Concepte Legate de Practica Bacsisului

Diverse

Concepte Legate de Practica Bacsisului

Byadmin ianuarie 1, 2024

LUCRARE DE LICENȚĂ

Introducere

Există in lumea asta o multitudine de persoane care merg la restaurant. De câte ori ați fost la restaurant și nu ați lăsat bacșiș chelnerului? Probabil unii de multe ori, iar alții de puține ori. Aceasta practică a bacșisului voi încerca să o abordez în această lucrare. Considerand ca fiind o interacțiune voi lua în calcul mai multe perspective dar două dintre ele fiind mai importante și anume cea a angajatului și cea a clientului.

Și eu am fost în cateva restaurante și la randul meu am lăsat la final un mic bacșiș. Un prieten de al meu care a fost plecat in Suedia mi-a povestit ce i s-a întâmplat într-un resturant suedez. La sfârșitul mesei a văzut ca bacșișul era inclus în nota de plată și a rămas cam surprins .După micile sale calcule a constatat că reprezenta cam 8 % din nota de plată. Pe lânga asta s-a mai dus odata la restaurantul respectiv dar spre sfârșitul programului restaurantului, iar după ce a consumat, la final a observat că bacșișul era acum cam 13 %. Nu a înțeles cum de era o fluctuație între aceste procente și totodata nici politica restaurantului în ceea ce privește bacșișul. După ce mi-a povestit această întamplare am rămas impresionat și mi s-a părut foarte interesantă practica despre bacșiș.

Mi-am ales tema aceasta în primul rând pentru că în zilele noastre se vorbește din ce în ce mai mult de acordarea de bacșiș în vaste domenii, bacșișul putând lua diferite conotații sau semnificații. Mi se pare foarte interesant modul în care se petrece acest fenomen cu precădere in structuri turistice. Bacșișul fiind strans legat de nota de plată pe care trebuie să o achiți atunci când beneficiezi de anumite servicii, mi s-a părut interesant să aprofundez modul de desfășurarea oferirii de bacșiș, adica și cum face cel care dă iar în acelasi timp și cel care primește. De aici vreau sa-mi dau seama dacă clienții sunt mulțumiți îndeajuns de serviciile care le sunt oferite și dacă da în ce mod sau daca li se pare o normalitate de a lasa o mică atenție.În același timp în turism bacșișul reprezintă o sursă destul de importantă pentru barmani, ospătari, chelneri și avand în vedere ca aș dori să lucrez in domeniul turismului este cu atât mai imoprtant pentru mine sa aflu mai multe secrete despre această temă. Bacșisul se întâmplă în toată lumea mai mult sau mai putin și este interesant de văzut în ce măsură se acordă, cât se acordă și mai mult decât atât dacă se acordă pentru că in viitorul apropiat se dorește să fie trecut pe bonul fiscal. Acest tip de venit câteodată este meritat, iar alteori nu și chiar pe bună dreptate. El indică și cât de drăguț este personalul din anumite unitati turistice în special. Însă sunt persoane care vin in contradicție cu această afirmație si nu sunt de acord spunând că acești oameni doar își fac treaba si nu merită ceva in plus pentru serviciile oferite, ei fiind deja plătiți deoarece asta le este meseria.

Alt motiv pentru care am ales tema “Practica bacșișului între cutumă, dilemă etică și folos necuvenit” a fost să pot să observ cum în unele țări cu diferite culturi eticheta bacșișului poate fi un lucru foarte important al vieții sociale și dacă este defapt o dovadă de bună creștere în anumite zone iar în altele considerată o insultă. Fiind student, consider că bacșisul constituie principala sursă de venit pentru mii de studenți care își petrec timpul liber lucrînd part-time, pe salariul minim, în diferite restaurante,de la fast food la bistrouri de lux sau bucătării specializate. Este interesant și faptul că uneori bacșișul arată calitatea serviciilor prestate iar, alteori, doar aprecierea aspectului fizic al celui sau celei care prestează acele servicii sau dimpotrivă în alte țări poate fi văzut drept o insultă la adresa persoanelor care provin din medii defavorizate.

Și nu în ultimul rând cred că această temă poate arăta mai în detaliu comportamentul consumatorilor, clienților în special în momentul în care trebuie să fie achitată nota de plată dar și pe parcurs atunci cînd este luată comanda. Dar să nu uit în același timp și de comportamentul personalului, a chelnerilor, barmanilor, ospatarilor, etc, care este reflectat la fel de bine ca cel al clienților.

În principiu această temă vrea să arate dacă practica bacșișului este întradevăr o problemă sau un folos care nu se cuvine sau nu în ultimul rând o asa zisă cutumă, atât din privința clienților cât si a personalului existent, adică dacă reprezintă o normalitate sau dacă nu este necesar acest fenomen care are loc.

Capitolul 1 Concepte legate de practica bacșișului

Dictionarul explicativ al limbii române definește bacșișul ca pe o suma de bani dată peste plata cuvenită, pentru un serviciu personal pentru a câștiga bunăvoința sau protecția cuiva. Teoria este cat se poate de simpla, însa, în practică, lucrurile sunt devin cu adevarat complicate. Este obligatoriu sa lasăm bacșiș sau gestul este opțional în funcție de serviciul care este prestat?

În ziua de azi este binecunoscut aspectul cum că un om bine crescut este în primul rand un om cinstit, căruia nu-i place niciodată sa rămână dator. El ar fi obligat, prin statutul său să dea anumite sume de bani celor ce au salarii modeste sau unora care chiar nu sunt plătiți deloc, în schimbul unor servicii mărunte.

În Romania cuvântul bacșiș care este de origine turcească, a intrat in uz cu sensul lui peoirativ adică o sumă de bani care este oferită unei anumite persoane pentru obținerea de avantaje care nu se cuvin. La fel și cuvântul ciubuc. La origine, însă, aceste vorbe nu aveau înțeles peiorativ. În Ciocoii vechi și noi, Nicolae Filimon, descriind viața de la curțile bogaților boieri fanarioți, vorbește despre îndeletnicirea lui Dinu Păturică: atunci când boierul avea oaspeți, acesta aducea dulcețuri și curăța ciubucele, capetele narghilelelor ce se terminau într-un muștiuc. La plecare musafirii lăsau o sumă mică de bani (ciubuc) slugii, care se numea, din cauza îndeletnicirii sale, ciubucciu.

În niciun caz nu se vor da bani pentru a obține niște avantaje. Atunci ar fi vorba de mită, iar drumul pană la corupție si la dereglarea bunului mers al societații ar fi deschis. Un om educat va ști cui trebuie și cui nu trebuie sa dea bacșișuri. Tot el va ști că nu ar avea voie sa primească nimic în plus pentru serviciile oferite, atunci când ele îi sunt plătite cu un salariu. Fiecare țară are obiceiurile ei, pe care este bine să le cunoaștem în momentul când facem o călătorie.

În Europa se tot aude că se fac din ce in ce mai multe proteste împotriva bacșișului. Se recomandă soluția serviciilor incluse. La hoteluri, restaurante, în turism se precizează de cele mai multe ori că în nota de plată sunt trecute toate datoriile clientului. Se întelege că este vorba de un acord între salariații și patronul firmei respective. O soluție ar fi sau ar putea fi o obligație din partea noastră să întrebăm în țările in care există acest obicei dacă serviciul este inclus sau nu. Dar și în aceste cazuri s-ar recomanda să se lase chelnerului, ospătarului Mărunțișul rămas după achitarea consumației.

De altfel, personalul din domeniile amintite preferă să primească acesti bani direct de la client. Sunt bani cinstiți, obținuți prin efectuarea unor munci nu întotdeauna ușsoare și nu semnifică o așa zisă pomană din partea noastră. A nu-i da înseamnă a-l lipsi pe cel care te servește de salariul cuvenit. În România în moderstele faze de privatizare prin care se trece au apărut cei care se pot numi particulari. Patronul are însă niște salariați. Este bine sa fie întrebat dacă serviciile chelnerului se află pe nota de plată pentru a nu apărea anumite polemici.

O chestiune importantă este aceea de a ști cît trebuie să se dea. Aceste sume nu trebuie să fie foarte mari, dar nici foarte mici. A da bacșișuri din astea enorme nu arată întotdeauna o dovadă de generozitate cum s-ar crede la început, ci mai degrabă un semn de proastă creștere. Poate semnifica un gest care ar duce la niște comentarii ironice care nu-și au rostul și chiar din partea celor care primesc banii și poți să-ți dai seama ca acea persoana este bogat sau parvenit. Spre exemplu la coafor se întâmplă ca mulți dintre tineri să arunce cu bani.

Pe de altă parte, a nu da bacșis deloc atunci cand e strict necesar, consolându-te că cel care ți a facut serviciul are mai mulți bani ca tine sau că nu o să-l mai vezi niciodată este o dovadă de proastă creștere.

1.1 O abordare istorică a bacșișului

În ceea ce privește practica bacșișului au existat și există foarte multe abordări.O abordare istorică incearcă sa afle începuturile acestei practici. O primă formă era întâlnită in Evul mediu când Lorzii aruncau o mână de monede cerșetorilor pentru a le asigura o călătorie în siguranță. Pornind de la cuvântul tip din engleză, de asemenea se poate invoca o relație cu “stips” din limba latină care înseamnă dar, cuvîntul danez”tippen” carese referă la arunca o monedă pe masă pentru a atrage atenția celui care te servește. Deasemenea la fancezi se folosea termenul „porboire” iar la germani, „trinkgeld” sau chiar in China „cumshaw” care însemna „bani de ceai”. Pe lângă aceasta rămâne în picioare și povestea acronimului „tip” care vine de la „insure promtitude” inscripție care era întâlnită pe casetele de colecție de cafea din Anglia. Mai târziu domnii dădeau măruntiș în fișicuri de hârtie cu aceeași inscripție T.I.P o dată cu plasarea comenzii in vestitele pub-uri englezești. Chiar și în Grecia denumirea pentru bacșiș era „filodorima” ceea ce înseamnă: „să dai darul pentru un prieten”.

1.2 O abordare economică a bacșișului

Un alt tip de abordare este cea funcțională pe care au construit-o economiștii Jacob și Paeg. Natura specializată și intangibilă a unor servicii duce la costuri mari pentru ca o firma sa poată să evalueze eforturile și capacitățile angajaților, în tim ce clienții sunt cei care pot aprecia mai corect aceste eforturi.Practic bacșișul devine o formă de stimulare pentru ca angajații să facă o treabă bună. Mai aproape de un model economic este acea interacține repetată între clientul care alege cît să dea bacșiș și chelnerul care alege cât efort să depună. Recompensa marginală pentru efort trebuie să fie pozitivă pentru chelner pentru a asigura mai mult decât nivelul minim de efort.

Un alt model economic include utilitatea scăzută suferită de clienții care se opun normei de a da bacșiș și luarea în considerare a ideii de a da bacșiș pentru un serviciu viitor. Modelul arată că dacă serviciul oferit în viitor este motivul pentru bacșiș, sensibilitatea bacșișurilor acordate pentru calitatea serviciului crește o dată cu numărul de vizite la restaurant

1.3 Cui i se acordă bacșiș și cât dăm?

În mod normal chelnerii, șoferii de taxi, coafezele, frizerii au dreptul la 5-20 % din valoarea notei de plată. Suma se apreciază în funcție de categoria restaurantului. Pornind de la cele mai modeste până la cele de lux. La restaurantele mai modeste suma acordată va fi de 5 % iar la cele de lux în jur de 10 %, iar cel care este ajutorul chelnerului va primi și acesta un sfert din cat se lasă chelnerului. Spre exemplu dacă într-u restaurant de lux nota de plată este de un milion de lei, se lasă chelnerului 100 000 și ajutorului său 25 000. „Pe deoparte această practică informală care este nereglementată prin lege, reprezintă o sursă foarte importantă de venit pentru prestatori de servicii precum ospătari, frizeri, cosmeticieni, menajere, cei care aduc pizza la ușă sau taximetriștii, ceea ce transformă bacșișul într-un act economic cu greutate”.Așa că acest act voluntar poate deveni ca o practucă cu titlu de obligație, mai ales pentru consumatorii care se tem să nu fie serviți inadecvat la o viitoare întâlnire cu prestatorii de servicii.

Se mai lasă și la aprecierea clienților sumele date garderobierelor, plasatoarelor, băieților care fac diferite comisioane, șoferilor de autocar, ghizilor din turism, precum și personalului de serviciu dintr-o casă în care o persoană este invitată. În același timp este bine de lăsat ceva portarilor, în special celor de noapte, cameristelor, unor mecanici auto, sau chiar recepționerilor de hotel, chiar dacă serviciul este inclus în nota de plată. Spre exemplu în cazul unor recepționeri care spun că se poate obține o cameră mai bună doar în schimbul unui bacșiș, se poate apela direct la managerul general al hotelului.Acestuia nu i se va acorda nimic in plus deoarece aici se vorbește de demnitate, care pentru orice om semnifică ceva foarte prețios și sa nu pară ca o jignire prin gestul negândit care s-a făcut.

În regimul comunist bacșișul a fost interzis prin lege pentru că legile comuniste aveau în vedere doar un singur mod de retribuție și anume salariul primit de la stat. Dar așa cum știe aproape toată lumea , această lege nu se respectă și exista o lege nescrisă privind regulile și categoriile celor îndreptățiți să primească anumite sume din partea clienților.

În toate țările din lume, este strict interzis să ofere bani funcționarilor publici, aceste sume fiind considerate mită. Atât cel care dă cât și cel care primește intră sub incidența legii. Pe de altă parte a-ți arăta recunoștința față de medicul care ți-a salvat viața, oferindu-i din toată inima , un dar și un buchet de flori, este un gest de politețe elementară. Îl vei face chiar dacă medicul este particular și prețul pe care l-ai plătit este substanțial. De pildă, în Germania bolnavii cărora le-a trecut boala, de regulă aduc flori sau dulciuri asistențlilor care i-au îngrijit. Dar dacă salariaților rescpectivi le-ar trece prin gând să ducă aceste daruri acasă, cu siguranță ar rămane fară serviciu. Despre bani nici nu poate fi vorba, pentru ca fiecare cetațean care provine dintr-o țară civilizată este asigurat pentru cazurile de îmbolnăvire. Acest gest este facut doar ca un semn de bună creștere.

Există situații în care suntem nevoiți să platim sau să oferim bacșiș pentru servicii care ni se cuvin de drept, aceasta fiind o situație destul de delicată. Un exemplu foarte cunoscut poate fi plicul cu bani dat medicilor care lucrează la spitalele de stat, medici prost plătiți dar pasibili de pedeapsă pentru asemenea întâmplări. Acest fenomen este defapt moștenit încă din comunism, care nu va putea fi eradicată numai prin legi, deoarece este legată de sănatatea morală a societații. Se știe că tot principiile sănătoase de viață și buna creștere ale fiecăruia vor rezolva până la urmă lucrurile.

“ Bacșișul – frumos cuvânt. Ar fi bine mai intâi să pornim de la o definiție minimală ca să știm despre ce vorbim. Ce este un bacșiș, întâi de toate ,un act economic ce îndeplinește o funcție economică care în timp a devenit și cod cultural”

Spre exemplu eu sunt interesat de cum se manifestă sărăcia mai mult de cum iși are formele sarăcia și mi se pare destul de interesante zonele periferice sau marginale decât cele centrale și mecanismele oficiale ale politicului social. Cred că bacșișurile au luat anumite forme economice destul de concrete și realiste instaurat de capitalismul de tip financiar,de aici reiese că poate fi considerat “un adevăr economic”.

Despre bacșiș se poate spune că are în spate o istorie destul de veche , nu a inventat-o nimeni, ci din contră există din moși-strămoși și este privit ca un procedeu economic. Se realizează într-un mod voluntar de către două părți. Este ca o convenție, dar într-o soceitate în care bacșișul a devenit precum un cod atât social cât și cultural este dificil să nu poți lua parte la un așa fenomen. Aproximativ mai toată lumea acceptă sau a acceptat acest lucru cum că bacșișul este ca o convenție voluntară, iar dacă nu se respectă, adică să nu se ofere bacșiș, poți fi privit într-un mod nu tocmai agreabil și este un gest care duce la diferite discuții. În România problema bacșișului are legătură cu sfera lui de influență. El devenind astfel un fel de bacșiș mai generalizat.

Este important sa cunoaștem rostul bacșișului pentru ca să putem menține funcția sa care este de drept și sensul său principal. Nu putem plăti bacșis pentru anumite servicii care ni se oferă. Spre exemplu atunci cand cineva cumpară un utilaj nu este necesar sa plătim in plus , sau atunci cand se achiziționează un autoturism, sau când se plătește o factură. Apoi se intră în alte zone ale economiei și bacșișul va avea alt rol. Un alt aspect important este faptul că întotdeauna vor exista și alternative și oamenii vor apela mereu la alte tehnici și modalitați, să scape de diferite probleme.

Există și motivatii diverse care stau in spatele bacșișului. Acesta poate fi motivat fie din dorința consumatorului de a fi servit cum trebuie la o viitoare intâlnire cu cel ce prestează servicii, fie din dorința de a câștiga un fel de aprobare socială, adică de a-i recompensa pe cei ce oferă aceste servicii într-un mod echitabil pentru munca prestată. Există și persoane care nu sunt de acord să dea in plus pentru serviciile prestate și protesteaza, spunând că : „ Angajatul acesta nu are salariu? De ce eu, client să îi plătesc lui salariul ,îmi face un serviciu, dar mi-l face pe bani”. Bacșișul consfințește și reproduce o formă de exploatare și degradare a muncitorului din categoria serviciilor unde se dă bacșiș. Asta pentru că patronii se bazează pe bacșiș ca pe o coplată și își permit să-i plătească prost pe angajați.

În filmul Reservoir Dogs, regizat de Quentin Tarantino este văzută o peliculă de vreo cinci minute în care o bandă de jefuitori numită Bref ia prânzul într-un restaurant și, vine momentul acela inevitabil în care trebuie să se facă cheta pentru bacșiș, unde fiecare mesean trebuie să contribuie cu câte un dolar . Domnul Roz, jucat de Steve Buscemi își asuma rolul de a fi contra și refuză să doneze dolarul de care era vorba. El spune: „Nu cred în bacșiș” și argumentează că bacșișul se dă că așa zice societatea, nu pentru că chelnerul a făcut vreun efort special, ba că nu-i treaba lui să facă acte de caritate și tot așa. În ciuda acestei teorii argumentate, în finalul scenei, Domnul Roz pune dolarul pe masă, la presiunea prietenilor acestuia.

Când se vorbește despre bacșiș e ca și cum se discută despre religie sau biserică, Oricât de necredincios ar fi cineva sau de ateu în momentul când se intră intr-o biserica tot faci semnul crucii pentru că mulți consideră că „așa se face” sau așa se obișnuiește. Omul nu mai gandește, pornește de la început cu ideea asta și nu mai găsește alte explicații raționale. Alte persoane spun că „Nu-mi place , dar o fac, că trebuie”. Bacșișul este defapt un act voluntar, dar odată cu semnificația asta apare la unele persoane sentimentul de obligativitate. Atunci când cineva caută un anumit produs la un preț mai ieftin, de exemplu o bere, se poate ca bacșișul să facă persoana respectivă să ălătească cât in localurile de lux și în momentul acela nu se realizează nici o afacere.

Omniprezența bacșișului pot spune că îi afectează ăn mod direct pe cei ce primesc bacșiș, pe taximetriști, pe chelneri, pe frizeri, deoarece ei fiind plătiți de cele mai multe ori cu salariul minim pe economie, ei își măresc veniturile cu acești bani proveniți din bacșis. Acești angajați depind o dată de angajatorii care le ofera o slujbă, chiar dacă salariul este infim, dar în același timp ei depind într-o bună măsură și de bunăvoița clientului. Tocmai din acest motiv patronii își permit cu lejeritate să-și plătească prost proprii angajați, un avantaj pentru că există această instituție a bacșișului.

Un venit care este provenit din partea clienților nu are aceleași drepturi ca un salariu.În primul rând angajatul este lipsit de asigurările sociale ce decurg din salariul normat legal, la fel cum și plata pe drepuri de autor nu este în favoarea angajatului. Cu alte cuvinte clienții plătesc colectiv salariul unor chelneri sau ospatari, frizeri, de exemplu, obligație care in mod normal i se cuvine angajatorului care câștigă profit din munca prestată de angajatul acestuia. Și de aici răspunsul la întrebarea „Cine caștigă de pe urma bacșișului?” este cât se poate de clar: angajatorii cât și angajatii. Ambele părți caștigă, numai că cei din urmă au parte de câștiguri minimale.

Fiind un act voluntar și postfactum se plătește după realizarea serviciului, deci cuantumul nu infuențează calitatea. Bacșișul pune la îndoială destul de serios teoria lui „homo economicus”, că omul este mânat mereu de propriul interes. Această practică informală a devenit insă în timp un mecanism de piață.

2. Întrebări de cercetare

Bacșișul poate fi privit din mai multe perspective. O perspectivă bazată pe interacțiune care pune accentul pe o relație de schimb între angajat și client și pe anumite variabile care influențează această relație și in același timp și echilibrul ei. O altă perspectivă este una care se bazează pe reguli. Aceasta poate ajuta la înțelegerea faptului cum reacționează persoanele atunci când încalcă aceste reguli sau atunci cînd are loc schimbarea acesteia. Istoricii au încercat să arate originea practicii bacșisului fiind văzută ca un dar sau recompensă oferită cuiva, în timp ce unii dintre economiști au evidentiat anumite modele economice.

Perspectiva chelnerului, a ospătarului, a frizerului ajută la privirea problemei din interior și nu are legătură cu niște reguli sociale ale bacșișului, în timp ce perspectiva clientului pune față în față ideea de valoare normativă a bacșișului alături de ideea de echilibru sau egalitate în privința serviciului prestat. Unele întrebări de cercetare pot fi: Cum se manifestă oferirea bacșisului în rândul clienților? Dar din partea angajaților? Care sunt cele mai bune modalitați de obținere a bacșișului? Cine lasă bacșiș? Cine nu lasa? În ce situașii se realizează acest fapt?

2.1Bacșișul ca dar

Tipsul poate arăta ca și o recompensă, de exemplu pentru pentru persoanele singure care fac conversatie și simt nevoia să recompenseze faptul că sunt ascultați. Desigur rolurile se pot și inversa, iar faptul ca un client ascultă problemele unui chelner să fie ca o formă de recompensă. „Piața liberă este despre schimbul impersonal, din moment ce există bunuri de vânzare și bani să le cumpărăm se poate face o înțelegere independent de ce simte unul pentru celalalt. Dar când vine vorba de bacșiș, cine suntem și ce simțim capătă importanșă, pentru că tipsul este un dar și dăm daruri mai frumoase celor care ne plac decât celor care nu ne plac”.

În cazul bacșișului văzut ca dar ,semnifică asigurarea unei acțiuni viitoare, adică un fel de investiție. Chiar dacă un client nu dorește să ofere bacșiș el știe ca dacă următoarea dată cand va vizita respectivul local poate nu va mai fi tratat exact la fel. Darurile pot lua o formă mai veche de a pune la puct rolurile sociale, bogăția și statusul social sau pot fi considerate ca niște semnale economice caresunt analizate din perspectiva teoriei jocurilor, fiind interpretate ca investiții, fiecare incearcă să obțină informații despre investițiile celorlalți.

2.2 Practica bacșișului este particulară

Multe lucruri diferă de la țară la țară, pornind de la comportament, religie cultură, până la modul de abordare a unor probleme existențiale. Practica bacșișului nu face nici ea excepție de la regulă. O persoană în momentul când se află într-o călatorie, excursie, adeseori întreabă despre cutuma referitoare la bacșiș din zona respectivă. De aceea s-au făcut o multitudine de ghiduri despre cum se procedează atunci când se oferă bacșiș și modul în care se respectă anumite reguli referitoare la acesta. Dacă te pregătești să pleci la drum este destul de necesar sa ai un mic bagaj de cunoștințe pentru că există posibilitatea de a da peste niște neînțelegeri.

În Franța nu se lasă,bacșiș decât dacă servirea a fost de-a dreptul minunată,sau dacă pe nota de plată este înscripționat „service compris”, deasemenea nu se oferă bacșiș, sau nu trebuie acordat neapărat.

În Italia bacșișul suferă variații în funcție de regiunile acesteia. Spre exemplu, în orașele mai mari bacșișul este trecut pe nota de plată într-un procentaj de 10-15 %, dar și in acest caz se mai oferă 5-10 % direct ospătarului sau chelnerului dacă modul de servire a fost de excepție. Există și orașe mai micuțte , unde bacșișul este aproape insuficient sau chiar nu se oferă absolut de loc. La fel și în cazul hotelurilor din Italia , pe nota de plată este trecută o plus valoare, dar angajatții respectivi nu refuză micile atenții, cameristele, hamalul, room sercive-ul.

În Marea Britanie există un fel de consens astfel încât dacă pe o notă de plată nu este inclus bacșișul acesta se va acorda. În restaurante bacșișul se impune și reprezintă cam 10-15 % din notă. În cluburi și discoteci nu se oferă bacșis.

În Canada nu se lasă niciodată monede ca bacșiș, întotdeauna hârtii într-o proporție de 10, sau chiar 20 %.

În Argentina procentajul mediu al bacșișului este de 10 %, și este foarte important ca orice persoană care călatorește în Argentina sa aibă niște rest, pentru că o cutumă locală spune că restul nu există.

În Egipt și Israel pe langă bacșișul dat pentru serviciile oferite, care se află pe nota de plată și este de 10-15 %, mai trebuie oferit incă un 10% din prețul inițial.

În SUA, bacșișul este reflectat ca o insultă dacă nu este oferit, pentru că orice ospătar sau chelner primește din partea clienților 15% din valoarea consumată. Atunci când cineva pleacă dintr-un local din SUA este recomandat să se ofere un surplus de valoare. Aceasta este văzută ca și o regulă.

În Japonia și China nu este acceptată această practică a bacșișului .Cetațenii acestor țări nu obișnuiesc să ofere bacșiș în schimbul unor servicii. Pentru ei nu reprezintă decât o simplă formalitate care se desfășoară în cadrul serviciilor.

La fel ca în China și Japonia și în Noua Zeelandă practica bacșișului nu prea exista, dar acest fapt s-a întâmplat până de curând, deoarece turiștii și-au pus amprenta tot mai mult și au încercat să schimbe aceste regulă ce privește bacșișul. Bacșișul în Noua Zeelandă nu reprezintă o barieră, fapt pentru care bacșișul nu a avut o evoluție în această țară spre deosebire de altele. „ În momentul în care veneau străinii din Europa, ei au încercat să lase în urmă un sistem de clase mai rigid și în acest fel nu a fost inițiată o clasă pentru cei care servesc”. În perioada de dinainte de 1991 salariile în Noua Zeelandă erau foarte bine structurate, munca era foarte bine organizată, condițiile de muncă excepționale, iar salariile muncitorilor din cadrul serviciilor cam în egală măsură cu a altor angajați. Astfel bacșișul nu era încurajat deloc, chiar în zona aeroporturilor erau indicatoare care arătau clar că în Noua Zeelandă practica bacșișului nu este acceptată și nu este văzută ca o obișnință în rândul cetățenilor. Unor ospătari și chelneri din această zonă li se pare că bacșișul este ca și o mită pentru orice serviciu acordat. În același timp bacșișul poate crea o neplăcere pentru cei ce lucrează în cadrul unei echipe, deoarece este încurajată munca individuală. Va exista întotdeauna o competiție între colegii de muncă, iar în momentul în care trebuie să se facă împărțeala bacșișului unul sau celălalt poate minți în privința sumei și nu se ajunge la niciun consens. Mai mult decât atât vor apărea frustrări care nu ar trebui să se regasească. În Statele Unite ala Americii, spre exemplu hotelurile care sunt all-inclusive le cere clienților să nu mai acorde bacșiș încercând să adopte o mini-politica de contra bacșișului. Pe când în Noua Zeelandă se întâmplă tocmai contrariul. Ei încearcă să adopte această politică contra bacșiș, existând anumite constrângeri din această privință.

În trecut bacșișul era privit în țările din comunism ca fiind în afara legilor țării datorită unor diferențe de poziții pe care le producea. S-au propus niște idei spunând că darea de bacșiș mărește aceste diferențe de putere dintre clienți și cei care servesc, totodată acordarea de bacșiș duce la diminuarea recunoașterii promisiunii față de organizație și la scăderea relațiilor dintre clienți și cei care îi servesc pe aceștia.

2.3 Argumente pro bacșiș

Bacșișul este privit ca un act care este făcut din proprie inițiativă, argumentele de a da bacșiș duc de la doleanța de a profita și in viitorul apropiat de servicii la fel de bune din partea celor care servesc până la o nevoie de apartenență sau de a onora intr-o buna măsură munca prestată de către servanți precum și o necesitate de confirmare a puterii. În general clienții sunt mai lăsatori în ceea ce privește un bacșiș mai mare atunci când aceștia consideră că serviviile sunt în conformitate cu așteptarile lor sau mai presus decât acestea.

Justificarea acestei afirmații este argumentată printr-o idee de egalitate, în care persoanele încearcă să-i trateze intr-o egală măsură și implică cheltuieli pentru aceștia. O relație este echitabilă pentru toți participanții.

Există o legătură pozitivă și sugestivă între estimația serviciului oferit și cât de mare este bacșișul. Acest serviciu poate fi evaluat prin mai multe calități și trăsături ale unui ospătar sau chelner, cum ar fi: modul cum arată, cât se serviabil este, cunoștințele sale în materie de restaurant, atenția acordată, rapiditatea în timpul servirii, etc. Ultimile două caracteristici au drept rezultat o semnificație mai puternică în rândul clienților. O altă trăsătură poate fi frecvența consumatorilor care deasemenea se află într-o strânsă legătură cu valoarea bacșișului. În cele din urmă bacșișul acordat de către consumatorii devotați nu afectează cu nimic calitatea serviciilor spre deosebire de bacșișul care este dat întâmplător sau ocazional.

Cantitatea bacșișului are o influență pozitivă asupra mărimii bacșișului. Dacă acesta este văzut ca un procentaj, influența poate deveni una negativă. Astfel, surplusul care trebuie acordat pentru servicii este văzut ca fiind mai mare cu cât nota de plată este mai mare. Din această cauză se întâmplă în așa fel încât să se ofere bacșișuri mult mai mici. În al doilea rând un client oferă bacșiș și în funcție de ce rest primește din partea chelnerului. După ce vede restul primit, apoi se va decide dacă va da sau dacă va rotunji bacșișul în jurul acelei sumei. Iar dacă restul din moment ce nu se diferențiază atât de mult, suma pentru bacșiș va fi mai redusă chiar dacă nota de plată este substanțală.

Se întâmplă ca atunci cand există un grup mai mare de clienți, mărimea bacșișului să aibe fluctuații, deoarece mai multe persoane din cadrul grupului să fie influențați de hotărârile celorlalți indivizi din grup. Adică unor doresc să dea mai mult, alții mai puțin iar alții deloc, aici intervenind și o presiune socială și în același timp și o problemă de statut social. Se poate ca bacșișul sa fie unul nesemnificativ pentru că fiecare din grup să-și lase „responsabilitatea” în mâinile celorlalți considerând că vor fi alții care vor lăsa mai mult.

Este cunoscut faptul că bacșișul este mai mare din partea unor clienți care vin singuri decât cei care se află într-un grup scoțând în evidență nu tocmai o relație pozitivă. Contrariul fiind doar la grupurile mai mari de cinci sau șase indivizi.

Din punct de vedere cantitativ această temă are anumite avantaje dar unele amănunte despre legătura dintre clienți și chelneri, ospătari ar putea lipsi.

2.4 Legăturile și relațile dintre consumatori și personalul care oferă servivii

Au fost realizate diferite studii și experimente despre cum procedează unii chelneri pentru a obține mai multe avantaje din partea clienților, adică bacșișuri mai mari. Cei care stăteau mai aproape de clienți la masă și se aplecau înspre ei, aveau un câștig de cauză mai mare spre deosebire de cei care erau într-o poziție dreaptă.

Alt experiment a fost făcut într-un restaurant, unde trei chelnerițe luau contactul cu clienții ăn diferite moduri, fie îi atingeau pe mână sau pe umăr în momentul în care îi era adus restul la masă. Atitudinile consumatorilor erau estimate prin diferite sondaje la ieșire, dar și în funcție de cantitatea bacșișului. Nu au existat diferențe majore în ceea ce privește bacșișul între modurile de atingeri și nu a contat nici dacă persoanele erau de genul feminin sau masculin. Dar în ambele împrejurări suma lăsată a fost mult mai mare decât în cazul acelora care nu au fost atinși în niciun mod posibil. Efecte pozitive au avut și imprimarea unor desene pe nota de plată, cum ar fi desenarea unui soare și scrierea mulțumirilor pe notă, mai precis a cuvântului „mulțumesc”.

Din revista Work and Occupations am aflat că: „o adevărată chelneriță cu un simț matern puternic, care găsește satisfacție reală în a face să te simți mai bine și mai confortabil decât atunci când ai intrat într-un local. Îi pasă întradevăr. Bacșișul devine ca o instituție printre cei care oferă servicii și printre clienți și evidențiază poziția consumatorului. Dar oricum, angajații care prestează servivcii țin piept unei astfel de subordonări prin diferite moduri și tehnici de management al impresiei”.

Aici intervine și conceptul de muncă emoțională care scoate în evidență aspecte pozitive și negative în mai multe feluri de ocupații. Persoanele care lucrează in sfera serviciilor se întâlnesc cu niște reguli ale expunerii personale, care îi dă voie angajatului să se deosebească din punct de vedere al cunoașterii și să păstreze obiectivitatea și starea de echilibru. Indivizii care sunt angajați in sfera serviciilor sunt influențați de factori pozitivi și negativi, prin simplul fapt că iau contact cu oamenii. Ca exemplu, aceștia au avut capacitatea de deprindere în a gestiona mult mai bine legăturile și relațiile interpersonale. Reușesc să-i ințeleagă mult mai ușor. Ca un aspect negativ, aceștia căpătând o stare de oboseală după programul de lucru, iși doresc să aibă niște momente de singurătate pentru a se putea odihni.

S-au făcut o multitudine de studii privind tacticile de mărime a bacșișului.Un studiu cuprinde implicarea managerilor în a se feri deplecarea personalului existent în acea structură organizațională. Sunt prezentate câteva metode experimentale de mărire a bacșișului. Pentru evidențierea rezultatelor voi prezenta tabelul de mai jos. Au fost alese doar unele dintre metodele mai importante. Spre exemplu repetarea comenzii este de un mare efect în ceea ce privește sensibilizarea clienților. Faptul ca se folosește întotdeauna zâmbetul pe chipul chelnerilor și alte metode care nu sunt nici ele de evitat. De aceea, obținerea de bacșișuri mari îi opresc pe angajați să plece de la locurile de muncă și este în folosul managerilor să le acorde frâu liber în a dezvolta aceste metode și tehnici și deasemenea să-i ajute în acest sens pentru a nu pierde din angajați. Această pierdere de personal a fost socotită la aproximativ 1000$ pentru fiecare om din personal care nu mai dorește să aibă contact cu locul de muncă actual.

Tabel nr.1- Rezultate ale unor studii experimentale despre creșterea mărimii bacșișului

S-au încercat să se găsească explicații și argumente în ceea ce privește diferențele practicii bacșișului din diferite țări. De exemplu în Grecia, Argentina, SUA se oferă bacșiș aproape pentru toate categoriile de servicii sau cel puțin pentru un număr foarte mare, spre deosebire de Japonia sau Suedia unde bacșișul este dat în proporții mici și pentru puține servicii. Unele dintre aceste motive au fost: calitatea serviciilor oferite, dispoziția personalului de a fi serviabil, amabilitatea, cât de cantitativă este nota de plată, cât de des este frecventat localul, aspecte ce țin de atractivitatea din cadrul localului respectiv. Aceste explicații au toate o parte pozitivă în ceea ce privește mărimea bacșișului.

Unii dintre clienți pot aprecia o masă, însă pot fi nemulțumiți de serviciile oferite și no vor lăsa bacșiș.Pe de altă parte vor exista consumatori care, chiar dacă masa nu a fost suficient de atractivă, de bună pot da un mic surplus. Chelnerul sau alți indivizi din sfera asta a serviciilor nu poate fi considerat un oarecare angajat al managerului, al patronului ci dimpotrivă se poate și el numi un mic antreprenor.

Sunt niște reguli culturale care punctează într-o mare măsură această practică de a da bacșiș, dar totuși nu se poate argumenta din ce cauză ea există. Astfel anumite modele teoretice scoate la iveală presupunerea legată de un interes personal pentru a motiva aceasta conduită de a da bacșiș. Clientul are două posibilitați: prima de a da bacșiș și a doua de a nu da bacșiș. Este clar și complex in același timp. Hotărârea este influențată de rezultatele serviciului primit și totodată mai este influențat de repercusiunile modului de a da bacșiș, dar și de cum se comportă alți clienți în legătură cu această practică.

S-au mai făcut studii și s-au aflat informații despre cât de mare este factura și bacșișul. Informații despre ce s-a comandat, cât s-a comandat numărul de feluri de mâncare, numarul de băuturi, numărul de indivizi care au stat așezați la masă, de câte ori venea clientul în acel local. Apoi s-au stabilit concluziile care au fost destul de interesante. În localuri, de regula se lasă bacșiș dar există diferențe de la un local la altul în ceea ce privește cantitatea bacșișului. Consumatorii care frecventează des un anumit local lasă un bacșis mai mare decât în cazul unora care vizitează localul ocazional. Cu cât este mai apreciat un serviciu oferit cu atât va fi mai mare și bacșișul, iar cu cât va fi mai puțin apreciat bacșișul va fi pe măsura respectivă. Cei care i-au masa în grup plătesc un bacșiș mai moderat față de cei care servesc singuri. În general procentajul bacșișului dat este de 15 % și deobicei această regulă nu este neglijată de clienți. Câteodată oamenii nu gandesc foarte rațional pe cat declară, constrângerea socială și un sentiment de rușine îi fac pe indivizi să lase un bacșiș destul de mare chiar atunci când sunt nemulțumiți de niște servicii.

În relația chelner-client este prevăzută o problemă de subordonare, mai precis chelnerul se subordonează clientului sau pe de altă parte poate fi o subordonare falsă. Activitatea promoțională pe care o desfășoară un chelner poate fi o formă de control pe care o poate efectua asupra câștigurilor. Unii chelneri au capacitățile de a anticipa doleanțele consumatorilor dar și abilitatea de a-și controla comportamentul.

Cercetătorii americani au făcut un experiment în care chelnerii urmau sau nu să folosească recomandări, ca apoi sa vadă cât de mare este bacșișul și mărimea notei de plată, vârsta acestora dar și mărimea grupului inițial. Acest lucru s-a întâmplat într-o perioadă de șase săptămâni, ipoteza de experiment și de grup având o succesiune în fiecare săptămână. În final concluziile au arătat că notele de plată au fost destul de mari, iar bacșișul a fost pe măsura acestor note, adică a avut o influență satisfăcătoare.

2.5 Practica bacșișului o regulă socială

Practica bacșișului este socotită ca fiind o regulă socială. Aceasta regulă socială reprezintă un grup de comportamente și de manifestări în care un ansamblu de persoane reunite sunt sau nu de acord cu acestea, așteptându-se să fie în general acceptat sau înlăturat de către membrii săi in orice împrejurare favorabilă. Aceste manifestări fiind din cadrul serviciilor.

Existența acestei reguli sociale în ceea ce privește bacșișul, stabilește practic o legătură între chelneri și clienți, iar de multe ori apare o oarecare incertitudine. Oamenii încearcă mai tot timpul să se supună normelor și regulilor, dar aici intervin și niște motivații emoționale, care apar în același timp cu motivațiile raționale. Aceste motivații fiind ori de valori și interese, ori de stimă.

Se întâmplă ca unele persoane sa se simtă stânjeniți în momentul în care nu respectă această regulă a bacșișului, apărând un sentiment de vinovăție. Privind alt punct de vedere, indivizii încearcă să gandească mai bine decizia și se străduie să găsească diferite inconveniente ale serviciilor oferite. Bacșișul vine cu o abordare care pune accent pe reguli și nu mai este văzut ca un dar pur și simplu ci mai degrabă se dorește să se ajungă la impozitarea acestuia.

În trecut s-au făcut campanii anti-bacșiș. Cetățenii americani doreau ca bacșișul să nu mai existe, iar cei ce lucrează în domeniul serviciilor să fie plătiți cu niște salarii cât de cât decente. Unii din creatorii campaniilor de acest tip puneau în locul bacșișului un cartonaș pe care esra inscripționat „Venituri cinstite, nu bacșiș”, iar dedesubtul acestor cartonașe era scrisă o explicație cum că americanii vreau ca bacșișul să fie eliminat și că vor plăti și prețuri mai mari dacă este nevoie, numai să se termine odată cu bacșișurile. Alt gen de campanie s-a desfășurat in Franța unde ospătarilor și chelnerilor li se dădea o monedă individualizată pe care scria că bacșișul reprezintă un fel de cerșetorie.

Au fost făcute și campanii pro bacșiș. Un tip de campanie de acest gen a fost realizată de Asociația Tippers Anonymus, aceasta având ca obiectiv recompensarea angajatilor din cadrul serviciilor dar și valorificarea acstora. Această asociație a avut opt mii de membrii care aveau niște cartonașe neobișnuite pe care era inscripționat că „ la finalul mesei au servit pe un membru al aceste asociații, aceștia spunând ca nu sunt contra bacșișului și ca își doresc ca bacșișul să revină la menirea consacrată pe care a avut-o inițial de a garanta servicii operative, iar pe baza unor experiențe anterioare, bacșișul este oferit având o mini evaluare, adică bun, rau, suficient,excelent. În general acești membrii ai asociației spuneau că doresc să lase bacșiș pentru niște servicii prompte și suficient de bune, nu pentru că simt că există anumite constrângeri care îi fac să procedeze în acest fel. În restaurante se foloseau cartonașe colorate pentru a arăta mulțumirea pentru serviciile prestate. Pentru a demonstra mulțumirea pentru servicii și mâncare se dădea cartonașe albastre, dar și cartonașe galbene, unde erau scrise niște criterii și anume mâncarea, amabilitatea, prețurile, curățenia, atmosfera, pentru a selecta problemele care apăreau.

2.6 Practica bacșișului în România

Cele mai multe studii cu privire la practica bacșișului au fost realizate în Statele Unite ale Americii. În Europa, spre deosebire de SUA au fost efectuate studii într-o măsură mult mai redusă. Pe de altă parte în România, studii cu privire la această temă au fost făcute abia în anul 2008 și drept obiectiv a fost atingerea problemei bacșișului. Realizatorii acestui prim studiu au fost cei de la Visionwise Consulting, firmă care acaparează piața restaurantelor și consumul realizat în cadrul restaurantelor. Acest studiu s-a făcut prin efectuarea de interviuri telefonice pe un eșantion de 359 de persoane cu vârsta peste 14 ani. Concluziile acestui studiu au fost următoarele: calitatea serviciilor și mâncărurilor au fost cel mai important criteriu, din 3 români măcar unuldintre aceștia a fost o singură dată la un restaurant într-o perioadă de 4 săptămâni, rapiditatea a scăzut din moment ce vizitele creșteau la restaurant. Ca o medie a bacșișului lăsat la ultima trecere pe la restaurant era de 6.8 de lei. Din cei care au răspuns interviurilor, 11% au lăsat bacșiș de peste 15 lei, 32% au fost mai puțin darnici și au dat sub 5 lei. A mai fost facută incă o clasificare pe orașe, unde s-a arătat că ardelenii sunt cei mai „zgârciti”, cu o medie de 5.5 de lei pe când indivizii din capitală sunt cei mai generoși cu o medie de 9.2 lei.

3. Raport de cercetare

Generalități ale raportului de cercetare

Am încercat să realizez o cercetare primară care folosește chestionarul ca instrument,cercetarea fiind făcută pentru a studia părerea populației din județul Iași în legătură cu bacșișul.

Această anchetă, care a fost realizată prin chestionar a cuprins elevi, studenți, dar și persoane peste 30 de ani, în general din județul Iași, format dintr-un eșantion de 85 de persoane. Durata culegerii de informații a durat 2 zile, în perioada 5-6 mai 2014. Chestionarul a fost făcut și aplicat în mediul online cu ajutorul Google Docs. Mi-am propus ca acest chestionar să fie destul de simplu, cu puține întrebări, deoarece am dorit ca costurile sesizate de respondenți să fie cat mai mici. Chestionarul cu linkul unde putea fi accesat a fost postat pe diferite grupuri pe Facebook, unde în general, tinerii, elevii și studenții au acces mult mai ușor. Desigur chestionarul a mai fost trimis și unor prieteni și rude apropiate. Am ales ca eșantion persoanele cu o vârste de sub 20 de ani, între 21-30, dar și peste 30 de ani, pentru că în general nu există o anumită vârstă pentru cei care oferă bacșiș și toată lumea beneficiază de servicii care merită sau nu bacșiș. Practica bacșișului fiind una universală, toată lumea aduce un aport mai mic sau mai mare, pentru prestatorii de servicii.

Am urmărit prin efectuarea acestui chestionar: dacă bacșișul trebuie sau nu sa fie inclus în nota de plată, determinarea îmbunătățirii calității serviciului prestat, motivația clienților de a lăsa sau nu bacșiș, luând în considerare toate tipurile de servicii oferite. Apoi am încercat să văd dacă există o relație între evaluarea serviciilor prestate și valoarea bacșișului, ce procent din valoarea totala a notei de plată este acordat și nu în ultimul rând, contexte în care respondenții au dat un bacșiș mai mare, decât în situații obișnuite.

Bacșișul se practică peste tot în lume , este o practică generalizată, mai ales în domeniul serviciilor. Se poate vorbi chiar despre o industrializare a bacșișului fie acesta acceptat sau nu. Bacșișul este considerat un gest care face parte din viața fiecarui om, se întâmplă aproape zilnic în domeniul serviciilor, iar practica acestuia devine din ce în ce mai discutabilă de la o zi la alta, deoarece poate reprezenta o cultură pentru orice țară în parte.

Majoritatea persoanelor oferă bacșiș pentru servicii, dar diferențe există întotdeauna, pentru că nu stim cui, nu stim cat și nu stim de ce oferim aceste atenții. Fiecare este motivat diferit, fiecare oferă cât dorește în situații diferite și fiecare dă după anumite principii ale sale. Problema practicii bacșișului a devenit în ultimii ani și tinde să devină și în continuare un subiect de studiu pentru multe domenii de cercetare, cum ar fi economic sau psihologic, deoarece atunci cand oferim bacșiș sau primim se poate spune ceva despre tipul nostru ca persoană, despre comportamentul nostru și despre lumea în care trăim.

Scopul și problemele cercetării

Prin cercetarea efectuată s-a urmărit părerile indivizilor în legătură cu practica și existența bacșișului. Analizând acest scop al studiului de cercetare s-au regăsit câteva probleme de cercetare:

1.Cauzele producerii motivației de a oferi bacșișuri

2.Aflarea procentajului celor care cred ca bacșișul trebuie inclus nepărat în nota de plată

3.Determinarea procentajului indivizilor care sunt disponibili sa ofere bacșiș

Obiective ale cercetării

Cauzele producerii motivației de a oferi bacșiș

Cauzele producerii motivației de a nu oferi bacșiș

Identificarea sumei lăsată ca bacșiș

Determinarea procentajului indivizilor care consideră și sunt disponibil să ofere bacșiș

Aflarea procentajului celor care cred ca bacșișul ar trebui inclus pe nota de plată

Determinarea serviciilor pentru care se oferă bacșiș

Metoda studiului cercetării

Am încercat să atingem aceste obiective, folosind ca instrument pentru anchetă chestionarul.

Eșantionarea este alcătuită din volumul eșantionului și descrierea populației.

Populația respondentă din cadrul studiului respectiv este formată din tineri, elevi și studenți din județul Iași. Volumul eșantionului este alcătuit din 85 de indivizi, cărora am încercat să aflăm părerile despre practica bacșișului.

Instrumentul utilizat în cercetarea de față a fost chestionarul, efectuat pe baza obiectivelor și problemelor de cercetare care s-au vrut a fi atinse sau respectiv rezolvate. În chestionar au fost folosite întrebări atât inchise cât și deschise, pentru ca respondenții să poată să-și exprime opiniile, dar și să aleagă din răspunsurile propuse în chestionar.

Chestionarul prezintă 14 întrebări:

Prima întrebare este o întrebare deschisă și are rolul de a evidenția frecvența clienților care lasă bacșiș;

A doua întrebare vizează determinarea serviciilor pentru care se oferă bacșiș;

A treia întrebare are o strictă legătură cu cea de-a doua, identificând argumentele ce se află la baza oferirii de bacșiș;

Următoarea întrebare, adică cea de-a patra are la fel o legătură cu cea din urmă, pentru că se identifică motivele datorită cărora nu se lasă bacșiș;

Întrebarea numarul 5 are ca scop aflarea îmbunătățirilor pe care le aduce bacșișul asupra calității serviciilor prestate;

Prin întrebarea numărul 6 s-a urmărit să se determine procentajul din consumație care este lăsat ca bacșiș;

De asemenea întrebările 7 și 8 fac referire la factorii care sunt evidențiați în lăsarea de bacșiș și dacă anumite circumstanțe contează în lăsarea uui bacșiș mai voluminos;

Următoarea întrebare face referire la părerile consumatorilor dacă bacșișul trebuie sau nu să fie inclus în nota de plată;

Întrebarea numărul 10 este o întrebare deschisă și urmărește părerea celor chestionați, dacă bacșișul merită să existe în vreun domeniu și din ce cauză merită acest lucru.

Urmează apoi datele de identificare ale fiecărui respondent pentru folosința în raportul de cercetare și anume: vârsta, venit, nivelul de educație și sexul.

Chestionarul a avut loc online și s-a folosit interfața Google Docs, iar informațiile au fost preluate in perioada 4-5 mai 2014 și a durat 2 zile.

Intrebarea numărul 1 a vizat procentul persoanelor care lasă bacșiș

Lăsarea de bacșiș este o practică pe care 1% din cei respondenți nu o realizează niciodată, cei care o fac doar uneori reprezintă cea mai mare proporție dată de 56%, asta dupa răspunsurile acestora. Cei care oferă bacșiș destul de des reprezintă un procent de 26%, iar restul de 16% din chestionați, lasă întotdeauna bacșiș.

Concluzii: Majoritatea persoanelor sunt obișnuite atunci când primesc anumite servicii să ofere bacșiș, fie mai mult sau mai puțin. Doar 1% nu lasă bacșiș ceea ce înseamnă că 99% din chestionați oferă cel puțin uneori pentru serviciile prestate pentru aceștia. Mai precis, din 85 de persoane doar una nu oferă bacșiș niciodată, 14 dintre aceștia lăsând întotdeauna.

Întrebarea nr.2 face referire la tipurile de servicii pentru care se lasă bacșiș

La întrebarea aceasta privind serviciile pentru care se lasă bacșiș s-a observat că 34 persoane din cei 85 chestionați sunt de părere că servirea la restaurant merită cel mai mult dintre serviciile enumerate și anume 40%. Un procent de 11%, adică 9 indivizi consideră că serviciile prestate la salonul de cosmetică merită bacșiș. Serviciile de taxi au fost cotate cu un procent de 9%, asta însemnând 8 persoane din 85. Doar 5% din indivizi au ales varianta cu serviciile de livrare, numai 4 persoane alegând această variantă ceea ce arată că livrarea la domiciliu nu îi face pe clienți sa acorde un plus de venit pentru cei ce prestează asemenea servicii. Nu în ultimul rând un procent de 35% au afirmat că ar lăsa bacșiș pentru toate serviciile enumerate mai sus sau un mix între acestea.

Concluzii: În ceea ce privește serviciile pentru care se lasă bacșiș și analizând răspunsurile primite de la chestionați, se poate spune că la restaurant se lasă cel mai mult bacșiș, apoi urmează o combinație între mai multe servivicii, apoi serviciile de cosmetică taxi și cele de livrare, pentru cele din urmă fiindu-le acordată o mai mică atenție în ceea ce privește oferirea de bacșis.

Întrebarea nr.3 face referire la motivele pentru care se lasă bacșiș

Cel mai mare procentaj al acestei întrebări il reprezintă procentul de 65%, dat fiind faptul că 55 de persoane din 85 chestionate au raspuns că sunt mulțumiți de servicii și din această cauză sunt determinați să lase bacșiș. 14% din chestionați cu un număr de 12 persoane lasă bacșis din motivul strict pentru a fi primit și remarcat mai bine în locul respectiv. Apoi 11%, adică 9 oameni au răspuns că oferă bacșiș în toate situațiile enumerate mai sus, adică sunt mulțumiți de serviciile de care beneficiază și doresc să fie remarcați și bine primiți sau vor să suplimenteze veniturile prestatorilor de servicii, chiar dacă acest lucru se întâmplă în masura mai mică. Doar 10% dintre respondenți dau bacșiș doar din simplu motiv pentru a suplimenta veniturile prestatorilor de servicii, deoarece aceștia consideră că angajații au nevoie de acest lucru.

Concluzii: Se poate vedea direct din grafic că principalul motiv pentru care un client este determinat să ofere bacșiș, este mulțumirea față de serviciile prestate de către angajați și dorința de a recompensa munca angajaților sub formă de bacșiș. Următorul motiv este reprezentat de obișnuința clienților de a fi remarcați și bine primiți în locurile respective pe care le frecventează și dau bacșiș, deoarece aceștia se simt foarte bine în momentul când sunt recunoscuți și în același timp, le place să fie bine primiți, iar acum reprezintă un reflex.. În ceea ce privește suplimentarea veniturilor angajaților, chestionații dau o foarte mică importanță, variabilele lor având valori nesemnificative, la fel și cu varianta de răspuns toate variantele de răspuns, cu un procent de 11%, adică doar 9 indivizi și-au exprimat părerea cu privire la această afirmație.

Întrebarea nr.4 se referă la factorii determinați pentru care nu se lasă bacșiș

Cele mai multe răspunsuri cu privire la motivele pentru care persoanele nu oferă bacșiș, au fost datorită calității indecise a serviciilor prestate. 63 dintre chestionați cu un procent de 74%, sunt îndoielnici în ceea ce privește calitatea serviciilor, iar din această cauză ei sunt dispuși să nu ofere bacșiș. Urmează un procent de 10%, în care 8 respondenți consideră că bacșișul este necesar pentru cei ce prestează diferite servicii, oferind întotdeauna indiferent de situații apărute în cadrul serviciilor. Un procent de 8% indică faptul că 7 din respondenți nu sunt de acord cu acordarea bacșișului pe motivul că acei angajați sunt deja plătiți pentru munca respectivă și nu observă motivul pentru care ar trebui să plătească in plus. În cele din urmă, tot un procent de 8% din respondenți, mai precis un număr de 7 indivizi, nu oferă bacșiș din cauza situației financiare mai puțin stabile, sau chiar o situație care nu le permite pur și simplu să ofere bacșiș.

Concluzii: Cele mai multe răspunsuri cu privire la motivele pentru care nu se lasă bacșiș au fost cele care se referă la servirea de calitate îndoielnică. Mulți dintre chestionați oferă bacșiș în primul rând, doar dacă sunt mulțumiți de serviciile primite, altfel nu se pune problema de a oferi în plus. Există persoane care oferă bacșiș indiferent de situație și nu țin cont de anumite inconveniente care apar. Spre exemplu, chiar dacă serviciile sunt de o calitate inferioară, aceștia lasă bacșiș pur și simplu că așa doresc ei. Alții nu dau bacșiș deloc deoarece consideră că acel personal este plătit și nu este necesar să o mai facă, chiar dacă bacșișul este unul de mică valoare.

În cele din urmă sitauția finaciară este alt motiv ce intervine în lăsarea de bacșiș, drept urmare aceștia plătesc doar prețul inițial și corect, chiar daca în aceste ultime 2 situații procentajele au valori destul de reduse, respectiv 8 procente pentru ambele.

Întrebarea nr.5 face referire la îmbunătățirea calității serviciilor

Cele mai multe persoane consideră într-un procent de 53% că bacșișul reprezintă cu siguranță un bun argument ce duce la îmbunătățirea calității serviciilor prestate.Aceștia cred că dacă angajații sunt stimulați prin bacșiș, aceștia vor încerca să ofere o mai bună calitate serviciilor respective. Pe de altă parte a mai existat un procent de 47% , un procent nu la mare distanță de cei care nu au fost deacord cu afirmația respectivă referitoare la îmbunătățirea calității considerând că aceasta nu va avea loc dacă se va oferi bacșiș. Aceste opinii fiind în final aproape împărțite.

Întrebarea nr.6 este referitoare la cât procent din nota de plată se lasă drept bacșiș

Dintre chestionați cei mai mulți au răspuns că oferă un bacșiș de 5-10% din consum, într-un procentaj de 50%, adică un total de 43 de persoane respondente. Urmează 35% din chestionați cu un număr de 30 indivizi care oferă un procent de sub 5% din totalul consumat, drept bacșiș. Între 10-15% din nota de plată sunt dispuși să ofere bacșiș doar 11 din respondenți care se află într-o proporție de 13%. În cele din urmă, doar un procent de 2%, însemnând 2 chestionați lasă bacșiș un procent de peste 15%.

Concluzii: În general respondenții oferă bacșișuri cu o valoare medie de 5-10% din totalul notei de plată, chiar dacă mai există și persoane care fac excepție de la regulă și lasă mai mult de 10%, sau uneori chiar mai puțin, aceasta depinzând din varii argumente.

Întrebarea nr.7 se referă la factorii care stimulează oferirea de bacșiș

Dintre factorii cei mai importanți care stimulează bacșișul cel mai mare procentaj îl reprezintă amabilitatea angajatului și anume 61%. Acest lucru îi face pe clienți să ofere bacșiș. Urmează un procent de 17% cu un număr de 22 de chestionați, care pentru ei, starea de spirit este un factor important în lăsarea de bacșiș. Următorul factor este reprezentat de aspectul fizic al angajatului, într-o proporție de 10%. Modul cum arată angajatul stimulează acordarea de bacșiș.. Fiind binedispuși,angajații îi vor face și pe clienți să aibe o stare de spirit foarte bună, care în final va stimula bacșișul. Sexul angajatului este considerat un factor important cu un procent de 8%, adică 10 respondenți cred că sexul va impulsiona bacșișul. Și în cele din urmă 5 respondenți într-o proporție de 4% sunt de părere că compania în care se află un client are un rol destul de important în a stimula bacșișul și valoarea acestuia.

Concluzii: Majoritatea chestionaților consideră că bacșișul este determinat de anumiți factori ce duc la impulsionarea bacșișului, amabilitatea și starea de spirit reprezentând un plus pentru clienți și îi fac pe aceștia să pluseze cu bacșișul.

Întrebarea nr.8 face referire la tipurile de evenimente la care se lasă mai mult bacșiș

Cei mai mulți dintre respondenți au afirmat că indiferent de evenimentele la care participă, ei oferă bacșiș. Din 85 de respondenți 50 au bifat această variantă. Pentru ei nu contează ca un eveniment să aibe un anumit specific pentru a lăsa bacșiș ci mai degrabă ei lasă bacșiș la orice ocazie. Un număr de 24 chestionați cu un procent de 28 % lasă mai mult bacșiș atunci când fac o ieșire cu prietenii și sunt de părere ca atunci este momentul potrivit cand pot lăsa mai mult bacșiș. Într-o proporție de 7% din chestionați se află cei care au afirmat că în momentul când se află cu partenerul la o ieșire, lasă mai mult bacșiș decât de obicei. Bacșișul este lăsat într-o proporție mai mică la întâlnirile de afaceri, adică 6%, 5 dintre respondenți fiind de această părere.

Concluzii: Pentru cea mai mare parte a respondenților nu contează ocazia pentru care se lasă bacșiș, ei susținând că indiferent de situație oferă bacșișuri. Se oferă bacșiș mai mult atunci când chestionații ies cu prietenii, probabil pentru a fi văzut bine în cadrul grupului în care se află. Iar în ceea ce privește întâlnirile de afaceri, bacșișul este oferit mai puțin în comparație cu alte evenimente.

Întrebarea nr.9 se referă la trecerea sau nu a bacșișului pe nota de plată

Într-o proporție destul de mare de 88% persoanele respondente, cu un număr de 75 din cei 85 nu au fost de acord cu trecerea bacșișului pe nota de plată, ei doresc să plătească la finalul consumației după bunul plac al lor. Un număr redus de chestionați, adică doar 10 sunt de părere că bacșișul ar fi necesar să fie trecut pe nota de plată pentru a nu se mai hotărî la final cât și cum să ofere.

Întrebarea numărul 10 face referire la existența bacșișului într-un anumit domeniu și de ce?

Respondenții acestui chestionar susțin într-o proporție de 72% că nu consideră bacșișul ca fiind o practică necesară într-un anumit domeniu în special. Din cei 85, 62 au afirmat acest lucru. 17% din respondenți sunt de acord cu existența bacșișului într-un domeniu, dar acest domeniu să fie unul performant, care oferă servicii de bună calitate. Unii, într-un procent de 11 % spun că ar trebui să fie existentă practica aceasta a bacșișului, cu motivația că este bine pentru angajați, pentru că îi stimulează financiar.

În ultimile întrebări din chestionar am încercat să aflu niște date de identificare ale respondenților, drept urmare niște informații despre vârstă, sex, studii,venit.

Vârsta chestionaților

Cu un procent peste jumătate adică 74% au vârste cuprinse între 21 și 30 de ani, observând că sunt cu preponderență studenți. 17% au vârste încadrate sun 20 de ani, aici probabil existând mai mulți elevi. În cele din urmă, 9%, adică 8 dintre ei au vârsta de peste 31 de ani.

Sexul respondenților

Cele mai multe persoane chestionate au fost de genul masculin, într-un procent de 55%, ceea ce arată bărbații oferă mai mult bacșiș spre deosebire de femei dar nu există o mare diferența care ar reflecta acest lucru, între cele 2 categorii existând o diferență de 10 procente. Categoria” Feminin” în acest chestionar reprezintă un procent de 45%, adică 38 de femei.

Venitul

Dintre respondenții chestionarului 44 ,adică un procent de 52% au afirmat că au un venit de sub 800 de lei. Urmează 34% cu un venit cuprins între 801 și 1500 de lei., iar 14%, asta însemnând 4 persoane cu un venit de peste 1500 de lei.

În concluzie respondenții acestui chestionar au venituri reduse, acesta putând fi un motiv care ar putea să influențeze practica bacșișului. Majoritatea respondenților sunt studenți și incă nu au un venit destul de mare, ei având de regulă câștiguri de sub 800 de lei, numărul celor cu venituri mari si foarte mari, este nesemnificativ.

Nivelul de studii

În ceea ce privește nivelul de studii al chestionaților, 75%, procent format din 64 de indivizi au studii superioare, universitare. Cu studii liceale sunt 19 persoane, iar cu studii postuniversitare doar 2 persoane din 85 au bifat chestionarul.

În concluzie cei care au studii, fie de liceu sau superioare, sau postuniversitare sunt oameni care frecventează locurile în care are loc această practică a bacșișului.

Limite ale raportului de cercetare

În cercetarea pe care am realizat-o nu am avut parte de probleme majore, dar totuși, câteva și-au făcut apariția. În pofida acestor lucruri am reușit să duc stiul până la capăt. Aceste limite au fost:

1. Prima problemă întâlnită a fost cauzată de posibilitatea nesincerității răspunsurilor chestionaților;

2. Lipsa de experiență în realizarea de chestionare;

3. O altă problemă a fost răspunsurile incerte, primite din partea persoanelor vizate, deoarece chestionarul a fost realizat online.

4.Rata destul de redusă în ceea ce privește răspunsurile respondenților;

5. Soliitarea răspunsurilor chestionaților în timp util;

Misiunea acestui raport de cercetare a fost de a lăsa să se înțeleagă că se poate face o cercetare mai elaborată pentru a pune în evidență acest fenomen social și anume practica a bacșișului.

4.Concluzii ale studiului de cercetare

Această cercetare a fost realizată pe un eșantion de 85 de persoane și s-a avut în evidență practica bacșișului în diferitele tipuri de servicii existente pe piață.

Pentru început am dorit să aflu procentajul indivizilor care oferă bacșiș și mai ales durata de frecventare a clienților care recurg la această practică a bacșișului. Luând în considerare răspusurile chestionaților pot spune că aproape majoritatea acestora oferă bacșiș, însă doar 1% nu oferă absolut deloc și 26% lasă destul de des bacșiș iar 16% lasă întotdeauna. În general pentru serviciile de restaurant și cosmetică se lasă cel mai mare procent de bacșiș, alte domenii, cum ar fi taxi, livrare sau un total între acestea, având un procent mai redus.

Motivațiile principale în determinarea de a lăsa bacșiș au fost reprezentate de mulțumirea față de serviciile prestate, adică unui serviciu căruia nu i se poate reproșa nimic, i se cuvine și un bacșiș pe măsura acestuia și obișnuința sau au considerat ca fiind o cutumă, apoi urmând de remarcarea clienților și motivul pentru a suplimenta veniturile angajaților. Respondenții dacă vor considera că serviciile de care beneficiază, nu sunt pe măsura așteptărilor clienților, atunci nu vor oferi nimic in plus. Alții au considerat ca nu este necesar sa mai ofere bacșiș dacă angajații sunt deja plătiți pentru serviciile pe care le prestează. Apoi au mai existat respondenți care au spus că nu oferă bacșiș din simplul motiv că situația lor financiară nu le permite. Mai puțini au fost cei care au considerat că întotdeauna trebuie oferit bacșiș, ei lăsând mereu un plus de venit.

Într-o proporție asemanatoare de 53% și 47%, chestionații consideră că bacșișul duce la îmbunătățirea serviciilor de care beneficiază, pe de o parte, iar pe de altă parte, nu sunt de acord cu această afirmație.

Exact jumătate din respondenți au afirmat că oferă între 5-10% din consumație, de puține ori făcându-se excepție. Ca factori ce determină stimularea bacșișului, în principiu sunt reprezentați de amabilitatea de care dau dovadă angajații și starea de spirit.

Totalizând rezultatele acestui chestionar am aflat că 88% din respondenți nu sunt de accord cu includerea bacșișului pe nota de plată, probabil că cei care au niște venituri mai mici au influențat această decizie. Cei mai mulți din cei care au completat chestionarul nu consideră că bacșișul ar trebui să existe doar într-un anumit domeniu, iar cei care sunt de accord cu această afirmație au menționat că sunt de accord pe motivul că domeniul respectiv va pune accent pe calitatea și buna desfăsurare a serviciilor.

În cele din urmă am centralizat și niște informații de identificare a respondenților, fiind importante pentru cercetarea care a avut loc.

5. Bibliografie

Azar,H.Ofer. (2001). The social Norm of Tipping: A Review, adresa http://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=370081

Aurelia Marinescu (2005), Codul bunelor maniere, p. 207-210, Editura Humanitas, București

David. Sutton (2007), The Restaurant Book, p. 192-205, adresa http://site.ebrary.com/lib/alltitles/docDetail.action

Lynn, Michael, George Harris (1993). Consumer Tipping: A Cross-Country Study, adresa: http://www.jstor.org/discover/10.2307/2489361?searchUri=%2Faction%2FdoBasicSearch%3FQuery%3DCONSUMER%2BTIPPING%26amp%3Bacc%3Doff%26amp%3Bwc%3Don%26amp%3Bfc%3Doff%26amp%3Bchaprel%3Da&resultItemClick=true&Search=yes&searchText=CONSUMER&searchText=TIPPING&uid=3738920&uid=2134&uid=2&uid=70&uid=4&sid=21104293940713

Tipping Hystory and hints (1980), Cornell Hotel and Restaurant Administration Quartely Magazine p. 9

Adrian Deaoanca, jurnalist și masterand în antropologie, adresa: http://think.hotnews.ro/bacsisul-de-la-economie-alternativa-la-exploatare.html

Casey Brigid. (2001), Tipping in New Zeeland Restaurants, adresa: http://www.business.otago.ac.nz/tourism/teaching/postgraduate_teaching/Masters%20Profiles/Briget%20Stella%20Casey.pdf

Conlin,Michael. Lynn ,Michael. O’Donoghue, Ted,2003, The Social Norm of Restaurant Tipping

Camarer, Colin (1988), Gift as economic Signals and Social Simbols, adresa: http://www.jstor.org/discover/10.2307/2780246?uid=3738920&uid=2&uid=4&sid=21104294136103

Butler, Suellen, A Multimethod Aproach To the Study of Subordinate Influence, adresa: http://wox.sagepub.com/

6. ANEXA 1

CHESTIONARUL ONLINE

. Bibliografie