Concepte cheie 6 [601247]

Abrevieri 1
Introducere 2
Problematica 3
Concepte cheie 6
Interven ț ia umanita ră 6
Suveranitatea 7
Capitolul I 8
Evoluția cadrului legal al intervenției umanitare 8
Originile conceptului R2P 10
Evoluția conceptului de R2P 15
Capitolul II 17
Cronologia evenimentelor din Libia în 2011 17
Evenimentele precursoare rezolu ț iei 1973 17
Evenimentele care au avut loc după autorizarea interven ț iei 19
Încadrarea interven ț iei din Libia în doctrina R2P 22
Încadrarea interven ț iei din Libia sub defini ț ia oferită de Summit-ul Mondial din 2005 22
Încadrarea interven ț iei din Libia sub defini ț ia oferită raportul ICISS 26
Capitolul III 32
Libia după războiul civil 32
Consecin ț ele interven ț iei din Libia 34
Impactul conflictului din Libia asupra conceptului de R2P 36
Concluzii 39
Bibliografie 41
Surse primare 41
Literatură de specialitate 42
Presă 43

Acronime

CDO Consiliul Drepturilor Omului
ICISS Comisia Interna ț ional ​ ă ​ de Interven ț ie ș i Suveranitate a Sta telor
ONU Organiz ​ a ț ​ ia N ​ a ț ​ iunilor Unite
UA Uniunea Africană
NATO Organiza ​ ț ​ ia Trata tului Atlanticului de Nord

1

Introducere

100 de zile au fost suficiente pentru ca aproximativ un milion de oameni să moară în
anul 1994 în timp ce toată comunitatatea internațională se uită la masacru neputând face nimic.
Între 6 aprilie și 16 iulie 1994 până la un milion de persoane au fost omorâți în Rwanda. Acest
peisaj plin de cruzime a șocat conștiința morală a comunității internaționale. După genocidul din
Rwanda singurul gând pe care toată lumea îl avea era acela că acest lucru nu mai trebuie să fie
repetat nciodata. Conferințe, discursuri, cărți toate au avut în centru ideea că o astfel de tragedie
nu mai trebuie să aibă loc niciodată.
Catrastofe umanitare au urmat în continuare în Somalia, Bosnia, Sudan ș i Kosovo . 1
Acestea au fost percepute ca e ș ecuri ale Organiza ț iei Na ț iunilor Unite av ​ â ​ nd ​ î ​ n vedere
promisiunea istoric ​ ă de a preveni genocidul ș i marile atrocit ​ ăț ​ i. Problema interven ț iei umanitare
a fost ș i este ​ î ​ n continuare un subiect de dezbatere atât la nivel politic cat ș i la nivel academic.
Contextul acesta a condus la o discu ț ie considerabilă privind no ​ ț ​ iunea tradi ​ ț ​ ională de
suveranitate ș i necesitate a interven ț iei militare pentru a opri violen ​ ț ​ a impotriva populatiei
civile. Astfel în situa ț iile în care statele se dovedesc incapabile sau nu doresc să oprească
suferin ț a umană, dreptul lor la suveranitate ar trebui să fie limitat pentru a permite ac ț iunile care
pot să protejeze popula ț ia amenin ț ată. Doctrina responsabilită ț ii de a proteja (R2P) propune
depă ș irea ideii de ​ interve n ț ie umanitară sau de ​ drept de a inter veni ​ . R2P propune stabilirea
unor criterii pentru a determina când, unde, cum ș i cine trebuie să intervină în mod legitim. 2
În anul 1999 Secretarul General Kofi Annan a vorbit la a 54-a Adunare Generală despre
securitatea umană, interven ț ie ș i despre cum comunitatea interna ț ională ar trebui să ajungă la un
numitor comun ​ î ​ n ceea ce prive ș te protejarea umanit ​ ă ​ ț ii . În anul 2000, o ini ț iativă 3
guvernamentală canadiană, din partea guvernelor na ț ionale ș i a comunită ț ii globale, a condus la
crearea unei Comisii Interna ț ionale de Interven ț ie ș i Suveranitate a Statelor (ICISS), care a
elaborat un raport în 2001 care solicita recunoa ș terea responsabilită ț ii de a proteja popula ​ ț ​ ia
1 Julia Hoffmann, Andre Nollkaemper, ​ Responsibility to Protect, from Principle to Practice, Amsterdam,
Amsterdam University Press, 2012, p. 9.
2 Lou Pingeot, Wolfgang Obenland, ​ In whose name? A critical view on the Responsibility to Protect, ​ Bonn, New
York, Global Policy Forum, 2014, p.3.
3 Citat în ​ Comisia Interna ț ionala de Interven ț ie ș i Suveranitate a Statelor, ​ Ottawa, ​ International Development
Research Centre, 2011. The Responsibility to Protect ​ , 2001, p. 2
http://responsibilitytoprotect.org/ICISS%20Report.pdf ​ (accesat la data 1.05.2017)
2

civilă. ​ După Raportul ICISS dezbaterea despre conceptul ​ responsabilitatea de a proteja a fost
mutat în interiorul ONU și Adunarea Generală a avut în vedere acest subiect.
Această lucrare discută modul în care doctrina R2P a evoluat în arena interna ​ ț ​ ională,
dar ​ ș ​ i cum acest concept a fost aplicat în cazul crizei din Libia din anul 2011. ​ Pentru a putea
răspunde acestei întrebări, această lucrare va utiliza în principal analiza surselor primare mai cu
seama rezoluțiile Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite care privesc
amenințările la adresa păcii și securității, dar și cele care privesc urgențele umanitare. Vor fi
analizate în aceeași măsură și rapoartele care au în vedere conceptul ​ responsabilității de a
proteja ​ . Analiză calitativă va evidenția conceptul în cadrul conflictului din Libia anului 2011
av ​ â ​ nd la bază literatură de specialitate. ​ Î ​ n cadrul primului capitol va fi analizat contextul
intervenției umanitare urmat de o analiza a conceptului R2P și cadrul legal ​ î ​ n care acesta a
evoluat. Capitolul 2 are ​ î ​ n centru evenimentele din Libia și ​ î ​ ncadrarea acestora sub no ​ ț ​ iunea de
R2P. Capitolul 3 analizează impactul ac ​ ț ​ iunilor din Libia asupra doctrinei și cum aceasta
evoluează după intervenție.
Problematica

Conceptul de intervenție umanitară poate intra în direct conflict cu conceptul de
suveranitate națională ​ . Totuși cel din urmă a evoluat mult în ultimii 30 de ani. Cea mai
însemnată lărgire a conceptului a fost reprezentată de existența organizațiilor care propuneau
cooperarea dintre state. De exemplu Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelui aducea
împreună șase state pentru a împărți resursele. Drumul a fost pavat de noi nivele de integrare,
iar astăzi există Uniunea Europeană care este parțial o uniune monetară unde există liberă
circulație a bunurilor, serviciilor și a persoanelor. Statele permit în perioada contemporană
incursiuni în cadrul suveranității prin tratatele și organizațiile regionale. Organizația Tratatului
Nord Atlantic (NATO) este o alianță militară care are la bază apărarea mutuală între statele
membre. În prezent conceptul de ​ suveranitate este maleabil, în sensul în care permite
cooperarea între state pentru beneficii mutuale.
După cum a fost conceput în mod tradi ț ional, principiul suveranită ț ii are in centru
libertatea unui stat de a nu fi supus interferen ț elor externe. Această no ț iune de ..suveranitate” ca
autoritate oferea o barieră juridică ș i normativă pentru statele mai slabe pentru a se proteja de
inferen ț a statelor mai mari ș i mai puternice. Un aspect cheie al no ț iunii tradi ț ionale de
3

suveranitate este principiul non-interven ț iei. Astfel interven ț ia umanitară, din această
perspectivă, este în mare parte nejustificată . Deci, aceasta barieră lasă liderii anumitor state 4
libertatea de a încălca drepturile omului ale cetă ț enilor lor.
Nu mai putem argumenta că suveranitatea trebuie considerată absolută. Suveranitatea a
fost creată ca mijloc prin care statele au justificat controlul teritoriului lor pentru a preveni
agresiunea străină. De la crearea Na ț iunilor Unite, suveranitatea este mai pu ​ ț ​ in necesară pentru
a proteja statele, pentru că cele mai multe războaie nu se referă la achizi ț ia teritorială. Acum
este o barieră în calea interven ț iei comunită ț ii interna ț ionale atunci când statul abuzează de
propria popula ț ie. Dacă guvernele de astăzi nu pot sau nu vor să- ș i îndeplinească datoria de a- ș i
proteja oamenii de rău, atunci preten ț iile lor la suveranitate î ș i pierd for ț a morală, iar interven ț ia
devine justificată. De exemplu, Gaddafi din Libia î ș i asemăna cetă ț enii cu gândacii ș i ș obolanii,
amenin ț ându-i să-i ucidă acasă . Astfel, a existat o preocupare semnificativă că violen ț a ar avea 5
efecte devastatoare asupra civililor libieni. În consecin ț ă, Organiza ț ia Na ț iunilor Unite a
autorizat ac ț iunea NATO.
No ț iunea de dreptu ri universale a omului s-a dezvoltat în comunitatea interna ț ională, iar
aceasta a condus la o schimbare tot mai mare în direc ț ia unei concep ț ii alternative care consideră
suveranitatea drept responsabilitate, responsabilitatea de a sus ț ine drepturile omului ale
cetă ț enilor. O dezvoltare esen ț ială în acest context a fost raport ul Comisiei Interna ț ionale de
Interven ț ie ș i Suveranitate a Statelor din 2001. Aceasta a avut la baza gândirea existentă în
Conven ț ia pentru Preven ț ia și Pedepsirea Genocidului din anul 1948 , adoptat ​ ă de ONU prin 6
intermediul Adunării Generale pe 9 decembrie. Raportul ICISS ofer ​ ă o nouă interpretare a
no ț iunii de ​ suveranitate ​ . Suveranitatea înseamnă responsabilitatea statului de a- ș i proteja
poporulul de încălcări ale drepturilor omului. Mai mult decat atat, ​ dacă un stat este incapabil sau
nu este dispus să își protejeze propria populație, comunitatea internațională trebuie să intervină ​ .
Comisia a argumentat apoi că, dacă drepturile omului ar fi cu adevărat universale,
responsabilitatea de a proteja împotriva încălcărilor grave nu ar trebui sa se oprească la
frontierele statelor, ci aceasta este ​ î ​ mparta ș ită de ​ î ​ ntreaga comunitate interna ț ional ​ ă ​ .
4 James Pattison, ​ Humanitarian Intervention and the Responsibility to Protect – Who Should Intervene? ​ , New York,
Oxford University Press, 2010, p.2.

5 Frank Gardner, Libya protests: Defiant Gaddafi refuses to quit, BBC ​ , ​ 22.02.2011,
http://www.bbc.com/news/world-middle-east-12544624 ​ (accesat la 14.04.2017)
6 ONU, Adunarea General ​ ă ​ , ​ Conven ț ia pentru Preventia si Pedepsirea Genocidului, 9 decembrie, 1948.
https://treaties.un.org/doc/publication/unts/volume%2078/volume-78-i-1021-english.pdf (accesat la data
26.04.2017).
4

După Raportul ICISS dezbaterea despre conceptul ,,responsabilitatea de a proteja”a fost
mutat în interiorul ONU și Adunarea Generală a avut în vedere acest subiect. Primul Ministru al
Tailandei, ​ Anand Panyarachuna, fost numit și a realizat ​ The High Level Panel on Threats
Challenges on Change în 2004. Un an mai târziu Secretarul General al ONU a tratat
problematica R2P în Raportul ​ In larger Freedom ​ . După Summit-ul Mondial din 2005 în
documentul final noțiunea de ​ responsabilitate de a proteja este tratată în două articole: 138 și 7
139. ​ Statele au convenit că există o responsabilitate universală de a proteja popula ț ia civil ​ ă ​ . În
acest sens, ei ș i-au exprim at dorin ț a de a întreprinde ac ț iuni ,,dacă mijloacele pa ș nice ar fi
inadecvate ” ș i când ,,autorită ț ile na ț ionale nu î ș i protejează în mod evident popula ț ia de 8
genocid, crime de război, purificare etnică ș i crime împotriva umanită ț ii ”. 9
Responsabilitatea de a proteja este un concept mult mai larg decât interven ț ia umanitară
. Acesta cuprinde trei responsabilită ț i centrale: responsabilitatea de a preveni, responsabilitatea 10
de a reac ț iona ș i responsabilitatea de a reconstrui. Interven ț ia militară nu este parte decât în
cadrul responsabilită ț ii de a reac ț iona. Comunitatea interna ț ională are responsabilitatea de a
preveni criza pentru a evita necesitatea unei ac ț iuni militare. Măsurile includ asisten ț ă pentru
dezvoltare, mediere ș i desfă ș urarea preventivă a unei for ț e de men ț inere a păcii. Când se
declan ș ează astfel de efort uri ș i apare o criză umanitară serioasă, comunitatea interna ț ională are
responsabilitatea a reac ț iona. Chiar ș i atunci, interven ț ia umanitară este doar o parte din setul de
instrumente de responsabilitate de a reac ț iona. Comunitatea interna ț ională ar trebui să
urmărească ș i alte măsu ri, mai pu ț in interven ț ii militare, cum ar fi sanc ț iunile militare,
diplomatice ș i economice ș i utilizarea urmăririlor penale interna ț ionale. Mai mult decât atât, în
faza post-conflict, există responsabilitatea de a reconstrui pentru a se asigura că, condi ț iile care
au determinat interven ț ia militară nu se repetă.
7 Adunarea General ​ ă ​ , ONU, ​ 60/1. 2005 World Summit Outcome ​ , 24 octombrie, 2005
http://www.un.org/womenwatch/ods/A-RES-60-1-E.pdf ​ (accesat la 17.03.2017).
8 Adunarea General ​ ă ​ , ONU, ​ 60/1. 2005 World Summit Outcome ​ , 24 octombrie, 2005
http://www.un.org/womenwatch/ods/A-RES-60-1-E.pdf ​ (accesat la 17.03.2017).
9 Adunarea General ​ ă ​ , ONU, ​ 60/1. 2005 World Summit Outcome ​ , 24 octombrie, 2005
http://www.un.org/womenwatch/ods/A-RES-60-1-E.pdf ​ (accesat la 17.03.2017).
10 James Pattison, ​ Humanitarian Intervention and the Responsibility to Protect – Who Should Intervene? ​ , New York,
Oxford University Press, 2010, p.13.
5

Concepte cheie
Interven ț ia umanitară

În timp ce ideea de interven ț ie umanitară are un istoric lung, consensul ș tiin ț ific este că
interven ț ia umanitară a apărut ca o excep ț ie poten ț ial legitimă de la interzicerea folosirii for ț ei
imediat după Războiul Rece. De ș i numeroasele evolu ț ii din timpul Războiului Rece oferă
suportul normativ pentru ideea unei interven ț ii umanitare legitime, cum ar fi proliferarea
tratatelor ș i a discursului privind drepturile omului , statele nu au avut în vedere legitimizarea 11
interven ț iei umanitare în se ns propriu.
Nu există o defini ț ie interna ț ională dată interven ț iei umanitare, totu ș i aceasta este
acceptată ca fiind amenin ț area sau folosirea for ț ei armate împotriva unui stat de către un alt stat
sau coali ț ie de state, care are ca scop prevenirea sau încetarea încălcărilor pe scară largă ș i grave
ale drepturilor fundamentale ale persoanelor, fără permisiunea statului pe teritoriul căruia for ț a
este aplicată . Interven ț ia umanitară este condusă de un agent extern. Un stat care î ș i rezolvă 12
propria criză umanitară sau o ac ț iune realizată de către un grup în cadrul statului pentru a pune
capăt unei crize interne nu reprezintă exemple de ​ interven ț ie umanitară ​ . Este nevoie de un alt
stat sau un grup de state care intervine pe teritoriul altui stat pentru a rezolva o criza umanitară . 13
Un alt criteriu pentru interven ț ia umanitară este acela ca trebuie să existe o inten ț ie umanitară.
Pentru ca o interven ț ie sa fie considerată o ​ interven ț ie umanitara ​ aceasta trebuie să aibă ca scop
predominant prevenirea, reducerea sau oprirea pierderilor de vie ț i ș i a suferin ț ei umane actuale
sau iminente, indiferent de motivele care stau la baza lor . 14
Interven ț ii umanita re autorizate au avut loc în Somalia, Bosnia-Her ț egovina ș i Sierra
Leone. Interven ț ia umani tară neautorizată se referă la interven ț ia umanitară care nu a fost
autorizată de Consiliul de Securitate al Na ț iunilor Unite în temeiul capitolului VII din Carta
11 Aidan Hehir, Robert Murray, ​ Libya, the Responsibility to Protect and the Future of Humanitarian Intervention ​ ,
New York, Palgrave Macmillan, 2013, p.137.
12 J. L. Holzgrefe, Robert O.Keohane, ​ Humanitarian Intervention: Ethical, Legal and Political Dilemmas,
Cambridge, ​ ​ Cambridge University Press, 2003, p. 18.
13 ​ James Pattison, ​ Humanitarian Intervention and the Responsibility to Protect – Who Should Intervene? ​ , New
York, Oxford University Press, 2010, p.24.
14 ​ James Pattison, ​ Humanitarian Intervention and the Responsibility to Protect – Who Should Intervene? ​ , New
York, Oxford University Press, 2010, p.24.
6

ONU. Au existat cazuri în care interven ț ia umanitară ar fi putut fi a ș teptată, dar aceasta nu a
fost autorizată (Rwanda, Kosovo, Darfur).
Suveranitatea

Î ​ n mod tradi ț ional , principiul ​ suveranită ț ii are ​ î ​ n centru libertatea unui stat de a nu fi
supus interferen ț elor exter ne. De asemenea, ​ î ​ n mod tradi ț ional suveranitatea este dependent ​ ă de
teritoriul statului respectiv. Deci integritatea teritorial ​ ă este o component ​ ă central ​ ă a
suveranit ​ ă ​ ț ii. Un alt aspec t cheie este reprezentat de principiul non-interven ț iei. Astfel no ț iunea
de ​ suveranitate a ap ​ ă ​ rut ca un mecanism juridic pentru protejarea afacerilor interne ​ ș ​ i a
teritoriului ​ î ​ n contextul ​ î ​ n care statele mai slabe nu aveau capacitatea necesară de a se proteja de
alte state mai puternice.
Astăzi, este foarte dificilă argumentarea favorabilă ​ î ​ n mod tradi ț ional pentru
suveranitate. Pentru a preveni agresiunea externă exista organiza ț ii, tratate ​ ș ​ i acorduri
interna ț ionale care reglem entează rela ț iile dintre state. ​ Carta Na ț iunilor Unite reprezint ​ ă
principala conven ț ie interna ț ională care guvernează utilizarea for ț ei armate în comunitatea
interna ț ională în prezent. Articolul 2 paragraful 4 prevede ab ț inerea în rela ț iile interna ț ionale de
la amenin ț are sau folosire a for ț ei împotriva integrită ț ii teritoriale ș i a independen ț ei politice a
oricărui stat sau într-o manieră incompatibilă cu scopul Organiza ț iei Na ț iunilor Unite . Mai 15
departe în paragraful 7 al aceluia ​ ș ​ i articol este stabile ș te faptul că aceasta Cartă nu permite
autorizarea interven ț iei ON U în chestiuni aflate în esen ț ă în jurisdic ț ia na ț ională a statelor . 16

15 ONU, ​ Charter of the United Nations, ​ Article 2, para. 2, 1945, San Francisco,
http://www.un.org/en/sections/un-charter/chapter-i/index.html ​ (accesat la 25.03.2017)
16 ONU, ​ Charter of the United Nations, ​ Article 2, para. 7, 1945, San Francisco,
http://www.un.org/en/sections/un-charter/chapter-i/index.html ​ (accesat la 25.03.2017)

7

Capitolul I

În cadrul primului capitol va fi analizat modul în care în cadrul rezoluțiilor ONU a avut
loc o schimbare de paradigmă în ceea ce privește amenințările la adresa păcii și crizele
umanitare. În consecință, se cristalizează un nou concept, acela al responsabilității de a proteja.
Vor fi analizate originile, documentele care definesc conceptul dar și evoluția acestuia astfel
încât în următoarea parte a lucrării acesta să fie aplicat în cazul crizei din Libia.

Evoluția cadrului legal al intervenției umanitare

Cadru legal este rezultatul evoluției legii cutumiare acceptate de majoritatea statelor.
După cel de-al Doilea Război Mondial, Carta ONU a devenit punctul de reper în ceea ce
privește ordinea legală internațională. Articolul 2, paragraful 4 interzice utilizarea forței, dar și
amenințarea utilizării forței în relațiile dintre state . În ordinea legală internațională există trei 17
excepții pentru utilizarea forței. Prima excepție este autoapărare individuală sau colectivă,
aceasta fiind prevazută în cadrul articolul 51 din Carta ONU . A doua excepție este 18
reprezentată de cazul în care statul gazdă invită acțiunea respectivă, deci statul gazda și-a dat
acordul pentru aceea intervenție de pe teritoriul său. A treia excepție se referă la situațiile în
care Consiliul de Securitate autorizează o intervenție pentru a preveni o amenințare pentru
pacea și securitatea internațională. Toate celelalte intervenții reprezintă intervenții ilegale. 19
Înainte de 1990 în foarte puține cazuri Consiliul de Securitate a calificat situațiile interne
drept amenințări la adresa păcii. După 1990 Consiliul de Securitate a constatat tot mai mult
existența unei amenințări la adresa păcii în ceea ce privește războaiele civile sau crizele interne.
Treptat are loc o dezvoltare progresivă spre includerea urgențelor umanitare în cadrul
amenințărilor la adresa păcii. Această includere este demonstrată de rezoluțiile emise de
Consiliul de Securitate pe parcursul a mai multe crize.
17 ONU, ​ Charter of United Nations ​ , Chapter I: Purposes and principles, San Francisco, 26 iunie 1945.
18 ONU, ​ Charter of United Nations ​ , Chapter VII: Action with respect to threats to the peace, breaches of the peace
and acts of aggresion, 26 iunie 1945.
19 Michael W. Doyle., ​ The question of intervention : John Stuart Mill and the responsibility to protect, ​ New Haven,
Londra, ​ ​ Yale University Press, 2015, p. 6.
8

Primul caz care în care este luată în considerare legătură indirectă dintre o criză
umanitară și amenințarea la adresa păcii are loc după Războiul din Golf. În Rezoluția 688 din
1991 privind situația minorităților din Irak amenințarea pentru pace este reprezentată de
fluxurile de refugiați care trec frontierele altor state, din cauza politicii represive a guvernului
irakian . Atât amenințarea materială pentru pace a fost reprezentată de încălcările masive ale 20
drepturilor omului împotriva minorității kurde cât și încălcarea frontierelor de către refugiați a
constituit un pretext, iar obiectivul real al Consiliului de Securitate a fost acela de a opri
încălcarea drepturilor omului. Textul rezoluției este destul de ambiguu deoarece Consiliul de
Securitate condamnă represiunea, dar în același timp reafirmă că statele trebuie să respecte
integritatea teritorială și independența politică a Irakului. În următoarele cazuri, Consiliul de
Securitate a confirmat tendința inițiată cu rezoluția 688 din 1991 și a recunoscut tot mai clar
existența unei legături directe între criză umanitară și amenințările la adresa păcii.
În rezoluția 770 din 1992 privind situația din Bosnia-Herțegovina și în multe alte
rezoluții referitoare la conflictul din fosta Iugoslavie, Consiliul de Securitate a anulat
consecințele internaționale și s-a concentrat asupra condițiilor populației civile, afirmând că
livrarea de servicii umanitare asistența este un element crucial pentru restabilirea păcii . 21
În rezoluția 794 din 1992, cu care Operațiunea ​ Restore Hope în Somalia, Consiliul de
Securitate a făcut un pas înainte și a afirmat că amenințarea la adresa păcii este reprezentată
tocmai de situația gravă a suferinței populației civile . Totuși Consiliul de Securitate se referă 22
de fiecare data la situații unice și excepționale pentru a nu stabili precedente pentru viitor. Cu
toate acestea, recunoașterea legăturii directe este deja o tendința consolidată.
În cazul Libiei, rezoluțiile 1970 și 1973 din 2011, amenințarea la adresa păcii rezultă
din gravele încălcări ale drepturilor omului și crimele împotriva umanității comise de regimul
lui Muammar Gaddafi. Rezoluțiile totodată fac referință la conceptul de R2P . 23

20 ONU, Consiliul de Securitate, Rezolu ​ ț ​ ia 688, 5.04.1991.
https://documents-dds-ny.un.org/doc/RESOLUTION/GEN/NR0/596/24/IMG/NR059624.pdf?OpenElement
(accesat la data 05.05.2017)
21 ONU, Consiliul de Securitate, Rezolu ​ ț ​ ia 770, S/RES/770, 13.07.1992.
https://documents-dds-ny.un.org/doc/UNDOC/GEN/N92/379/66/IMG/N9237966.pdf?OpenElement (acesat la data
05.05.2017)
22 ONU, Consiliul de Securitate, Rezolu ​ ț ​ ia 794, 03.12.1992. ​ http://www.un.org/Docs/scres/1992/794e.pdf (accesat
la data 05.05.2017)
23 ONU, Consiliul de Securitate, Rezolu ​ ț ​ ia 1970, S/RES/1970 (2011), 26.02.2011, p.2.
http://www.securitycouncilreport.org/atf/cf/%7B65BFCF9B-6D27-4E9C-8CD3-CF6E4FF96FF9%7D/Libya%20S
%20RES%201970.pdf ​ (accesat la data 23.05.2017)
9

Originile conceptului R2P

După discursul lui Kofi Annan la a 54-a Adunare Generală despre securitatea umană,
guvernul canadian a pus bazele ,Comisiei Internaționale de Intervenție și Suveranitate a Statelor
(ICISS) sub conducerea lui Jean Chretien. Kofi ​ Annan a stabilit direc ț ii importante pentru
rezolvarea conflictelor viitoare . În interval de un an, aceste dimensiuni de interven ț ie au 24
constituit baza pentru mandatul ICISS. Prima direc ț ie indicată se referea la definirea
interven ț iei, incluzând mecanisme pacificatoare ​ ș ​ i coercitive. Al doilea aspect se avea în vedere
schimbarea paradigmei intereselor nationale pentru pentru a include prevenirea atrocită ț ilor în
masă. Acest lucru ar contribui la facilitarea unită ț ii între state în urmărirea valorilor
fundamentale ale Cartei. A treia directie priveste Consiliul de Securitate care ar trebui să î ​ ș ​ i
păstreze autoritatea. Iar a patra direc ț ie se referă la tranzi ț ia post-conflict, care trebuie abordată
de către comunitatea interna ț ională. Inițiativa a fost contextualizată că un răspuns al discursului
despre construirea unui consens la nivel internațional în ceea ce privește acțiunile împotriva
atrocit ​ ăț ​ ilor . Dorința era aceea de a investiga posibilitatea unei noi interpretări a conceptului 25
de suveranitate și formularea unor soluții. ICISS era compusă din juriști, diplomați și experți din
toată lumea. Comisia a realizat un raport . 26
Numărul crizelor umanitare se afla în creștere deoarece existau schimbări în arena
internațională după schimbarea polilor de putere de la sfâr ​ ș ​ itului Războiului Rece. Din ce în ce
mai mulți civili sunt victimele diferitelor tipuri de conflicte și crime. Dorința comisiei era aceea
de a crea o schimbare a paradigmei în ceea ce privește conceptul de “suveranitate”. Intervenția
umanitară nu ar trebui să fie privită că un drept ci mai degrabă ca o responsabilitate.
Există datoria de a face ceva pentru a proteja civilii. Deci statetele ar trebui să aibă
obligația de a proteja drepturile omului. Desigur că responsbilitatea primară este purtată de
statul însuși care trebuie să își respecte și să protejeze proprii cetățeni și indivizi de pe teritoriul
său. Dar dacă acest stat este incapabil sau nu este dispus să își îndeplinească responsabilitatea, în
aceste cazuri alte state au datoria subsidiară de a interveni pentru a proteja populația civilă.
24 Melissa Labonte, ​ Human Rights and Humanitarian Norms, Strategic Framing, and Intervention Lessons for the
responsibility to protect ​ , New York, Routledge, 2013, p. 29.
25 Lou Pingeot, Wolfgang Obenland, ​ In whose name? A critical view on the Responsibility to Protect, ​ Bonn, New
York, Global Policy Forum, 2014, p.11.
26 Comisia Interna ț ional ​ ă de Interven ț ie ș i Suveranitate a Statelor ​ , ​ The Responsibility To Protect ​ , Ottawa,
International Development Research Centre, 2011. ​ http://responsibilitytoprotect.org/ICISS%20Report.pdf (accesat
la data 06.05.2017)
10

Genocidul, tortura, crimele împotriva umanității și crimele de război sunt o formă de insecuritate
care se propagă dincolo de granițele teritoriului, au efecte transnaționale. Ideea este că
suveranitatea nu mai poate reprezenta ceea ce reperezenta în trecut deoarece trăim într-o lume în
care drepturile omului sunt periclitate. Nu mai putem să tratăm suveranitatea ca fiind o cutie
închisă.
Se cristalizează un punct diferit de vedere și anume acela de suveranitate ca
responsabilitate. Suveranitatea implică o responsabilitate dublă:
a) externă: respectul pentru celalalte state având la bază articolul 2 paragraful 1 din Carta 27
ONU;
b) internă: respectarea demnității și a drepturilor fundamentale ale omului pentru întreaga
populație a statului respectiv.
Având în vedere responsabilitatea duală, comisia a dezvoltat cuprinsul acestui concept de
responsabilitate ​ prin extinderea lui în trei dimensiuni:
Prima dimensiune se referă la responsabilitatea de a proteja și constă în evitarea în mod 28
activ a crizelor interne. Comunitatea internațională era de părere că sursele pericolului trebuie
eliminate prin toate mijloacele economice, politice și legale posibile, înainte de a conduce la
rezultate violente. Trebuie să existe o tranziție la nivel internațional de la cultură a reacției la o
cultură a prevenției conflictelor.
A doua dimensiune este responsabilitatea de a reacționa și aceasta intervine în 29
momentul în care măsurile preventive au dat greș și este o nevoie urgență de protecție a
populației. Dacă un stat este incapabil sau nu este dispus să își protejeze propria populație,
comunitatea internațională trebuie să intervină. Măsurile coercitive pot fi politice, economice și
judiciare. Doar în cazurile extreme măsurile pot include acțiuni militare. Pentru intervențiile
militare există o serie de condiții care trebuie îndeplinite. În lipsa unor condiții poate conduce
foarte ușor la abuzuri.
27 ONU, ​ Charter of the United Nations, Chapter I Purposes and Principles ​ , Article 2, para. 1, 1945, San Francisco,
http://www.un.org/en/sections/un-charter/chapter-i/index.html ​ (accesat la 25.03.2017)
28 ​ ICISS, ​ The Responsibility To Protect ​ , Ottawa, International Development Research Centre, 2011, p.19.
http://responsibilitytoprotect.org/ICISS%20Report.pdf ​ (accesat la data 06.05.2017)
29 ICISS, ​ The Responsibility To Protect ​ , Ottawa, International Development Research Centre, 2011, p.29.
http://responsibilitytoprotect.org/ICISS%20Report.pdf ​ (accesat la data 06.05.2017)
11

1. pentru o intervenție militară trebuie să existe o cauza justă : un nivel extraordinar de 30
suferință umană (pierderi în masă de vieți omenești,acte de teroare, genocid). În acest
mod sunt eliminate inițiativele statelor de a interveni pentru interesele proprii.
2. este necesar dovada acțiunilor : trebuie să existe o dovadă concretă a atrocitaților care 31
au loc pe teritoriul respectivului stat.
3. este necesară o intenție corectă : principalul scop al intervenției militare trebuie să fie 32
evitarea suferinței umane și nu urmărirea unui interes propriu (de exemplu susținerea
schimbării unui regim, precum în cazul Gaddafi).
4. trebuie să fie ultima opțiune aleasă : intervenția trebuie realizată doar după ce au fost 33
consumate toate opțiunile non violente pentru stoparea crizei. Soluționarea unei crize
trebuie să treacă prin mai multe etape, iar cea militară nu trebuie să fie prima accesată.
5. proporționalitate : utilizarea forței ar trebui să fie întotdeauna proporțională cu 34
obiectivul; trebuie de asemenea să fie în cantitatea minimă pentru a stopa suferință
umană.
6. perspective rezonabile : intervenția militară nu ar trebui să continue decât dacă există o 35
posibilitate rezonabilă de succes. Dacă există posibilitatea ca situația să se înrăutățească
nu ar trebui ca intervenția să aibă loc.
Consiliul de Securitate este corpul care are legitimitatea de a autoriza utilizarea forței, deci o
intervenție colectivă ar trebui să se bucure de o astfel de autorizare. Statele nu pot decide o
intervenție umanitară în afară cadrului Cartei ONU. Membri permanenți ar trebui să cadă de
acord astfel încât să nu își exercite dreptul de veto pentru a bloca rezoluții care privesc
intervențiile destinate protecției populației. Comunitatea nu este pregătită să lase la o parte
Consiliul de Securitate în ciuda nenumăratelor discuții și contestări în această direcție. Este
nevoie în continuare de o autoritate politică care poate decide cursul unei intervenții. Totuși,
comisia a încercat prin intermediul raportului să sugereze mijloace pentru a evita monopolul
30 ICISS, ​ The Responsibility To Protect ​ , Ottawa, International Development Research Centre, 2011, p.32.
http://responsibilitytoprotect.org/ICISS%20Report.pdf ​ (accesat la data 06.05.2017)
31 ​ ICISS, ​ The Responsibility To Protect ​ , Ottawa, International Development Research Centre, 2011, p.34.
http://responsibilitytoprotect.org/ICISS%20Report.pdf ​ (accesat la data 06.05.2017)
32 ICISS, ​ The Responsibility To Protect ​ , Ottawa, International Development Research Centre, 2011, p.35.
http://responsibilitytoprotect.org/ICISS%20Report.pdf ​ (accesat la data 06.05.2017)
33 ​ ICISS, ​ The Responsibility To Protect ​ , Ottawa, International Development Research Centre, 2011, p.36.
http://responsibilitytoprotect.org/ICISS%20Report.pdf ​ (accesat la data 06.05.2017)
34 ICISS, ​ The Responsibility To Protect ​ , Ottawa, International Development Research Centre, 2011, p.37.
http://responsibilitytoprotect.org/ICISS%20Report.pdf ​ (accesat la data 06.05.2017)
35 ICISS, ​ The Responsibility To Protect ​ , Ottawa, International Development Research Centre, 2011, p.37.
http://responsibilitytoprotect.org/ICISS%20Report.pdf ​ (accesat la data 06.05.2017)
12

puterii de decizie. În situațiile în care Consiliu de Securitate este blocat atunci Adunarea
Generală ar trebui să capete prerogative de decizie. Adunarea Generală ar putea gestiona criza în
cadrul unei Sesiuni Speciale de Urgență sub procedura ​ Uniting for Peace . De asemenea, 36
organizațiile regionale sau sub-regionale pot acționa sub jurisdicția regională.
A treia dimensiune a conceptului este reprezentată de responsabilitatea de a reconstrui 37
ș ​ i se concentrează pe refacerea post conflict. După criza umanitară trebuie instalat un proces de
demilitarizare și reconstrucție. Trebuie precizată aici noțiunea de ​ asistență umanitară este un
concept definit în cadrul Consensului European pe Asisten ț ă Umanitară din 2007 cu scopul de a
,,asigura un răspuns rapid în caz de urgen ț ă, pentru a salva vie ț i, a preveni ș i a atenua suferin ț a
umană, men ț inând demnita tea umană ori de câte ori este nevoie atunci când guvernele ș i actorii
locali sunt cople ș i ț i, incapabili sau nu doresc să ac ț ioneze” . Principalele metodele imediate de 38
ajutor conțin oferirea de adăpost, hrană, apă ș i îngrijire medicală. Statele nu duc lipsă de consens
în definirea acestui termen. De cele mai multe ori statele incurajează ș i doresc ajutorul, asistența
umanitară și nu consideră ca aceasta reprezintă o ingerință a suveranității.
După Raportul ICISS dezbaterea despre conceptul “responsabilitatea de a proteja” (R2P)
a fost mutat în interiorul ONU și Adunarea Generală a avut în vedere acest topic. După
Summit-ul Mondial din 2005 în documentul final noțiunea de ​ responsabilitate de a proteja 39
este tratată în două articole: 138 și 139.
Articolul 138 din document prevede faptul că fiecare stat are responsabilitatea de
a- ș i proteja propri a popula ț ie de genocid, crime de război, purificare etnică ș i crime
împotriva umanită ț ii. Această responsabilitate include preven ț ia acestor crime, inclusiv a
incitării acestora, prin mijloace adecvate. Comunitatea interna ț ională ar trebui să
încurajeze statele să î ș i exercite această responsabilitate ș i să sus ț ină ONU în stabilirea
unei capacită ț i de a vertizare ​ din timp . 40
În cadrul articolului 139 este recunoscută existen ț a conceptului de responsabilitate a statului de
a- ș i proteja propriul popor de crime. Accentul este pus pe preven ț ia actelor care ar putea pune în
pericol popula ț ia unui stat.
36 ONU Adunarea Generală, Sesiunea 5, Rezoluția 377(5), 1950.
http://www.un.org/en/sc/repertoire/otherdocs/GAres377A(v).pdf ​ (accesat la data 05.05.2017)
37 ICISS, ​ The Responsibility To Protect ​ , Ottawa, International Development Research Centre, 2011, p.39.
http://responsibilitytoprotect.org/ICISS%20Report.pdf ​ (accesat la data 06.05.2017)
38 Comisia Comunită ț ilor Europene, ​ Comunicarea Comisiei către Parlamentul European ș i Consiliu spre un
consens european privind ajutorul umanitar, ​ COM (2007) 317, Bruxelles, Comisia Comunită ț ilor Europene
13.6.2007.
39 ONU, Adunarea Generală, 60/1. 2005 World Summit Outcome,
http://www.un.org/womenwatch/ods/A-RES-60-1-E.pdf ​ (accesat la data 08.04.2017)
40 ONU, Adunarea Generală, 60/1. 2005 World Summit Outcome, p.30.
http://www.un.org/womenwatch/ods/A-RES-60-1-E.pdf ​ (accesat la data 08.04.2017). ​ ​ (trad. n.- T.S.)
13

Articolul 139 prevede existen ț a unei responsabilită ț i a comunită ț ii interna ț ionale
prin intermediul ONU să folosească metode diplomatice, umanitare ș i alte mijloace
pa ș nice în concor dan ț ă cu Capitolele VI ș i VIII din Carta ONU pentru a proteja
popula ț iile de geno cid, crime de război, purificare etnică ș i crime împotriva umanită ț ii
De asemenea este stabilit că într-un astfel de context ONU este pregătit să întreprindă
ac ț iuni colective prin intermediul Consiliului de Securitate în concordan ț ă cu Carta
ONU, incluzând Capitolul VII de la caz la caz, în cooperare cu organiza ț iile regionale.
Aceste ac ț iuni colective vor avea loc doar dacă mijloacele pa ș nice nu au func ț ionat ș i
autorit ​ ă ​ ț iile na ț ionale în continuare nu sunt capabile să î ș i protejeze popula ț iile.
Adunarea Generală a ONU trebuie în să continue să ia în considerare responsabilitatea
de a proteja popula ț iile împotriva genocidului, a crimelor de război, a epurării etnice ș i a
crimelor împotriva umanită ț ii ș i a implica ț iilor acestora, ț inând seamă de principiile
Cartei ș i de dreptu l interna ț ional. De asemenea, mai este specificat faptul că ONU se
angajează, în măsura în care este necesar ș i potrivit, să ajute statele să- ș i construiască
capacitatea de a- ș i proteja popula ț iile împotriva genocid ului, a crimelor de război, a
epurării etnice ș i a crimelor împotrivă umanită ț ii ș i să ajute pe cei care au probleme
înainte de izbucnirea crizelor ș i a conflictelor . 41
Documentul de la Summit-ul mondial se îndepărtează de Raportul ICISS printr-o serie
de diferențe de conținut. Textele articolelor 138 și 139 sunt foarte vagi ​ ș ​ i contrastează intenția
raportului de a fi c ​ â ​ t mai clar ​ ș ​ i explicativ. Nu există o mențiune expresă a necesității măsurilor.
În documentul Summit-ului, accentul este pus pe prevenție, iar celelalte componente sunt
detaliate mult mai putin față de raportul inițial. Cele trei dimensiuni ale conceptului de R2P nu
există în forma inițială din raport.
Cazurile restrânse doar la statele care nu sunt capabile să își protejeze populația, neluând
în calcul și statele care nu sunt dispuse să își protejeze populația. Î ​ n ver ​ s ​ iunea ICISS a
responsabilită ț ii de a proteja responsabilitatea de a proteja este transferată către comunitatea
interna ț ională atunci când statul implicat este ​ î ​ n imposibilitatea sau nu este dispus să protejeze
drepturile omului cetă ț enilor săi . În schimb, în acordul încheiat la Summit, responsabilitatea 42
de a proteja este transferată către comunitatea interna ț ională numai atunci când ,,autorită ț ile
na ț ionale nu reu ș esc în mod evident să- ș i protejeze popula ț ia” . 43
Cele 6 condiții pentru realizarea unei intervenții militare lipsesc. Nu este menționată
obligația sau datoria comunitatii internationale să acționeze. Exista o constanta referință la
Capitolele VI, VII și Consiliul de Securitate fara mentionarea dreptului de veto din cadrul
41 ONU, Adunarea Generală, 60/1. 2005 World Summit Outcome, p.30.
http://www.un.org/womenwatch/ods/A-RES-60-1-E.pdf ​ (accesat la data 08.04.2017) ​ (trad. n.- T.S.)
42 ICISS, ​ The Responsibility To Protect ​ , Ottawa, International Development Research Centre, 2011, p.19.
http://responsibilitytoprotect.org/ICISS%20Report.pdf ​ (accesat la data 06.05.2017)
43 ONU, Adunarea Generală, 60/1. 2005 ​ World Summit Outcome, 24.10.2005. p.30.
http://www.un.org/womenwatch/ods/A-RES-60-1-E.pdf ​ (accesat la data 08.04.2017)
14

acestuia. Î ​ n cadrul documentului nu există nici o recunoaștere explicită a intervenției umanitare
în afară Cartei ONU sau a datoriei de a interveni în cadrul ONU.
Totu ​ ș ​ i a existat o aprobare general ​ ă în privința faptului c ​ ă exist ​ ă o responsabilitate
comun ​ ă a statelor de a proteja populațiile de ​ de genocid, crime de război, purificare etnică ș i
crime împotriva umanită ț ii . 44

Evoluția conceptului de R2P

Următorul impuls pentru doctrina R2P a avut loc în 2008, când Secretarul General al
ONU, Ban Ki-Moon, ș i-a declarat angajamentul personal de a transforma R2P în realitate
într-un discurs din iulie 2008 din Berlin. În acest discurs, el a expus pentru prima dată noul
portret al lui R2P ca fiind ,,o abordare cu trei piloni”. Raportul Secretarului General al ONU,
,,Implementarea responsabilită ț ii de a proteja” , a fost lansat în ianuarie 2009. Acesta detaliază 45
reprezentarea R2P de-a lungul a trei piloni: responsabilită ț ile de protec ț ie ale statului;
responsabilitatea comunită ț ii interna ț ionale de a sprijini statele în îndeplinirea obliga ț iilor lor
na ț ionale ș i angajamentul de a ac ț iona în timp util ș i decisiv în conformitate cu Carta ONU.
Abordarea în trei piloni privind responsabilitatea de a proteja a atras aten ț ia de la
reprezentările sale anterioare. Chiar daca pornea de la raportul ICISS, a fost definită în mod
fundamental de prevederile paragrafelor 138 ș i 139 ale Summit-ului din 2005. Premisa acestui
raport a fost că, pentru a face R2P o realitate, este crucial să nu se renegocieze concluziile
documentului final privind R2P. În schimb, au fost necesare metode de punere în aplicare a
prevederilor paragrafelor 138 ș i 139, deoarece acestea ,,sunt ferm ancorate în principiile bine
stabilite ale dreptului interna ț ional” . Raportul din 2009 nu se retrage de la principiile adoptate 46
în septembrie 2005.
Responsabilită ț ile individuale ale statului din cadrul primului pilon al R2P au la bază 47
articolul 138. Această responsabilitate reflectă obliga ț iile care decurg din dreptul interna ț ional,
44 ONU, Adunarea General ​ ă ​ , ONU, ​ 60/1. 2005 World Summit Outcome ​ , 24 octombrie, 2005.
http://www.un.org/womenwatch/ods/A-RES-60-1-E.pdf ​ (accesat la 17.03.2017).
45 Ban Ki-Moon, Adunarea General ​ ă ​ , ONU, A/63/677, Implementing the responsibility to protect ​ , 12.01.2009.
http://responsibilitytoprotect.org/implementing%20the%20rtop.pdf ​ (accesat la 09.05.2017).
46 ​ Cristina Gabriela Badescu, ​ Humanitarian Intervention and the Responsibility to Protect – Security and human
rights ​ , Londra, New York, Routledge, 2011, p. 9.
47 ​ Ban Ki-Moon, Adunarea General ​ ă ​ , ONU, A/63/677, ​ Implementing the responsibility to protect ​ , 12.01.2009.
http://responsibilitytoprotect.org/implementing%20the%20rtop.pdf ​ (accesat la 09.05.2017), p.10.
15

cum ar fi obliga ț iile de a preveni ș i pedepsi genocidul, de a respe cta ș i de a asigura respectarea
dreptului umanitar interna ț ional. Responsabilită ț ile protec ț ie ale statelor sunt considerate cel mai
pu ț in controversat pilon al R2P. Totu ș i nu toate sugestiile Secretar ului General din 2009 privind
punerea în aplicare a pilonului I ar putea fi u ș or incluse în obliga ț iile juridice interna ț ionale ale
statelor de a preveni genocidul, crimele de război sau crimele împotriva umanită ț ii. Unele dintre
responsabilită ț ile din prim ul pilon sunt obliga ț ii legale, în timp ce altele rămân la nivel moral
sau politic . 48
Un număr impresionant de state sprijină responsabilitatea colectivă de a acorda asisten ț ă
altor state în procesul de consolidare a capacită ț ilor în cadrul celui de-al doilea pilon . ​ Î ​ n acela ș i 49
timp există state care sunt în permanen ț ă rezistente sau sceptice fa ț ă de aplicarea unei ac ț iuni
mai robuste ș i coercitive în cadrul plionului III care prevede un răspuns decisiv ș i imediat . 50
Pozi ț iile diferite ale statelor în privin ț a R2P sunt într-o anumi tă măsură legate de lipsa de
claritate în ceea ce prive ș te con ț inutul , domeniul de aplicare, misiunea, pragurile ș i aplicarea 51
mai precisă a responsabilită ț ilor colective respective în cadrul acestor piloni.

48 Gentian Zyberi, Kevin T. Mason, ​ An Institutional Approach To The Responsibility To Protect ​ , Cambridge,
Cambridge University Press, 2013, p.15.
49 Ban Ki-Moon, Adunarea General ​ ă ​ , ONU, A/63/677, Implementing the responsibility to protect ​ , 12.01.2009.
http://responsibilitytoprotect.org/implementing%20the%20rtop.pdf ​ (accesat la 09.05.2017), p.15.
50 Ban Ki-Moon, Adunarea General ​ ă ​ , ONU, A/63/677, Implementing the responsibility to protect ​ , 12.01.2009.
http://responsibilitytoprotect.org/implementing%20the%20rtop.pdf ​ (accesat la 09.05.2017), p.22.
51 Gentian Zyberi, Kevin T. Mason, ​ An Institutional Approach To The Responsibility To Protect ​ , Cambridge,
Cambridge University Press, 2013, p.25.
16

Capitolul II
Având în vedere definițiile și criteriile stabilite în capitolul anterior Capitolul 2 are în
centru desfășurarea evenimentelor din Libia. Acest capitol va urmări aplicabilitatea definițiilor
și conceptelor stabilite anterior analizând cazul intervenției din Libia. Demonstrarea
aplicabilității va fi realizata din două perspectiva având la bază două definiții distincte.
Cronologia evenimentelor din Libia ​ î ​ n 2011

Conflictul civil din Libia începe pe data de 15 februarie 2011 ș i se încheie pe 20
octombrie 2011. Acest război îl are în centru pe liderul Muammar Gaddafi împotriva căruia se
pornesc o serie de proteste ș i manifesta ț ii. Evenimentele au deve nit din ce în ce mai violente
culminând cu un război civil între sus ț inătorii guvernului Gaddafi ș i opozan ț i. Episoadele
conflictului libian pot fi împăr ț ite în două categorii: înainte ș i după interven ț ia militară externă
autorizată prin rezolu ț ia 19 73 a Consiliului de Securitate al ONU.

Evenimentele precursoare rezolu ​ ț ​ iei 1973

Etapa care are loc înaintea autoriza ț iei pentru interven ț ia militară începe cu trei zile de
proteste împotriva guvernului Gaddafi la Benghazi. Rezisten ț a guvernului se manifestă prin
for ț ele de securitate care deschid focul împotriva protestatarilor . Ciocnirile violente au 52
continuat cu victime ș i mor ț i din ambele tabere. Protestatarii au început să realizeze improvizeze
arme cu care să atace complexe importante cum ar fi Katiba. Acestea nu au făcut altceva decât
să înte ț ească ș i mai mult violen ț ele. Din cauza această numărul mor ț ilor a crescut de la o zi la
alta.
Următorul moment relevant a avut loc pe 22 februarie când Gaddafi a men ț ionat
masacrul din Pia ț a Tianan men din 1989, care a zdrobit în mod militar mi ș carea democratică
52 Patrick Martin, Gaddafi threatens mass killings as popular rebellion spreads, WSWS.ORG ​ , 23.02.2011.
http://www.wsws.org/en/articles/2011/02/liby-f23.html ​ (accesat la data 28.05.2017)
17

condusă de studen ț i ș i a amenin ț at cu uciderea pe scară largă împotriva disiden ț ilor într-o
apari ț ie la televiziunea de stat . 53
Aproape de la începutul crizei, oficialii ONU au avertizat asupra amenin ț ării iminente a
atrocită ț ilor în masă. Tot pe 22 februarie, Înaltul Comisar ONU pentru Drepturile Omului, Navi
Pillay, a subliniat necesitatea de a proteja civilii ș i a cerut autorită ț ilor să oprească folosirea
violen ț ei împotriva demo nstran ț ilor, care ar putea constitui crimă împotriva umanită ț ii. În
aceea ș i zi, consilierii ai Secretarului General al ONU privind prevenirea genocidului au afirmat,
de asemenea, că comportamentul regimului libian ar putea constitui o crimă împotriva
umanită ț ii.
Până la sfâr ș itul lunii februarie, guvernul lui Gaddafi ș i-a pierdut controlul asupra unei
păr ț i semnificative a Libiei, inclusiv a ora ș elor mari din Misrata ș i Benghazi, precum ș i a
porturilor importante de la Raul Lanuf ș i Brega. For ț ele de securitate controlau în continuare
periferiile, în timp ce rebeli controlau ora ș ul Zawiya. For ț ele rebelilor au avansat după victoria
lor, iar la 4 martie opozi ț ia a capturat Ra's Lanuf. Ca raspuns regimul Gaddafi a lansat un atac
două zile mai târziu pentru a prelua controlul în Ra's Lanuf, precum ș i în Brega. De asemenea,
for ț ele guvernamentale au încercat să cucereasca ​ ș ​ i Misrata, trimi ț ând infanterie ș i armament în
ora ș . Dar au fost prin ​ ș ​ i într-o ambuscadă rebelă după ce au ajuns în centrul ora ș ului. În bătălie,
au fost uci ș i 21 de rebeli ș i civili ș i 22 de solda ț i ai guvernului . Un al cincilea atac împotriva 54
rebelilor din Zawiya a produs câ ș tiguri, iar până la 8 martie, cea mai mare parte a ora ș ului a 55
fost distrusă. Gaddafi a rămas în control în continuare în ora ș e precum Tripoli, Sirte, dar ș i
altele.
Fran ț a a recunoscu t, în data de 10 martie, Consiliul Interimar Na ț ional drept singurul
guvern legitim al Libiei . În aceea ș i zi, for ț ele guvernamentale au preluat controlul asupra 56
Zawiya ș i Ra's Lanuf, sprijinite de tancuri, artilerie ș i nave de război. Mii de locuitori au fost
53 Patrick Martin, Gaddafi threatens mass killings as popular rebellion spreads, ​ WSWS.ORG, 23.02.2011.
http://www.wsws.org/en/articles/2011/02/liby-f23.html ​ (accesat la data 28.05.2017)
54 The Telegraph, ​ Libya: 21 killed in Misrata weekend fighting, ​ The Telegraph, 07.03.2011.
http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/africaandindianocean/libya/8366137/Libya-21-killed-in-Misrata-week
end-fighting.html ​ ​ (accesat la data 28.05.2017)
55 Philip Sherwell, Libya's bloody rebellion turns into civil war – Fighting leaves 30 dead as tanks shell houses and
snipers shoot at everyone on the streets, ​ News Middle East, 06.03.2011.
http://www.independent.ie/world-news/middle-east/libyas-bloody-rebellion-turns-into-civil-war-26710936.html
(accesat la data 28.05.2017)
56 NTC LIBYA, How was the NTC recieved abroad?, ​ NTC LIBYA ​ , ​ http://ntclibya.org/ ​ (accesat la 30.05.2017)
18

ulterior interoga ț i, for ț ele Gaddafi arestând pe cineva în cea mai mică suspiciune de simpatie
pentru rebeli.

Evenimentele care au avut loc după autorizarea interven ț iei

Pe 17 martie, Consiliul de Securitate al ONU a adoptat o rezolu ț ie pentru a impune o
zonă de restric ț ie în spa ț iul aerian libian. Ca rezultat al rezolu ț iei ONU, la 18 martie, guvernul
lui Gaddafi a declarat oficial o încetare imediată a focului, dar luptele au continuat în realitate . 57
Pe 19 martie 2011, for ț ele militare din au lovit apărarea în Libia. Fran ț a, Canada, Regatul Unit ș i
Statele Unite ș i-au unit fortele militare pentru a ataca apararea aeriană ș i solda ț ii regimului lui
Muammar Gaddafi. Aceste ț ări au condus o coali ț ie de state cu scopul de a- ș i exercita
obiectivele stabilite prin rezolu ț ia 1973 a Consiliului de Securitate ​ .
În ziua următoare, la Paris a fost convocat un summit impromptu în care au fost
finalizate modalită ț ile ini ț iale ale Odyssey Dawn. Acest lucru a implicat reprezentan ț i ai
optsprezece state, în primul rând din Europa ș i America de Nord, dar ș i Irak, Iordania, Maroc,
Qatar ș i Emiratele Arabe Unite, precum ș i oficialii Ligii Statelor Arabe. La doar câteva ore după
summit, avioanele franceze au început o serie de zboruri ș i atacuri cu bombă asupra teritoriului
libian. Coali ț ia a intrat în spa ț iul aerian libian pentru a începe misiunile de supraveghere ș i au 58
zburat peste Benghazi pentru a preveni atacurile asupra ora ș ului controlat de rebeli. Navele
NATO au început să pună în aplicare o blocadă a Libiei, care supraveghea apele teritoriale
libiene. ​ Î ​ n prima jumătate a lunii martie for ț ele rebele au încercat să atace Ajdabiya ș i să
elibereze rebeli în interiorul ora ș ului, dar au fost respin ș i de trupele guvernamentale. Pe 24
martie, trupele guvernamentale de ț ineau încă principalele zone de poarta de est ș i de vest ș i cea
57 Al Jazeera and Agencies, Libya declares ceasefire but fighting goes on – Gaddafi's government says it will end
military operations in line with UN resolution but reports of attacks continue. ​ Al Jazeera, 19.03.2011.
http://www.aljazeera.com/news/africa/2011/03/2011318124421218583.html ​ (accesat la data 30.05.2017)
58 BBC, Libya: French jets resume sorties as coalition builds, ​ BBC 20.03.20122.
http://www.bbc.co.uk/news/mobile/world-africa-12800635 ​ ​ (accesat la data 30.05.2017)
19

mai mare parte a ora ș ului, cu excep ț ia centrului ora ș ului. Civilii erau for ț a ț i sa î ș i paraseasca
casele, iar apoi erau uci ș i fără discriminare.
Î ​ n data de 25 martie, NATO a anun ț at că va prelua comanda opera ț iunilor de
restric ț ionare a zborurilor . Pe 31 martie, NATO a preluat conducerea opera ț iunilor aeriene din 59
Coali ț ia pentru Libia. Luptele zilnice ale Coali ț iei au continuat să vizeze for ț ele terestre libiene,
lansatoarele de rachete, centrele de comandă ș i control, bazele militare, buncărele, depozitele de
muni ț ii, obiectivele logistic e ș i locurile de stocare a rachetelor.
19 aprilie, Marea Britanie a anun ț at că trimite consilieri militari în Libia pentru a ajuta
rebelii să- ș i îmbunătă ț ească organizarea ș i comunicarea, dar nu să-i antreneze sau să-i înarmeze
. 60
La data de 4 mai, secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, a sus ț inut că
capacită ț ile militare ale guvernului libian au fost degradate semnificativ de la începerea
opera ț iunii . Pe tot parcu rsul lunii mai NATO a continuat bomardarea zonelor de conflict 61
încercand să ajute tabara rebelilor. ​ Î ​ n acela ș i timp for ț ele guvernamentale ș i-au continuat
asalturile asupra rebelilor. Pe 29 mai, Generalul Melud Massoud Halasa, a declarat că for ț ele lui
Gaddafi au slăbit zilnic . Tot el a estimat că doar zece generali au rămas loiali lui Gaddafi . 62 63
Membrii comisiilor revolu ț ionare ale lui Gaddafi, după retragerea for ț elor guvernamentale din
ora ș e au rămas ș i au lansat o serie de atacuri împotriva civililor ș i au spionat activită ț ile rebele
locale . Sus ț inătorii lui Gaddafi s-au ascuns, organizându-se. For ț ele rebele au răspuns, arestând 64
sute de suspec ț i pe o perioadă de câteva săptămâni. Multe arestări nu au fost sanc ț ionate de
Consiliul Na ț ional de Tran zi ț ie.
Pe măsură ce ofensiva rebelă a progresat, au început să fie mobilizate atacuri scurte
împotriva for ț elor guverna mentale din Tripoli, În data de 19 iunie, trei civili au fost uci ș i într-un
59 Matthew Price, Libya: Nato to take command of no-fly zone, ​ BBC, 25.03.2011.
http://www.bbc.com/news/world-africa-12856665 ​ (accesat la data 30.05.2017)
60 Jonathan Beale, British military officers to be sent to Libya, ​ BBC, 19.04.2011.
http://www.bbc.com/news/uk-13132654 ​ ​ (accesat la data 30.05.2017)
61 David Brunnstrom, Charlie Dunmore, NATO chief: Gaddafi's forces have been weakened, ​ Reuters ​ , 04.05.2011.
http://www.reuters.com/article/libya-nato-rasmussen-idUSBRU01146920110504 ​ (accesat la 29.05.2017)
62 ​ Richard Spencer, Libya: Five generals defect as pressure mounts on Muammar Gaddafi, ​ The Telegraph ​ ,
30.05.2011.
http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/africaandindianocean/libya/8546541/Libya-Five-generals-defect-as-pr
essure-mounts-on-Muammar-Gaddafi.html ​ ​ (accesat la 29.05.2017)
63 Michael Birnbaum, In Tripoli, support for Gaddafi is shallow, ​ The Washington Post ​ , 31.05.2011.
https://www.washingtonpost.com/world/middle-east/in-tripoli-support-for-gaddafi-is-shallow/2011/05/31/AGH1P
mFH_story.html?utm_term=.ee503974b74f ​ ​ (accesat la 29.05.2017)
64 Patrick Martin, Death squad attacks in Libyan “rebel” capital, ​ WSWS.ORG, 23.05.2011.
http://www.wsws.org/en/articles/2011/05/liby-m23.html ​ (accesat la 29.05.2017)
20

bombardament NATO în Tripoli . Mai târziu, NATO a recunoscut că a fost responsabilă de 65
avioanele de urgen ț ă ș i de decesele civile. Pe front, luptele au cont inuat, lângă Misrata.
După câteva luni de conflict ș i fără semne de triumf în favoarea lui Gaddafi ș i a rebelilor,
unele ț ări NATO au recun oscut că un Gaddafi neputincios ar putea fi lăsat să rămână în Libia.
La finalul lunii iulie avioanele NATO au atacat ș i au dezactivat 3 posturi de televiziune de stat 66
din Libia în Tripoli, cu motiva ț ia că Gaddafi folosea aceste mijloacele de informare în masă
pentru a incita atacurile împotriva civililor.
Începând cu 20 august, diploma ț ii din Statele Unite, Regatul Unit ș i Fran ț a au început să
lucreze la o rezolu ț ie a ONU pentru a elibera Consiliul Na ț ional de Tranzi ț ie de înghe ț area 67
bunurilor. Rezisten ț a a fost întâmpinată din China ș i Rusia, care au considerat că această
mi ș care va recunoa ș te oficial Consiliul Na ț ional de Tranzi ț ie drept guvernul de facto al Libiei.
Următorul eveniment relevant a fost reprezentat de bătălia din orasul Tripoli unde 68
rebelii au câstigat. În ciuda căderii Tripoli, grupările loiale lui Gaddafi au continuat să lupte în
ora ș ul Sirte. For ț ele rebelilor s-au apropiat de Misrata în vest ș i de Benghazi în est, dar pe
ambele fronturi au fost re ț inute de for ț ele loiale lui Gadaffi fortificate în ora ș e mici. Pe 1
septembrie, rebelii au anun ț at că, din moment ce Sirte nu are importan ț ă economică, dacă nu se
preda, vor restric ț iona accesul bunurilor în ora ș . În după-amiaza zilei de 8 septembrie, a fost
raportat că for ț ele Consil iului Na ț ional de Tranzi ț ie au preluat o zonă puternic apărată in
apropierea ora ș ului Sirte. Pe 16 septembrie, for ț ele rebele preiau controlul asupra aeroportului
lui Sirte ș i lansează o ofensivă majoră. Sirte a căzut pe 20 octombrie, iar Muammar Gaddafi 69
si fiul său Mutassim, au fost găsi ț i ș i ucisi în timp ce încercau să fugă din ora ș . Aceste momente
au marcat sfâr ș itul războiu lui
65 ABC News, ​ NATO strike kills civilians: Libyan officials, ​ ABC ​ , 19.06.2011.
http://www.abc.net.au/news/2011-06-19/nato-strike-kills-civilians-libyan-officials/2763654 ​ (accesat la data
02.06.2017)
66 The Times of India, ​ 3 journalists killed in Nato raid: Libya, ​ The Times of India, 31.07.2011.
http://timesofindia.indiatimes.com/world/middle-east/3-journalists-killed-in-Nato-raid-Libya/articleshow/9426494
(accesat la data 02.06.2017)
67 BBC News, ​ Libya conflict: UN agreement sought to unfreeze assets, ​ BBC ​ , 25.08.2011.
http://www.bbc.com/news/uk-politics-14661504 ​ ​ ​ (accesat la data 02.06.2017)
68 BBC News, ​ Libya conflict: Rebels take base on push to Tripoli, ​ BBC ​ , 21.08.2011.
http://www.bbc.com/news/world-africa-14606618 ​ ​ (accesat la data 02.06.2017)
69 Joseph Nasr, Libyan NTC fighters seize Sirte airport, ​ Reuters ​ , 16.09.2011.
http://af.reuters.com/article/commoditiesNews/idAFL5E7KG14F20110916 ​ ​ (accesat la data 02.06.2017)
21

Î ​ ncadrarea interven ​ ț ​ iei din Libia ​ î ​ n doctrina R2P
Î ​ ncadrarea interven ​ ț ​ iei din Libia sub defini ​ ț i ​ a oferit ​ ă de Summit-ul Mondial
din 2005

În continuarea acestui capitol vor fi analizate modalită ț ile prin care interven ț ia din Libia
poate fi încadrată sub mai multe defini ț ii ale conceptului de R2P. Prima analiză va încadra
interven ț ia în criteriile propuse de documentul Summit-ului din anul 2005 pentru
responsabilitatea de a proteja.
Articolul 138 din document prevede faptul că fiecare stat are responsabilitatea de
a- ș i proteja propri a popula ț ie de genocid, crime de război, purificare etnică ș i crime
împotriva umanită ț ii. Această responsabilitate include preven ț ia acestor crime, inclusiv a
incitării acestora, prin mijloace adecvate. Comunitatea interna ț ională ar trebui să
încurajeze statele să î ș i exercite această responsabilitate ș i să sus ț ină ONU în stabilirea
unei capacită ț i de a vertizare ​ din timp . 70
Articolul 139 prevede existen ț a unei responsabilită ț i a comunită ț ii interna ț ionale
prin intermediul ONU să folosească metode diplomatice, umanitare ș i alte mijloace
pa ș nice în concor dan ț ă cu Capitolele VI ș i VIII din Carta ONU pentru a proteja
popula ț iile de geno cid, crime de război, purificare etnică ș i crime împotriva umanită ț ii
De asemenea este stabilit că într-un astfel de context ONU este pregătit să întreprindă
ac ț iuni colective prin intermediul Consiliului de Securitate în concordan ț ă cu Carta
ONU, incluzând Capitolul VII de la caz la caz, în cooperare cu organiza ț iile regionale.
Aceste ac ț iuni colective vor avea loc doar dacă mijloacele pa ș nice nu au func ț ionat ș i
autaritatiile na ț ionale în continnuare nu sunt capabile să î ș i protejeze popula ț iile.
Adunarea Generală a ONU trebuie în să continue să ia în considerare responsabilitatea
de a proteja popula ț iile împotriva genocidului, a crimelor de război, a epurării etnice ș i a
crimelor împotriva umanitătii ș i a implica ț iilor acestora , ț inând seamă de principiile
Cartei ș i de dreptu l interna ț ional. De asemenea, mai este specificat faptul că ONU se
angajează, în măsura în care este necesar ș i potrivit, să ajute statele să- ș i construiască
capacitatea de a- ș i proteja popula ț iile împotriva genocid ului, a crimelor de război, a
epurării etnice ș i a crimelor împotrivă umanitătii ș i să ajute pe cei care au probleme
înainte de izbucnirea crizelor ș i a conflictelor . 71
Din documentul de la finalul Summit-ului mondial pot fi extrase mai multe criterii care
pot încadra o interven ț ie sub inciden ț a conceptului de ,,responsab ilitate de a proteja.” Un prim
criteriu este reprezentat de încapacitatea preveni cele patru crime. Al doilea criteriu este
reprezentat de existen ț a într-o ț ara a unor acte de genocid, crime de război, purificare etnică ș i
70 ONU, Adunarea Generală, 60/1. 2005 World Summit Outcome, p.30.
http://www.un.org/womenwatch/ods/A-RES-60-1-E.pdf ​ (accesat la data 08.04.2017) ​ (trad. n.- T.S.)

71 ONU, Adunarea Generală, 60/1. 2005 World Summit Outcome, p.30.
http://www.un.org/womenwatch/ods/A-RES-60-1-E.pdf ​ (accesat la data 08.04.2017) ​ (trad. n.- T.S.)
22

crime împotriva umanită ț ii. Un al treilea criteriu extras îl reprezintă nefunc ț ionarea mijloacelor
pa ș nice de rezolvare a conflictului. Al patrulea criteriu este reprezenta de sus ț inerea regională a
unei interven ț ii în conform itate cu Carta ONU.
Având în vedere primul criteriu acela de a exista o incapacitate de a preveni acte
genocid, crime de război, purificare etnică ș i crime împotrivă umanită ț ii. În ceea ce prive ș te
preven ț ia acestor infrac ț iuni liderul Gaddafi nu încerca să opreasc ă un posibil viitor coflict prin
violen ț e împotriva protest atarilor. Mai mult decât atât, for ț ele de ordine propagau violen ț ă în
mod sistematic ș i organ izat asupra popula ț iei. Gaddafi a men ț ionat, într-un discurs la
televiziune, masacrul din Pia ț a Tiananmen din 1989, care a distrus militar mi ș carea democratică
condusă de studen ț i ș i a amenin ț at cu uciderea pe scară largă împotriva ​ disiden ț ilor . În 72
consecin ț ă, nu se poate spune că guvernul, în acest caz, a încercat să prevină crimele în masă, ci
mai degrabă că a participat ș i a amenin ț at în mod agresiv cu violen ț ele propria popula ț ie.
Având în vedere faptul că fiecare stat are responsabilitatea de a- ș i proteja propria
popula ț ie de genocid, crime de război, purificare etnică ș i crime împotriva umanită ț ii este
evident că statul libian ar trebui să î ș i asume aceea ș i responsabilitate fa ț ă de poporul său.
Considerând al doilea criteriu setat mai sus pentru ca situa ț ia din Libia să necesite o interven ț ie
sub conceptul de R2P trebuie să existe acte de violentă care pot fi încadrate sub cele patru
categorii de crime. Libia din anul 2011 era marcată de un grad ridicat de violen ț e în care erau
implicate atât for ț ele guve rnamentale cât ș i civilii. La începutul lunii ianuarie în anul 2011 au
început proteste împotriva guvernului. Revoltat de presă despre care credea că incită la violentă,
Gaddafi a avut întâlniri cu liderii de opinie ș i, jurnali ș ti amenin ț ându-i că dacă vor incita la
instabilitate politică vor fi ț inu ț i responsabili de aceste ​ aspecte . Protestatari au avut conflicte 73
cu for ț ele de ordine, acest lucru conducând la violen ț e masive manifestate între cele două
fac ț iuni. Manifestan ț ii au început să devină violen ț i apelând la arme improvizate. În consecin ț ă,
for ț ele de ordine au recur s la metode violente pentru a ț ine mul ț imile sub control. Au urmat
nenumărate arestări arbitrare pe motivul perturbării securită ț ii din Libia. 74
72 Patrick Martin, Gaddafi threatens mass killings as popular rebellion spreads, ​ WSWS.ORG, 23.02.2011.
http://www.wsws.org/en/articles/2011/02/liby-f23.html ​ (accesat la data 28.05.2017)
73 Khaled Mahmoud, Gaddafi ready for Libya's ,,Day of Rage”, ​ Asharaq Alawasat ​ , 9.02.2011.
http://www.webcitation.org/5wP31PQo1?url=http://aawsat.com/english/news.asp?section=1&id=24095 ​ (accesat la
data 13.05.2017)
74 Frank Gardner, Libya protests: Second city Benghazi hit by violence, ​ BBC ​ , 16.02.2011.
http://www.bbc.com/news/world-africa-12477275 ​ ​ (accesat la data 13.06.2017)
23

Evenimentele din Libia au fost condamnate de comunitatea interna ț ională. Consiliul
Drepturilor Omului al ONU (CDO) adopta rezolu ț ia S-15/1 în care tratează evenimentele din 75
Libia. În această rezolu ț ie CDO recunoa ș te ș i î ș i exprimă o profundă îngrijorare în ceea ce
prive ș te pierderile de vie ț i omene ș ti din rândul civililor. De asemnea condamnă violen ț ele
provocate de for ț ele guve rnamentale împotrivă civililor. Totodată CDO condamnă incălcările
grave ale drepturilor omului, atacurile armate nediscriminate împotriva civililor, asasinatele,
arestările arbitrare, deten ț ia ș i tortura demonstran ț ilor pa ș nici specificând că aceste acte pot
constitui crime împotriva umanită ț ii . 76
Înainte de lansarea unei interven ț ii trebuie implementate mijloace pa ș nice pentru
rezolvarea conflictului. Astfel, doar după ce aceste metode au fost epuizate ș i nu au avut nici un
rezultat poate intra în discu ț ie ideea de interven ț ie. Primele metod e utilizate în cazul conflictului
din Libia au fost cele diplomatice. Libia a fost suspendată din Liga Arabă până când poporului
libian i se îndeplineau cererile . De asemenea ac ț iunile lui Gaddafi ș i ale guvernului au fost 77
condamnate în mai multe instan ț e. Organiza ț ia Conferin ț ei Islamice a criticat tacticile lui
Gaddafi men ț ionând că acestea au cauzat un dezastru umanitar incompatibil cu valorile islamice
ș i umane . Consiliul de Pace ș i Securitate al Uniunii Africane a declarat că nu este de acord cu 78
folosirea nediscriminată ș i excesivă a for ț elor ș i a armelor letale împotriva protestatarilor pa ș nici
. Înaltul Comisar ONU pentru Drepturile Omului ș i Consilierului Special al ONU pentru 79
Prevenirea Genocidului au condamnat de asemenea evenimentele din Libia. Pe 25 februarie,
Consiliul ONU pentru Drepturile Omului a convocat o sesiune specială în care au condamnat
75 Consiliul Drepturilor Omului, ONU, ​ A/HRC/RES/S-15/1, Situation of human rights in the Libyan Arab
Jamahiriya, ​ 25.02.2011,
https://documents-dds-ny.un.org/doc/UNDOC/GEN/G11/115/24/PDF/G1111524.pdf?OpenElement (accesat la data
13.06.2017)
76 Consiliul Drepturilor Omului, ONU, ​ A/HRC/RES/S-15/1, Situation of human rights in the Libyan Arab
Jamahiriya, ​ 25.02.2011,
https://documents-dds-ny.un.org/doc/UNDOC/GEN/G11/115/24/PDF/G1111524.pdf?OpenElement ​ (accesat la data
13.06.2017)
77 BBC World Service, The Arab League suspends Libya until demands of the people are met, ​ BBC ​ , 23.02.2011.
http://www.bbc.co.uk/worldservice/africa/2011/02/110223_libya_arableague_focus.shtml (accesat la data
14.06.2017)
78 Aidan Hehir, Robert Murray, ​ Libya, the Responsibility to Protect and the Future of Humanitarian Intervention ​ ,
New York, Palgrave Macmillan, 2013, p. 4.
79 Europafrica.net, AU Peace and Security Council on the situation in Libya, ​ Europafrica.net, 23.02.2011.
https://europafrica.net/2011/02/24/au-peace-and-security-council-on-the-situation-in-libya/ (accesat la data
14.06.2017)
24

violen ț a din teritoriul libian. În această sesiune a fost cerută de asemenea suspendarea Libiei.
Suspendarea formală a fost aprobată în unanimitate de Adunarea Generală la 1 martie . 80
Următorul pas a fost implementarea unor măsuri preventive menite să oprească liderul
Gaddafi din a-și supune cetățenii la violen ț e. Astfel în data de 26 februarie, Consiliul de
Securitate a invocat competen ț ele capitolului VII din Carta ONU ș i a adoptat rezolu ț ia 1970 . 81
Primul lucru care trebuie să fie accentuat în legatură cu această rezolu ț ie este faptul că aceasta
face apel ș i men ț ionează responsabilitatea Libiei de a- ș i proteja popula ț ia. Rezolu ț ia de
asemenea, impunea o serie de măsuri pa ș nice pentru a opri situa ț ia din Libia. Prin rezolu ț ie erau
impuse: embargo asupra armelor, interzicerea călătoriilor pentru un număr de indivizi lista ț i ș i
înghe ț area activelor autorit ă ț ilor libiene . Tot prin intermediul rezolu ț iei Consiliul de Securitate 82
a comunicat că va referi situa ț ia din Libia procurorului Cur ț ii Penale Interna ț ionale. Rezolu ț ia
1970 a fost un răspuns neobi ș nuit de unificat ș i rapid având în vedere abordările conservatoare
istorice ale Rusiei ș i ale Chinei . În ciuda acestei ac ț iuni ș i a apelurilor organiza ț iilor regionale, 83
violen ț a a continuat pe teri toriul libian. Semnalul de alarmă emis de rezoluție nu a funcționat.
Toate celelalte măsuri au fost epuizate înainte ca discuțiile de intervenție militară să fie
angajate. Mijloacele politice și economice au fost epuizate prin intermediul rezoluției 1970, dar
ș i prin intermediul criticilo r interna ț ionale. În consecin ț ă, pe 17 martie, Consiliul de Securitate
a adoptat Rezolu ț ia 1973 , care a impunea o zona restrictiona ț ă zborurillor asupra Libiei.
Rezolu ț ia a condamnat ,,încălcarea gravă ș i sistematică a drepturilor omului. . . săvâr ș ită de
autorită ț ile libiene” . Consiliul de Securitate a impus ,,interzicerea tuturor zborurilor din spa ț iul 84
aerian libian” , iar statele sunt autorizate să ,,ia toate măsurile necesare pentru a proteja civilii 85
ș i zonele populate civile care sunt amenin ț ate de atacuri” . Rezol u ț ia cu zece voturi afirmative, 86
80 Jon Swaine ​ , ​ UN suspends Libya from Human Rights Council, ​ The Telegraph, 1.03.2011.
http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/africaandindianocean/libya/8356106/UN-suspends-Libya-from-Huma
n-Rights-Council.html ​ (accesat la data 14.06.2017)
81 ONU, Consiliul de Securitate, Rezolu ​ ț ​ ia 1970, S/RES/1970 (2011), 26.02.2011.
http://www.securitycouncilreport.org/atf/cf/%7B65BFCF9B-6D27-4E9C-8CD3-CF6E4FF96FF9%7D/Libya%20S
%20RES%201970.pdf ​ (accesat la data 23.05.2017)
82 ONU, Consiliul de Securitate, Rezolu ​ ț ​ ia 1970, S/RES/1970 (2011), 26.02.2011,
http://www.securitycouncilreport.org/atf/cf/%7B65BFCF9B-6D27-4E9C-8CD3-CF6E4FF96FF9%7D/Libya%20S
%20RES%201970.pdf ​ (accesat la data 23.05.2017)
83 Aidan Hehir, Robert Murray, ​ Libya, the Responsibility to Protect and the Future of Humanitarian Intervention ​ ,
New York, Palgrave Macmillan, 2013, p. 5.
84 ONU, Consiliul de Securitate, Rezolu ​ ț ​ ia 1973, S/RES/1973 (2011), 17.03. 2011.
http://www.un.org/en/ga/search/view_doc.asp?symbol=S/RES/1973(2011) ​ (accesat la data 23.05.2017)
85 ONU, Consiliul de Securitate, Rezolu ​ ț ​ ia 1973, S/RES/1973 (2011), 17.03. 2011.
http://www.un.org/en/ga/search/view_doc.asp?symbol=S/RES/1973(2011) ​ (accesat la data 23.05.2017)
86 ​ ONU, Consiliul de Securitate, Rezolu ​ ț ​ ia 1973, S/RES/1973 (2011), 17.03. 2011.
http://www.un.org/en/ga/search/view_doc.asp?symbol=S/RES/1973(2011) ​ (accesat la data 23.05.2017)
25

în timp ce China, Rusia, Germania, Brazilia ș i India s-au ab ț inut. Ac ț iunea militară a început la
19 martie ș i a fost ini ț ial condusă de SUA, Fran ț a ș i Marea Britanie. NATO a fost de acord să
conducă opera ț iunea încep ând cu data de 24 martie, iar pe 4 aprilie SUA ș i-au retras for ț ele din
lupta directă, dar a continuat să joace un rol central în coordonarea misiunii . Pentru a 87
sacrificarea civililor care se presupune că urma, strategia NATO a fost schimbată de la
concentrarea ini ț ială asupra distrugerii bazelor militare ale regimului ș i a armamentului la
schimbarea regimului . China, Rusia ș i Africa de Sud au criticat public această strategie ș i au 88
acuzat ca aceste ac ț iuni rep rezintă o interpretare nelegitimă a rezolu ț iei 1973.
Revenind la criteriile stabilite anterior, al patrulea se referea la sus ț inerea regională a
interven ț iei. Consiliului Uniunii Africane pentru Pace ș i Securitate ș i Uniunea Africană (AU)
discutau în mod constant despre o ,,tranzi ț ie incluzivă” democra ț iei în Libia, adică un proces 89
în care Gaddafi s-ar fi retras pa ș nic. Nu există un consens clar în ceea ce prive ș te situa ț ia din
Libia, astfel existau mai multe pozi ț ii, de exemplu sprijinea în mod activ Consiliul Na ț ional de
Tranzi ț ie. Uniunea African ă a condamnat folosirea excesivă a for ț ei împotrivă demonstran ț ilor.
Totu ș i aceasta avea o viziune mult mai diplomatică în ceea ce prive ș te rezolvarea conflictului.
Dar cele trei ț ări africane din cadrul Consiliului de Securitate (Gabon, Nigeria ș i Africa de Sud)
au votat pentru Rezolu ț ia 1973. Deci se poate observa că opiniile legate de conflictul libian erau
împăr ț ite. Chiar dacă se dorea schimbarea regimului, dorin ț a aceasta era că schimbarea să vină
din planul intern ș i nu cu a jutor extern.
Î ​ ncadrarea interven ​ ț ​ iei din Libia sub defini ​ ț i ​ a oferit ​ ă ​ raportul ICISS

A doua analiză asupra intervenției din Libia va fi realizată prin intermediul criteriilor
propuse de raportul Comisiei Internaționale de Intervenție și Suveranitate a Statelor din 2001.
Responsabilitatea de a proteja este descrisă în raport prin prisma a trei dimensiuni centrale:
responsabilitatea de a preveni, responsabilitatea de a reacționa și responsabilitatea de a
reconstrui. Intervenția militară nu este parte decât în cadrul responsabilității de a reacționa.
Responsabilitatea de a preveni constă în evitarea în mod activ a crizelor interne.
Comunitatea internațională era de părere că sursele pericolului trebuie eliminate prin toate
87 Aidan Hehir, Robert Murray, ​ Libya, the Responsibility to Protect and the Future of Humanitarian Intervention ​ ,
New York, Palgrave Macmillan, 2013, p. 5.
88 Aidan Hehir, Robert Murray, ​ Libya, the Responsibility to Protect and the Future of Humanitarian Intervention ​ ,
New York, Palgrave Macmillan, 2013, p. 5.
89 Aidan Hehir, Robert Murray, ​ Libya, the Responsibility to Protect and the Future of Humanitarian Intervention ​ ,
New York, Palgrave Macmillan, 2013, p. 46.
26

mijloacele economice, politice și legale posibile, înainte de a conduce la rezultate violente. Libia
din timpul conducerii lui Gaddafi a fost marcate de mai multe momente în ceea ce privește
alinierea la valorile vestice, Deoarece a sprijinit în mod direct diverse organizații teroriste
internaționale și a încercat să unească lumea arabă într-o coaliție ostilă intereselor occidentale,
în anii '80, Gaddafi a devenit o figura internațională e extrem de criticată. Totuși, în urmă
invaziei din Irak din 2003, Gaddafi și-a desființat programul de arme chimice și a început un
proces rapid de reintegrare cu vestul și cu comunitatea internațională. Eșecul lui Gaddafi de a
crea un puternic simt al cetățeniei naționale în rândul populației, împreună cu o serie de politici
opresive, a creat o discrepanța periculoasă între popor și regim în statul libian . ​ Î ​ ncepând cu 90
anul 2007 au avut loc în mod regulat în Benghazi, proteste, dar acestea nu au generat aten ț ie
interna ț ională. Totuși Gaddafi era dispus să-și amenințe deschis adversarii la televiziunile sale,
utilizând în mod explicit cuvântul ,,gândăci” folosit în cazul genocidului din Rwanda. În
consecință, deși relațiile dintre Libia și Occident s-au îmbunătățit începând cu 2001, a fost
relativ ușor să-l demonizeze din nou atât pe Gaddafi, cât și pe regimul sau. Totuși, nu se poate
spune că guvernul, a încercat de-a lungul timpului să prevină crizele. Mai degrabă politicile
interne și externe au destabilizat populația, iar când este analizat conflictul propriu-zis din 2011,
Gaddafi nu a încercat să prevină crimele în masă, ci mai degrabă că a participat și a amenințat în
mod agresiv cu violențele propria populație.
A doua dimensiune este responsabilitatea de a reacționa și include discuția despre 91
intervenție. De asemenea aceasta intervine doar în momentul în care măsurile preventive au dat
greș și este o nevoie urgență de protecție a populației. Dacă un stat este incapabil sau nu este
dispus să își protejeze propria populație, comunitatea internațională trebuie să intervină.
Măsurile coercitive pot fi politice, economice și judiciare. Doar în cazurile extreme măsurile pot
include acțiuni militare. Pentru ca o intervenție militară să se încadreze sub incidența
conceptului de R2P așa cum este prezentat în raportul ICISS trebuie îndeplinite o serie de
condiții.
Astfel prima condiție pentru o intervenție militară trebuie să existe o cauza justă adică 92
un nivel extraordinar de suferință umană (pierderi în masă de vieți omenești,acte de teroare,
90 Aidan Hehir, Robert Murray, ​ Libya, the Responsibility to Protect and the Future of Humanitarian Intervention ​ ,
New York, Palgrave Macmillan, 2013, p. 9.
91 ICISS, ​ The Responsibility To Protect ​ , Ottawa, International Development Research Centre, 2011, p.29.
http://responsibilitytoprotect.org/ICISS%20Report.pdf ​ (accesat la data 06.05.2017)
92 ICISS, ​ The Responsibility To Protect ​ , Ottawa, International Development Research Centre, 2011, p.32.
http://responsibilitytoprotect.org/ICISS%20Report.pdf ​ (accesat la data 06.05.2017)
27

genocid). Intervenția NATO în Libia a făcut obiectul a numeroase critici deoarece intervenția
trebuia să urmărească doar protejarea civililor. Chiar dacă UA a cerut în continuare o soluție
diplomatică pentru criză, NATO a continuat campania militară, interpretând responsabilitatea de
a proteja suficient de larg, pentru a include înlăturarea regimului care a dovedit că nu era dispus
să își îndeplinească responsabilitatea principală de a- ș i proteja propriii cetă ț eni . NATO a crezut 93
că există o acoperire juridică suficientă pentru schimbarea regimului. Pentru a sacrificarea
civililor care se presupune că urmau, strategia NATO a fost schimbată de la concentrarea ini ț ială
asupra distrugerii bazelor militare ale regimului ș i a armamentului la schimbarea regimului . 94
A doua condiție este necesar dovada acțiunilor adică trebuie să existe o dovadă 95
concretă a atrocită ț ilor care au loc pe teritoriul respectivului stat. În cazul libian, au existat în
perioada conflictului articole în presa interna ț ională care înregistrau ș i raportau zilnic atrocită ț ile
din ț ară . De asemenea CDO al ONU a adoptat rezolu ț ia S-15/1 în data de 25 februarie în 96 97
care trata evenimentele din Libia exprimand o profundă îngrijorare în ceea ce prive ș te pierderile
de vie ț i omene ș ti din rândul civililor. Similar condamna violen ț ele provocate de for ț ele
guvernamentale împotrivă civililor. CDO condamna încălcările grave ale drepturilor omului,
atacurile armate nediscriminate împotriva civililor, asasinatele, arestările arbitrare, deten ț ia ș i
tortura demonstran ț ilor pa ș nici specificând că aceste acte pot constitui crime împotriva
umanită ț ii . 98
A treia condiție implica o intenție corectă adică principalul scop al interven ț iei militare 99
trebuie să fie evitarea suferin ț ei umane ș i nu urmărirea unui interes propriu. În primele
săptămâni NATO a urmat mandatul oferit de Consiliul de Securitate al ONU pentru impunearea
unei zone restric ț ionate a zborurilor în Libia. Mai târziu strategia NATO a fost schimbată în
93 ​ Aidan Hehir, Robert Murray, ​ Libya, the Responsibility to Protect and the Future of Humanitarian Intervention ​ ,
New York, Palgrave Macmillan, 2013, p. 84.
94 Aidan Hehir, Robert Murray, ​ Libya, the Responsibility to Protect and the Future of Humanitarian Intervention ​ ,
New York, Palgrave Macmillan, 2013, p. 5.
95 ​ ICISS, ​ The Responsibility To Protect ​ , Ottawa, International Development Research Centre, 2011, p.34.
http://responsibilitytoprotect.org/ICISS%20Report.pdf ​ (accesat la data 06.05.2017)
96 ​ Patrick Martin, Gaddafi threatens mass killings as popular rebellion spreads, ​ WSWS.ORG, 23.02.2011.
http://www.wsws.org/en/articles/2011/02/liby-f23.html ​ (accesat la data 28.05.2017)
97 Consiliul Drepturilor Omului, ONU, ​ A/HRC/RES/S-15/1, Situation of human rights in the Libyan Arab
Jamahiriya, ​ 25.02.2011,
https://documents-dds-ny.un.org/doc/UNDOC/GEN/G11/115/24/PDF/G1111524.pdf?OpenElement (accesat la data
13.06.2017)
98 Consiliul Drepturilor Omului, ONU, ​ A/HRC/RES/S-15/1, Situation of human rights in the Libyan Arab
Jamahiriya, ​ 25.02.2011,
https://documents-dds-ny.un.org/doc/UNDOC/GEN/G11/115/24/PDF/G1111524.pdf?OpenElement ​ (accesat la data
13.06.2017)
99 ICISS, ​ The Responsibility To Protect ​ , Ottawa, International Development Research Centre, 2011, p.35.
http://responsibilitytoprotect.org/ICISS%20Report.pdf ​ (accesat la data 06.05.2017)
28

sus ț inerea mi ș cării rebele pentru schimbarea regimului. Totu ș i rezolu ț ia 1973 folosea sintagma
,,toate mijloacele necesare” ceea ce nu exclude, teoretic, o interpretare a schimbării 100
regimului. Totu ș i această schimbare de strategie a fost criticată mul ț i timp inclusiv de Gareth
Evans, unul dintre autorii raportului ICISS specificând că o democratizare reală poate fi
realizată doar de însu ș i popula ț ia libiană . 101
A patra condi ț ie se referă la faptul ca interven ț ia militara trebuie să fie ultima opțiune
aleasă , deci intervenția trebuie realizată doar după ce au fost consumate toate opțiunile non 102
violente pentru stoparea crizei. Solu ț ionarea unei crize trebuie sa treacă prin mai multe etape, iar
cea militară nu trebuie sa fie prima accesată. În cazul Libiei din anul 2011 măsurile preventive
au fost impuse prin rezolu ț ia 1970 adoptată de Consiliul de Securitate al ONU. Rezoluția face 103
apel în mod explicit la responsabilitatea Libiei de a-și proteja populația. Rezoluția, de asemenea,
impunea o serie de măsuri pașnice pentru a opri situația din Libia. Prin rezoluție erau impuse:
embargo asupra armelor, interzicerea călătoriilor pentru un număr de indivizi listați ș i înghe ț area
activelor autorită ț ilor libiene . Tot prin intermediul rezolu ț iei, Consiliul de Securitate, a 104
comunicat că va referi situa ț ia din Libia procurorului Cur ț ii Penale Interna ț ionale. În ciuda
acestei acțiuni și a apelurilor organizațiilor regionale, violența a continuat pe teritoriul libian.
A cincea condiție din raportul ICISS se referă la proporționalitate adică utilizarea 105
for ț ei în a ș a fel încât să fie întotdeauna proportională cu obiectivu l, iar aceasta trebuie să fie în
cantitatea minimă pentru a stopa suferintă umană. În câteva săptămani de la lansarea
opera ț iunii, obiectivul principal al NATO a devenit acela de a răsturna regimul lui Gaddafi,
chiar. Dacă NATO ar fi încercat doar să protejeze civilii, în conformitate cu autorizarea sa,
alian ț ă ar fi impus zonă restric ț ionata zborurilor, ar fi bombardat for ț ele care amenin ț au civilii ș i
ar fi încercat să stopeze schimburile de focuri de armă. În schimb, NATO a întreprins ac ț iuni
100 ONU, Consiliul de Securitate, Rezolu ​ ț ​ ia 1973, S/RES/1973 (2011), 17.03. 2011.
http://www.un.org/en/ga/search/view_doc.asp?symbol=S/RES/1973(2011) ​ (accesat la data 23.05.2017)
101 Aidan Hehir, Robert Murray, ​ Libya, the Responsibility to Protect and the Future of Humanitarian Intervention ​ ,
New York, Palgrave Macmillan, 2013, p. 46.
102 ICISS, ​ The Responsibility To Protect ​ , Ottawa, International Development Research Centre, 2011, p.36.
http://responsibilitytoprotect.org/ICISS%20Report.pdf ​ (accesat la data 06.05.2017)
103 ONU, Consiliul de Securitate, Rezolu ​ ț ​ ia 1970, S/RES/1970 (2011), 26.02.2011.
http://www.securitycouncilreport.org/atf/cf/%7B65BFCF9B-6D27-4E9C-8CD3-CF6E4FF96FF9%7D/Libya%20S
%20RES%201970.pdf ​ (accesat la data 23.05.2017)
104 ONU, Consiliul de Securitate, Rezolu ​ ț ​ ia 1970, S/RES/1970 (2011), 26.02.2011,
http://www.securitycouncilreport.org/atf/cf/%7B65BFCF9B-6D27-4E9C-8CD3-CF6E4FF96FF9%7D/Libya%20S
%20RES%201970.pdf ​ (accesat la data 23.05.2017)
105 ICISS, ​ The Responsibility To Protect ​ , Ottawa, International Development Research Centre, 2011, p.37.
http://responsibilitytoprotect.org/ICISS%20Report.pdf ​ (accesat la data 06.05.2017)
29

incompatibile cu protejarea civililor, dar care au favorizat schimbarea regimului . NATO a 106
continuat să ofere ajutoare militare, chiar dacă rebelii au respins în mod repetat ofertele
guvernului de încetare a focului care ar fi putut pune capăt violen ț ei. Pe 3 martie, Gaddafi a
acceptat oferta de mediere a Venezuelei, conducătorul opozi ț iei libiene, a respins această cale . 107
Alte oferte au urmat fiind refuzate în acela ș i fel. Dacă strategia principală a NATO s-ar fi
concentrat pe protejarea civililor, ar fi condi ț ionat ajutorul pentru rebeli de acceptarea sau
deschiderea către căi diplomatice de rezolvare a conflictului. Principiul propor ț ionalită ț ii în ceea
ce prive ș te interven ț ia în Libia este unul dintre cele mai contestat e principii deoarece conflictul
s-a extins foarte mult în ceea ce prive ș te durata de timp dar ș i strategia a fost schimbată fa ț ă de
ceea ce propunea autoriza ț ia din rezolu ț ia 1973.
Cea de-a sa ș ea condiție prevede pentru o intervenție perspective rezonabile adică 108
intervenția militară nu ar trebui să continue decât dacă există o posibilitate rezonabilă de succes.
Dacă există posibilitatea ca situația să se înrăutățească nu ar trebui ca intervenția să aibă loc.
A ș a cum este specificat ș i mai sus, au existat mai multe momente în care a exista posibilitatea
opririi violen ț elor. La 11 aprilie, Gaddafi a acceptat o propunere a Uniunii Africane de încetare
imediată a focului, urmată de un dialog na ț ional, dar rebelii au declarat că au refuzat să ia în
considerare orice încetare a focului cât timp liderul libian rămânea la putere . Este totu ș i 109
foarte greu de prezis dacă interven ț ia nu ar fi avut loc dacă ar fi fost mai multe vie ț i salvate.
Singura aproximare care poate fi făcută este legată de durata în timp a conflictului. Probabil fără
sprijinul NATO for ț ele rebele nu ar fi rezistat ș i ulterior înfrânt liderul Gaddafi. Conflictul s-ar fi
încheiat mult mai rapid ș i din cauza acestui aspect mai pu ț ine vie ț i ar fi fost pierdute.
Ultima condi ț ie pentru a încadra o interven ț ie sub egida R2P este reprezentată de
autorizarea de către un for legitim a aceste ac ț iuni. Corpul care are legitimitatea de a autoriza
utilizarea for ț ei este Consiliul de Securitate al ONU. Consiliul de Securitate autorizează
interven ț ia pentru a creă o zonă restric ț ionata zborurilor in cadrul rezolu ț iei 1973. De asemenea
106 Aidan Hehir, Robert Murray, ​ Libya, the Responsibility to Protect and the Future of Humanitarian Intervention ​ ,
New York, Palgrave Macmillan, 2013, p. 197.
107 Reuters, Venezuela says Gaddafi accepts Chavez plan: report, Reuters,
03.03.2011. ​ http://af.reuters.com/article/topNews/idAFJOE72200320110303?feedType=RSS&feedName=topNews
&utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+reuters%2FAFRICATopNews+(News+
%2F+AFRICA+%2F+Top+News) ​ (accesat la data 16.06.2017)
108 ICISS, ​ The Responsibility To Protect ​ , Ottawa, International Development Research Centre, 2011, p.37.
http://responsibilitytoprotect.org/ICISS%20Report.pdf ​ (accesat la data 06.05.2017)
109 Aidan Hehir, Robert Murray, ​ Libya, the Responsibility to Protect and the Future of Humanitarian Intervention ​ ,
New York, Palgrave Macmillan, 2013, p. 198.
30

utilizează ș i forumula ,,toate mijloacele necesare” pentru a impune această sanc ț iune . Totu ș i 110
NATO nu a primit o autoriza ț ie pentru a facilita schimbarea regimului din Libia. Mai degrabă
această ac ț iune a fost de multe ori criticată ca fiind un abuz din partea NATO în ceea ce prive ș te
interpretarea rezolu ț iei 197 3.
A treia dimensiune a conceptului definit de ICISS este reprezentată de responsabilitatea
de a reconstrui ​ ș ​ i se concentrează pe refacerea post conflict. Principalele metodele imediate 111
de ajutor con ț in oferirea de adăpost, hrană, apă ș i îngrijire medicală. În cazul Libiei, a existat un
flux de ajutoare venite din mai multe surse pentru refacerea post-conflict. Multe fonduri au luat
direc ț ia domeniului sănătă ț ii ș i a îngrijirii refugia ț ilor. De asemena componen ț a dezarmării nu a
fost uitată deoarece Consiliul de Securitate a recomandat găsirea ș i eliminarea armamentului
rămas de după conflict . 112

110 ONU, Consiliul de Securitate, Rezolu ​ ț ​ ia 1973, S/RES/1973 (2011), 17.03. 2011.
http://www.un.org/en/ga/search/view_doc.asp?symbol=S/RES/1973(2011) ​ (accesat la data 23.05.2017)
111 ICISS, ​ The Responsibility To Protect ​ , Ottawa, International Development Research Centre, 2011, p.39.
http://responsibilitytoprotect.org/ICISS%20Report.pdf ​ (accesat la data 06.05.2017)
112 Katya Adler, UN Security Council concern over Libya arms stockpile, BB ​ C ​ , 1.11.2011.
http://www.bbc.com/news/world-africa-15531816 ​ (accesat la data 13.06.2017)

31

Capitolul III

Capitolul 3 urmărește desfășurarea evenimentelor din Libia post-conflict. Analizează
rezultatele intervenției NATO în libia și modul în care această a adus modificări doctrinei R2P
dacă această evoluează după intervenție.

Libia după războiul civil

După moartea lui Gaddafi războiul civil a fost încheiat. Rapid schimbările au început să
se manifeste pe teritoriul libian. Pe data de 23 octombrie 2011, Consiliul Na ț ional de Tranzi ț ie a
declarat oficial că Libia a fost eliberată . Un guvern interimar a preluat conducerea Libiei 113
până la realizarea unui tur de alegeri în termen de opt luni. Mai târziu, pe data de 31 octombrie
2011, mandatul ONU care autoriza interven ț ia militară în Libia se încheia în mod formal, chiar
dacă Consiliul Na ț ional de Tranzi ț ie continua să dorească asiste n ț ă militară . De asemenea 114
Consiliul de Securitate ș i-a exprimat îngrijorarea cu privire armamentul rămas din stocurile lui
Gaddafi. Teama principală era concentrată în jurul faptului că acestea ar putea intra în mâinile
Al-Qaeda ș i al altor grupăr i militare . 115
Saif al-Islam Gaddafi, a fost capturat în apropierea ora ș ului Ubari pe 19 noiembrie 2011
. Capturarea lui a fost confirmată de Curtea Penală Interna ț ională, care a emis un mandat de 116
arestare pentru Saif al-Islam Gaddafi ș i tatăl său în timpul războiului.
Până în decembrie 2011, Consiliul Na ț ional de Tranzi ț ie s-a confruntat cu cu proteste în
Benghazi cu privire la lipsa de transparen ț ă în noul guvern libian. Protestatarii cereau ca fo ș tii
113 Al Pessin, Libya Declares Liberation From 42-Year Gadhafi Rule, VoaNews, ​ 22.10.2011.
https://www.voanews.com/a/libya-to-declare-liberation-from-42-year-gadhafi-rule-132403478/147085.html
(accesat la data 17.06.2017)
114 Kim Sengupta, ​ Security fears as UN ends Libya military mandate, ​ Independent ​ , 27.10.2011.
http://www.independent.co.uk/news/world/africa/security-fears-as-un-ends-libya-military-mandate-2376888.html
(accesat la data 17.06.2017)
115 Katya Adler, UN Security Council concern over Libya arms stockpile, BB ​ C ​ , 1.11.2011.
http://www.bbc.com/news/world-africa-15531816 ​ (accesat la data 13.06.2017)
116 Al Jazeera and agencies, Saif al-Islam Gaddafi arrested in Libya, ​ Al Jazeera, 19.11.2011.
http://www.aljazeera.com/news/middleeast/2011/11/20111119111936535209.html ​ (accesat la data 12.06.2017 ​ )
32

sus ț inători ai Gaddafi să fie exclu ș i din posturile de guvernare din noul stat libian . După o 117
serie de mi ș cări politice ș i de schimbări ale liderilor pe 1 ianuarie 2012, Consiliului Na ț ional de
Tranzi ț ie a lansat un proiect de lege care să reglementeze alegerea unei adunări na ț ionale
însărcinată cu redactarea unei noi constitu ț ii ș i formarea unui al doilea guvern administrativ.
Legea propusă prevedea mai multe categorii de persoane cărora le era interzis să candideze la
alegeri, inclusiv libieni care au avut legături cu Muammar Gaddafi, fo ș ti oficiali acuza ț i de
tortură sau de deturnarea fondurilor publice, membrii opozi ț iei care au făcut pace cu Gaddafi . 118
Proiectul de lege prevedea, de asemenea, că 10% din cele 200 de locuri din adunarea
constitutivă ar fi rezervate femeilor. Au existat mi ș cări care au respins legea electorală propusă.
Pe data de 28 ianuarie 2012, Consiliul Na ț ional de Tranzi ț ie a anun ț at că a adoptat ca lege o
versiune revizuită a proiectului de lege electorală anterioară. Cota propusă de 10% femei în
adunare a fost eliminată, dar în noua variantă era impus pentru partide un număr egal intre femei
ș i bărba ț i pentru listele de candida ț i. Partidele politice bazate pe afilierea regională, tribală sau
religioasă au fost interzise.
Pe data de 7 iulie 2012, libienii au votat pentru prima dată pentru alegerile parlamentare
de la sfâr ș itul conducerii lui Muammar Gaddafi. La alegeri s-au înregistrat peste 100 de partide
politice. A fost formată o adunare na ț ională interimară de 200 de membri. Scopul adunării a fost
acela de a înlocui Consiliul Na ț ional de Tranzi ț ie, a numi un prim-ministru ș i a forma un
comitet care să elaboreze o constitu ț ie. Din păcate, primul prim-ministru ales democratic nu a
reu ș it să reziste nici măcar o lună în func ț ie, fiind eliminat ulterio r printr-un vot de neîncredere
atribuit rivalită ț ilor regiona le.
Pe data de 8 august 2012, Congresul Na ț ional General a înlocuit Consiliului Na ț ional de
Tranzi ț ie. Mandatul Congr esului Na ț ional General urma să expire pe 7 februarie 2014, dar pe 23
decembrie, un an mai târziu, acesta a decis în mod unilateral să- ș i prelungească mandatul până
pe 24 decembrie 2014. Protestele publice au izbucnit din nou. După război, noul guvern al
Libiei nu a reu ș it să dezar meze sau să pună în subordine zecile de forte de ordine care au apărut
în timpul revolu ț iei, care a produs bătălii de război între triburi ș i comandan ț ii rivali. În semnale
mici de progres, guvernul a reu ș it să elimine cele mai multe puncte de control militare în marile
117 Monika Dittrich, Frustration threatens to unleash second Libyan revolution, DWNEWS, 16.12.2011.
http://www.dw.com/en/frustration-threatens-to-unleash-second-libyan-revolution/a-15600388 (accesat la data
12.06.2017)

118 Reuters, ​ Libya bans religious, tribal or ethnic parties, ​ Reuters, 25.04.2012.
http://www.reuters.com/article/us-libya-election-idUSBRE83O0Y620120425 ​ (accesat la data 12.06.2017)
33

ora ș e ș i a reluat controlul asupra porturilor maritime, aeroportur ilor ș i trecerilor de frontieră.
Tranzi ț ia a fost una anevo ioasă ș i marcată de violen ț e deoarece în urma victoriei, rebelii au 119
comis numeroase crime, bătăi ș i deten ț ii arbitrare a mii de suspec ț i sus ț inători ai lui de 120
Gaddafi.
Consecin ț ele interven ț iei din Libia

Interven ț ia din Libia este foarte contestată în ceea ce prive ș te succesul opera ț iunii. Este
foarte important ca gradul de succes să fie evaluat, cum în doctrină ș ansele de succes ale unei
interven ț ii reprezintă un criteriu explicit . Contează deci care sunt criteriile după care este 121
judecată această interven ț ie. Având criterii diferite, concluziile sunt diferite.
Un aspect extraordinar de relevant în discu ț ia despre gradul de succes al interven ț iei din
Libia, în sensul în care doctrina precizează a ș teptările de succes, este reprezentat de mandatul
oferit de Consiliul de securitate. Rezolu ț ia 1973 prevede crearea unei zone restric ț ionate a
zborurilor. Mai prevedea faptul că ar trebui utilizate ,,toate măsurile necesare” pentru a 122
impune această zonă . De asemenea nu trebuie omis faptul că scopul principal al acestor 123
măsuri era acela de a proteja civilii de viitoare dezastre. Realitatea ulterioară a fost aceea că
interven ț ia a ajutat la schim barea regimului dictatorial din Libia.
Pentru NATO opera ț iunea din Libia a fost predominant benefică. Secretarul General al
NATO a anun ț at că interv en ț ia a fost una dintre cele mai reu ș ite misiuni din istoria Alian ț ei.
Datorită faptului că opera ț iunea a fost percepută ca fiind una de succes a consolidat imaginea
Alian ț ei, atât pe plan intern, cât ș i pe plan extern, cel pu ț in pe termen scurt. Considerată un
succes din punct de vedere tehnic, Unified Protector are de suferit la nivel de imagine când este
analizată din punct de vedere politic.
119 Fred Abrahams, ​ With Gaddafi Gone, Libya Slogs Toward Democracy, ​ Daily Beast, 24.07.2012.
http://www.thedailybeast.com/with-gaddafi-gone-libya-slogs-toward-democracy ​ (accesat la data 16.06.207)
120 ​ Consiliul Drepturilor Omului, ​ Human Rights Watch Oral Statement on Libya to the UN Human Rights Council ​ ,
Human Rights Watch, 12.03.2012.
https://www.hrw.org/news/2012/03/12/human-rights-watch-oral-statement-libya-un-human-rights-council (accesat
la data 16.06.2017)
121 ICISS, ​ The Responsibility To Protect ​ , Ottawa, International Development Research Centre, 2011, p.37.
http://responsibilitytoprotect.org/ICISS%20Report.pdf ​ (accesat la data 06.05.2017)
122 ONU, Consiliul de Securitate, Rezolu ​ ț ​ ia 1973, S/RES/1973 (2011), 17.03. 2011.
http://www.un.org/en/ga/search/view_doc.asp?symbol=S/RES/1973(2011) ​ (accesat la data 23.05.2017)
123 ONU, Consiliul de Securitate, Rezolu ​ ț ​ ia 1973, S/RES/1973 (2011), 17.03. 2011.
http://www.un.org/en/ga/search/view_doc.asp?symbol=S/RES/1973(2011) ​ (accesat la data 23.05.2017)
34

În primele săptămâni NATO a urmat mandatul oferit de Consiliul de Securitate al ONU
pentru impunerea unei zone restric ț ionate a zborurilor în Libia. Mai târziu strategia NATO a fost
schimbată în sus ț inerea mi ​ ș ​ cării rebele pentru schimbarea regim ului. Totu ș i rezolu ț ia 1973
folosea sintagma ,,toate mijloacele necesare” ceea ce nu exclude, teoretic, o interpretare a 124
schimbării regimului. ​ Oficial, NATO nu a luat parte la conflict în favoarea rebelilor. În schimb,
membrii NATO ș i-au consolidat rela ț iile cu for ț ele rebele, depă ș ind astfel tehnic limitările
politice, dar în acela ș i timp au reu ș it să utilizeze mijloace pentr u a permite o victorie rebelă.
Astfel a fost g ​ ă ​ sit ​ ă o nou ​ ă strategie pentru a controla situa ț ia. Qatar a furnizat fonduri, eventual
arme, Marea Britanie ș i Fran ț a au contribuit cu instructorii pe teren pentru rebeli . Campania 125
aeriană a vizat mai multe ț inte cum ar fi: sedii, comunica ț ii, depozite de trupe ș i arme. Utilizarea
tactică a NATO prin intermediul for ț ei aeriene pentru a sprijini ofensiva rebelă împotriva
for ț elor guvernamentale sau bombardarea televiziunii libiene a reprezentat o noua interpretare a
rezolu ț iei care se îndeparta de conceptul R2P.
Liderii UE au salutat căderea vechiului regim ș i au îndemnat autorită ț ile de tranzi ț ie să
construiască o ț ară democ ratică. Administra ț ia Obama a declarat că moartea lui Gaddafi va fi
,,începutul unei noi ere” pentru poporul Libiei . Deci dacă criteriul urmărit în analiza 126
succesului interven ț iei este schimbarea regimului atunci interven ț ia a fost una încununată de
succes, însă criteriile din doctrină sunt mai complexe. Criteriile din doctrină urmează o serie de
pa ș i specifici care trebuie urma ț i astfel încât interven ț ia să fie încadrată sub egida conceptului de
responsabiliatea de a proteja.
Dar există în continuare critici chiar ș i pentru strategia de a schimba regimul. Gareth
Evans, unul dintre autorii raportului ICISS specificând că o democratizare reală poate fi
realizată doar de însu ș i popula ț ia libian ​ ă . Retorica aceasta subliniază că o schimbare for ț ată 127
de factori externi nu poate fi benefică pe termen lung pentru statul respectiv. Poporul acela nu
internalizeaz ​ ă schimbarea la fel ca ș i cum ar fi fost agentul principal al declan ​ ș ​ ării. Construirea
unui stat ș i a unei societă ț i pe bază democra ț iei, a libertă ț ii individuale ș i a statului de drept este
foarte greu pentru o societate care a fost segregată. Mai mult decât atât în prezent poate fi
124 ONU, Consiliul de Securitate, Rezolu ​ ț ​ ia 1973, S/RES/1973 (2011), 17.03. 2011.
http://www.un.org/en/ga/search/view_doc.asp?symbol=S/RES/1973(2011) ​ (accesat la data 23.05.2017)
125 Jonathan Beale, British military officers to be sent to Libya, ​ BBC ​ , 19.04.2011.
http://www.bbc.com/news/uk-13132654 ​ ​ (accesat la data 30.05.2017)
126 Kjell Engelbrekt, Marcus Mohlin, Charlotte Wagnsson, ​ The NATO Intervention in Libya – Lessons learned from
the campaign ​ , New York, Routledge, 2014, p.28.
127 Aidan Hehir, Robert Murray, ​ Libya, the Responsibility to Protect and the Future of Humanitarian Intervention ​ ,
New York, Palgrave Macmillan, 2013, p. 46.
35

observat faptul că există încă un conflict care persistă. S-au format foarte mult fac ț iuni ca
urmare unor alegeri care nu au fost internalizate de popula ț ie.
Dacă totu ș i mand atul oferit de Consiliul de Securitate este criteriul după care este
judecată interven ț ia din Libia, atunci accentul trebuie pus pe protejarea civililor. Interven ț ia a
depă ș it mandatul ini ț ial deoarece în mandat era specificată impune rea unei zone de restric ț ionare
a zborurilor nu schimbarea regimului dictatorial. Această ac ț iune a fost de multe ori criticată ca
fiind un abuz din partea NATO în ceea ce prive ș te interpretarea rezolu ț iei 1973. Rusia ș i China
au criticat în mod constant parcursul acestei opera ț iuni. Au existat mai multe momente în care
a exista posibilitatea opririi violen ț elor spre exemplu pe 11 aprilie, Gaddafi a acceptat o
propunere a Uniunii Africane de încetare imediată a focului, urmată de un dialog na ț ional, dar
rebelii au declarat că au refuzat să ia în considerare orice încetare a focului cât timp liderul
libian rămânea la putere . Este totu ș i foarte greu de prezis dacă interven ț ia nu ar fi fost axata 128
pe îndepărtarea regimului ar fi fost mai multe vie ț i salvate. Singura aproximare care poate fi
făcută este legată de durata în timp a conflictului. Probabil fără sprijinul NATO for ț ele rebele nu
ar fi rezistat ș i ulterior înfrânt liderul Gaddafi. Conflictul s-ar fi încheiat mult mai rapid ș i din
cauza acestui aspect mai pu ț ine vie ț i ar fi fost pierdute.
În discutarea succesului unei opera ț iuni nu trebuie excluse urmările acelei ac ț iuni. După
războiul civil multe luni au fost marcate în continuare de violen ț e deoarece în urma victoriei, 129
rebelii au comis numeroase crime, bătăi ș i deten ț ii arbitrare a mii de suspec ț i sustinători ai lui de
Gaddafi . Iar dacă este luată în calcul ș i situa ț ia din prezent se adună ș i mai multe critici 130
asupra interven ț iei.
Impactul conflictului din Libia asupra conceptului de R2P

Ramesh Thakur, autor principal al raportului ICISS în calitatea sa de secretar general
adjunct al ONU, a citat în mod favorabil rezolu ț ia din 1973 drept un triumf pentru cetă ț eanul
128 Aidan Hehir, Robert Murray, ​ Libya, the Responsibility to Protect and the Future of Humanitarian Intervention ​ ,
New York, Palgrave Macmillan, 2013, p. 198.
129 Fred Abrahams, ​ With Gaddafi Gone, Libya Slogs Toward Democracy, ​ Daily Beast, 24.07.2012.
http://www.thedailybeast.com/with-gaddafi-gone-libya-slogs-toward-democracy ​ (accesat la data 16.06.207)
130 Consiliul Drepturilor Omului, ​ Human Rights Watch Oral Statement on Libya to the UN Human Rights Council ​ ,
Human Rights Watch, 12.03.2012.
https://www.hrw.org/news/2012/03/12/human-rights-watch-oral-statement-libya-un-human-rights-council (accesat
la data 16.06.2017)
36

din Libia precum ș i pentru R2P . Ambasadorul american al SUA, Susan Rice, dar ș i mul ț i al ț i 131
sus ț inători ai doctrinei R2P au fost foarte rapizi să pretindă victoria pentru R2P în ceea ce
prive ș te desfăsurarea ș i executarea misiunii libiene care a dus în cele din urmă la schimbarea
regimului în Libia. Al ț ii, dimpotrivă, par a fi convin ș i că interven ț ia din Libia a demonstrat că
R2P este o no ț iune problem atică.
Există o serie de aspecte specifice ale interven ț iei din Libia care au contribuit la
consolidarea R2P. Pe lângă victoria militară care a readus doctrina R2P în centrul aten ț iei pe
scena interna ț ională au ma i existat o serie de factori importan ț i.
Primul aspect relevant are în centru autoriza ț ia oferită de Consiliul de Securitate al
ONU. Spre deosebire de interven ț iile anterioare umanitare, cea libiană nu a fost o interven ț ie
unilaterală din partea for ț elor vestice. Interven ț ia din Libia nu este la fel de controversată
precum aceea din Kosovo. Interven ț ia din Libia anului 2011 se încadrează în regulile stabilite de
Carta ONU. Membrii Consiliului de Securitatea nu ș i-au exprimat dezacordul decât prin critică,
nu a existat factorul veto-ului mult contestat.
Următorul aspect important este reprezentat de rolul organiza ț iilor regionale. Fără
sprijinul regional este foarte probabil ca rezolu ț ia 1973 să fi fost oprită de unii dintre membrii
Consiliului de Securitate. Uniunea Africană a condamnat folosirea excesivă a for ț ei împotriva
demonstran ț ilor. Cele trei ț ări africane din cadrul Consiliului de Securitate (Gabon, Nigeria ș i
Africa de Sud) au votat pentru Rezolu ț ia 1973.
Având în vedere interpretarea NATO a rezolu ț iei 1973 se poate spune că autoriza ț iile
Consiliului de Securitate vor deveni din ce în ce mai specifice ș i exacte. Majoritatea criticilor
aduse interven ț iei din Libia sunt direc ț ionate către modul în care NATO a interpretat rezolu ț ia
1973 pentru a permite schimbarea regimului dictatorial al lui Gaddafi.
În timp ce rezolu ț ia 1970 a făcut apel în mod specific la conceptul de ,,responsabilitate
de a proteja” rezolu ț ia care permite interven ț ia nu utilizează acela ș i termen. Conform Rezolu ț iei
1973, Consiliul de Securitate al ONU autorizează interven ț ia în temeiul mandatului său din
Capitolul VII, ca urmare a atrocită ț ilor civile în curs de desfă ș urare comise de regimul libian de
la Gaddafi. Rezolu ț ia în sine ar părea să se potrivească, în multe privin ț e, cu cadrul R2P,
limbajul responsabilită ț ii este folosit în paragrafele ini ț iale ale rezolu ț iei ș i se concentrează
aproape exclusiv asupra abuzurilor civile care au loc. Cu toate acestea, atunci când rezolu ț ia
131 Kjell Engelbrekt, Marcus Mohlin, Charlotte Wagnsson, ​ The NATO Intervention in Libya – Lessons learned from
the campaign ​ , New York, Routledge, 2014, p.58.
37

ajunge la sec ț iunea care autorizează ac ț iunile, orice men ț iune de responsabilitate dispare curios
. 132
Cazul Libiei a fost extrem de specific ș i de exeptional în acela ș i timp. A fost timpul ș i
locul unde to ț i factorii necesari declan ș ării doctrinei s-au aflat în mod consecvent . 133
Necesitatea interven ț iei este demonstrată de atrocită ț ile care aveau loc în Libia. Gaddafi a
indicat în mod clar inten ț ia sa de a ordona executarea oricărei persoane care are intentia să lupte
împotriva Libiei, spunând public că a ordonat for ț elor sale să ,,purifice” regiunea de ,,gândaci”,
un termen care trimite cu gândul exact la genocidul din Rwanda . Mai mult decât atât măsurile 134
preventive nu au avut nici un efect asupra stopării violen ț elor. Dacă măsurile diplomatice,
economice ș i politice nu au avut succes era clar că trebuia să înceapă discu ț ia despre o
interven ț ie militară. Interv en ț ia a fost sus ț inută de actorii regionali, în special de Liga Statelor
Arabe, de Consiliul de Cooperare al Golfului ș i de Organiza ț ia Conferin ț ei Islamice. Criza din
Libia a avut loc în contextul primăverii arabe în care exista deja dorin ț a de a schimbă vechile
regimuri. To ț i ace ș ti factori sunt foarte greu de recreat în toate crizele care ar putea fi încadrate
sub conceptul de R2P. Este imposibil de recreat aceea ș i context care a permis interven ț iei din
Libia să aibă loc ș i să poată fi încadrată sub egida R2P.
Paralizia Consiliului de Securitate în ceea ce prive ș te Siria a întunecat viitorul R2P în
mod considerabil. A ș a cum este men ț ionat ș i mai sus, Libia reprezintă excep ț ia, cumulul de
factori specifici care au făcut posibilă interven ț ia. Situa ț ia din Siria este diferită, nu se
încadrează în re ț etă perfe ctă care să declan ș eze tot mecanismul de func ț ionare. Geopolitica
crizei siriene este foarte diferită existând diviziuni interne complexe cu implica ț ii regionale
interven ț ie imaginabilă ar f i dificilă ș i sângeroasă.

132 Aidan Hehir, Robert Murray, ​ Libya, the Responsibility to Protect and the Future of Humanitarian Intervention ​ ,
New York, Palgrave Macmillan, 2013, p. 68.
133 Aidan Hehir, Robert Murray, ​ Libya, the Responsibility to Protect and the Future of Humanitarian Intervention ​ ,
New York, Palgrave Macmillan, 2013, p. 164.
134 ​ John-Paul Ford Rojas, ​ Muammar Gaddafi in his own words, ​ T ​ he Telegraph, 20.10.2011.
http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/africaandindianocean/libya/8838644/Muammar-Gaddafi-in-his-own-
words.html ​ (accesat la data 17.06.2017)

38

Concluzii
De la prima sa publicare în 2001, doctrina responsabilită ț ii de a proteja a fost una dintre
cele mai dezbătute probleme de pe pe agenda globală. Sus ț inătorii săi sus ț in că securitatea
umană este cel mai important aspect ș i că statele trebuie să recunoască limitările suveranită ț ii.
Conceptul responsabilită ț ii de a proteja a trecut prin mai multe etape care l-au definit. Prima
etapă care a marcat conceptul a fost aceea de conturare ș i definire marcată în raportul realizat de
Comisia Interna ț ională de Interven ț ie ș i Suveranitate a Statelor. Această etapă a marcat un
moment extraordinar de important în ceea ce prive ș te schimbarea paradigmei asupra
suveranită ț ii. Suveranită ț ii i se oferă o nouă defini ț ie care implica responsabilitatea statului de
a- ș i proteja propria popul a ț ie de genocid, crime de război, epurare etnică ș i crime împotriva
umanită ț ii. Următoarea etapă a adus conceptul în lumina ONU. Conceptul R2P a fost îmbogă ț it
ulterior prin mai multe rapoarte ș i noi cercetări. În timp ce Comisia Interna ț ională pentru
Interven ț ie ș i Suveranitatea de Stat a eviden ț iat un proces cu pa ș i exac ț i care trebuie urma ț i,
documentul de la finalul Summmit-ului mondial din anul 2005 a oferit o serie de criterii mai
vagi ș i mult mai concentra te.
Interven ț ia din Libia a reprezentat din punct de vedere politic ș i juridic, prima interven ț ie
interna ț ională inspirată de doctrina responsabilită ț ii de a proteja. Regimul dictatorial din Libia a
fost schimbat ș i a oferit ș ansa cetă ț enilor libieni să voteze pentru prima dată în cadrul unor
alegeri democratice în vara anului 2012. Au existat numeroase critici cu privire la modul în care
NATO a interpretat mandatul de autorizare. Totu ș i este dificilă negarea faptului Libia reprezintă
o victorie pentru interven ț ia umanitară, dar ș i o evolu ț ie în ceea ce prive ș te punerea în aplicare a
conceptului de R2P. Rezolu ț ia 1973 care a lansat interven ț ia, a avut la bază protec ț ia umanitară,
însă în func ț ie de defini ț ia R2P luată în calcul misiunea în Libia se încadrează în moduri diferite
în scopul R2P.
Mai departe în urma interven ț iei lucrurile au rămas neclare ș i încă sunt dezbătute.
Succesul interven ț iei este încă disputat în func ț ie de criteriile care sunt aplicate în cadrul
analizei. Asta face dificilă interpretarea criteriului a ș teptării rezonabile din doctrină. Atunci când
succesul nu este măsurat în baza unor obiective foarte fixe ș i specifice, R2P nu poate fi evaluat
la randul sau. La finalul zilei rămâne totu ș i faptul că situa ț ia din Libia a reprezentat un caz cu
totul ș i cu totul special care a permis implementarea conceptului responsabilită ț ii de a proteja
a ș a cum este el prevăzut în cadrul documentului de la Summit-ul mondial. În prezent este
39

disputat rolul conceptului de R2P deoarece în cazul dezastrelor umanitare cum este vizibil în
cazul Siriei doctrina se dovede ș te a fi inaplicabilă.
Conceptul R2P a adus în centrul atenției o soluție de rezolvare a problemelor cu care se
confruntă statele pe scenă internațională. Această soluție a venit în urmă criticilor constante
pentru Consiliul de Securitate al ONU deoarece nu acționat rapid și decisiv că răspuns la crizele
internaționale și amenințările majore la adresa securității umane. Prima formă în care soluția a
fost prezentată a fost aceea din raportul realizat de ICISS. Având în vedere faptul că acest raport
includea posibilitatea unei noi forme de intervenție umanitară care să împingă ideea de
autorizație către o nouă formă, au fost oferite multe clarificări și definiții. Compromisul pașilor
anevoioși și specifici avea sens în măsură în care există posibilitatea evitării autorizației
Consiliului de Securitate. Acest lucru provenea fix din cauza momentelor nenumărate de
paralizie ale acestui organ. Momentul în care conceptul de R2P a fost adoptat de ONU prin
intermediul documentului de la Summit-ul mondial din 2005 a fost momentul în care acest
concept a devenit mai vag.

40

Bibliografie
Surse primare

Comisia Interna ț ional ​ ă de Interven ț ie ș i Suveranitate a Statelor, The Responsibility to
Protect ​ , 2001, ​ http://responsibilitytoprotect.org/ICISS%20Report.pdf (accesat la data
06.05.2017)
ONU,
Adunarea Generală, ​ Conven ț ia pentru Preventia ​ ș ​ i Pedepsirea Genocidului, 9
decembrie, 1948.
https://treaties.un.org/doc/publication/unts/volume%2078/volume-78-i-1021-english.pdf
(accesat la data 26.04.2017).
Adunarea Generală, ​ 60/1. 2005 World Summit Outcome ​ , 24 octombrie, 2005
http://www.un.org/womenwatch/ods/A-RES-60-1-E.pdf ​ (accesat la data 08.04.2017)
Adunarea Generală, Sesiunea 5, Rezoluția 377(5), 1950.
http://www.un.org/en/sc/repertoire/otherdocs/GAres377A(v).pdf (accesat la data
05.05.2017)
Adunarea General ​ ă ​ , Ban Ki-Moon, A/63/677, Implementing the responsibility to
protect ​ , 12.01.2009. ​ http://responsibilitytoprotect.org/implementing%20the%20rtop.pdf
(accesat la 09.05.2017)
Consiliul Drepturilor Omului, ONU, ​ A/HRC/RES/S-15/1, Situation of human
rights in the Libyan Arab Jamahiriya, ​ 25.02.2011,
https://documents-dds-ny.un.org/doc/UNDOC/GEN/G11/115/24/PDF/G1111524.pdf?O
penElement ​ (accesat la data 13.06.2017)

ONU,
Charter of the United Nations, ​ , 1945, San Francisco,
http://www.un.org/en/sections/un-charter/chapter-i/index.html ​ ​ (accesat la 25.03.2017)
ONU,
41

Consiliul de Securitate, Rezolu ​ ț ​ ia 688, 5.04.1991.
https://documents-dds-ny.un.org/doc/RESOLUTION/GEN/NR0/596/24/IMG/NR059624
.pdf?OpenElement ​ ​ (accesat la data 05.05.2017)
Consiliul de Securitate, Rezolu ​ ț ​ ia 794, 03.12.1992.
http://www.un.org/Docs/scres/1992/794e.pdf ​ (acesat la data 05.05.2017)
Consiliul de Securitate, Rezolu ​ ț ​ ia 770, S/RES/770, 13.07.1992.
https://documents-dds-ny.un.org/doc/UNDOC/GEN/N92/379/66/IMG/N9237966.pdf?O
penElement ​ (acesat la data 05.05.2017)
Consiliul de Securitate, Rezolu ​ ț ​ ia 1970, S/RES/1970 (2011), 26.02.2011,
http://www.securitycouncilreport.org/atf/cf/%7B65BFCF9B-6D27-4E9C-8CD3-CF6E4
FF96FF9%7D/Libya%20S%20RES%201970.pdf ​ (accesat la data 23.05.2017)
Consiliul de Securitate, Rezolu ​ ț ​ ia 1973, S/RES/1973 (2011), 17.03. 2011.
http://www.un.org/en/ga/search/view_doc.asp?symbol=S/RES/1973(2011) (accesat la
data 23.05.2017)
Literatură de specialitate

BADESCU, Cristina Gabriela, ​ Humanitarian Intervention and the Responsibility to Protect –
Security and human rights ​ , Londra, New York, Routledge, 2011.
DOYLE, Michael W., ​ The question of intervention : John Stuart Mill and the responsibility to
protect, ​ New Haven, Londra, ​ ​ Yale University Press, 2015.
ENGELBREKT, Kjell, MOHLIN, Marcus, WAGNSSON, Charlotte, ​ The NATO Intervention in
Libya – Lessons learned from the campaign ​ , New York, Routledge, 2014.
HEHIR, Aidan, MURRAY, Robert, ​ Libya, the Responsibility to Protect and the Future of
Humanitarian ​ Intervention ​ , New York, Palgrave Macmillan, 2013.
HOFFMANN, Julia, NOLLKAEMPER, Andre, Responsibility to Protect, from Principle to
Practice, Amsterdam, Amsterdam University Press, 2012.
HOLZGREFE, J. L., KEOHANE, Robert O., Humanitarian Intervention: Ethical, Legal and
Political Dilemmas, Cambridge, Cambridge University Press, 2003.
LABONTE, Melissa, Human Rights and Humanitarian Norms, Strategic Framing, and
Intervention Lessons for the responsibility to protect, New York, Routledge, 2013.
42

PATTISON, James, ​ Humanitarian Intervention and the Responsibility to Protect – Who Should
Intervene? ​ , New York, Oxford University Press, 2010.
PINGEOT, Lou, OBENLAND, Wolfgang, ​ In whose name? A critical view on the Responsibility
to Protect, ​ Bonn, New York, Global Policy Forum, 2014.
ZYBERI, Gentian, MASON, Kevin T., ​ An Institutional Approach To The Responsibility To
Protect ​ , Cambridge, Cambridge University Press, 2013.
Presă

ABRAHAMS, Fred, ​ With Gaddafi Gone, Libya Slogs Toward Democracy, ​ Daily Beast ​ ,
24.07.2012.
http://www.thedailybeast.com/with-gaddafi-gone-libya-slogs-toward-democracy (accesat
la data 16.06.207)
ADLER ​ , Katya, UN Security Council concern over Libya arms stockpile, ​ BB ​ C ​ , 1.11.2011.
http://www.bbc.com/news/world-africa-15531816 ​ (accesat la data 13.06.2017)
BEALE ​ , Jonathan, British military officers to be sent to Libya, ​ BBC ​ , 19.04.2011.
http://www.bbc.com/news/uk-13132654 ​ ​ (accesat la data 30.05.2017)
BIRNBAUM, Michael, In Tripoli, support for Gaddafi is shallow, ​ The Washington Post ​ ,
31.05.2011.
https://www.washingtonpost.com/world/middle-east/in-tripoli-support-for-gaddafi-is-shall
ow/2011/05/31/AGH1PmFH_story.html?utm_term=.ee503974b74f (accesat la
29.05.2017)
BRUNNSTORM, David, DUNMORE, Charlie, NATO chief: Gaddafi's forces have been
weakened, ​ Reuters ​ , 04.05.2011.
http://www.reuters.com/article/libya-nato-rasmussen-idUSBRU01146920110504 (accesat
la 29.05.2017)
DITTRICH ​ , Monika, ​ Frustration threatens to unleash second Libyan revolution, ​ DWNEWS ​ ,
16.12.2011.
http://www.dw.com/en/frustration-threatens-to-unleash-second-libyan-revolution/a-15600
388 ​ (accesat la data 12.06.2017)
43

FORD ROJAS, John-Paul, Muammar Gaddafi in his own words, ​ T ​ he Telegraph ​ , 20.10.2011.
http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/africaandindianocean/libya/8838644/Muam
mar-Gaddafi-in-his-own-words.html ​ (accesat la data 17.06.2017)
GARDNER, ​ Frank, Libya protests: Second city Benghazi hit by violence, ​ BBC ​ , 16.02.2011.
http://www.bbc.com/news/world-africa-12477275 ​ ​ (accesat la data 13.06.2017)
GARDNER, Frank, Libya protests: Defiant Gaddafi refuses to quit ​ , BBC ​ , ​ 22.02.2011,
http://www.bbc.com/news/world-middle-east-12544624 ​ (accesat la 14.04.2017)
MAHMOUD ​ , Khaled, Gaddafi ready for Libya's ,,Day of Rage”, ​ Asharaq Alawasat ​ , 9.02.2011.
http://www.webcitation.org/5wP31PQo1?url=http://aawsat.com/english/news.asp?section
=1&id=24095 ​ ​ (accesat la data 13.05.2017)
MARTIN, Patrick, Gaddafi threatens mass killings as popular rebellion spreads, ​ WSWS.ORG ​ ,
23.02.2011. ​ http://www.wsws.org/en/articles/2011/02/liby-f23.html (accesat la data
28.05.2017)
MARTIN, Patrick, Death squad attacks in Libyan “rebel” capital, ​ WSWS.ORG ​ , 23.05.2011.
http://www.wsws.org/en/articles/2011/05/liby-m23.html ​ (accesat la 29.05.2017)
NASR ​ , Joseph, Libyan NTC fighters seize Sirte airport, ​ Reuters ​ , 16.09.2011.
http://af.reuters.com/article/commoditiesNews/idAFL5E7KG14F20110916 ​ (accesat la
data 02.06.2017)
PESSIN ​ , Al, Libya Declares Liberation From 42-Year Gadhafi Rule, ​ VoaNews ​ , 22.10.2011.
https://www.voanews.com/a/libya-to-declare-liberation-from-42-year-gadhafi-rule-13240
3478/147085.html ​ (accesat la data 17.06.2017)
PRICE ​ , Matthew, Libya: Nato to take command of no-fly zone, BBC ​ , 25.03.2011.
http://www.bbc.com/news/world-africa-12856665 ​ (accesat la data 30.05.2017)
SENGUPTA ​ , Kim, ​ Security fears as UN ends Libya military mandate, ​ Independent ​ ,
27.10.2011.
http://www.independent.co.uk/news/world/africa/security-fears-as-un-ends-libya-military-
mandate-2376888.html ​ (accesat la data 17.06.2017)
SHERWELL, Philip, Libya's bloody rebellion turns into civil war – Fighting leaves 30 dead as
tanks shell houses and snipers shoot at everyone on the streets, ​ News Middle East ​ ,
06.03.2011.
http://www.independent.ie/world-news/middle-east/libyas-bloody-rebellion-turns-into-civ
il-war-26710936.html ​ (accesat la data 28.05.2017)
44

SPENCER ​ , Richard, Libya: Five generals defect as pressure mounts on Muammar Gaddafi, ​ The
Telegraph ​ , 30.05.2011.
http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/africaandindianocean/libya/8546541/Libya-
Five-generals-defect-as-pressure-mounts-on-Muammar-Gaddafi.html ​ (accesat la
29.05.2017)
SWAINE ​ , Jon, ​ UN suspends Libya from Human Rights Council, ​ The Telegraph ​ , 1.03.2011.
http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/africaandindianocean/libya/8356106/UN-sus
pends-Libya-from-Human-Rights-Council.html ​ (accesat la data 14.06.2017)

45