Comunicarea Verbala Si Nonverbala

Comunicarea verbală și nonverbală

intr-o instituție publică

Cuprins

Introducere

Capitolul I Comunicarea verbală si nonverbală

I.Definirea comunicarii.Scurt istoric.Etimologie

II. Formele comunicarii.Caracteristici

II.1Formele comunicarii dupa cod

III.Comunicarea verbală.Caracteristsici

III.1Comunicarea verbală

III.2Comunicarea scrisă

III.3 Caracterul arbitrar al semnului lingvistic:

IV.Specificul comunicării paraverbale

IV.1 Tipuri de limbaj paraverbal:

V. Elementele comunicarii nonverbale:

V.1Limbajul trupului

V.2 Cateva gesturi de bază și originea lor

V.3 Expresia feței

V.4 Gesturi cu palma

V.5 Gesturi cu mâinile și degetele

VI Proxemica

VI.1 Teritorii si zone:

VI.2 Distanțe zonale

VI.3Factorii culturali care influențează distanțele zonale:

VI.4 Distanțe zonale de la țară și de la orașe

VI.5 Nonverbalul-instrument ce pune în valoare verbalul

Capitolul II Comunicarea verbală și nonverbala în Colegiul Economic Buzău

Capitolul III Conexiuni prin care verbalul și nonverbalul din liceu se completează sau se contrazice

Capitolul IV Concluzii

Introducere

Lucrarea de față își propune să prezinte principalele aspecte teoretice și practice ale comunicării verbale și nonverbale,având rolul de a familiariza cititorul cu această tema destul de vastă și des întâlnită.Prin această lucrare se încearcă o prezentare cât mai corectă a ceea ce întâlnim la tot pasul fără că noi să realizăm:comunicarea verbală și nonverbală.Poate că în viață de zi cu zi am auzit vorbindu-se de gesturi,mimica,modul în care te-ai exprimat folosind un ton sau un accent diferit.Toate aceste lucruri sunt explicate în următoarea lucare,unde cititorul va fi familiarizat cu noțiunile de baza ale comunicării verbale și nonverbale.

A comunica înseamnă să împărtășești informații. Este o artă să comunici eficient. Comunicarea, atât cea didactică cât și cea de la nivelul societății, rămâne o problema deschisă pentru cercetare.La origine cuvântul comunicare înseamnă: a face că un lucru să fie împărțit, împărtășit. Comunicarea are că obiective descoperirea personalității o mai bună înțelegere a relațiilor umane.

Comunicarea, la rândul sau, conține prin ea însăși potențial educativ: transmitere de cunoștințe, formarea gândirii și facilitarea operațiilor intelectuale, autoreglarea activității intelectuale, transmiterea codurilor caracteristice fiecărei științe, etc., între comunicare și educație existând un raport de interdependență. Personalitatea fiecăruia poate fi considerat un factor decisiv în comunicare factorul uman fiind conștient de rolul sau comunicativ cognitiv.

Criteriul pe care ne vom axa este cel al codului în care comunicarea reprezintă un sitem complex cu două nivele de semificație:articulare a cuvintelor și nonverbal-paralimbaj.În concepția lui Mehrabian toate acesta formează un întreg ce se poate împărți în:0,07% element verbal,0,38% paraverbal și 0,55% non-verbal

Lucrarea este structurată în 4 capitole diferite că structura și dimensiune.Primul capitol prezintă partea teoretică a temei.Aici sunt prezentate principalele forme ale comunicării, axându-se pe criteriul codului,unde comunicarea se împarte în verbal,nonverbal și paraverbal. În următoarele subcapitole sunt expuse principalele caracteristici ale comunicării verbale și nonverbale,dar și specificul comunicării paraverbale. Întregul capitol încearcă să ne prezinte faptul că în viață de zi cu zi pentru a reuși să transmitem un mesaj corect,fără să existe anumite dubii sau îndoieli din partea persoanei care primește informația trebuie să îmbinăm comunicarea verbală cu nonverbalul.Reușind să stăpânim aceste două lucruri vom avea un avantaj în comunicare și vom reuși să ne facem mult mai bine înțeleși.

Partea practică a lucrării o regăsim în capitolul doi.Studiul de caz a fost realizat într-o instituție publică și anume Liceul Economic Buzău.Aici au fost petrecute două săptămâni,timp în care au fost observate și notate principalele tipuri de comunicare.

Capitolul trei este realizat pe baza unor conexiuni dintre primele două părți.Aici s-au adus argumente,pe baza studiului de caz,a modului în care comunicarea nonverbală este un mijloc de întărire a verbalului și îl completează sau din contra,îl contrazice.Conexiunile au fost făcute cu referire la studiul de caz.

Concluziile sunt partea finală a lucrării și prezintă un sumar al celor mai reprezentative idei și al principalelor rezultate obținute.Se va rezumă importantă comunicării în viață,indiferent de locul în care te afli.

Capitolul I Comunicarea verbală si nonverbală

I.Definirea comunicarii.Scurt istoric.Etimologie

Încă din cele mai vechi timpuri au existat științe sau discipline a căror definire și explicare a obiectului de cercetare a pus mari probleme.Încă de pe vremea lui Aristotel încercarea de intocmire a unui tablou al științelor a adus mereu noi și noi modificări,acesta rămânând mereu un proiect mereu deschis.Ca urmare a progresului vizibil din ultima perioadă pe langă nevoia de definire a unor domenii și discipline noi,este nevoie și de reîmprospătarea celor deja existente păna atunci.Aceste nevoi iminente de modificare și îmbunătătire a domeniilor și definițiilor dau caracter provizoriu si continuu susceptibil de modificări in taxinomomie.Dacă ne-ar întreba cineva,am spune că denumirea unui domeniu de activitate este un lucru banal si ușor de realizat.Sunt însă și multe discipline care dau multă bataie de cap celor care se ocupă cu taxiologia.Pentru un lingvist sau un biolog este mult mai facil de definit cu ce se ocupă,dar pentru fizician sau filosof acest lucru ridică unele probleme.

Teoria comunicării,la început,pare un domeniu ușor de definit,însă simplă claritate duce la o capcană,datorită ambiguităților și neclarităților acumulate în timp de această sintagma.Problema definirii comunicării a făcut săcurgă multă cerneală și din dorința de a rezolva această problema cercetătorii americani Frank E.X. Dance și Carl E.Larson au încercat să strângă într-o carte cele mai importante definiții ale comunicării sugerate de diverși autori. Aceștia s-au limitat la un număr generos de 126 de definiții,insa imediat au aparut obiecții ale diferiților specialiști care au arătat nemulțumiți și spunând că niciuna din definiții nu înglobează întreagă activitate a comunicării.Prin munca celor doi s-a evidențiat faptul că termenul de comunicare va fi întotdeauna perceput diferit de un sociolog, informatician,biolog sau filosof.

Pentru un biolog că Edward O.Wilson ,,comunicarea este o acțiune a unui organism sau a unei celule care alterează modelele probabil de comportament ale altui organism sauale altei celule,într-o manieră adaptativă pentru unu sau pentru ambii participanti.,, E de la sine înțeles de ce o atare definiție are toate motivele să îi nemulțumească deopotrivă pe informaticianul interesat de comunicarea dintre organisme sau celule nevii,ba chiar anorganice,în al căror comportament criteriul adaptării la mediu devine inoperant,și pe psihologul sau sociologul care nu concep comunicarea în absența unui subiect dotat cu conștiința,chiar dacă nu întotdeauna conștient de informația pe care o vechiculează.’’

O altă încercare de definire a comunicării a fost cea dată de Carl I. Hovland,Irving I. Janis și Harold H Kelley:,,Comunicarea este un proces prin care un individ(comunicatorul) transmite stimuli (de obicei verbali) cu scopul de a schimbă comportarea altor indivizi (auditoriul).’’

Așa cum afirmă însă Daniel Webster:,,Dacă ar trebui să renunț la toate darurile mele cu excepția unuia,m-aș hotărî să-l păstrez pe cel al vorbirii,căci el mi-ar permite să le recuperez rapid pe toate celelalte”. Prin această definiție înțelegem nevoia omului de comunicare, fără de care niciun domeniu al vetii și activității umane nu ar fi posibil. Comunicarea da sens și finalitate ideilor,planurilor,acțiunilor și aspirațiilor noastre,le face accesibile pentru ceilalți,iar în aceeași măsură percepem modul de manifestare al celorlalți față de noi.

Se presupune că la ,,temelia formării verbului latin communico,-are ar stă adjectivul munis,-e, al cărui înțeles era „care își face datoria, îndatoritor, serviabil”. Acest din urmă cuvânt a dat naștere unei familii lexicale bogate, din care reținem adjectivele immunis=”scutit de sarcini, exceptat de îndeplinirea unei datorii” (la Titus Liviu immunis miliția figurează cu înțelesul de „scutit de serviciul militar”), de unde și sensul actual „exceptat de la contractarea unei boli”, communis=”care își împarte sarcinile cu altcineva”, iar mai târziu, în epoca clasică, „ce aparține mai multora sau tuturora”. Acesta din urmă, prin mijlocirea derivatului sau communicus îl poate explică pe communicare, termen însemnând la început punerea în comun a unor lucruride indiferent ce natură.’’

II. Formele comunicarii.Caracteristici

Datorită unor criterii vaste de clasificare se pot distinge o varietate de tipuri ale comunicării,conform literaturii de specialitate. ,,În concepția pe care o are Luminița Iacob despre acest lucru putem distinte șase criterii. Așadar,după criteriul partenerilor,întâlnim o comunicare intrapersonală,o comunicare interpesonala și în grup mic și,a patra,una publică;după statutul interlocutorilor,deosebim comunicarea verticală de comunicarea orizontală;după codul folosit,există comunicare verbală,paraverbală,nonverbală și mixtă;după finalitatea actului comunicativ o comunicare accidentală,una subiectivă și o a treia, instrumental;după capacitatea autoreglării,deosebim comunicarea lateralizată/unidirecțională de cea nelateralizată,iar după natură conținutului,putem cataloga comunicarea că fiind referențială,operațional-metodologică și atitudinală.’’

II.1Formele comunicarii dupa cod

Criteriul pe care ne vom axa este cel al codului în care comunicarea reprezintă un sitem complex cu două nivele de semificație:articulare a cuvintelor și nonverbal-paralimbaj.În concepția lui Mehrabian toate acesta formează un întreg ce se poate împărți în:0,07% element verbal,0,38% paraverbal și 0,55% non-verbal.

III.Comunicarea verbală.Caracteristsici

Comunicarea verbală are în centrul demersului sau limbajul articulat (vorbirea)și limbajul vocal nearticulat (paralimbajul). Vorbirea, reprezintă cea mai simplă și mai evoluată modalitate de exprimare a nuanțelor afective dar și a gândirii abstracte, raționale. Paralimbajul include diverse modalități sonore (volum, ton etc.), ritm, intensitate, fluentă,viteză, folosirea pauzelor etc.; reprezintă un bogat mijloc expresiv comunicativ în cadrul unui dialog. Se apreciază că 38% din înțelesul comunicării este afectat de paralimbaj.În cadrul comunicării verbale întâlnim următoarele forme și structuri compoziționale: cuvântul, intervenția, alocuțiunea, toastul, conferință, dezbaterea,dizertația, discursul etc.

– cuvintele, sunt sunete și semne care servesc omului pentru a construi mesaje. Cu

ajutorul cuvintelor se realizează vorbirea și scrierea umană. Astfel, se afirmă ca „ideea

care nu caută să devină cuvânt este o idee proastă, iar cuvântul care nu caută să devină

acțiune este un cuvânt prost” (cf. Louis Pauwels si Jacques Bergier, Dimineața

magicienilor. Introducere in realismul fantastic, Nemira, 1994, p. 20). Claritate mesajului

înseamnă folosirea corectă a cuvântului exact și a unei gramatici corecte (folosirea

corectă a regulilor de ordin practic,a verbelor, adjectivelor și adverbelor, folosirea

adecvata a jargonului și a eufemismelor etc.) O dificultate în comunicare este dată de

tendința spre folosirea anglicismelor dar și, de folosirea termenilor vulgari sau jignitori.

– intervenția: formă a dezbateri orale libere și concise pe o tema dată(culturală,

științifică, ideologică), în prezența unui auditoriu interesat. Ea exprimă un punct de

vedere personal a celui ce intervine, cu motivări clare și convingătoare, cu nuanțe de

originalitate, abordând un singur aspect, sub forma unei opinii.

– alocuțiunea: formă spontană sau elaboratză vorbirea și scrierea umană. Astfel, se afirmă ca „ideea

care nu caută să devină cuvânt este o idee proastă, iar cuvântul care nu caută să devină

acțiune este un cuvânt prost” (cf. Louis Pauwels si Jacques Bergier, Dimineața

magicienilor. Introducere in realismul fantastic, Nemira, 1994, p. 20). Claritate mesajului

înseamnă folosirea corectă a cuvântului exact și a unei gramatici corecte (folosirea

corectă a regulilor de ordin practic,a verbelor, adjectivelor și adverbelor, folosirea

adecvata a jargonului și a eufemismelor etc.) O dificultate în comunicare este dată de

tendința spre folosirea anglicismelor dar și, de folosirea termenilor vulgari sau jignitori.

– intervenția: formă a dezbateri orale libere și concise pe o tema dată(culturală,

științifică, ideologică), în prezența unui auditoriu interesat. Ea exprimă un punct de

vedere personal a celui ce intervine, cu motivări clare și convingătoare, cu nuanțe de

originalitate, abordând un singur aspect, sub forma unei opinii.

– alocuțiunea: formă spontană sau elaborată a unei comunicări orale, scurtă și

ocazională. Ea poate să ia și forma cuvântului sau salutului la diferite evenimente.

– discursul: forma extrem de elaborată a unei comunicări oratorice, prin care se

susține sau se dovedește, argumentat în fața unui auditoriu, o problema sau o tema.

– conversația: se bazează pe dialogul dintre doua persoane, pe întrebare și

răspuns în vederea realizării unui obiectiv într-o anumita situație. Se desfășoară față în

față, dar și prin intermediul mijloacelor tehnice (telefon, a micului ecran tv. etc.).

III.1Comunicarea verbală

Comunicarea verbală se poate realiza sub mai multe forme:

Alocuțiunea: scurtă cuvantare ocazională cu o incarcarură afectivă mare având o structură simplă – importanța evenimentului, impresii, sentimente, urări, felicitări.

Toastul: foarte scurta cuvântare ocazională în formă spontană și cu încărcare afectivă foarte mare.

EX: Pentru o seară deosebită și pentru tine in mod deosebit.

Conferința

Dezbaterea

Dizertația

Discursul: cele de mai sus susțin o temă, o idee și presupune o abordare multidisciplinară având o structură complexă axată pe introducere, tratare, inchidere.

Cunoașterea și folosirea justă a mijloacelor de exprimare a ideilor pe care dorim să le comunicăm constituie o condiție primordială în comunicare.

III.2Comunicarea scrisă

Comunicare umană nu trebuie privită numai prin prisma celei verbale și nonverbale, ci și prin cea scrisă. Scrisul a îmbrăcat la început formă pictografică. Cu timpul s-a perfecționat și transformat ulterior în scrieri cu litere de alfabet. Scrisul și comunicarea formează unul și același proces istoric-dialectic, determinat de schimbarea și dezvoltarea condițiilor vieții materiale și sociale. Limbajul scris constituie una dintre cele mai importante și mai revoluționare cuceriri dobândite de oameni, în procesul muncii și în condițiile conviețuirii în societate. El joacă un rol deosebit în păstrarea și răspândirea științei și a culturii în precizarea și realizarea diferitelor raporturi sociale.

Avantajele comunicării în scris constau în următoarele:

– oferă posibilitatea organizării mai clare a conținutului informațional, prin revenirea și îmbunătățirea succesivă a textului;

– poate fi oricând consultat și confruntat cu ceea ce s-a precizat a se executa;

– asigură condiții pentru o argumentare largă a celor înscrise;

Pe lângă avantajele prezentate comunicarea prin scris prezintă și unele

dezavantaje, cum ar fi:

– nu realizează legătura directă între interlocutori (parteneri);

– îi lipsește puterea de influențare a cuvântului vorbit;

– nu permite conexiunea inversă imediat, ci numai cu un anume decalaj în timp;

– lipsește pe interlocutori de informația emoțională pe care le asigura schimbul

mesajelor orale;

Comunicarea scrisă ,alături de cea verbal, reprezintă o componeneta a comunicării umane.Caracteristicile mesajului scris sunt:

– are anumite restricții de utilizare

– să fie conceput explicit

– implică în control exigent privind informațiile, faptele și argumentele folosite

– poate fi exprimat sub diferite forme

– este judecat după fondul și formă textului

Comunicarea verbală este acel tip de comunicare în care se utilizează un limbaj articulat(cuvintele limbii). Comunicarea verbală se subdivide în două categorii și anume comunicare verbal orală sau prin viu grai și comunicare verbal scrisă.Comunicarea în prima faza,dar și dezvoltarea intelectului unei persoane se realizează prin cuvintele și regulile de operare(gramatică).Limbajul este acea abilitate de a inventa și folosi în mod voit semne cu scopul de a comunica. Gândirea și limbajul cresc și de dezvoltă împreună.Așa cum fiecare persoană are un mod de a gândi unic la fel este și modul de vorbire al fiecărui om în parte.

Comunicarea verbală reprezintă cea mai întâlnită formă de comunicare. Se deosebește de celelalte forme de comunicare prin câteva carecteristici:

a)presupune un mesaj care trebuie să fie coerent și clar și care să stârnească interesul și motivația ascultătorului

b)presupune oferirea unor suporturi multiple de înțelegere a mesajului,are în vedere concordanță dintre mesajul verbal sic el nonverbal,în care cel din urmă are un rol de întărire.

c)este circulară și permisivă,îngăduie revenirea la unele detalii care nu au fost prevăzute atunci când a fsot creat mesajul

d)este puternic influențată de situație și de ocazie,un mesaj poate fi perceput diferit de aceeași persoană din cauza factorilor de oboseală și stres,condiții favorizante sau nu ale contextului comunicării,dispoziția motivațională etc.

e)este puternic influențată de caracteristicile individuale ale emițătorului și receptorului

f)posedă și atributele necesității umane mai exact nevoia omului de comunicare

III.3 Caracterul arbitrar al semnului lingvistic:

Chiar dacă ce spun ocupă un loc mai puțin important,decât cum spun,comunicarea se face de obicei prin cuvinte pentru că e cel mai bun cod,codul verbal. De-a lungul istoriei au fost duse numeroase dispute și păreri contradictorii despre existența sau inexistentă unei similitudini între complexul sonor și conceptual pe care acesta îl reprezintă.În Grecia Antică,gânditorii s-au împărțit în două tabere cu două teorii opuse:physei este teoria ce susține existent legăturii natural între cuvânt și obiectul la care acesta face referire.Platon era unul din susținătorii acestei teorii.O a două teorie,susținută în deosebi de Democrit și Aristotel,numită și teoria thesei neagă existența unor astfel de legături.

Lingvistica contemporană tinde să dea crezare celei de-a doua teorii aducând argumente numeroase în susținerea acestei idei. ”Cuvinele sunt presupuse a purta înțelesuri,imagine înșelătoare,întrucât vorbele nu își conțin sensurile,acestea neexistând decât în mintea celor care-l utilizează”.

“Cuvântul rostit nu e nimic altceva decât un semnal care, o dată ajuns la un receptor, poate sau nu să declanșeze în mintea acestuia un înțeles, strict condiționat însă de cunoașterea unui cod anume, în absența căruia comunicarea este imposibilă.”

Nimic nu impune că un anumit cuvanat să fie exprimat printr-un anumit complex sonor și nu prin altul.Ideea e limpede formulată de Ferdinand de Saussure: ,,Legătură ce unește semnificantul de semnificat este arbitrară sau,pentru că înțelegem prin semn întregul ce rezultă din asocierea unui semnificant cu un semnificat,putem spune,mai simplu,că semnul lingvistic este arbitrat”

Ideea de coeur nu reprezintă niciun raport interior legat de grupul de sunete c-ö-r ce-i servește drept semnificant pentru că orice alt grup de sunete l-ar putea înlocui.Se poate afirmă deci că nu există nicio legătură cauzală între conținut și expresie.

Unul din cele mai bune argumente aduse acestei teorii este acela că un singur obiect este denumit diferit în altă limba:ex. rom. apă,fr. Eau,rus.vodă,engl,water; rom. casă ,fr.maison ,rus.dom, engl.house.Pentru a putea există o legătură naturală între obiect și semn ar fi trebuie că acelui obiect să îi corespundă același cuvânt indiferent de limba.

Un alt argument ce vine să susțină ideea de mai sus îl constituie existența sinonimelor:engl. Banner și flag=steag,fr.bois și foret=pădure,rus.termometr și gradusnik=termometru. Avem,deci,pentru același obiect,cuvinte diferite în cadrul aceleiași limbi.

,,Cuvintele mai sau miel sunt înțelese și de un francez,dar în mod diferit de cel dorit de romanul care le pronunță,tocmai din pricina non-identității codurilor lingvistice ale celor doi interlocutori, dovadă că termenii respectivi nu sunt purtători de semnificație,ci constituie doar simpli stimuli,meniți să deștepte în mintea receptorului,printr-un mecanism asociativ specific,înțelesuri,de dorit cât mai apropiate de cele avute în vedere de către emițător.’’ Alte câteva exemple de cuvinte scrise la fel,dar cu înțelesuri diferite în alte limbi:pion în română este numele unei pișe de șah,iar în ruse este numele unei flori;pot în română este formă de indicativ prezent a verbului a putea,iar în engleză este oală cratiță.

,,Semnele lingvistice nu sunt,deci,determinate de esență lucrurilor-uni sunet sau grup de sunete le pot corespunde orice sensuri.Semnificantul este nemotivat,arbitrar în raport cu semnificatul cu care nu are nicio legătură naturală.

În opinia lui E.Benveniste semnificantul și semnificatul se presupun reciproc,relația dintre ele fiind necesară.Arbitrat este raportul dintre semnificant și obiectul desemnat.’’

IV.Specificul comunicării paraverbale

După cum am văzut limbajul este un principal mijloc de comunicare care ajută la dezvoltarea comunicațională a unei persone. Cu toate acestea el nu este singurul mod de comunicare interumană,ba dimpotrivă în unele situații este trecut în planul second.Vom vorbi acum despre modurile de comunicare prelingvistice sau paralingvistice,moduri ce transmit semnificații sau idei fără a folosi cuvinte sau sisteme lingvistice de semne.

,,Limbajul paraverbal reprezintă tot ceea ce se întrevede dincolo de cuvânt,ceea ce apare în spatele lui și în toate manifestările vocale și gestuale legate intim de pronunțarea sau scrierea cuvintelor.Paralimbajul apare în literature de specialitate atât în partea comunicării nonverbal,cât și în câmpul comunicării verbale.Paralimbajul poate fi definit că metodă de transmitere a unui mesaj și ocupă un procentaj semnificativ de 38% în totalul comunicării. Fiind o problema apartentă lui la una din ariile comunicării s-a hotărât că el să fie un obiect distinct situate la granița comunicării verbale cu cea noverbala,cu legături directe asupra fiecăreia dintre ele.

Intervenția elementelor de limbaj paraverbal peste mesajul verbal poate provoca slăbirea,distorsionarea sau intensificarea semnificațiilor cuvintelor conținute în mesaj.Mânuit cu abilitate,mesajul paraverbal devine un instrument eficace în influențarea și controlul persoanelor din jurul nostru.Mesajul paraverbal obține cu ușurință respectul și smulge aprobarea,intimidează și menține presiunea.

Puterea limbajului paraverbal este dependență de calitățile vocale ale persoanei și de gradul de stăpânire a mecanismelor vorbirii .’’

Domeniul comuncarii vocale nonverbale cuprinde două categorii de fapte:pe de o parte,o suma de sunete nearticulate(oftatul,plescăitul,tusea,plânsul fluieratul etc)produse în majoritate pe cale vocală și pe de altă parte ansamblul trăsăturilor muzicale ale rostirii(înălțime,intensitate ,timbru).

,,Tusea care are o cauza organică este un indiciu pentru medicul chemat să pună un diagnostic,dar alături de ea există și trusea semnificativă,aluzivă,interpretabilă în funcție de contextual comunicării.Plescăitul poate aprea datorită savurații unui aliment gustos,dar,produs cu vârful limbii,constituie un semnal cu ințelesuri multiple(un unic plescăit ține loc de negație,în timp ce mai multe,dacă sunt emise într-o succesiune rapidă,arată că ne minunăm,de obicei cu o nuanță de ironie,de un lucru sau de replică unei personae).’’

IV.1 Tipuri de limbaj paraverbal:

a)Înălțimea vocii oscilează în funcție de frecvența de vibrație a corzilor vocale.Pe de o parte,în momentul în care suntem emoționați sau tensionați corzile vocale se întind,iar vocea se subțiază și devine neplăcută pentru ascultător,iar pe de altă parte atunci când suntem liniștiți și fără stres,tonul vocii scade și capătă siguranță. Vocea poate capătă și un aspect răgușit atunci când întâmpinăm oboseală sau vreme rece.

b)Volumul vocii sau tăria sunetului ce oscilează de la șoaptă la țipat.Acest lucru depinde de foarte mulți factori care pot fi însă mult mai ușor de controlat decât tonalitatea.Respirația,poziția corpului sau capacitatea toracică sunt câteva elemente care pot influență volumul vocii,dar și ritmul și forță respirației sunt esențiale.Ajustările ce pot fi aduse de o anumită persoană în volumul vocii țin seama și de mărimea încăperii ,a grupului sau de zgomotul din jur.

c)Timbrul(tonul și calitatea sunetului) și intonația(felul în care urcă și coboară glasul în timpul vorbirii).Inflexiunile vocii spun foarte multe lucruri despre starea afectivă a vorbitorului.Un receptor atent își poate da seama foarte ușor dacă vorbitorul este fericit,trist,emotiv,prietenos, umil,rece sau sever.Vocea îndulcește sau asprește mesajul verbal,transmite fermitate sau nehotărâre,putere sau slăbiciune.

Intonația ne permită să înlăturăm ambiguitatea sintactică ce apare în cazuri precum cel al enunțului: ,,Dacă te cheamă când ajungi acolo spune-mi”.În funcție de conturul internațional imprimat acestei fraze,propoziția temporală,,când ajungi acolo” este subordonată propoziției ,,dacă te cheamă” sau propoziției ,,spune-mi”Funcție modală au diversele intonații interogative și exclamative(,,Intonația poate fi singurul element care deosebește o propoziție exclamativă de una neexclamativă construită în același fel”)

d)Ritmul vorbirii(frecvența și regularitatea sunetului).Dacă emițătorul folosește un ritm al vorbirii ridicat,vom fi tentați să credem că este vorba de o urgență și vom primi mesajul mult mai atenți și mult mai receptivi.În cazul în care ritmul vorbirii este sacadat vom fi tentați să credem că emițătorul este nesigur și nu vom lua în seama foarte tare ceea ce are de spus. Un bun vorbitor modifică viteză pronunțării cuvintelor în funcție de importantă mesajului pe care dorește să îl transmită(ceea ce va fi important va fi rostit rar și apăsat,iar partea neimportantă mult mai repede).

e)Dicția este exprimată că artă de a articula și pronunță corect și clar cuvintele.Poate fi îmbunătățită prin exercițiu în timp.

f)Accentul se referă la modul în care o silabă dintr-un cuvânt sau un cuvânt dintr-o propoziție este pronunțat mai apăsat sau nu.Folosirea corectă a accentului poate schimbă sensul cuvintelor,dar poate și induce în eroare ascultătorul în cazul unor greșeli de utilizare al acestuia.

g)Pauzele sunt și ele un indiciu despre starea afectivă și atitudinile vorbitorului.Pauzele lungi obosesc audiență și scad din credibilitatea emițătorului,pe când pauzele scurte,retorice,bine plasate dau ascultătorului sentimental de implicare afectivă.Este bine că în momentul unui discurs să nu avem pauze lungi și în momente nepotrivite pentru că vom da impresia de nepregătire sau de lipsa de interes și vom fi priviți cu respingere de către publicul receptor.

Când toți acești factori sunt adiționați cuvintelor,ei pot schimbă înțelesul a ceea ce dorim să transmitem.Albert Mehrabian a estimat că 38% din înțelesul comunicării este afectat de paralimbaj.

,,Iată de ce trebuie remarcat că numai în mod arbitrar sau în scop funcțional-didactic putem separă comunicarea verbală de cea nonverbală,ele aflându-se pe un teritoriu extreme de flexibil; este adevărat că un mesaj este mult mai credibil și suportă o înțelegere profundă atunci când,în transmiterea lui,suporturile verbal și nonverbal se îmbină eficient.La celălalt capăt al perspectivei la care facem apel,putem să ne închipuim cum ar fi transmiterea unui mesaj fără incidența mișcărilor,gesticii,mimicii la care apelează cealaltă persoană atunci când desfășoară respective activitate.’’

Figura I Formele comunicarii dupa cod

În ciuda faptului că omul deține un limbaj unic,limbajul articulat,acesta nu a abandonat mijloacele nonverbale,din contra,le-a perfecționat și le-a utilizat în continuare pe o scară foarte largă.Comunicarea nonverbală este alcătuită dintr-un număr de coduri diverse care trebuiesc învățate pentru a putea fi folosite în societate.În copilărie învățăm o mare parte din comportamentul nonverbal.În momentul în care vin la școală,copii dețin anumite coduri nonverbal diferite ce îi ajută în integrarea și succesul lor pe plan școlar.Experiență utilizării codurilor nonverbale crește odată cu vârstă.Cei care comunica bine nonverbal stăpânesc în aceeași măsură și codurile nonverbale și de obicei sunt aceia care reușesc mai bine în societate și construiesc relații mai bune cu semenii lor.În marea lor majoritate,mesajele nonverbale au caracter inconștient,iar pentru o persoană experimentată este foarte ușor să își dea seama dacă ceea ce transmitem prin cuvinte este adevărat sau nu.Fără să ne dăm seama anumite gesturi sau mișcări trădează și putem să pierdem din credibilitate.

V. Elementele comunicarii nonverbale:

a)limbajul corpului(expresia fetei,gesturi,poziția corpului)

b)limbajul spațiului(felul în care spațial personal,public,intim este utilizat)

c)limbajul timpului

d)prezența persoanală(comunica prin vestimentație,accesorii,igienă persoanală)

e)limbajul tăcerii(comunica aprobare sau dezaprobare)

f)limbajul lucrurilor(colecțiile,obiectele de uz curent)

g)limbajul culorilor(culorile calde stimulreaza comunicarea,culorile reci o inhibă)

h)limbajul paraverbal(ritmul vorbirii,intonație,viteză,intensitate,înălțime)

V.1Limbajul trupului

“Apropiindu-ne de sfârșitul secolului XX,suntem martorii apariției unui nou tip de om de știință,cel din domeniul comunicărilor nonverbale.Tot așa cum ornitologul se delectează observând păsările și comportamentul lor,specialistul în comunicări nonverbale urmărește cu pasiune semnele se semnalele nonverbale ale ființelor umane.El le supune observației peste tot unde indivizii intră în inter-relații,în timpul îndeplinirii îndatoririlor sociale,pe plajă,la televizor sau în birouri.El este un cercetător al comporamentului uman și dorește să cunoască modul cum procedează ceilalți oameni,pentru a află astfel cât mai multe despre el însușiși despre posibilitățile îmbunătățirii relațiilor sale cu ceilalți oameni.”

În limbajul trupului unele gesturi au o anumită interpretare și trădează anumite sentimente sau trăiri.Astfel mângâierea bărbii sau sprijinirea capului pe mâini semnifică ezitare,reflectare,evaluare,capul sprijinit pe mâna ne duce cu gândul la plictiseală,palmă pusă sub ceafă exasperare,iar încrucișarea brațelor semnifică apărare.Într-o discuție când persoană își ține între buze un braț al ramei de ochelari acesta câștigă ceva timp de gândire și își poate formulă în minte mai bine ideile.Atunci când o persoană se lasă ușor pe spate cu scaunul și își duce mâinile după ceafă,individul respectiv da dovadă de superioritate și control.

Gestică se referă la limbajul mâinilor în termeni de viteză a mișcării, grad de tensiune, poziții, zone de mișcare, mod de tinere a degetelor, distanță dintre mâini și corp. Mai jos sunt câteva imagini cu posibile posturi pe care le poate adopta cineva în timpul unei discuții și cu decodificarea lor din registrul nonverbal în cel verbal:

Figura II Limbajul trupului

La fel, poziția mâinilor ne poate da nenumărate indicii despre starea cuiva:

mâinile deschise, relaxate, dezvăluie o atitudine pozitivă, o invitație la sinceritate;

brațele încrucișate înseamnă respingere;

brațele ținute la spate înseamnă neliniște;

mânagâierea bărbiei arată că ascultătorul evaluează pozitiv ceea ce aude;

tragerea ușoară a lobului urechii este un semn de suspiciune;

masarea cefei indică un sentiment de frustrare;

sprijinirea bărbiei în palmă trădează plictiseală;

palmele încleștate arată tensiune;

jocul cu pixul este un semn de nerăbdare;

frecarea palmelor indică anticipare

Figura III Limbajul trupului

V.2 Cateva gesturi de bază și originea lor

“Majoritatea gesturilor de baza ale comunicării sunt aceleași în întreagă lume.Când oamenii sunt fericiți,zâmbesc;când sunt triști sau supărați,se încruntă sau devin posaci.A încuviința dând din cap înseamnă,aproape în mod universal ,,da”,iar clătinatul capului într-o parte și altă ,,nu”. Ridicatul din umeri este,de asemenea,un bun exemplu de gest universal,care se utilizează pentru a semnala că o persoană nu știe sau nu înțelege despre ce se vorbește.Este un gest compus din trei părți principale:palmele deschise,umerii ridicați și sprâncenele intaltate.”

Figura IV Gestul ridicatului din umeri

Există și gesturi comune,care au însă funcții și semnificații diferite în diverse culturi:spre exemplu gesturi precum degetul mare ridicat,gestul ok sau inel sau gestul cu palmă în față au semnificații diferite în funcție de zona geografică în care te aflii.

Figura V Acelasi gest cu diferite interpretari

V.3 Expresia feței

Mimica fetei exprimă diferite trăiri sau sentimente pe care le putem decodifică foarte ușor dacă suntem atenți.Fruntea încruntată este echivalentul frustrării sau mâniei,sprâncenele ridicate semnifică mirarea,nasul încrețit neplăcerea,iar buzele strânse dau motiv de nesiguranță sau ascunderea informației.

Privirea,în momentul în care mișcăm ochii în sus încercăm să ne amintim ceva,iar în jos tristețe,timiditate sau recunoastearea unei greșeli și acceptarea pedepsei.Dilatarea sau contractarea pupilelor sunt și ele elemente ale comunicării nonverbale.Pupilele se lărgesc când ești sincer sau vezi ceva plăcut și se micșorează atunci când minți.

Există trei tupuri de privire în funcție de gradul de intimitate pe care îl ai cu persoană respective:oficială(un triunghi imaginar pe fruntea interlocutorului),de anturaj(sub nivelul ochilor) și intimă(coboară sub ochi sau mai jos).

Figura VI Expresia fetei

V.4 Gesturi cu palma

a)Palmă deschisă-adevăr,onestitate

b)Ascunde palmele la spate sau în buzunar-minciună,înșelătorie

c)Îndreptată în sus-supunere

d)Îndreptată în jos-autoritate

e)Strânsă că un pumn-agresivitate

V.5 Gesturi cu mâinile și degetele

Atunci când un individ are mâinile împreunate boltă sau coif în sus ne putem da seama că nu este un individ foarte sociabil,iar atunci când își așază coatele pe masă da dovadă de slăbiciune,nesiguranță.

Nu o dată am folosit degetele pentru a transmite un mesaj unei alte personae atunci când ere gălăgie în jur sau distanță era destul de mare pentru a putea vorbi.Așa cum puteți privi în imaginea de mai jos avem diferite gesturi făcute cu degetele care au anumite semnificații. Prima imagine se folosește atunci când vrei să chemi pe cineva mai aproape de tine,iar atunci când o persoană își freacă degetul mare cu cel arătător vrea să dea impresia de bani sau bogăție.Prima imagine de pe rândul trei,cu degetul mare ridicat în sus,iar cel mic în jos completat de o balansare ușoară a încheieturii semnifică sintagma ne auzim la telefon.Aceste modalitati sunt folosite de foarte mult timp și au devenit gesturi universale,cu mici excepții și ajută foarte mult în comunicarea de zi cu zi a persoanelor.

Figura VII Gesturi cu degetele

VI Proxemica

Proxemica se ocupă cu studiul modului în care oamenii își folosesc spațiul din jur,aranjează spațiul din încăperi,stabilesc distanța dintre ei.Se poate să îți dai seama de puterea și de importanta pe care o persoană și-o atribuie în funcție de mărimea biroului,mobilierul folosit,modul în care este amplasat biroul sau după întinderea picioarelor când stă pe scaun.

“Lucrurile se petrec că și cum fiecare dintre noi s-ar deplasa împreună cu niște învelișuri invizibile a căror violare e îngăduită,într-un mod foarte fin diferențiat,exclusive categorii strict circumscrise de colaboratori.Fiecare tip de relație presupune o distanță canonică între indivizi,orice încălcare generând neplăceri,stinghereala sau chiar stări conflictuale.Analiză corelației dintre component spațială și cea comunicațională a vieții sociale face obiectul unei discipline,nu mai vechi de cinci decenii,al cărei inițiator a fost americanul Edwarad T.Hall,și care a căpătat numele de proxemica.”

VI.1 Teritorii si zone:

,,Mii de cărți și articole au fost scrise despre marcarea și apărarea de către animale-păsări,pești și primate- a teritoriilor lor,dar numai în ultimii ani s-a descoperit că și omul are teritoriul sau.Antropologul American Edward T.Hall a studiat printer primii nevoia de spațiu a omuluisi a creat la începutul anilor 60’termenul “proxemics”(din engl.”proximity”=apropiere,vecinătate).Cercetările sale în acest domeniu au condus la o nouă concepție privind raporturile cu semenii noștri.’’

Omul își împarte statiul în diviziuni și subdiviziuni,plecând de la țară ce are un teritoriu marcat de granițe bine delimitate și ajungând la state confederale,județe,orașe sau chiar stradă și cartierul acestuia.Locuitorii își arată vădit atașamentul pentru teritoriile lor și în apărarea acestora ajung până la vătămare sau omucidere.Numim teritoriu sau spațiu personal un anumit spațiu aerian din jurul trupului pe care atunci când cineva ni-l încalcă simțim nevoia de a ne retrage și ne creează disconfort.

Spațiul aerian territorial este diferit atât la animale cât și la oameni.Spre exemplu leul aflat în libertate în Africa poate avea un spațiu aerian de 50 de km pe când cel afalt în captivitate dispune doar de câțiva metri.La fel că și animalele și oamenii au propriile lor “bule de aer” care diferă în funcție de zonele în care au crescut.Densitate în care omul s-a născut este un factor essential pentru determinarea spațiului aerian personal.Omenii din japonica s-au obișnuit cu aglomerația și vor avea un spațiu mult mai restrâns în comparație cu alții care sunt obișnuiți cu spații largi.

VI.2 Distanțe zonale

Fiecare tip de relație interumană implică anumite reguli de organizare a spațiului și a distanțelor,încălcarea lor generând disconfort,stinghereala,nevrozitate și conflicte.Nevoia de spațiu variază de la o persoană la altă,de la o profesie la altă,de la un context social la altul și de la o cultură la altă.Modul în care comunicăm nu este influențat doar de teritorii,ci și de o anumită distanță în interiorul căreia ne simțim mai bine atunci când interacționăm cu o persoană.Observarea distanțelor folosite poate indică tipul și intensitatea relaționării dintre o persoană și altele.

Populația țărilor precum Australia,Nouă Zeelandă,Anflia,America de nord și Canada au în general aceeași întindere.Această paote fi împărțită în patru distanțe zonale distincte:

,,Zona intimă este de departe cea mai importantă;omul își apară această zona că o proprietatea să.Doar celor apropiați emoțional le este permis să pătrundă în ea.Din această categorie fac parte îndrăgostiții,părinții,soțul sau sotia,copiii,prietenii și rudele apropiate.Există și o subzone care se întinde până la 15 cm de trup,în care se poate intră doar în cursul contactului fizic.Această este zona intimă restrânsă.O altă persoană poate pătrunde în zona noastră intimă în următoarele două situații:fie intrusul este o rudă sau un prieten apropiat sau cineva care dorește să ne facă avansuri sexuale;fie este o persoană cu intenții ostile,dorind chiar să ne atace.’’

Primul tip de pătrundere a spațiului intim este permis fără a fi create o stare de tensiune,pe când în momentul în care simțim prezența unei personae cu intenții ostile corupul începe să autodeclanșeze anumiți stimuli defensive.Sunt și momente în care spațiul intim este invadat de personae necunoscute însă acest lucru nu stârnește nicio reacție,spre exemplu în mijloacele de transport în comun,în sălile de cinema sau în filț.Aceste situații nu acționează în mintea persoanei respective că o violare a teritoriului personal și sunt evitate cu diplomație prin anumite comportamente.În mijlocul de transport în comun încercăm să nu ne intersectăm privirile cu ceilalți pasageri și nu facem mișcări largi,în filț avem privirea ațintită spre numerele care indică etajele sau atunci când avem ceva de citit în mâna să ne prefacem că suntem captivați de acel lucru.

VI.3Factorii culturali care influențează distanțele zonale:

Allan Pease ne arată un exemplu clar în care factorii culturali au o influență deosebită în distanțele zonale.Un cuplu recent emigrat din Danemarca în Sydney,a fost invitat să se înscrie în clubul local.La doar câteva săptămâni după această mai multe femei au declarant că tânărul danez le-a făcut avansuri și se simt stingherite în privința lui.Aceeași indignare au avut-o și bărbații care au sugerat că tânăra daneză le-ar fi sugerat non-verbal că ar fi dispusă la relații sexuale cu ei.Singurul inconvenient din această situație este distanță zonală diferită a europenilor față de australieni.Cei din urmă au o distanță zonală de 46 de cm deci reacția lor a fost oarecum normal atunci când cuplul danez a pătruns în această zona,pe care ei nu o considerau deloc anormală,în statele europene această fiinde de 20-30 de cm.O altă serie de prejudecăți greșite a fost și privirea insistență folosită mai frecvent de danezi în comparație cu austrlaienii.

Prin urmare ceea ce australienii au considerat un avans sexual a fost total opus gândirii danezilor,care au fost considerați neprietenoși și reci.Iată cum putem avea parte de niște situații stânjenitoare doar pentru că suntem din zone culturale diferite.

VI.4 Distanțe zonale de la țară și de la orașe

Mărimea spațiului personal pe care un individ îl solicită este diferit în funcție de locurile în care acesta a crescut.În general cei din zonele rurale pretind un spațiu personal mai mare decât cei crescuți la oraș. O modalitate de a află imediat zona din care persoanele provin este salutul și distanță de la care se întinde mâna.Oamenii crescuți în zone urbane suprapopulate au o zona proprie de 46 de cm în momentul salutului,pe când cei din zone urbane slab populate măresc distanță până la aproximativ 100 de cm.Populația din mediul rural sau zone rar populate pot ajunge și până la 6 m,preferând să nu-și dea mâna,ci să se salute cu mâna ridicată,stand la o oarecare distanță unul față de celălalt.

VI.5 Nonverbalul-instrument ce pune în valoare verbalul

Comunicarea nonverbală este comunicarea care se petrece în afară limbajului verbalizat și se poate sublinia faptul că cea verbală folosește o singură modelitate de dezvoltare,cuvântul,pe când comunicarea nonverbal poate să se extindă pe mai multe arii de dezvoltare.Comunicarea verbală este controlată aproape total,pe când cea nonverbală este în aproape în totalitate necontrolabilă. Se reliefează destul de clar modul în care comunicarea nonverbală este un important mijloc de întărirea sau contradicție a verbalului:

a)Comunicarea nonverbală are menirea de a o accentua pe cea verbală ; astfel,profesorul poate întări prin anumite elemente de mimică sau de gestică importantă unei anumite părți din mesaj din ceea ce transmite,în timpul orelor,cursanților săi;

b)Comunicarea nonverbal poate să completeze mesajul transmit pe cale verbală;în acest mod,să ne închipuim același material înregistrat și audiat apoi de elevi/studenți și ,în al doilea caz,prezentat de cadrul didactic la propriu;anumite părți ale mesajului verbal pot deci nu doar să fie accentuate,ci,mai mult,ele pot fi completate fericit cu un impact considerabil asupra sporiri motivației învățării;cineva care spune o gluma zâmbește în timp ce face acest lucru,cineva care anaunță o veste tristă are o mimica în concordanță cu aceasta.

c)comunicarea nonverbală poate în mod deliberat să contrazică anumite aspecte ale comunicării verbale;atunci când,spre exemplu,trebuie să efectuăm o critică,un zâmbet care contravine aspectului negativ al mesajului verbalizat poate să instaureze o atmosfera pozitivă și relaxantă, care să facă aparent paradoxală critica mai eficientă în urmărirea scopurilor acesteia privind schimbari comportamentale la nivelul persoanei mustrate(nu trebuie să omitem faptul că această funcție a comunicării nonverbal este variabilă deoarece,în lipsa unei folosiri judicioase a ei,existența unor contradicții între mesajul verbal și cele nonverbal poate face comunicarea necredibilă si să introducă elemente de confuzie).

d)o altă funcție a comunicării nonverbale este aceea de a regulariză fluxul comunicational și de a pondera dinamică proprie comunicării verbalizate

e)comunicarea verbala repeta sau reactualizează înțelesul comunicării verbale,dând astfel posibilitatea receptorului comunicării să identifice în timp real un îndemn aflat în spatele unei afirmații

f)în sfârșit putem spune că elemente ale comunicării nonverbale pot să substituie aspecte ale comunciarii verbale(spre ex,atunci când printr-un gest profesorul îi indică elevului să răspundă sau iasa la tablă).

În concluzie între comunicarea verbală și cea nonverbală trebuie să existe o strânsă legătură pentru că mesajul să fie înțeles corect și să nu existe anumite dubii sau îndoieli din partea persoanei care primește informația.

Capitolul II

Comunicarea verbal și nonverbal în Colegiul

Economic Buzău

-Studiu de caz-

Colegiul Economic Buzău oferă elevilor din municipiu și județ accesul în mod egal la educație și instrucție în scopul atingerii performanței individuale și colective prin formarea unor cetățeni activi, toleranți și responsabili, educați în spirit de echipa, care să învețe pe tot parcursul vieții pentru construirea unei cariere adaptabilă la cerințele pieței forței de muncă.

Ce am oferit noi elevilor? Același tip de educație "standard" cu a celorlalte licee, dar am adăugat educația europeană. Datoritã faptului că am beneficiat de la începutul anilor '90 de parteneriate europene, la nivel de scoalã sau individual, plus valoarea a fost dată de „Proiectul Europa”. De aceea profesorii noștri fac apel la conștiința elevilor când încearcă să le arate că suntem răspunzători cu toții pentru construcția Europei. A-i învață această responsabilitate este la fel de important că și procesul de predare.

Misiunea unității școlare – cunoscută și asumată de către toate grupurile de interese reprezentate în școală de profesori – elevi – părinți și autoritatea locală, agenți economici și ONG-uri reprezintă „rațiunea” de a fi, justificarea existenței școlii într-un anumit context educațional și comunitar, „orientarea” și asigurarea „consistenței și coerenței” activităților desfășurate în școală în jurul unor scopuri și valori commune.

Viziunea Colegiului este de a deveni un model al formarii și calificării profesionale a elevilor la nivelul standardelor europene.

PROFILUL ACTUAL AL ȘCOLII:

Liceul oferă elevilor care termină aici posibilitatea de a se specializa în domeniile următoare:technician în activități economice,technician în administrație,technician în turism, technician în activități de comerț și technician în gastronomie.

Resursele umne din cadrul liceului se împart în 1121 de elevi ce se împart în mod egal în 40 de clase și 60 de cadre didactice împărțite după cum urmează: 3 directori, 45 profesori gradul I, 3 profesori gradul ÎI,8 definitivat și 1 singur debutant.

RESURSE MATERIALE DE CARE DISPUNE LICEUL ECONOMIC DIN BUZĂU:

De-a lungul anilor liceul și-a creat o prestanța ce îl clasează pe primul loc în județul Buzău pe filiera economică și în top 3 cele mai bune licee ale județului.Performanță elevilor se reflectă și în modul ambiental oferit de conducerea liceului.Condițiile în care se desfășoară activitatea trebuie să se ridice și ele la nivelul performanelor elevilor și de aceea conducerea școlii oferă 40 de Săli de clasa moderne,4 laboratoare de informatică cu 100 computere, 3 imprimante, o tablă interactivă, 3 videoproiectoare, 3 scanere, conectare la rețeaua Internet prin fibră optică, 1 laborator chimie și fizică (cu aparatură și instrumente de specialitate, 11 computere, videoproiector și o tablă interactivă; aici e locul unor experiențe absolut necesare pentru înțelegerea organizării materiei, dar și locul unde elevii noștri învață să facă transferul la proprietățile chimice ale mărfurilor, cunoștințe necesare în determinarea calității lor.)

– 1 laborator de biologie (cu material didactic modern)

– 1 cabinet pentru studiul calității produselor și serviciilor

– 1 cabinet pentru firme de exercițiu (cu aparatură necesară funcționarii unei firme de exercițiu, materiale de birotică, 7 computere, imprimantă)

– 1 cabinet de tehnică vânzării mărfurilor (unde elevii capătă deprinderi de baza pentru viitoarea lor meserie)

– 2 laboratoare de alimentație publică (cu aparatură modernă, oferită că urmare a derulării Programului Phare TVET; în aceste laboratoare elevii învață să-și practice viitoarea meserie; ei pregătesc întotdeauna, sub îndrumarea doamnelor maistre, ceva bun și dulce.)

– 1 magazin clasa (care funcționează că loc de practică pentru elevi – viitori lucrători în comerț; într-o bună zi îi veți întâlni la locul lor de muncă, într-un comerț civilizat, pe acești minunați tineri, care deocamdată descifrează tainele zeului Mercur.)

– 1 sala de sport (elevii colegiului au la dispoziție o sala de sport funcțională și modernă în care pot face gimnastică sau juca baschet sub supravegherea unor profesori minunați. Elevii își pot desfășura orele de educație fizică și pe terenul de sport. Ce poate fi mai minunat decât o ora de handbal pe terenul de sport din curtea școlii?)

– 1 biblioteca – 14.400 volume (filosofie, științe social-politice, economie și istorie: 2000 volume; științe exacte, tehnică, geografie: 1700 volume, lingvistică, filologie și literatură: 10.000 volume; generalități, artă, sport, biografii: 700 volume); biblioteca este dotată și cu 1 computer și 1 copiator.

– Cabinetul de Integrare Europeană (pentru activități educative, utilat cu 2 computere, imprimantă, TV, video, combină muzicală, colecție de CD-uri, DVD-uri, casete video și audio.

Tinerii trebuie să fie modelați pentru că Europa se modelează prin eforturile și cooperarea individuală a tuturor cetățenilor ei. Tinerii trebuie să fie conștienți că cetățenia de european aduce avantaje dar și îndatoriri.De aceea profesorii trebuie să facă apel la conștiința tinerilor când încearcă să arate că suntem răspunzători cu toții pentru construcția Europei. A-i învață această responsabilitate este la fel de important că și procesul de predare.)

– 1 cabinet care facilitează accesul profesorilor la resursele didactice și informaționale moderne (6 computere, imprimante, scaner, retroproiector, video-proiectoare, xerox etc.)

Activitatea din Colegiul Economic se focalizează pe următoarele direcții de acțiune:

* cunoașterea domeniului de activitate prin diagnoză;

* construirea unui proiect de evoluție a școlii pentru rezolvarea problemelor prin prognoza;

* organizarea activităților pe baza deciziilor referitoare la soluționarea problemelor privind viață întregii școli;

* motivarea angajaților pentru a se obține eficientă activității lor;

* controlul prin care rezultatele sunt evaluate și se stabilesc măsurile de corectare corespunzătoare pentru noul ciclu de activitate.

Conceptul de educație, în dimensiune europeană a trebuit să fie învățat, mai întâi de profesorii școlii noastre și apoi, prin ei, de către elevi. Educația „pură” nu există, informațiile în sine nu au practic nici o valoare pentru subiectul educație, dacă acesta nu este antrenat să le judece, să le interpreteze și să le utilizeze în contexte diferite. Profesorul trebuie să fie un adevărat educator, un om care conștientizează că are o vocație și o misiune și că este obligat să deplaseze accentul de pe instrucție pe educație deoarece A FORMĂ este mult mai important decât A INFORMA.

Am reprezentat școală, orașul, țară în zeci de țări din Europa, în America și Africa, prin proiecte europene Comenius, Leonardo, Youth în Action, Grundtvig și pretutindeni, elevi și profesori, am fost apreciați, am devenit conștienți de valorile cetățeniei noastre europene. Nu știm cum vor arată meseriile viitorului, dar singurul mod în care poți să faci față unei provocări permanente este să asiguri condițiile unei învățări permanente, diversificate, atât de necesară în lumea globalizată în care trăim.

Această este plusvaloarea educației oferită în Colegiul Economic Buzău, care ne-a adus recunoașterea europeană – titlul de Școală Europeană în 2004, 2007, 2010 și 2013, distincția European Label în 2003, 2006, 2009, 2010 și titlul de "Cea mai bună școală", în cadrul proiectului Global Teenager Project, în 2009-2013.

În anul școlar 2008-2009 echipa școlii noastre a câștigat premiul I "Focus on Africa" oferit de Comisia Europeană și European Schoolnet în cadrul European Development Days – Strasbourg, Franța. Că recompensă, în martie 2009 premianții au făcut parte din delegația Uniunii Europene care a efectuat o vizită de lucru în Africa.

Competiția internațională – GLOBAL ENTERPRISE PROJECT. Elevii Teodora Urjan (XII E) și Andrei Titor (XI F) au participat și au câștigat finală națională a competiției Global Enterprise Project, întocmind un studiu de caz cu tema „O companie românească locală de succes”. În urmă selecției și a unui interviu, elevii Colegiului Economic Buzău, alături de alți 2 elevi din București, au fost aleși să concureze în competiția europeană din acest an. Aceștia, împreună cu 56 elevi de liceu din alte 10 țări au participat la Paris la prima ediție a competiției europene Global Enterprise Project, în perioada 21-23 martie 2012. Competiția a testat abilitățile elevilor și studenților de a concura în economia globală, prin generarea unor soluții la o problema din comunitatea de afaceri. Participanții au primit suport și consultanță din partea reprezentanților companiilor de top din Europa.

Comunicarea este definită că înștiințare, știre, veste, raport, relație, legătură.În literatură de specialitate, apar mai multe definiții:comunicarea este un proces în care oamenii își împărtășesc informații, idei, sentimente sau este procesul prin care o parte (numită emițător)transmite informații (un mesaj) altei părți (numită receptor), comunicarea este un proces de viață esențial prin care oamenii generează, obțin, transformă și folosesc informația pentru a-și duce la bun sfârșit activitățile sau viață .Indiferent de definiții, important este faptul că,comunicarea a fost și este tratată că un element fundamental al existenței umane. Comunicarea este esențială, pentru viață personală și socială a individului, fără comunicare nu putem exista într-o colectivitate întrucât este în firea oamenilor că atunci când se întâlnesc să schimbe impresii, să comunice. Fără comunicare oamenii își pierd interesul față de activitățile în comun. O societate se constituie și se menține datorită și prin intermediul numeroaselor procese și rețele de comunicare.Comunicarea educațională sau pedagogică este cea care mijlocește fenomenul educațional în ansamblul sau, indiferent de conținuturile, nivelurile, formele sau partenerii implicați. Comunicarea didactică este baza procesului de predare-învățare a cunoștințelor în cadru instituționalizat al școlii și între parteneri cu roluri determinate: profesor, elevi. În școală se formează viitorul cetățean, iar ceea ce dobândește, vede și învață copilul în anii de școală îi va rămâne întipărit în minte toată viață. Prima cheie pusă în discuție în legătură dintre elev și educator este comunicarea. A fi profesor înseamnă nu doar a dispune de cunoștințe științifice de specialitate, ci a avea și capacitatea de a le transpune didactic.

În cadrul Colegiului Economic Buzău,că în orice altă instituție publică,este prezența comunicarea. Dezvoltarea pe plan profesional a liceului și performanțele prezentate mai sus nu sunt altceva decât buna dezvoltare a comunicării din cadrul acestuia.

,,Comunicarea este inevitabilă sau non-comunicarea este imposibilă” conform acestui principiu prin care se înțelege că tot omul comunica și orice comportament are valoare comunicațională cu atât mai mult într-o instituție de învățământ comunicarea este la orice pas. De aceea aici întâlnim toate tipurile de comunicare existente după nivelul interacțiunii (interpersoanala,de grup,de masă),după tipul de cod utilizat(verbală-orală și scrisă;nonverbală și paraverbala),dar și după canalul utilizat(directă sau nemijlocită și mediată-când se folosesc canale intermediare cum ar fi telefonul internetul etc.)

Comunicarea are că obiective descoperirea personalității și o mai bună înțelegere a relațiilor umane.În zilele noastre unde ,,bombardamentul informațional” tinde să fie mult mai căutat și mai accesat,instruirea școlară capătă valente și responsabilități suplimentare.

Odată intrat pe poarta liceului te lovești inevitabil de cele două tipuri de comunicare: verbală și nonverbală.Liceul îți comunică primele informații despre el încă de la intrare,pentru că langă intrarea principală vei vedea ,,camera de paza’’ ceea ce inevitabil îți va comunica faptul că ai intrat într-o institutie publică unde siguranța este importantă.

În continuare vom vorbi despre prezența comunicării verbale în liceul Economic Buzău.Atât comunicarea orală cât și cea scrisă are că factor de interes principal relațiile dintre profesor-elev;profesor-profesor;elev-elev,la care se adaugă și agenții economici cu care lucrează liceul. Profesorii participa la numeroase stagii de practică ce îi ajută în perfecționarea și aprofundarea cunoștințelor pentru a asigura elevilor toate condițiile necesare intavarii și dezvoltării.Profesorii participa des la ședințe și conferințe unde se dezbat principalele probleme ce trebuie remediate în liceu.Aceste dezbateri ce au loc între profesori cresc posibilitatea identificării problemelor și rezolvarea lor.

O altă relație existența este cea dintre elevi,iar conducerea liceului știe cât de important este acest lucru și pune la dispozitiea acestora o asociație de voluntariat numită Asociația elevilor din liceul Economic Buzău unde aceștia întreprind diverse proiecte. În cadrul acestor proiecte ale asociație elevii comunica,dezbat,propun deferite idei și teme,dar cel mai important își dezvoltă capacitatea de a comunica.Elevii sunt susținuți în realizarea unor serbări și programe artistice în zilele de sărbători,iar în timpul liber pot fi înscriși în cadrul echipelor de fotbal,handbal,volei și bascher.Aici pe lângă dezvoltarea capacităților fizice,le este pusă în valoare comunicarea și adaptarea la un grup.

Cea de-a treia relație,dar poate cea mai importantă este aceea dintre profesor și elev sau puțin mai generalizată între cadrele didactice și conducerea liceului și elevi.Acest tip de relație este extrem de important atât pentru prestigiul liceului,dar și pentru formarea tinerilor elevi.Profesorul este un model pentru elevi,iar prin acest lucru pe umerii lui atârnă o responsabilitate uriașă.În comunicarea pe care o are cu elevii,atunci când preda,când le explică anumite probleme,când îi ascultă sau când au discuții libere, el trebuie să aibă în vedere anumite particularități.Mesajul transmis de profesor să fie conceput,selecționat, organizat și structurat pe baza unor obiective didactice precise,prevăzute în programa școlară.Acesta trebuie să fie transmis folosind strategii didactice adecvate nivelului de cunoștințe al elevilor pentru a putea fi înțeles.În momentul în care preda,profesorul trebuie să stimuleze gândirea elevilor și să îi atragă în discuție.Dacă elevul participa activ la lecție și da dovadă de implicare profesorul se poate declara mulțumit,iar comunicarea dintre ei se va suda.Pe lângă aceste caracteristici ale profesorului și elevii trebuie să aibă capacitate de concentrare,să posede cunoștințe anterioare necesare învățării ce urmează și să fie motivați pentru a învață. În comunicarea didactică profesorul trebuie să-i facă pe elevi să simtă că are o vocație în această direcție, că este un partener de încredere, care dorește un dialog autentic. Competență de comunicare se va manifestă și prin capacitatea de ascultare a elevilor. Cei mai apreciați profesori sunt cei care permit libertatea de exprimare a elevilor, care nu-i fac nici să se simtă judecați, nici manipulați, nici sfătuiți, ci cei care le oferă sentimentul de siguranță și libertatea comunicării.Având un rol important în realizarea proecsului educațional profesorii trebuie să accentueze tehnicile de eficientizare a comunicării pentru a se îmbunătăți formarea,evaluare,stimularea ,valorizarea și coeziunea grupului de elevi.

Toate aceste tipuri de relații au loc atât direct,față în față, dar și prin intermediul mijloacelor media(telefon,videoproiector,internet).În dezvoltarea comunicării verbale se implică și conducerea liceului finantand diverse activități,proiecte,conferințe la care elevii și profesorii iau parte și traininguri unde își vor dezvoltă abilitățile comunicaționale.

Comunicarea umană nu trebuie privită numai prin prisma celei verbale și nonverbale,ci și prin cea scrisă.Scrisul și comunicarea formează unul și același proces,acesta fiind unul dintre cele mai importante și mai revoluționare cuceriri dobândite de oameni. Prezența în orice instituție publică de învățământ,comunicarea scrisă este regăsită și în Liceul Economic din Buzău.Acest tip de comunicare facilitează evaluarea elevilor,deoarece prin evaluarea scrisă elevilor le va fi mult mai ușor să organizeze clar conținutul informațional,prin revenirea și îmbunătățirea succesivă a textului.Pe lângă această un alt avantaj este acela că se poate confruntă oricând în cazul unor eventuale nemulțumiri ceea ce a fost scris în timpul evaluării,evitându-se orice discuții neplăcute.

Pentru a se îmbunătăți permanent și pentru a satisface nevoile elevilor,conducerea școlii împreună cu profesorii au stabilit că o dată pe luna fiecare elev să fie consultat cu privire la eventualele neplăceri sesizate în liceu cu privire la organizare internă,desfășurarea orelor etc.Această lucru se va realiza în scris prin redactarea unor biletele anonime ce vor fi lăsate într-o cutie special amenajată,dând astfel încredere elevului că nu va suportă repercursiuni.Se consideră că elevii vor fi mult mai sinceri dacă nu le va fi aflat numele și vor fi încrezători în împărtășirea nemulțumirilor pe care le au.Astfel s-a realizat o bună comunicare între dorințele elevilor și conducerea școlii care încearcă pe cât posibil să îmbunătățească permanent această problema.Textul trebuie însă să fie ușor de citit,corect,bine gândit și adecvat direcției de trasmitere.

O altă parte a comunicării scrise cu care lucrează Liceul Economic Buzău este avizierul școlii.Aici sunt afișate periodic toate informațiile noi pe care elevii,dar și profesorii trebuie să le cunoască.La avizier este postat programul liceului,orele de intrare și ieșire și durata pauzelor,eventualele modificări de program și alte informații de uz general.

Documentele pe care le putem lua de la secretariat,ce ne pot servi în diverse activități, sunt și ele parte a comunicării scrise.Liceul lucrează cu următoarele documente:bilete de voie ce îi servesc elevului la părăsirea liceului înaintea terminații orelor de studiu,astfel realizându-se o cumunicare între profesor,elev și paznicul școlii;diplomele oferite în urmă diverselor concursuri,activități sau la finalizarea ciclului liceal,declarații,cereri sau scrisori de recomandare etc.

Într-o comunicare cu dominantă verbală, cum este și cea educațională, comunicarea nonverbală și cea paraverbala nu se adaugă verbalului, ci formează un întreg bine structurat, complex și convergent.

Cel de-al doilea tip de comunicare și anume comunicarea nonverbală vine să o completeze și să o întărească pe cea verbală,prezentată mai sus.Comunicarea nonverbală este prezența în permanentă în jurul nostru,fiind înconjurați la fiecare pas de elemente de comunicare nonverbală.Liceu,fiind o instituție publică de învățământ ce educa și formează tinerii pentru viitor ,lucrează în permanentă cu elemente nonverbale.

Un prim contact cu elementele nonverbale din cadrul Liceului Economic Buzău este limbajul culorilor.Atât uniformă elevilor cât și mici nuanțe din exteriorul liceului sunt bleu-albastru,culoare ce semnifică invetivitate și inteligență.Nu putem spune că este o culoare aleasă la intampalre deoarece liceul este unul de top din orașul Buzău cu elevi foarte buni.Pe lângă această albastrul este cunoscut pentru elegantă pe care o exprimă. Uniformele comunica nonverbal nu doar prin culaore,ci și prin unicitate.Atunci când elevii poată aceleași haine sunt eliminate diferențele sociale și pecuniare,rămânând că elevii să se diferențieze prin cunoștințe și abilități educaționale.

Regulamentul de ordine interioară este și el parte a comunicării dintre conducerea școlii și elevii,care în momentul semnării și-au dat acordul să respecte în tocmai regulile impuse de liceu.

Interiorul școlii,tablourile de pe coridoare cu diferitele personalități culturale românești sau diferitele statuete sunt și ele mijloace nonverbale de comunicare.Acestea sunt amplasate pentru a oferi informații elevilor de cultură generală despre diverse personalități românești,sporind astfel nivelul de cultură.

Sălile de curs,laboratoarele(chimie,fizică,biologie,istorie,geografie),sălile de informatică,sala de sport,biblioteca,și laboratoarele de specialitate(studiul calității produselor,alimentație publică) și biblioteca sunt și ele mijloace de comunicare nonverbală.Modul în care sunt amenajate și permanent modernizate,crează confortul și mediul propice de dezvoltare intelectuală și de acumulare de cunoștințe necesare performanțelor educaționale.Pe lângă aceste Săli și laboratoare,Liceul Economic Buzău deține un cabinet de Integrare Europeană și un 1 magazin clasa (care funcționează că loc de practică pentru elevi – viitori lucrători în comerț; într-o bună zi îi veți întâlni la locul lor de muncă, într-un comerț civilizat, pe acești minunați tineri, care deocamdată descifrează tainele zeului Mercur.)Acestea două sunt un mijloc extraordinar de promovare a relațiilor de comunicare dintre elevi. Sălile sunt amenajate în așa fel încât să înlesnească interacțiunile profesor-elev și să reducă la minimum apariția unor factori perturbatori de distragere a atenției.Sălile din Colegiul Economic Buzău au o acustică foarte bună și permit profesorului să supravegheze cu ușurință întregul grup de elevi.În holul central al liceului se află și un panou cu elevii cu rezultate foarte bună la învățătură și care au avut rezultate remarcabile la concursuri sau olimpiade,observându-de că liceul are grijă de elevii buni și îi promovează.

În concluzie,putem afirmă că în cadrul Liceului Economic Buzău comunicarea reprezintă un proces de interacțiune între persoane,grupuri,că relație mijlocită prin cuvânt,imagine,gest,simbol, semn sau obiecte etc.Prin intermediul ei indivizii își împărtășesc cunoștințe,experiențe,interese, atitudin,simțăminte,idei,opinii. Prin toate mijloacele prezentate mai sus se poate evidenția prezența celor două tipuri de comunicare(verbal și nonverbal) prezente în Liceul Economic Buzău. Aici comunicarea își găsește un loc prielnic dezvoltării,chiar un loc în care se fac eforturi permanente pentru îmbunătățirea ei.

În elaborarea studiului de caz s-au petrecut două săptămâni de practică în cadrul liceului,în urmă cărora s-au luat notițe și informații necesare incomirii lui.

Capitolul III

Modul în care verbalul si nonverbalul din Liceul Economic Buzău se completează sau se contrazice

Într-o comunicare cu dominantă verbală, cum este și cea educațională, comunicarea nonverbală și cea paraverbala nu se adaugă verbalului, ci formează un întreg bine structurat, complex și convergent.

,,Comunicarea nonverbală oferă un cadru deosebit de fertil în dezvoltarea interrelationarilor didactice și, de altfel, trebuie observat nu numai că nu poate fi despărțită de comunicarea didactică în general, ci și că locul sau tinde să fie unul din ce în ce mai important.’’

Profesorul are prilejul să observe modul în care comunica elevii,atât între ei,cât și în momentele didactice și constată că de multe ori comunicarea verbală nu este de ajuns. Pentru un mesaj complet primit de la elevi este necesar să se adauge și informațiile trimise prin intermediul comportamentului nonverbal. În aceste condiții și comunicarea profesorului trebuie să fie una completă,nefiind suficient să reproducă informațiile verbale,ci trebuie să le anime,să le dea profunzime,ajutându-se de gesturi,mimica,tonul vocii și de toate celelalte modalități de comunicare nonverbală.

În comunicarea dintre profesor și elev o importantă deosebită îl are limbajul trupului,comunicarea nonverbală, care trebuie să fie în concordanță cu mesajele verbale.Știm că din informațiile transmise 38% sunt paraverbale iar 55% sunt nonverbale.

Când ceea ce spunem nu este în concordanță cu ceea ce facem, elevul va crede ceea ce vede, adică semnalele nonverbale ale corpului nostru. Contactul vizual este deosebit de important. Este esențial să privim elevul în timp ce acesta comunica cu noi. Astfel, va vedea că-l ascultăm.

Întâlnim constant două tipuri de comunicare pe care le arată profesorii:cea în care verbalul și nonverbalul se completează și una mai puțin reușită în care verbalul spune ceva,iar nonverbalul trădează și spune contrariul.Prima situație este cea pe care orice professor ar trebui să o utilizeze deoarece va da siguranță și încredere elevului când privește profesorul.În caz contrar elevul va tinde să creadă că profesorul fie nu este sigur pe el fie nu este interesat să predea corect lecția,urmărindu-i gesturile care nu sunt în armonie cu mesajul vocal.

Verbalul si nonvebalul se completează sau se contrazice:

De la începutul apariției sale pe Terra,omul a încercat să comunice.La început au fost gesturile,iar comunicarea nu putea avea loc decât când interlocutorii erau de față în față.Apoi au apărut cuvintele. În lume sunt în prezent peste 3000 de limbi vorbite, iar cuvintele ne permit să avem un dialog cu interlocutorul față în față dar putem comunica și prin intermediul telefonului, robotului telefonic, al radioului.

Pe lângă cuvinte și gesturi omul a folosit pentru a comunica și imaginile. La început a fost argilă, piatră, papirusul…. mai apoi hârtia, televizorul, calculatorul, mijloacele multimedia.Scrisul a contribuit deasemenea la eficientizarea comunicării dintre oameni. În decursul timpului omul a folosit: tiparul, tipografia, poștă, telegraful, Internetul, faxul.Și în mod cert nu putem vorbi despre comunicare fără a vorbi despre memorie, care este un auxiliar esențial al comunicării.

Studiul empiric a fost realizat în Colegiul Economic Buzău,unde s-a putut observă modul în care verbalul și nonverbalul influențează relațiile dintre profesori și elevi.Într-o perioada de 2 săptămâni de observații,atât în timpul orelor cât și în pauzele dintre acestea s-a putut vedea destul de clar cât de important este limbajul trupului și cum influențează acesta comunicarea.

Așa cum am prezentat la începutul lucrării comunicarea verbală presupune un mesaj care trebuie să fie coerent și clar și care să starneasca interesul și motivația asculatorului,dar cu toate acestea simplul discurs fără un limbaj adecvat nu este de ajuns.Nu vei fi niciodată mai convingător decât o persoană care își folosește și arsenalul nonverbal.La ora de geografie au fost ascutlati doi elevi.Primul a spus lecția destul de corect,însă nu s-a mișcat din banca,pe când celălalt chiar dacă a avut mici greșeli a arătat constant la harta,a gesticulat,a încercat să arate cu ajutorul mâinilor ceea ce transmitea pe cale orală și astfel a reușit să fie mai convingător și să obțină o notă mai mare decât colegul.

Față definește identitatea, exprimă atitudini, opinii și stări de spirit, arată modul de înrudire cu alții, este marca vizuală a fiecărei ființe umane. Extrem de expresivă, față umană are trăsăturile foarte mobile și deoarece „vorbește pentru ea însăși” cu elocință și candoare, vocabularul are doar câteva cuvinte care să exprime multitudinea și diversitatea gesturilor sale. Din punct de vedere emoțional, față este mai puternică decât cuvântul. Inrosirea fetei, că urmare a exercițiului fizic, jenei, timidității, furiei sau rușinii – formă de manifestare specific umană – este determinată de stimuli sociali, că atunci când devenim centrul atenției unui grup, suntem rugați să luăm cuvântul sau încercăm un sentiment de panică.O situație potrivită pentru a exemplifică acest lucru a fost modul în care doi elevi în decurs diferit de timp au încercat să se scuze de la testul pe care urmau să-l susțină pe motiv de gripă.Profesorul a putut observă cu o mare lejeritate faptul că unul din ei era trădat de limbajul nonverbal.Privirea îi era veselă,nu existau urme de oboseală,cearcăne sau orice alt semn de răceală,poziția corpului era dreapta iar gesturile pe care voia să le facă pentru a arată că este bolnav îl demascau și mai tare.Contradicția dintre ceea ce a spus și modul în care s-a comportat au trezit bănuiala în mintea profesorului și elevul nu a obținut permisia.Situație total diferită pentru elevul celălalt care atunci când s-a scuzat avea o privire pălită și ochii încercănați,o voce răgușită și o apatie ce intră în perfectă îmbinare cu discursul oral.

Se poate vorbi și despre puterea limbajului paraverbal ce are o influență covârșitoare pentru comunicarea verbală.O serie de tipuri de limbaj paraverbal îți oferă un plus din naștere în eficientă comunicării orale,iar altele trebuie stăpânite și perfecționate în timp și prin muncă.

Paralimbajul reprezintă modul prin care mesajul oral este transmis, fiind inclus fie în aria comunicării verbale, fie în câmpul comunicării nonverbale. Acesta include viteză de vorbire, ridicarea sau scăderea tonului, volumul, folosirea pauzelor, calitatea vorbirii. Când toți acești factori sunt adiționați cuvintelor, ei pot schimbă înțelesul a ceea ce dorim să transmitem. În privința intonatiei, această poate modifică total conținutul unei fraze, putând să introducă un subînțeles sau o ironie. Intonația devine o formă a modulării conținutului lingvistic al mesajului. În cadrul comunicării didactice, tonul este unul din factorii care influențează mesajul transmis, atrăgându-i pe elevi sau, din contra, făcându-i dezinteresați. Un ton călduros în voce va spori randamentul elevilor, va determina creșterea performanței în achiziționarea cunoștințelor. Ritmul, debitul și intensitatea depind de controlul emotiv: vocea este sigură, anxioasă, energică etc. Este de la sine înțeles că cel ce vrea să se impună atenției va ridică vocea. În sala de clasa profesorul folosește o intensitate ridicată a vocii în explicațiile deosebite, la care adaugă și un ritm mai lent al vorbirii, vorbesc mai rar și mai tare decât în mod curent. Aceeași voce o va folosi și în cazurile în care în clasa există o rumoare care perturbă procesul educațional. Pe de altă parte, elevii vor vorbi clar și tare atunci când sunt siguri pe informațiile deținute și, din contra, vor șovăi și vor vorbi aproape șoptit în momentul în care nu stăpânesc informațiile.

Volumul vocii trebuie ajustat atât de profesor,cât și de elev în funcție de mărimea încăperii,a grupului sau de zgomotul din jur.Când grupul de elevi este mult mai mare decât de obicei și incaparea are o acustică destul de slabă un profesor bine pregătit și stăpân pe sine va ridică volumul vocii asfel încât să capteze atenția elevilor fără să-i facă să creadă că acesta țipă sau este supărat.La fel va proceda și un elev în momentul în care este ascultat sau prezitna un referat.Va da impresia de pregătire prin ridicarea vocii și captarea atenție colegilor și profesorului,pe când o lipsa evidență de volum în voce nu va face altceva decât să evidențieze faptul că nu ești pregătit și vei pierde atenția celor din jur.

Ritmul vorbirii și pauzele sunt și ele parte a comunicării paraverbale ce pot fi în concordanță cu mesajul verbal sau îl pot contrazice.Când frecvența din ritmul vorbirii profesorului a crescut în timpul unei ore,elevii au fost tentați să creadă că este vorba de ceva urgent și serios și și-au schimbat imediat atitudinea devenind foarte receptivi,pe când dacă profesorul păstra aceeași regularitate elevii rămâneau în starea de letargie și neatenție.Iată cum abilitatea profesorului a schimbat imediat atmosfera orei și starea elevilor.Pauzele,au fost și ele subiect ușor de remarcat pe parcursul observației.În 90% din cazuri,pauzele luate în momente nepotrivite de elevii ce erau ascultați au arătat emoție,nesiguranță și nestăpânirea materiei,soldată cu note mici.Profesorii ce folosesc pauze dese și lungi obosesc audiență,pe când pauzele scurte,retorice și bine plasate dau ascultătorului sentimentul de implicare afectivă.

Profesorii din liceul pe care s-a realizat studiul de caz au demonstrat că stăpânesc foarte bine limbajul trupului și limbajul versimentar.Prestanța,credibilitatea și aerul de siguranță au fost emanate printr-o poziție solidă a corpului,dreapta și cu deschidere spre elevi.Gesturile mâinilor completau mesajul,iar brațele erau deschise permanent spre clasa.Elevii puteau simți aprecierea și deschiderea afectivă ce li se oferea,pe când în cazul în care profesorul avea o poziție de respingere,mâinile îi erau în permanentă lipite de corp și brațele încrucișate,iar picioarele erau ingrucisate,elevul simțea teamă și ezitarea de a fi deschis cu profesorul respectiv.

Privirea, în concepția lui John Heron, este „cea mai profundă și intensă, dar în același timp și cea mai simplă metodă de comunicare în lumea umană”. Atât calitatea de dezvaluitori ai stărilor interioare, cât și puterea de influențare a sentimentelor și voinței asigura ochilor o poziție privilegiată de emițători și de receptori de semnale interpersonale. Orice mișcare a ochilor sau a pleoapelor, precum și orice dilatare a pupilei conțin elemente importante de informație. Privirea furnizează expresiile cele mai nuanțate și emoțiile cele mai reale. Intențiile cele mai ascunse nu pot fi controlate decât cu mare greutate. Preferăm, mai degrabă, să evităm contactul cu privirea celuilalt decât să-i furnizăm informații pe care le percepem că fiind prea intime. Când profesorul adresează o întrebare elevilor săi la ora de curs, acesta nu trebuie să numească o anumită persoană, chiar dacă el cunoaște numele tuturor elevilor din sala, ci le observă expresivitatea ochilor. Printr-un astfel de comportament el vede cine știe, dorește și vrea să răspundă, dar și pe cei care nu cunosc răspunsul la întrebarea să.

În timpul orei de geografie,în momentul în care profesorul îl ascultă capitalele europei,la întrebarea care este capitală Estoniei elevul spune foarte repede Riga,după care expresia fetei este de crispare și involuntar mâna este dusă la gură,după care spune,,scuze,este Tallin”.Acest gest involuntar vine în completarea mesajului,elevul conștientizând greșeală pe care nu a putut-o controla și a încercat să se corecteze foarte repede.

Există cazuri în care nonverbalul întărește comunicarea verbală,cum ar fi momentul în care profesorul scoate la tablă un elev rostindu-i numele și pentru a accentua decizia arată cu degetul spre el sau pur și simplu îi fixează cu privirea.Uneori atunci când în urmă unei întrebări elevii au mâinile ridicate pentru a răspunde,profesorul nici nu mai rostește numele și doar utilizează comunicarea gestuală.

În perioada de evaluare am sesizat momente de contradicție între răspunsurile elevilor și modul lor de a se comportă.În timpul orei,cu toate că au fost întrebați dacă au luat la cunoștință regulamentul de ordine interioară pe care conducrea liceului l-a făcut,iar răspunsul lor a fost unul afirmativ,modul lor de comportament era cu totul diferit.În timp ce profesorul preda și încerca să realizeze un dialog constructiv pe baza lecției,elevii erau cu privirea în telefoanele mobil,iar atunci când erau întrebați despre ce s-a discutat ei susțineau că au fost atenți.Ezitarea răspunsului,pauzele dese,bâlbâiala și expresia fetei accentuau și mai tare faptul că ei nu fuseseră deloc atenți la spusele profesorului.Căutarea disperată cu privirea,ochii mari și clipitul repetat din ochi ereau doar câteva semne clare cum că elevii cu pricina nu aveau nici cea mai mică idee despre ceea ce profesorul încerca să-i învețe.

Sugestivă întâmplarea ce reflectă puternicul contrast dintre verbal și nonverbal a fost surpins în cadrul orei de dirigenție atunci când profesorul le vorbea despre efectele nocive ale alcoolului și substanțelor halucinogene.Atunci când li s-a cerut părerea despre aceste substanțe interzise minorilor,elevii au susținut în cor cum că aceste substanțe nu ar fi bune,însă limbajul nonverbal a sugerat exact contrariul.Un mic zâmbet ironic completat de datul ochilor peste cap m-a făcut să îmi dau seama că de fapt elevii respectivi nu cred o secundă spusele de mai devreme,însă au vrut doar să fie de acord cu profesorul și nimic mai mult.La aceeași discuție,în momentul întrebării,,ați consumat vreodată unele din aceste substanțe interzise minorilor?’’ s-a auzit un nuuu prelungit completat de un șurat cu aceeași tentă ironică ce din nou sugera opoziția celor două tipuri de limbaj:verbal și nonverbal.

Modul de a spune exact contrariul folosind același gest și aceeași frază l-am întâlnit destul de des la profesorul de Educație fizică.În momentele în care elevii erau puși să facă ceva în timpul orei sau atunci când erau puși să joace diferite sproturi că în orice domeniu există persoane talentate și maiputin talentate.Așa că profesorul regurtea la gestul de a bate din palme și a rosti frază ,,bravo,ține-o tot așa!’’ și atunci când când elevul făcea ceva foarte bine,dar și atunci când randamentul era sub așteptări.Simplă schimbare a tonalității era însă de ajuns pentru că toată clasa să înțeleagă la ce se referea profesorul în momentul respectiv chiar dacă în esență gesturile erau identice.Astfel am putut sesiza cum tonalitatea este un element de diferențiere extrem de important în comunicare.

Printre mișcările profesorului se pot înscrie: indicarea tablei și fixarea privirii spre un anumit elev, îndreptarea intenționată a privirii asupra clasei, aruncarea privirii spre o priză și înmânarea prelungitorului unui elev, în mod ostentativ, mișcarea capului în sens afirmativ sau negativ în timp ce un elev răspunde, etc. La rândul lor, și elevii recurg la nonverbal în reacția lor la clasa. Printre gesturile concrete observabile de către elevi se înscriu: strângerea pumnilor, ce echivalează cu ostilitate, manie sau stres, capul sprijinit în palmă semnifică plictiseală, dar palma (degetele) pe obraz, dimpotrivă, denotă interes. Încruntarea, pe de o parte, semnifică manie, dar, pe de altă parte este și un gest făcut în momentul concentrării, „o adunare a gândurilor” în zona centrală a frunții. Când un elev își încrucișează membrele superioare este un gest de apărare, de protecție, simbolizând și timiditatea; din contra, membrele degajate, brațele deschise denotă relaxare, disponibilitate spre comunicare, siguranță de sine. Aceste mișcări ale elevilor au valoare de feed–back pentru profesor, dar numai în condițiile în care profesorul le interpretează corect.

În concluzie,aș dori să remarc faptul că,în cele două săptămâni petrecute pentru observație, între comunicarea verbală și nonverbală din Liceul Economic Buzău s-au evidențiat două tipuri și anume:modul în care nonverbaul întărește comunicarea verbală și cel de-al doilea în care comunicarea verbală spune ceva,dar în același timp limbajul nonverbal îl contrazice în totalitate. Chiar dacă împărțite în procente limbajul verbal are un procent extrem de nesemnificativ și anume 0,07%,iar nonverbalul restul între cele două există o strânsă legătură și interdependență.Este destul de evident faptul că una fără cealaltă nu ar duce la o comunicare eficientă și bine exprimată și ar crea greutate pentru receptor.Astfel este bine că atunci când comunicăm să folosim ambele limbaje în mod corect pentru a fi siguri că suntem ascultați cu atenție,că am captat interesul receptorilor în totalitate și că inspirăm încredere și demnitate pentru ei atunci când ne ascultă.

Observarea conștientă a propriilor noastre acțiuni precum și ale altora este calea cea mai potrivită pentru a înțelege mai bine metodele de comunicare ale celei mai complexe și mai interesante ființe de pe glob – omul.

Capitolul IV Concluzii

SCOPUL SI IMPORTANȚA TEMEI:

Licența de fața a fost realizată cu scopul de a prezenta importanța comunicarii,un proces de interactiune dintre oameni sau grupuri de oameni,relație ce se stabilește prin cuvânt, simbol,gest sau orice alt mijloc de exprimare care transmite un mesaj. Am dorit sa arat faptul ca procesul de comunicare inseamna sa spui,sa exprimi și sa arați cine ești,ce vrei,care este motivul pentru care dorești un anumit lucru,dar si care sunt etapele pe care le vei parcurge in realizarea obiectivului.În acest sens,sa comunici inseamna si sa stii sa taci,să astepti raspunsul celui căruia i-ai explicat mai devreme și sa ii observi reacțiile.Dacă ideile au fost întelese înseamnă ca tu,ca si emițător te-ai facut bine treaba,iar comunicarea a fost un succes.

În concluzie,despre tema aleasă și anume ,,Comunicarea verbală și nonverbală într-o instituție publică” se poate vorbi mult mai mult,deoarece este o tema prea amplă pentru a fi înglobată în câteva pagini.Toți comunicăm în mod conștient sau mai puțin conștient,că vrem sau că nu vrem și practic ne este imposibil prin natură noastră să nu comunicăm,să refuzăm cu înverșunare comunicarea. ,,Comunicarea este unul dintre atributele fundamentale ce definesc plenar omul, localizandu-l într-un timp și spațiu anume și totodată propulsându-l dincolo de propriile granițe și unificandu-l cu ceilalți cunoscuți și necunoscuți, prin formele ei transpersonale și transculturale” Astfel am vrut sa prezint importanta temei alese în viața de zi cu zi.Să auzi despre comunicare e ceva normal și orice persoană a folosit cel puțin o data cuvântul comunicare,dar să știi să comunici e cu totul altceva.De aceea consider ca tema aleasă vine ca un sprijin pentru cititor să îl ajute în întelegerea termenilor esntiali ai comunicarii.Lucrarea s-a axat pe o prezentare cât mai explicita a notiunilor teoretice ale comunicarii verbale si nonverbale, dar și pe modul in care cele doua tipuri se completeaza sau nu în diferite situații.

Ne-am fi putut oare numi oameni în absența oricărui schimb de mesaje cu alte făpturi asemeni nouă? Întrebarea e, firește, retorică. Numai înțelegând exact natură și virtuțiile, principiile și mecanismele comunicării, devenim conștienți de cât de mult depindem de ea. Este omniprezentă, ne ajută să ne cunoaștem mai bine pe noi înșine, și pe cei din jurul nostru; “construiește” relații reciproc avantajoase, îmbogățitoare, configurând calitatea relației dintre cele două instanțe prezente în cadrul ei și, bineînțeles, eficientă acelei activități, indiferent de domeniu.

Din punctul meu de vedere,consider ca nu aș putea trai fară comunicare în nici un din situațiile din viața mea.Indiferent ca e vorba de o relație de prietenie,de iubire,că vrem să aplanăm o ceartă,un conflict sau ca pur și simplu vrem sa exprimam o idee,o dorință sau un plan.În orice punct ai vieții te-ai afla,din cauza modului în care suntem concepuți vom avea nevoie de comunicare.Iar eu consider ca și atunci cand nu voi mai spune nimic,tot voi comunica cu ceilalți,prin limbajul trupului.

Arta de a comunica nu e o abilitate cu care ne naștem,dar e ceva genetic în noi ce crește dorința de a comunica.Exact la fel cum omul tinde spre mai bine din punct de vedere al confortului personal,așa tinde și spre o mai buna dezvoltare a comunicarii,fiind conștient ce asta îi va aduce beneficii și pentru prima dorință.

Un lucru este cert,în urmă citirii acestei lucrări,putem afirmă cu certitudine că omul a fost făcut să comunice și să interacționeze cu cei din jur.El are în originile lui nevoie de dezvoltare și de confort pe care și le poate atinge doar prin comunicare.

Scopul propus de această lucrare a fost de a aduce omului la cunoștință principalele caracteristici ale comunicării verbale și nonverbale.Lucruri pe care orice persoană le folosește și pe care ar crede că le poate defini foarte ușor.Simplă claritate a acesei teme duce în principal la o capcană,datorită ambiguității acumulate în timp de această sintagma.În final,trebuie precizat faptul că în definirea comunicării întotdeauna va interveni subiectivismul,deoarece pentru un biolog sau un matematician comunicarea va fi cu totul diferită față de un filosof sau sociolog.

Structural licență este împărțită în patru capitole,încheiate de acestă ultimă parte, ce au că scop punerea în evidență a comunicării și modul în care această ne ajută în toate acțiunile pe care ni le planificăm.Primul capitol prezintă partea teoretică a temei Comunicarea verbală și nonverba.Am adus câteva caracteristici celor două tipuri de comunicare verbală.S-au prezentat principalele forme și structuri compoziționale din cadrul comunicării verbale: : cuvântul, intervenția, alocuțiunea, toastul, conferință, dezbaterea,dizertația, discursul etc.,dar și principelele caracteristici ale comunicării scrise: oferă posibilitatea organizării mai clare a conținutului informațional, prin revenirea și îmbunătățirea succesivă a textului, poate fi oricând consultat și confruntat cu ceea ce s-a precizat a se execută, asigura condiții pentru o argumentare largă a celor înscrise.Am considerat că este important să prezint cât mai exact capitolul teoretic pentru că cititorul să își poate face o imagine de ansamblu a ceea ce înseamnă această tema.În încercarea de a reuși să descriu cât mai detaliat ceea ce am avut de prezentat am folosit și câteva imagini cu scopul de a întări și clarifica ideile susținute.

Capitolul II este și stiudiul de caz al lucrării.Aplicând partea teoretică a lucrării pe o instituție publică,am fost de părere că cea mai bună alegere ar fi liceul.Am ales Liceul Economic din Buzău și am prezentat modalitățile de comunicare din cadrul acestei instituții. Important în alegerea acestei instituții a fost modul în care elevii au acces la educație și instrucție în scopul alegerii performanței individuale și colective prin formarea unor cetățeni activi,toleranți și responsabili,educați în spirit de echipa, , care să învețe pe tot parcursul vieții pentru construirea unei cariere adaptabilă la cerințele pieței forței de muncă.Întreg studiul de caz este axat pe modalitățile de comunicare atât verbală,cât și nonverbală din liceul ales. Au fost prezentate lucrurile practice ce îl dezvoltă pe elev în planul comunicării și îl ajută să își îmbunătățească permanent această calitate.

Capitolul III al lucrării este mai mult o conexiune între primele două.Aici s-a analizat modul în care comunicarea verbală și nonverbală din Liceul Economic se completează sau din contra,se contrazice.Pe baza teoriei prezente în capitolul I și a studiului de caz din cel de-al doilea s-a analizat modul în care cele două tipuri de comunicare se regăsesc în liceu.Prin compararea celor două tipuri,a ieșit în relief faptul că pentru a avea o credibilitate și pentru că mesajul să îți fie înțeles cât mai ușor trebuie să îmbini cele două tipuri de comunicare. Nonverbalul trebuie să vină în susținerea verbalului și să îl completeze pentru a spori eficientă mesajului transmis.Prin prezentarea lucrurilor concrete ce au avut loc în timpul observației concluzia finală este că pentru a putea dezvoltă permanent comunicare dintre oameni și pentru a eficientiza ceea ce vrem să transmitem avem nevoie de ambele timpuri de comunicare,cea verbală și cea nonverbală,aflate într-o permanentă legătură.

,,Astfel, comunicarea este omniprezentă, ea constituie substanță oricărei manifestări umane, de la metafizică la un surâs, de la oglindirea în privirile unei ființe dragi, la simplul salut dintre doi oameni, de la complicatul mecanism al protocolului ceremonios între doi oameni de stat, până la respectul minim reciproc.”

A comunica înseamnă să împărtășești informații. Este o artă să comunici eficient. Comunicarea, atât cea didactică cât și cea de la nivelul societății, rămâne o problema deschisă pentru cercetare.La origine cuvântul comunicare înseamnă: a face că un lucru să fie împărțit, împărtășit. Comunicarea are că obiective descoperirea personalității o mai bună înțelegere a relațiilor umane.

Astfel,sper că prin această lucrare am reușit să demonstrez pe cât este de importantă comunicarea verbală și nonverbală,ce impact are ea asupra societății contemporane,iar cel mai important lucru,cum poate un om de rând utiliza toate acestea în interesele proprii,iar în mod special în promovarea să că persoană.

Bibliografie:

Allan,Pease,Limbajul trupului,Ed.Polimark,București,1997

Aurica,Stoian,Rolul comunicării nonverbale în mediul școlar,Dolj

Corina,Rădulescu,Curs comunicare si protocol,Ed.Universitații din București,2009

Denis Mcquail,Comunicarea,Ed.Institutul European,Iași,2004

Drăguțoiu Iulia,Limbajul mimico-gestual,Sibiu,1992

Ferdinand de Saussure,Curs de lingvistică generală,Ed.Polirom

Ion,Ovidiu Pănișoara,Comunicarea eficiena editia III revazută si adaugată,Ed.Polirom,2008

Mihai,Dinu,Comunicarea-repere fundamentale,Ed.Orizonturi,București,2007

Mihai,Dinu,Fundamentele comunicării interpersonale,Ed.All,Bucuresti,2004

Mircea,Botei,Comunicare in administrația publică, note de curs

Schmitt J.-C.,Ratiunea gesturilor,Ed.Meridiane,1998

Bibliografie:

Allan,Pease,Limbajul trupului,Ed.Polimark,București,1997

Aurica,Stoian,Rolul comunicării nonverbale în mediul școlar,Dolj

Corina,Rădulescu,Curs comunicare si protocol,Ed.Universitații din București,2009

Denis Mcquail,Comunicarea,Ed.Institutul European,Iași,2004

Drăguțoiu Iulia,Limbajul mimico-gestual,Sibiu,1992

Ferdinand de Saussure,Curs de lingvistică generală,Ed.Polirom

Ion,Ovidiu Pănișoara,Comunicarea eficiena editia III revazută si adaugată,Ed.Polirom,2008

Mihai,Dinu,Comunicarea-repere fundamentale,Ed.Orizonturi,București,2007

Mihai,Dinu,Fundamentele comunicării interpersonale,Ed.All,Bucuresti,2004

Mircea,Botei,Comunicare in administrația publică, note de curs

Schmitt J.-C.,Ratiunea gesturilor,Ed.Meridiane,1998