz ări, care poate fi apreciat ă prin Coeficientul de
capital ce caracterizeaz ă intensitatea capitalistic ă și care trebuie s ă fie aproximativ
constant dac ă rata de varia ție a imobiliz ărilor este sensibil egal ă cu rata valorii
adăugate.
Destina ția EBE este tocmai aceea de a acoperi o cre ștere cel pu țin egală a
Analiză financiar ă aprofundat ă 211
imobilizărilor cu cre șterea valorii ad ăugate.
Surplusul disponibil (DDFIC) exprim ă, deci, o supra-rentabilitate ,
respectiv o cre ștere a rentabilit ății, care nu este reinvestit ă în formrea de capital,
încât excedentul brut din exploatare se poate prezenta ca fiind o sum ă de forma:
EBE = Investi ții de înlocuire (Iî) + Investi ții de creștere (Ic) + DDFIC ,
în care:
Iî =Variația necesarului de fond de rulment de exploatare ( ΔNFRE),
de unde rezult ă egalitatea:
EBE – ΔNFRE = Ic + DDFIC.
Divizând ambii membri ai egalit ății cu capitalurile investite (Ci), rezult ă:
CiDDFIC Ic
CiNFRE EBE +=Δ− = c + CiDDFIC,
în care:
Re==Δ−
CiETE
CiNFRE EBE = Rata rentabilit ății economice a capitalului
investit dup ă finanțarea creșterii necesarului de fond de rulment;
ETE = Excedentul de trezorerie de exploatare;
c
CiIc= = Rata de cre ștere a imobiliz ărilor.
Excedentul de trezorerie de expl oatare (ETE) constituie diferen ța între
încasările și plățile rezultate din opera țiunile legate de exploatarea întreprinderii,
fiind considerat un flux de exploatare , destinat s ă finanțeze obliga țiile financiare,
fiscale și celelalte obliga ții față de personlul și acționarii întreprinderii.
El se ob ține deducând din excedentul brut de exploatare necesarul de
fond de rulment suplimentar legat de cre șterea activit ății curente, luând în
considerare varia ția stocurilor de tot felul și decalajele de plat ă care întârzie
intrarea în trezorerie a opera țiunilor cu clien ții.
Rata rentabilității economice după înlocuirea necesar ului de fond de
rulment suplimentar (Re) devine egal ă cu suma ratei reale de creștere a
imobilizărilor c cu rata surplusului non reinvestit în exploatare (DDFIC/Ci):
Analiză financiar ă aprofundat ă 212
CiDDFICc+=Re
Din rela ție se desprind urm ătoarele concluzii privind :
1) O întreprindere care folose ște în totalitate acoperirea de care dispune pentru
investiții (DDFIC = 0) are o rat ă de rentabilitate economic ă egală c u r a t a d e
creștere a imobiliz ărilor (Re = c).
2) Întreprinderea care nu ajunge s ă-și autofinan țeze investi țiile din disponibil
(DDFIC < 0) are o rat ă a rentabilit ății economice inferioar ă ratei de cre ștere a
imobilizărilor (Re < c).
3) O întreprindere care degaj ă un sold pozitiv dup ă finanțarea investi țiilor
(DDFIC > 0) are o rat ă a rentabilit ății economice superioar ă ratei de cre ștere a
imobilizărilor (Re > c).
Între rata rentabilit ății economice brute (Reb) și rata rentabilit ății aferente
creșterii și finanțării obligațiilor financiare și fiscale (Re) poate fi stabilit ă o relație
prin intermediul unui lan ț de rate:
ETEEBE
ETEEBE
CiETE
CiEBEb ×=×== Re Re .
De exemplu, continuând analiza pe baza fluxurilor rezult ă datele din
Tabelul 53, din care se desprind urm ătoarele concluzii privind rata rentabilit ății
economice calculate prin prin fluxuri:
1. Rata rentabilit ății economice brute este pozitiv ă ca urmare a produsului a doi
factori negativi, resp ectiv rata rentabilit ății economice (Re) și raportul EBE/ETE.
2. Rata rentabilit ății economice (Re) este negativ ă ca urmare a Soldului economic
(DDFIC) negativ, datorit ă unui excedent de trezorerie de exploatare la rândul s ău
negativ (ETE < 0).
3. Acest flux de trezorerie de exploatare negativ este consecin ța creșterii
necesarului de fond de rulment de exploatare care a dep ășit excedentul brut de
exploatare (EBE < ΔNFRE).
Analiză financiar ă aprofundat ă 213
¾ Aplicația 57: Analiza rentabilit ății economice
Tabelul 53
Nr.crt Indicatori Anul curent
1. Excedentul brut de exploatare (EBE) 149860
2. ∆NFRE 241130
3. Excedent trezorerie de exploatare (ETE) – 91270
4. EBE/ETE – 1,6419
5. Investi ții imobiliz ări 163041
6. DDFIC (3 – 5) – 254311
7. Capital investit (Imobiliz. brute + NFRE) (Ci) 1107753
8. Rata de cre ștere a imobiliz ărilor (c) (5/7) – % 14,72
9. DDFIC/Ci – % – 22,96
10. Rata rentabilit ății economice (Re) (3/7) – % – 8,24
11. Rata rentabilit ății economice (Re) (8+9) – % – 8,24
12. Rata rentab. economice brute (Reb) (10*4) – % + 13,53
4.5.2. Analiza rentabilit ății financiare
Rentabilitatea financiar ă măsoară aptitudinea capitalurilor proprii de a
degaja, dup ă finanțarea cheltuielilor financiare, a impozitului pe profit și a altor
obligații față de acționari și salariați, un venit distribuibil – soldul de gestiune (G).
Soldul de gestiune este su ma soldului economic (DDFIC) și soldului
financiar (SF): Sold G = DDFIC + SF,
în care: SF = (ΔDatorii – Cheltuieli financiare) – Impozit/profit – Ramburs ări – Participa ții
salariați și dividende ac ționari = Sold bancar (SB) – Impozit/profit – Ramburs ări –
– Participare salaria ți la profit și dividende ac ționari;
Capitalurile proprii (Cp) corespund capitalurilor investite (Ci) diminuate
cu capitalurile împrumutate (datoriile) (D):
Cp = Ci – D.
Calculând soldul financiar înaintea deducerii ramburs ărilor,
participațiilor și dividendelor, rata rentabilit ății financiare se determin ă cu relația:
Analiză financiar ă aprofundat ă 214
Rf = c + CpG Sold = c + D CiG Sold
−.
Destina ția venitului procurat de capitalurile proprii este de a acoperi o
rată de creștere a imobiliz ărilor cel pu țin egală cu rata valorii ad ăugate.
Surplusul disponibil – Soldul de gestiune pozitiv (SG > 0) – exprim ă o
creștere suplimentar ă a rentabilit ății capitalurilor proprii fa ță de rata de cre ștere a
imobilizărilor ce poate fi distribuit ă (Rf > c).
Un sold de gestiune negativ (SG < 0) are ca efect o rentabilitate a
capitalurilor proprii inferioar ă ratei de cre ștere a imobiliz ărilor (Rf < c), iar un
sold de gestiune egal cu zero (SG = 0) antreneaz ă egalitatea dintre rentabilitatea
capitalurilor proprii și rata de cre ștere a imobiliz ărilor (Rf = c).
Din aceast ă analiză se constat ă o strânsă legătură ce unește trei “poli” ai
tabloului de fluxuri : creșterea imobiliz ărilor (c), rentabilitatea economic ă (Re) și
rentabilitatea financiar ă (Rf).
Pe baza datelor din tabelele precedente se ob țin datele din Tabelul 54:
¾ Aplicația 58: Analiza rentabilit ății financiare
Tabelul 54
Nr.crt Indicatori Anul curent
1. DDFIC – 254311
2. Cre șterea datoriilor totale ( ∆D) 78012
3. Cheltuieli financiare (Chfin) 30960
4. Soldul bancar (SB) (2 – 3) 47052
5. Impozit pe profit 17906
6. Soldul financiar (SF) (4 – 5) 29146
7. Soldul de gestiune (SG) (1 + 6) – 225165
8. Capital investit (Imobiliz. brute + NFRE) (Ci) 1107753
9. Datorii totale (D) 314340
10. Capitaluri proprii (Cp) (8 – 9) 793413
11. Rata de cre ștere a imobiliz ărilor (c) (5/7) – % 14,72
12. Sold G/Cp – % – 28,38
13. Rata rentabilit ății financiare (Rfn) (11 + 12) – % – 13,66
Analiză financiar ă aprofundat ă 215
Din datele Tabelului 54 se constat ă că rata rentabilit ății financiare este
negativă ca urmare a raportului dintre soldul de gestiune și capitalurile proprii
negativ (SG/Cp) superior ratei de cre ștere a imobiliz ărilor (c).
4.5.3. Rentabilitatea financiar ă și îndatorarea
Rentabilitatea financiar ă depinde, la un nivel dat de cre ștere a
imobilizărilor(c), de nivelul datoriilor (D). Dac ă îndatorarea cre ște, soldul
financiar (F) tinde s ă devină mai puțin negativ prin cre șterea datoriei ( ΔD > 0),
ceea ce m ărește soldul de gestiune (G):
SG = DDFIC + Sold F.
În paralel, totalul capitalurilor proprii scade, ceea ce contribuie la
creșterea rentabilit ății financiare. Aceasta explic ă efectul de levier pozitiv care
potențează rentabilitatea financiar ă în raport cu rentabilitatea economic ă.
Efectul de levier permite s ă se explice cum, în condi ții favorabile,
creșterea nivelului de îndatorare permite cre șterea ratei rentabilit ății financiare.
Dac ă rentabilitatea financiară brută (înaintea impozitului pe profit) este
obținută înaintea deducerii impozitului pe profit rezult ă expresia:
Rfb = c + proprii Capitaluribancar Sold DDFIC+,
în care:
DDFIC = Re · Ci – c · Ci = Ci (Re – c);
Solul bancar = ΔDatorii – Cheltuieli financiare = D · c – D · d,unde:
d = Rata dobânzii reale = Cheltuieli financiare/Datorii. În aceste condi ții, rata rentabilit ății financiare brute devine egal ă cu:
Rfb = c +
CpdcD c Ci ) ( ) (Re −+−= c + ) ( ) (Re d cCpDcCpCi−+− ,
în care:
CpD
CpD Cp
CpCi+=+= 1,
Înlocuind în rela ția de calcul a ratei rentabilit ății financiare brute se
obține expresia urm ătoare:
Analiză financiar ă aprofundat ă 216
Rfb = c + (1 + ) ( ) )(Re d cCpDcCpD−+− = Re + ) (Re dCpD− ,
Din rela ția de mai sus rezult ă egalitatea:
Rfb – Re = () dCpD−⋅Re = LF · (Re – d) = ELF,
în care:
CpD = Levierul financiar (LF) sau rata îndator ării;
Din rela ția de calcul a ratei rentabilit ății financiare în raport cu rata
rentabilității economice a capitalurilor investite se constat ă următoarele:
1. Cu cât diferen ța dintre rentabilitatea economic ă a capitalurilor investite (Re)
crește în raport cu rata real ă a dobânzii (d), cu atât efectul de levier (ELF) este mai
puternic, ceea ce pune în eviden ță următoarele situa ții:
a) Dacă (Re – d) > 0, efectul de levier este pozitiv ( ELF > 0), rata rentabilit ății
financiare fiind amplificat ă ca urmare a îndator ării;
b) Dacă (Re – d) < 0, efectul de levier este negativ (ELF < 0) devenind un efect de
“măciucă” ce reduce rata rentabilit ății financuiare ca urmare a îndator ării;
c) Dacă Re – d = 0, efectul de levier este nul și Rfb = Re, lipsa îndator ării
antreneaz ă egalitatea ratei rentabilit ății financiare cu rata rentabilit ății economice.
Dac ă ținem seama de cota de impozit pe profit calculate prin raportarea
impozitului la aaexcedentul Brut al Exploat ării (i = Impozit/EBE), rata
rentabilității financiare nete se poate determina cu ajutorul rela ției:
Rfn = Rfb (1 – i) = () [] ()i d Re LF Re −⋅−⋅+ 1
De exemplu, în cazul analizat mai sus, se constat ă rezultatele înscrise în
Tabelul 55, din care rezult ă următoarele concluzii:
1. Rata rentabilit ății financiare brute este negativ ă ca urmare a ratei rentabilit ății
economice negative, în condi țiile în care aceasta a fost diminuat ă cu rata dobânzii
reale și în urma unui efect de levier pozi tiv subunitar (0,396) , ceea ce a afectat
corespunz ător rata rentabilit ății financiare nete.
2. Cota de impozit medie a fost de numai 0,119 (11,9%, inferioar ă cotei de 25 %.
Analiză financiar ă aprofundat ă 217
¾ Aplicația 59: Analiza rentabilit ății financiare și îndatorarea
T a b e l u l 5 5
Nr.crt Indicatori Anul curent
1. Rata rentabilit ății economice (Re) – % – 8,24
2. Levier financiar (Rata îndator ării) (LF) (D/Cp) 0,396
3. Cheltuieli financiare (Chfin) – mil. lei 30960
4. Rata dobânzii reale (d) (Chfin/Datorii) – % 9,85
5. Cheltuieli financiare (Chfin) – mil. lei 30960
6. Re – d (1 – 4) – % – 18,09
7. Rata rentabilit ății financiare brute (Rfb) – % – 15,40
8. Efectul de levier financiar (ELF) (7 – 1) – % – 7,16
9. Efectul de levier financiar (ELF) (2*6) – % – 7,16
10. Impozitul pe profit (Imp) – mil. lei 17906
11. Excedentul brut de exploatare (EBE) – mil. lei 149860
12. Cota de impozit (i = Imp/EBE) (10/11) 0,119
13. Rata rentabilit. financ. nete (Rfn) [Rfb(1-i)] – % – 13,60
Dac ă relația de calcul a ratei rentabilit ății financiare nete se exprim ă în
funcție nu numai de capitalurile proprii (Cp), ci și de capitalurile investite (Ci),
raportul Sd dintre datorii și aceste capitaluri, atunci rapor tul dintre datoriile totale
(D) și capitalurile investite (Ci) (CiD) reprezint ă ponderea (Sd) a datoriilor în
capitalurile investite.
În acest caz, capitalurile propr ii devin egale cu produsul:
Cp = Ci · (1 – Sd) ,
Raportul dintre datorii (D) și capitalurile prop rii (Cp), denumit levier
financiar (LF) devine egal cu raportul:
LF = CpD
SdSd
−=1
În final, rata rentabilit ății financiare nete capătă expresia urm ătoare:
() ( ) i dSdSdRfn −⋅⎥⎦⎤
⎢⎣⎡−⋅−+= 11Re Re .
Analiză financiar ă aprofundat ă 218
Efectul de levier poz itiv are ca rezultat cre șterea rentabilit ății financiare
ca urmare a cre șterii îndator ării, prin cre șterea ponderii datoriilor în capitalurile
investite (Sd), care majoreaz ă levierul financiar.
Efectul de “m ăciucă” diminuiaz ă rentabilitatea financiar ă, ceea ce
impune g ăsirea unui optim de îndatorare , care corespunde cu situa ția în care
rentabilitatea financiar ă este egală cu rentabil itatea economic ă: Rf = Re, adic ă:
Rf – Re = () dCpD−⋅Re = 0 ,
ceea ce echivaleaz ă cu situația în care:
a) Rata rentabilit ății economice este egal ă cu rata dobânzii (Re = d);
b) Îndatorarea este nul ă (D = 0), finan țarea realizându-se din capitaluri proprii.
Optimul de îndatorare este atins atunci când cele dou ă rentabilit ăți sunt
egale, ceea ce conduce la egalitatea:
c + CiDDFIC = c + CpG Sold,
în care:
DDFIC = Ci · (Re – c);
Cp = Ci · (1 – Sd);
Egalitatea de mai sus devine: ()
()Sd CiG Sold
Cic Ci
−⋅=−⋅
1Re,
de unde rezult ă expresia: Re – c = SdG Sold
−1.
Dar Soldul de Gestiune (G) este egal cu suma:
Sold G = DDFIC + Sold Financiar (SF),
în care:
Sold F = SB – Impozit pe profit, unde:
SB = Soldul bancar = ΔDatorii – Cheltuieli financiare,
unde:
ΔDatorii = D · (c + Ri);
Ch financiare = D · (d + Ri),
în care:
Analiză financiar ă aprofundat ă 219
Ri = Rata infla ției;
d = Rata dobânzii;
Înlocuind în rela ția Soldului Bancar se ob ține expresia:
SB = D · (c + Ri) – D · (d + Ri) = D · (c – d),
în care:
D = Sd · Ci și deci:
SB = Sd · Ci · (c – d) Se constat ă că Soldul Bancar este dependent de capitalurile investite (Ci),
de ponderea datoriilor în cap italurile inve stite (Sd) și de diferen ța dintre rata de
creștere (c) a valorii ad ăugate și rata dobânzii (d).
Impozitul pe profit (Ip) = (Rezultatul brut – Cheltuielile financiare)·i,
în care:
i = Cota de impozit.
Înlocuind rezultatul brut și cheltuielile financiare în Ip se ob ține:
Ip =
i)dSd (ReCii)dD ReCi( ⋅⋅−⋅=⋅⋅−⋅ ,
Înlocuind Soldul de Gestiune (SG) în rela ția (Re – c), rezult ă expresia:
()( ) ( ) []
()Sd CiidSd dc Sdc Cic−⋅⋅⋅−−−⋅+−⋅=−1Re ReRe .
Din expresia de mai sus, rezult ă mărimea optimă a îndator ării, exprimat ă
prin ponderea datoriilor în capit alurile investite (Sd = D/Ci):
()100
1 1⋅
−⋅−=⋅+−⋅=
idi
iddiSd
ReReRe (%).
Din rela ția de mai sus, se constat ă următoarele:
1) La aceeași cotă de impozit (i), optimul de îndatorare (Sd) cre ște odată cu
creșterea raportului într e rata dobînzii (d) și rentabilitatea economic ă (Re) pân ă
când acesta ajunge egal cu 1 (d = Re).
De exemplu, la o cot ă de impozit de 25 % (i = 0,25) se obțin următoarele
valori ale îndator ării optime (Sd):
a) d = 15 %; Re = 40 %; 3750,Red= : Sd = 834750 37501250,, ,,=⋅− %;
Analiză financiar ă aprofundat ă 220
b) d = 15 %; Re = 30 %; 50,Re=d: Sd = 40 100750501250=⋅⋅− ,,,,0 %;
c) d = 15 %; Re = 20 %; 750,Red= ; Sd = 557 1007507501250,, ,,=⋅⋅− %;
d) d = 15 %; Re = 15 %; 1=Red; Sd = 100 10075011250=⋅⋅− ,, %.
În cazul unei rate reale (d) a do bânzii superioare ratei rentabilit ății
economice (Re), raportul Red > 1, optimul de îndatora re nu mai are fundament,
(Sd < 0), trebuind s ă se renunțe la îndatorare.
2) La același raport dintre rata dobânzii și rata rentabilit ății economice (Red),
optimul de îndatorare (Sd) cre ște odată cu cota de impozit pe profit (i).
De exemplu, la un raport 50,Red= se obțin următoarele valori privind
îndatorarea optim ă Sd (ponderea datoriilor în capitalurile investite):
a) i = 0,25: Sd = 40 100750501250=⋅⋅− ,,, %;
b) i = 0,38: Sd = 155 100620501380,,,,=⋅⋅− %;
c) i = 0,42: Sd = 159 100580501420,,,,=⋅⋅− %.
În concluzie, optimul de îndatorare (Sd) poate cre ște atât prin majorarea
raportului d/Re pîn ă la valoarea maxim ă 1, cât și prin creșterea cotei procentuale
de impozit.
De exemplu, în cazul analizat ma i sus, calculul nivelului optim al
îndatorării conduce la urm ătorul rezultat:
Sd = 425 100
24885911190100
1 1,
,,,
)i(Redi=⋅
⎟
⎠⎞⎜
⎝⎛
−−=⋅
−⋅− %.
Analiză financiar ă aprofundat ă 221
Știind că acest optim exprim ă ponderea datoriilor în capitalul investit
( )CiDSd 100⋅= , rezultă că nivelul maxim al datoriilor rezult ă din relația:
D = 60041100425 1107753
100=⋅=⋅ , SdCimil. lei
În realitate întreprindere a a avut datorii în sum ă totală de 314340 mil. lei,
care echivaleaz ă cu o pondere real ă a datoriilor în capitalul investit de 28,37 %
( )1001107753314340⋅ , ceea ce explic ă parțial soldul de gestiune negativ, al ături de
celelalte obliga ții.
Optimul de îndatorare exprimat pr in ponderea datoriilo r în capitalurile
investite influen țează direct m ărimea soldului banc ar, unul di n fluxurile
importante ale analizei financiare.
La o structur ă de îndatorare stabilă în cursul unei perioade, datoriile
întreprinderii trebuie s ă crească paralel cu valoarea ad ăugată. Această creștere este
necesară pentru men ținerea unui sold bancar (SB) care s ă permită acoperirea
datoriilor fiscale (impozitului pe profit) și a asigur ării unui sold financiar
corespunz ător acoperirii celorlalte obliga ții financiare (ramburs ări de credite, plata
dividendelor, a particip ării salariaților la profit, ș.a).
Soldul Bancar exprim ă fluxul net al schimburilor între întreprindere și
bănci, semnul și mărimea lui relativ ă permițând să se interpreteze situa ția
întreprinderii. El se determin ă ca diferen ță între varia ția datoriei ( ΔD) și
cheltuielile financiare (Chf in) ce decurg din îndatorare:
SB = ΔD – Chfin .
Varia ția datoriei depinde de datoria financiar ă (D) corectat ă cu rata de
creștere a valorii ad ăugate (c) și cu rata infla ției (Ri):
ΔD = D · (c + Ri).
Cheltuielile financiare depind de dato riile financiare (D), de rata dobânzii
reale (d) corectate cu rata infla ției (Ri):
Chfin = D · (d + Ri).
Soldul Bancar devine egal cu diferen ța:
Analiză financiar ă aprofundat ă 222
SB = D · (c + Ri) – D · (d + Ri) = D · (c – d) .
M ărimea Soldului Bancar este direct propor țională cu datoriile financiare
și cu diferen ța dintre rata de cre ștere reală a valorii ad ăugate (c) și rata real ă a
dobânzii la datorie (d).
Un Sold Bancar pozitiv (SB > 0) corespunde unei situa ții de creștere
rapidă, în care rata de cre ștere reală a valorii ad ăugate este superioar ă ratei
dobânzii reale a datoriei (c > d). Un Sold Bancar nul (SB = 0) corespunde unei situa ții de stagnare , în care
rata de cre ștere reală a valorii ad ăugate este egală cu rata dobânzii reale a datoriei
(c = d).
Un Sold Bancar negativ (SB < 0) corespunde unei situa ții de regres , în
care rata de cre ștere reală a valorii ad ăugate este inferioară ratei dobânzii reale a
datoriei (c < d).
Analiză financiar ă aprofundat ă 223
ANEXA 1
Procedee tehnice de calcul ut ilizate în analiza factorial ă
În analiza factorial ă, cuantificarea influen țelor se realizeaz ă cu ajutorul
unor procedee de calcul alese în func ție de natura leg ăturilor cauz ă-efect.
1. Metoda substituirilor în lan ț
Substitu ția în lan ț este procedeul utilizat pentru calculul influen ței
factorilor în cazul rela țiilor func ționale de tip produs sau raport cu respectarea
următoarelor principii de baz ă:
a) Ierarhizarea științifică a factorilor, dup ă natura și importan ța lor;
b) Ordinea substituirii vizeaz ă mai întîi factorii can titativi (principali) și apoi
factorii calitativi (secundari);
c) În timpul substituirii, fiecare factor este considerat variabil , iar ceilal ți sunt
menținuți constanți;
d) Factorul substituit se men ține ca atare pân ă la capăt.
Nerespectarea acestor principii conduce la rezultate incorecte.
Prezent ăm algoritmul de calcul al substitu ției în cazul produsului și
raportului de factori:
I. În cazul rela ției deterministe de tip produs de factori :
R = a · b · c Modificarea (abaterea) i ndicatorului este diferen ța:
Δ = R
1 – R 0 = a 1 · b 1· c1 – a 0 · b 0· c0
Factorii de influen ță sunt urm ătorii:
Δ = Δa + Δb + Δc,
în care:
Δa = a 1· b0 ·c0 – a 1· b0 ·c0 = (a 1 – b 1) ·b 0· c0;
Δb = a 1· b1· c0 – a 1· b0 ·c0 = a 1· (b 1 – b 0)· c 0;
Δc = a 1· b1· c1 – a 1· b1· c0 = a 1· b1· (c 1 – c 0).
Analiză financiar ă aprofundat ă 224
În final, trebuie s ă existe egalitatea: Δa + Δb + Δc = R1 – R 0,
ceea ce se verific ă prin însumare:
(a1· b0· c0 – a 1· b0· c0) + (a 1· b1· c0 – a 1· b0 ·c0) + (a 1· b1· c1 – a 1· b1· c0) = Δ
Dac ă se utilizeaz ă relația în mărimi relative , indicele rezultatului este
raportul:
201
01
01
01
100100 100IcIbIa
cc
bb
aa
RRIR⋅⋅=⋅⋅⋅=⋅=
în care rapoartele:
Iccc Ibbb Iaaa=⋅=⋅=⋅ 100 ; 100 ; 100
01
01
01 reprezint ă indicii par țiali (ai factorilor).
Modificarea relativ ă a rezultatului este diferen ța:
100 100 100
0 0 01 1 1−⋅⋅⋅⋅=−=Δ
⋅cbacbaIr R 1001002−⋅⋅=IcIbIa (%)
Factorii de influen ță sunt urm ătorii:
Δr = Δra + Δrb + Δrc
Influen țele procentuale ale factorilor sunt urm ătoarele:
100 100 100
0 0 00 0 0
0 0 00 0 1−=⎟
⎠⎞⎜
⎝⎛⋅⋅⋅⋅⋅−⎟
⎠⎞⎜
⎝⎛⋅⋅=Δ
⋅⋅⋅Iacbacba
cbacbara sau:
()100 100
0 0 0 00 0 0 1⋅Δ=⋅⋅⋅⋅⋅−=ΔRa
cbacbaara (%);
IaIbIa
cbacba
cbacbarb −⋅=⎟
⎠⎞⎜
⎝⎛⋅⋅⋅⋅⋅−⎟
⎠⎞⎜
⎝⎛⋅⋅⋅=Δ⋅⋅
100100 100
0 0 00 0 0
0 0 00 1 1 sau:
()100 100
0 0 0 00 0 1 1⋅Δ=⋅⋅⋅⋅−⋅=ΔRb
cbacbbarb (%);
100 100100 10020 0 00 1 1
0 0 01 1 1 IbIa IcIbIa
cbacba
cbacbarc⋅−⋅⋅=⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
⋅⋅⋅⋅−⋅⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛
⋅⋅⋅⋅=Δ sau:
()100 100
0 0 0 00 1 1 1⋅Δ=⋅⋅⋅−⋅=Δ⋅
Rc
cbaccbarc (%).
Prin însumare se verific ă egalitatea:
Analiză financiar ă aprofundat ă 225
() : (%), 100100 100 1001002sau r IaIbIa IcIbIaIaIbIaIa Δ=−=⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛ ⋅−⋅⋅+⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛−⋅+−
(%) 100 100 100 100 100
0 0 0 0 0 rR Rc b a
Rc
Rb
RaΔ=⋅Δ=⋅Δ+Δ+Δ=⋅Δ+⋅Δ+⋅Δ
Exemplific ăm metodologia de analiz ă pentru acest caz (Tabelul 1):
¾ Aplicația 1: Analiza factorial ă a timpului de munc ă T = N·Z·H
T a b e l u l 1
Perioada Nr.
crt. Denumire (Simbol)
0 1 Abateri
(± Δ) Indici
(%)
1. Număr muncitori (N) 580 600 + 20 103,44
2. Număr de zile/an (Z) 290 280 – 10 96,55
3. Număr de ore/zi (H) 8,0 7,8 – 0.2 97,5
4. Timp munc ă (T) – mii om.ore 1345,6 1310,4 – 35,2 97,38
a) Analiza indicatorului în mărimi absolute :
Modificarea indicatorului este diferen ța:
∆ = T 1 –T 0 =1310,4 – 1345,6 = -35200 om·ore.
Factorii de influen ță sunt urm ătorii:
∆ = ∆N + ∆Z + ∆H,
în care:
∆N = (N 1 – N 0) · Z 0 · H0 = 20 · 290 · 8 = + 46400 om·ore;
∆Z = N 1· (Z 1 – Z 0) · H 0 = 600 · (-10) · 8 = – 48000 om·ore;
∆H = N 1· Z1· (H 1 – H 0) = 600 · 280 · (-10) = – 33600 om·ore.
Prin însumare se verific ă egalitatea:
∆N + ∆Z + ∆H = 44600 – 48000 – 35200 = -35200om·ore = ∆.
b) Analiza indicatorului în mărimi relative :
Modificarea relativ ă este diferen ța:
%62,2 10038,97 1001001002 IIIIrH Z N
T −=−=−⋅=−=Δ⋅.
Factorii de influen ță sunt urm ătorii:
Analiză financiar ă aprofundat ă 226
Δr = ΔrN + ΔrZ + ΔrH (%),
în care:
443 10044103 100 100 100
0 0 00 0 0
0 0 00 0 1, , IHZNHZN
HZNHZNrN N =−=−=⋅⋅⋅⋅⋅−⋅⋅⋅⋅=Δ⋅ %sau:
% ,TNrN 443 10034560046400100
0=⋅ =⋅Δ=Δ .
−⋅=−⋅=⋅⋅⋅⋅⋅−⋅⋅⋅⋅⋅=Δ10055,9644,103
100100 100
0 0 00 0 1
0 0 00 1 1
NZ NIII
HZNHZN
HZNHZNrZ
– 103,44 = – 3,57 % sau:
%,TZrZ 573 10034560048000100
0−=⋅−=⋅Δ=Δ .
=⋅−⋅⋅=⋅⋅⋅⋅⋅−⋅⋅⋅⋅⋅=Δ100 100100 10020 0 00 1 1
0 0 01 1 1 Z N H Z N II III
HZNHZN
HZNHZNrH
%,, , , , , 492100559644103
100597559644103
2−=⋅−⋅⋅= sau:
%,THrH 492 100134560033600100
0−=⋅−=⋅Δ=Δ .
Prin însumare se verific ă egalitatea:
ΔrN +ΔrZ + ΔrH = 3,44 – 3,57 – 2,49 = 97,38 – 100 = 2,62 % = ∆r.
Sistemul factorial al indicatorului este urm ătorul:
∆N = + 46400 om.ore;
T 1 – T 0 = – 35200 om.ore = Δ ∆Z = – 48000 om.ore;
∆H = – 33600 om.ore;
În concluzie: 1. Reducerea fondului de timp cu 35200 om.ore (2,62%) are urm ătoarele cauze:
reducerea cu 10
zile a duratei anul ui (3,45%) l-a redus cu 48000 om·ore (3,57 %);
scăderea zilei de munc ă cu 0,2 ore/zi (2,5%) l-a re dus cu 33600 om·ore (2,49 %).
2. Ccreșterea num ărului de muncitori cu 10 (3,44 %) a majorat fondul anual de
timp cu 46400 om·ore (3,44 %).
Analiză financiar ă aprofundat ă 227
II. În cazul unei rela ții deterministe de tip raport de doi factori :
baR=
A. Modificarea absolut ă a indicatorului este diferen ța:
00
11
0 1ba
baR R −=−=Δ .
Factorii de influen ță sunt urm ătorii:
Δ = Δa + Δb.
Pentru calculul influen țelor se ține seama de pozi ția factorului cantitativ:
a. Calculul influen ței factorilor când substitu ția începe cu numărătorul (a):
;ba
baa
00
01−=Δ
01
11
ba
bab−=Δ .
Prin însumare se verific ă egalitatea:
Δa + Δb = Δ=−=⎟
⎠⎞⎜
⎝⎛−+⎟
⎠⎞⎜
⎝⎛−
00
11
01
11
00
01
ba
ba
ba
ba
ba
ba.
Dac ă relația se exprim ă prin indici :
100IbIa100
baba
IR ⋅=⋅=
0011
(%).
B. Modificarea relativ ă este diferen ța:
100 100 100 −=−=ΔIbIaIr R
Factorii de influen ță sunt urm ătorii:
Δr = Δra + Δrb, în care:
100 100 100
0000
0001
−=⋅−⋅=Δ Ia
baba
baba
ra (%) sau:
Analiză financiar ă aprofundat ă 228
100 100
0
0000
01
⋅Δ=⋅−
=ΔRa
baba
ba
ra (%);
IaIbIa
baba
baba
rb −⋅=⋅−⋅=Δ 100 100 100
0001
0011
(%) sau:
100 100
0
0001
11
⋅Δ=⋅−
=ΔRb
baba
ba
rb (%).
Prin însumare se verific ă egalitatea:
Δra + Δrb = (Ia – 100) + ( IaIbIa−⋅100 ) = 100 100−⋅IbIa = Δr (%) sau:
(%)r R Rb a 100 RΔb 100RΔa
0 0Δ=⋅Δ=⋅Δ+Δ=⋅+⋅ 100 100
0 0.
Exemplific ăm metodologia de analiz ă pentru acest caz (Tabelul 2):
¾ Aplicația 2: Analiza factorial ă a volumului fizic al produc ției q = M/Cs
T a b e l u l 2
Perioada Nr.
crt. Denumire
(Simbol) 0 1 Abateri
(± Δ) Indici
(%)
1. Consum materiale (M) – tone 840 1056 + 216 125,71
2. Consum specific (Cs) – to/buc. 0,20 0,24 + 0,04 120,00
3. Volumul produc ției (q) – buc. 4200 4400 + 200 104,75
A. Analiza indicatorului în mărimi absolute :
Modificarea indicatorului este diferen ța:
∆ = q1 – q 0 = 4400 – 4200 = + 200 buc ăți;
Factorii de influen ță sunt urm ătorii:
∆ = ∆M + ∆Cs,
în care:
Analiză financiar ă aprofundat ă 229
1080 4200 5280201056
0
00
01+=−=−=−=Δ q, CsM
CsMM buc;
880 5280 4400201056
1
01
11−=−=−=−=Δ,qCsM
CsMCs buc.
Prin însumare se verific ă egalitatea:
∆M + ∆Cs = + 1080 – 880 = + 200 buc. ≡ ∆.
B. Analiza indicatorului în mărimi relative :
Modificarea procentual ă este diferen ța:
∆r = Iq – 100 = 104,75 – 100 = 4,75 %.
Factorii de influen ță sunt urm ătorii:
∆r = ∆rM + ∆rCs,
în care:
%71,25 10071,125 100 100 100
0000
0001
+=−=−=⋅−⋅=Δ M M I
CsMCsM
CsMCsM
r sau:
7125 10042001080100
0,=⋅=⋅Δ=ΔqMrM %;
%95,20 71,125 10012071,125100 100 100
0001
0011
−=−⋅=−⋅=⋅−⋅=Δ M
CSMIII
CsMCsM
CsMCsM
rCs
sau: %95,20 1004200880100
0−=⋅−=⋅Δ=ΔqMrCs ;
Prin însumare se verific ă egalitatea:
∆rM + ∆rCs = 25,71 – 20,95 = – 4,75 % ≡ ∆r.
Sistemul factorial este urm ătorul:
∆M = +1080 buc.
q
1 – q 0 = + 200 bucăți = Δ
∆Cs = – 880 buc.
Analiză financiar ă aprofundat ă 230
În concluzie:
1. Creșterea produc ției fizice cu 200 buc.(4,75 %) s-a datorat cre șterii consumului
cu 216 to (25,71 %).
2. Creșterea consumului specific cu 0,04 to /buc.(20 %) a redus volumul produc ției
cu 880 buc.(20,95 %).
B. Calculul influen ței factorilor când substitu ția începe cu numitorul (b):
10
11
00
10 ba
baa ba
bab −=Δ−=Δ ;
Prin însumare se verific ă egalitatea:
Δb + Δa = Δ=−=⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛−+⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛−
00
11
10
11
00
10
ba
ba
ba
ba
ba
ba.
Pe baza indicilor, se ob ține:
(%)100IbIa100
baba
0011
⋅=⋅=RI .
Modificarea relativă este diferen ța:
(%)100 100 100 −⋅=−=ΔIbIaIr R .
Factorii de influen ță sunt urm ătorii:
Δr = Δrb+ Δra (%),
în care:
100100100 1002
0000
0010
−=⋅−⋅=ΔIb
baba
baba
rb (%) sau:
100 100
0
0000
10
⋅Δ=⋅−
=ΔRb
baba
ba
rb (%).
Analiză financiar ă aprofundat ă 231
(%),Ib IbIa
baba
baba
ra 2
0010
0011
100100 100 100 −⋅=⋅−⋅=Δ sau:
100 100
0
0010
11
⋅Δ=⋅−
=ΔRa
baba
ba
ra (%).
Prin însumare se verific ă egalitatea:
Δrb + Δra = rIbIa
Ib IbIa
IbΔ=−⋅=⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛−⋅+⎟⎟
⎠⎞
⎜⎜
⎝⎛− 100 100100100 1001002 2
(%) sau:
(%)rR Ra
Rb 100 100 100
0 0 0Δ=⋅Δ=⋅Δ+⋅Δ.
Exemplific ăm analiza factorial ă în acest caz (Tabelul 3):
¾ Aplicația 3: Analiza factorial ă a costului unitar c = Ct/q
T a b e l u l 3
Perioada Nr.
crt. Denumire (Simbol)
0 1 Abateri
(± ∆) Indici
(%)
1. Cheltuieli.totale (Ct) – mil. lei 210,00 246,40 +36,40 117,33
2. Volumul produc ției (q) – buc. 4200 4400 +200 104,75
3. Costul unitar (c) – mii lei/buc. 50 56 + 6 112,00
A. Analiza indicatorului în mărimi absolute :
Modificarea indicatorului este diferen ța:
∆ = c1 – c 0 = 56 – 50 = + 6 mii lei/buc;
Factorii de influen ță sunt urm ătorii:
∆ = ∆q + ∆Ct,
în care:
. 28,2 50 72,474400210
0
00
10buc/lei mii cqCt
qCtq −=−=−=−=Δ
Analiză financiar ă aprofundat ă 232
. 28,8 72,47 564400210
1
10
11buc/lei mii cqCt
qCtCt +=−=−=−=Δ
Prin însumare se verific ă egalitatea:
∆q + ∆Ct = – 2,28 + 8,28 = + 6 mii lei/buc. ≡ ∆
B. Analiza indicatorului în mărimi relative :
Modificarea procentual ă este diferen ța:
∆r = Ic – 100 = 104,75 – 100 = + 4,75 %;
Factorii de influen ță sunt urm ătorii:
∆r = ∆rq + ∆rCt (%),
în care:
% , ,
cqrq 564 10050282100
0−=⋅−=⋅Δ=Δ sau:
%,, ,,5616751041001007510433117 100100 100 1002 2
0010
0011
=−⋅=−⋅=⋅−⋅=ΔIq IqtI
qCtqCt
qCtqCt
rCtC
%,,
cCtrCt:sau 5616 10050288100
0+=⋅=⋅Δ=Δ .
Prin însumare se verific ă egalitatea:
∆rq + ∆rCt = – 4,56 + 16,56 = + 12 % ≡ ∆r.
Sistemul factorial este urm ătorul:
Δq = – 2,28 mii lei/buc.
c 1 – c 0 = + 6 mii lei/buc = ∆
ΔCt = + 8,28 mii lei/buc.
În concluzie:
1. Creșterea costului unitar cu 6 mii lei/buc.(4,75%) s-a datorat cre șterii
cheltuielilor totale cu 36,4 mil. lei (17, 33 %) care l-au majorat cu 8,28 mii lei/buc
(16,56 %). 2. Creșterea volumului produc ției cu 200 buc (4,75 %) l-a redus cu 2,28 mii
lei/buc (4,56 %).
Analiză financiar ă aprofundat ă 233
2. Metoda balan țieră
Aceast ă metodă de calcul se utilizeaz ă în cazul leg ăturilor deterministe
de tip sumă și diferență, de forma:
R = a + b – c
Modificarea indicatorului este diferen ța:
Δ = R 1 – R 0 = (a 1 + b 1+ c 1) – (a 0 + b 0 – c 0).
Factorii de influen ță sunt urm ătorii:
Δ = Δa + Δb + Δc,
în care:
Δa = a 1 – a 0; Δb = b 1– b 0; Δc = – ( c 1 – c0 ).
Prin însumare sev erific ă egalitatea:
Δa + Δb + Δc = (a 1 – a 0) + ( b 1– b 0) – (c 1-c0) = Δ.
În cazul indicilor , se obține:
100 100
0 0 01 1 1
01⋅++++=⋅=cbacba
RRIR (%).
Modificarea relativ ă este diferen ța:
Δr = I R – 100 = 100 100
0 0 01 1 1−⋅++++
cbacba %
Factorii de influen ță sunt urm ătorii:
Δr = Δra + Δrb + Δrc,
în care:
100 100 100 100
0 00 1
0 0 00 0 0
0 0 00 0 1⋅Δ=⋅−=⋅−+−+−⋅−+−+=ΔRa
Raa
cbacba
cbacbara (%);
100 100 100 100
0 00 1
0 0 00 0 1
0 0 00 1 1⋅Δ=⋅−=⋅−+−+−⋅−+−+=ΔRb
Rbb
cbacba
cbacbarb (%);
100 100 100 100
0 00 1
0 0 00 1 1
0 0 01 1 1⋅Δ=⋅−−=⋅−+−+−⋅−+−+=ΔRc
Rcc
cbacba
cbacbarc (%).
Prin însumare se verific ă egalitatea:
Δra + Δrb + Δrc = (%)r 100RRR100Rc100Rb100Ra
00 1
0 0 0 Δ=⋅=⋅Δ+⋅Δ+⋅Δ −.
Exemplific ăm metodologia de analiz ă pentru acest caz (Tabelul 4):
Analiză financiar ă aprofundat ă 234
¾ Aplicația 4: Analiza factorial ă a consumului de materiale M = Si + I – Sf
T a b e l u l 4
Perioada Nr.
crt. Denumire
(Simbol) 0 1 Abateri
(± Δ) Indici
(%)
1. Stoc ini țial (Si) – tone. 60 42 – 18 70,00
2. Intrări (I) – tone. 900 1100 + 200 122,22
3. Stoc final (Sf) – tone. 120 86 – 34 71,66
4. Mat. consumate (M) – to 840 1056 + 216 125,71
A. Analiza indicatorului în mărimi absolute :
Modificarea indicatorului este diferen ța:
∆ = M1 – M 0 = 1056 – 840 = + 216 tone.
Factorii de influen ță sunt urm ătorii:
∆ = ∆Si + ∆I + ∆Sf (tone);
în care:
∆Si = Si 1 – Si 0 = 42 – 60 = – 18 tone;
∆I = I 1 – I 0 = 1100 – 900 = + 200 tone;
∆Sf = – (Sf 1 – Sf 0 ) = – (86 – 120) = + 34 tone.
Prin însumare se verific ă egalitatea:
∆Si + ∆I +∆Sf = – 18 + 200 + 34 = + 216 to ≡ ∆.
B. Analiza indicatorului în m ărimi relative:
Modificarea relativ ă este diferen ța:
∆r = I M – 100 = 125,71 – 100 = + 25,71 %.
Factorii de influen ță sunt urm ătorii:
∆r = ∆rSi + ∆rI + ∆rSf,
în care:
%;, 142 10084018100
0−=⋅−=⋅Δ=ΔMSirSi
%;, 823 100840200100
0+=⋅+=⋅Δ=ΔMIrI
%.,044 10084034100
0+=⋅+=⋅Δ=ΔMSfrSf
Analiză financiar ă aprofundat ă 235
Prin însumare se verific ă egalitatea:
∆rSi + ∆rI + ∆rSf = – 2,14 + 23,8 + 4,04 = + 25,71 %.
Sistemul factorial al indicatorului este urm ătorul:
∆Si = – 18 tone.
M1 – M 0 = + 216 tone = ∆ ∆I = + 200 tone.
∆Sf = + 34 tone.
În concluzie: 1. Creșterea cantit ății de materiale cu 216 to (25,71 %) s-a datorat cre șterii
intrărilor cu 200
to (22,2 %), care a majorat-o cu 200 to (23,8 %) și reducerii
stocului final cu 34 to (28,34 %), ca re a majorat-o cu 34 to (4,04 %).
2. Reducerea stocului ini țial cu 18 to (30 %) a redus consumul de materiale cu
aceeași cantitate (18 to) (- 2,14 %).
În analiza factorial ă se pot utiliza metode de calcul combinate –
substituția în lanț și metoda balan țieră – în cazul unor modele agregate în care
intervin rela ții matematice de tip produs-raport și sumă-diferență, ceea ce impune
separarea factorilor pe trepte de diviziune și determinarea unor efecte propagate .
A. Un prim exemplu : efectul modific ării consumului de materiale asupra
volumului fizic al produc ției (Tabelul 2) pune în eviden ță următoarele:
Cre șterea volumului produc ției fizice a fost egal ă cu 200 buc ăți
200 4200 4400201056
0
00
01
0 1 +=−=−=−=−=Δ qCsM
CsMq q, buc., în care
influențele modific ării factorilor M și Cs sunt urm ătoarele:
1080 4200 5280201056
0
00
01+=−=−=−=Δ q, CsM
CsMM buc;
880 5280 4400201056
1
01
11−=−=−=−=Δ,qCsM
CsMCs buc.
Pe treapta a doua, ΔM = ΔSi + ΔI + ΔSf,
în care:
902018
00 1−=−=−=Δ, CsSi SiSi buc.
Analiză financiar ă aprofundat ă 236
100020200
00 1+=+=−=Δ, CsIII buc.
1702034
01 0+=+=−=Δ, CsSf SfSf buc.
Prin însumare se verific ă egalitatea:
ΔSi + ΔI + ΔSf = – 90 + 1000 + 170 = + 1080 buc. = ΔM
În procente, cre șterea relativ ă a produc ției cu 4,75 % ( 104,75 – 100) se
datorează următoarelor influen țe:
∆r = ∆rM + ∆rCs,
în care:
7125 10042001080100
0,=⋅=⋅Δ=ΔqMrM %;
%95,20 1004200880100
0−=⋅−=⋅Δ=ΔqMrCs ;
Pe treapta a doua: Δr M = ΔrSi + ΔrI + ΔrSf,
în care:
142 100420090100
0,−=⋅−=⋅Δ=ΔqSirSi %;
8123 10042001000100
0,+=⋅+=⋅Δ=ΔqIrI %;
044 1004200170100
0,+=⋅+=⋅Δ=ΔqSfrSf %.
Prin însumare se verific ă egalitatea:
ΔrSi + ΔrI + ΔrSf = – 2,14 + 23,81 + 4,04 = + 25,71 % = ∆rM
Sistemul factorial al volumului produc ției este urm ătorul:
∆Si = -90 buc.
∆M = + 1080 buc. ∆I = +1000buc
q 1 – q 0 = + 200 buc. = ∆ ∆Sf = +170 buc.
∆Cs = – 880 buc.
În concluzie:
Analiză financiar ă aprofundat ă 237
1. Creșterea produc ției cu 1080 buc ăți se separă pe factori de influen ță astfel:
a. O creștere cu1000 buc ăți datorită creșterii intrărilor de materiale cu 200 tone;
b. O creștere cu170 buc ăți datorită reducerii stocului final cu 34 tone;
c. O reducere cu 90 buc ăți datorită reducerii stocului ini țial cu 18 tone.
2. Creșterea consumului specific cu 0,04 to/buc. a redus produc ția cu 880 buc.
B. Un al doilea exemplu: modelul de calcul al costului mediu analizat
mai sus (Tabelul 3) poate fi explicitat în func ție de factorii de influen ță pe mai
multe trepte de diviziune, dup ă cum urmeaz ă:
CsSfISiCt
CsMCt
qCtc−+=== .
Pe baza datelor din Tabelele 3, 2, 4 se ob țin următoarele rezultate privind
analiza factorial ă a costului mediu:
A. Modificarea absolut ă a costului mediu este diferen ța:
6 50 564200210
44004246
00
11
0 1 +=−=−=−=−=Δ,
qCt
qCtcc mii lei/buc.
Factorii de influen ță sunt urm ătorii:
a) Pe prima treapt ă: Δ = Δq + ΔCt,
în care:
282 50 72474400210
0
00
10, , −=−=−=−=Δ cqCt
qCtq mii lei/buc.
288 724756 0 1
10
11, ,+=−=′−=−=Δ ccqCt
qCtCt mii lei/buc.
Prin însumare se verific ă egalitatea:
Δq + ΔCt = – 2,28 + 8,28 = + 6 mii leibuc = Δ
B. Modificarea relativ ă a costului mediu este diferen ța:
%12 100 112 100 1005056100 100 100
01+=−=−⋅=−⋅=−=ΔccIcr .
Factorii de influen ță în mărime relativ ă sunt urm ătorii:
Δr = Δrq + ΔrCt,
în care:
Analiză financiar ă aprofundat ă 238
%,,564 10050282100
0−=⋅−=⋅Δ=Δcqrq
%,,5616 10050288100
0+=⋅=⋅Δ=ΔcCtrCt
Prin însumare se verific ă egalitatea:
Δrq + ΔrCt = – 4,56 + 16,56 = + 12 % = Δr.
b) Pe treapta a doua: Δq = ΔM + ΔCs,
în care:
227310 50 772739210
201056210
0
000
010, ,
,−=− =−=−=Δq
CsMCt
CsMCtM mii lei/buc.
buc.lei mii94737 772739 72475280210
4400210 210 210
0 1
010
110, , , += −=−=′−=−=Δq q
CsMCt
CsMCtCs
Prin însumare se verific ă egalitatea:
ΔM + ΔCs = – 10,2273 + 7,9473 = – 2,28 mii leibuc = Δ.
B. Influen țele procentuale sunt urm ătoarele:
Δrq = ΔrM + ΔrCs
în care:
%,,4520 10050227310100
0−=⋅−=⋅Δ=ΔcMrM ;
%,,8915 1005094737100
0+=⋅+=⋅Δ=ΔcCsrCs .
Prin însumare se verific ă egalitatea:
ΔrM + ΔrCs = – 20,45 + 15,89 = – 4,56 % = Δrq.
c) Pe treapta a treia: ΔM = ΔSi + ΔI + ΔSf,
în care:
buc.leimii09481 50 094851
20120 900 42210
0
000
00 0 10, ,
,+=−=−−+=−−+=Δ c
CsMCt
CsSfIiSCtiS
Analiză financiar ă aprofundat ă 239
bucleimii9999 094851
20120 1100 42210
00 0 10
00 1 10, ,
,−=−−+=−+−−+=Δ
CsSfIiSCt
CsSfIiSCtI
buc.miilei32311 095841 772739 095841
201056210
00 1 10
010, , , ,
,−=− =−=−+−=Δ
CsSfIiSCt
CsMCtSf
Prin însumare se verific ă egalitatea:
ΔSi + ΔI + ΔSf, = +1,0948 – 9,999 – 1,3231 = – 10,2273 mii leibuc = ΔM
B. În procente influen țele sunt urm ătoarele:
ΔrM = ΔrSi + ΔrI + ΔrSf,
în care:
%,,192 1005009481100
0+=⋅+=⋅Δ=ΔciSirS ;
%,20 100509999100
0−=⋅−=⋅Δ=ΔcIrI ;
%,,642 1005032311100
0−=⋅−=⋅Δ=ΔcSfrSf .
Prin însumare se verific ă egalitatea:
ΔrSi + ΔrI + ΔrSf = + 2,19 – 20 – 2,64 = – 20,45 % = ΔrM.
Sistemul factorial al costului mediu este urm ătorul:
∆Si = +1,0948
∆M = -10,223 ∆I = -9,999
∆q = -2,28 ∆Sf = -1,32
∆Cs = +7,9473mii lei/buc.
c1 – c 0 = ∆ = + 6 mii lei/b.
∆Ct = +8,28 mii lei/buc.
În concluzie, cre șterea costului mediu al produc ției cu 6 mii lei/buc. a
fost consecin ța unui efect propagat al factorilor a c ăror succesiune a impus
separarea influen țelor pe trei trep te de diviziune, dup ă cum urmeaz ă:
1. Reducerea stocului ini țial cu 18 tone a redus cons umul de materiale cu aceea și
Analiză financiar ă aprofundat ă 240
cantitate, ceea ce a diminuat produc ția cu 90 buc ăți, care a avut ca efect cre șterea
costului cu 1,0948 mii lei/buc.
2. Creșterea intrărilor cu 200 tone a majorat consumul de materiale cu aceea și
cantitate, majorând produc ția cu 1000 buc ăți, ceea ce a avut ca efect reducerea
costului nediu cu 9,999 mii lei/buc.
3. Reducerea stocului final cu 34 tone a majorat consumul de materiale cu aceea și
cantitate, majorând produc ția cu 170 buc ăți, ceea ce a antrenat reducerea costului
mediu cu 1,3231 mii lei/buc.
3. Corela ția statistic ă
În cazul rela țiilor stocastice, influen țele factorilor nu pot fi m ăsurate cu
precizie, ci doar estimate statistic, pe baza analizei regresionale .
În analiza economico-financiar ă se apeleaz ă frecvent la procedeele
statstice în dou ă serii de calcule: în estimarea rela țiilor de dependen ță dintre
variabila dependent ă (indicatorul cercetat) și variabilele inde pendente(factorii
determinan ți) și în elaborarea de previziuni economice și financiare.
Utilizarea corect ă a corela ției în analiza economico-financiar ă este
condiționată de stăpânirea metodologiei statistice vizând cunoa șterea temeinic ă a
bazelor matematice și logice ale acesteia, precum și interpretarea corect ă a
indicatorilor corela ției: coeficientul de corela ție (Cr) și determina ția (D) între care
se stabilește relația: D = 100 · Cr 2 (%).
Coeficientul de corela ție, prin semnul și valoarea lui, exprim ă sensul și
intensitatea leg ăturii dintre variabila rezultativ ă și factori, iar determina ția reflectă
gradul de dependen ță a acestei variabile de factorul (factorii) luat în calcul.
De exemplu, un co eficient de corela ție de (- 0,9), determinat statistic prin
metodele cunoscute, arat ă o legătură inversă, relativ strâns ă între variabile și un
grad de dependen ță a rezultatului în m ărime de 81 % de factorul considerat.
Metoda corela ției statistice (analiza regresional ă) este frecvent utilizat ă și
în analiza prospectiv ă, în elaborarea previziunilor pe baza trendului regresiei în
condițiile în care variabila independent ă este considerat ă ca fiind timpul , iar
variabila dependent ă este ajustat ă statistic prin intermediul func ției Y = f(t).
Analiză financiar ă aprofundat ă 241
4. Cercet ările opera ționale
Cercet ările opera ționale, care cuprind un ansamblu de metode și
procedee cu caracter interdisciplinar cu dominant ă matematic ă, pot fi utilizate în
analiză în mai multe scopuri. Prin aces te procedee se scot în eviden ță legăturile, se
exprimă matematic și se atribuie ponderi factorilor.
Metodele cercet ărilor opera ționale care î și găsesc utilitatea în analiz ă pot
fi deterministe (programarea liniar ă, drumul critic), probabiliste (firele de
așteptare, Pert) și simulative (Monte Carlo, simularea dinamic ă).
Abordarea acestor metode este esen țialmente pragmatic ă și vizează în
primul rând modelul prin care s ă se poată calcula și compara rezultatul deciziilor
alternative, ele fiind n ecesare în calculele de optimizare .
Orientarea analizei financiare spre problemele de optim este facilitat ă de
avantajele oferite de calculul marginal care permite determinarea unor condi ții de
maxim sau minim. Analiza tradi țională clasică poate fi completat ă cu maniera de
abordare în viziune “marginalist ă”, care îi accentueaz ă caracterul pragmatic și de
anticipare.
Esen ța calculului marginal și utilitatea lui în analiz ă are ca punct de
plecare modelele simbolice de reprezentare a indicatorului analizat, prin care
dependen țele sunt redate prin func ții de forma Y = f(X).
Se știe că reprezentarea grafic ă a funcției poate fi realizat ă prin
histograme, linii frânte sau curbe, dup ă cum se opereaz ă cu varia ții discrete
(finite) sau continue (infinitezimale).
În condi țiile unor varia ții foarte mici ale variab ilei X, se poate considera
că funcția Y se reprezint ă prin curbe continui și netede. În aceast ă accepțiune, în
orice punct al domeniului de defini ție, funcția are o derivat ă, curba o tangent ă, iar
noțiunea de marginal devine identic ă cu noțiunea de adițional .
În aceste condi ții, marginalul (valoarea marginal ă) unei func ții Y
exprimă variația (±) a acestei func ții, ca răspuns la creșterea cu câte o unitate a
variabilei independente X. De aceea, se poate considera valoarea marginal ă ca
fiind o elasticitate absolut ă a funcției care exprim ă sensibilitatea sa la varia ția
unitară a argumentului, fiind calculat ă ca raport al cre șterilor ΔY și ΔX.
Analiză financiar ă aprofundat ă 242
Între variabilele Y și X se definesc urm ătoarele rela ții:
Valoarea medie : XYYm= ;
Valoarea marginal ă:XYYMΔΔ= – în cazul varia țiilor finite sau:
dXdY
XY xlim YM =ΔΔ
→Δ=0 – în cazul varia țiilor infinitezimale.
Ritmul de varia ție:
0 1100
X XI
XrY
XY/YRY
X/Y−−=ΔΔ=ΔΔ= sau:
YmY
YXYRM
X/Y =⋅ΔΔ=1.
Elasticitatea : 100100
−−=ΔΔ=ΔΔ=
XY
X/YII
rXrY
X/XY/YE sau:
YmY
X/YX/YEM
X/Y =ΔΔ= .
Raportul varia țiilor relative ( ΔrY, ΔrX) exprim ă o elasticitate – punct sau
arc- ce poate fi considerat ă relativă, în funcție de criteriul de referin ță luat în
calculul abaterilor ΔX și ΔY: valoarea ini țială (X 0, Y 0) sau media (X 1 + X 0)/2,
respectiv (Y 1 + Y 0)/2 pe intervalul (0 – 1).
Astfel, elasticitatea – punct se determin ărelația:
rXrY
IxIy
XXYY
XX XYYY
E XYΔΔ=−−=
−⋅−⋅
=−−
=100100
100 100100 100
0101
00 100 1
/ ,
iar elasticitatea – arc se determin ă cu relația:
()
() 0 10 10 10 1
0 10 10 10 1
22
X XX XYYYY
X XX XYYYY
E XY
+−+−
=
+−+−
=
//
/ .
Semnul (±) arat ă sensul leg ăturii (direct/invers), valorile (1 ≤ EY/X ≤ 1)
indicând intensitatea mai mare sau mai mic ă a acestei leg ături.
Analiză financiar ă aprofundat ă 243
În analiza financiar ă elasticitatea , denumit ă coeficient de levier , își
găsește o largă aplicabilitate având mai multe utiliz ări, după cum urmeaz ă:
A. Pentru estimarea gradului de risc economic și financiar
Riscul economic (de exploatare) decurge din fluctua țiile rezultatului din
exploatare la varia ția volumului de activitate al întreprinderii și poate fi evaluat
prin Coeficientul Levierului de Exploatare (CLE) ce exprim ă sensibilitatea
rezultatului din exploatare la variația volumului vânz ărilor:
rqxpr
qII
qqxp xpE CLExp
q xpΔΔ=−−=ΔΔ= =Re
/Re/ Re Re
/ Re100100.
Riscul financiar (de capital) depinde de modul de finan țare a activit ății și
se manifest ă prin sensibilitatea rezultatului net la variațiile rezultatului din
exploatare și poate fi evaluat prin Coeficient ul Levierului Financiar (CLF):
xprrRnet
II
xp xpRnet RnetE CLF
xpRnet
xp RnetRe Re/ Re/
ReRe/ΔΔ=−−=ΔΔ= =100100.
B. În analizele previzionale (prospective)
Analizele previzionale vizeaz ă viitorul și opereaz ă cu variabile incerte,
estimate pe baza prelungirii în viitor a tendin ței trecutului, în ipoteza men ținerii
acelorași condiții și relații de dependen ță între variabile.
În aceast ă ipoteză, prin intermediul elasticit ății funcției Y calculate pe
baza datelor din perioada precedent ă, având în vedere varia ția estimat ă (ΔrX) a
factoruluiX, se poate estima cre șterea (ΔrY) în perioada urm ătoare:
ΔrY = Ey/x · ΔrX = 100 100
12−⋅YY(%),
de unde rezult ă valoarea estimat ă Y2:
() 1001001
2 +Δ⋅⋅= rXxyEYY/ .
C. În calculele de optimizare , vizând maximul sau minimul unor func ții:
Stabilirea condi țiilor care asigur ă optimul unei func ții Y = f(X) are ca
punct de plecare valoarea elasticit ății funcției calculat ă ca raport între valoarea
marginală și valoarea medie:
YY E M XY / /= .
Analiză financiar ă aprofundat ă 244
Valorile elasticit ății (de la zero la infinit) pun în eviden ță următoarele
situații privind optimul economic , Y = f(X) = max (min) , în următoarele cazuri:
A. Elasticitatea E Y/X = 0.
Acest caz corespunde situa ției în care se înregistrea z ă :egalitățile:
a) YM = dY/dX = 0 ,
de unde rezult ă rigiditatea funcției în raport cu modificar ea variabilei X, sau:
b) 0100100=−−=ΔΔ
IxIy
rXrY,
de unde rezult ă: IY = 100, constan ța funcției (Y 1 = Y 0) fiind consecin ța unui
extrem adică a rigidității funcției, care nu se mai modific ă (∆Y = 0).
Precizarea naturii extremului impune precizar ea semnului derivatei de
ordinul doi (±), fiind posibile urm ătoarele cazuri:
a) 022
<=dXdY
dXYd M – marginalul func ției descresc ător, funcția tinde spre maxim;
b) 022
>=dXdY
dXYd M – marginalul func ției crescător, funcția tinde spre minim ;
c) 022
==dXdY
dXYd M – marginalul func ției nul, funcția înregistreaz ă o inflexiune .
B. Elasticitatea E Y/X = 1
Acest caz corespunde egalit ății dintre valoarea marginal ă și valoarea
medie a func ției: Y YM=, ceea ce atest ă două situații:
a) Valoarea medie a func ției (Y) atinge o valoare extremă (maximă sau minim ă):
02 2=−⋅=⋅−⋅
=⎟
⎠⎞⎜
⎝⎛
=XYX Y
XYdXdXXdXdY
dXXYd
dXYd M,
ceea ce presupune: Y M · X = Y, respectiv: Y M = Y/X = Y
b) Egalitatea 1100100=−−=ΔΔ
IxIy
rXrY, respectiv: I Y = I X,
Analiză financiar ă aprofundat ă 245
care atestă echipropor ționalitatea celor dou ă variabile.
Egalitatea dintre valoarea medie și valoarea marginal ă a funcției Y = f(X)
confirmă faptul că analitic în acest moment valoarea medie atinghe un punct
extrem (maxim sau minim), iar geometric, curbele ce reprezinz ă grafic cele dou ă
valori (medie și marginal ă) se intersecteaz ă în punctul în care variabila
independent ă X are o valoare care minimizeaz ă valoarea medie a func ției.
C.
Elasticitatea E Y/X → ∞,
rXrYE XYΔΔ= / = 100100
−−
IxIy→ ∞,
ceea ce presupune constan ța variabilei X: (X 1 = X 0 ), respectiv: I X = 100,
Func ția Y = f (X) este infinit elastic ă în raport cu variabila X, o cre ștere
nesemnificativ ă a variabilei X are ca ef ect o majorare important ă a funcției Y.
De exemplu, verific ăm condițiile care asigur ă relațiile dintre un indicator
economic (Costurile de produc ție) și factorii de influen ță (volumul fizic al
producției și costul unitar):
Aplicația 5: Analiza rela ției dintre costuri și volumul produc ției: Ct = f(q)
Folosind datele din aplica ția 3, se determin ă relațiile dintre variabile în
două variante:
1) Varianta creșteri finite:
Costul mediu: Cm = Ct/q în cele dou ă perioade:
Cm0 = 210/4200 = 50 miilei/b;
Cm1 = 246,4/4400 = 56 mii lei/buc.
Costul marginal:
CM = ∆Ct/∆q = 36400/200 = 182 mii lei/buc.
Ritmul de varia ție:
RCt /q = ∆rCt/∆q = (117,33 – 100)/200 = 0,0866
Elasticitatea-punct :
ECt/q = ∆rCt/∆rq = (117,33 – 100)/(104,75 – 100) = 3,64;
Analiză financiar ă aprofundat ă 246
Elasticitatea-arc :
4330232007970
4200 44004200 440021042462104246
0 10 10 10 1
,,, ,,
/ ==
+−+−
=
+−+−
=
qqqqCt CtCt Ct
E q Ct .
2) Varianta creșteri infinitezimale :
Ajustarea statistic ă a datelor din tabelul 3 conduce la func ția:
Ct = f(q) = – 554000 + 182·q
Costul mediu : Cm = Ct/q = (-554000 + 182·q)/q, în cele dou ă perioade:
Cm 0 = 210000/4200 = 50 mii lei/buc;
Cm 1 = 246400/4400 = 56 mii lei/buc.
Costul marginal : CM = dCt/dq = d(-55400 + 182q)/dq = 182 mii lei/buc.
Ritmul de varia ție: RCt/q = (C M/Ct0)·100 = (182/210000) ·100 = 0,086 %/buc.
Elasticitatea-punct : ECt/q = c M/cm0 = 182/50 = 3,64.
În concluzie:
1. Costul mediu a crescut cu 6 mii lei/buc. de la 50 la 56 mii lei/buc.(20 %).
2. Costul marginal arat ă că o unitate (bucat ă) produsă în plus antreneaz ă cheltuieli
adiționale de 182 mii lei, ceea ce dep ășește costul mediu.
3. Ritmul de varia ție arată că majorarea produc ției cu o unitate (bucat ă) antreneaz ă
creșterea costurilor cu 0,086 %.
4. Elasticitatea arat ă că majorarea cu 1 procent a produc ției antreneaz ă creșterea
cu 3,64 procente a costului total fa ță de perioada 0, costul fiind relativ elastic în
raport cu produc ția.
5. Dacă pentru perioada urm ătoare se prevede o cre ștere a produc ției cu 10 % fa ță
de perioada curent ă, pe baza Coeficientului de levier (CL = ∆rCt/∆rq = 3,64), se
poate estima creșterea procentual ă a costurilor:
∆rCt = CL · ∆rq = 3,64 ·10 % = 36,4 %,
ceea ce permite estimarea m ărimii lor la valoarea de:
Ct 2 = (100 + 36,4) · Ct 1/100 = 1,364 · 246,4 = 336,09 mil. lei, cu o
creștere de 89,69 milioane lei (36,4 %) fa ță de perioada curent ă, ceea ce confirm ă
valoarea elasticit ății E Ct/q = 36,4/10 = 3,64, egal ă cu elasticitatea din perioada
precedent ă.
Analiză financiar ă aprofundat ă 247
ANEXA 2
Structura diagnosticului financiar
Capitolul 1: DIAGNOSTICUL PERFORMAN ȚELOR ȘI RISCURILOR
PE BAZA CONTULUI DE PROFIT ȘI PIERDERE
1.1. Analiza performan ței economico-financiare pe baza Cascadei Soldurilor
Intermediare de Gestiune.
1.1.1. Analiza Soldurilor Intermediare de Gestiune priv ind exploatarea.
1.1.2. Analiza Soldurilor Intermediare de Gestiune privind rezultatele.
1.2. Analiza cheltuielilor aferen te veniturilor, structura și eficiența lor.
1.3. Analiza rentabilit ății pe baza marjelor și a ratelor.
1.4. Analiza capacit ății de autofinan țare și a autofinan țării.
1.5. Analiza și evaluarea riscurilor pe baza pragului de rentabilitate.
Capitolul 2: DIAGNOSTICUL POZI ȚIEI ȘI SITUAȚIEI FINANCIARE
PE BAZA BILAN ȚULUI
2.1. Bilan țul și poziția financiar ă a întreprinderii.
2.2. Analiza echilibrelor financiare.
2.3. Analiza solvabilit ății și lichidității.
2.4. Analiza bilan țului prin metoda ratelor: de structur ă, de finan țare, de
rotație, de rentabilitate.
2.5. Analiza rela ției dintre rata rentabilit ății economice și rata rentabilit ății
financiare. Efectul de levier financiar.
2.6. Analiza și evaluarea riscului de faliment.
Capitolul 3: CONCLUZII FINALE
3.1. Punctele tari.
3.2. Punctele slabe.
Analiză financiar ă aprofundat ă 248
Bibliografie
1. Arcimeles C-H. (d'), Saulquin J.Y., Finance appliqueé – Analyse financière ,
2e édition, Vuibert, Paris, 1998.
2. Ballada S., Coille J. C. Outils et mécanismes de gestion financière , Ed.
Maxima, Paris, 1996.
3. Boulding K. E., Economic Analysis , Vol.I, New-York, 1966.
4. Bowlin O., Martin J., Scott D., Guide to Financial Analysis , Mc. Graw-Hill
Book Company, New-York, 1986.
5. Cohen E., Analyse financière , Ed. Economica, Paris, 1990.
6. Collasse B., Gestion financière de l'entreprise , Ed. P.U.F, Paris, 1991.
7. Depallens G., Jobard J. P., Gestion financière de l'entreprise , 10e édition, Ed.
Sirey, Paris, 1990.
8. Deprez M., Duvant M., Analyse financière , Techniplus, Paris, 1993.
9. Duțescu Adriana, Ghid pentru în țelegerea și aplicarea Standardelor
Internaționale de Contabilitate, Ed: CECCAR, Bucure ști, 2001.
10. Eglem J.Y., Philipps A., Raullet C., Analyse comptable et financière , Ed.
Dunod, Paris, 1986.
11. Erik de La Villeguérin, Dictionnaire fiduciaire financier , La Villeguérin
Editions, Paris, 1991.
12. Foster G., Financial Statement Analysis , Prentice-Hall, New- York, 1986.
13. Frois G. Abraham , Economie Politique , 2e éd., Ed Economica, Paris,1984.
14. Goffin R., Analyse microéconomique , Ed.Dalloz, Paris, 1993.
15. Granier R., Giran J.P ., Analyse économique , Ed. Economica, Paris, 1984.
16. Ișfănescu A., St ănescu C., B ăicuși A., Analiza economico-financiar ă, ed. II-a,
Ed. Economic ă, București, 1999.
17. Keiser Anne-Marie, Gestion financière , E.S.K.A., Paris, 1998.
18. Langlois G, Mollet M., Analyse comptable et financière , Editions Foucher,
Paris, 1992.
19. Lecaillon Jacques, Analyse microéconomique , Ed. Cujas, Paris, 1993.
Analiză financiar ă aprofundat ă 249
20. Levy A., Management financier , Ed. Economica, Paris, 1993.
21. Mailler J., Remilleret M., Analyse financière de l'entreprise , CLEF, Paris,
1986.
22. Mollet Michèle., Choisir et construire son tableau de financement , Editions
Foucher, Paris, 1992.
23. Pappas J L., Hirschey M., Managerial Economics , New-York, 1983.
24. Petrescu Silvia, Diagnostic economic financiar , Ed. Sedcom Libris, Ia și, 2004.
25. Peyrard Josette, Analyse financière . Vuibert gestion, Paris, 1993.
26. Pilverdier-Latreyte Josette, Finance d'entreprise , Ed. Economica, Paris, 1993.
27. Richard J., Analyse financière et audit des performances , La Villeguérin
Editions, Paris, 2e edition, 1993.
28. Samuelson P., Foundations of Economic Analysis , New-York, 1955.
29. Ternisien M., Comprendre l'entreprise par les flux , La Villeguérin Editions,
Paris, 1990.
30. Teulié J., Analyse financière de l'entreprise , Ed. Cujas, Paris, 1992.
31. Thibaut J. P., Le diagnostic d'entreprise , Ed. Dunod, Paris, 1990.
32. Vintilă Georgeta, Gestiunea financiar ă a întreprinderii , Ed. Didactic ă și
Pedagogic ă, București, 2000.
33. Yadolah Dodge, Mathématiques de base pour économistes , Editions EDES
CH-2000 Neuchâtel, 1987.
34. *** Ministerul Finan țelor, Sistemul contabil al agen ților economici , Ed.
Economic ă, București, 1994.
35. *** Ministerul Finan țelor Publice, Ghid practic de aplicare a Standardelor
Internaționale de Contabilitate , Ed. Economic ă, Bucuree ști, 2001.
36. *** Ordinul Ministerului Finan țelor Publice nr.94/ 2001 pentru aprobarea
Reglement ărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a CEE și cu
Standardele Interna ționale de Contabilitate.
37. *** Ordinul Ministerului Finan țelor Publice nr.306/2002 pentru aprobarea
Reglement ărilor contabile simplificate arm onizate cu directivele europene.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: CONCEPTE – METODE – STUDII DE CAZ STUDII APROFUNDATE, SPECIALIZAREA AUDIT ȘI MANAGEMENT CONTABIL IAȘI – 2005 Analiză financiar ă aprofundat ă 3… [616858] (ID: 616858)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.