COMUNITATEA CENTRUL DE REABILITARE NATURA [309976]
[anonimizat]: Prof. Dr. Arh. [anonimizat]: [anonimizat].Arh. Sălăjan Adriana Mara
ORADEA
2017
COMUNITATEA CENTRUL DE REABILITARE NATURA
INTRODUCERE
“Arhitectura stârnește sentimente în om. [anonimizat], este de a face aceste sentimente mai precise.”
(Adolf Loos)
[anonimizat] a petrece timp în ele. Această calitate a arhitecturii devine esențială în cazul oferirii unui tratament sau sprijin celor care se confruntă cu o afecțiune sau traumă.
Spațiile pentru vindecare reprezintă unele dintre cele mai personale și complexe servicii oferite: [anonimizat], decizii dificile trebuie luate în mod constant. Clădirea în sine poate ajuta pentru a [anonimizat], precum și de echipele care au grijă de ei.
[anonimizat], un mediu de afaceri pentru furnizarea de asistență medicală și un mediu cultural pentru organizarea și îndeplinirea propriei misiuni și viziuni. [anonimizat]. Modelele tradiționale de centre de reabilitare aduc oamenii din mediul urban în zonele rurale. Credința este că prin detașarea pacientului de distracțiile negative ale mediului urban și orientarea lui către noi distracții pozitive ale mediului rural procesul de vindecare va avea loc mai repede și mult mai eficient. O abordare netradițională este de a aduce aceste elemente naturale din mediul rural în mediul urban. [anonimizat]. Atenția acordată acestui lucru susține efortul de a-i decupla pe suferinzi de complexitatea fizică și stimulii habitatului urban. [anonimizat] o recidivă a problemelor tratate.
[anonimizat], astăzi eforturile de reabilitare se concentrează să ofere suport emoțional alături de asistența medicală. [anonimizat]. Aceste lucruri fac ca centrul de reabilitare să fie un centru de vindecare și învățare. Deși multe instituții voluntare nu posedă o [anonimizat] a programului de reabilitare și răspund nevoilor mai precise ale persoanelor cu dependențe în relație directă cu împrejurimile. [anonimizat]-o proiectare rigidă și insensibilă. [anonimizat] a asigura o reabilitare în profunzime a ființei umane.
Procesul de reabilitare al persoanelor dependente este bazat pe ideea de cultivare a sentimentelor pozitive ale pacienților în scopul creării unei noi identități în cadrul unei comunități terapeutice. Design-ul arhitectural este unul dintre factorii determinanți care influențează eficiența acestui proces terapeutic, deoarece spațiul înconjurător are capacitatea de a influența starea psihică a utilizatorului și implicit sentimentele pozitive.
Lucrarea de față va aborda problematica arhitecturii care influențează benefic sănătatea fizică și psihică a individului și va căuta să arate cum o astfel de arhitectură îmbinată cu elemente ale cadrului natural poate influența pozitiv starea pacienților dintr-un centru de detoxifiere și reabilitare.
Lucrarea de dizertație este structurată pe șapte capitole. În primele două capitole este prezentată partea de introducere și obiectivele temei. In al III-lea capitol întâlnim un scurt istoric în care se prezintă cazurile relevante în care au fost aplicate anumite principii ale unei arhitecturi care este benefică sănătății precum și prezentarea unor prime studii de caz care au demonstrat cum o astfel de abordare influențează oamenii bolnavi. În capitolul IV am ales să prezint cercetarea primelor direcții înspre o arhitectură care este direcționată spre vindecare, impactul mediului care oferă tratament asupra stresului și prezentarea bazei științifice și conceptele teoretice ale design-ului care facilitează reducerea stresului și potențează procesul de vindecare. Următoarele două capitole ale lucrării tratează cinci studii de caz pe care le-am considerat relevante și prezintă legătura cu propriul demers practic. Ultimul capitol are rolul de a contura anumite concluzii în urma celor prezentate, obiectivul principal al acestei lucrări fiind informarea programului arhitectural al proiectului de diplomă.
OBIECTIVE
Definiție
Scopul suprem al reabilitării este restabilirea individului la o viață normală. Pentru ca un spațiu să fie un spațiu de vindecare, el trebuie să fie armonios, să aducă schimbarea sub forma unei dezvoltări organice astfel încât clădirile să nu pară străine de context, ci să aparțină locului. Spațiile și clădirile trebuie să fie hrănitoare pentru psihicul ființelor umane.
Problema dependenței de substanțe, fiind complexă în sine, este un subiect de mare confuzie din cauza diferițelor interpretări date de oameni. Unele substanțe produc numai dependențe psihologice, pe când altele produc și dependențe fizice. Contrar preconcepțiilor larg răspândite, dependențele de ordin fizic sunt mai greu de recuperat decât cele de ordin psihic. Toate substanțele care dau dependență sunt capabile să creeze o stare mentală care este denumită dependență psihică, ceea ce înseamnă că produce o nevoie ce necesită administrarea periodică sau cronică a drogului pentru crearea plăcerii sau a disconfortului.
Problematica: Situația consumului de droguri in România
Numărul de consumatori sau dependenți de substanțe este relativ mic în România față de alte țări, dar în creștere evidentă mai ales din perioada apariției „drogurilor legale” și a magazinelor de vise care au împăienjenit orașele. Apar noi probleme de sănătate și se impun măsuri de prevenție specifică, de supraveghere a colectivităților de tineri. Substanțele nu modifică de la început comportamentul individului, iar folosirea lor poate fi la început episodică. Dezvoltarea toleranței duce la așa-numitul sindrom de sevraj. Diagnosticul consumului cronic de substanțe este esențial pentru eficacitatea tratamentului. Un aspect reținut este acela că pacienții neagă sau minimalizează aspectele legate de consumul de substanțe toxice. Persoanele depistate ca fiind consumatoare de substanțe toxice trebuie orientate către clinicile de speciallitate în vederea dezintoxicării.
Pentru o întocmire cât mai coerentă și corectă a tabloului curent privind situația drogurilor în România sunt realizate rapoarte naționale anuale de către Agenția Națională Antidrog. Datele prezentate în acest capitol sunt luate din ultimul raport ANA (Agenția Națională Antidrog) pe anul 2016.
La nivel național, există două rețele de tratament care asigură asistență persoanelor consumatoare de droguri: pe de o parte, rețeaua de tratament de tip ambulatoriu, formată din Centrele de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog, iar pe de altă parte, rețeaua de tratament în regim rezidențial, formată din unitățile medicale ale Ministerului Sănătății. De asemenea, la nivelul sistemului penitenciar, au fost dezvoltate servicii de asistență, atât de tip ambulatoriu cât și de tip rezidențial, asigurate în cadrul celor 6 spitale penitenciare, cât și al celor 3 comunități terapeutice funcționale în sistemul penitenciar.
Fig. 1 Caracteristicile consumatorilor de droguri care au beneficiat de asistență în sistemul ambulatoriu, în anul 2016
În 2016, 3240 de persoane au beneficiat de asistență integrată pentru consumul de droguri, ceea ce înseamnă o creștere cu 23.6% față de anul anterior, 87.9% din beneficiarii tratați în centrele ambulatorii fiind de sex masculin. Vârsta medie a celor care au apelat la serviciile de asistență din sistemul ambulatoriu este de 27.3 ani, aceasta fiind aproape identică pentru cele două categorii de sex: 27.3 ani – bărbați, 27.4 ani – femei.
În funcție de regiunea de dezvoltare economică a României în care a fost înregistrată urgența medicală ca urmare a consumului exclusiv de droguri ilicite, în anul 2016, situația se prezintă astfel:
– Nord-Vest (Bihor, Bistrița Năsăud, Cluj, Maramureș, Sălaj, Satu Mare) – 623 cazuri (față de 352 cazuri);
– Vest (Arad, Caraș Severin, Hunedoara, Timiș) – 323 cazuri (față de 117 cazuri);
– Nord-Est (Botoșani, Suceava, Iași, Neamț, Bacău, Vaslui) – 956 cazuri (față de 225 cazuri);
– Sud-Est (Vrancea, Galați, Buzău, Brăila, Constanța, Tulcea) – 743 cazuri (față de 248 cazuri);
– Centru (Mureș, Harghita, Alba, Sibiu, Brașov, Covasna) – 377 cazuri (față de 131 cazuri);
– Sud-Vest (Gorj, Vâlcea, Olt, Mehedinți, Dolj) – 183 cazuri (față de 110 cazuri);
– Sud (Argeș, Dâmbovița, Prahova, Ialomița, Călărași, Giurgiu, Teleorman) – 360 cazuri (față de 88 cazuri);
– București-Ilfov (Municipiul București și județul Ilfov) – 495 cazuri (față de 523 cazuri).
Cât costă tratamentul și cât costă adicția
În ceea ce privește prețurile drogurilor, în anul 2016, se observă o serie de variații, astfel încât în privința prețurilor cu amănuntul, valorile prețurilor drogurilor sunt în scădere cu 5 – 36% față de anul 2015, indiciu probabil al disponibilității și cererii acestor tipuri de droguri pe piața de consum. Cu 20 de euro pe doza se acoperă majoritatea tipurilor de droguri, mai puțin cocaina, care își menține valoarea constantă, la 100 de Euro pe doza.
Organizațiile neguvernamentale care au raportat, în anul 2015, activități implementate în scopul reintegrării sociale sunt: Asociația “Mână Deschisă” (Câmpina), Asociația “Crucea Albastră din România” (Sibiu), Fundația “Bonus Pastor” (Târgu Mureș), etc.
Începând cu anul 2009, Asociația Mână Deschisă – Câmpina a dezvoltat un centru rezidențial pentru persoanele toxicodependente de sex feminin, având o capacitate de 16 locuri, precum și un centru rezidențial de reabilitare socială, cu o capacitate de 8 locuri. Durata programului de tratament este de 9 luni. Costurile percepute beneficiarilor sunt de 600 lei/ lună.
Fig.2: Asociația ,,Mână Deschisă’’ – municipiul Câmpina județul Prahova
Asociația “Crucea Albastră” Sibiu este o asociație umanitară ecumenică, bazată pe valori creștine care lucrează în tradiția mișcării internaționale a Crucii Albastre. În anul 1996, Asociația a înființat unul dintre primele centre de tip comunitate terapeutică din România –“Așezământul Nazaret-localitatea Șura Mică, județul Sibiu, serviciu care se adresează persoanelor toxicodependente de sex masculin și are o capacitate de 22 de locuri. Este oferit un program rezidențial de tratament cu o durată cuprinsă între 2 și 6 luni. Pentru parcurgerea acestui program, costurile percepute beneficiarilor sunt de 1.800 lei/ lună. În cele două centre, 10-15% dintre persoanele consumatoare de droguri asistate au domiciliul în județul Sibiu, iar 85-90% dintre ei provin din alte regiuni ale țării.
Fig.3: Comunitate terapeutică din România –,,Așezământul Nazaret” – localitatea Șura Mică, județul Sibiu
Din anul 1996, Fundația “Bonus Pastor” din Târgu Mureș oferă programe și servicii de asistență adresate persoanelor consumatoare de droguri (femei și bărbați) și familiilor acestora. Prin Centrul Terapeutic pentru toxicomani din Ozd (județul Mureș), în anul 2015, Fundația a acordat asistență pentru 38 persoane în cadrul “Programului rezidențial de terapie de lungă durată” (3-6 luni) și pentru 50 persoane în cadrul “Programului de terapie intensivă de scurtă durată” (12 zile). În furnizarea serviciilor de integrare/ reintegrare socială a consumatorilor de droguri se observă extinderea intervențiilor de la persoana toxicodependentă la familia acesteia, cu accent pe furnizarea de servicii adresate copiilor și adolescenților care provin din familii în care unul dintre părinți/ ambii sunt consumatori de droguri.
Fig.4: Fundația ,,Bonus Pastor” – municipiul Târgu Mureș, județul Mureș
Ipoteza
În combaterea adicției este necesară cunoașterea surselor sale, atât pentru scoaterea lor imediată în cadrul tratamentului, cât și pentru eradicarea lor din situațiile individuale ale pacienților. Etapele și principile tratamentului duc la elaborarea programului de centru de dezintoxicare și reabilitare, nominalizând spațiile necesare unui cadru terapeutic. Luând în considerare natura biologică, psihologică și socială a adicției, se poate contura atmosfera prielnică tratării acesteia. Astfel, se poate deduce faptul că un mediu dedicat reabilitării trebuie să ofere o ambianță linistită, un sentiment de confort și de apartenență, cadre pentru diverse activități sociale și bineînteles, sistarea accesului la substanțele narcotice.
PERSPECTIVA ISTORICĂ
Majoritatea oamenilor au cel puțin o idee legată despre ce anume reprezintă un mediu care stimulează vindecarea. În ciuda acestui fapt, încă nu există o definiție precisă și general acceptată a acestei noțiuni. Acest capitol are scopul de a prezenta primele cazuri relevante în care se poate discuta despre un mediu care ajută la vindecare și va arăta cum natura și elementele naturale sunt componentele principale ale acestor spații.
Lupta impotriva adicției a oscilat pe parcursul istoriei între ideea de reformare a spiritului și de tratare a maladiei. Diferența conceptuală a format cadre diferite pentru combaterea ei. Spațiile de cult au catalizat eforturile de schimbare și îmbunătățire spirituală încă din antichitate. Datorită solemnității și somptuității lor au modelat starea și gândirea persoanelor cu ajutorul venerației și a reverației. Abordarea medicală, științifică, a primit inițial ca și cadru spații practice, controlate, cu puține elemente care să depășească strictul necesar. Ulterior, știința a recunoscut nevoia de a introduce calități estetice spațiilor curative, pentru a influența pozitiv atât psihologia pacienților, cât și rezultatele medicale propriu-zise.
Scurt istoric
În antichitate, medicina se confunda în religie. Cele mai vechi instituții documentate ce ofereau remedii au fost templele Egiptului antic. În Grecia antică, templele dedicate zeului vindecării, Asclepius funcționau ca centre de sfaturi, prognoze și diagnoze medicale. Odată cu instalarea creștinismului în imperiul roman, încep să apară în toată Europa spitale ce țin de catedrale si mănăstiri. Legăturile cu religia se mențin în Evul mediu, perioadă în care apar primele instituții dedicate celor cu boli mintale. În lumea islamică, în 872 d.Hr., Ahmad Tulun a construit un spital în Cairo pentru nebuni, care includea terapia prin muzică. Acest fapt arăta o preocupare pentru vindecare în spații terapeutice, în timp ce în Europa abordarea generală era încarcerarea. Bolnavii psihici erau ținuți în celule, metereze sau mănăstiri. Instituții dedicate îngrijii lor precum Azilul Bedlam în Londra sau Het Dolhuys în Olanda apar de abia în secolul XIV.
Preocuparea pentru programul spitalului, dar și pentru calitățile spațiilor acestuia se face resimțită în perioada renașterii, gândire rezultată din mentalitatea epocii. Are loc o desprindere a medicinii de religie, o specializare a personalului și o împărțire a departamentelor în funcție de boala paciențiilor. Nebunia, și cu atât mai mult adicția, erau încă considerate probleme domestice, bolnavii fiind tratați la domiciliu după posibilitațile fiecărei familie.
Problematizarea tratării adicției apare în 1748 când Dr. Benjamin Rush susține că alcoolismul este o maladie. El explică nevoia de „case de sobrietate”, însă tratarea era văzută ca o pedepsire, cu abuz fizic și verbal, ca stimuli a abstinenței. Mișcarea temperației are loc în America la începutul secolului XIX, atrăgând atenția asupra adicției ca o boală amenințătoare cauzată de alcool. Mișcarea urmărea doar să prevină apariția alcoolicilor și implica indiferența față de aceștia, după cum rezumă Justin Edwards în 1822: ”Ține oamenii cumpătați cumpătați; băutorii vor muri în curând, și țara este liberă”. Mișcarea Washingtoniană reprezintă o reacție puternică a consumatorilor deja aflați în stadiul de adicție, prin care aceștia depun juramântul abstinenței și a reformării. Dramatismul, entuziasmul și venerația foștilor alcoolici față de miracolul renașterii schimbă mentalitatea societății la nivel național.
Încep să apară primele spații dedicate reformării oamenilor băutori ce presupuneau internarea lor în așa numitele „case Washingtoniene”. Dintre spațiile închiriate de Societatea Washinghton de Abstinență găsim descris un fost muzeu din Boston cu “acomodări făcute pentru oameni băutori care nu aveau unde merge acasă. A fost un loc aspru și brut – cușete construite pe marginea peretelui, ieftine dar solide – așternutul curat, dar foarte simplu – masa dintr-un cufăr vechi ce conținea hainele cerșite și aruncate de societate – vasele puține, împrumutate de la case de hrănire adiacente – un mic cuptor pentru încălzirea apei (…) constituiau principalele acomodări ale locului”.
Un ansamblu oarecum similar a luat loc în New York, ce avea case de refugiu unde “mizerabilii în stare de ebrietate erau scoși din canale, spălați, imbrăcați, cazați, hrăniți și ținuți până le venea mintea la loc; când li se ingăduia să plece în pace, aveau deseori ceva de lucru regulat asigurat pentru ei”. Aceste case de refugiu au dispărut dupa 1842. Continuând ideologia Wahingtoniană, în 1857 se deschide în Boston “Casa celor cazuți”. Deși a fost puțin susținuță, fiind văzută ca o mișcare utopică, această instituție a continuat până în prezent. Trecând prin numeroase schimbări de nume și politică, acum funcționează sub numele de Centrul Washingtonian pentru Adicții, fiind un centru medical și psihiatric pentru dependenții de alcool și droguri. Astfel de instituții se mai deschid în diverse locații împărțite pe sexe, astfel în 1867 se deschide Martha Washington Home în Chicago pentru ajutorarea femeilor în combaterea adicției.
Evoluția azilelor de ebrietate este în strânsă legatură cu evoluția terapiei în tratarea adicției în medicină. Internarea pentru dezintoxicare, dublată de reabilitare va rămâne o caracteristică comună în abordarea de succes a adicției. Fiind răspunsul unei probleme sociale răspândite și profunde, nu întârzie să apară interesul economic în acest subiect.
Studii de caz
Ideea conform căreia natura este importantă în procesul de vindecare se regăsește încă din antichitate pe când templele dedicate lui Asclepios, zeul grec al vindecării, erau construite departe de orașe, pe culmile dealurilor care aveau priveliște spre mare. Aceste temple sunt considerate ca fiind primele centre pentru sănătate. Trăsătura lor dominantă era faptul că erau amplasate în prezența naturii și a apei. O altă caracteristică a lor era abatonul, partea din temple unde dormeau pacienții. De obicei aceasta era o clădire îngustă și lungă având camerele orientate sudic pentru ca pacienții să doarmă în condiții bune de ventilație și lumină solară.
Fig.5: Templu dedicat lui Asclepios, cu abatonul în care dormeau pacienții, orientat spre o curte
În epoca medievală, tratamentul medical era asociat cu instituțiile religioase ale vremii. O astfel de organizație creștină era ordinul Sf. Benedict, care a prosperat între secolele VI și X, având ca scop vindecarea fizică și spirituală a pacienților. Design-ul infirmeriilor monastice conținea mai multe elemente care promovau vindecarea spirituală, una dintre ele fiind grădina. Infirmeriile erau plasate cu deschidere spre curți interioare sau grădini oferindu-le pacienților posibilitatea să contemple peisajul și să se apropie spiritual de divinitate prin rugăciune și meditație.
Fig.6: Infirmerie monastică organizată în jurul unei grădini
Trecând la timpuri relativ mai recente, mai precis în secolul al XVIII-lea în Franța unde în urma unui incendiu care aproape distruge cel mai vechi spital din Paris (Hôtel-Dieu), se realizează spitalul pavilionar. Spre deosebire de spitalul clasic, realizat dintr-o singură structură masivă, cel pavilionar era compus din mai multe structuri mai mici cu legături între ele. Acest tip de spital a devenit standardul spitalelor din acea vreme. Era gândit să relaționeze cu mediul natural într-un fel în care natura devenea instrument terapeutic pentru pacienți. Se presupunea că mediul natural are o influență pozitivă asupra procesului de vindecare prin intermediul a trei caracteristici: aer curat, lumină solară și spațiile verzi din jur. În special principiul aerului curat a fost o descoperire revoluționară care până la dezvoltarea spitalului pavilionar nu a constituit un factor de interes. Noile idei legate de rolul aerului și a vaporilor în transmiterea malariei și a altor boli au dus la recunoașterea aerului curat ca fiind unul dintre cei mai importanți factori în procesul de vindecare. Din păcate, spitalele mari trebuiau construite în proximitatea pacienților în medii urbane unde amplasarea clădirii lângă spații verzi nu era tot timpul fezabilă. Doar instituțiile specializate cu internare pe termen mai lung, precum sanatoriile pentru tuberculoză, puteau să își permită amplasarea acestora departe de oraș lângă pădure sau vaste pășuni.
Fig.7: Spital pavilionar
În secolul al XIX-lea spitalele erau concepute cu ferestre mari și chiar și luminatoare. Deși acest lucru era realizat pentru vizibilitate bună, în perioada de dinaintea perfecționării iluminatului electric, era realizat și pentru a ajuta pacienții. Clinicile și spitalele vremii erau gândite să profite la maxim de lumina solară disponibilă, cu ferestre mari orientate sudic și camere solare (solarium) la capătul fiecărui salon. Aceste camere solare erau spații în care pacienții puteau sta să se bucure de beneficiile razelor solare.
Fig.8: Salon tipic spitalelor din sec. al XIX-lea cu ferestre mari pentru o iluminare bună
Spre sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al XX-lea, ideea că lumina solară avea calități curative era un fapt bine cunoscut de majoritatea oamenilor. Bolile grave ale perioadei erau bolile infecțioase, cea mai răspândită fiind tuberculoza. Lumina solară și deschiderea ferestrelor erau considerate ca fiind cele mai eficiente metode de purificare a aerului. În 1860 asistenta Florence Nightingale descria cum camerele întunecoase erau dăunătoare, spre deosebire de cele luminoase care erau sănătoase. Florence Nightingale avea să devină unul din principalii adepți, cu renume internațional, ai îmbunătățirii condițiilor sanitare și a calității tratamentelor din spitale. În cartea sa "Notes on Hospitals" (1859) descria principalele caracteristici vindecătoare ale spitalelor pavilionare menționate mai sus. Cu timpul saloanele mari, spațioase, bine luminate au ajuns să fie cunoscute sub denumirea de saloane “Florence Nightingale”.
În anul 1877, o lucrare științifică a fost prezentată societății regale din Londra în care se demnostra faptul că lumina solară ucide bacteriile, doar ca, mai târziu, în 1903, Dr. Auguste Rollier să deschidă prima clinică solară în Alpii elvețieni. Această clinică ar fi putut constitui sursa de inspirație a arhitecților moderniști ai anilor 1920 -1930 ale căror proiecte au urmărit o iluminare naturală cât mai bună. Frank Lloyd Wright alături de alți moderniști precum Richard Neutra și Alvar Aalto, realizau clădiri care păreau că se dezvoltă din cadrul natural înconjurător. În structurile lui Neutra, pereții de sticlă par să dispară, permițând spațiului exterior să se contopească cu cel interior. Neutra și Aalto au fost foarte expliciți în legătură cu arhitectura bine gândită și beneficiile asupra sănătății a cadrului natural și ale peisajelor naturale. Acest concept își poate avea originea în sanatoriile de tuberculoză din perioada de început a secolului al XX-lea, perioada anterioară antibioticelor. Precum am menționat și anterior, aceste sanatorii erau amplasate în afara orașelor, în zone muntoase unde aerul curat aducea beneficii pacienților. Sanatoriul de tuberculoză realizat de Alvar Aalto în orașul Paimio din Finlanda între anii 1929-1933 a devenit standardul pentru toate sanatoriile de acest tip care au apărut mai târziu. Printre caracteristicile sale, acesta beneficia de camere luminoase orientate sudic spre o pădure de pini, precum și de o zonă pentru odihnă luminoasă și cu priveliște spre pădure. Cadrul înconjurător era calm și liniștit. Până și mobilierul de șezut avea rolul de a le ușura pacienților respirația prin forma spătarului.
Fig.9: Sanatoriul de tuberculoză realizat de Alvar Aalto amplasat lângă pădurea de pini
Fig.10,11: Sanatoriul este orientat astfel încât spațiile interioare să se bucure de cât mai mulă lumină naturală
Spre finalul anilor 1970, din ce în ce mai multă lume, în special pacienți și asistente, au devenit tot mai nemulțumiți de condițiile neprietenoase față de utilizatorii spitalelor. În această perioadă spitalele moderne erau realizate pentru aparatură de ultimă oră. Cu cât exista mai multă aparatură specializată cu atât erau mai sofisticate rezultatele analizelor și implicit tratamentul medical era considerat mai bun. Deseori spațiile din spitale păreau realizate cu scopul de a optimiza funcționarea și întreținerea aparatelor medicale în loc ca atenția să fie îndreptată spre îngrijirea și vindecarea pacienților. La începutul anilor 70 încă se puteau găsi spitale în care singura secție cu aer condiționat era cea de radiologie deoarece aparatura nu tolera căldurile verii. Cum dependența față de aparatura modernă a crescut la mijlocul secolului al XX-lea, confortul pacienților a fost pus pe plan secund iar cadrul natural din jur era deseori ignorat.
Arhitecții care realizau spitale se bazau pe ideea conform căreia pacienții se pot adapta la nevoile tehnologiei și nu invers. Angelica Thieriot, o pacientă care trecuse printr-o experiență traumatică în spitale, a luat inițiativa de a fonda Planetree, o organizație non-profit care încearcă să transforme spațiile din spitale în spații care ajută la vindecare. În prezent, circa 70 de instituții au fost reorganizate și regândite de către Planetree. Modelul Planetree oferă informații precise legate de organizarea instituțiilor pentru sănătate, specificând necesitatea conceperii unor spații care amintesc de casă și importanța realizării unei conexiuni cu natura. Conform modelului, sunt concepute elemente precum grădini, fântâni și cascade pentru a oferi pacienților și familiilor acestora spații în care să se relaxeze, să mediteze și să se vindece.
Primul care măsoară realmente efectul cadrului natural asupra procesului de vindecare al pacienților este cercetătorul Roger Ulrich. Acesta realizează un studiu pe care îl publică în anul 1984. Ulrich a examinat fișele medicale ale unor pacienți care avuseseră intervenție chirurgicală la vezica biliară la un spital din Pennsylvania pe perioada anilor 1972-1981. A ales patruzeci și șase de pacienți a căror camere aveau vedere spre un pâlc de copaci sau spre un zid de cărămidă. Jumătate din paturi aveau priveliște spre copaci iar cealaltă jumătate spre zid. Ulrich a analizat semnele vitale a fiecărui pacient precum și alți indicatori ai sănătății incluzând dozaje, tipuri de medicamente pentru durere și durata perioadei de internare în spital. A descoperit că pacienții a căror paturi erau lângă ferestrele care aveau priveliște spre copaci, au părăsit spitalul cu aproape o zi mai repede față de cei cu ferestre spre zidul de cărămidă. Pe lângă acest fapt, pacienții cu priveliștea spre cadrul natural aveau nevoie de mai puține doze de medicamente pentru durere. Rezultatele erau concludente și foarte importante din punct de vedere statistic.
În anul 2002 Institutul American al Arhitecților organizează primul dintr-o serie de trei workshop-uri care aveau să exploreze legătura dintre arhitectură și neuroștiință. Participanții erau oameni de știință și arhitecți. Scopul acestor workshop-uri a fost de a înțelege mai bine modul în care spațiul înconjurător influențează emoțiile și în ce fel răspunsurile emoționale produse de arhitectură pot influența sănătatea oamenilor. Discuțiile au dus la formularea unor premise și ipoteze care adresau relația dintre design-ul spitalelor și starea psihică a pacienților și a personalului medical. Premisa de la care se pornea era faptul că fiecare variabilă din mediului înconjurător influențează un anumit proces neurologic care la rândul său influențează procesul de vindecare. Subiectele discutate au abordat influența ferestrelor și luminii naturale asupra vindecării și a stresului, felul în care organizarea spațială și orientarea prin clădire schimbă starea pacienților și eficiența personalului medical, și nu în ultimul rând despre influența intimității și a controlului asupra stresului resimțit de pacienți, emoțiilor acestora și rezultatelor tratamentelor. Ultimul workshop, în 2005, a folosit un proces unic în care neurologi specializați în memorie și orientare, au discutat despre principiile neurologice care ar putea oferi o mai bună întelegere a strategiilor de orientare în spațiu. S-au format trei echipe de cercetare care au investigat felul în care datele existente legate de răspunsul la stimuli neurologici ai oamenilor și mamiferelor pot determina anumite decizii arhitecturale în următoarele contexte: comunicare și orientare în laboratoare neurologice, stresul din unitățile de neurologie cu terapie intensivă și nu în ultimul rând orientarea în spitalele complexe. Designerii au analizat planurile unor centre de tratament complexe cu scopul determinării modului în care anumite concepte neurologice pot fi aplicate pe fiecare tip de clădire. Scopul final al workshop-ului a fost furnizarea de date și a unui model practic care să fie util arhitecților în proiectarea clădirilor pentru sănătate și care să poată fi generalizat în practica arhitecturală.
După prezentarea acestui scurt istoric se poate concluziona faptul că unul din elementele cheie ale design-ului acestor spații care ajută la vindecare îl reprezintă conexiunea cu natura și elementele naturale precum grădinile, aerul curat, lumina solară, elemente care s-au tot regăsit de-a lungul secolelor ca teme în conceperea și design-ul spitalelor și a spațiilor care ajută la vindecare.
Deși mai este nevoie de multă cercetare în domeniu, cercetătorii au descoperit mulți factori din mediu care ne influențează creierul și corpul și care contribuie la vindecare. Însă acest lucru nu ar fi fost posibil fără descoperirile tehnologice din ultimul secol. Nu putem decât sa ne imaginăm cum vor evolua descoperirile științifice în acest domeniu odată cu modernizarea tehnologiei.
SPAȚIILE DE VINDECARE ARHITECTURALE
,,Noi formăm clădirile și după aceea clădirile ne formează pe noi."
(Winston Churchill)
Chiar dacă nu putem pretinde că arhitectura să vindece boli, ea poate fi folosită drept catalizator al procesului de vindecare, fiind dovedit experimental faptul că aceasta o poate facilita și grăbi. Sensibilitatea omului la mediul înconjurător nu poate fi pe deplin înțelesă sțiințific, iar explicația pare să depășească granițele perceperii date de cele 5 simțuri de care dispunem, însă faptul că suntem influențați de spațiile în care trăim a devenit de necontestat.
“Cu cât sunt mai sensibile clădirile, cu cât sunt mai conectate la ritmul vieții de zi cu zi, cu atât mai mult ele prețuiesc persoanele pe care le vor găzdui… mediul putând să le vindece sau să le ranească, hrănind atât individul cât și societatea.” Înțelegând importanța mediului înconjurător pentru oameni, trebuie să acordăm importanță atât unde construim, dar mai ales la ce construim. În vreme ce latura noastră creativă se bucură de libertatea absolută, o latură rațională caută obiective, constrângeri, principi care să ne ghideze spre răspunsuri cât mai adecvate.
Efectul mediului înconjurător
Efectele mediului înconjurător asupra rezultatelor în recuperare au fost folosite și cunoscute încă de la “Adam și Eva”, însă acestea au avut o perioadă de declin o dată cu schimbarea recentă a mentalității societății dată de avansarea științei. Oamenii de știință au pretins că toate procesele biologice pot fi explicate teoretic și dovedite printr-o analiză vizuală, palpabilă. Din acest motiv, astfel de lucruri ce nu și-au găsit explicație au fost ignorate, devenid simple curiozități sau puse pe seama intâmplării. În prezent experimentele și statisticile reușesc să dovedească efectele mediului inconjurător, lăsând mai degrabă granițele științei sub semnul intrebării, decât validitatea acestor efecte.
Fig.12 Curte interioară cu vegetație abundentă.
Vindecarea trebuie văzută ca un proces complex, holistic și continuu, iar favorizarea ei reprezintă un studiu interdisciplinar. Reacțiile sistemului nervos controlează echilibrul în organism, manifestându-se prin eliberarea de chimicale și hormoni ce determină abordarea bolilor. Însă atât stimuli exteriori (lumina, sunetul, mirosul etc) cât și cei interiori sunt cei care declanșează aceste reacții. Așadar felul în care percepem lumea ce ne inconjoară influențează răspunsul organismului la boală.
Într-un raport timpuriu al dr. Hay Rubin sunt strânse rezultatele a 85 de studii publicate ce abordează tema spațiilor curative, cu rezultate ce au împins cu un procentaj de 80% spre urmatoarea premisă: “calitatea în design a mediului fizic poate afecta rezultatele medicale ale pacientului și calitatea îngrijirii”. O atenție deosebită trebuie dată acestui aspect, intrucât această relație poate merge și in sens negativ dacă este neglijată.
Nevoile psihologice și sociale ale pacienților, devin la fel de importante precum cele biologice, iar în cazul vindecării adicției se poate zice că acestea le depășesc. În continuare voi prezenta o serie de aspecte care trebuie luate în considerare pentru optimizarea spațiilor curative.
Unelte în crearea atmosferei
Lumina
Rasa umană a evoluat sub soare, iar proprietățile curative ale sale au fost venerate mii de ani. În istoricul terapiei prin lumină solară, fizicienii ce foloseau lumina în tratamentele antice lucrau împreună cu arhitecții și inginerii vremii. Arhitecții introduceau soarele în clădiri pentru a preveni infecțiile, iar spitalele dispuneau de spații închise însorite pentru ca pacienții să stea la soare și în condiții meteorologice nefavorabile.
Terapia cu soare era foarte populară la începutul sec XX, descoperindu-se cu entuziasm faptul că pacienții se recuperează mai repede în spații însorite și razele solare omoară bacteriile și pot preveni (si chiar trata direct) anumite boli. În anii 1930 expunerea la soare era incurajată ca masură de sănătate publică. In 1903, Niels Finsen primește premiul Nobel în medicină pentru cercetările sale asupra efectelor luminii. A demonstrat faptul că utilizarea radiației luminoase tratează o serie de boli. Niels Finsen vorbește despre cercetările sale cu o convingere personală: “Ca un om entuziastic al medicinii, am fost bineînțeles interesat să știu ce beneficii dă cu adevărat soarele. (…) Am devenit însă convins că nu ajută să aștept până să găsesc răspunsul pe care îl caut în laborator, ci e justificat să lucrez și cu experimente clinice.”
Azi, cercetările stiințifice confirmă importanța luminii în terapie și reabilitare pe latură experimentală, intrucât legatura teoretica este greu de identificat. Asta a dus la o depreciere a efectelor sale, deși numeroase lucrări atesta ramificațiile curative și preventive ale acesteia. Beneficiile luminii naturale în clădiri sunt în general apreciate ca deziderate psihologice, ignorându-se aspectele pozitive pe care le are fizic, biologic asupra noastră. În concluzie, lumina naturală nu poate să lipsească unui spațiu curativ, reprezentând un factor vital, un element primordial al condiției de sănătate.
Fig. 13: Spațiu închis însorit
Fereastră. Priveliștea.
Tema ferestrelor este și ea exploatată dincolo de efectele pur psihologice. Dacă lipsa acestora crează o punte spre anxietate, depresie și delir, ferestrele ce oferă priveliște și lumină duc spre relaxare, inspirație, meditație și serenitate.
Un prim studiu în această problemă îl publică R. S. Ulrich în 1984. Au fost examinate cazurile a 46 de pacienți ce se recuperau după aceeași intervenție chirugicală, dintre care jumătate priveau pe un geam ce dădea într-un perete de cărămidă, iar cealaltă jumătate având vedere spre copaci. După rezultatele evident inclinate în susținerea ipotezei, studiile s-au îndreptat mai degrabă spre întelegerea fenomenului decât spre demonstrarea sa.
Fig.14: Cameră pentru pacienți bine iluminată cu priveliște spre natură.
Un exemplu notoriu ni-l oferă James Salk, imunolog care în fața unui impas în cercetarea unui vaccin părăsește spațiul închis al laboratorul încărcat de stres și apăsat de eșec. Soluția îl surprinde sub forma de inspirație de abia în momentul în care se află în satul spiritual Assisi din Italia, privind un peisaj seren într-o lumină aparte. Salvează milioane de vieți cu acest vaccin, și dorește să împărtășească experiența benefică pe care a avut-o mediul inconjurător asupra lui, creând cu ajutorul lui Louis Kahn Institutul de Studii Biologice Salk din La Jolla, California. Betonul aparent se împrumută din imaginea stâncilor pe care este construit institului, lemnul birourilor oferă liniștea și serenitatea necesară contemplației. Soarele trece prin mijlocul platformei de promenadă ce împarte simetric complexul, oferind un context deosebit apusului. Fiecare birou își îndreaptă vederea spre peisajul ales de Salk, iar efectele acestei ambianțe sunt confirmate de o continuitate a rezultatelor științifice extraordinare în domeniul biologiei.
Fig.15: Louis Kahn Institutul de Studii Biologice Salk
Sunetul.
Zgomotul de fundal în instituții este o realitate apăsătoare, care atrage după sine disconfort, stres (atât la pacienți cât și la personal), turbulențe ale somnului și chiar ritm cardiac elevat. Chiar și în spații din zone mai putin zgomotoase, reverberația încăperilor poate avea același efect negativ. Un studiu condus de S. Berg (în presă) propune ca soluție sisteme de absorție a sunetului în tavan și obține o legătură directă cu ameliorarea stresului, sporirea confortului și a calității somnului.
Exploatarea senzației acustice în sens pozitiv, prin apropierea de sunetul naturii sau introducerea muzicii în ambianță, a arătat nu doar estomparea stresului și a anxietății ci și introducerea unei vibrații pozitive, ceea ce a ajutat pacienții în a face mai bine fața bolilor și durerii.
Materialele. Cromatica.
Alegerea materialelor și a culorilor are o deosebită importanță deoarece acestea fac apel simultant la mai multe simțuri, impunându-se în ambianța unui spațiu. Fie că este vorba de finisaje exterioare sau interioare, materialele și cormatica lor conduc un dialog cu mediul înconjurător, sugerează o anumită temperatură, pot aborda simțul tactil și pot provoca reacții diverse în percepere. În continuare, alegerea textilelor oferă efecte cu bătaie lungă: pacienții preferă covoare ce le dă senzația de confort în timp ce anumite textile le pot provoca repulsie, dar ambundența și diversitatea culorilor s-a constat că a creat confuzie și anxietate.
Fig.16: Diferite texturi si culori ale pereților
Studiile asupra efectelor culorilor au fost deosebit de eficiente, dezvoltându-se o terapie atlernativă în acest sens. După direcțiile cromoterapiei, roșul întărește energia fizică și voința individului. Portocaliul este culoarea bucuriei și a înțelepciunii și stimulează sentimentul de sociabilitate. Culoarea galbenă ajută la trezirea entuziasmului pentru viață, dând o siguranță mai mare, optimism și putând fi folosită pentru a trata depresia. Verdele poate fi folosit pentru a trezi o atitudine prietenoasă mai puternică, speranță, credință și pace, este odihnitor și revitalizant pentru stările de suprasolicitare mentală. Albastrul ușurează singurătatea și provoacă intuiția, iar violetul stimulează inspirația și modestia.
Scara lucrurilor
Un alt punct ce poate influneța percepția unui spațiu este scara lucrurilor. Dacă vorbim de dimensiunea spațiului, între extremitățile date de claustrofobie și agorafobie oamenii se pot simți mai mult sau mai puțin confortabili, stresați, inspirați sau indiferenți.
Mai mult decat atat, scara elementelor compoziționale le schimbă caracterul. Ușile înalte și înguste avantajează pe cel ce o deschide, iar ușa lată arată plictisitor, fiind lipsită de formă. Ușa de tip portal, enormă și intimidantă, dă o notă de demnitate celor ce ii trec pragul. La fel și în cazul pereților, percepem diferit un perete subțire de unul gros. Controlând scara lucrurilor, putem să oferim o ambianță firească spațiilor, dar putem totodată dezvolta spații particulare și unice cu această unealtă.
Obiectele.
Chiar dacă controlul arhitectului asupra tuturor obiectelor introduse în spațiul creat îi aparține rareori, acestea își pun amprenta asupra atmosferei din spațiile construite și ar trebui luate în considerare. Efectul obiectelor într-o ambianță este sensibil exemplificată de Peter Zumthor în „Atmospheres‟, unde vorbește despre relația dintre oameni și obiecte. Introducerea obiectelor de artă și a plantelor oferă o distracție pozitivă comparabilă cu cea a naturii, iar obiectele mărunte cum sunt carțile, pernele, vazele, coșulețele etc, duc la un confort sporit dat de umanizarea și insușirea spațiului.
Un alt experiment arată că putem oferi calități curative spațiilor prin introducerea unor obiecte de artă. În 1973 un centru stomatologic al policlinicii Drumul Taberei din București a organizat o dată la două luni o expoziție de artă în scopul de a remodela reacția și de a înlătura teama. S-a verificat interesul stârnit de ele, starea de confort și de relaxare pe care le-au indus aceste expoziții. Rezultatul a fost unul pozitiv, constatându-se că acestea au distras atenția și au avut efecte calmante.
Mobilierul poate defini ambianța spațiului prin caracteristicile lui. Dacă importanța desigului și a materialității este evidentă, aranjarea acestora poate crea intimitate, confort și oportunități sociale. S. Ulrich, arată cum aranjarea clasică a locurilor de ședere de-a lungul zidurilor inhibă socializarea, însă o mobilare flexibilă și comodă crește suportul social. O așezare atentă a mobilierului în sălile de luat masa, crește nu doar interacțiunile sociale și satisfacerea intimității, ci și apetitul pacienților.
Fig. 17: Atmosfera in Falling Water, Frank Lloyd Wright
Fig.18,19: Atmosfera in Falling Water, Frank Lloyd Wright
Direcții în crearea spațiilor curative
Pentru a realiza un spațiu curativ care să faciliteze procesul de vindecare, trebuie luate în considerare următoarele atribute ale mediului sensorial: calitatea aerului, confortul termic, controlul zgomotului, gradientul public-privat, asigurarea iluminatului potrivit, crearea de vederi panoramice, serenitate vizuală (pentru cei foarte bolnavi) sau stimulare vizuală (pentru cei în recuperare). Toate aceste indicații dau calități spațiului curativ și reprezintă rezultatul folosirii inteligente a uneltelor descrise anterior. Ele duc la eliminarea factorilor de stres și pot fi grupate în trei direcții majore: asigurararea unui oarecare grad de control și intimitate, favorizarea suportului social și generarea unor diversiuni pozitive. Este important de precizat faptul că aceste direcții trebuie să fie urmărite atât pentru optimizarea spațiilor pacienților cât și a personalului medical.
Oferă control și intimitate.
Controlul se referă la abilitatea unui individ, reală sau percepută de a determina ce se intamplă cu el. Studiile arată cum ca cei în control asupra circumstanțelor proprii, fac față mai bine stresului și au o sănătate mai bună decât cei cărora le lipsesc acest sentiment de control.
Pierderea controlului poate fi dată și de o proastă proiectare : spații zgomotoase, ce neagă intimitatea vizuală, spații labirintice etc. Designul de facilități ce amplifică sentimentul de control, reduc prin urmare stresul. Folosindu-ne de elementele descrise anterior putem oferi acest caracter spațiului curativ. El poate fi atins, de exemplu, prin coerența și lizibilitatea planurilor, accesibilitatea spațiilor interioare și exterioare, flexibilitate, spații de destindere, acces și control asupra obiectelor etc.
Fig.20: Orientare ușoară datorită traseelor drepte și a bunei conexiuni vizuale între spații.
Oferă spații pentru suport social
Suportul social se referă la suportul emoțional și la asistența tangibilă pe care o persoană o primește de la alții. O persoană ce primește mai mult suport social acumulează mai puțin stres și au o stare generală mai bună decât cei mai izolați din punct de vedere social. Formarea unor relații, inființarea unor grupuri de interese comune, introducerea spiritului de echipă sunt deziderate ce pot fi favorizate prin oferirea unor spații pentru diverse activități: de socializare, de jocuri, de sport etc.
Includerea unor spații de socializare și intâlnire cu familia, proiectarea unor zone de așteptare confortabile și dotate cu mobilier flexibil, grădini atractive și accesibile, și gradarea spațiului public-privat sunt câteva aspecte ce trebuie luate în considerare odată cu optimizarea spațiilor pentru suportul social.
Fig.21: Zone de relaxare și socializare cu priveliște spre natură.
Distrage plăcut atenția
Distracțiile pozitive se referă aici la un set de factori ale mediului marcați de capacitatea lor de a îmbunătăți ambianța și starea de spirit, și de a promova relaxarea și combaterea stresului. Oamenii reacționează pozitiv și dau atenție unei serii de factori precum: natura, muzica, arta, râsul, animalele de companie etc.
Cand o persoană este în stare de anxietate și stres, simpla privire spre o scenă naturală produce modificări rapide și pozitive în starea de spirit, dar și în aspect fiziologice. Grădinile tind să amelioreze stresul dacă conțin vegetație verde, flori, apă linistită și sunete compatibile naturale (păsări, apă, vânt).
Un studiu vorbește de expunerea prelungită la tablouri ce surprind scene naturale ce au avut ca efect nu doar o anxietate mai redusă, ci și o cerere mai redusă a dozelor de tranchilizante decât a celor expuși la arta abstractă. Așadar arta, deși poate să se dovedească benefică într-o atmosferă curativă, aceasta poate să provoace reacții advese dacă nu este aleasă cu grijă și considerație. Arhitectura poate oferi în sine o distragere pozitivă, folosindu-se de vocabularul ei pentru a trezi diverse stări ce să coincida cu atmosfera curativă descrisă.
Concluzii
Premisa conform căreia spațiul poate să contribuie la însănătoșire, acumulează baze stiințifice. Așadar, spațiul ne poate ajuta în vindecare. Trebuie să înțelegem acest fenomen și să proiectăm spații pentru a le spori efectele curative. Dacă ignorăm aceste caliăți ale contextului fizic, acestea ar putea să se întoarcă împotriva noastă, încetinind procesul de vindecare, sau chiar agravând situația.
Căutând direcții în crearea spațiilor curative, am identificat o serie de unelte cu care putem să lucrăm în realizarea acestora. Introducerea sensibilă a acestor elemente ajung să creeze o atmosferă unitară care va proteja și favoriza vindecarea.
STUDII DE CAZ
În continuare se vor prezenta câteva studii de caz care au fost considerate relevante deoarece în conceperea și soluționarea spațiului acestor facilități s-au luat în considerare principii teoretice prezentate anterior. Toate studiile de caz provin din sfera spațiilor care oferă tratament.
O analiză teoretică a arhitecturii poate fi facută după o simplă reprezentare a planului de situație, a planurilor de nivel și a secțiunilor. Acestea reusesc să ne ofere o întelegere a ansamblului studiat și chiar să arate o parte din calitațiile funcționale și volumetrice spațiale. Completarea cu reprezentări vizuale (schițe, randări, imagini), ne prezintă o serie de calităti estetice a spațiului dar în cel mai bun caz ele surprind o mostră din atmosfera a spațiului.
Ex.1 Centrul de sanatate pentru bolnavii de cancer, Copenhaga. (2011)
Fig. 22: Prelucrare proprie: Conceptul volumetric al Centrului de Sănătate pentru bolnavii de cancer, Copenhaga
“Cercetările arată faptul că arhitectura propriu-zisă poate să fie curativă și să aibă o influență pozitivă asupra recuperării oamenilor. Cheia este să ai o scară umană și să creezi imprejurări fizice cu o atmosferă ca acasă”. Cu această idee pornesc Nord Architects din Copenhaga în inițiativa lor de a redefini instituția și de a o deschide și apropia de oamenii cărora li se adresează.
Fig.23: Centrul de Sănătate pentru bolnavii de cancer, Copenhaga
Într-un context urban definit de orizontalitatea volumelor prismatice, acest centru inserează volumul tradițional al căsuței. Odată cu folosirea acestui motiv, sunt create spații primitoare, vii, locuibile, iar unghiurile ascuțite ale mansardelor oferă străzii o rupere de ritm. Primul lucru pe care îl abordează este distragerea atenției, întrucăt este prima senzație la întâlnirea obiectivului. A fi ușor recunoscut era unul dintre obiectivele propunerii și întradevăr, chiar și o parcurgere cu ochii în pământ captează atenția datorită umbrelor în zig-zag, lăsate pe trotuarul din fața instituției. Materialitatea este un alt element folosit pentru contrast și distingere, vecinătățile făcând apel la cărămida roșie cu care este îmbracată mai bine de jumatate din Copenhaga. Tabla deschisă care se întoarce pe acoperiș este o membrană ce iși accentuează punctele de acces prin inserții discrete de lemn.
Fig.24: Planul parter al Centrului de Sănătate pentru bolnavii de cancer, Copenhaga
La intrarea în centru are loc o schimbare completă de context marcată de o senzație de relaxare, dată atât de impactul vizual cât și de ruperea zgomotului stradal. Peretele vitrat deschide priveliștea spre o gradină ce oferă serenitate într-un contur arhitectural spectacular. Se aud discuții calme, iar ambundența luminii și albul imaculat compun o atmosferă degajată. Chiar dacă proporțile spațiului de intrare și a scării reprezintă o forță impunătoare, o concentrare a spațiului se obține prin coborârea înălțimii ceea ce ne dă o direcție. Acest spațiu dispune de o mobilare flexibilă și aerisită dând o senzație de control și intimitate.
Fig.25 : Zona de intare și scara principală, reprezentand o forța impunătoare obținută prin coborarea inălțimii
Ex.2 Junky Hotel Amsterdam/ Atelier Kempe Thill (2012)
Fig.26 : Junky Hotel Amsterdam
Proiectele rezidențiale Amsterdam-Bijlmermeer, care au fost ridicate în anii 1970 bazate pe principiile CIAM sub direcțiunea lui Siegfrid Nassuth, au fost revizuite încă din anii 1990 din cauza unor probleme structurale și sociale. În acest caz, regenerarea urbană înseamnă o demolare radicală la scară largă, locuințele grupate într-un sistem de tip fagure sunt înlocuite cu locuințe terasate, diferențiate și de scară mică. În același timp, centrul comercial existent este modernizat prin adiționarea unei mari varietăți de facilități publice noi, care oferă o importanță supraregională. În partea de nord a zonei suburbane se construiește o nouă piață înconjurată de primăria de sector, o piscină, Teatrul Biljmer Parc și un sediu de poliție deja existent. În plus, parcul existent este regenerat și sunt create conexiuni mai bune cu centrul sectorului via piața propusă.
În anul 2007, în cadrul procedurii de negocieri, Atelierul Kempe Thil a primit o comandă de a proiecta un hotel rezidențial pentru dependenții de heroină localizat într-o zonă de tranziție sensibilă între piață și parc. Sarcina era extrem de delicată întrucât aceste facilități nu sunt populare în societate și au în general o existență mizerabilă în structuri de tip container localizate la periferia urbană în zone industriale sau zone feroviare părăsite. Aceste clădiri nu se află în vecinătate directă cu zona centrală, cu instituțiile publice sau parcurile. Pentru arhitecți, acest lucru a stârnit o întrebare interesantă: cum ar trebui să se manifeste tipologia de ”Hotel de dependenți de droguri” în contextul urban? Pe de-o parte, s-a încercat realizarea unei clădiri ca o instituție publică conștientă și emancipată în spațiul ambivalent dintre parc, teatru și piscină. Pe de altă parte, ca rezultat a sensibilății utilizatorilor, clădirea este proiectată anonim, ca o structură reținută ce formează un ansamblu cu sediul de poliție adiacent.
Forma pătrată a sitului a fost liberă inițial și s-a dovedit a fi nefavorabilă pentru organizarea spațială a programului din moment ce multe (de obicei mici) camere necesită lumină directă. Clădirea este așadar organizată de-a lungul limitelor proprietății, ceea ce rezultă într-o schemă inelară. Accesul compact sub forma unei ”scări sub presiune în exces” este poziționat la interior, ceea ce înseamnă că nu e necesară o rută secundară de ieșire de urgență. În cadrul inelului, există un ”vid” care nu are nici o funcție și care este interpretată precum un atrium. La parter, există un spațiu mare, central care se deschide 3 etaje și care este realizat în interiorul structurii ca un cub măsurând 9 metri pe fiecare latură. Impactul spațiului este sporit prin reducerea nivelului podelei din zona atriumului unde se accentuează optic funcțiunea comună. Acest spațiu este inclus aproape ”accidental” , ca și cum el nu ar fi fost gândit initial, el formează centrul noii clădiri ca o ”mare cameră de zi” și poate fi folosit pentru diferite activități care contribuie la socializarea rezidenților.
Fig. 27: Spațiu central care se deschide pe trei nivele
Deasupra atriumului există un acoperiș terasă care este proiectat ca o curte interioară, intimă. În interiorul ei rezidenții pot să se retragă ca să se relaxeze departe de spațiul public.
Fig. 28: Plan parter Junky Hotel Amsterdam
Clădirea este deținută de o societate de construcții și este oferită spre închiriere către o fundație pe o perioadă de 10 ani. Nu este clar dacă această clădire își va păstra funcțiunea de ”Hotel pentru dependenții de droguri” și după anul 2022 sau dacă ar trebui folosită pentru alte programe. Pentru ca acest lucru să fie posibil și pentru ca proprietarul să poată să facă adaptări simple în structură, Atelier Kempe Thil a fost provocată pentru prima dată să creeze o structură care să fie neutră în funcțiune. Clădirea este executată ca o construcție în cadre, cu un interior din ziduri neportante și toate instalațiile integrate în clădire sunt independente de structura de rezistență. Ca rezultat al acestor măsuri, structura poate fi adaptată noilor nevoi relativ rapid și fără cheltuieli mari. Datorită compactității și utilizării sale, este important ca o cantitate considerabilă de lumină naturală să fie disponibilă în cadrul clădirii. Fațada este generos vitrată și permite ca o cantitate mare de lumină să pătrundă la interior. Atriumul central este iluminat cu un luminator zenital și primește lumină adițională prin fațadă.
Împărțirea spațiului se face prin pereți de sticlă care oferă posibilitatea unor conexiuni vizuale în cadrul clădirii ceea ce facilitează perspectivele și interacțiunea socială.
Fig.29 : Plan etaj Junky Hotel Amsterdam
La prima vedere, exteriorul clădirii este definit de benzi de geamuri orizontale, neutre, cu control solar. Din moment ce geamurile pot fi deschise ele nu sunt dorite în mod deosebit, din cauza regulamentelor de siguranță, și din această cauză se instalează ferestre mari de lungimi de la 2.6 pană la 4 sau 6 metri. Sticla este prinsă în profile subțiri de aluminiu anodizat, extrudat, care sunt dezvoltate cu cerințe specifice pentru acest proiect. Pentru ca acest lucru să fie viabil din punct de vedere financiar, numărul diferitelor tipuri de profile a fost redus la 3.
Ferestrele sunt ”trase” deasupra structurii, iar capătul acoperișului este ”ca o piele”, făcând clădirea să pară mai abstractă și mai elegantă. În același timp scheletul structural strălucește prin fațadă și oferă clădirii o profunzime neobișnuită. Între ferestre există 3 balustrade orizontale. Aceste balustrade sunt executate din plăci mici de mozaic, reflectorizante care accentuează finețea și calitatea ermetică fațadei și aduce o calitate tactilă și rafinată. Verdele plăcilor de sticlă face referire la culorile sediului de poliție din vecinătate. Din rațiuni economice, aceste plăci nu au fost produse în Italia, ci în China. Fațada expune o membrană reținută, dar reprezentativă care obține un efect din proporțiile geamurilor, din scara lor monumentală și din detalierea redusă și abstractă.
În interiorul clădirii s-a optat pentru o neutralitate a materialelor. Decizia conștientă a fost de a folosi griuri deschise, suprafețe ușor de curățat în combinație cu multă sticlă care să ofere un cadru liniștit. Toți pereții sunt tencuiți, iar pereților de la scările de acces li se oferă un strat transparent, podelele sunt acoperite cu un strat de poliuretan, iar tavanele sunt executate cu tencuială cu protecție fonică. Toate instalațiile tehnice, cum ar fi punctele de ventilație, extractoarele, tehnologiile de siguranță, amortizoarele de incendiu sunt integrate cât mai bine în pereți și plafoane, astfel încât să se creeze un caracter monolitic. Atmosfera care se dezvoltă este calmă și neutră prin intermediul căreia se accentuează spațialitatea clădirii oferindu-le utilizatorilor oportunitatea de a adapta camerele individuale la propriile lor nevoi. Considerând aceste lucruri, a fost posibil să se realizeze o clădire specială cu un public conștient. Creat în cadrul unui buget limitat, atmosfera este totuși foarte relaxată și generoasă care are un efect pozitiv asupra emancipării rezidenților și care servește ca exemplu contextului internațional.
Ex.3 Spitalul de recuperare Sarah, Largo Norte, Brasilia. (2003)
Fig.30 : Prelucrare proprie: Conceptul volumetric al Spitalului de recuperare Sarah, Largo Norte, Brasilia
Spitalul realizat de arhitectul brazilian João Filgueiras Lima în 2003, a fost amplasat într-o zonă largă pe malul lacului Largo Norte din Brasilia. S-a ales această locație pentru a facilita utilizarea terapiilor în aer liber, incluzându-le pe cele legate de activtățile nautice. Un alt motiv pentru alegerea acestui sit a fost existența unui alt spital de reabilitare care se afla în contextul urban al orașului și nu oferea condițiile necesare tratării pacienților cu handicap serios. Spitalul dispune de o gamă largă de funcțiuni fiind și bază de cercetare și antrenament. Astfel programul cuprinde: o mică clinică pentru evaluarea pacienților, diverse laboratoare de cercetare, sală de sport generoasă pentru activitățile de reabilitare prin fizioterapie, hidroterapie și sporturi de apă, centru pentru studiu cu bibliotecă, apartamente pentru profesori, centru de reabilitare, funcțiuni legate de prepararea și servirea mesei, camere pentru pacienți dispunând de 180 de paturi și spațiile asociate cu acestea precum și un amfiteatru pentru 300 de persoane.
Fig.31: Spitalul de recuperare Sarah, Largo Norte, Brasilia
Spitalul a fost construit pe un sit în formă de triunghi la malul lacului. S-a prevăzut realizarea unui mic port pentru bărci deoarece plimbatul cu barca pe lac și interacțiunea cu apa are efecte benefice asupra pacienților. Astfel natura este luată în considerare în procesul de design și influențează soluția arhitecturală. De asemenea situl, fiind în pantă a fost modelat astfel încât să rezulte terasamente pe care s-au amplasat volumele spitalului astfel încât să preia briza lacului și să filtreze aerul pentru a crea un spațiu cu condiții climatice potrivite într-o zonă cu umiditate foarte ridicată. Instituția este orientată astfel încât să beneficieze de condiții optime de iluminat natural.
Corpul de clădire principal este amplasat chiar pe malul lacului și este împărțit în două zone: spații pentru terapie și un amfiteatru semi acoperit cu priveliște spre apă. Clinica de recuperare și spațiile de așteptare sunt gândite astfel încât să aibă acces la o zonă cu grădini. Partea spitalului compusă din diferitele secții precum și camerele pacienților sunt orientate pentru a avea priveliște spre lac. Secția de reabilitare pediatrică este gândită într-un corp de clădire circular cu un dom translucid realizat dintr-o structură metalică pentru a putea facilita un iluminat natural abundent și priveliști spre lac și spre terasele din jur. O verandă înconjoară întreg complexul, facilitând accesul pacienților în spațiul exterior și oferind în același timp un spațiu semi adăpostit.
Fig.32: Veranda care facilitează accesul pacienților în spațiul exterior
Fig.33: Planul parter al Spitalului de recuperare Sarah, Largo Norte, Brasilia
Priveliștile spre lac și interacțiunea directă cu lacul, spațiile exterioare pentru socializare, accesul ușor al pacienților la spațiile și grădinile exterioare precum și ventilația naturală și iluminatul natural abundent constituie distrageri pozitive pentru pacienți, ameliorând stresul.
Fig.34: Spațiul comun de socializare cu deschideri mari spre lac
Fig.35: Corp de clădire circular cu un dom translucid realizat dintr-o structură metalică
Ex.4 Centrul de reabilitare Groot Klimmendaal, Arhnem, Olanda. (2011)
Fig.36: Prelucrare proprie: Conceptul volumetric al Centrului de reabilitare Groot Klimmendaal, Arhnem, Olanda
Centrul de reabilitare Groot Klimmendaal realizat de "Architectenbureau Koen van Velsen" este situat sensibil, într-o zonă împădurită la marginea orașului Arnhem. În ciuda dimensiunilor sale, clădirea se contopește cu peisajul din jurul ei cu ajutorul unei fațade de aluminiu.
Programul cuprinde spații pentru birouri, spații clinice pentru recuperare medicală, sală de sport cu zonă pentru fitness și bazine de înot la parter precum și un restaurant și o sală de teatru. Prin asocierea funcțiunilor de recuperare medicală cu cele de care pot beneficia și locuitorii orașului (sală de sport, teatru) se crează circumstanțe favorabile interacțiunii sociale între pacienți și vizitatorii care poate ajuta procesul de recuperare.
Spațiul central care conectează o varietate de alte spații interioare, este conceput cu vitraje pe toată înălțimea sa cu scopul de a crea o continuitate vizuală între interior și exterior. Restaurantul este realizat astfel încât acesta să iasă din planul fațadei clădirii oferind senzația de a fi între copaci. Putem sesiza astfel conexiunea cu natura realizată prin priveliști largi spre pădure. Natura din jurul clădirii are un efect vizual puternic asupra pacienților contribuind la recuperarea acestora.
Fig.37: Centrul de reabilitare Groot Klimmendaal, Arhnem, Olanda
Conceptul de oferire al tratamentului se bazează pe ideea conform căreia un spațiu care stimulează pozitiv pacientul crește bunăstarea și facilitează eliminarea stresului influențând pozitiv procesul de recuperare. De asemenea design-ul a urmărit realizarea unui centru care să nu ofere aspectul unei clădiri medicale ci să se integreze în cadrul natural și în comunitatea orașului.
Fig.38: Planul etaj al Centrului de reabilitare Groot Klimmendaal, Arhnem, Olanda
De asemenea o serie de goluri mai mari și mai mici asigură o conexiune spațială bună între diferitele niveluri ale clădirii și permit luminii naturale să pătrundă adânc în interiorul clădirii. Această conexiune implică o conexiune vizuală bună între spații facilitând astfel orientarea în cadrul clădirii. Nu în ultimul rând, pe langă distragerea pozitivă oferită de natura din jur, folosirea subtilă a culorilor și a iluminatului artificial oferă alte distrageri pozitive pacienților, eliminând stresul.
Centrul de reabilitare “Groot Klimmendaal“ este o combinație între simplitate și complexitate. Transparența, continuitatea, diversitatea, jocurile de lumină și umbră, precum și prezența naturii sunt ingredientele unui mediu care stimulează pozitiv pacienții.
Ex.5 Sister Margaret Smith Addictions Treatment Center, Ontario (2009)
Centrul pentru adicție situat în localitatea Thunder Bay din statul Ontario, Canada, realizat de "Kuch Stephenson Gibson Malo Architects" și "Montgomery Sisam Architects", oferă servicii în regim rezidențial și de zi pentru o gamă variată de probleme legate de dependență: dependent de droguri, alcool, jocuri de noroc precum și tulburări alimentare. Programul rezidențial dispune de 15 paturi pentru bărbați și 15 pentru femei, precum și 10 paturi pentru tineri cu vârsta minimă de 13 ani. Progamul rezidențial și cel de zi au accese separate pentru facilitarea intimității pacienților.
Fig.41: Priveliști spre curtea interioară prin ferestre generoase
Centrul a fost conceput pentru a îngloba anumite valori ale comunității (beneficiarul acestui proiect) și anume: tratament holistic și compasiune, demnitate și respect, îngrijire bazată pe credință, sinceritate și încredere. Inspirându-se din aceste valori, design-ul a urmărit crearea unei secvențe clare de spații care oferă o varietate de relaționări față de cadrul natural. Unul din elementele importante în jurul căruia s-a axat design-ul a fost exploatarea calităților benefice asupra sănătății a iluminatului natural.
Fig.42: Altă curte interioară
Partea dedicată tinerilor oferă cazări pentru fete și băieți în același spațiu. Acest lucru este realizat pentru ca dormitoarele să aibă deschidere directă spre un mare spațiu comun facilitând astfel interacțiunea socială între pacienți. Clădirea a fost dezvoltată în jurul a două curți interioare, una pentru pacienții rezidenți iar cealaltă pentru cei de la centrul de zi. Ambele curți oferă spații sigure și sunt folosite pentru diferite terapii în aer liber. De asemenea aceste curți interioare facilitează pătrunderea luminii naturale din abundență în spațiul interior reușind iluminarea a 75% din spațiile interioare. O altă consecință a folosirii curților interioare este faptul că 90% din spațiile interioare au priveliște spre natură. În plus, clădirea a fost plasată în cadrul unui campus mai mare pentru a crea oportunități de interacțiune socială cu comunitatea din campus.
Construcția pereților și a acoperișului este realizată pentru a oferi o protecție termică foarte mare, având încorporate sisteme pentru detectarea gradului de ocupare și a nivelului de iluminare. Acoperișul este realizat dintr-un material extrem de reflexiv care împiedică instalarea efectului de seră. De asemenea clădirea mai dispune de încălzire în pardoseală și un sistem de ventilare naturală. Toate acestea contribuie la crearea unui mediu care reduce efectele stresului asupra pacienților.
Fig.43: Planul parter al Sister Margaret Smith Addictions Treatment Center, Thunder Bay, Ontario.
În concluzie, acest centru pentru adicții adoptă teoria conform căreia spațiile interioare pot oferi un mediu sănătos care aduce beneficii procesului de vindecare al pacienților.
În urmă studiilor de caz prezentate se poate concluziona că arhitectura care ajută procesul de vindecare este o preocupare reală în cadrul conceperii clădirilor pentru tratament. Folosirea diverselor elemente de design precum și orientarea clădirilor pentru a obține un iluminat natural optim, vitraje generoase care oferă priveliști spre exterior, spații comune pentru socializare și interacțiune, grădini și curți interioare pentru relaxare și mișcare, compunerea spațiilor interioare astfel încât să ușureze orientarea, sunt utile pentru reducerea stresului resimțit de pacienți și îmbunătățirea rezultatelor tratamentelor.
Fig.44: Materialități diferite pentru stimularea pacienților Fig.45: Luminator zenital
Elementul recurent în toate studiile de caz a fost natura. Design-ul tuturor exemplelor prezentate a fost influențat de realationarea directă cu aceasta, deoarece are capacitatea de a reduce stresul prin efectul calmant și relaxant pe care îl are asupra corpului uman, fapt descoperit încă din antichitate. Astfel elementul cheie al unui design care promovează sănătatea și bunăstarea este relaționarea cu natura.
În capitolul următor se va prezenta abordarea personală în demersul practic al proiectului de diplomă și se vor ilustra anumite elemente de design folosite pentru reducerea stresului și îmbunătățirea procesului de vindecare, din cele prezentate până acum în cadrul lucrării.
PROGRAMUL DE PROIECTARE
Procesul de reabilitare al persoanelor dependente este un proces lung și necesită internări îndelungate, ceea ce implică faptul că pacienții sunt expuși mediului în care are loc procesul de recuperare pentru o perioadă mai lungă de timp. Conceptele arhitecturale prezentate vorbesc despre capacitatea mediului, în care are loc tratamentul, de a ajuta procesul de vindecare. Din această cauză, am considerat relevantă aplicarea acestor concepte unui centru de detoxifiere și reabilitare pentru persoanele care suferă de dependență de droguri.
Obiectivul proiectului lansat este de a contura un ansamblu arhitectural situat într-o zona retrasă, extra-urbană care să ofere intimitatea spațiului necesar pentru desfășurarea programului terapeutic de dezintoxicare și reabilitare a consumatorilor de droguri. De asemenea, proiectul își propune găsirea unei expresii arhitecturale ce să ajute în conceptul de spațiu curativ, aplicând direcțiile și folosind elementele identificate și expuse în lucrarea de față.
Am ales amplasarea centrului pe un sit aflat la marginea orașului, pe un teren înconjurat de pădure pe latura vestică. Am ales acest sit datorită faptului că este înconjurat de natură, a orientării favorabile, a proximității față de oraș, facilitând în acest fel suportul social din partea familiei și a prietenilor și nu în ultimul rând datorită priveliștii asupra comunității, aceasta constituind o distragere pozitivă a atenției.
Influența amplasamentului
Determinanți exteriori.
Mediul înconjurător are un mare impact asupra calității amplasamentului care e strict relaționată de calitatea și puterea de vindecare. Un spațiu de reabilitare nu poate fi izolat față de comunitate, peisaje sau alt tip de arhitectură.
Aflat în apropierea pădurii, centrul propune natură ca fundal al tratamentului parcurs, aducându-și aportul în crearea unui mediu intim și protectiv. Impunătoare ca prezență senzorială, pădurea îmbunătățește calitățile aerului, este vizibilă, sonoră și oferă o distracție pozitivă.
Forma terenului a fost tratată ca o oportunitate de a forma legături directe și intime cu grădina. Am căutat să explorez relația dintre interior și exterior dincolo de simpla separare oferită de membrana clădirii, introducând deschideri, spații intermediare și conturând curți pentru favorizarea interacțiunilor sociale.
Determinanți relaționari
Folosirea tablei și a sticlei exploatează relația clădirii cu lumina și cromatica păduri, îmbrăcând diferite nuanțe la trecerea orelor și a anotimpurilor. Ritmul și schimbarea continuă provoacă o rupere a monotoniei, comunicând în permanență cu mediul înconjurător. Pe de altă parte, lemnul reprezintă un împrumut contextual, și oferă căldură și continuitate, dorind să trezească un sentiment de apartenență.
Controlând accesul luminii, se crează spații dominate de această caracteristică (zonele de socializare), sau doar avantajată subtil de aceasta (spațiul terapeutic). Ferestrele largi permit luminii să intre, deschizând totodată priveliști îndreptate spre mediul natural.
Determinanți interiori
În crearea programului am urmărit etapele evolutive ale procesului de tratare a adicției cărora li s-au alocat spații pentru terapiile clasice și pentru terapii alternative benefice în tratarea adicției. Proporția și legătura dintre public și privat în spațiile create este atent ajustată prin deschideri, alveole și nișe pentru a asigura nevoile sociale de apartenența și support social, dar urmărind și confortul dat de siguranța reflexiei individuale.
În continuare, detaliul are o putere decisivă asupra ambianței spațiului curativ. Culoarea pereților, reverberația spațiului, spațialitatea încăperii, scara lucrurilor, designul mobilierului, textilele folosite sau obiectele decorative pot redefini spațiile. Atmosfera poate fi controlată doar când se ajunge la acest nivel de detaliu, restul relațiilor oferind doar oportunități în crearea unui spațiu curativ.
Amplasarea geografică
80% din persoanele dependente aleg să facă reabilitarea în centre specializate situate în alte localități, din motive (evidente) ce țin de viață privată a fiecărui individ, respectiv de anonimitatea de care au parte într-o astfel de instituție.
În România mai există 4 astfel de centre în : Câmpina, Sibiu, Târgu Mureș și Iași, care deservesc județele învecinate, iar în zona de Nord-Vest nu există un astfel de centru. Oradea ca amplasare a orașului ar fi cel mai potrivit: poziția lui centrală față de județele care le deservește ( la nord: Satu Mare, Sălaj, Maramureș, iar la sud: Arad, Timișoara), accesibilitate prin: cale auto, feroviară și aeriană, funcțiunea orașului de reabilitare, recuperare fizică, și dezvoltarea turismului balnear.
Fig.46: Cele 4 centre de reabilitare cu județele pe care le deservesc
Alegerea terenului și dimensionarea acestuia s-a realizat luând în considerare capacitatea clinicii (120 paturi), profilul medical, perspectivele de dezvoltare (extindere) a acestuia, rezolvarea spațial-funcțională a clinicii cu distribuția funcțiunilor preponderent pe orizontală în sistem articulat, condițiile geo-fizice și de microclimat proprii unei unități de tratament, poziția amplasamentului în raport cu localitatea și facilitatea căilor de acces.
Terenul propus spre studiu este situat în regiunea de dezvoltare nord – vest a țării, în partea central – vestică a județului Bihor în comuna Sînmartin. Comuna este asociată în Zona Metropolitană Oradea, situându-se în partea de sud a acesteia.
Fig.47: Încadrarea în județ
Pentru a putea creea un mediu propice tratării dependenței și o reintegrare treptată a individului în societate se propune amplasarea clinicii de dezintoxicare/dezalcoolizare în localitatea Haieu (Băile 1 Mai), aflat la 9 km distanță de orașul Oradea, langă Băile Felix, satul Haieu, aparținând de comuna Sânmartin.
După terminarea războiului, cele 2 stațiuni "Băile Felix" și "Băile 1 Mai" au început să se dezvolte datorită fluxului tot mai mare de turiști care veneau la băile termale. Primele baze de tratament au fost construite aproximativ prin anii 1950-1960 lucru care a dus la dezvoltarea rapidă a stațiunilor. Situată la șoseaua de legătură cu județul, stațiunea "Băile Felix", a suferit modificări benefice mult mai rapid decat "Băile 1 Mai".
Accesul auto în comuna Sînmartin se realizează prin intermediul drumului european E79 (DN76), care leagă municipiul Oradea de municipiul Deva. Drumul a fost reglementat spre amenajare și modernizare.
Fig.48: Încadrarea în localitate
Amplasamentul propus are o suprafață de 23800 mp, spațiu necesar pentru creearea unui spațiu intim în interiorul parcelei pentru clinică. Terenul are o declivitate de 3%. Amplasamentul are o formă trapezoidală, acesta fiind mărginit în partea de vest de o perdea verde de vegetație și de drumul de legătură dintre Felix și Oradea. În partea sudică și estică a sitului întâlnim doar teren viran iar accesul pe teren se face de pe latura Nordică a terenului de pe un drum communal propus spre modernizare.
Terenul se află între doi factori importanți în procesul de reabilitare, și anume: comunitatea și natura. Un astfel de centru trebuie protejat de mediul zgomotos și haotic din oraș dar nu trebuie nici izolat de comunitate. Trebuie creeat un mediu protector, liniștit și cât mai familiar.
Din analiza sitului rezultă 3 zone importante: la est – o zonă tampon pentru o protejare vizuală față de vecinătăți ( teren viran și nu se știe ce se va construi în viitor), a doua zonă este cea centrală de socializare/interacțiune între persoane (spațiu public) iar zona dinspre vest este cea de odihnă, relaxare și intimitate orientate spre pădure. (spațiu privat).
Fig. 49: Concept centru de dezintoxicare și reabilitare
Fig.50: Identificare zonă propusă
6.1.2 Amplasarea funcțională
Funcțiunea predominantă a zonei Haieu U.T.R. 5 este cea de servicii publice și cea rezidențială. Zona prezintă o mixitate funcțională însă, în localitatea Haieu predominantă este locuirea cu un regim mic de înălțime, iar în Băile Felix servicii publice, cu un regim mediu de înălțime, dar întâlnindu-se și clădiri cu regim mare cum ar fi P+12 cu funcțiunea de hotel. Deși terenul studiat se află pe teritoriul administrativ al localității Haieu, functional se raportează la Băile Felix, de aici rezultând amplasarea centrului de reabilitare în vecinătatea stațiunii balneoclimaterice axată pe recuperare.
Program și viziune
Deși programul principal este de reabilitare, s-a intenționat introducerea și a programului de detoxifiere, dar într-o manieră care permite interacțiunea dintre pacienți care este indubitabil esențială.
Un factor important pentru un program terapeutic îl reprezintă contextul funcțional. Prin specificul său, terapia are cerințe clare legate de nivelul de zgomot exterior, care trebuie să fie cât mai redus posibil, dar vorbim și despre cerințe legate de securitate, de restrângere a accesului public și de control. Amplasarea într-un context urban agitat, diurn, cu o deschidere publică mare (de exemplu: zone comerciale sau de birouri) poate afecta semnificativ calitatea și eficacitatea tratamentului desfășurat în cadrul clădirii de terapie. O stradă foarte aglomerată va crea anxietăți și le va accentua pe cele existente. De cele mai multe ori, terapiile complementare lucrează cu persoane care suferă de boli psihice sau de retard intelectual, care percep întreg cadrul urban la un nivel mult mai ridicat decât persoanele care se situează în parametrii uzuali ai activității cerebrale. Un alt aspect de luat în considerare îl reprezintă ușurința accesului și distanța parcursă. Tocmai din aceste motive, se recomandă ca activitățile de terapie să se desfășoare, pe cât posibil, în zone liniștite, preferabil rezidențiale, care au un caracter predominant nocturn și care nu afectează, pe parcursul programului, activitatea terapeutică.
Accesul spre clădire se face în partea de nord a terenului, continuându-se cu parcarea și drumul pentru aprovizionarea centrului.
Amenajarea terenului este împărțită în 3 zone principale: zona de grădini, pomi fructiferi, zona de agreement și activități interactive în aer liber și cea mai importantă: zona ergoterapiei și anume terapia prin plimbare.
Fig. 51: Plan de situație
Configurația spațială
Construcția este dispusă pe 3 nivele urmărind forma naturală a terenului. Accesul principal în clădire se face prin partea de nord a clădirii, prima funcțiune întâlnită fiind zona de administrație a centrului și zona de recepție, primire.
Fig.52: Centru de dezintoxicare și reabilitare
Se continuă cu zona centrală, cea de primire a vizitatorilor, de socializare, săli de curs, și sala de proiecție.
În partea de nord est se regăsesc cabinetele medicale și terapia de familie. Iar în partea nord-estică blocul alimentar cu două săli de mese pentru pacienții de la dezintoxicare și cei de la reabilitare, plus bucătăria, urmată de spațiul tehnic al centrului.
Legat de corpul central în partea sudică se întâlnesc unitățile de cazare pentru pacienții de la dezintoxicare, în partea sud-vestică unitățile de cazare pentru pacienții de la reabilitare. (40 de paturi la detoxifiere și 80 la reabilitare). Funcțiunea de cazare se desfășoară liniar orientându-se spre sud-vest pentru a permite însorirea directă pe perioada zilei, afectând pozitiv pacienții la nivel psihic.
Fig.53: Schema funcțională a centrului
Construcția se deschide spre mediul extern și creează perspective vizuale înspre comunitate, această comunicare vizuală creată dorind să contribuie la eliminarea conflictului psihologic social/izolarea spațiului devenind unul 'intim' nu izolat.
Spațiile comune de socializare se deschid spre o curte interioară acoperită de vegetație și joacă rolul de nucleu de distribuție spre camerele rezidenților. Acestea sunt dispuse liniar cu spații comune de legătură așezate central.
Fig.54: Spațiu de socializare cu deschidere spre o curte interioară
La etajele superioare se continuă funcțiunea de cazare, iar în corpul principal se desfășoară: zona de terapii, sala de fitness și zona de activități interactive. Funcțiunile de terapie ocupațională rup bariera de spațiu interior-exterior prin spații complet vitrate permițând astfel pătrunderea naturii în spațiul interior, iar funcțiunile de sport și relaxare comunică direct cu pădurea.
Ultimul nivel deservește doar unitățile de cazare pentru cei de la reabilitare.
Structura folosită la corpurile adiacente nucleului principal este una pe cadre din beton armat cu stâlpi și grinzi, iar structura folosită la corpul central este cea pe diafragme din beton fără stâlpi, cu planșeu dală groasă.
La partea de finisaje exterioare am folosit tencuială structurată de exterior, albă, iar la corpul central, plăci metalice perforate.
Fig.55: Accesul principal
CONCLUZII
Valorile pe care dorim să le exprime un spațiu curativ sunt cele de care are nevoie omul pentru o stare de spirit pozitivă. Acestea numără: frumosul, echilibrul, coerența, serenitatea, transparența, sinceritatea, flexibilitatea, stimularea pozitivă, comunitatea, căldura, protecția, siguranța, intimitatea etc.
În exprimarea acestor valori, atmosfera spațiului curativ trebuie gândită ca un întreg. Trebuie tratate cu atenție lumina, priveliștea, sunetul, materialele, spațialitatea, cromatica, scara și obiectele.
Studiul de față a pornit de la premisa conform căreia spațiul arhitectural are rol în sănătatea psihică și fizică a omului, având chiar rolul de a ajuta procesul de vindecare. Apoi s-a presupus faptul că acest tip de arhitectură poate fi benefică procesului de recuperare al persoanelor care suferă de dependență de droguri, având ca obiectiv final informarea propriului demers în cadrul proiectului de diplomă.
Prin incursiunea în perspectivele istorice ale arhitecturii care ajută vindecarea, s-a observant faptul că unul din elementele cheie ale acesteia este relaționarea puternică cu natura și faptul că din cele mai vechi timpuri ale omenirii, se consideră că natura are capacități recuperative. De asemenea s-a văzut cum preocuparea față de acest subiect a crescut gradual, ajungându-se până la realizarea cercetărilor științifice pentru a înțelege felul în care spațiul construit influențează procesul de vindecare. Astfel s-au pus bazele EBD-ului (Proiectare Bazata pe Dovezi), o revoluție în domeniul arhitecturii pentru sănătate. EBD a demonstrat prin date științifice faptul că arhitectură spațiului care oferă tratament poate îmbunătăți sesizabil procesul de însănătoșire și ajută la reducerea erorilor medicale.
Cu ajutorul EBD-ului a rezultat teoria arhitecturală a design-ului pentru suport concepută de Roger S. Ulrich. Teoria are la baza conceptul conform căruia un spațiu care se vrea a fi benefic procesului de vindecare, trebuie să poată elimina stresul resimțit de pacienți în cadrul instituțiilor care oferă tratament. Astfel teoria propune instrumente, precum iluminare naturală potrivită, eliminarea zgomotelor, facilitarea orientării în spațiu, spații pentru socializare și nu în ultimul rând relaționare cu natură, dovedite științific că fiind eficiente în reducerea stresului și îmbunătățirea rezultatelor.
Legătura dintre această teorie și dependență se realizează pe bazele premisei conform căreia pacienții aflați în procesul de reabilitare au internări mai îndelungate și astfel spațiul în care va avea loc recuperarea este extrem de important. De asemenea unul din principalii factori care conduc spre dependență față de droguri este stresul, rezultând că, eliminarea acestuia din mediu nu poate decât să aibă efecte benefice asupra persoanelor dependente. Nu în ultimul rând, pacienții aflați în procesul de detoxifiere vor fi supuși unor dureri mari iar orice distragere pozitivă a atenției acestora (priveliști spre natură, grădini) va îmbunătăți procesul de vindecare.
Lipsa compromisurilor asupra nevoilor pacienților de a avea acces la mediul natural reprezintă absolut cel mai puternic atu al proiectării acestui mediu de asistență. Oaza de verdeață la care pacienții pot ajunge fără să fie asistați oferă un plus valorii arhitecturale. Deși statisticile relevă un număr de probleme care pot fi create de existența spațiilor deschise, toată lumea este de acord că existența grădinilor și a curților de lumina este un lucru pozitiv care ajută la recuperarea eficientă a pacienților. Permisiunea accesării grădinilor în mod independent le oferă pacienților un senstiment de autonomie. Cred că în acest fel se obține normalitatea dorită.
Pe plan local, direcțiile unei astfel de abordări arhitecturale încep să apară, deși conceptul este relativ nou în contextul arhitecturii din România iar natură, elementul central al arhitecturii care ajută vindecarea, își găsește loc în politicile arhitecturii românești. Așadar, se poate presupune potrivită realizarea unui centru de detoxifiere și reabilitare în municipiul Oradea, care să înglobeze elemente de design eficiente în influențarea pozitivă a procesului de vindecare al pacienților.
BIBLIOGRAFIE
Cărți:
Panayotis Tournikiotis – Adolf Loos – Princeton Architectural Press 1994, pg. 30
Christopher Day – Places of the soul – Editura Architectural Press, second edition 2004
Berg, A.E. van den. Health Impacts Of Healing Environments, Editura Foundation 200 years University Hospital Groningen, 2005
Risse, G.B., Mending bodies, Saving souls: a history of hospitals , Oxford University Press, 1990
Porter, Roy. Madmen: A Social History of Madhouses, Mad-Doctors & Lunatics, revised ed. Stroud Tempus, 2006
Hendersen, Jhon, The Renaissance Hospital: Healing the Body and Healing the Soul, Yale University Press, 2006
Rush, Benjamin, An Inquiry Into the Effects of Ardent Spirits on the Human Body and Mind, High Gravity Freepress, 2013
Centennial Temperance Conference “One Hundred Years of Temperance. A Memorial Volume of the Centennial Temperance Conference Held in Philadelphia”, National Temperance Society and Publication House, Pennsylvania, September, 1885
Annual Report of the Washingtonian Home, Boston; Zottoli et al., 1867
Milton A. Maxwell, Journal of the American Temperance Union, 1858
A research note by Leonard U. Blumberg, art. “The Institutional Phase of The Washingtonian Total Abstinence Movement”, in : Jurnal of studies on alcohol, vol. 39
Sternberg, Esther M. Healing Spaces, Editura Belknap Press of Harvard University Press, Cambridge, Massachusetts, 2009
Day, Christopher, Spirit and Place, Architectural Press, Oxford, UK, 2003
Hobday, Richard, The Healing Sun: Sunlight and Health in the 21st Century, Findhorn Press, Scotland 1999
Nobel Lectures, Physiology or Medicine 1901-1921, Elsevier Publishing Company, Amsterdam, 1967
Andrews, Ted, Cum să te vindeci prin culoare, AGNI MUNDI
Zumthor, Peter, Atmospheres, Birkhäuser, Basel; 5th edition, 2006
Roger S. Ulrich, Ph.D. – Effects of Healthcare Environmental Design on Medical outcomes, 2000
McCullough, Cyntia, Evidence-Based Design – For Healthcare Facilities, Sigma Theta Tau International, 2010
Gatchel, R.J., Baum, A., si D.S. Krantz, O Introducere in Psihologia Sanatatii (2nd edition). New York: Mc.Graw- Hill, 1989.
Marcus, C. C. si M. Barnes, Acute care hospitals: case studies and design guidelines., Healing Gardens:Therapeutic Benefits and Design Recommendations. New York: John Wiley, (1999)
Articole:
Campagnol, G. și M. M. Shepley. "Positive Distraction And The Rehabilitation Hospitals Of Joao Filgueiras Lima", în: HERD:Health Environments Research & Design Journal vol. 8.1 , Editura Vendome Group, New York, 2014, pg. 211-215.
Evans, G.W. si S. Cohen,Stresul Mediului. Manualul Psihologiei Mediului ,Editura John Wiley & Sons, 1987
Ulrich, Roger S., Ph.D. – “Effects of Healthcare Environmental Design on Medical outcomes”, pg. 49-56
Ulrich, R. S., Lundén, O., si J. L. Eltinge “Efectele expunerii la natura si picture abstracte a pacientilor in recuperare intensive dupa chirurgie pe inima.” Abstract publicat in Psychophysiology, 30 (Supplement 1, 1993),pg. 7.
Ulrich, Roger, Ph.D “Vederea printr-o fereastra poate influenta recuperarea dupa chirurgie”, in Science Magazine, vol. 224, no. 4647, pg. 420-421 [27 April 1984]
Ulrich, Roger S., Ph.D. – “Effects of Healthcare Environmental Design on Medical outcomes”, Texas pg. 49-56.
Blumberg, Leonard U. – “The Institutional Phase of The Washingtonian Total Abstinence Movement”, in : Jurnal of studies on alcohol, vol 39 (9)
Centennial Temperance Conference (1885 : Philadelphia, Pa.) “One Hundred Years of Temperance. A Memorial Volume of the Centennial Temperance Conference Held in Philadelphia”, National Temperance Society Publication House, Pennsylvania, September, 1885
Viorica, Necula – „PICTURI ÎN POLICLINICI… sau ipostaza stenica a artei”, în Arhitectură, nr 2-3/77
Surse web:
Edelstein, Eve A. “Translational Design.” în Mapping Memory of Space and Place: 2005 Academy of Neuroscience for Architecture Workshop III, http://www.anfarch.org/wpcontent/uploads/2013/11/NeuroscienceHealthCare ANFA 2005. pdfNeuroscienceHealthCareANFA2005.pdfMA: Academy of Neuroscience for Architecture
Mapping Memory of Space & Place: Raport asupra workshop-ului Neuroscience & Health Care Architecture 2005, http://www.anfarch.org/wp-content/uploads/2013/11/NeuroscienceHealthCareANFA2005.pdf
www.nordarchitects.dk/featured/healthcare-center/
http://www.archdaily.com/588178/junky-hotel-amsterdam-atelier-kempe-thill
http://www.vitruvius.com.br/revistas/read/projetos/13.153/4865.
http://www.archdaily.com/126290/rehabilitation-centre-groot-klimmendaal-koen-van-velsen
http://www.archdaily.com/109414/sister-margaret-smith-addictions-treatment-centre-montgomery-sisam-architects
http://www.sabmagazine.com/blog/2013/04/02/sister-margaret-smith-addictions-treatment-centre-sustainable-designimproves-the-healing-process/
Agenția Națională Antidrog – Raport Național Privind Situația Drogurilor 2016 – Editura Reitox http://www.ana.gov.ro/rapoarte%20nationale/RN_2015.pdf
SURSE IMAGINI
Coperta: prelucrare proprie: http://www.designindaba.com/articles/creative-work/federico-babina-uses-architecture-explain-mental-illness-new-series
Fotografii personale:
Fig.22: prelucrare proprie: http://www.archdaily.com/430800/centre-for-cancer-and-healthnord- architects/5240d737e8e44e2ead000033-centre-for-cancer-andhealthnordarchitectsdiagram
Fig.30: prelucrare proprie: http://www.vitruvius.com.br/revistas/read/projetos/13.153/4865
Fig.36: prelucrare proprie: http://www.archdaily.com/126290/rehabilitation-centre-groot-klimme ndaal-koen-van-velsen/5013f45228ba0d3b4500080b-rehabilitation-centre-groot-klimmendaalk oen-van-velsen-drawings#_=_
Fig.46: prelucrare proprie: http://pe-harta.ro/
Fig.47: prelucrare proprie: http://www.vileonline.ro/tag/bihor/
Fig.48: prelucrare proprie: https://www.google.ro/maps/@46.9923595,21.9867545,1992m/data= !3m1!1e3
Fig.49: desen propriu
Fig.50: fotografie proprie
Fig.51: randare proprie
Fig.52: randare proprie
Fig.53: randare proprie
Fig.54: randare proprie
Fig.55: randare proprie
Sursa web:
Fig.1: Agenția Națională Antidrog – Raport Național Privind Situația Drogurilor 2016 – Editura Reitox, pg. 90
Fig.2:https://www.facebook.com/ManaDeschisaRomania/photos/a.639014726163953.1073741830.147668831965214/662373430494749/?type=3&theater
Fig.3:http://wikimapia.org/23669546/ro/ASOCIATIA-CRUCEA-ALBASTRA-DIN-ROMANIA-CENTRU-DE TERAPIE#/photo/4502049
Fig.4: http://mures.citynews.ro/eveniment/terapie-pentru-persoane-cu-dependenta-217588
Fig.5: http://www.indiana.edu/~ancmed/curecult.htm
Fig.6: http://www.english-heritage.org.uk/visit/places/rievaulx-abbey/history/description/
Fig.7:https://www.rochesterregional.org/about/history/rochester-medical-museum-and archives/digital-exhibits/civil-war-medicine-and-the-rch/hospital-designs/
Fig.8:http://healtharchitecture.wikifoundry.com/page/18th+and+19th+Century+Ward+Design+%E2%80%93+Focus+on+Advent+of+scientific+medicine
Fig.9: https://www.flickr.com/photos/arnout-fonck/14413955402
Fig.10: http://paimiosanatorium.fi/
Fig.11: https://ro.pinterest.com/pin/207236020330409707/
Fig.12:http://www.archdaily.com/783542/the-christ-hospital-joint-and-spine-center-som/56e1368ae58ece8a1400001d-the-christ-hospital-joint-and-spine-center-som-photo
Fig.13:http://www.archdaily.com/777710/patient-hotel-3xn/5653abbce58ece153300002e-patient-hotel-3xn-photo
Fig.14:http://www.archdaily.com/777710/patient-hotel-3xn/5653ac81e58eceb25f00003c-patient-hotel-3xn-photo
Fig.15: https://moreaedesign.wordpress.com/2010/09/13/more-about-salk-institute/
Fig.16: https://ro.pinterest.com/pin/347973508687334779/
Fig.17: http://www.fallingwater.org/
Fig.18: https://ro.pinterest.com/pin/28288303884718972/
Fig.19: https://ro.pinterest.com/explore/frank-lloyd-wright/
Fig.20:http://www.archdaily.com/783542/the-christ-hospital-joint-and-spine-center-som/56e136bbe58ece8a1400001e-the-christ-hospital-joint-and-spine-center-som-photo
Fig.21:http://www.archdaily.com/786370/maggies-cancer-centre-manchester-foster-plus-partners/5720b96ee58ece0c35000008-maggies-cancer-centre-manchester-foster-plus-partners-photo
Fig.23: http://www.dac.dk/da/dac-life/copenhagen-x-galleri/cases/center-for-kraeft–sundhed/
Fig.24: http://www.archdaily.com/430800/centre-for-cancer-and-healthnordarchitects/5240d752 e8e44eb8d0000049-centre-for-cancer-and-health-nord-architects-floor-plan
Fig.25: http://www.archdaily.com/430800/centre-for-cancer-and-healthnordarchitects/5240d68b e8e44e2ead000030-centre-for-cancer-and-health-nord-architects-photo
Fig.26: http://www.archdaily.com/588178/junky-hotel-amsterdam-atelier-kempe-thill/54b875cae 58ecea3b40000d4-570-202_m-jpg
Fig.27: http://www.archdaily.com/588178/junky-hotel-amsterdam-atelier-kempe-thill/54b875d8e 58ecee5db0000d2-570-276-jpg
Fig.28: http://www.archdaily.com/588178/junky-hotel-amsterdam-atelier-kempe-thill/54b8767de 58ecea3b40000dd-floor-plan
Fig.29: http://www.archdaily.com/588178/junky-hotel-amsterdam-atelierkempethill/54b87698e5 8ecee5db0000da-floor-plan
Fig.31: http://www.vitruvius.com.br/revistas/read/projetos/13.153/4865
Fig.32: http://www.vitruvius.com.br/revistas/read/projetos/13.153/4865
Fig.33: http://www.vitruvius.com.br/revistas/read/projetos/13.153/4865
Fig.34: http://www.vitruvius.com.br/revistas/read/projetos/13.153/4865
Fig.35: http://www.vitruvius.com.br/revistas/read/projetos/13.153/4865
Fig.37: http://www.archdaily.com/126290/rehabilitation-centre-groot-klimmendaal-koen-van-ve lsen/5013f43b28ba0d3b45000806-rehabilitation-centre-groot-klimmendaal-koen-van-velsen-photo
Fig.38: http://www.archdaily.com/126290/rehabilitation-centre-groot-klimmendaal-koen-van-ve lsen/5013f46028ba0d3b45000810-rehabilitation-centre-groot-klimmendaal-koen-van-velsen-plan
Fig.39: http://www.archdaily.com/126290/rehabilitation-centre-groot-klimmendaal-koen-van-ve lsen/5013f43028ba0d3b45000804-rehabilitation-centre-groot-klimmendaal-koen-van-velsen-photo
Fig.40: http://www.archdaily.com/126290/rehabilitation-centre-groot-klimmendaal-koen-van-ve lsen/5013f43f28ba0d3b45000807-rehabilitation-centre-groot-klimmendaal-koen-van-velsen-photo
Fig.41:http://www.archdaily.com/109414/sister-margaret-smith-addictions-treatment-centre-montgomery-sisam-architects/50074a0128ba0d4148001b26-sister-margaret-smith-addictionstreatmen t-centre-montgomery-sisam-architects-photo
Fig.42:http://www.archdaily.com/109414/sister-margaret-smith-addictions-treatment-centre-montgomery-sisam-architects/500749d728ba0d4148001b20-sister-margaret-smith-addictions-treatmen t-centre-montgomery-sisam-architects-photo
Fig.43:http://www.archdaily.com/109414/sister-margaret-smith-addictions-treatment-centre-montgomery-sisam-architects/50074a0d28ba0d4148001b28-sister-margaret-smith-addictions-treatmen t-centre-montgomery-sisam-architects-plan
Fig.44:http://www.archdaily.com/109414/sister-margaret-smith-addictions-treatment-centre-montgomery-sisam-architects/500749e428ba0d4148001b22-sister-margaret-smith-addictions-treatmen t-centre-montgomery-sisam-architects-photo
Fig.45:http://www.archdaily.com/109414/sister-margaret-smith-addictions-treatment-centre-montgomery-sisam-architects/500749ec28ba0d4148001b23-sister-margaret-smith-addictions-treatmen t-centre-montgomery-sisam-architects-photo
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: COMUNITATEA CENTRUL DE REABILITARE NATURA [309976] (ID: 309976)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.