Comunicarea Virtuala Si Fenomenul Facebook

CAPITOLUL I

COMUNICARE VIRTUALĂ SI FENOMENUL FACEBOOK

Comunicarea virtuală

Trăim in postmodernism și acest lucru ne influențează toate activitătile noastre cele mai uzuale. Comunicarea virtuală a devenit o obișnuință pentru fară de care majoritatea persoanelor nu și-ar putea desfașura activitatea cotidiană. Fie că este vorba de o simplă tzema pentru școală, fie că vrem să trimitem un simplu mesaj unei persoane care nu este în apropierea noastră sau să comunicăm cu o persoană, ne lovim de același teritoriu numit „spațiul virtual”.

Cercetătorii în domeniu consideră acest lucru o urmare directă a istoriei și a evoluției ce a dus la apariția internetului. Cuvântul virtual ne este prezentat in DEX ca fiind un spațiu „care există numai ca posibilitate, fară a se produce în fapt,al cărui efect este potențial și nu actual”. Cu alte cuvinte putem spune faptul că acest spațiu virtual nu are nici o legatură directa cu realitatea.

Cuvinte precum internet, telefon, massanger, facebook, google etc. sunt tot mai întrebuințate în viața de zi cu zi, indiferent de vârstă, sex, naționalitate ți alte criterii de diferențiere.

În cartea Comunicare virtuală, Ileana Rotaru ne prezintă tema virtualității ca fiind una dintre principalele ramuri din domeniul comunicării, o urmare a impactului evident al acestei lumi în realitate. Acelasi autor spune faptul că spațial tehno-comunicațional și tehno-cultural au o mare legatură cu dezvoltarea lumii contemporane prin tehnologia informațională și comunicațională care a marcat toate domeniile actuale.

Cuvântul virtualitate provine din rădacina indo-europeană wir care înseamnă curaj, virtute, valoare, voință, virtuozitate. Ea are loc la întâlnirea omului cu tehnicul. Lucia Simona Dinescu spunea: “Virtualul este coevoluția ființei umane cu mașinile computaționale sub forma unei interfațări complementare la fel cum pielea corpului separă simultan, unește exteriorul trupului cu interiorul său, interfață digitală, indferent de natura ei, generându-se ca spațiu al reciprocității, mediază între ființa umană și alteritatea tehnologică”.

Termenul de virtual apare încă din Evul Mediu, provenind din latinescul virtus care înseamnă putere, fortă. Acest termen nu se referă la un act în sine, real, ci la ceva închipuit, referindu-se la existent ca putință.

Trecând în revistă comunicarea virtuală, Ioan Scheau și Ioan Levițchi propun următoarele trăsături ale corporației virtuale în cartea lor Comunicarea. Monografia unui concept:

Fiecare membru trebuie să contribuie cu o valoare adăugată distinctivă la rețea;

Membrii trebuie să atingă un grad înalt de încredere unul față de altul. Ca și consecință, aceleași persoane vor lucra împreună aproape întotdeauna;

Rețeaua se ve concepe pe poiecte. De obicei, aceste proiecte vor fi destinate publicului extern. Cu toate acestea, anumite proiecte pot fi realizate de către unii din membrii în bebeficiul corporației și a tuturor membrilor;

Normele de conduită în cadrul rețelei trebuie definite foarte clar și evidențiate, atât în ceea ce privește contrbuția fiecărui membru al rețelei cât și beneficiile care decurg din aceasta. Important este atât momentul cât și felul în care se formează aceste norme.

Membrii rețelei trebuie să fie de acord asupra necesității coordonării și să elaboreze și să aplice un astfel de model;

Atât timp cât marea majoritate a comunicării și funcționării rețelei se derulează fără proximitatea fizică a membrilor și în afara cadrului consacrat juridic, este necesară dezvoltarea unei structuri cu care membrii rețelei să interacționeze în mod oficial, ori care să acționeze legal în numele rețelei, în ceea ce privește, spre exemplu, accesul la resurse.

Cea mai mare discrepanță a lumii virtuale este că în timp ce pe unii îi face să stabilească noi relații, noi cunoștințe și prieteni, pentru alții acest lucru nu face altceva decât să îi departeze de spațial real în care viața se desfașoară, debarasându-se de spațialul actual de zi cu zi, aceștia nefăcând față la un stil de viață normal.

Ce este cel mai trist este faptul că cel mai adesea cei prinși în mrejele acestei lumi sunt adolescenții, tinerii care având mult timp liber preferă să îl petreacă în fața calculatorului, pe internet. Dacă stăm să analizam orice tip de pagină de socializare prin internet, vom observa că în medie un tânăr poate să aibă până la 2000- 3000 de prieteni virtuali, cu care să comunice idei, să se joace, cărora să le spună ce simt chiar dacă nu se cunosc personal. Invers proporțional cu acest lucru este numarul de prieteni reali pe care tinerii îi au.

Atunci când comunicarea are loc față către față, verbal, putem beneficia de partea paraverbală a comunicării, ea disparând cu desavârșire atunci când se comunică prin intermediul intenetului, între participanții comunicării interpunându-se un zid de desparțire imaginar. Prin urmare comunicarea virtuală nu garantează o comunicarea transparentă, sinceră, de cele mai multe ori persoanele care folosesc internetul preferând să mintă, minciuna fiind mult mai la îndemână.

Diana Maria Cismașu în cartea sa Social media și managementul reputației propune câteva disfuncții ale comunicării virtuale:

Alienarea. Multe persoane, cu predilecție tinerii, refuză să se integreze într-un spațiu și grup real de prieteni, preferând comunitațile virtuale. Acestea nu fac altceva decât să schițeze o iluzie de comunicare mai eficientă și veridică, în comparație cu grupurile clasice de prieteni. Astfel individul preferă mediul virtual, canalizându-și trăirile, simțamintele și așteptările către acesta, o iluzie care de multe ori provoacă probleme sociale evidente.

Cronofagia. Ea este un process subtil și mult mai pronunțat decat în mediul urban decât în grupurile tradiționale. La o primă vedere internetul pare a fi un mijloc prin care putem câștiga timp datorită avantajului pe care îl constituie modul de transmitere rapid al informației, dar și posibilitatea de a selecta aceste informații. Dacă analizăm mai bine putem observa faptul că spațiul vitual ne ”fură” un timp mai mare.

Dependența. Ea este o disfuncție care poate duce la o implicare a unei perioade de timp mari care să debaraseze individul de lumea reală și problemele reale cu care aceasta se confruntă, de obiectivele și prioritățile personale.

1.2. Site-urile de socializare

Site-urile de socializare au devenit pentru tinerii din zilele de astazi moduri de viață, de manifestare și afirmare. Utilizatorii acestor site-uri pot să ia legatura cu lumea înconjuratoare, cu cântăreții pe care îi admiră și îi venerează, cu prietenii de departe sau chiar cu vecinul de scară, chiar dacă pe aceștia îi desparte doar câteva ziduri. În timpul orelor de curs de la școală sunt prezenți pe platformele de socializare. Când ajung acasă manâncă în fața computerului și lista poate continua la nesfârșit.

Altfel spus rețelele de socializare de pe internet nu sunt altceva decât modalități de intrare în contact cu semenii lor și în același timp să poată schimba păreri și opinii cu persoanele care au lucruri în comun, pasiuni și obiceiuri. Datorită faptului că accesul la rețelele de socializare este gratuit, le facilitează acestora mult mai mult calea de a deveni membrii activi în aceste platforme de socializare.

Potrivit lui Horea Mihai Badău în cartea sa Tehnici de comunicare în social media, primul pas în acest sens, în a deveni membru al unei rețele este constituit de profilul care conține date despre persoana respective: nume, vârstă, cărți preferate, filme vizionate și apreciate, hobby-uri etc. În continuare ei pot să posteze poze cu ei, pot împartași cu prietenii lor muzica și video-uri preferate.

În limbalul platformelor de socializare, un prieten, este acela spre al cărui profil pagina ta are un link. Prin urmare utilizatorii își pot lăsa comentarii la postările prietenilor și mesaje. Uneori se întamplă ca între persoanele care accesează astfel de site-uri să se lege și prietenii reale, aceștia întâlnindu-se și în viața reală, nu doar online.

Toată nebunia rețelelor sociale a început în 1983, cu un an înainte ca fondatul facebook, Mark Zuckerberg, să se nască. Atunci AOL (America Online) s-a lansat pe piață într-un domeniu nou în anii 1980, internetul. America Online furnizează servicii de internet, știri și devine și o mare rețea socială în anii 1990. Compania cu sediul la New York are momentan 3.5 milioane de utilizatori și peste 200.000 care plătesc 17.5 dolari pe lună pentru o conexiunel Dial-ul la Internet de 56 Kbps.

Mai târziu, în 1995, s-a lansat comunitatea online Theglobe.com, care a avut un succes mai mare ca AOL. Tot in 1995, Yahoo! Geocities a format o comunitate online cu un foarte mare succes, care a fost, ani de zile, în topul celor mai vizitate 3 site-uri din lume. Multe din aceste comunități s-au concentrat pe întâlnirea a cât mai multor oameni pe internet și au incurajat distribuirea informațiilor personale precum și a fotografiilor.

Noile generații de rețele au apărut începând cu anul 2000. Makeoutclub și Friendster au fost primele rețele de socializare cu profil de utilizator și oamenii le-au găsit prietenoase. Imediat dupa aparitia Friendster, MySpace și Linkedln s-au lansat pe piață și s-au bucurat, la rândul lor, de succes în anul 2002. Lansat in 2004, celebrul facebook nu a fost un succes chiar de la început. MySpace era, în 2006, cea mai mare rețea de socializare, cu peste 100 de milioane de utilizatori. În același an de glorie își facea apariția și Twitter, o rețea de microblogging care le permite utilizatorilor să scrie mesaje scurte, de cel mult 140 de caractere. Serviciul a câștigat rapid popularitate în întreaga lume. Acum are 500 de milioane de utilizatori activi care generează 340 milioane de tweet-uri pe zi. Încă de la lansare, Twitter a fost în top 10 cele mai vizitate site-uri. I s-a spus "SMS-ul Internetului".

Unul dintre românii care au avut succes datorită rețelelor de socializare este Mircea Păsoi, care a creat o aplicație, Summify, cumpărată la începutul anului 2012 de Twitter. Mircea Păsoi este unul dintre mentorii proiectului Tech School, care îi ajută pe tineri să vină cu idei inovatoare în domeniile: programare, robotică și astronomie.

Cercetătorii în domeniul de față au considerat faptul că începuturile site-urilor de socializare au început o data cu SixDegrees.com. Acest site se credea a fi o modalitate de comunicare la distanță, de care s-a bucurat de milioane de utilizatori in anul 2000 s-a închis.

În anul 2002 a fost lăsat Friendster, un site care a fost conceput cu gândul ca utilizatorii să se cunoască, în interesul de a lega relații amoroase. Acesta s-a bucurat de un mare success, ajungând să numere sute de mii de utilizatori. Din cauza unor probleme tehnice, dar și faptului că ștergeau imediat conturile false ( exemplul cel mai elocvent este folosirea numelor unor celebrități), au dus la plecarea în masă a utilizatorilor. Tările în care Friendster a fost foarte popular au fost Filipine și Indonezia. Membrii site-ului au migrat spre alte site-uri de socializare cum ar fi MySpace.

1.2.1. Yahoo cel mai simplu mijloc de socializare

În 1998, apare Yahoo Messenger care revoluționează comunicare pe internet. Lansat pe data de 9 martie, Messenger are un început timid, dar cunoaște succesul peste câtiva ani. Este primul care permite transmiterea de fișiere de pana la 2 Gb. Yahoo Music Radio te invită să asculți gratis sau plătind radio-uri din toată lumea, și în timp te delectezi cu muzica, prietenii online pot vedea la status-ul tău piesa favorită sau cea care se difuzează în acel moment. De la versiunea 8.0, utilizatorii pot apela video orice persoană din lume care are un webcam. Messenger permite și jocuri online prin platforma Java, iar când nu ai ce face poți intra într-o cameră de convorbire virtuală aleasă după hobby-urile tale.

De curând, cei care au cont pe facebook îl pot conecta la Yahoo Messenger și pot vorbi cu prietenii din cadrul rețelei de socializare mult mai usor. În România sunt 6 milioane de oameni care au cont de Yahoo!

1.2.2. Hi5 si România

Fenomenul Hi5 ia startul în 2003, cand Ramu Yalamanchi și-a pus în aplicare dorința lui de a avea o rețea socială. În 2008, Hi5 devine al treilea cel mai popular site social, după utilizatorii unici pe lună. În același an ajunge la 2 milioane de clienți în România și 750.000 de afișări în medie pe zi. Numeroasele jocuri online disponibile pe Hi5 atrag utilizatorii din multe țări. Site-ul devine tot mai prietenos. Din păcate însă, în 2009, facebook îi răpește popularitatea.

Google

Google Inc. este o corporație americană multinațională care administrează motorul de căutare pe Internet cu același nume. A fost fondată în 1998 de către doi doctoranzi de la Universitatea Stanford, Larry Page și Sergey Brin. Google oferă o metodă simplă și rapidă de găsire a informațiilor pe web, având o bază de date despre peste 8 miliarde de situri web. La începutul anului 2004 Google răspundea zilnic la mai mult de 200 milioane de consultări.

Compania a pornit cu o investiție de 100.000 de dolari care a venit din partea unuia dintre cofondatorii companiei Sun Microsystems, Andy Bechtolsheim, care considera că un motor de căutare pe Internet poate revoluționa lumea.

Numele „Google” este un joc de cuvinte de la googol, neologism englez pus în circulație de către americanul Milton Sirotta în anul 1938, prin care acesta desemna numărul uriaș format dintr-un 1 urmat de 100 de zerouri (10100).

Google dispune și de motoare de căutare pentru imagini, cărți, bloguri, grupuri de știri și directoare web.

La sfârșitul anului 2007 a fost cotat drept cea mai puternică marcă globală, după criteriul valorii în milioane de dolari (86.057 milioane dolari SUA), dar și după modul de percepție de către utilizatori, următoarele locuri fiind ocupate de companiile General Electric, Microsoft, Coca-Cola, China Mobile, IBM, Apple, McDonald's, Nokia și Marlboro.

De asemenea, conform unui sondaj realizat de compania Harris Interactive, Google a fost declarată, la sfârșitul lui 2007, ca fiind compania americană cu cea mai bună reputație, mai ales datorită modului în care își tratează angajații.

În iunie 2012 Google a lansat un site, EndangeredLanguages.com, destinat conservării limbilor pe cale de dispariție. Intitulat „proiectul limbilor în pericol”, acesta ia în considerare peste 3.000 de limbi și dialecte pentru care s-au creat înregistrări audio de înaltă fidelitate.

MySpace- spatial în care se desfășoară viețile online

Jamie Kantowith, vicepreședintele de marketing spunea “MySpace este o modalitate prin care oamenii își pot expune online viețile”.

Înființat în anul 2003, MySpace este unul dintre cele mai accesate site-uri de socializare din Statele Unite ale Americii. La ora actuală, membrii MySpace se pot număra în milioane de utilizatori. Analistul Nate Elliot trăgea un semnal de alarmă cu ocazia unui interviu acordat pentru ABCNews.com: “Este clar că sunt foarte mulți oameni care petrec foarte mult timp pe acest site. Dar numererele enorme de utilizatori sunt doar un miraj. Doar o fracțiune dintre membrii înregistrați se mai întorc. Și doar o fracțiune îl folosesc în mod constant”.

Pe cât de popular este MySpace, pe atât de controversat este. Multe persoane vorbesc despre impactul pe care îl are acest site de socializare asupra tinerilor, aceștia putând să își ia orice identitate doresc, sa minta despre cum “nu sunt”, creandu-si o identitate imaginara si o neglijeaza pe cea reala, cea de care ar trebui in deginitiv sa se ocupe.

Richard Bluementhal, citat de NBSnews.com spunea: “Acest site este visul oricărui obsedat sexual și coșmarul oricăui părinte”. La presiunea autorităților, în anul 2007 site-ul pune la dispoziție autorităților date despre utilizatorii care fuseseră condamnati pentru infracțiuni sexuale.

Popularitatea MySpace se datorează în mare masură deschiderii pe care acesta o are pentru muzicieni: cei care își doresc o carieră în industria muzicală se pot face cunoscuți prin intermediul acestui site, iar cei care sunt deja cunoscuți, pot folosi MySpace pentru marketing și pentru a intra în contact cu fanii.

Nume precum Artic Monkeys, Lil Allen si Sandi Thom au intrat în atenția publicului datorită MySpace. Formații musicale precum Oasis au anunțat că, înainte ca noul lor album să fie lansat, membrii grupului vor posta pe pagina grupului noile piese pentru delectarea fanilor.

Foarte multe celebrități intră în contact cu fanii lor. Astfel chiar si Mihai Eminescu are cont pe MySpace. Acesta are 95 de prieteni printe care nimeni alta decât Veronica Micle, căreia i se adauga Lev Tolstoi, Jane Austen, William Shackspeare, Wotfgang Amadeus Mozart etc. Ca oricare utilizator, Mihai Eminescu primește aprecieri prin mesaje și comentarii. Pe 15 ianuarie, de ziua acestuia, cineva îi spunea lui Eminescu:”La mulți ani maestre! Rămâi veșnic în sufletele noastre”. Pe 20 aprilie Eminescu în persoană scria pe profilul de MySpace al Veronicăi Micle: “La multi ani iubita mea fără de vârstă”.

Istoria facebook

Mark Zuckerberh este întemeietorul marelui fenomen facebook, reușind datorită faptului că și-a propus și a gândit în ansamplu un proiect mic, pe care mai târziu a reușit să îl egaleze cu visurile lui. Facebook a fost creat inițial ca un circuit închis pentru Harvard SUA, ulterior deschizându-și ușile și pentru alte universități din America. Inițial site-ul s-a numit Thefacebook.com, conceput într-o cameră de camin din universitatea Harvard.

În aproximativ o lună de la lansare(site-ul a fost lansat în anul 2004), peste jumătate din studenții de la Harvard aveau deja cont deschis pe facebook. Datorită succesului înregistrat studenții fondatori au început să alcătuiască anumite campanii și programe de promovare, nu numai în cadrul universității lor, ci și în cadrul mai multor licee și universități din Statele Unite ale Americii și Canada.

În 2005 site-ul și-a schimbat numele în facebook.com. această schimbare a costat aproximativ 200.000 $.

La început facebook a avut foarte multe resticții. Pe parcurs acestea au fost eliminate, iar în anul 2006, în septembrie, singura condiție pentru a putea deveni membru pe facebook era să ai 13 ani împliniți. Anul 2007 a constituit apogeul site-ului, manifestându-se asemenea unei explozii. Facebook a început să trezească interes pentru marile companii de IT din lume. Microsoft si Google s-au duelat pentru a reuși să achiziționeze un procent din această rețea de socializare, iar în anul 2006 li s-a adaugat și Yahoo. Mark Zuckerberg a refuzat Yahoo pentru suma de un milliard de $. În cele din urmă Microsoft a cumparat un spațiu de reclamă și diverse beneficii minore contra sumei de 240 de milioane $.

În anul 2008 Facebook a fost estimat la o valoare cuprinsă între 3,5 si 5 miliarde de $. În 2009 a început să ridice acul indicator al rulajului de bani pe plus. Acest lucru a fost determinat de jocul Farmville, care a atras peste 80 milioane persoane din întreaga lume, adică 20% din totalul de utilizatori ai platformei facebook sau altfel spus 1% din populația planetei. Cumpărând obiecte virtuale în joc cu bani reali, cei care jucau Farmville au reușit să ridice conturile bancare consistent celor de la Zyngs(companie care a creat jocul) și implicit angajatilor facebook.

În anul 2009 a apărut funcția like ce a avut un impact colosal care persistă încă. În acest an facebook reușește să ajungă la impresionanta cifră de 100 milioane de utilizatori. Fenomenul facebook nu a ramas specific doar tinerilor. Numeroși adulți și chiar bătrâni s-au alăturat marii familii inființate de Mark Zucherberg. Un an mai târziu site-ul introduce funcția Facebook Places, iar fondatorul rețelei este numit de revista Time “person of the year”. În acest an (2010) cifra de utilizatori crește de cinci ori mai mult ajungând la 500 milioane de utilizatori.

În anul 2011 valoare facebook-ului ajunge să fie estimată la 50 miliarde de dolari. În 2012 Facebook a anunțat implementarea interfaței Timeline și listarea la bursă care crește veniturile companiei cu miliarde de dolari.

Făcând referire la posibilitățile pe care le ai pe această rețea de socializare, Horea Mihai Bădău în cartea sa Tehnici de comunicare în social media spunea:„ Ai la dispoziție peste 600 de milioane de utilizarori activi, care petrec pe platformă, în medie, 55 de minute pe zi.”

Alexandru- Braduț Ulmariu spunea în Cartea fețelor:„ Facebook a ajuns să concureze cafeaua de dimineață. Uneori îl deschid înainte să am o cană gata. Asta dacă nu l-am deschis deja în timpul nopții, de pe telefonul pus la încărcat pe noptieră, într-un scurt moment de insomnie. Am ajuns să postez din trafic, la semafor. Ceea ce pentru un sofer începător e de-a dreptul stupid. Mi-am facut și un grup în care îmi convoc la întâlnire virtuală clasa din școala generală. Colegi de care nu mai dădeam nicicum au început să apară acolo, ba din State, ba din România, de la trei străzi disțantă.

Facebook a ajuns carnetul meu de notițe. Postez de mai multe ori ceva ce știu ceva ce știu că pot accesa zile sau săptămâni mai târziu. Este și ziarul meu online cu știri scurte si la obiect: așa aflu când o să am căldură în casă, care sunt momentele (ne)fericite din viața celor din lista mea de prieteni ce se mai întâmplă prin târg sau ce face soția mea în momentul X”.

Revoluția facebook a invadat fiecare particică a vieții noastre. A devenit un mod de a trăi, un mod de relaționare și comunicare, un mod de a ne exprima și a fi. Facebook-ul este o

urmare evidentă a evoluției la care fiecare dintre noi ne-am adaptat pentru a face din acest lucru un stil de viață indispensabil.

Curiozități despre facebook

Sunt 845 milioane utilizatori (din care jumatate se conectează cel puțin o dată pe zi.

55% dintre cei care folosesc internetul intră și pe Facebook. În medie pe plan mondial un minut din șapte petrecut online este consacrat Facebook.

SUA este țara cu cei mai mulți utilizatori Facebook (152,5 milioane), India are 43,5 milioane, Indonezia are 43 de milioane, iar Brazilia și Mexic trec fiecare de 35 milioane. În România sunt 4,4 milioane de utilizatori.

Rusia, China, Coreea de Sud, Polonia și Vietnam sunt printre puținele țări în care Facebook NU este rețeaua socială numărul unu.

Cunoscutul Mark Zuckerberg are o avere estimată de 17,5 miliarde dolari, conform topului Forbes.

Zilnic sunt încărcate în medie 250 milioane fotografii.

În decembrie 2012 s-au conectat 425 milioane de persoane pe Facebook de pe telefoanele mobile.

Un utilizator Facebook are în medie 130 de prieteni.

Numărul de angajați al Facebook este de 3.200, rețeaua promite să mai angajeze câteva mii anul acesta.

Pagina Innei are peste 4,6 milioane de fani, cea a trupei Akcent se apropie de un milion, iar Alexandra Stan a trecut de 700.000 de fani.

Facebook a avut venituri de 3,7 miliarde dolari anul trecut, aproape dublu față de cele doua miliarde din 2010. Profitul net a fost 606 milioane dolari in 2011 și de un miliard de dolari anul trecut.

Zuckerberg a obținut 1,5 milioane dolari în 2011, însă directorul operațional Sheryl Sandberg a avut un salariu de circa 300.000 dolari, iar adaugând acțiunile primite ajunge la 30 de milioane.

DESPRE YOUTUBE

Din punctul de vedere al popularitatii pe Internet, singura concurenta serioasa pentru Google este site-ul de video-sharing YouTube. Desi de la finele anului 2006 nu mai putem vorbi de concurenta pentru ca Google a scos din buzunarele largi aproximativ 1 miliard si jumatate de dolari pentru a achizitiona YouTube. Acesta si-a consolidat prima pozitie in domeniul video-sharing-ului pentru fisiere de mici dimensiuni. In continuare, puteti citi citeva articole legate de YouTube.

Software anti-piraterie pentru YouTube

Industria media nu este de acord cu propunerea YouTube de a oferi tool-uri anti-piraterie doar companiilor care au contracte de distributie semnate cu serviciul de video-sharing.

YouTube intentioneaza sa introduca o tehnologie care sa ajute companiile sa identifice fisierele video piratate incarcate de utilizatori. Insa aceste tool-uri sint in prezent oferite numai companiilor care au incheiat contracte cu YouTube. Spre deosebire de YouTube, principalul sau rival, MySpace, detinut de News Corp., a anuntat ca va oferi gratuit versiunea proprie a serviciului de protectie a drepturilor de autor.

La inceputul acestei luni, Viacom i-a cerut YouTube sa scoata mai mult de 100.000 de video-clipuri Viacom de pe site-ul sau, dupa ce cele doua companii nu au reusit sa ajunga la un acord de distributie.

Viacom a devenit pricipalul opozant al YouTube, incercind sa impiedice site-ul sa se transforme in Apple-ul pentru video on-line.

Steve Jobs, CEO al Apple, este creditat ca salvatorul industriei muzicale prin simplificarea procesului de cumparare si redare a muzicii digitale prin intermediul magazinului on-line iTunes, insa sufocarea industriei nu este pe placul companiilor de inregistrari.

YouTube a declarat ca procesul de identificare a materialelor copyrighted nu este un proces automat si necesita cooperare din partea companiilor media.

De exemplu, un clip al unei emisiuni TV detinut de o companie ar putea contine muzica produsa de alta, facind dificil procesul de identificare a proprietatii.

Companiile media incearca sa-si faca programele tot mai disponibile on-line, in special prin servicii precum YouTube.

Efectul YouTube

Daca executivii IT s-au intrebat cum va afecta video-on-demand retelelor lor, imensa popularitate a YouTube.com le ofera o imagine clara.

De cind a aparut, la inceputul lui 2005, YouTube a creat un adevarat fenomen in rindul angajatilor, acestia expediind si re-expediind link-uri catre clipuri media. YouTube a devenit o Mecca a culturii populare – un pas dincolo de schimbul de filme mpeg.

Cu mai mult de 100 de milioane de filme video vizionate pe zi, potrivit YouTube, managerii IT ar trebui sa fie ingrijorati. Cresterea interesului pentru YouTube, CNN.com si alte site-uri video-on-demand afecteaza productivitatea angajatilor, dar si retelele si alte resurse.

Managerii IT trebuie sa fie constienti de impactul video-on-demand asupra retelelor lor. Vizionarea filmuletelor reduce latimea de banda pentru alte activitati. Pentru a combate problema YouTube, unii iau masuri drastice, precum blocarea site-urilor video-on-demand in filtrele Internet.

Managerii IT mai au la indemina tool-uri de monitorizare pentru a limita accesul individual la site-uri.

De asemenea, specialistii mai recomanda studierea modelelor de trafic si utilizarea tool-urilor de management al retelei pentru a limita utilizarea in orele de virf. Specialistii recomanda insa companiilor sa nu interzica total utilizarea video-on-demand.

Concurenta pentru YouTube

Datorita fenomenului video-sharing raspindit in intreaga lume, in inima batrinei Europe a aparut unul din putinele site-uri locale care incearca sa lupte cu YouTube pentru piata video-sharing. Cu 9.000 noi clipuri video inscrise in fiecare zi si cu un numar de vizualizari zilnice ce depaseste 16 milioane, site-ul Daily Motion din Paris incearca sa atraga o parte din audienta on-line a Europei, care inregistreaza o crestere foarte rapida. Nu este o surpriza ca Franta, cu puternica sa identitate culturala si lingvistica, a dat nastere unui site video-sharing non-English.

Acum se pune intrebarea daca Daily Motion va ramine in mare parte un fenomen francez sau isi va extinde prezenta la nivel european. Analistul comScore Europe, Piers Stobbs, este de parere ca lansarea la nivel continental poate fi nerealista. Insa Daily Motion este de parere ca poate face acest lucru, in ciuda aparitiei unor rivali precum site-ul german MyVideo sau a celui israelian Metacafe. Site-ul Daily Motion este disponibil pina acum in sase limbi europene.

CAPITOLUL II

Comunicarea- considerații generale

1.1 Comunicarea – considerații generale

Prima axiomă a comunicării spune: „este imposibil să nu comunici”, pentru că o parte importantă care definește omul este comunicarea. Cuvântul „comunicare” provine din limba latină și înseamnă „a pune de acord”, „a fi în legatură cu” sau „a fi în relație”. Comunicarea este un concept căruia, de-a lungul timpului i s-au atribuit nenumărate definiții. Nu putem spune că există o știintă a comunicării pe care să o putem dezbate în întregime, de la cap la coadă; ea are legături directe cu psihologia, lingvistică, filosofia și chiar cu sociologia. Termenul de comunicare este folosit și în biologie, în neurologie și informatică. Orice știintă aparută pe pământ are legatură directă cu comunicarea. Comunicăm în orice situație, în orice loc, în toate împrejurările vieții și în orice circumstanță, fie că vrem fie că nu. Prin comunicare transmitem idei, primim idei, relaționăm și facem schimb de sentimente, emoții, trăiri și chiar de energii.

În lucrarea lor Comunicare. Monografia unui concept, Ioan Scheau si Ioan Levițchi definesc comunicarea ca fiind „o știință de sine stătătoare ce funcționează în baza unor principii și legi proprii, având și o serie de metode de cercetare”.

Prin orice acțiune face omul comunică. Fie că se joacă, vorbește, scrie, citește, cântă, danseasă, se parfumează cu un anumit tip de parfum, mănâncă și lista poate continua, omul transmite un mesaj ce poate fi decodat de persoanele din jur diferit. Acest lucru se întâmplă pentru că suntem diferiți și comunicăm și decodificăm comunicarea într-un mod individual, diferit.

Omul învață să vorbească după vârsta de un an, însă pentru a avea o comunicare eficientă cu persoanele din jurul său acesta trebuie să învețe pe tot parcursul vieții sale anumite metode care să îi faciliteze comunicarea.

Atunci când două sau ma multe persoane se află la un nivel comun de conștientizare a comunicarii, conversația dintre ei va fi una netedă și eficientă; însă atunci când compatibilitatea de conștientizare nu se produce, comunicarea ce se stabilește este ineficientă. Prin urmare, pentru a avea o comunicare cât mai eficientă cu cei din jur, trebuie să îti dai seama de diferența dintre tine și partenerul comunicării.

Emilia Parpală în lucrarea Comunicare verbală propune pentru studiul comunicării trei mari aspecte definitorii:

Sintaxa- succesiunea impusă de emițător semnelor grafice,auditive, electrice;

Semantica- semnificația acordată semnelor, în baza conversațiilor semiotice. Se face diferența între informația semantică intențională(la emițător) și informația semantică realizată(la receptor);

Pragmatica- reprezintă studierea efectelor care se produc la nivel comportamental, de modul in care limbajul este întrebuințat și totodată de implicațiile semantice ale comunicării;

Un rol important în comunicare îl ocupă percepția. Ea este un proces ce are loc la nivel psihic, având un rol elementar; de asemenea ea are legatură cu baza cunoașteri mediului fizic și al oricărei activități de gândire;

De scos aceste spatii mari

Elementele comunicării

Nicki Straton propune urmatoarea clasificare în lucrarea acestuia Comunicare în ceea ce privește elementele comunicării:

Emițătorul- reprezintă sursa de informație prezentată de comunicare, sursa mesajului tramsmis, fiind dotat cu un aparat și un mecanism de codare; in comunicarea verbală emițătorul va selecta codul lingvistic si îl va folosi conform legilor si regurilor gramaticale.

Receptorul- este cel care beneficiază de informație într-o situație de comnuicare; este ales de către emițător, primește mesajul si îl decodează; pentru comunicarea verbală receptorul va face apel la memorie si cu ajutorul cunoștințelor gramaticale va decoda semnificația conținutului mesajului transmis de emițător; în general receptorul este același cu destinatarul, însă sunt situații în care cele două poziții nu se suprapun.

Canalul- reprezintă partea fizică a transmiterii mesajului într-o comunicare; în cazul comunicării verbale, canalul este constituit de aerul prin care sunetul se propagă de la emițător la receptor.

Canalul- este sistemul de semen prin care se alcătuiește un mesaj in comunicare; exemple de coduri: alfabetul unei limbi, Sistemele de semene care dau codul lingvistic, limbajul surdo-muților, codul artificial.

Mesajul- este o componentă logică predominant in situația de comunicare,vehicului informației în sine. Dacă ne referim la comunicarea orală, mesajul este dat de rezultatul operației de codificare care merge de la un anumit sunet la un sens concret.

Referentul-este dat de stict ce anume se comunică prin mesajul respectiv;in toate situațiile de comunicare mesajul vehiculeaza o anumita informație care are legătură cu un anume referent.

Contextul- este dat de circumstanțele in care comunicarea se desfășoară; acesta face referire la locul situației de comunicare, locul emiterii, respectiv locul receptării, statutul social al celor implicați in comunicare, timpul conversației etc.

Funcțiile comunicării

În lucrarea Introducere în teoria comunicării, Valentina Marinescu amintește următoarea clasificare:

Funcția emotivă sau expresivă a comunicării îi aparține emițătorului și constă în evidențierea stărilor interne ale acestuia. ceasta se referă, cum bine se știe, la capacitatea pe care o avem, ca emițători, să marcăm poziția noastră față de informația pe care o conține enunțul nostru. O mare valoare emotivă o au interjecțiile, metaforele, epitelele si toate procedee artistice. Relația dintre emițător și receptor este dată de funcția expresivă- de a comunica emoțiile, atitudinile, etc.

Funcția orientată spre receptorul mesajului este cea conativă ce servește la incitarea acestuia la acțiune/respectiv la încetarea acțiunii prin ordine, îndemnuri, rugăminți, interdicții, etc. Prin acesta functie se urmareste un anumit raspuns de la receptor. Funcția conativă se concentreaza pe strategia lingvistică a contactării receptorului, bazată pe mărci ale vocativului (la substantive, pronume, numerale și adjective) și imperativului (mod verbal personal), de propoziții imperative, exclamative, afirmative și negative.

Funcția aferentă mesajului este cea poetică, prin care limbajul se orientează spre sine, spre propria organizare. Limbajul poetic pune accentul pe modul cum se spune, cum se vorbește, spre deosebire de limbajul științific, care pune accentul pe ce se spune. Anumite reclame fac apel la acest tip de mesaj, în special reclamele pentru serviciile turistice. Funcția poetică presupune modul în care este concentrat mesajul poetic de la emițător spre receptor și constituie funcția esențială a artei verbale. Ea nu apare singura: în poezia epica, unde se întrebuințeaza formulări la persoana a treia, apare și funcția referențiala; în poezia lirica, în care enunțurile sunt la persoana întâi, apare și funcția emotivă, iar în poezia liric-adresativă, cu valori retorice, formulate la persoana a doua (oda, epistola, satira), apare și functia conativa. În opera dramatica, se exploatează din plin resursele oferite de funcțiile limbajului, mai ales factorii de perturbare a comunicării, care creează atmosfera specifică.

Funcția corespunzătoare codului este cea metalingvistică, ce are în vedere înțelegerea corectă și completă a mesajului. Ea presupune intervenții prin care se verifică folosirea și înțelegerea cuvintelor, a sensului lor, a implicațiilor colaterale ale semnelor din cod. Este necesar să se atragă atenția asupra codului utilizat, fie prin gesturi, fie în perifraze explicative (explicații de genul glumesc, desigur). Funcția metalingvistică are în vedere codul in care se exprima interlocutorii, modul în care funcționarea nivelurilor limbii (morfologic, sintactic, lexico-semantic etc.) favorizează și facilitează comunicarea. Comicul de situatii se bazeaza din plin pe functia metalingvistică a comunicarii.

Funcția limbajului corespunzătoare contextului este cea referențială. Aceasta ilustrează modul de folosire a limbajului pentru a exprima o realitate, o interpretare personală, o imagine, o părere sau o idée, așa cum o percepe emițătorul. Funcția referențială transmite informatii despre lumea reală sau imaginară, trimite la context și stabilește referentul. La nivelul actului locuțional al discursului intervine funcția expresivă, care determină relația dintre emițător si mesaj. Funcția referențială este orientată către realitatea mesajului.Ea poate fi denotativă sau cognitivă, având în vedere informarea, contextul lingvistic și extralingvistic (social, cultural,) al comunicării.

Funcția limbajului corespunzătoare canalului este cea fatică, interacțională. Ea servește la stabilirea relației de comunicare și la cultivarea interesului pentru aceasta până la încheierea mesajului, prin verificarea funcționării optime a circuitului. La nivelul contactului social funcția fatică asigură comunicarea de succes prin amprenta lingvistică degajată.

Axiomele comunicarii

Cercetătorii de la Palo Alto, Paul Watzlawick, Gregory Bateson, Beavin Don Jackson, au alcătuit anumite axiome ale comunicării din punct de vedere pragmatic:

Nu există noncomunicare- în orice situație s-ar afla un om, acesta este imposibil să nu se afle in procesul de comunicare. Fie ca este conștient sau nu de propria intenție, de fapul ca acțiunea lui este perceputa ca un procedeu comunicativ, omul comunică. Cu alte cuvinte, într-un context de viață orice vom face va constitui un mesaj pentru cei cu care intram in contact, fie că vrem sau nu acest lucru.

„Non-comunicarea este imposibilă” se poate traduce prin faptul că orice comportament exprimă ceva despre emițător, chiar și absența mimicii și a gesturilor. Autorul volumului precizează că până și postura, colorația obrazului, privirea, expresia gurii oferă indicii prețioase despre ceea ce dorește emițătorul să comunice, fiind indicații metacomunicaționale.

Orice proces comunicativ are două stadii de comunicare, conținutul si relația, cel de-al doilea cuprinzându-l pe primul. Un fapt interesant legat de această axiomă este descoperirea făcută de cercetătorii de la Palo Alto, potrivit căreia atenția acordată comunicării distruge comunicarea. Cu alte cuvinte, suprainterpretarea semnificațiilor gesturilor celuilalt, în special în relațiile puternic încărcate afectiv, nu duce decât la distrugerea unui canal eficient de comunicare. „Morala ar fi că mecanismele înțelegerii reciproce funcționează bine exact atunci când nu le percepem.”

Comunicarea este un process continuu, o succesiune a secvențelor de comunicare. Nu se poate gasi o cauza exactă pentru care o persoană comunică; comunicarea nu este nimic altceva decât un șir neîntrerupt de schimburi de informații. Participanții implicați reacționează in funcție de succesiunea evenimentelor. Nu trebuie înțeles că prin a treia axiomă este negată relația de cauză-efect, ci că nu este posibil să se identifice o singură cauză pentru un anumit efect. Trebuie avut în vedere faptul că fiecare persoană este o entitate diferită de celelalte prin experiență, temperament, educație etc. și că fiecare acțiune este rezultatul tuturor acestora. Principiul spiralei susține că mesajele se intercondiționează printr-un proces complex, ele nefăcând parte doar dintr-o simplă legătură liniară. Așa se explică, poate, și imprevizibilitatea ființei umane care nu reacționează în mod identic la stimuli identici.

Comunicarea este de tip digital și analogic. Comunicarea analogică reprezintă limbajul nonverbal al comunicării(gesturi, postura corpului, mimică etc.). Acest tip de comunicare are la baza ei o semantică foarte clară, însă nu dispune de o sintaxă ce arată spre relațiile personajelor implicate în comunicare. Comunicarea digitală se referă la tot ceea ce ține de limbaj si este alcătuit din semne și semnificații. Termenii provin din domeniul ciberneticii, unde logica digitală este cea binară, pe când logica analogică prezintă o infinitate de valori. Drept urmare, se poate spune că modalitatea lingvistică de comunicare este una digitală (deoarece este ales un singur cuvânt care să exprime un anumit obiect, stare etc.), iar elementele non și paraverbale sunt analogice (deoarece pot exista mari variații de redare și interpretare). Există de asemenea o legătură profundă între axioma 2 și 4 – componenta informațională este transmisă cu precădere pe cale digitală, în timp ce componenta relațională este mai apropiată de logica analogică.

Comunicarea este ireversibilă. Tot ceea ce a fost rostit si implicit receptat de celelalte persoane implicate in comunicare, nu mai poate fi retras, fie ca a fost un mesaj bun sau unul rău.

Comunicarea implică raportul între parteneri, iar tranzacțiile dintre ei pot fi simetrice sau complementare. Într-o comunicare intotdeauna va fi cineva care sa dețină un procent mai mare de superioritate. O comunicare egală se poate incadra în rândul utopiilor.

Comunicarea implică procese de acomodare și de ajustare a comportamentelor. Oamenii sunt diferiți unul de altul. Există o diferență clară între conversațiile dintre doi necunoscuți și intre doi prieteni, care se cunosc și între care întervine automat destinderea și obișnuința. Cu timpul, anumite persoane care petrec mult timp împreună, ajung să semene la gesture și expresii verbale.

Ce este social media? Andreas Kaplean si MichaelHaenlein definesc social media ca „un grup de aplicații online care cresc pe fundațiile ideologice și tehnice ale Web. 2.0 și permit crearea și schimbul conținutului produs de utilizatori„. Este vorba despre canale de comunicare online, interacțiune socială și propagare, departajare, sindicalizare sau cautare a informațiilor ușor accesibile prin care mari comunități de participanți pot colabora prin producerea și schimbul textelor, fotografiilor, materialelor audio și video, care sunt redifuzate de la un utilozator la altul, în maniera în care publicul își dorește și cere potivit principiului- telefonul fara fir„.

Scopul interacțiunilor dintre utilizatorii online este crearea unor noi relații în scop personal sau de business. Oamenii conversează, recomandă, valorifică și crează informații, monologul se transformă în dialog (cu ajutorul resurselor oferite de platformele gratuite: forumuri, grupuri, bloguri, rețele sociale și platforme cu conținut video, audie, departajare și comunicare instant), informația devine accesibilă, iar utilizatorii se transfomă din consumatori în creatori de conținut, într-un context în care cunoașterea se democratizează.

Rețelele sociale sunt grupuri de persoane sau comunități, cu aceleași interese, preocupări etc. Termenul de rețea socială nu se referă exclusiv la comunități din online, aceste rețele existând, în aceeași masură și în offline. Să luam de exemplu fanii trupei Iris. Ei formează o rețea socială, indiferent dacă împărtașesc sau nu pasiunea pentru trupa Iris, folosindu-se de social media.

Spațiul mediat de calculator, pe care l-am numit spațiu virtual a evoluat până la punctul în care este mai mult decât suma microcipurilor și a firelor de legătură. Este o entitate socio-psihologică ce are o magnitudine a complexității, subtilității și a adaptabilității cu nimic mai puțin sofisticată decât a lumii reale în care se manifestă.

În multe din mediile de pe Internet utilizatorii sunt foarte captivați de viața virtuală, și manifestă dorința de a petrece din ce în ce mai mult timp conectați cu ajutorul calculatorului, asta ducând uneori la neglijarea vieții personale și socio-profesionale.

Utilizatorii care manifestă o dependență de calculator și de Internet au dificultăți în a verbaliza motivele precise care duc la adicția lor. Ceea ce acaparează activitatea și timpul nu este camera de chat, e-mailul, blogul, forumul de discuții sau jocul pe calculator, ci dinamica internă, inconștientă, pe care aceste medii o declanșează. O persoană poate foarte ușor să identifice nevoile conștiente în jurul cărora se organizează motivațiile lor. Ceea ce duce la dependența și pasiune apropiată de obsesie este o nevoie inconștientă. Activitatea adictivă se adresează unei dorințe intense, de cele mai multe ori inconștientă. Când un individ își tratează nevoile prin suprimare, ignorare sau diversiune acesta este prins într-un cerc vicios de împlinire superficială. Rezultatul poate fi o fixație patologică și dependența. Într-un cadru sănatos, realizarea conștientă a dorințelor și nevoilor conduce la un eu mai solid, mai bine integrat. În schimb, în cadrul patologic al dependenței, eul devine mai slab, și mai fragmentat.

Preocuparea specialiștilor în sociologie, psihologie și psihanaliză a venit ca un rezultat natural al observațiilor legate de comportamentele dacă nu patologice cel puțin neplacute ale unora dintre utilizatorii de calculator și internet. Trecând peste simpla observare a fenomenelor care se petrec, oamenii de știință au studiat psihodinamica individuală ți au căutat o explicație psihanalitică a dependenței, a agresivității, a dezinhibiției și a multor altor componente psihice ale prezenței și activității indivizilor în spațiul virtual.

Senzorialitate redusă – Comunicarea mediată de calculator permite un contact minimal cu celălalt. De cele mai multe ori singura manifestare a prezenței celuilalt sunt mesaje text, care apar pe monitor, în fereastra de chat sau în e-mail. Videoconferința permite un contact vizual, imaginea-portret a celuilalt apărând pe ecranul calculatorului, și vocea acestuia auzindu-se în boxe. Elementele care îl compun pe cel de la capatul celalalt al firului comunicării sunt o parte dezasamblate (chip, voce, care nu mai aparțin de o ființă umană aflată în spațiul tău fizic, ci parvin prin intermediul echipamentului electronic), sau ignorate complet (postura, miros, gust, limbaj corporal). Aceasta alterare a informației primite de la celalalt pe cale senzorială modifică foarte mult modul în care partenerii de conversație se percep și se reprezintă unul pe celălalt.

Textualizare – Multe din interacțiunile mediate de calculator se fac prin text. Comunicarea este bazată în exclusivitate pe cuvinte scrise. Când doi sau mai mulți utilizatori folosesc canalele de chat, ei “vorbesc” între ei scriind și citind. O mare parte din informația care ar proveni pe cale nonverbală într-o confruntare față în față este decartată. Asta duce la o comunicare mai eficientă în situațiile în care semnificațiile verbale sunt de o importanță mai mare, și la o comunicare alterată în condițiile în care ar fi necesar ca interacțiunea să permită comunicarea emoțiilor.

Flexibilitatea identității – lipsa indiciilor din interacțiunea față în față are un impact major asupra felului în care indivizii își percep propria identitate, și pe a celorlalți. Comunicarea exclusivă prin text îți oferă opțiunea de a exprima numai anumite părți din identitatea ta, să îți asumi identități imaginate sau dorite, sau să rămâi complet anonim, invizibil. Unii indivizi folosesc asta pentru a pune în act anumite nevoi și dorințe neplacute, foarte des abuzând de alți utilizatori. Alții o folosesc pentru a putea fi sinceri și deschisi despre niște aspecte personale pe care nu le-ar putea discuta într-o întâlnire față în față.

Facebook este, în acest moment, cea mai populară rețea socială online (excepție făcând China. Iată un instrument folositor pentru masurarea popularității rețelelor sociale.

Ce este Graficul Social? Graficul social este colecția de rețele sociale ale unui individ. Am sa dau un exemplu pentru o întelegere mai ușoară. Să zicem că eu sunt fan Pink Floyd, am absolvit Facultatea de Marketing, practic tenis, am lucrat la Google și am copii. Toate acestea ma fac pe mine membru al mai multor rețele sociale (rețeaua fanilor Pink Floyd, rețeaua de angajați ai Google, rețeaua părinților, rețeaua jucătorilor de tenis, samd). Toate aceste rețele din care eu fac parte formează graficul meu social. Prin ce este Facebook atât de unic și de special și de ce este el atât de popular? Pentru că surprinde extraordinar de bine (așa cum nu a mai facut-o nici o alta rețea socială de până acum) graficul social al individului. El oferă astfel posibilitatea individului să mențină legături în interiorul fiecărei rețele sociale de care aparține, mai ușor decât ar putea-o face în viața reală.

Site-ul startevo.com propune urmatoarea clasificare pentru rețelele social media:

Clasificarea canalelor de comunicare sociala online

O clasificare a canalelor de comunicare socială online autonome este dificil de facut deoarece acestea comunica între ele printr-o serie aplicații secundare.

Există canale de comunicare care beneficiază de autonomie:

Website (conținutul și nivelul de acces este stabilit de organizație);

Blog (conținutul este creat și distribuit de proprietar);

Acestea de mai sus sunt, de obicei, și destinații pentru celelalte tipuri de canale de comunicare online:

Rețele sociale deschise (Facebook, MySpace, Twitter, LinkedIn, etc.);

Rețele de distribuire media sub forma de fișiere video, audio sau fotografii (YouTube, Vimeo, Flickr, Pinterest etc).

Comunități sociale personalizate: forumuri, grupuri (Yahoo Groups), wiki (Wikipedia), website-uri pentru recenzii (TripAdvisor);

Bookmarking și servicii de știri sociale – website-uri care prezintă liste de recomandări din partea altor utilizatori (StumbleUpon, Digg, Del.icio.us, Reddit, Mixx

Servicii de geolocație (Foursquare);

“Este vorba de canale de comunicare online, de interacțiune socială și de propagare, departajare, sindicalizare sau căutare a informaților, ușor accesibile, prin care comunități masive de participanți pot colabora prin producerea și schimbul textelor, fotografiilor, elementelor audio și video, care sunt redifuzate de la un utilizator la altul, în maniera în care își dorește și cere publicul pe principiul “telefonului fără fir” (un concept important în Social Media este “lumea informației din gură în gură”, world of mouth ).

Scopul interacțiunilor dintre utilizatorii online este crearea unor noi relații în scop personal sau de bussines. Oamenii conversează, recomandă , valorifică și creează informații, monologul se transformă în dialog (cu ajutorul resurselor oferite de platformele gratuite – forumuri, grupuri, bloguri, rețele sociale și platforme de conținut video, audio, departajare și comunicare instant), informația devine accesibilă, iar utilizatorii se transformă din consumatori, în creatori de conținut, într-un context în care cunoașterea se democratizează.” Prin urmare ce e social media? Există doar online? Ciudat este că “producerea și schimbul textelor, fotografiilor, elementelor audio și video, care sunt redifuzate de la un utilizator la altul, în maniera în care își dorește și cere publicul” se face nu chiar de la începutul internetului, dar oricum mult înainte de apariția sintagmei social media.

Diana- Maria Cismasu spunea:” Mediul online a a dus rapiditatea transmiterii si posibilitatea actualizatii permanente, deci media traditionale nu si-au pastrat dunctia de informare: incearca sa pastreze doar o parte din ea, cea de prevenire si supraveghere a mediului.”

Autoarea mai sus citată pornește de la ideea că mediul online a caștigat foarte mult teren în detrimentul celui real formând astfel o cultură generală a mediului online. Plecând de la toria “comunicării în două trepte”( Laxardfed, Berelson, Gaudet 1940) Diana- Maria Cișmasu introduce liderii de opinie și grupurile că verigi cheie în interpretarea evenimentelor și în formarea opiniilor. Tot ea spune că, în ultimele decenii, implementarea tot mai mare în viața profesională, mobilitatea accentuală a indivizilor, schimbarea naturii relațiilor din mediul urban au dus la disoluția nivelului grupurilor secundare- cercul social de prieteni-din mediul real. În schimb dezvoltarea comunicării online a generat grupuri secundare de alt tip, grupurile virtuale, agregate dupa criteriul intereselor individuale(spre deosebire de grupurile secundare din mediul real, ale căror criterii de formare erau proximitatea spațială, vârsta și apartenența profesională).

Noile comunicații au presupus diminuarea unor indicatori de status (cum ar fi starea materială și financiară) și sublinierea altor indicatori (nivelul de instruire, capacitatea de a utiliza resursele virtuale, capacitatea de exprimare verbală, frecvența participării la grupul respectiv); acești indicativi reprezintă de altfel și căile de câștigare a statusului în grupurile respective. De asemenea, se poate observa că autoritatea este minimă și se exercită destul de rar, este susținută prin apel la tehnici comunicaționale specifice și la sancțiuni (în cazul forumurilor există posibilitatea ca cei care nu respectă anumite reguli să fie “excluși”, sterși din lista de utilizatori de către “moderatori” sau “administratori”).

Diana-Maria Cișmasu mai amintește că până la apariția social media, liderii de opinie erau actori culturali sau mediatici, iar analiștii politici erau privilegiati ca factori de interpretare în comparație cu “liderii locali”. O dată cu apariția media sociale, au aparut și “liderii de opinie virutali”, acele persoane care, prin intervenții constante și pertinente, au câștigat o poziție centrală în grupul virtual. Ponderea influenței acestora poate fi destul de mare, depinde de nivelul de implicare al participanților în grupul respectiv. În cazul blogurilor, există o concurență simbolică pentru că de fapt fiecare inițiator de blog dorește să se impună ca lider de opinie; măsură în care reușește acest lucru este reflectată de numărul de accesări (numărul de cititori constanți).

Comunicare virtuală și avantaje ale ei:

• Procesul de comunicare virtuală este avantajos în cazul persoanelor care se cunosc în lumea reală. El nu oferă nici un risc, din contră, foștii colegi de facultate sau de serviciu au ocazia să mai discute despre activitațile lor prezente. Sigur, aceștia s-ar putea întalni la o cafea, dar adesea se întamplă ca distanța nu le permite acest lucru. De aceea prin comunicare virtuală aceștia își pot întreține relațiile de amiciție.

• Prin comunicare virtuală îți poți crea noi prietenii și relații care ți-ar oferi noi oportunități. Pe cât de utile sunt aceste prietenții, pe atât și de periculoase.

• Prin comunicare virtuală costurile sunt mult reduse. Singura plată pe care o faci este abonamentul la internet.

• Singur decizi dacă vrei o astfel de comunicare virtuală. Singur alegi cu cine discuți, cât discuți și ce discuți.

Comunicare virtuală și dezavantaje ale ei:

• Atunci când ai o comunicare virtuală cu o persoană, n-ai siguranța că cel cu care discuți este cu adevarat cel care se pretinde. Nu poți identifica identitatea acestuia.

• Nu poti verifica cât este de sincer cu tine celălalt atunci când aveți o comunicare virtuală.

• Având o comunicare virtuală, nu poți urmări mesajele non-verbale și paraverbale – zâmbetul, privirea, tonul vocii.

• Poți fi tradat, în cazul în care ai prea multă încredere în prietenul cu care ai o comunicare virtuală.

STUDIU DE CAZ

Am auzit de foarte multe ori expresia:”Nu ai Facebook? Nu exiști!”. Am ajuns să depindem de această platformă de socializare și fie că am vrea sau nu conjucturile vieții ne fac să depindem de acest mijloc de comunicare prin intermediul internetului. Să zicem că vrei să cunoști pe cineva nou. Primul pas în a obține informații despre persoana respectivă este să intri și să afli mai multe despre ea de pe profilul acesteia de facebook. Viața noastră întreagă se învârte sub forma unui cerc în jurul Facebook-ului.

Însă acest lucru este unul tocmai bun? În continuare am vrea să analizăm avantajele și dezavantajele pe care le constituie facebook-ul în viețile noastre, cum ne schimbă mentalitatea, cum modifică relațiile între oameni și modul lor de a trăi, cum reușește să se infiltreze în viețile noastre și să se transforme în obiceiuri de care deplindem și de care, din pacate, nu ne putem dezlipi.

Uitandu-ne la generația noastră care a pornit de la Mirc, a continuat cu Yahoo Messenger, apoi Hi5 și în prezent Facebook care se suprapune cu Instragram-ul ne dăm seama că mai mult de jumatate din timpul unei zile se petrece pe internet. Fie că suntem la școală, la serviciu, acasă, în vacanță, zi sau noapte suntem prezenți pe rețelele de socializare fie direct de pe calculator, fie de pe Smartphone-urile de ultimă generație care ne-au invadat viețile.

În continuare am vrea să amintim avantajele pe care le oferă aceste mijloace de comunicare modernă, luând ca principal subiect de analiză facebook-ul:

Facebook-ul nu este altceva decat un mijloc de comunicare care ne facilitază viața prin faptul că ne este la îndemană mai tot timpul. De exemplu atunci când marile companii doresc să afle ceva despre potențialii lor angajați, apelează la această modalitate, putând să observe persoanele prespective în mediul lor natural, cu hobby-urile lor, cercul de prieteni și lista poate continua.

Facebook-ul ne oferă rapiditatea de a putea comunica cu cei care se află la distanță. Fie că vorbim aici de rudele din altă țară, fie ca e vorba de colegul de bancă sau de vecinul de vis-à-vis, facebook-ul rămâne unul din cele mai la îndemână mijloace de a lua legatura rapid și sigur cu persoanele pe care dorim să le contactăm.

3. Facebook-ul ne oferă posibilitatea de a fi diferit și de a ne arăta personalitatea prin faptul că ne putem personifica profilul. Fie că vorbim aici de preferințele muzicale, de filmele preferate, de artiștii și emisiunile pe care le urmărim, facebook-ul ne oferă o gamă largă de variante din care putem selecta și de asemenea putem posta ceea ce dorim. În acest lucru nu poate interveni nimeni altcineva în afară de tine, cu excepția celor cărora le permiți acest lucru. Putem să ne selectăm prietenii în funcție de criterii comune. Putem crea grupuri la care să aibă acces doar un numar limitat de prieteni, la care le putem oferi permisiunea de apartentența la respectivul grup doar noi. De exemplu studenții își creează un grup al lor unde schimbă informații cu privire la cursuri, teme, examene etc.

Facebook-ul ne dă posibilitatea de a avea un punct de vedere. Atunci când nu suntem de accord cu un anumit lucru ne putem manifesta această dezaprobare printr-un comentariu cu privire la respectivul lucru. Atunci când nu susținem o anumită idee și când nu ne place un lucru putem folosi butonul de like; putem împărtași cu prietenii ceea ce noi considerăm că este interesant cu ajutorul buronului share; putem adăuga o poza sau un album nou pentru a arăta prietenilor ceea ce noi consideram că e important; putem adăuga starea noastră de spirit: dacă suntem veseli sau triști, dacă suntem somnoroși sau îndragostiți, putem împartăși acest lucru cu grupul tău de prieteni manifestându-ne astfel personalitatea, dar și propriile simtăminte și opinii.

Facebook-ul ne oferă posibilitatea de a ne petrece timpul liber. Putem să ne jucăm cu prietenii noștri o gamă largă de jocuri. Putem comunica astfel cu prietenii noștri și prin intermediul jocurilor. De asemenea avem posibilitatea să le trimitem acestora vieți, bani. Oferim totodată ajutor pentru a avansa în nivelele jocului. Putem să îi provocăm să ne întreacă sau să ne egaleze performanțele pe care le-am obținut și lista poate continua. Acest lucru un mod de a scăpa de plictiseală sau pur și simplu un mod de a pierde timpul atunci când nu avem altceva mai bun de facut.

Facebook-ul este un mijloc prin care mulți și-au găsit un partener de viața. Avem foarte multe cunoștințe care, prin intermediul acestui mijloc de socializare, au legat prietenii din care s-au dezvoltat relații care s-au concretizat prin căsătorie.

Atunci când avem o idee proprie și dorim să o promovam ne putem folosi de Facebook. Fie când dorim să vindem ceva, când dorim să arătăm și altora talentul nostru, putem folosi acest mijloc la îndemână oricui. În grupul nostru de prieteni sunt numeroase persoane care și-au promovat ideile. Fie că se pricep la lucrurile facute manual cum ar fi papioane, accesorii pentru păr, bijuterii, broșe, fie că își promovează talentul muzical, desenele și picturile, fiecare persoană din grupul nostru de prieteni care a dorit acest lucru a reușit să profite de facebook pentru a vinde, a-și face cunoscută afacerea și talentul prin crearea de conturi speciale, unde cunoștințele și-au putut manifesta aprecierea și astfel au luat legătura cu ei. De exemplu atunci când am avut nevoie de o persoană care să se priceapă la aranjamente florare, datorită faptului ca o prietenă și-a făcut cunoscut acest talent, am putut apela la aceasta.

Un alt lucru bun pe care l-am descoperit în lista noastă de prieteni a fost acela de strângere de fonduri, de propuneri de ajutorare a oamenilor care sunt în dificultăți. Facebook-ul ne dă posibilitatea de a crea un anunt și de a-l prezenta grupului de prieteni, iar doritorii să se alature.

Facebook-ul ne dă posibilitatea de a crea un eveniment și de a invita cât mai multe persoane la respectivul eveniment. Fie că este vorba de un concert, fie că vorbim doar de o simplă ieșire în parc sau la volei, grupul nostru de prieteni apelează la această metodă și primesc un feed-back direct.

Vrem să aflam o noutate? Facebook-ul ne stă la îndemână. Fie că este vorba de un coleg din liceu, de o știre de ultima oră, de instituția în care vrem să ne angajăm, cu un simplu click în locul special pentru căutare și astfel putem afla informația dorită.

Știm că există persoane foarte curioase din fire. Cu ajutorul facebook-ului aceștia își pot satisface curiozitatea și astfel își pot maifesta voyeurismul.

Lista de avantaje ar putea să crească la nesfârșit, însă privind mai în profunzime, se poate observa faptul că multe dintre ele provin din egoism și ajută la alimentarea acestuia în mod direct.

Orice lucru are și dezavantajele lui. Din ceea ce am observant până acum, din analiza grupului nostru de prieteni, putem afirma faptul că de cele mai multe ori efectul Facebook-ului nu este tocmai unul pozitiv.

Putem observa cu ușurință că publicul ținta pentru acest site este unul tânăr, între 14- 40 de ani. Deși la început era destinat doar studenților, acum vârsta celor înregistrați s-a mai extins. Majoritatea celor care folosesc Facebook, sunt studenții si elevii de liceu. Tineretul este o arie foarte ușor de explorat, cunoaștem curiozitatea, setea de nou a acestora, iar dacă știm acest lucru înseamnă că am găsit și motivul pentru care s-a extins atât de repede și este atât de apreciat facebook în rândul acestora.

Pentru că tinerii sunt cel mai vulnerabili, comportamentul lor se poate observa foarte ușor și la o privire mai amanunțită aruncată pe profilele lor de Facebook. Grupul nostru de prieteni este format în mare parte din tineri, aproximativ 95%. Mai mult de jumate din ei sunt membrii activi, care postează sau accesează facebook-ul zilnic.

Plecand de la functiile comunicarii in spatiu virtual am vrea sa plecam de la ideea ca mediul online este un bun mediu care favorizeaza principala functie a retelelor de socializare: canal de comunicare. Aceasta cale de comunicare produce in randul adolescentilor in speta un comportament diferit fara de tinerii care au trait in alte timpuri, atunci cand spatiu virtual nu exista.

În acest studiu ne-am propus să aflam gradul de dependență al grupului de prieteni de pe Facebook, dar și gradul de conștientizare al acestora în ceea ce privește dependența. Pe parcursul a cinci lumi le-am analizat postările si comportamentul pe care aceștia îl au pe acest site de socializare. Menționăm că acest studiu a fost centrat pe tineri, aceștia fiind cei mai prezenți pe site-urile de socializare, iar impactul Facebook asupra lor este la un grad mult mai ridicat deoarece aceștia sunt la o vârstă la care sunt predispuși la schibări și ușor influențabili.

Am aplicat grupului de prieteni un chestionar cu întrebări diverse pentru a le testa nevoia de a petrece timp pe facebook. Menționăm că am aplicat acest chestionar la tineri cu vârste cuprinse între 12 și 25 ani, elevi de gimnaziu, liceu și facultate, tineri de gen masculin și feminin. Am ales această categorie de vârstă deoarece consider că ei sunt la vârstă schimbării permanente, o vârstă dificilă care le determină un comportament vulnerabil ți influențabil. Numărul celor intervievați a fost de 100 de persoane.

Întrebările și răspunsurile au fost:

Care consideri ca este principalul avantaj al Facebook-ului ?

90% dintre prietenii intervievati considera ca principala functie Facebook-ului este aceea de comunicare, pe cand 10% dintre respondenti considera ca Facebook-ului este o metoda de informare.

Cât timp îți petreci zilnic pe Facebook?

La a doua întrebare cu privire la petrecerea timpului pe Facebook, răspunsurile au fost asemanatoare: în medie un tânar își petrece între 5 și 6 ore pe această rețea de socializare. 60% dintre cei intervievati au răspuns că petrec peste 6 ore pe Facebook,aceștia fiind de gen feminin.25% petrec între 2 și 4 ore. Din această cateorie fac parte persoanele de gen masculin care împletesc petrecerea timpului pe Facebook cu jocuri și alte activități care nu au legătură cu Facebook-ul. 15% au răspuns că timpul pe care îl investesc în Facebook este de maxim 2 ore, de obicei seara, când au timp liber. Aceștia au fost in egală masură si băieți și fete care mărtuisesc faptul că văd în Facebook un mod de recreere, nu un mod de viețuire.

Principala cauză pentru care prima categorie, respectiv cea costituită din 60% din respondenți își petrec peste 6 ore pe Facebook se datorează faptului că aceștia nu au activități care să îi atragă, activități care să le pună imaginația în funcțiune și să le capteze atenția. Părinții consideră un avantaj faptul că aceștia sunt în siguranță acasă, considerând că astfel îi pot supraveghea. Părinții aceștia pierd din vedere însă nevoia acestora de a-și petrece timpul cu copiii lor și de a le oferi activități de petrecere a timpului constructive, reale, care să le dezvolte imaginația.

La cât timp îți verifici notificarile de pe facebook?

Răspunsurile au avut intervale de timp apropiate. 55% au mărturisit ca din 20 în 20 de minute simt nevoia de a se loga pe Facebook pentru a afla noutățile. Fie că își fac o temă, fie că se joacă sau navighează pe un alt site, aceștia la o perioadă relativ scurtă de timp simt nevoia de a-și verifica notificările de pe Facebook. Respondenții spun faptul că fac acest lucru din obișnuință, uneori nerealizând faptul că această acțiune a devenit un obicei.

20% au răspuns că intră pe Facebook cam din 15 în 15 minute pentru că nu se pot abține în a nu fi la curent cu noutățile. Acestea sunt în mare parte persoane de sex feminin, care știm că sunt mai curioase din fire. Cei care au răspuns că își verifică notificările din 10 în 10 minute constituie 15% din cei intervievați. Îi putem clasa pe aceștia ca fiind componenți ai categoriei dependenți, care de cele mai multe ori sunt prezenți la orice tip de postare nou apărută.

Câți prieteni virtuali ai pe facebook?

La întrebarea a patra, cea în legatură cu numărul de prieteni virtuali a avut ca raspuns media de 1000 de prieteni. Jumătate din cei intervievați au răspuns că au între 1000 și 1500 de prieteni virtuali. 40% din cei de față sunt de gen feminin. Acest numar este format din: cunoștințe, profesori, artiși preferati, persoane de gen opus necunoscute și pe care tinerii sunt interesați să le cunoască. Tinerii care au răspuns la chestionar au spus că și-au înmulțit numărul de prieteni prin diferite aplicații ale facebook-ului pe care le-au avut la dispoziție. Fie că sunt colegi de liceu, vecini de cartier, consăteni sau concetățeni, prieteni ai prietenilor, acestea sunt unele din categoriile de prieteni pe care facebook-ul le-a creat pentru reîntregirea numărului de prieteni virtuali. 35% dintre respondenți au mărturisit faptul că numătul de prieteni este de peste 500 de prieteni, iar 15% dintre ei au spus că numărul lor de prieteni este sub 500. Ultima cateorie și anume cei care au sub 500 de prieteni au răspuns că grupul lor de prieteni virtuali corespunde cunoștințelor din viața reală.

Pe câți din prietenii tăi îi cunoști și în realitate?

Deși numărul de prieteni virtuali este foarte mare, tinerii care au participat la chestionarul propus au răspuns faptul că în numărul de prieteni pe care îi cunosc și în viața reală este de maxim 300 de prieteni.50% dintre respondenți au avut acest răspuns. Ceea ce am constatat în urma acestei întrebărri a fost faptul că persoanele de sex masculin acceptă mult mai multe cereri de prietenie ale persoanelor de gen feminin. În cazul persoanelor de gen feminin, acestea au răspuns că în egală măsură lista lor de prieteni este constituită și din persoane de gen feminin cât si de gen masculin. 40% au raspuns că în grupul lor de prieteni virtual se află doar 200 de prieteni reali, iar 10% au răspuns că numărul este de 100. Acest număr este direct proporțional cu numărul de prieteni pertotal.

De ce folosești facebook-ul?

La întrebarea “ Cum îți petreci timpul pe facebook?” adolescenții au raspuns faptul că aceștia fie poartă conversații pe chat cu diverse persoane, fie că se joacă online cu prietenii virtuali, fie împărtăsesc poze noi, video-uri și diverse lucruri interesante cu persoanele din lista de prieteni. Acestea sunt activități care par inofensive, dar consumă suficient timp și creează dependență. 45% din respondenți folosesc Facebook-ul pentru noutăti, categoria de față aparținând genului feminin. 30% spun ca Facebook-ul este o modalitate de a lua legătura cu prietenii, iar 15% preferă să se recreeze prin jocuri pe rețeaua de socializare de față.

Ai renunța ușor la profilul tău de facebook?

Întrebarea cu privire la renunțarea la facebook a avut un raspuns scurt și clar: nu! Majoritatea sunt de părere că nu îi influențează absolut deloc petrecerea timpului liber și consideră facebook-ul un mijloc de comunicare modern, o modalitate relaționare și de a scăpa de plictiseală. 90% susțin cele menționate mai sus,iar 10% dintre respondenți se simt în stare de a renunța la facebook, nefiind un impediment aceasta pentru ei.

Te poți considera dependent de facebook?

Dependența de facebook nu a fost recunoscută de aproximativ 90 % din prietenii intervievați. Aceștia spun că se simt în stare să renunțe oricând la facebook, însă nu consideră asta o necessitate, deoarece consideră că sunt în stare să se controleze. Statisticile însă arată faptul că dependența este cunoscută abia în situații extreme și este primul pas în tratarea acesteia : recunoașterea dependenței.10% se clasifică în categoria dependenților aceștia fiind femei și fete care nu se pot dezlipi niciodată de Facebook.

Ce sfaturi de renunțare i-ai da unei persoane dependente de facebook?

Sfaturile oferite de respondenți dependenților de Facebook sunt:

Găsirea de noi hobby-uri;

Recreerea în natură;

Petrecerea timpului cu prieteni reali;

Petrecerea timpului cu familia;

Mersul la bibliotecă și citirea de cât mai multe cărți;

Conștientizarea dependenței;

Crearea unui orar de petrecere a timpului pe facebook, o perioadă care să nu depașeașcă 2 ore;

În continuare aș dori să dezbat categoria dependenților și să trec în revistă câteva cauze ale acesteia. Fie că sunt la școală sau la facultate, acasă, pe stradă, zi sau noapte, îi poți găsi oricând online. Aceștia nu pot să facă o altă activitate obișnuită fără a o intercala cu petrecerea timpului pe facebook. Au un numar colosal de prieteni virtuali, din care doar o mică parte este constituită de prieteni reali, pe care să îi cunoască și în realitate. Aceștia sunt foarte dezinvolți pe rețeaua de socializare, își pot exprima sentimentele cu foarte mare ușurință, cer sfaturi frecvent în anumite situații banale și de ce nu importante, însă în viața reală nu sunt în stare să aibă prietenii de durată, iar cele pe care le au sunt doar superficiale, ce se termină prin relații amicale doar prin intermediul facebook-ului. Acest lucru se datorează în primul rând faptului că își petrec foarte mult timp pe facebook, fapt care cauzează probleme grave de socializare. Acest tip de utilizatori sunt prezenți la orice tip de postare, fie printr-o apreciere, fie printr-un comentariu sau doar prin vizualizare.

Imposibilitatea de a sta fără computer le instalează acestora o stare de nervozitate simțind nevoia ca cel puțin la o jumatate de oră să își verifice notificarile de pe facebook. De cele mai multe ori aceștia se gândesc la facebook și când nu sunt prezenți pe internet, resimțind sentimente de singurătate atunci când nu sunt în fața calculatorului. Când nu au internet aceștia se comportă asemenea dependenților de alcool sau droguri: orice îi enervează, nu își găsesc locul, nu își găsesc rostul, sunt pesimiști, nu se pot concentra într-un procent total într-o altă activitate care să nu aibă legatură cu facebook-ul, nu știu ce să facă cu timpul liber spunând mereu că sunt plictisiți.

Specialiștii în domeniul psihologiei spun că acest lucru este determinat de faptul că adolescenții sunt obișnuiți în fața calculatorului unde cu un simplu click pe mouse sau cu apăsarea câtorva taste să schimbe de pe ecranul computerului tot ceea ce întră în contradicție cu plăcerile și dorințele acestora.

Tratamentul pentru dependența de internet este similar cu cel pentru tratarea altor vicii. Primul pas pentru a corecta această dependență este acela de a recunoaște faptul că sunt dependenți. În grupul meu de prieteni virtuali există nenumărate persoane care s-au tratat de dependența de facebook. Am încadrat modul lor de tratare a dependenței în două mari categorii:

Cei care au fost drastici cu ei înșiși, care în urma conștientizării dependenței de facebook și-au închis profilul și au renunțat definitiv la acest mijloc de petrecere a timpului.

Cei care au reușit să se controleze, păstrându-și profilele virtuale. Aceștia au încercat să își găsească alte hobby-uri cum ar fi: sportul, ieșirea în aer liber cu prietenii reali și scurtarea timpului pentrecut în fața calcualtorului.

În spatele acestor comporamente stau anumiți factori de influențare. În grupul nostru de prieteni nu există decât persoane cu care am intrat în contact și pe care le cunosc cât de cât. La o simplă analiză a prietenilor dependenți de facebook am putut observa anumite lucruri care ies la suprafață printr-un comportament anormal al acestora.

O a doua categorie de cateorie destul de mare este a celor cu părinți plecați în străinătate sau prea ocupați să le dea atenție fiind acaparați de muncă, de activități externe, sau copii care provin din familii cu părinți divorțați. Aceștia sunt de cele mai multe ori crescuți de un singur părinte sau chiar de bunici sau o rudă apropiată. Părinții au reușit să le ofere orice și-au dorit aceștia din dorința de a acoperi carențele copiilor lor datorate din faptul că nu au fost lângă copii lor. Asfel îi poți observa cu tehnologii de ultimă generație: smartphone-uri foarte scumpe, tablete, laptopuri, haine de firmă pe care nu oricine și le permite, excursii în locații speciale și lista se poate prelungi.

Carențele acestora se pot observa din faptul că au relații instabile și trec de la o stare de spirit la alta foarte ușor. De exemplu se avântă în relații cu persoanele de sex opus chiar dacă nu sunt tocmai persoanele cele mai indicate. Își expimă sentimentele față de aceștia la nesfârșit prin nenumarate declarații de dragoste, chiar dacă relația este în faza de incipit. Postează poze împreună și după un timp relativ scurt anunță deșpărțirea.

Acest tip de persoane consideră o necesitate prezența pe facebook și nu se limitează la o viață normală. Anunță grupul de prieteni de locația în care se află, de persoanele cu care își petrec timpul, de ultima notă obținută și de semtimentele uneori prea intime pentru a fi aruncate pe wall-ul facebook-ului.

Lucrul îngrijorător este acela că se rup complet de realitate sau suprapun cele două lumi, cea reală și cea virtuală în așa fel încât nu mai știu să facă diferența între cele două. Acești tineri ajung să aibă probleme la școală, în familie și parinții nu gasesc raspuns la dependența pe care copiii lor o au pentru internet, deși singurii responsabili de acest lucru sunt chiar ei pentru lipsa de supraveghere a acestora care a determinat comportamentul deviant.

Am constatat că în grupul nostru de prieteni persoane care deși erau dezinvolte în activitatea lor zilnică pe facebook, atunci când erau puși într-o situație de comunicare față către față, aceștia au avut probleme de comunicare devenind agitați, rezumându-se la puține cuvinte etc. Sunem de părere că din caută că și-au petrecut foarte mult timp pe această platformă de socializare au început să aibă probleme grave de comunicare, atât cu prietenii, cât și cu familiile lor.

În aceeași categorie și anume aceea a dependenților de calculator aș vrea să amintesc și persoanele care își petrec timp pe facebook în ideea de a lega relații amoroase. Deși se expun la numeroase riscuri în momentul în care își doresc o astfel de relație, acest tip de persoane sunt foarte determinate având foarte mare încredere în astfel de relații legate la distanță. Analizându-le comportamentul pe parcursul unei perioade lungi de timp, am observat faptul că leagă relații de scurtă durată, își expun sentimentele periodic pentru a fi observate și de grupul de prieteni virtuali, iar după o perioadă relativ scurtă de timp anunță desparțirea. Ceea ce este cel mai tragic este faptul că deși firesc ar fi să se oprească la o experiență de genul, din care să tragă învațaturile de rigoare, aceste pesoane se angajează curând într-o altă relație, de același gen în speranța că își vor întalni partenerul ideal.

Nu afirmam că nu există posibilitatea de a întalni persoana potrivită, însă consideram că riscurile la care ne supunem pe internet ar trebui să influenteze modul de a acționa. Înclinam pentru relațiile reale, fie că sunt ele de prietenie sau amoroase, deoarece comunicarea fața catre fața este mult mai lipsită de riscuri decât cea legată în fața computerului.

Facebook-ul este de asemenea și un mijloc prin care se trezește gelozia. Atunci când ești prea interesat de viața celor din lista de prieteni, când constant le accesezi conturile pentru a vedea ce face respectiva personă nu este altceva decat o gelozie ascunsă. Pe internet viața celorlalte persoane arată perfect: din punct de vedere fizic unele persoane arată bine, altele își etalează mașina, casa, vacanța de vis pe care au avut-o, pozele postate atestând acestea. Alte persoane își etalează poze de la nuntă perfectă și lista poate continua.

Deși ar trebui să fie un motiv de bucurie, aceste evenimente frumoase din viața unora, trezesc invidie și gelozie în viața altora, deoarece comparată cu viața lor, totul pare lipsit de culoare. Punerea în balanță pleacă de la faptul că se pierde din vedere că toți suntem oameni, cu bune și cu rele, care preferă să își etaleze evenimentele frumoase ale vieții și nu pe cele mai puțin frumoase. De asemenea se pierde din vedere și faptul ca persoanele care postează acele poze mai întâi le selectează pe cele mai frumoase.

Facebook-ul este și un mijloc prin care putem fi distrași de la o activitate. Din proprie experientă am observant faptul că, dacă ne petrecem o anumită perioadă de timp în față calculatorului, avem tendința ca la un interval scurt de timp să ne verificăm pagina de facebook.

Datorită timpul petrecut în fața calculatorului și a facebook-ului, tinerii încep să aibă o nevoie constantă de feed-back. La fiecare postare a acestora simt nevoia să strangă cât mai multe aprecieri și comentarii. În cazul în care nu primesc feed-back-ul dorit adolescenții încep să se îndoiască de propriile calitați, devin nervoși și treptat le scade încrederea în sine.

Suntem oameni și nu suntem perfecți și acest lucru se poate observa și din punct de vedere fizic. Unii sunt înalți, alții scunzi, alții prea slabi și alții prea grași. Fiecare își are propriile defecte pe care încearcă să le mascheze prin fel de fel de mijloace. Cel mai accesibil utilizatorilor de facebook este acela de modificare a pozelor pe care le postează. Multe persoane au fost dezamagite atunci când au avut de-a face cu o persoană pe care inițial au cunoscut-o pe internet. Cu un simplu program de modificare a pozelor si puțin timp liber îți poți modifica imaginea spre perfecțiune. Există două expreme în care tinerii pot să alunece: fie să devină tot mai nemulțumiți de imaginea lor reală, pe care doresc din ce în ce mai mult sa o mascheze, dorind să mușamalizeze cât mai mult din defectele lor, devenind astfel complexați.

Aceștia își vor respinge în mod repetat propria imagine, fiind lipsiți de încredere în ei inșiși și în propriile forțe. A doua extremă ar fi aceea de a deveni prea preocupați de imaginea proprie, de a investi prea mult în ei inșiși. Aceste persoane devin narcisiste și își supraapreciază propriile resurse și calitați.

Deși facebook-ul a adus nenumărate avantaje prin mijloacele puse la dispoziție o dată cu apariția lui, personal suntem de parere că a avut și un aport negativ asupra tinerilor și a influențat în rău comportamentele acestora.

Am observant la grupul de prieteni că preferă să distribuie numeroase citate celebre și maxime ale unor persoane de notorietate pentru a le împartași cu alții. Deși acesta în aparență pare un lucru bun și un avantaj al facebook-ului am observant că tinerii respectivi renunță la lectură și la carțile propriu-zise preferând să citească doar anumite citate culese de alții.

Aceștia preferă să își petreacă timpul în conversații interminabile pe chat decât să citească o carte și să descopere noi universuri o dată cu lecturarea unei carți noi. Este îngrijorator faptul că sunt adolescenți care nu au citit nici macar o carte în viața lor fapt care i-a transformat în persoane superficiale, agitate și nervoase, adolescenți lipsiți de respect și introvertiți.

Lucru de care am fost cei mai surprinși a fost să îmi gasesc cunoștințe în vârstă pe facebook. Ne-am revăzut profesorii din generală care deși nu sunt la o varstă tocmai tanară își petrec timpul pe facebook, având o activitate destul de consistentă.

Dacă ni s-ar cere să găsim un cuvant care să descrie cel mai bine facebook-ul acela ar fi contagios. Ni s-a întamplat de multe ori să sunăm o persoană și aceasta să nu fie disponibilă la telefon, însă pe internet să o gasim. Curiozitatea cea mai mare a fost când am observant nevoia permanentă a unor persoane de a “da raportul” pe facebook de locul în care se află, de persoanele cu care își petrec timpul și tot felul de picanterii gen declarații interminabile de dragoste publice cu ajutorul status-urilor de pe facebook.

Este o modă în a-ți anunța relația, logodna și chiar nunta pe facebook. Mai nou cuplurile își creează conturi comune cu numele amândorura pentru a arăta că sunt uniți și inabordabili pentru cei care ar încerca o posibilă relație amoroasă cu aceștia.

Numeroși politicieni și-au creeat adevarate campanii politice pe această platformă de socializare. Aceștia au dorit să își crească notorietatea și să își sporească vizibilitatea în rândul tinerilor și astfel au apelat la facebook. Mulți dintre politicieni și-au transformat pagina personală de facebook la o pagină de susținători. Astfel aceștia au transformat profilele lor inactive în unele interactive pornind de la strategii foarte bine puse la punct. Astfel aceștia și-au îmbunătățit imaginea prin faptul că au fost vizibili în mai multe spații, atât cele reale, cât și cele virtuale. Și-au asumat astfel transparența și au reușit să își câștige un numar considerabil de susținători. Printre politicientii care au apelat la acest mijloc de îmbunătățire a imaginii s-au numărat Elena Udrea, Lia Olguța Vasilescu ,Victor Ponta și alții.

Deoarece în perioada adolescenței se dezvoltă limbajul și se amplifică cel mai mult capacitațile de comunicare tinerii vor cauta spațiile prin care îsi pot exprima sentimentele, medii care de cele mai multe ori nu sunt familia și apropiații, aceștia preferând discuțiile virtuale pe rețelele de socializare.

Nu ar fi un lucru tocmai rău, însă adolescenții se expun anumitor riscuri pe care nu le observă la început. Nu de multe ori am vazut nenumarate știri cu privire la racolarea unor adolescenți sau la cazuri de pedofilie prin intermediul internetului. Pentru că sunt foarte vulnerabili, adolescenții au tendința de a se încrede în oricine, fapt care îi transformă în ținte pentru cei cu intenții îngrozitoare.

Concluzii în urma chestionarului:

Desi indeplineste o functie importanta in relatiile interumane, functia de comunicare, care este mult mai facila din simplul fapt ca viteza de transmitere a informatiei este mult mai mare, acest lucru nu este tocmai unul bun deoarece timpul adolescentilor este ocupat in mare parte numai de Facebook.

Timpul petrecut pe Facebook creează dependență. Deși are numeroase avantaje : te ajută să iei legăruta într-un timp scurt cu persoanele dorite, îți oferă accesibilitate la noutăți cu privire la cunoștințele tale ș.a., Facebook-ul te determină să petreci din ce în ce mai mult timp online; desi comunicarea- principalul avantaj al mediului virtual- ajuta foarte mult viata tinerilor de astazi, aceasta functie ii desconcentreaza pe acestia de la principalele lor activitati zilnice si ii transforma in dependenti de spatiul online.

Dependența de facebook este greu recunoscută. Recunoașterea acesteia ar fi și primul pas în tratarea acesteia;

În spatele petrecerii timpului pe această rețea de socializare se pot afla multe lucruri determinante: timiditatea, curiozitatea, introvertirea, lipsa prietenilor reali etc.

Persoanele de gen feminin sunt mult mai active pe Facebook decât cele de gen masculin;

De cele mai multe ori timpul petrecut pe Facebook este suprapus cu alte activități cum ar fi: teme, navigarea pe un alt site, ascultarea de muzică, privitul la tv etc.

De multe ori timpul petrecut pe această rețea de socializare devine principala activitate a tinerilor, el devenind o priporitate. Datorită acestui fapt multe alte activități devin secundare: școala, temele, familia, prietenii;

Facebook-ul este o platformă de socializare care îți oferă mai multe posibilități de petrecere a timpului: jocuri, chat, aflarea de noutăți etc.

Prietenii din spațiul virtual au un număr net superior cunoștințelor reale;

Rata de utilizare a calculatoarelor a crescut atat in mediul urban, cat si in mediul rural.

Rata de alfabetizare digitala a crescut in mod consistent, iar pentru tineri reprezinta deja o obisnuinta care face parte din rutina zilnica.